.

1. Definiţia şi importanţa ecologiei

Ecologia este o ştiinţă biologică de sinteză, ce studiază conexiunile ce apar
între organism şi mediul lor de viaţă, alcătuit din ansamblul factorilor de
mediu(abiotici, biotici) precum şi structura, funcţia şi productivitatea sistemelor
supraindividuale (populaţii, biocenoze şi a sistemelor mixte).Etimologia cuvântului
ecologie: oikos - casă, gospodărie; logos – discurs, ştiinţă.
Pentru prima dată, acest termen a fost folosit de biologul darwinist E.
Haeckel în lucrarea”Morfologia generală a organismelor”(1866), în care defineşte
ecologia ca ştiinţă generală despre relaţiile organismelor cu mediul ambiant, la care
se referă toate condiţiile de mediu.
În ecologie
se folosesc multe metode împrumutate din alte discipline:
metode matematice pentru a modela evoluția populațiilor,
metode fiziologice pentru a înțelege viața organismelor, metode geologice pentru a
descrie proprietățile solului, etc.
Darwin a observat că diferitele specii se influențează reciproc prin
activitățile lor și că de aceste interacțiuni reciproce depinde succesul unei specii în
lupta pentru existență, adică numărul său de supraviețuitori, de urmași. Ideile lui
Darwin au fost dezvoltate de zoologul Ernst Haeckel care a fost primul care a
formulat termenul de ecologie în anul 1866. Ecologia după Ernst Heinrich Haeckel
(1866): ”Studiul interacțiunilor dintre organismele vii și ambient și organismele vii
între ele în condiții naturale” (de la cuvântul elin οικος = casă, cămin).
Ecologia este știința care se ocupă cu studiul mediului înconjurător, cu tot ce
cuprinde el (inclusiv om). Ecologia este o știință tânără, care evoluează continuu.
Ecologia se bazează pe teoria sistemelor (ecologie sistemică). Mediul este un
sistem, cu subsisteme, care la randul lor au subsisteme, care la randul lor au
subsisteme etc. (ex: pădurea este un sistem, populația de furnici din pădure este un
sistem, un mușuroi de furnici este un sistem, o furnica este un sistem). Toate
sistemele, subsistemele, componentele și elementele mediului sunt interconectate
și inter-relaționează. Afectarea unui sistem duce la afectarea mai multor
sisteme/subsisteme.
Ecologia este importantă pentru a putea înțelege cum funcționează mediul, cum
este afectat mediul de diferiți factori (în special uman), și cum poate fi mediul
prezervat, reparat și îmbunătățit.
2. Obiective şi direcţii de dezvoltare a ecologiei
Obiectul de studiu este foarte complex şi este reprezentat de cunoaşterea,
înţelegerea şi aplicarea în practică a legilor care determină relaţiile diverselor
sisteme biologice cu toţi factorii de mediu.
Domeniile directe de studiu ale ecologiei sunt: autecologia, sinecologia şi
demecologia, iar cele secundare chimia, biochimia, genetica şi fiziologia.
Autecologia -– studiul relaţiilor unei singure specii cu mediul şi al acţiunii
acestuia asupra morfologiei, fiziologiei şi etiologiei speciei respective. Ea este
experimentală şi inductivă. Deoarece se ocupă de obicei cu studiul relaţiilor dintre
un organism şi mai multe variabile(lumină, umiditate).
Sinecologia-studiul relaţiilor dintre organismele diferitelor specii şi ale
acestora cu mediul. Conceptele importante dezvoltate de sinecologie sunt acelea
care se referă la circulaţia nutrienţilor, bilanţurile energetice şi dezvoltarea
ecosistemică.
Demecologia-urmăreşte stabilirea legilor referitoare la dinamica
populaţiilor(natalitate, mortalitate).
Direcţia resurse naturale şi biodiversitate are în funcţia sa elaborarea şi
promovarea politicii de stat în domeniul protecţiei, conservării şi reglementării
folosirii durabile a resurselor naturale, ariilor naturale protejate de stat şi
biodiversității (excepţie unele aspecte ce ţin de resursele naturale din fondurile
forestier, funciar şi al apelor, pentru care funcţiile de elaborare a politicilor şi
anumite domenii de reglementare revin, conform situaţiei actuale, Agenţiei pentru
Silvicultură „Moldsilva”, Agenţiei „Apele Moldovei” şi Agenţiei Relaţii Funciare
şi Cadastru).
Această activitate include elaborarea şi promovarea actelor legislative şi
normative, participarea la elaborare şi avizarea documentelor de politici în
domeniile menţionate sau care au tangenţe la aceste domenii. De asemenea,
Direcţia contribuie la implementarea strategiilor, programelor şi planurilor de
acţiuni în domeniul protecţiei şi conservării patrimoniului natural..
3. Relaţiile ecologiei cu alte discipline
Ecologia este o disciplină multidisciplinară şi are legături cu celelalte ştiinţe
biologice:fiziologia, morfologia, genetica.
- pentru studiul influenţei factorilor fizici asupra organismelor ecologia se bazează
pe cunoştinţele de climatologie, meteorologie, geografie, pedologie, geologie;
- pentru migraţia atomilor elementelor chimice prin ecosistem utilizează date
furnizate de geochimie;
- foloseşte matematica şi informatica în prelucrarea datelor;
Modelarea matematică permite stimularea proceselor din natură care se
efectuează pe perioade de timp îndelungate, asigură prognozarea unor acţiuni
practice legate de activitatea umană şi de gospodărire a unor ecosisteme natural.
Ecologia este tocmai la granita dintre:
 stiintele naturii (ca stiinte de cunoastere)
 stiintele omului (ca stiinte de recunoastere)
Adesea se afirma ca ecologia este o stiinta interdisciplinara, o disciplina
sintetica. Afirmatia este corecta, dar ambele trasaturi nu sunt caracteristice doar
pentru ecologie.
Acest lucru apare firesc daca tinem seama de faptul ca natura, materia este
unitara iar disciplinele stiintifice studiaza diferite fatete ale unui întreg, fatete care
sunt interconexate între ele (deci si între discipline neexistând limite transante).
Ecologia, prin specificul problematicii sale, care cuprinde atât sistemele
biologice cât si mediul lor abiotic, este strâns legata de numeroase alte discipline
biologice si nebiologice.
Relatiile functionale dintre populatii si dintre acestia si mediul lor abiotic
constau în schimburi materiale, energetice si informationale. Acestea implica
utilizarea conceptelor si metodelor din domenii ca: fizica, biochimie, fiziologie,
informatica.
 Noţiuni de bază în ecologie
Sistemul - ansamblul de elemente identice sau diferite unite între ele prin cele
mai diverse conexiuni, care constituie un întreg organizat ce funcţionează cu o
calitate proprie;
Habitatul – este o parte de biotop plus condiţiile ecologice specifice acestei
părţi, condiţii în care trăieşte o anumită specie sau grup de specii din biocenoză;
Ecotop - tip particular de habitat în cadrul unei regiuni;
Ecotip - (rasă ecologică) cuprinde un grup de indivizi care se deosebesc de
alţi indivizi ai aceleiaşi specii prin nişa ecologică, proprietăţile biologice şi
structura genetică(număr de cromozomi, caractere ereditare).
Biom - zonă majoră de viaţă care depinde de macroclimă şi care cuprinde un
complex de biotopuri şi biocenoze(deşert, stepă, pădurea din zona temperată);
Biotip – tip de ecosistem corelat unei zone cu climă şi sol bine definite. Ex:
pădurea de foioase;
Biotop – (bios - viaţă; topos - loc) – fragment de spaţiu populat şi
transformat de fiinţele vii, caracterizat prin anumite condiţii de mediu. Ex:spaţiul
ocupat de o pădure;
Biocenoză – (bios-viaţă; koinos - comun) – un sistem de indivizi biologici
din diferite specii, ataşaţi unui biotop;
Specia – este o unitate taxonomică fundamentală a lumii vii;
Populaţia – totalitatea indivizilor unei specii, care trăiesc pe un teritoriu
bine delimitat şi care prezintă caractere proprii;
Ecosistem – sistem ecologic supraindividual, alcătuit din biocenoză şi
biotop. Ex:ecosistem acvatic şi terestru;
Biosferă – ansamblul ecosistemelor de pe planeta noastră.