1.Difinitii ale ecologiei.Evolutia ecologiei ca stiinta.

Din greaca oicos-casa, logos-stiinta adica stiinta biologica care studiaza interrelatiile
organismelor vii cu mediul inconjurator.In 1866 savantul Ernest Hechel pentru prima data
intoduce notiunea de ecologie.In a doua jumatate a sec 19 ecologia apare ca stiinta .Este o
stiinta relative tinara care se dezvolta cu pasi rapizi si cunoaste in dezvoltarea sa 4 etape:
2.Etapa trofica 1911-1940 .In aceasta perioada se contureaza conceptul despre legatura
trofica ,despre organism,precum si ca apare notiunea de ecosystem.
3.Etapa tro foenergetica care dureaza pina in anii 1964 in aceasta perioada se pune baza
existentei unei legaturi energetic intre organism si mediu.
4.Etapa integrarii si modelarii contemporane 1964 cind Iunesco lanseaza programul biologic
international.Principalele coordinate ale acestui program sunt:unificarea metodelor de
cercetare si valorificarea cercetarilor efectuate anterior; studierea mai aprofunda a
ecosistemelor si utilizarea mai frecventa a programelor de statistica si prognozare.
Legatura ecologiei cu alta stiinta.Ecologia este o stiinta pluridisciplinara care prin specificul
sau este legata cu discipline biologice si nebiologice:-
anotomia,fiziologia,ggeografia,biologia.
2.Obiectivele de studiu ale ecologiei.
Ecologia este stiinta despre comportamentul animalelor.Cind se difineste o stiinta noua este
necesar de a arata legatura cu alte stiinte dar si obiectul propriu de studio.Ecologia este o
stiinta teoretica cu character aplicativ care fundamenteaza masurile luate pentru utilizarea
resurselor natural ale planetei tinind cont de functionarea materiei.Ecologism-o actiune a
oamenilor pentru natura.Protectia mediului reprezinta o reactive constanta a omenirii fata de
impactul exercitat de activitatea umana asupra mediului inconjurator.
Protectia mediului se axeaza pe 4 domenii:folosirea rationala a resurselor naturale;protectia
naturii;combaterea poluarii;reconstructia ecologica.Obiectul de studio al ecologiei este unul
complex si consta in cunoasterea ,intelegerea si aplicarea in practica a legilor care
determina relatiile diferitor sisteme ecologice cu factorii mediului.
Ecologia are 2 subdiviziuni:-autecologia care studiaza interrelatiile unei specii cu mediul
inconjurator pornind de la individ fara a lua in consideratie interrelatiile cu alte specii;-
sinecologia studiaza relatiile indivizilor tuturor speciilor din cadrul biocenozei si relatiile cu
mediul inconjurator.
3.Notiune de populatie,biocenoza,biotopesi biogeocenoza.
Biocenoza-o comunitate de diferite populatii de specii.Biotop-locul cu elementele mediului
inconjurator fara viata.Biotop+Biocenoza=Ecosistem.Ecosistemele pot fi
natural,artificial,seminaturale.Individul-veriga de baza a oricarui ecosystem.Arealul-teritoriu
pe care o specie il populeaza cel putin in una din fazele ciclului de viata.Sistemul- prima
lege a ecologiei stipuleaza ca nici un individ sau populatie nu poate exista separate de
mediu.Principalele sisteme sunt populatia si elementele mediului inconjurator.Populatia-un
grup de indivizi care apartin aceleeasi specii care ocupa un anumit biotop.-Ecotipurile si
ecotopul este o populatie de oarecare specie dupa care nemijlocit apar modificari sub
influenta mediului.Sub influenta locala a factorului mediului din rindul populatiei se
desprind grupuri mici care de si apartin aceleasi specii se deosebesc morphologic de
resturile grupurilor.Ecotopul- totalitatea factorilor care influenteaza ecotopurile se numesc
ecotop.Biosistemul- cea mai simpla legatura dintre 2 specii de exempu albino si salcimul.
4.Ecosistemul:structura ,functii, echilibru ecologic,nisa ecologica.
Ecosistemul este un sistem complex alcătuit din biocenoză(plante şi animale) şi biotop (un
anumit mediu) între care există o permanenta interacţiune. Ecosistemul poate fi definit ca
fiind unitatea funcţională de bază a naturii, a biosferei care cuprinde organismele şi mediul
înconjurător, legate printr-o multitudine de procese fizice, chimice şi biologice.
Exemple: ecosistemul acvatic cuprinde biocenozele din lacuri, apele curgătoare, apele
freatice, apele marine şi oceanice; ecosistemul terestru cuprinde comunităţi de organisme
care ocupă biotopuri terestre.
In funcţie de origine există:
1.Ecosisteme naturale(existenţa şi echilibrul lor nu este influenţat decisiv de intervenţia
omului. În funcţie de natura biotopului ecosistemele naturale pot fi clasificate în: marine; de
ape interioare; terestre)
2.Ecosisteme antropizate (s-au format ca urmare a acţiunii omului asupra mediului, de
exemplu: agroecosisteme, lacuri de baraj, iazuri, heleştee, aşezări umane cu scopul obtinerii
unor produse agroalimentare).
Principalele funcţii ale unui ecosistem sunt: funcţia energetică, funcţia de circulaţie a
materiei şi funcţia de autoreglare.
Nisa ecologica – un spatiu restrins din biotope, in care traieste o populatie( de ex. Nisa
ecologica a papurii cuprinde apele putin adinci, din apropierea malului, a unui lac.)
Termenul de nisa ecologica reprezinta spatial pe care il ocupa o anumita populatie
5.Continutul si importanta managementului ecologic.
Pentru a patrunde in esenta termenului de ME este important de cunoscut raporul dintre
sistemul economic si mediu in sensul acceptarii faptului ca primul apartine celui deal doilea
si reprezinta subiectul de legatura dintre legile naturii si energie. Sistemul ecologic este
inserat in sistemul global si din aceasta cauza nu poate sa se dezvolte in afara legilor care
guverneaza orice ecosystem.Nemijlocit acele referitoare la evolutia materiei si a fluxului
interdictionat a energiei.Pentru functionarea sistemului economic sunt necesare cantitati tot
mai mari de energie care se transforma in mod iremediabil.Transformarea in caldura care nu
pot fi recuperabil.Activitatea umana a contrivuit la actual situatie destul de serios a
degradarii biosferei care reprezinta o capacitate limitata de asimilare si adaptare naturala
pentru a trata deseurile ce sunt produse de societatea industrial,care pina la urma se intorc
inapoi in mediu.Deasemenea stiinta economica nu sa preocupat de bunurile libere sub acel
pretex ca valoarea lor este nula,sunt oferite gratuity de catre natura si nemijlocit ele mentin
viata.Criza mediului la etapa actuala capata dimensiuni mondiale si complexele care
cauzeaza aceasta criza sunt legate de unul sau alt tip de economie.Radacinele problemelor
mediului trebuie cautate in eroarea de diminuare a rolului acestuia in relatia si structura cu
omul si societatea in ansamblu precum si in raportul dintre procesele vitale si cele
economice.Fenomenul degradarii mediului este efectul unui ansamblu de procese care se afla
in continua interactiune.Acestea sunt:-crestera demografica;cresterea
economica;industrializarea;progresul tehnico stiintific;urbanizarea;aparitia marilor
aglomerari.Dar cu toatea acestea cind se intentioneaza stabilirea responsabilitatilor fata de
criza create fata de mediu,atentia se concentreaza imediat pe economie.ME poate fi inteles
ca o stiinta ca o arta si ca un ansamblu de activitati in procesul de administrare.Ca stiinta
reprezinta ansamblu organizat si correct de cunostinte metode principia tehnici,instrumente
prin care se explica in mod systemic procesele si fenomenele care au loc in conducerea unei
organizatii.Ca arta ME este realizat cu suportul si cu ajutorul oamenilor .Se stie ca omul nu
reactioneaza la fel ca celelalte resurse dar are un anumit comportament care ste determinat de
anumite interese idealuri care ii orienteaza actiunile si comortamentul spre realizarea
anumitor decizii.Toate aceste decizii necesita talent,este important de a intelege natura si
factorul uman.In present omenirea devine tot mai dependent de mediul artificial,in scopul
diminuarii resurselor natural.Pentru atingerea obiectivelor se propun 4 directii de dezvoltare :
1)Evaluarea tehnicilor de evaluare in termini monetary, a fenomenelor ce sunt legate de
evolutia mediului si utilizarea unor metode de analiza ca support pentru luarea anumitor
decizii.2)Conceperea si promovarea unei politici de mediu.3)Evaluarea dimensiunilor
fenomenilor si politicelor care sunt legate de mediu la nivel international.4)Trecerea de la
modelul stationar de dezvoltare la dezvoltarea durabila.
6.Caracterul interdisciplinar si integrator al managementului ecologic.
Unitatea in diversitatea pe care o manifesta realitatea inconjuratoare reprezinta un adevar
care gaseste tot mai larg sustinere in procesul de dezvoltare a stiintei in prezent apare tot mai
clar ca preocuparile stiintifice din domenii inguste sunt necesare pentru integrarea
informatiilor in concept.Stiintele naturii ne ofera abordari economice a mediului adica
cunostinte necesare pentru identificarea punctelor commune dintre legile biologice
,ecologice si economice ,ne permit intelegerea relatiilor dintre structura di dinamica
sistemelor natural .Ne permite evaluarea productivitatii naturale si stabilirea dimensiunilor
optice temporare de utilizare a resurselor naturale.

7.Sistemul de monitoring integrat in RM.

Monitoringul  Ecologic Integrat este un sistem complex, prin care statul supraveghează
permanent starea mediului, resurselor naturale şi a impactului  antropic, bazat pe parametri şi
indici cu acoperire spaţială şi   temporală,   care  asigură  cadrul  informaţional  necesar  
pentru elaborarea   strategiei   şi  tacticii  de  prevenire  a   consecinţelor
activităţii  antropice  şi  a  calamităţilor naturale,  de  elaborare  a
prognozelor  şi  exercitare  a controlului  operativ  asupra  eficienţei măsurilor de redresare a
situaţiei ecologice.

8.Structura si organizarea monitoringului ecologic.

 În conformitate cu Regulamentul sistemului de monitoring ecologic, monitorizarea ecologică
integrată  include, atît compartimentele  de bază  (aerul, apa, solul, subsolul, deşeurile, flora,
fauna,omul),  cît şi  factorii  complementari  (radiaţia solară  şi  tehnogenă,  cîmpurile
electromagnetice,  poluarea sonică, vibraţiile, contaminările cu  agenţi
biologici,  substanţele  toxice,  îngrăşămintele minerale  şi  organice, pesticidele). În caz de
necesitate, structura sistemului de monitorizare ecologică poate fi diversificată.
În plan teritorial, Monitoringul Ecologic se constituie din trei niveluri de monitoring:
- local (în zona  de  activitate  a întreprinderilor,  în  localităţi, sectoare de landşaft,
arii protejate);
- regional (în   limitele  unităţilor  administrativ-teritoriale,   în perimetrul zonelor
economice şi naturale);
-  naţional, care cuprinde întreg teritoriul ţării.
 În Republica   Moldova   monitoringul  ecologic  integrat   este
organizat de  către  Centrul  de  Monitoring  Ecologic  al  Ministerului
Mediului  şi  furnizorii  de informaţie - instituţiile  specializate  în domeniile respective,
abilitate să efectueze monitoringul specializat.
Cadrul instituţional al monitoringului ecologic include:
    1) organizaţiile  şi instituţiile, menţionate în p.8 al  prezentului Regulament care colectează
din domeniile specializate datele primare, le prelucrează  şi  le  analizează,
întocmesc  pronosticuri  şi  furnizează informaţii  utilizatorilor.  Printr-
o  testare  calitativă  specială  se determină  si  apoi  se numeste instituţia de bază
din  cadrul  fiecărui subsistem,    căreia    i    se   atribuie   funcţia    de    coordonare
metodologicăîntr-un  domeniu specializat şi de prezentare către  Centrul de Monitoring
Ecologic a datelor;
    2) Centrul de  Monitoring Ecologic, care patronează reţeaua complexă
de  supraveghere,  coordonează  activitatea furnizorilor  de  informaţii ecologice,  
colectează,   prelucrează,  integrează   şi   generalizează informaţia   primară  
prezentată  de  furnizori,  gestionează   băncile naţionale  de  date, aduce la cunostinţa
organelor de stat şi a  opiniei publice  informaţiile integrale, generalizate şi speciale privind
starea mediului natural şi componentelor acestuia;
    3) consiliul  specializat  al  Centrului de Monitoring  Ecologic  cu statut  
de  organ  consultativ,  care  elaborează  recomandări  privind activitatea  metodologică  şi
organizaţională în  cadrul  Monitoringului Ecologic şi include specialişti notorii din
domeniile respective.
În plan organizaţional,  reţeaua generală Monitoringul  Ecologic include  posturi,  staţii  şi
poligoane  de  supraveghere,  laboratoare, centre    de    profil   sau  
specializate    (conform    subsistemelor sus-menţionate),  precum  şi unitatea centrală -
Centrul  de  Monitoring Ecologic.  Numărul  subdiviziunilor specializate
se  stabileşte  conform necesităţilor de acoperire spaţială şi temporală a teritoriului ţării cu
reţele de monitorizare ecologică specializate.
9.Functionarea monitoringului ecologic.
Funcţionarea  Monitoringului  Ecologic  are la  bază  urmatoarele principii:
- supravegherea  sistematică a stării mediului natural,  componentelor lui şi a evoluţiei
impactului antropic;
 - obiectivitatea şi veridicitatea monitorizării;
 - caracterul interdisciplinar şi exhaustiv al supravegherii;
 - compatibilitatea informaţiei furnizate de diferite surse;
-compatibilitatea  Monitoringului  Ecologic  cu  sistemele  analogiceinternaţionale;
 - coordonarea normativelor  şi metodelor de investigaţie şi cercetare, a activităţilor de
logistică şi asigurare cu programe;
- complexitatea estimării informaţiei ecologice;
- operativitatea prezentării informaţiei beneficiarilor;
- accesibilitatea  informaţiei  privind  starea mediului  natural,  cu respectarea
prescripţiilor şi restricţiilor legale în domeniu.
Funcţionarea  Sistemului de Monitoring Ecologic Integrat (denumit în cele ce urmează
Monitoringul Ecologic) este asigurată de  către  autoritatea  centrală  de  mediu  şi  de  către
furnizorii şi beneficiarii informaţiei respective.
În cadrul Monitoringului   Ecologic  în  calitate  de  furnizori  ai
informaţiei ecologice  participă  instituţiile  de  stat   (ministere,
departamente,  agenţii,  institute, concerne, asociaţii) gestionare  ale
resurselor  naturale,  organele abilitate să exercite  controlul  asupra
utilizarii  lor,  instituţiile  ştiinţifice şi  agenţii  economici  care folosesc  resurse  naturale ori
desfăşoară activităţi cu  impact  asupra mediului sau sănătăţii populaţiei.
    Calitatea de   beneficiar  al  informaţiei  ecologice  acumulate  de Monitoringul Ecologic o
poate avea orice instituţie, persoană fizică sau juridică, ce solicită sau utilizează informaţia
respectivă.

10.Componentele si evolutia biosferei.

Biosfera reprezinta totalitatea organismelor vii care se afla in strinsa legatura cu spatial
abiotic in traducere din greaca bios-veata sfera-invelis,adica invelisul in care exista
veata.Aproximativ 3 miliarde ani in urma apare viata pe pamint care era reprezintata de
organism micromoleculare care in evolutie au dat nastere cuoacervatelor (colonii de
organisme) de la care de la care au provenit apoi organismele pluricelulare. 1,5 mlrd ani in
urma apare omul care alaturi de celelalte organism vii incep sa transforme sis a modeleze
suprafata terei. Termenul de biosfera in anul 1876 de catre savant austriac Eduar Siuz.
Limita superioara a biosferei este stratu de ozon la amplitudine de 30-35 km. Invelisul de apă
in intregime este populat de organism bii pina la cele mai mari adincimi (11800 m). Limita
inferioara a biosferei (litosfera) stratul superior, ocupa dela suprafata cu grosimea care
variaza in depedenta de structura geologica temperature si umeditate. Viata exista pina la 100
C0 , la fiecare 100 m temperatura creste cu 3 grade. Substanta vie a biosferei - e totalitatea
organismelor ce populeaza planeta noastra formeaza substanta vie. Ea include biomasa
vegetala , animal, micro organismelor. Biomasa reprezinta cantitatea de substanta vie
exprimata in unitati de masura. Cantitate aceasta este in strinsa legatura cu productivitatea
biologic ace este raportata la suprafata gr / m2 . Pe uscat biomasa vegetala alcatueste 99,2%
iar ce animal 0,8 %. In ocean biomasa vegetala alcatueste 6,3 % iar ceea animal 93,3 %.
Biomasa se modifica de la poli spre ecuator.

11.Biodiversitatea:difinitie,importanta si protectie.
Biodeversitatea este o varietatea mare de specie care ne incojara si ne asigura existenta vietii
noastre oferindune hrana si adapost.
Biodeversitatease imparte in: Animala si vegetala. Importanta Biodeversitatii este majora si
toate perderile planetei sunt nemijlocit perderi si pentru om. Biodeversitatea este foarte
importanta in mentinerea echilibrului intrun ecosistem
p/u ca toate organismele vii depend una de alta; mentinerea lantului trofik si stabilirea lui;
iportanta biodeversitatii p/u evolutie continue; importanta p/u om.
12.Cauzele si consecintele disparitiei speciilor.
Degradarea biodeversitatii reprezinta o problema ecologica international. Peizajul este afectat
puternic in urma defrisarilor padurii; marirea suprafetei de terenuri agricole, a spatiilor
ocupate de productie, poluarea. Pasii de prevenire a biodeversitatii : - invatarea despre
importanta biodeversitatii; - rreducerea consumului de bunuri materale; - reducerea
consumului de energie; - utilizarea mijloacelor tehnice ecologice; - reducerea poluarii; -
utilizarea produselor reciclabile;

13.Cartea Rosie a RM.

Cartea Roşie - document oficial care include lista speciilor de plante şi animale dispărute,
critic periclitate, periclitate, vulnerabile, rare şi nedeterminate de pe teritoriul Republicii
 Moldova, informaţia generală privind statutul, starea, arealul, precum şi metodele de
protecţie, conservare şi răspîndire a acestora; Cartea Roşie constituie baza pentru elaborarea
şi realizarea programelor (planurilor de acţiuni) de protecţie şi restabilire a speciilor de plante
şi animale incluse în ea.
- 126 specii de plante
- 116 specii de animale
14.Introducere si notiuni generale despre mediul ambiant.
Termenul de mediu ambiant este utilizat incipind cu sec XIX fiind tratat din punct de vedere
biologic ca ambianta a organismelor vii. Apoi in domeniul geografiei este definit ca spatiu
care este locuit si influentat de catre om. In 1972 acest termen este definit ca : un amsamblu
de elemente natural si artificial care conditioneaza viata umana. Confor dexului este difinit
astfel: natural incojuratoare compusa din totalitatea facturilor externi care influenteaza asupra
componentelor si a fiintelor. Mediu ambiant este universal material in care omul isi satisface
necesitatile vitale si in permanenta influenteaza atit pozitiv cit si nagativ.
Tipurile de mediu ambiant se clasifica dupa urmatoarele principii:
1. dupa componentele structural (mediu biotic, mediu abiotic).
2. Dupa natura fizica (mediu terestru, acvatic, aerian).
3. Dupa natura chimica ( mediu dulciclu, salmastru, sarat).
4. Dupa PH ( mediu acid, alcalin, neutru)
5. Dupa influenta facturului antropic(mediu urban, rural, afecat de om, natural)
6. Dupa intinderea geografica(mediu geographic, operational, comportamental)
Protectia mediului inconjurator este totalitatea masurilor si mijloacelor intreprinse pentru a
mentine echilibru ecologic a factorilor naturali precum si prevenirea si combaterea
poluarii,pentru a mentine intro stare buna mediul natural. Conform art 371 privind protectia
mediului fiecare persoana are dreptul la un mediu inconjurator neprimejdios pentru
viata,sanatate si la produse alimentare si casnice inoffensive.Art 372 fiecare persoana are
dreptul la libera informare veridical privitor la starea mediului si a produselor alimentare dar
si la obiectele de uz casnic.

15.Elementele structurale de mediu ecologic.

Mediul ambient este un system deschis care se bazeaza in permanenta pe schimbari de
materie , informatie si energie.Componentele de baza ale mediului ambient sunt: -primare
(abiotice,fizice(apa,relieful,aerul);-secundare sau biotic(vegetatia,fauna,solul,flora);
-antropice-tertiare(produsele activitatii omului.)
Mediul ecologic in 1984 savantul Stugrin formuleaza aceasta notiune prin aceea ca
elementele structural sunt etajate si structurate conform invelisului de integrare a metareiei
vii.Conform acestui principiu avem urmatoarele tipuri de mediu ecologic:-mediu cosmic care
ste comus din fortele fizice din spatiu cosmic(radiatia solara,parful cosmic,fortele de atractie
a lunii);-mediul geofizic creat de fortele fizice ale terii (cimpul geomagnetic, forta
gravitational,miscarea de rotatie si revolutiei,compozitia si structura scoartei terestre);-
mediul climatic este conditionat de zonalitatea climatic;-mediul edafic este constituit de
structura solului si structura lui;-mediul orografic este determinat de relieful scoartei
terestere;-mediul hidrologic este comus din substanta lichida;-mediul biocenozic este compus
din substanta vie;-mediul biochimic totatlitatea produselor metabolice eliminate din
organism si care influenteaza alte organism.
Organismele vii sunt adtaptate si valorifica anumite medii de viata:-mediul acvatic;mediul
terestru(litosfera);mediul aerian(atmosfera);mediul specific de viata (parazitii).

16.Factorii ecologici si actiunea lor asupra mediului inconjurator.

Factorii mediului ambiant.Factorii biotic care dermina impactul determinat de organismle
vii.La baza acestor factori stau interrelatile si interdependent dintre organism.Factorii
abiotici care sunt determinate de impactul mediului influentat de conditiile
climaterice(temperature,precipitatiiele,viteza vintului)solul si radiatiile cosmic.Clima
depinde de o serie de factori precum temperature,cantitatea de precipitatii ,presiunea
atmosferica,umiditatea aerului,intensitatea luminii.Relatiile interspecifice pot fi:-
favorabile,nefavorabile ,neutere.In practica ecologica se evidentiaza urmatoarele tipuri de
relatii interspecifice (dintre specii):1)Relatie de competie unde fiecare specie tinde sa obtina
un profit cit mai mare in relatii cu alte specii.2)Relatii de antogoniste o specie sub prima
dezvoltare a aletei specii in unele cazuri pina la nimicirea ei.3)Relatii de simbioza ,cooperar
–relatii dintre doua specii sunt complet favorabile.

17.Structura vericala si functiile atmosferei.

Atmosfera este invelisul de aerr al planetei .Atmosfera reprezinta un strat de aer cu o
grosime care variaza aproxiimativ pina la 3000 km altitudine.Masa atmosferei alcatueste 500
trilioane de tone si forma ei este asemenea pamintului datorita fortei de centrifuga a
planetei,la ecuator grosimea este mai mare,si treptat spere poli diminueaza.P e vertical
atmosfera este impartita in 5 straturi:-troposfera
;stratosfera;mezosfera;termosfera;egzosfera.Straturile de tranzitie dintre straturile principale
se numesc stratt de pauza.Stratosefera este stratul de la contacul de la suprafata pamintului
pina la altitudini de 16-17 km in regiunea ecuatorului si in latidudine medie 14km ,;a poli
pina la 8km.Acest strat alcatueste ¾ din densitatea totala a atmosferei din care exista 95%
din vapori de apa. Temperature scade odata cu altitudinea 0.65 0 C la fiecare 100m. in straul
superior al troposferei temperaturile sunt -50 0 C la poli,-80 0C la ecuator.Exista zone in care
temperature aerulu se poate tine constatnt acest fenomen poarta denumirea de izotermie,iar in
unele straturi temperature creste odata cu inaltimea acest fenomen se numeste inverie
termica. Troposfera este cel mai turbulent strat, aici au loc miscari de conventie pe
veriticala(ascendente si descendente) precum si pe orizontala. Miscarile acestea duc la
monogezare. In troposfera se produc toate fenomenele meteo,variatiile de
temperatura,pesiune,vintul,precipitatiile,nori,fronturile atmosferie.Intre troposfera si
stratosfera se afla tropopauza,grosimea ei poate fi de la citeva sute de metri pina la 2km,fiind
mai groasa la poli si mai subtire la ecuator,ia formeaza niste rupture in zonele subploare si in
zonele subtropicale,in aceste zone se formeaza diferente mari de temperature de presiune
care duc la formarea vinturilor cu viteza pina la 700 km/h. Stratosfera –aerul este mai
rarifiat ,limita superioara este de aproximativ 55-60 km, temperaturile intre acest strat se
mentin de la -55-80 grade in stratele iferioare. Iar in limete superioare temperature creste
brusc pina la 20 grade cauza este absorbtia razelor solare de catre stratul de ozon,concentratia
razelor ultraviolet este maimala.Mezosfera limita superioara este de la 50-80km aici au loc
variatii foarte mari de temperatura ,temperature scade brusc de la 60 pina la 90 grade ,se
formeaza nori penati care nu dau precipitatii.Termosfera(ionosfera) straturi cu cele mai
ridicate temperaturi limita superioara variaza intre 85-1200 km cu altitudinea temperatura
creste datorita procesului de ionizare a moleculelor de aer de catre razele solare in limete
superioare temperatura ajunge de la +50 grade limetele inferioare, piina la 2500 grade limete
superioare,Aici se formeaza aurorele boriale.Egzosfera limete superioare sunt aproximativ
2000km si mai mult care treptat trece in spatial cosmic.Functiile atmosferei:-retinerea razelor
ultarviolete;-mentinerea vietii pe pamint ,asigurarea cu oxygen;-reducerea varietatii bruste de
temperature;-stratul de ozon opreste razele ultraviolet cu o anumita lungime de unda care
sunt daunatoare pentru planeta;-ne protejeaza de bombardarea cu meteoriti ,praf cosmic.

18.Poluarea atmosferei si sursele principale de poluare a aerului.

Sursele de poluare sunt naturali:-solul uscat si neacoperit cu vedgetatie;-plantele si animalele
de la care provin polenul,puful,parul,penele ,sporii de ciuperci:-eruptiile vulcanice.Factorii
artificiali sunt cei antropici :-toate rezulta din activitatea omului,ele pot fi fixe suresele de
care tin arderea combustibilului din activitatile menajere,din industria energetic si tot aici
sursele bazate pe procesele industrial cum sunt cele chimice,melaurgice,siderurgice.Mobile
cele care include toate tipurile de transport.Dupa gradul de poluare se disting 2 categorii de
poluanti:-suspensiile din aer care incllud poluanti dispersati in aer sub forma lichida sau
solida;-gaze si vapori poliuanti care e afla sub forma de poluant in stare gazoasa.Poluarea
aerului – atmospheric consta in schimbarea componentei chimice (adica schimbarea
cantitativa)sub aspectul proportiei dintre substantele constituent ale acestuia si aparitia unei
noi substante cu efet daunator pentru mediul inconjurator iin ansamblu si pentru unele
component ale sale.
19.Masurile de cobatere a poluarii aerului.
Implimentarea uni system de monitoring;folosirea mijloacelor tehnice de combatere a
poluariii si a emisiilor de poluanti;planificarea zonelor sanitare la proectarea intreprinderilor
industrial;reducerea si eliminarea degradarii aerului atmospheric cu substante
poluante;micsorarea raspindirii poluantilor in aer;amplasarea centrelor industrial poluante
mai departe de zonele locuite.
20.Distribuirea si clasificarea apei pe terra si circuitul apei in natura.
Hidrosfera-etse invelisul de apa a pamintului. Ia este alcatuita din apele ocanice:(mari
,oceane )si apee uscatului:friatice. Apa pura nu exist ace nu contine diferite impuitati
particule solide,organism etc. la ora actual apa este cel mai raspindit mineral pe terra si
reprezinta 1460.000 km2 cu exceptia apelor ce se coontin in atmosfera. Circuitul apelor in
antura reprezinta un process natural continu in care apa se afla in diferite stari de agregare in
atmosfera sub forma gazoasa,lichida sau solid ape litosfera sip e scoarta terestra. Acest
process este determonat de fortele naturii de energia solara si de fortele de gravitatie a
pamintului. Circuitul apelor are loc prin urmatoare metode: -evaporarea;transformarea
vaporiilor de apa prin intermediul curentilor de apa;condensarea vaporilor de apa;-cadearea
precipitatiilo;infiltrarea apei in sol;scurgerea apelor. Circuitul apelor este compus din trei
verige: oceanic-constituitta aproximativ din 96%; atmosferica;continental.
Circuitul mare:oceanica+atmosferica+uscat+litosfera.
Circuitul mic:oceanica+atmosfera+ocean.(circulatia pei este mai redusa).
Circuitul intercontinental:uscat+atmosfera+uscat.
Importanta circuitului apei in natura: -uneste toate apele planetei intrun system unic si
continu(omonizarea hidrosferei);-favorizeaza circulatia substantei in natura;realizeaza o
distribuiere a temperaturilor,umiditatii,presiuunii,precipitatiilor atmosferice zonalitatii
climatic a pamintului;procesul de epurare naturala a apelor atmosferei.

21. Poluarea bazinelor de apa. Sursele de poluare.

Poluarea apelor-reprezinta modificarea in mod direct sau indirect a compozitie normale a
acestei avind impact negative asupra starii mediului inconjuarator si nemijlocit asupra starii
 sanatatii omului.Sursele de poluare pot fi:-naturale –particulele de nisip,argila care sunt
aduse cu suvoaiele de apa din proprietati,inflorirea bazinelor de apa. Artificiale sunt am
daunatoare si sunt cauzate de activitatea omului. Suresele de poluare dupa provenirea apelor
uzate pot fi clasificate: -apele menajere;-apele industrial;-apele uzate
agricole(spalarea,resturile animale;irigare);- apele reziduale radioactive(extragerea diferitor
substante).In dependent de natura agentilor poluanti poluarea poate fi:-fizica diferite
substante radioactive;-biologice virusi si bacterii;-chimica detergent acizi etc. Impactul
poluarii asupra mediului si sanatatii omului: -crearea unei crize de apa potabila;cresterea
substantelor organice din apa ce contribuie la consumul mai mare de oxygen;nivelul
oxigenului in apa nu trebuie sa coboare mai jos de 4 mlg/l deoarece este foarte important
pentru dezvoltatrea organismelor vii;poluarea apelor oceanice cu petrol;inpedica procesul de
epurare a apei a substantelor cum ar fi:detergeni;sapunul care otraveste
microorganismele;substantele nocive care actioneaza asupra organismului omului
(mercurul).

22.Masurile de combatere a impurificari sursele de apa .

Masurile de prevenire a poluarii este de astabili indicia speciali ale stari apelor etc.
-de a monitoriza starea mediului ambient
-stabilirea continutului de oxygen dizolvat in apa ,care permite de a stabili daca apa este
aerate .
Norma de calitate a apelor potabile cu oxygen constituie 6 meg/dc3
-investigarea in permanenta a apelor reziduale si urmarirea in permanenta a utilajelor de
epurare a apelor de epurare .
Pentru a proteja apele de poluarie trebuie sa :
1. Epuram apele reziduale
2. Reutilizarea apelor intr-un circuit inchis .
3. Renuntarea la producerea unor substante toxice
4. Marirea capacitatii de epurare a apelor pe cale naturala \

24.Notiuni generale privind epurarea apelor uzate .

Epuraea apelor – este totalitatea tratamentulor aplicate pentru diminuarea continutului de
poluanti astfel incit cantitatile ramase sa determine concentratii mici in apele receptoare
care sa nu duca la aparitia dezechilibrului ecologic in utilizarile anterioare .Epurarea poate
fi :Mecanica –reprezinta etapa primara in procesul de epurare.Chimica-apele sunt prelucrate
cu anumite substante chimice indifensive pentru viata care duc la distrugerea unor organisme
daunatoare pentru consumatori

25.Pedosfera si factori de geneza a ei .

Solul strat fertile al solului .
Pedosfera –reprezinta invelisul in care contacteaza celelalte 4 invelisuri : ATMOSFERA ,
HIDROSFERA, LITOSFERA, BIOSFERA ,in care au loc diferite procese si fenomene care
contribuie la formarea solurilor.solurile ocupa intreaga suprafata terestra a terrei si lipsele
la fundurile bazinelor aceanice .
Solul este un sistem complex care se caracterizeaza printro proprietate specifica numita
fertilitatea anume aceasta caracteristica il deosebeste de roca, care este sterile (nu permite
cresterea lumii organice ). Solul in compozitia sa contine substante minerale ,substante
organice apa si aer.
Foctorii care contribuie la formarea solului (factori de petogeneza ) sint :1.factorii
climatici;2. factorii de temperatura ;3. factorii de umeditatea ;4.Factorii roca
mama;5.factorii biotici ;6.factorii antripici ;7.factori reliefului
1. ROCA MAMA – in procesul de pedogeneza roca influenteaza prin proprietatile fizice
compozitia mineralogica si chimica care se gaseste in partea mineral a solului . Procesul de
pedogeneza decurge diferit independenta de tipul de roci . In rocile magmatice sunt
granitul procesul este mai indelungat iar in rocile sendimentare este mai rapid si mai
efectiv .
2. CLIMA-influenteaza direct si indirect asupra procesului de pedogeneza anume conditiile
climatice contribuie la distribuirea lumii organice asupra proceselor de mineralizare de
descompunere a resturilor organice .
TEMPERATURA – influenteaza asupra activitatii lumii organice si a microorganismelor
care contribuie la procesul de transformare a materie, vintul.
PRECIPITATIILE ATMOSFERICE - contribuie la cantitatea de apa din sol .
3. RELIEFUL-formele de relief contribuie nemijlocit la alunecarile de teren eroziuni care
contribuie la formarea solurilor , expunerea diferita fata de razele solare joaca un rol
important la formarea solurilor .
4. FACTORUL BIOTIC- anume vegetatia, independenta de tipul de vegetatie solurile au o
anumita compozitie organica in savane unde covorul vegetal este foarte bogat in procesele
de pedogeneza sint foarte diferite si se manifesta active vor contribui la formarea solurilor
cu o fertilitatea ridicata (cernoziomu). In paduri procesele de pedogeneza sunt diferite ,
solurile sunt mai afinate umeditatea este sporita si se formeaza soluri acide .
5.APELE FLIATECE (subterane) – ele influenteaza asupra compozitie soluilui doar la
adincimi mici .
6.FACTORUL DE TIMP- 200-400 de ani pentru acumularea humusului .

26.Starea si factorii de degradare a solurilor.

Factorii care duc la degradarea solului sunt : factorii naturali si antropici .
Factorii naturali : alunecarile de teren, spalarea de suprafata a solului cu apa in urma
precipitatiilor si a vintulului elioleana , relieful .
Factorii antropici : defrisarea padurilor ,aratul trebuie sa fie transversal , provocarea
incendiilor .
Procesele natural care duc la degradarea solului sint procesele de modelare a reliefului
care se desfasoara cu putere mult mai mare decit procesul de pedogeneza acestea sunt :
eroziunea –desprinderea particulelor de forma si dimensiune diferite din scoarta terestra
datorita vintului, apelor curgatoare zepezilor ghetarilor .
Alunecarea de teren-deplasarea materialului sub forma de straturi de grosime si suprafete
diferite ,in rezultat stratul fertile de la suprafata nimereste la adincimi mari si duce la
degradarea compozitiei solului care influenteaza si dezvoltarea lumii organice .
Scurgerele de suprafata- deplasarea materialului sub forma de mai mult sau mai putin de
noroi pe anumite suprafete se distinge si se amestica solul cu roca acest material se
depoziteaza in vaile si luncile riurilor .
Prabusirea – straturi care sunt rupte de la inaltimi mai mari care in caderea lor acopera
solurile de la altitudini mai joase .
Solifluxiunea –alunecarea unui strat de sol desghetat deasupra altuia inghetat .
Aluvionarea –are loc in urma proceselor cum sunt viiturile ( inundatie, apele es din lunca
apelor , cresterea nivelurilor de apa ).
Procesul de sanilizarea a solului – apele friatice iesind la suprafata inundeaza solurile si in
rezultatul procesului de evapurarea , sarurile ramin la suprafata si contribuie la cresterea
nivelului din sol ( solonceacuri).

27.Influenta factorului antropic a supra degradarii solului .

Factorul antropic: -aratul de toamna ,procesul de desfundare a solului ( sapatul)aratul cu
unelte mecanice , grele care duc la degradarea solului ,la adincimi mari.,extragerea
materialelor organice ,utilizarea masurilor ameliorative gresit.
Masurile de protectie a solurilor: utilizarea ingresemintelor naturale in schimbul celor
chimice si controlul strict de utilizarea a lor , utilizarea plantelor amelioratoare , inverzirea
cu vegetatie .

28.Notiuni de baza si clasificarea deseurilor

Deşeurile sunt materiale considerate fără valoare sau fără utilitate. Acestea ar trebui eliminate
deoarece pun în pericol sănătatea umană. Contactul omului cu deşeurile poate surveni fie în
mod direct, prin acumularea haldelor de gunoi în apropierea zonelor de locuit, fie indirect,
prin scurgerile în sol, apă subterană sau apă de suprafaţă şi emisie în atmosferă. Clasificarea
deşeurilor Din punct de vedere al naturii şi locurilor de producere, deşeurile se clasifică
astfel: - deşeuri din industria minieră – sunt reprezentate de fragmente de roci şi minereuri
sărace. Acestea sunt depuse de regulă la gura minei în zone neamenajate expuse periodic
eroziunii şi spălării de către apele de suprafaţă. - deşeuri din industria energetică şi
metalurgică – pot fi zguri, nămoluri, prafuri şi cenuşi. Zgura şi cenuşa de la termocentrale
reprezintă o mare cantitate de deşeuri, în special în ţara noastră, unde industria energetică
utilizează cu precădere cărbune inferior. Deşeurile provenite de la termocentrale şi din
metalurgia neferoasă au un conţinut ridicat în metale grele şi o anumită cantitate de sulfaţi
care pot polua grav mediul înconjurător. - deşeuri industriale - provin în general din industria
prelucrătoare (textilă, a lemnului, alimentară) şi în special din prelucrarea metalelor. - deşeuri
din construcţii – reprezintă materialele provenite din demolarea construcţiilor şi din resturile
de materiale rămase de la şantierele de construcţii civile şi industriale. - deşeuri stradale –
sunt reprezentate de hârtie, plastic, resturi ceramice şi sticle, moloz, resturi alimentare, resturi
vegetale, metale şi praf, acumulate în zonele stradale din activităţi cotidiene. - deşeuri
menajere – sunt reziduurile solide colectate de la locuinţele populaţiei şi sunt reprezentate
prin: hârtie, plastic, material textil, ceramică, metal, sticlă, ambalaje, diverse substanţe
chimice, baterii, anvelope, uleiuri şi nu în ultimul rând resturi alimentare. - deşeuri agricole –
sunt constituite din resturi vegetale, precum cocenii şi paiele. Din zootehnie rezultă mari
cantităţi de gunoi de grajd şi dejecţii animaliere. - deşeuri periculoase – provin în cea mai
mare parte din industria chimică, metalurgică, a rafinării, ateliere auto şi staţii de benzină.
Aceste substanţe nu se folosesc direct de către om, însă cele mai multe sunt utilizate la
fabricarea multor produse finite necesare omului. Dintre acestea amintim: vopsele, solvenţi,
insecticide, pesticide, acizi, compuşi metalici etc. - deşeuri radioactive – sunt rezultate din
activităţi industriale, medicale şi de cercetare. Cele mai mari cantităţi provin din activitatea
de producere a energiei electrice. Deşeurile, în marea lor majoritate, pot deveni periculoase
în condiţii precare de depozitare sau de transport. Astfel ele pot deveni explozive, oxidante,
inflamabile, iritante, toxice, cancerigene, corozive, infecţioase, mutagene, radioactive şi pot
emite gaze toxice în contact cu apa, aerul sau un acid.

29.Ierarhia managementului deseurilor.

 Prevenirea formarii deseurilor.Minimalizarea deseurilor.
Ierarhia de gestionare a deşeurilor este un cadru conceptual simplificat, care acţionează ca
un ghid pentru cele mai dorite opţiuni de gestionare a deşeurilor, avînd la bază prioritizarea
opţiunilor de gestionare a deşeurilor pentru a maximiza durabilitatea lor după cum
urmează:
a) Prevenirea: prevenirea producerii de deşeuri în partea superioară a ierarhiei, este
opţiunea cea mai potrivită. Prevenire înseamnă încetinirea şi inversarea în cele din urmă a
ratei de creştere a deşeurilor şi a proprietăţilor periculoase ale deşeurilor care sunt generate;
b) Reutilizarea şi reciclarea: Aceasta se referă la utilizarea deşeurilor ca materii
primă secundare, fie fără prelucrare suplimentară (reutilizare), sau cu prelucrarea ulterioară
(reciclare);
c) Recuperare: Aceasta se referă la extragerea valorii în continuare (inclusiv a
energiei) din deşeurile generate. Recuperarea include utilizarea fracţiuni combustibile de
deşeuri drept combustibil alternativ în producţia de energie electrică şi termică;
d) Eliminarea: Aceasta se referă la înhumarea în depozitele de deşeuri a
componentelor de deşeuri care nu pot fi reutilizate, reciclate şi recuperate, care sunt
concepute pentru a limita strict emisiile în mediul înconjurător
Prevenirea producţiei de deşeuri este o prioritate de vârf în ierarhia gestionării lor.
Obiectivele prevenirii deşeurilor sunt:  reducerea emisiilor;  reducerea conţinutului de
substanţe periculoase în fluxurile de materiale  creşterea eficienţei utilizării resurselor. Prin
urmare, prevenirea trebuie aplicată prioritar fluxurilor de deşeuri cu volum mare, deşeurilor
periculoase şi deşeurilor care conţin substanţe periculoase.

30. Elemente strategice de planificare a managementului deseurilor.

Politica Guvernului Republicii Moldova în domeniul gestionării deşeurilor constă în
dezvoltarea infrastructurii şi a serviciilor necesare pentru a proteja în mod adecvat mediul
înconjurător la nivel global, naţional şi local de efectele asociate cu managementul deşeurilor
generate de cetăţeni, întreprinderi şi instituţii.Elaborarea Strategiei naţionale de gestionare a
deşeurilor (SNGD) are ca obiectiv crearea cadrului necesar pentru dezvoltarea şi
implementarea unui sistem integrat şi eficient din punct de vedere social, economic şi de
protecţie a mediului.
Managementul deșeurilor se referă la toate operațiunile care se efectuează în vederea
gestionării corespunzătoare a deșeurilor solide: modalități de colectare, reciclare și
recuperare, procesare și tratare, depozitare, transport, analiză și monitorizare.

31.Sisteme de colectare si transportare a deseurilor.

 Colectarea deseurilor municipale si stradale se poate face in urmatoarele moduri:
 colectarea ermetica in autovehicule compactoare;colectarea in containere
inchise;
 colectarea prin schimb de recipienti;colectarea realizata prin selectare in saci
/ pungi de plastic. Precolectarea deseurilor se realizeaza selectiv, pe tipuri de deseuri
municipale, in pungi / saci de plastic de culori diferite, aferente fiecarui tip de deseu sau de
amestec de deseuri.
Transportul deseurilor se realizeaza numai cu autovehicule specializate, acoperite si
prevazute cu dispozitive de golire automata a recipientelor de colectare, care sa nu permita
imprastierea deseurilor sau a prafului, emanarea de noxe sau scurgeri de lichide in timpul
transportului. Vehiculele vor fi intretinute corespunzator, benele si containerele vor fi spalate
si dezinfectate numai in spatiile care sunt dotate cu sisteme de colectare a apelor uzate
provenite din spalare.

32.Recuperarea fracțiilor utile prin colectarea selectivă(hîrtie,carton,mase

plastice,metale,resturi alimentare,deșeuri periculoase).
Colectarea selectivă este una dintre etapele esenţiale ale unui management modern al
deşeurilor menajere, în vederea transformării lor în produse utile. Aproape toate materialele
care intră în compoziţia deşeurilor, precum hârtia, sticla, ambalajele din plastic sau cutiile
metalice, pot reprezenta obiectul procesului de colectare selectivă şi apoi de valorificare
Hârtia şi cartonul reprezintă o fracţiune de deşeuri cu o îndelungată tradiţie de recuperare şi
reciclare. Astfel, populaţia este destul de familiarizată cu ideea colectării separate a hârtiei şi
cartonului. Introducerea unui sistem de colectare separată a hârtiei şi cartonului se va bucura
probabil mai uşor de sprijin din partea populaţiei. Mai ales bucăţile de hârtie de dimensiuni
mai mari au o rată de recuperare mai bună, cele de dimensiuni mici tinzând sa ajungă mai
uşor la cos, la un loc cu alte deşeuri
Pentru a produce o tonă de hârtie sunt tăiaţi cinci arbori maturi (80-100 ani). Aceştia produc
în fiecare oră oxigenul necesar pentru 320 de oameni şi purifică 24 de mii de m 3 de aer.
Aceşti arbori pot fi salvaţi dacă se colectează şi se valorifică maculatura. Astfel, o tonă de
hârtie recuperată înlocuieşte o tonă de celuloză. Schema recuperărilor dintr-o tonă de
maculatură colectată din deşeurile comunitare.
O tonă de deşeuri de hârtie salvează cinci arbori cu o vechime de 80-100 de ani sau
aproximativ 5 mc de masă lemnoasă necesară fabricării unei cantităţi echivalente de
celuloză. Economie de energie: Prelucrarea se realizează cu consumuri energetice de 2-3 ori
mai reduse decât în cazul folosirii fibrelor celulozice. Fiecare tonă de carton reciclată
salvează 17 copaci
Dintr-o tonă de hârtie reciclată se obţine o tonă de celuloză, materie primă suficientă pentru a
produce 2500 de caiete şcolare sau 12000 de coli tipografice pentru ziare. Hârtia este cel mai
frecvent deşeu întâlnit în mai toate sferele de activitate şi constituie o importantă sursă de
fibre de celuloză. Sub forme diferite, hârtia reprezintă aproximativ 41% din totalul deşeurilor
menajere pe care le producem astăzi.
Sticla este 100% reciclabilă, recuperarea ei salvând un volum important de resurse
energetice. Fabricarea sticlei din cioburi consumă mult mai puţină energie decât fabricarea ei
din materiile prime de bază. Sticla reciclată se foloseşte la fabricarea recipientelor pentru
băuturi sau pentru hrană, precum şi ca izolator în construcţii. Sticla este o materie refolosibilă
şi se produce folosind următoarele materii prime: nisipul de cuarţ, calcarul, soda (produs
poluant) ş.a.. Reciclarea sticlei menajează mediul şi economiseşte în timp resursele naturale,
apa şi electricitatea. În mod normal, sticla clară (incoloră) recuperată serveşte la fabricarea
produselor din sticlă clară, în timp ce sticla colorată se foloseşte la realizarea produselor
colorate. Din acest motiv unele programe de recuperare cer cetăţenilor separarea pe culori a
sticlelor recuperate. Se colectează selectiv: • Recipiente din sticlă provenite de la băuturi şi
produse alimentare, borcane. Nu se colectează selectiv: • geamuri şi oglinzi, ghivece, becuri
şi lămpi, veselă, pahare, parbrize
Materialele plastice au o pondere foarte mare de folosire pe plan mondial, datorită
avantajelor pe care le prezintă: preţ de cost redus, greutate specifică redusă, manevrabilitate
foarte mare, tehnologie de fabricaţie ieftină. Plasticul reprezintă o problema foarte importantă
pentru ţara noastră. De obicei, ponderea cea mai mare în cadrul deşeurilor plastice le revine
ambalajelor. Se colectează selectiv: - recipiente din plastic pentru băuturi (PET polietilenă
tereftalat) şi cele ale produselor lactate. Recipientele produselor cosmetice şi detergenţilor,
caserole de plastic şi polistiren, veselă de plastic, pungi de plastic necontaminate de resturi
menajere; - recipiente din plastic pentru alimente; - ambalaje din plastic, tip folie. Nu se
colectează selectiv: capacele recipientelor care nu sunt din plastic, jucăriile de plastic,
sacoşele, ghivecele de plastic, produsele mixte (combinaţiile plastic/metal), foliile de plastic
contaminate de resturi menajere. Din 50 de PET-uri se poate face un pulover. Fiecare tonă de
plastic reciclat înseamnă o economie de 1,8 tone de petrol. Prin reciclare, 25 de sticle PET
pot fi transformate în vătuiala unei haine pentru iarnă. Reciclând o sticla de plastic este
economisită energie suficientă pentru funcţionarea unui bec de 60W timp de 6 ore.
33.Metode și tehnologii de compostare a deșeurilor.
Compostarea reprezinta procesul de descompunere si transformare a substantelor organice
solide de catre microorganisme (in principal bacterii si fungi) intr-un material stabil, care
poate fi valorificat (in functie de caracteristici) in agricultura, in locul ingrasamintelor
chimice sau in lucrari de imbunatatiri funciare (ameliorarea solului).Principalele categorii de
deseuri care pot fi compostate sunt: deseurile provenite din gradini si parcuri, fractia
biodegradabila din deseurile menajere si asimilabile (resturi de fructe si legume, coji de oua
si alte resturi alimentare), deseurile provenite din piete si complexe alimentare; resturile
biodegradabile din industria alimentara; namolul rezultat din statiile de epurare orasenesti
(respectiv, cele care nu sunt poluate cu metale grele sau alti agenti chimici
nepermisi); deseurile provenite din complexele zootehnice.
Compostarea se poate face in cadrul gospodariilor, in gramada deschisa, in lazi de compost
speciale din plastic sau in alte recipente.Procesul de compostare presupune doua etape:
tratarea mecanica si descompunerea (fermentarea). In cazul tratarii mecanice deseurile sunt
maruntite, omogenizate si pregatite pentru tratarea biologica/fermentare.
Etapa de fermentare cuprinde trei faze principale:
• prima faza, stadiul de fermentare mezofila, la temperaturi cuprinse intre 25 si 40 C o;
• a doua faza, stadiul termofil, consta intr-o degradare aeroba intensa. Materia organica se
descompune la temperaturi de 50 pana la 70 °C, sub actiunea bacteriilor. Datorita
temperaturilor inalte, materialul se pasteurizează, microbii sunt distrusi precum si semintele
de buruieni.
• a treia faza, constituie stadiul de maturizare, in care temperaturile se stabilizeaza (35-45
°C) si se continua unele fermentatii, convertind materialul degradat in humus; ultimul
obiectiv este de a produce un material stabil.
Durata fermentarii este de minimum 3 luni in sezonul cald si 4-5 luni in sezonul rece.In acest
timp se practica remanieri din 30 in 30 de zile. Remanierea se executa manual sau in cazul
unor cantitati mari de compost, cu ajutorul unor utilaje specializate.
34.Tehnologii privind incinerarea deșeurilor.
Incinerarea este o metodă de eliminare a deșeurilor prin arderea lor. Este una din metodele
de tratare termică a deșeurilor. În urma incinerării se obțincăldură,
gaze, abur și cenușă.Incinerarea poate fi practicată în instalații mici, individuale, sau la scară
industrială. Pot fi incinerate atât deșeurile solide, cât și cele lichide sau gazoase. Metoda este
preferată în locurile unde nu se dispune de teren pentru rampe, de exemplu în Japonia, și la
eliminarea anumitor deșeuri periculoase, cum sunt cele biologice provenite din activități
medicale, însă la nivel industrial este controversată, din cauza poluanților gazoși, în
special dioxine (dibenzodioxine policlorinate — PCDD și benzofurani policlorinați —
PCDF) produși prin ardere.
ncinerării îi revine sarcina de a trata deșeurile reziduale ce nu pot fi valorificate, pentru a se 
ajunge la:- distrugerea materialelor nocive organice;- inertizarea deșeurilor reziduale,
minimalizând emisiile din aer și apă; - reducerea masei deșeurilor de depozit;-folosirea
valorii calorice a deșeurilor reziduale în vederea protejării resurselor de energie;-
transformarea deșeurilor reziduale în materii prime secundare, în vederea protejării celorlalte
resurse naturale.
Categoriile de deșeuri ce se pot incinera sunt:- deșeuri de țesuturi vegetale și animale;-
deșeuri agrochimice;- deșeuri de la prepararea și procesarea fructelor, legumelor, cerealelor,
uleiurilor comestibile, pulberilor de cacao, cafelei, ceaiului și tutunului; producerea
conservelor; prepararea și fermentarea drojdiei și extractului de drojdie și melasei;- deșeuri
de ambalaje care conțin reziduri sau sunt contaminate cu substanțe periculoase;- deșeuri de
cauciuc și anvelope scoase din uz;
Avantajele incinerării :
-Cantitatea de material solid rezultat în urma arderii (cenușa solidă) reprezintă doar 15-20%
din greutatea inițială a deșeurilor;Incinerarea generează energie termică sau electrică,
asigurându-se transformarea foarte rapidă a deșeurilor în energie, acesta fiind un avantaj al
comunităților locale din vecinătatea incineratorului.Deșeurile medicale (periculoase),
nămolul din stațiile de epurare și celelalte deșeuri incinerate sunt transformate într-o cenușă
solidă, un produs final steril, inert, nepericulos, care poate fi folosită ca material de
construcție;Fluxurile de gaze sunt filtrate înainte de a fi dispersate în atmosferă;Incinerarea
este rapidă, putând fi distruse cantități foarte mari de deșeuri într-un timp relativ scurt.
Dezavantajele incinerării:
Este o metodă controversată din cauza problemelor legate de emisia poluanților gazoși; Este
o metodă scumpă, iar costurile investiției se amortizează în perioade lungi de timp; Emisiile
rezultate în urma arderii conțin: CO, CO2, apă, cenușă, halogeni, sulf, fluor; Dioxidul de
carbon (CO2) este un gaz cu efect de seră – contribuie la distrugerea stratului de ozon. Prin
incinerarea unei tone de deșeuri menajere solide, se elimină în atmosferă aproximativ o tonă
de CO2; O parte din cenușa rezultată rămâne în incinerator, sub formă solidă, iar cealaltă
parte se elimină în atmosferă;Incinerarea produce particule fine, toxice, care se emit în
atmosferă chiar și de la instalațiile moderne; tehnologia modernă încă nu a dezvoltat niște
metode sau filtre care să blocheze în proporție de 100% emisia de substanțe toxice în
atmosferă;Emisiile cu potențial toxic ridicat afectează sănătatea umană și calitatea pășunilor
din apropiere.
35.Depozitarea deșeurilor.
Depozitarea simpla consta in descarcarea simpla, neorganizata a reziduurilor menajere pe
maidane, in diverse gropi, foste cariere, sau pe alte terenuri, fara a se lua unele masuri
speciale pentru protectia mediului inconjurator .Acest sistem de depozitare, este sistemul cel
mai larg folosit, pentru ca este si cel mai ieftin, mai comod, dar si cel mai neigienic. 
 Aceste sistem de colectare simpla este recunoscut ca periculos pentru igiena publica, este
inestetic si raspandeste mirosul neplacut. Cand bate vantul din directia acestor depozite ajung
odata cu mirosul urat, tot felul de hartii, textile, plastic si praf pana in localitatea apropiata.
Aceste depozite simple este cazul sa dispara si sa devina depozite de reziduuri controlate,
acceptate pe plan mondial.
Depozitarea controlata este folosita din ce in ce mai mult in lume si ramane inca sistemul
principal de depozitare si neutralizare de reziduuri menajere pana cand sistemele de
prelucrare a reziduurilor menajere, in scopul selectarii si valorificarii materialelor refolosibile
si a energiei potentiale, se vor dezvolta si vor castiga prioritate in aplicare, dar si atunci vor
mai fi anumite depozite pentru 'refuzuri' care apar chiar si in urma incinerarii ( cenusa) 
 Inainte de inceperea depozitarii se decupeaza stratul vegetal, care sa fie folosit la acoperirea
finala a unui depozit mai vechi sau sa fie depozitat in apropiere pentru acoperirea finala a
depozitului . Aducerea reziduurilor si descarcarea pe teren, depozitul urmand sa ocupe o
suprafata mica, strict necesara pentru operatiile de imprastiere (repartizarea pe zone),
eventual compactate. Umplerea locului de depozitare prin inaintarea frontala sau inelara,
fiecare nou strat de reziduuri de 0,25 - 0,3 m urmand sa fie inceput din acelasi loc ca si
precedentul.
Deoarece practica a dovedit ca gropile mari de gunoi au impact indeosebit asupra apelor
freatice, tendinta actuala este aceea de revenire la gropile de dimensiuni mici. Se au in vedere
masuri de izolare a acestora cu straturi impermeabile, cu materiale sintetice si colectare
infiltratiilor. Se impune transportul infiltratului la statiile de epurare a apelor uzate si
recircularea ulterioara a apei in groapa de gunoi.Amplasarea gropilor de gunoi trebuie sa tina
cont pe de o parte de impactul pe care il pot avea asupra asezarilor urbane situate in
vecinatate (mirosul neplacut), iar de alta parte de costul transportului de la locul de
colectare. Groapa de gunoi este varianta cea mai putin eficienta de recuperare a materialelor,
intrucat deseurile sunt de obicei bine amestecate in momentul sosirii acolo, iar costul
transportului materialului la groapa a fost deja asumat.
36.Reglementari legislative nationale.
Dreptul mediului-un ansamblu complex de norme juridice care reglementeaza relatiile ce se
stabilesc intre oameni referitoare la atitudinea lor fata de componentele natural si artificial
din mediul incunjarator precum si conservarea acestor component. Dreptul mediului este o
ramura a dreptului ce se afla in strinsa legatura cu celelante ramuri dar se refera la
patrimonial natural,geologic,cultural,urban rural.
Dreptulu mediul recunoaste urmatoare principia:
1.Dreptul omului la mediul inconjurator nepoluat si sanatos.
2.Accesul la orce informative privind starea mediului a produselor alimentare si casnice
utilizate
3.Dreptul la despagubiri pentru prejudiciile suferite ca urmare a poluarii mediului
4.Dreptul de a sesiza orce alta autoritate a supra activitatii de poluare asupra mediului
incunjurator
5.DReptul persoanelor de a beneficia de anumite facilitate in activitatea realizata pentru
protectia mediului.

Normele juridice pentru protectia mrdiului incunjurator sunt alcatuite din legea protective
mediului si legi special elaborate de fiecare tara in parte care sunt intarite prin decrete si
ordine guvernamentale si ministeriale.
Cadrul legislative ecologic al RM este unul foarte vast si reprezentt de un spectru larg de
acte normative,legislative,organice.:
1.Constitutia RM;2.Legea privind protectia mediului incunjurator; 3.Codul funciar
4.Legea privind expertizarea ecologica si evaluarea impactului asupra mediului incunjurator;
5.legea privind deseurile de productie ; 6.legea-plata privind poluarea mediului;7.legea-
acesul la informative;8.Planul national de actiune in domeniul mediului; 9.conceptia
protectiei mediului a fost inlocuita cu conceptia politicii de mediu a RM;10.Conceptia
dezvoltarii durabile a localitatilor RM.
37.Cadrul institutional de mediu in RM.
In RM sistemul institutional de mediu include autoritatea central prvind protectia mediului
,agentii de implimentare in domeniu ,inspectorate ,servicii,interprinderi de stat si institutii
stiintifice.
AAPC sint reprezentate de ministerul mediului in subordinea caruia se afla alte 9 institutiicu
functii de reglementaresi implimentare a politicii de mediu.
Aceste institutii sunt:
-inspectoratul ecologic de stat cu functii de inspectare a implimentarilor legislative si
normative in vederea protectiei mediului inconjurator
-agentia pentru geologie si resurse minerale-functii de asigurae a politicii statului in
domeniul studierii,folosirii rationale si a protective subsolului si tinerea sub control a
cercetariloer stiintifice in domeniul geologiei si extragerii resurselor natural.
-agenytia apelor moldovei
-agentia nationala de reglementare a activitatii nucleaare si radioactive
-serviciul hidrometeorologic de stat
-serviciul piscicol
Exista si alte institutii care sint responsabile de protectia mediului(ministerul
sanatatii,agriculturii si industriei alimentare).
Pentru realizarea misiunilor sale toate structurile de mediu exercita urmtoarele functii:1.de
politica 2.de reglementare 3.administrare 4.reprezentare 5.autoritate de stat. 6.coordonare .
7..de cooperare international.

38.Guvernul RM ,ministerele si alte autoritati ale APC.

Conform proectului de lege privind protectia mediului in art 170. Sint stipulate competentele
guvernului RM in domeniul mediului ambient.
1.Elaboreaza ,promoveaza si implimenteaza politici natinale in domeniul protectiei mediului
si stabileste normele folosirii rationale a resurselor natural precum si folosirea durabila a
acetora si integrarea politicii de mediu de politicile sectorialele.
2.Elaboraza si adopta masuri privind prevenirea si diminuarea impactului electviv asupra
mediului-vietii si sanatatii omului si supra sectorului ecologic de stat
3.elaborarea si aprobarea si realizarea documentelor de politici de mediu si monotorizarea
implimentarii acestora,
4.stabilirea ordinii de monotorixzarea a starii mediului si sisemelor de supraveghere a
conditiilor hidrometeorologice
5,.stabilirea ordinii controlului de stat in domeniul protectiei mediul
6.stabileste plati pentru poluarea mediului si nemijlocit pentru depozitarea deseurilor
7.stabileste normele de folosire a resurselor natural
8.organizeaza si sustine educatia ecologica.
9.asigura relatii externe a RM cu alte state in domeniul protectiei mediului.
39.Atributii si raspunderi in domeniul protectiei mediului ale autoritatilor APL.
Conform art.183 din proectul de lege privind protectia mediului unde este stipulate ca
APL raioane si municipii asigura servicii pentru protectctia mediului prin intermediul carora
inpreuna cu autoritatile Administratiei teritoriale pentru mediu si pentru sanatate au
urmatoarele atributii.
NIVELUL2.
1.asigurarea respectarii legislatiei
2.aproba de comunacord cu organul centaralde mediu limitile de utilizare a resurselor natural
cu exceptia acelor resurse de importanta naturala.
3.Controleaza activitatea primariilor.
4.Organizeaza elaborarea si realizarea programelor poluarilor de activitate in domeniul
potectiei mediiului a raioanelor si municipiilor.
5.Asigura lucrarile de reconstructii ecologica in restabilirea echilibrului ecologic in zonele
afectate de factorul antropic.
6.Propuneri pentru a fi incluse in arii natural protejate ,teritorii natural pentru a fi evitata
urbanizarea acestor teritorii si amenajarea lor respective.
7.Contribue la coenstetizrea populatiei in aspectele protejarii mediului si utilizarii durabile a
resurselor natural.
NIVELUL 1.
Conform art. 183 autoritatilo APL au urmatoareleatributii si responsabilitati:
1.Asigura pastrarea unui mediu incunjurator sanatos si utilizarea rationala a resurselor natural
si evident unui control st6rict asupra implimentarii si respectarii actelor legislative si
normative de mediu
2.Punerea in actiune a planurilor locale de protective a mediului si alocarea ressuurselor
financiare din bugetul local pentru implimentarea ,elaborarea si punerea in actiune a acestui
pln.
3.Stabilirea perimetrilo pentru depozitarea deseurilor ,a cimitirelor ,a terenurilor folosite in
agricultura ,pentru pasunat.
4.Stabileste si mentin raportul stiintific argumentat in cadrul zonei , intre terenurile arabile
pentru pasunat,poduri a apelor,pentru mentinerea echilibrului ecologic in teritoriu.
5.repartizeaza terenuri pentru asigurarea gradului de inpadurire
6.acorda prioritati interprinderilor ce isi desfasoara activitatea econoimica nepoluanta si
utilizarea in procesele tehnologice a resurselor intrun circuit inchis.
40.Structura si principiile mecanismului economic al protectiei mediului.
Unile dintre cel mai importante pirghii ale protectiei mediului sint cele economice.In acest
sens se impune ca toate calculile economice legate de activitatea de utilizare a resurselor
natural de poluare a mediului de efectuare a protectiei lui si altele in calculile economice,In
sistemele de plati ,de preturi pentru impoziytarea sa fie incluse si componentele ce tin de
protectia mediului incunjurator,aceste component ce sint specific pot pe de o alta parte
stimuli sau penaliza activitatea economic ape de alta parte pot crea alte conditii pentru
acumularea resurselor financiare.
Mecanismul economic functioneaza in baza urmatoarelor principia:
1.stabilirea,introducerea si functionarea platilor pentru utilizarea resurselor natural si
poluarea mediului inconjurator
2.compensarea de catre interprinderi,oraganizatii,cetateni, a daunei cauzate mediului natural
3.efectuarea de catre interprinderi a masurilor de protective a mediului incunjurator in baza
resurselor proprii sau a creditelor
4.utilizarea resurselor financiare accumulate in rezultatul functionarii platilor pentru
utilizarea resurselor si poluarea mediului nu numai in scopurile protectiei si regenerarrii
mediului inconjurator.
Aceste principia au 3 functii de baza:
1 de stimulare de a coenteresa interprinderele ,oraganizatiile ,persoanele fizice de a utilize
rational resursewle natural si de a realize masuri de priotectie a mediului si a minimalizarii
poluarii mediului
2.functia de compensare care prevede recuperarea pierderilor cauzate de mediul natural in
rezultatul folosirii resurselor natural al poluarii lui cit si a daunelor provocate sanatatii
oamenilor.
41.Plata pentru utilizarea resurselor naturale.
Conform articolului 19 al legii privind utilizarea resurselor natural se stipuleaza ca utilizarea
lor se face contra plata.Aceasta plata reprezinta compensare in bani de catre beneficiar a
cheltuelilor publice utilizate pentru expoloatarea resurselor ,conservarea si restabilirea lor.
Cuantumyl acestor plati depinde de starea si valoarea lor de consum,de posibilitatea de
inlocuirea lor cu alte tipuri de resurse in procesul de protective si de cheltuelile pentru
restabilirea sau mentinerea lor in stare utilizabila.
Conform art.24 se stipuleaza ca plata pentru folosire in limita a resurselor natural se include
in pretul de cost iar pentru utilizraea supra limita se percep plati din profitul ramas la
dispozitia platitorului dupa platta pentru impozitele pe venit.
Este foarte important ca din mijloacele accumulate din platile pentru utilizarea resurselor
natural trebue sa fie utilizate numai pentru mentinere.
Taxele sint expuse in urmatoarele forme:
1.Taxele pentru utilizarea resurselor natural
2.Taxe pentru dreptul de utilizare a resurselor natural
 3.Pentru utilizarea a resurselor natural
4.pentur refacerea resurselor natural.
42. Taxa pentru poluare si fondul ecologic.
Legea privind poluarea mediului
Taxa pentru poluare semnifica 3 aspecte:-compensarea;-stimularea;-economica
Taxa pentru poluare este orientate spre compensarea daunei aduse mediului incunjurator si
populatiei spre deosebire de raspundere juridica legea privind contraventiile ecologice
stipuleaza obligatia de plata pentru poluarea mediului in cazurile de daune planificate admise
de organelle competente indifferent de vina agentului economic.In al 2 rind taxele se percep
din contul interprinderii in acest sens trebue sa joace un rol stuimulator orientind
interprinderea,si utilizarea rationala a resurselor natural .In al 3 rind taxele pentru poluare
trebue accumulate in fondul ecologic si utilizate pentru protective mediului ambient.Marimea
platilor pentru poluare depinde de volumul de poluare ,de gradul de agresivitate fata de
mediul incunjurator. Fondul ecoloc-se constitue din platile pentru poluare a mediului pentru
compensarea daunilor aduse lui,comenzile coomercealizarea uneltelor ,obiectellor natural
illegal.
43.Resursele naturale: utilizarea rațională în economia națională,protecția și problema
epuizării lor.
Resursele naturale sunt componente ale mediului înconjurător, care apar în mod natural şi
sunt considerate valoroase în forma lor relativ nemodificată.
Exploatarea raţională a terenurilor agricole:
- Practicarea unei agriculturi ecologice ;Folosirea îngrăşămintelor naturale în locul
celor chimice;Folosirea raţională a produselor de protecţie a plantelor ;Practicarea rotaţiei de
culturi, ceea ce determină creşterea fertilităţii solului.
Exploatarea raţională a terenului / fondului forestier:
Extinderea suprafeţelor ocupate de păduri;Protejarea vânatului (practicarea vânatului în
anumite perioade; protejarea unor specii).Protejarea masei lemnoase prin înlocuirea acesteia
cu noi materiale .
Exploatarea raţională a fondului piscicol:
- Pescuitul intensiv a dus la reducerea cantităţilor de peşte ;
- Pentru protejarea fondului piscicol :
- practicarae pescutului în anumite zone şi perioade;
- combaterea activităţilor de braconaj ;
- reducerea poluării.
Exploatarea raţională a apei: Apa este o resursă vitală;În ultimul timp a crescut consumul de
apă ( industrie , consum casnic , agricultură);Pentru conservarea resurselor de apă un rol
important îl au diminuarea poluarării apelor de suprafaţă şi a pânzei freatice, recuperarea şi
economisirea apelor industriale .
Exploatarea raţională a resurselor energetice: Folosirea unor noi surse de energie alternative
(forţa vântului, a valurilor, biodegradarea deşeurilor, panourile solare );Folosirea becurilor
ecologice.Prin refolosirea si reciclarea obiectelor de uz curent, reducerea cantităţii de deşeuri
şi respectarea normelor ecologice. Un alt aspect important este să învăţăm să facem
economie de energie prin reducerea consumului de energie electrică, combustibil auto, prin
reciclarea şi înlocuirea aparatelor electro-casnice vechi cu altele noi.Măsuri de protejare a
mediului: Crearea unor spaţii verzi mai mari;Reciclarea ;Reducerea consumului de
energie ;Limitarea poluării.

44.Organizații mondiale pentru asigurarea protecției mediului.

Protejarea mediului este esenţială pentru calitatea vieţii generaţiilor prezente şi viitoare.
Provocarea actuală este reprezentată de combinarea protecţiei mediului cu creşterea
economică continuă într-un manieraă care sa fie sustenabilă. În domeniul protecţiei mediului
există un număr mare de organizaţii care conservă, analizează şi monitorizează mediul în
diferite modalităţi. Aceste organizaţii de mediu pot fi globale, regionale, naţionale sau locale.
Organismele internaţionale şi europene cu atribuţii în domeniul protecţiei mediului sunt
următoarele:
1.Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU)- a fost înfiinţată la 24 octombrie 1945 de 51 de ţări,
angajate să menţină pacea prin cooperare internaţională şi securitate colectivă. În cadrul
ONU există următoarele organisme cu atribuţii în domeniul mediului:
a) Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu (UNEP)
Programele UNEP acoperă următoarele domenii: evaluarea stării mediului, conservarea şi
protecţia biodiversităţii, managementul chimicalelor, protecţia apelor, protecţia zonelor de
coastă, protecţia solurilor, protecţia stratului de ozon, schimbările climatice, energiea
durabilă, poluarea urbană, controlul poluării industriale, consumul durabil. UNEP are şapte
divizii care promovează şi facilitează un mamagement al mediului riguros în vederea
asigurarii dezvoltării durabile: Avertizare preventivă şi evaluare; Implementarea politicii de
mediu; Tehnologie, industrie şi economie; Cooperare regională; Legislatie de mediu şi
convenţii internaţionale; Comunicare şi informarea publicului; Fondul global pentru mediu.
b) Comisia pentru Dezvoltare Durabilă a Naţiunilor Unite (CSD) .Rolul CSD este de a
promova dialogului şi crea parteneriate pentru dezvoltare durabilă între guverne, comunitatea
internaţională şi grupurile majore identificate în Agenda 21 ca fiind factori cheie pentru
realizarea dezvoltarii durabile.
c) Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) Programul Naţiunilor Unite pentru
Dezvoltare este o reţea de dezvoltare globală a ONU, care pledează pentru dezvoltare şi
conectează statele prin accesul la cunoştinţe, experienţe şi resurse, menite sa ofere oamenilor
o viaţă mai bună.
2. Uniunea Europeană Misiunea Uniunii Europene este de a asigura pacea, prosperitatea şi
libertatea celor 498
milioane de cetăţeni – într-o lume mai echitabilă şi mai sigură. Consiliului de Mediu este
compus din miniştrii mediului din toate statele membre UE, care se reunesc de patru ori pe
an. Procedura de luare a deciziilor în cadrul acestei instituţii
europene este de majoritate calificată în codecizie cu Parlamentul European.
Consiliul are sarcina de a dezvolta într-o manieră armonioasă, echilibrată şi durabilă
activităţile economice pentru a asigura un nivel ridicat al calităţii mediului atât la nivel
european cât şi internaţional.
Agenţia Europeană de Mediu-Angajamente - să minimalizeze impactul de mediu al
activităţii sale, ex. Prin folosirea hârtiei reciclate şi printarea pe ambele părţi - continuarea
îmbunătăţirii performanţei de mediu, ex. prin atingerea ţintelor de eficienţă energetică din
cadrul instituţiei - să aplice legislaţia privind mediul în ţara gazdă.
Urmare a multiplelor probleme mondiale de mediu, instituţiile internaţionale de specialitate
au semnat o serie de convenţii referitoare la probleme precum: biodiversitate, schimbările
climatice şi gazele cu efect de seră, deşertificarea, protejarea râurilor majore, mărilor şi
pădurilor tropicale. În acest sens instituţiile internaţionale şi europene de protecţia mediului
sunt vitale pentru implementarea tuturor programelor şi proiectelor, dar şi a convenţiilor
internaţionale în acest domeniu. Sprijinul pe care îl acordă statelor în dezvoltarea unor
politici naţionale durabile şi performante este foarte important. În acelaşi timp, aceste
organizaţii pot întăriri cooperarea dintre statele participante şi pot încuraja schimbul de
experienţă, în scopul dezvoltării de către state a unor politici naţionale cât mai performante.
Lupta împotriva factorilor cu impact negativ asupra mediului este mai eficientă şi mai bine
organizată atâta timp cât este menţinută la nivelul acestor organizaţii. Totodată, prin
intermediul lor se pot desfăşura acţiuni cu scopul de a informa şi a conştientiza opinia
publică despre provocările de mediu actuale, dar şi asupra soluţiilor necesare a fi
implementate pentru un mediu mai curat şi mai sănătos, dezideratul întregii lumi.
45.Relatiile internationale in domeniul protectiei mediului.
Protejarea mediului este esenţială pentru calitatea vieţii generaţiilor prezente şi viitoare.
Provocarea actuală este reprezentată de combinarea protecţiei mediului cu creşterea
economică continuă într-un manieraă care sa fie sustenabilă. În domeniul protecţiei mediului
există un număr mare de organizaţii care conservă, analizează şi monitorizează mediul în
diferite modalităţi. Aceste organizaţii de mediu pot fi globale, regionale, naţionale sau locale.
Organizaţia Naţiunilor Unite – ONU. ONU a fost înfiinţată la 24 octombrie 1945 când un
număr de 51 de ţări s-au angajat să menţină pacea prin cooperare internaţională şi securitate
colectivă. Astăzi, aproape toate naţiunile lumii sunt membre ONU: în total 192 de state.
ONU oferă mijloace pentru rezolvarea conflictelor internaţionale şi pentru formularea de
politici în chestiuni care ne afectează pe toţi. În cadrul Organizaţiei toate statele membre –
mari sau mici, bogate sau sărace, cu vederi politice şi sisteme sociale diferite – au un cuvânt
de spus şi drept de vot egal.
Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu (UNEP)
Principalul organism al ONU, UNEP, creat în vederea protecţiei mediului, a fost înfiinţat
imediat după Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Mediul Uman, desfăşurată la Stockholm în
anul 1972 şi are mandatul de a coordona la nivel mondial integrarea politicilor de protecţie a
mediului în celelalte sectoare în vederea asigurării unei dezvoltări durabile.
Comisia pentru Dezvoltare Durabilă a Naţiunilor Unite (CSD)
CSD a fost creată în anul 1993, ca urmare a Conferinţei Naţiunilor Unite pentru Mediu şi
Dezvoltare (UNCED) de la Rio de Janeiro din 1992. CSD este format din reprezentanţi ai 53
de state aleşi odată la 3 ani. CSD are sesiuni anuale axate pe diverse tematici ale dezvoltării
durabile, pilonul cel mai important al dezvoltării durabile fiind protecţia mediului.
Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD)
Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare este o reţea de dezvoltare globală a ONU, care
pledează pentru dezvoltare şi conectează statele prin accesul la cunoştinţe, experienţe şi
resurse menite să ofere oamenilor o viaţă mai bună.
Liderii lumii s-au angajat să îndeplinească Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului până în
2015, inclusiv obiectivul fundamental de a reduce cu jumătate sărăcia extremă. Prin
intermediul reţelei sale internaţionale, PNUD coordonează eforturile globale şi naţionale
pentru realizarea acestui scop.
Comisia Economică a Naţiunilor Unite pentru Europa (UNECE)
Activităţile desfăşurate de UNECE în domeniu au ca obiectiv protecţia mediului şi a sănătăţii
umane şi promovarea dezvoltării durabile în ţările membre, conform principiilor Agendei 21.
Scopul este acela de a reduce poluarea pentru a minimiza impactul negativ asupra mediului şi
pentru a evita astfel compromiterea stării factorilor de mediu pentru generaţiile viitoare.
 46.Problemele actuale de sociologie si ecologie generala.
Problema ecologică.Epuizarea resurselor limitate:Petrol, gaze naturale, minereuri de fier,
minereu de cărbune sunt limintate, iar necesitate este mereu crescătoare. Creşterea
economică a multor state ca impact are creştere anuală a cererii la resursele naturale.
Soluţii: Folosirea resurselor alternative de căpătare a energiei şi materiei prime pentru
industrie. De folosit ca alternativă energia soarelui, vîntului, apei şi ca materie primă
elemente chimice care înlocuiesc cele originale.
 Problema ocrotirii oceanului planetar .Problema constă în:1.aruncarea
deşeurilor în cantităţi enorme ;2. Navele comerciale care elimină deşeuri în urma deplasării
sau accidentelor;3. Braconajul animalelor care sunt pe cale de dispariţie sau într-un număr
redus, cu scopul de obţine profit. 4. Incendii antropice care provoacă scăderea numărului
populaţiei unei specii de plante sau animale.
Soluţii: Pentru ocrotirea eficientă a oceanelor este necesar de susţinerea activă a ONG-urilor
şi a structurilor internaţionale care au ca scop ocrotirea oceanului planetar. În caz de un stat
nu are metode de combatere cu această problemă, la nivel internaţional să fie supus
sancţiunilor economice, sau susţinut economic pentru a promova aceste valori în cadrul
statului.
 Poluarea atmosferei 
Anual în urma activităţii uzinelor, automobilelor, dar  cataclizmelor, incendiilor se elimină o
cantitate mare de substanţe dăunătoare lumii vii. În urma poluarii atmosferii apare efectul de
seră,smogul, găuri în stratul de ozon,ploi acide, ploi radioactive. În urma efectului de seră are
loc ridicare temperaturii globului, ceea ce provoacă topirea gheţarilor.
Stratul de ozon este scutul principal al plantei împotriva razelor ultraviolete, ca urmare în
urma poluării aerului în el se formează găuri. Aceste găuri prezintă un pericol globului de
supraîncălzire.
Smogul se formează în areale urbane, în acele locuri în care există un mare număr de
automobile, când dioxidul de azot este descompus de razele solare, eliberându-se ozonul,
aldehide şi cetone. Smogul poate cauza severe probleme medicale. Când dioxidul de sulf şi
oxidul azotos se transformă în acid sulfuric şi acid azotic în atmosferă, aceste substanţe
precipită sub formă de ploaie, aşa numita ploaie acidă. Ploaia acidă este o gravă problemă
globală pentru că foarte puţine specii sunt capabile să supravieţuiască în asemenea condiţii.
Ca exemplu de ploi radioactive poate servi cataclizmul de la Fukisima1 în urma căruia de la
reactor s-a eliminat în atmosferă substanţe radioctive, pe parcurs de 10 zile, masele de aer au
transportat o cantitate din substanţe la coastele Americii de Nord, astfel prezentînd un pericol
pentru tot globul.
Soluţii: Pentru a produce energie sunt necesare centrale electrice. Acestea pentru a o produce
au nevoie de combustibili, şi arderea combustibililor prezintă un pericol major pentru
atmosferă. Am putea stopa acest fenomen folosind energia într-un mod raţional. Cateva din
lucrurile care s-ar putea face pentru a salva energia sunt:
• Industria va trebui să devină mult mai eficientă din punct de vedere al consumului de
energie, trecînd de la utilizarea combustibililor fosili bogaţi în carbon (cărbune), la
combustibili săraci în carbon (gaze naturale) sau la combustibili alternativi;
• Industria energetică, de la extracţie şi pînă la consum, trebuie restructurată astfel încat să
devină eficientă şi mai puţin poluantă;
• Transportul trebuie să se orienteze spre mijloace mai puţin poluante şi cu consumuri reduse;
• Constructiile sa fie eficiente energetic şi sa tinda spre utilizarea surselor de energie
regenerabila;
• Echipamentele şi produsele sa fie din cele cu consum redus de energie;
•Padurile vor fi protejate şi chiar vor fi extinse.
• Folosirea mai rara a automobilelor: mersul, ciclismul, sau transporturile publice.
• Evitarea pierderilor: reduceti ceea ce folositi, refolositi lucrurile în loc sa cumparati altele
noi, reparati obiectele stricate în loc sa le aruncati, şi reciclati cat mai mult posibil. Aflati ce
facilitati de reciclare sunt disponibile în zona voastra. Incercati sa nu aruncati lucrurile daca
acestea ar mai putea avea o alta folosinta.
• Economisiti apa: este necesara o mare cantitate de energie pentru a purifica apa. Invata cat
mai mult posibil despre problemele energetice ale Pământului şi cauzele ce le determina.
Afla daca sunt grupari ecologice în zona ta care te-ar putea informa.
47.Mediul de sanatate al populatiei.
În ultimii ani în lume, dar şi în Republica Moldova, au avut loc modificări esenţiale în
structura şi nivelul indicilor stării de sănă-tate. Estimarea acestor fenomene necesită a căuta
cauzele lor şi a evidenţia rolul factorilor mediului ambiant în dezvoltarea lor. Deter-minarea
impactului factorilor nefavorabili ai mediului asupra sănă-tăţii umane argumentează
convingător investiţiile materiale imense necesare pentru protecţia şi asanarea mediului pe
scară largă. În literatură indentificăm foarte multe publicaţii despre rolul factorilor de mediu
pentru sănătatea populaţiei. Însă ele se referă în fiecare caz, preponderent la un singur factor.
La etapa actuală este necesar a conştientiza că sănătatea popu-laţiei este un indice integral al
calităţii mediului. Sarcina noastră principală constă în descifrarea acestui integral, deci în
determi-narea nu numai a rolului fiecărui factor în parte, dar şi a comple-xelor de factori,
frecvent depistate, pentru sănătate. Această moda-litate de expunere permite a evidenţia
factorii prioritari importanţi, care necesită combatere, în primul rând.
 48.Probleme ecologice ale lumii contemporane .
 Epuizarea resurselor limitate
Petrol, gaze naturale, mireuri de fier, minereu de cărbune sunt limintate, iar necesitate este
mereu crescătoare. Creşterea economică a multor state ca impact are creştere anuală a cererii
la resursele naturale.
Soluţii: Folosirea resurselor alternative de căpătare a energiei şi materiei prime pentru
industrie. De folosit ca alternativă energia soarelui, vîntului, apei şi ca materie primă
elemente chimice care înlocuiesc cele originale.
 Problema ocrotirii oceanului planetar 
Problema constă în:
1.aruncarea deşeurilor în cantităţi enorme
2. Navele comerciale care elimină deşeuri în urma deplasării sau accidentelor
3. Braconajul animalelor care sunt pe cale de dispariţie sau într-un număr redus, cu scopul de
obţine profit. 4. Incendii antropice care provoacă scăderea numărului populaţiei unei specii
de plante sau animale.
Soluţii: Pentru ocrotirea eficientă a oceanelor este necesar de susţinerea activă a ONG-urilor
şi a structurilor internaţionale care au ca scop ocrotirea oceanului planetar. În caz de un stat
nu are metode de combatere cu această problemă, la nivel internaţional să fie supus
sancţiunilor economice, sau susţinut economic pentru a promova aceste valori în cadrul
statului.
 Poluarea atmosferei 
Anual în urma activităţii uzinelor, automobilelor, dar  cataclizmelor, incendiilor se elimină o
cantitate mare de substanţe dăunătoare lumii vii. În urma poluarii atmosferii apare efectul de
seră,smogul, găuri în stratul de ozon,ploi acide, ploi radioactive. În urma efectului de seră are
loc ridicare temperaturii globului, ceea ce provoacă topirea gheţarilor.
Stratul de ozon este scutul principal al plantei împotriva razelor ultraviolete, ca urmare în
urma poluării aerului în el se formează găuri. Aceste găuri prezintă un pericol globului de
supraîncălzire.
Smogul se formează în areale urbane, în acele locuri în care există un mare număr de
automobile, când dioxidul de azot este descompus de razele solare, eliberându-se ozonul,
aldehide şi cetone. Smogul poate cauza severe probleme medicale. Când dioxidul de sulf şi
oxidul azotos se transformă în acid sulfuric şi acid azotic în atmosferă, aceste substanţe
precipită sub formă de ploaie, aşa numita ploaie acidă. Ploaia acidă este o gravă problemă
globală pentru că foarte puţine specii sunt capabile să supravieţuiască în asemenea condiţii.
Ca exemplu de ploi radioactive poate servi cataclizmul de la Fukisima1 în urma căruia de la
reactor s-a eliminat în atmosferă substanţe radioctive, pe parcurs de 10 zile, masele de aer au
transportat o cantitate din substanţe la coastele Americii de Nord, astfel prezentînd un pericol
pentru tot globul.
Soluţii: Pentru a produce energie sunt necesare centrale electrice. Acestea pentru a o produce
au nevoie de combustibili, şi arderea combustibililor prezintă un pericol major pentru
atmosferă. Am putea stopa acest fenomen folosind energia într-un mod raţional. Cateva din
lucrurile care s-ar putea face pentru a salva energia sunt:
• Industria va trebui să devină mult mai eficientă din punct de vedere al consumului de
energie, trecînd de la utilizarea combustibililor fosili bogaţi în carbon (cărbune), la
combustibili săraci în carbon (gaze naturale) sau la combustibili alternativi;
• Industria energetică, de la extracţie şi pînă la consum, trebuie restructurată astfel încat să
devină eficientă şi mai puţin poluantă;
• Transportul trebuie să se orienteze spre mijloace mai puţin poluante şi cu consumuri reduse;
• Constructiile sa fie eficiente energetic şi sa tinda spre utilizarea surselor de energie
regenerabila;
• Echipamentele şi produsele sa fie din cele cu consum redus de energie;
• Padurile vor fi protejate şi chiar vor fi extinse.

49.Principii si obiective ale dezvoltarii durabile.

Obiectivele strategiei pentru dezvoltare durabilă a uniunii europene:
Limitarea schimbărilor climatice şi a costurilor şi efectelor sale negative pentru societate şi
mediu,Să ne asigurăm că sistemul nostru de transport satisface nevoile economice, sociale şi
de mediu ale societăţii noastre, minimizând impactl nedorit asupra economiei, societăţii şi
mediului ,Promovarea modelelor de productie şi consum durabile,Îmbunătăţirea
managementului şi evitarea supraexploatării resurselor naturale, recunoscând valoarea
serviciilor ecosistemelor,Promovarea unei bune sănătăţi publice în mod echitabil şi
îmbunătăţirea protecţiei împotriva ameninţărilor asupra sănătăţii,Crearea unei societăţi a
includerii sociale prin luarea în considerare a solidarităţii între şi în cadrul generaţiilor,
asigurarea securităţii şi creşterea calităţii vieţii cetăţenilor ca o precondiţie pentru păstrarea
bunăstării individuale,Promovarea dezvoltării durabile pe scară largă, asigurarea ca politicile
interne şi externe ale UE să fie în acord cu dezvoltarea durabilă şi angajamentele
internaţionale ale acesteia.Principiile Dezvoltării Durabile, aşa cum au fost enunţate în 1992,
în Declaraţia de la Rio asupra Mediului şi Dezvoltării 
Principiul 1: Oamenii stau în centrul preocupărilor dezvoltării durabile. Ei au dreptul la o
viaţă sănătoasă şi productivă, în armonie cu natura.
Principiul 2: Statele, în acord cu Carta Naţiunilor Unite şi cu principiile dreptului
internaţional, au dreptul suveran de a-şi exploata propriile resurse ca urmare a politicilor lor
de mediu şi de dezvoltare, şi responsabilitatea de a asigura faptul că activităţile desfaşurate
sub jurisdicţia sau controlul lor nu cauzează daune mediului altor state sau zonelor aflate
dincolo de limitele jurisdicţiei naţionale.
Principiul 3: Dreptul la dezvoltare trebuie îndeplinit astfel încât să întrunească nevoile de
dezvoltare şi de mediu ale generaţiilor prezente şi viitoare.
Principiul 4: Pentru atingerea dezvoltării durabile, protecţia mediului trebuie să constituie
parte integrantă a procesului de dezvoltare şi nu poate fi considerată izolată de acesta.
Principiul 5: Toate statele şi toţi oamenii trebuie să coopereze în scopul esenţial al eradicării
sărăciei, ca cerinţa indispensabilă a dezvoltării durabile, pentru a diminua inegalităţile între
standardele de viaţa şi pentru a satisface mai bine nevoile majorităţii oamenilor lumii.
Principiul 6: Situaţiei speciale şi nevoilor ţărilor în curs de dezvoltare, în deosebi a celor mai
puţin dezvoltate şi a celor mai vulnerabile cu privire la mediu, trebuie să li se acorde
prioritate specială. Acţiunile internaţionale în domeniul mediului şi dezvoltării trebuie, de
asemenea, să se adreseze intereselor şi nevoilor tuturor ţărilor.
Principiul 7: Statele trebuie să coopereze într-un spirit de parteneriat global, pentru
conservarea, protecţia şi refacerea sănătăţii şi integrităţii ecosistemului Pamântului. Dată
fiind contribuţia diferită la degradarea mediului la nivel global, statele au responsabilităţi
comune dar diferenţiate. ţările dezvoltate recunosc responsabilitatea pe care o poartă în
atingerea dezvoltării durabile la nivel internaţional, având în vedere presiunile pe care
societăţile lor le au asupra mediului global şi tehnologiile şi resursele financiare pe care le
deţin.
Principiul 8: Pentru a atinge dezvoltarea durabilă şi o caliate mai bună a vieţii pentru toţi
oamenii, statele trebuie să reducă şi să elimine modelele nesustenabile de producţie şi
consum şi să promoveze politici demografice potrivite.
Principiul 9: Statele trebuie să coopereze pentru a-şi întări capacitatea administrativă internă
pentru dezvoltarea durabilă, prin creşterea nivelului de înţelegere ştiinţifică prin schimburi de
cunoştinţe ştiinţifice şi tehnologice şi prin intensificarea dezvoltării, adaptării, răspândirii şi
transferului tehnologiilor, inclusiv a tehnologiilor noi şi inovatoare.
Principiul 10: Problemele de mediu sunt cel mai bine tratate prin participarea tuturor
cetăţenilor de la nivelul relevant. La nivel naţional, fiecare individ trebuie să aibă acces
corespunzător la informaţii de mediu care sunt deţinute de autorităţile publice, inclusiv la
informaţii asupra activităţilor şi materialelor periculoase de la nivelul comunităţilor lor, şi
oportunitatea de a participa la procesul de luare a deciziilor. Statele trebuie să faciliteze şi să
încurajeze conştientizarea şi participarea publicului făcând informaţia disponibilă la nivel cât
mai larg.
Principiul 11: Statele trebuie să promulge legislaţie de mediu eficace. Standardele de mediu,
obiectivele de management şi priorităţile trebuie să reflecte contextul de mediu şi de
dezvoltare căruia li se aplică. Standardele aplicate de unele tari pot fi nepotrivite şi cu un cost
economic şi social nejustificat pentru alte ţări, în special pentru ţările în curs de dezvoltare.
Principiul 12: Statele trebuie să coopereze pentru a promova un sistem economic
internaţional deschis care să conducă la crestere economica şi dezvoltare durabilă în toate
ţările, pentru a se adresa mai bine problemelor privind degradarea mediului. Măsurile de
politică comercială în scopuri legate de mediu nu trebuie să constituie mijloace de
discriminare arbitrară sau nejustificată sau vreo constrângere ascunsă asupra comerţului
internaţional. Acţiuni unilaterale care să se ocupe cu probleme de mediu din afara jurisdicţiei
ţării importatoare trebuie să fie evitate. Măsurile de mediu care se adresează problemelor de
mediu transnaţionale sau globale trebuie, cât mai mult posibil, să se bazeze pe un consens
internaţional.
Principiul 13: Statele trebuie să dezvolte legislaţia naţională privind obligaţia şi
despăgubirea pentru victimele poluării şi ale altor pagube de mediu. Statele tebuie de
asemenea să coopereze într-o manieră promptă şi mai hotărâtă pentru a dezvolta legi
internaţionale privind obligativitatea şi despăgubirea pentru efectele adverse ale pagubelor de
mediu cauzate de activităţi de sub jurisdicţia sau controlul lor zonelor aflate dincolo de
jurisdicţia acestora.
Principiul 14: Statele trebuie să coopereze în mod eficace pentru a descuraja sau preveni
mutarea şi transferul către alte state a oricăror activităţi sau substanţe care cauzează
degradarea severă a mediului sau care se descoperă ca sunt periculoase pentru sănătatea
umană.
Principiul 15: Pentru a proteja mediul, abordarea precaută trebuie sa fie larg aplicată de
către state conform cu capacităţile lor. Acolo unde există ameninţări de pagube serioase şi
ireversibile, lipsa de certitudine ştiinţifică deplină nu trebuie să fie folosită ca argument
pentru amânarea măsurilor eficiente din punct de vedere al costurilor de prevenire a
degradării mediului.
Principiul 16: Autorităţile naţionale trebuie să se străduiască să promoveze internalizarea
costurilor de mediu şi utilizarea instrumentelor economice, luând în considerare modul de
abordare conform căruia poluatorul trebuie, în principiu, să suporte costul poluării, având
datoria privind interesul public şi fară a distorsiona comerţul internaţional şi investiţiile.
Principiul 17: Evaluarea impactului asupra mediului, ca instrument naţional, trebuie
întreprinsă pentru activităţi propuse pentru care există posibilitatea să aibă un impact advers
semnificativ asupra mediului şi care sunt supuse deciziei unei autorităţi naţionale
competente.
Principiul 18: Statele trebuie să anunţe imediat alte state cu privire la orice dezastre naturale
sau alte pericole ce au probabilitatea de a produce efecte dăunătoare subite asupra mediului
acelor state. Toate eforturile vor fi făcute de către comunitatea internaţională pentru a ajuta
statele astfel lovite.
Principiul 19: Statele trebuie să furnizeze înştiinţări prealabile şi în timp util, ca şi informaţii
relevante statelor potenţial afectate, asupra activităţilor ce ar putea avea un efect advers
transnaţional de mediu semnificativ şi trebuie să se consulte cu acele state într-un stadiu
timpuriu şi în bună credinţă.
Principiul 20: Femeile deţin un rol vital în managementul mediului şi dezvoltare.
Participarea lor deplină este de aceea esenţială pentru atingerea dezvoltării durabile.
Principiul 21: Creativitatea, idealurile şi curajul tinerilor lumii trebuie să fie mobilizate
pentru crearea unui parteneriat global pentru a atinge dezvoltarea durabilă şi pentru a asigura
un viitor mai bun pentru toţi.
Principiul 22: Locuitorii indigeni şi comunităţile lor, ca şi alte comunităţi locale deţin un rol
vital în managementul mediului şi dezvoltare datorită cunoştinţelor şi obiceiurilor lor
tradiţionale. Statele trebuie să le recunoască şi să le susţină în mod just identitatea, cultura şi
interesele şi să le permită participarea eficientă la atingerea dezvoltării durabile.
Principiul 23: Mediul şi resursele naturale ale oamenilor sub asuprire, dominaţie sau
ocupaţie trebuie să fie protejate.
Principiul 24: Războiul este în mod intrinsec distructiv pentru dezvoltarea durabilă. Statele
trebuie de aceea să respecte legile internaţionale care furnizează protecţie pentru mediu în
timp de conflict armat şi să coopereze la dezvoltarea în continuare a acestora, dacă este
necesar.
Principiul 25: Pacea, dezvoltarea şi protecţia mediului sunt interdependente şi inseparabile.
Principiul 26: Statele trebuie să îşi rezolve toate disputele legate de mediu în mod paşnic şi
prin mijloace potrivite în acord cu Carta Naţiunilor Unite.
Principiul 27: Statele şi oamenii trebuie să coopereze în bună credinţă şi într-un spirit de
parteneriat la îndeplinirea principiilor cuprinse în această Declaraţie şi la dezvoltarea în
continuare a legilor internaţionale în domeniul dezvoltării durabile.

50. Directii strategice ale dezvoltarii durabile.

Dezvoltarea durabilă este definită de o serie de aspecte:Compatibilitatea dintre mediul
antropic şi mediul natural;Egalitatea de şanse între generaţii care coexistă şi se succed în
timp şi spaţiu;Situarea pe primul plan al securităţii ecologice în locul maximizării
profitului;Compatibilitatea strategiilor naţionale de dezvoltare cu cerinţele extinderii
interdependenţelor în plan geoeconomic şi ecologic;Asigurarea bunăstării generale punând
accentul pe calitatea creşterii economice durabile;Integrarea organică dintre capitalul natural
şi cel uman, în cadrul unei categorii globale ce îşi redefineşte obiectivele economice şi
sociale şi îşi extinde orizontul de cuprindere în timp şi spaţiu;Trecerea la o nouă strategie cu
faţă natural-umană, în care obiectivele dezvoltării economice şi sociale să fie subordonate
deopotrivă dezvoltării omului şi însănătoşirii mediului.
52.Educatia ecologica ca factor al securitatii nationale.
Educaţia ecologică, datorită imenselor implicaţii: personale, sociale, regionale, naţionale,
globale şi chiar cosmice - constituie unul dinrte obiectivele vizate de politicile şi strategiile
guvernamentale din întreaga lume. Educaţia ecologică reprezintă o disciplină opţională cu
caracter integrativ, inter/transdisciplinar şi se sprijină pe cunoştinţele fundamentale obţinute
prin studiul biologiei, geografiei, fizicii, chimiei, sociologiei, istoriei etc. Această disciplină
şcolară, cu orientare practică pe tot parcursul de formare, reperează pe propriile concepte,
principii, legi şi studiază interacţiunea „Om-Mediu-Om” şi consecinţele acesteia în formarea
unui comportament conştientizat şi responsabil faţă de problemele de mediu. Curriculumul
şcolar pentru disciplina opțională este adresat tuturor cadrelor didactice din învăţămîntul
preuniversitar celor care vor să-şi atribuie misiunea de formare a cetăţenilor civilizaţi
resposabili de sine şi mediu. Această disciplină urmăreşte promovarea cunoştinţelor
fundamentale privind diverse aspecte ale mediului şi formarea la elevi a atitudinilor şi
deprinderilor indispensabile unui comportament responsabil faţă de mediul de viaţă în care
există. Şcoala, prin autoritatea morală pe care o are, poate contribui substanţial în
achiziţionarea de către elevi a cunoştinţelor, capacităţilor, atitudinilor raportate la un mediu
sănătos de existenţă de a forma absolvenţilor învăţămîntului preuniversitar a unui
comportament adecvat în condiţiile impactului antropic actual şi conştientizarea de către ei a
necesităţii valorificării raţionale, conservării şi protecţiei mediului la nivel local, regional şi
global.