1. NOŢIUNI DE BALISTICĂ.balistica interioara si sarcinile hotarite de ea.

Balistica — reprezintă o ramură a fizicii aplicate, care se ocupă cu studiul mişcării unui corp greu
aruncat sub un anumit unghi faţă de orizontală, mişcare determinată de impulsul primit ..iniţial, de
atracţia pămîntuiui şi influenţată de rezistenta opusă de mediul în care se mişcă corpul.
Balistica studiază în special mişcarea gloanţelor (proiectilelor) . Ea constituit unul dintre primele
domenii de dezvoltare a fizicii în perioada în care s-au pus bazele mecaniciiclasice.
La armamentul de infanterie se disting două aspecte ale balisticii şi anume: balistica interioară şi
balistica exterioară. Importanta cunoaşterii şi studierii lor determină explicarea tuturor fenomenelor
ce se produc dm momentul percutării capsei si pînă la căderea glonţului pe pămînt.
Balistica interioară studiază fenomenele ce se petrec cu glonţul, în interiorul ţevii, sub acţiunea
gazelor rezultate din arderea pulberii. Aceste fenomene sînt: pirostatica şi pirodinamica.
Arderea pulberii (pirotehnica) cuprinde trei faze: aprinderea, inflamarea şi arderea.
a) Aprinderea se produce ca urmare a acţiunii percutorului asupra capsei cartuşului care, fiind strivită
pe nicovala tubului, produce o flacără, ce pătrunde prin cele două orificii de la fundul cartuşului la
încărcătura de azvîrlire, producînd aprinderea acesteia.
Flacăra de la capsă, transmisă grăuntelui de pulbere dă naştere unei reacţii de transformare
explozivă a acestuia.
Cînd capsa nu funcţionează sau nu se aprinde pulberea, din in teriorul tubului, se produce
fenomenul denumit nefuncţionare (rateu).
Pentru aprinderea unui punct de pe suprafaţa grăuntelui de pulbere este necesară o anumită
temperatură, care poartă denumirea de temperatură de aprindere şi este cuprinsă între 100° şi 300°C.
Pulberea cu fum se aprinde mai repede faţă de pulberea fără fum. De aceea încărcarea cartuşelor
necesită adăugarea unei mici cantităţi de pulbere cu fum la încărcătura de azvîrlire, care uşurează
aprinderea ei.
b) Inflamarea pulberii constă în răspîndirea procesului de aprin dere pe întreaga suprafaţă a unui
element de pulbere.
Viteza cu care se propagă flacăra pe suprafaţa elementului de pulbere se numeşte viteză de
inflamare. Această viteză diferă de la un tip de pulbere la altul.
Tabelul 2 VITEZE DE INFLAMARE SI DE
ARDERE

c) Arderea propriu-zisă constă în răspîndirea procesului de aprindere în interiorul elementului de

pulbere.
Dacă această ardere nu se produce instantaneu şi elementele de pulbere se vor inflama la intervale
de timp diferite, o parte din ele vor arde cu întîrziere, iar presiunea necesară pentru deplasarea glonţului
în gura de foc se va. produce tot cu întîrziere, durata tragerii va creşte şi se poate produce aşa zisul
fenomen al focului întîrziat.
Art. 31. Viteza de ardere a pulberii se măsoară prin grosimea stratului de pulbere, care arde într-o
unitate de timp. Ea este direct proporţională cu presiunea exterioară.
Viteza de ardere a pulberii este influenţată de:
— natura pulberii;
— compoziţia pulberii;
— umiditatea pulberii;
— temperatura pulberii;
— densitatea elementului de pulbere;
— presiunea mediului înconjurător.
Ca rezultat al arderii pulberii în interiorul tubului se produc : temperatură foarte ridicată 2 400
—2 500°C, gaze care, datorită tempe- I raturii ridicate, se dilată ajungînd să ocupe un volum de 8—10 ori
1
mai j mare decît volumul încărcăturii de pulbere iniţiale şi o presiune foarte i mare care, acţionînd
asupra glonţului, îl deplasează pe canalul ţevii.
Sarcinile hotărâte de această ştiinţă sînt calcularea:
Lungimea şi grosimea ţevii.
Numărul de ghinturi.
Cantitatea de pulbere din cartuş.
Forma şi greutatea glonţului.
Calibrul armei ЕТС.
2.FENOMENUL TRAGERII si perioadele darii focului
Art. 32. Plecarea glonţului (proiectilului) din canalul ţevii, ca urmare a acţiunii presiunii
gazelor provenite din arderea pulberii se I numeşte fenomenul tragerii.
Art. 33. înainte ca glonţul să se desprindă de tub, arderea pulbe rii făcîndu-se într-un volum închis
(între fundul tubului şi fundul glonţului), presiunea creşte pînă la 30 — 50 atmosfere. în momentul cînd
presiunea gazelor, aflată în continuă creştere, a crescut suficient pentru a desprinde glonţul din gulerul
tubului şi a-1 forţa în partea ghintuita a ţevii, se va obţine aşa numita presiune de forţare care este I
cuprinsă între 250—500 atmosfere.
în această perioadă arderea pulberii continuă să se producă în tr-un volum care se modifică într-un timp
scurt. Deoarece volumul din spatele glonţului se măreşte, gazele care se acumulează în urma acestuia
creează o presiune care.creşte repede. După cîteva miimi de secundă, cînd glonţul va parcurge o.distanţă
de 2 — 7 calibre, presiunea va înceta să mai crească, stabilindu-se' un echilibru între volumul ga- I zelor
şi spaţiul din spatele glonţului. în acest moment presiunea este de aproximativ 2 500 — 3 000 atmosfere
şi poartă denumirea de presiune maximă. în continuare, pînă la ieşirea glonţului din, ţeava, pre siunea
scade ajungînd la 600—200 de atmosfere. Caracteristic acestei perioade este faptul că, deşi presiunea
gazelor continuă să scadă, viteza glonţului se măreşte ca urmare a dilatării calorice a gazelor şi fap tului
că pe cămaşa glonţului s-au format urmele ghinturilor. Odată ce glonţul părăseşte ţeava, presiunea
realizată . continuă să acţioneze asupra lui pe o distanţă de cîţiva centimetri, mărindu-i viteza
pînă cînd va deveni egală cu rezistenţa aerului. A ceasta presiune se numeşte presiunea de la gura
ţevii. în contact cu atmosfera, gazele se destind brusc producînd un efect sonor sub formă de bubuitură
şi un efect luminos sub formă de flacără. Datorită presiunii exercitate de gaze asupra pereţilor tubului
cartuş şi asupra ţevii, are loc dilatarea acestora (deformarea elastică). Ca rezultat al acestui fapt, tubul
cartuş se lipeşte etanş de camera cartuşului, împiedicînd pătrunderea gazelor în direcţia închizătorului.
Acţionînd în toate direcţiile, respectiv: în pereţii laterali ai tubului cartuş, fundul glonţului şi fundul
tubului, presiunea gazelor pune glonţul în mişcare imprimîndu-i o viteză de deplasare către obiectiv,
viteză care creşte pe măsură ce se apropie de gura ţevii.
3.Viteza initiala a glontului.Reculul armei
VITEZA INIŢIALĂ se numeşte viteza mişcării glonţului la gura canalului ţevii.
Viteza iniţială se ia convenţional, саге este puţin mai mare decât viteza glonţului la gura ţevii şi este mai
mică decât viteza maximală.Ea se determină experimental.Mărimea vitezei iniţiale este arătată în tabelele de
tragere şi în CTT.Viteza iniţială este una din cele mai importante caracteristici de luptă a armei. La mărirea
vitezei iniţiale se măreşte distanţa de zbor a glonţului, distanţa loviturii directe, puterea de lovire şi pătrunderea
glonţului, se micşorează acţiunea factorilor exteriori asupra lui în zbor.Mărimea vitezei iniţiale a glonţului
depinde de lungimea ţevii, greutatea glonţului, greutatea, temperatura şi umiditatea încărcăturii de pulbere,
formele şi mărimea granulelor de pulbere şi densitatea încărcăturii.Cu cît este mai lungă ţeava, cu atât mai mult
timp asupra glonţului va acţiona gazele de pulbere şi cu atât mai mare va fi viteza iniţială.Având lungimea ţevii
şi greutatea încărcăturii de pulbere constante, viteza iniţială va fi cu atât mai mare, cu cît va fi mai mică
greutatea glonţului.Schimbarea greutăţii încărcăturii de pulbere aduce la schimbarea cantităţii de gaze şi,
ulterior, va duce la schimbarea mărimii presiunii maximale în canalul ţevii şi a vitezei iniţiale a
glonţului.Lungimea ţevii şi greutatea încărcăturii de pulbere se măresc la construcţia armelor până la mărimi
raţionale.
Cu mărirea temperaturii încărcăturii de pulbere se măreşte viteza de ardere a pulberii, în urma căreia se
măreşte presiunea maximală şi viteza iniţială. La micşorarea temperaturii încărcăturii de pulbere se micşorează
şi viteza iniţială. Mărirea (micşorarea) vitezei iniţiale provoacă mărirea (micşorarea) distanţei de zbor a
glonţului, de aceea este necesar de introdus corecţie pe distanţă la temperatura aerului şi temperatura
încărcăturii (temperatura încărcăturii aproximativ este egală cu temperatura aerului). Cu mărirea umidităţii
încărcăturii se micşorează viteza de ardere a ei şi viteza iniţială a glonţului.Forma şi mărimea granulelor de
2
pulbere acţionează considerabil la viteza de ardere a încărcăturii de pulbere, deci şi asupra vitezei iniţiale a
glonţului. Pulberea se alege, respectiv, în conformitate cu construcţia armei. DENSITATEA
ÎNCĂRCĂTURII se numeşte raportul dintre greutatea încărcăturii de pulbere şi volumul tub-cartuşului cu
glonţul montat.Dacă glonţul este montat adânc, atunci densitatea încărcăturii este mare, ce poate duce în timpul
tragerii la ruperea ţevii, de aceea se interzice întrebuinţarea acestor cartuşe la tragere. La micşorarea (mărirea)
densităţii încărcăturii se măreşte (micşorează) viteza iniţială a glonţului.
Acţiunea gazelor asupra fundului tubului cartuş împinge arma către înapoi în mcmentul în care
glonţul a părăsit gura ţevii. Această acţiune a gazelor exercitată asupra închizătorului prin intermediul
tubului cartuş poartă denumirea de recul.
Reculul se percepe sub formă de şoc în umăr. El se caracterizează prin viteza şi energia pe care o are
pe timpul mişcării armei spre înapoi. Viteza reculului este aproximativ de atîtea ori mai mică decît
viteza iniţială a glonţului, de cîte ori glonţul este mai uşor decît arma (la pistolul mitralieră calibru
7,62 mm Md. 1963 viteza reculului este de aproximativ 1,75 m/s, la puşca mitralieră cal. 7,62 nim Md.
1964 de aproximativ 1,05 m/s).La tragerea cu armamentul automat a cărui construcţie se bazează pe
principiul folosirii forţei de recul, o parte din puterea acestuia se consumă pentru punerea în mişcare a
părţilor mobile şi pentru efectuarea reîncărcării. Din această cauză, forţa de recul pe timpul tragerii cu
acest armament este mult mai mică decît la armamentul neauto mat. Pentru a micşora această forţă, patul
armei respective este construit în aşa fel încît 1/2 din forţă să se transmită pe deasupra umărului. Acţiunea
mai puternică sau mai slabă a reculului în umăr depinde de aşezarea armei. Reculul mai influenţează şi
asupra rezultatului tragerii impri-mînd armei o mişcare înapoi şi totodată o abatere în sus sau în jos a
părţii dinainte a ţevii schimbîndu-i prin aceasta poziţia. Abaterea ţevii în sus (în jos) pe timpul
reculului are loc datorită faptului că forţa acestuia şi forţa egală cu aceasta, care se opune reculului
(reazemul patului, crăcanul sau mînerul) nu acţionează pe aceeaşi direcţie. Acelaşi fenomen se petrece şi
cînd patul armei nu este aşezat corect în umăr.
Pe timpul tragerii partea dinainte a ţevii poate să se abată în sus, în jos, la dreapta sau la stînga
faţă de poziţia iniţială din cauza vibraţiei ţevii. Valoarea acestor abateri se măreşte atunci cînd nu se
foloseşte corect reazemul sau cînd armamentul nu este bine întreţinut.Pentru realizarea unui reazem
corect la tragerea cu armamentul care nu este prevăzut cu crăcane, este necesar ca acesta să se confec -
ţioneze din brazdă de pămînt (40x20x10cm)iar înălţimea diferă în funcţie de lungimea antebraţului
fiecărui trăgător.rezultă că între poziţia axului ţevii înainte de plecarea loviturii şi poziţia axului ţevii
după plecarea loviturii ia naştere un unghi. Acest unghi poartă denumirea de unghi de zvîcnire»
Unghiul de zvîcnire se consideră pozitiv atunci cînd axul ţevii se deplasează în sus faţă de poziţia
iniţială şi negativ atunci cînd se deplasează în jos faţă de această poziţie.
Influenţa unghiului de zvîcnire asupra tragerii se elimină (micşorează) prin:
— aşezarea corectă a patului armei în umăr;
— sprijinirea corectă a armei pe reazem (parapet);
aducerea corectă a armamentului la bătaia normală
4.Rezistenta tevii si regimul de foc.Cauzele uzarii tevii
În procesul tragerii ţeava se expune uzării. Cauzele се provoacă uzarea ţevii se pot împărţi în 3 grupe
principale:
- chimică;
- mecanică;
- termică.
În rezultatul motivelor chimice în canalul ţevii se formează zgură, саге influenţează la uzarea canalului
ţevii. Zgura se compune din soluţii solubile şi nesolubile. Solubile reprezintă din sine săruri, се se formează la
explozia substanţei de lovire a capsei (în principiu clor, potasiu). Soluţiile nesolubile a zgurei sunt: cenuşa саге
se formează la arderea încărcăturii de pulbere, rumeguşul rupt de ре învelişul glonţului, alamă topită din tubul
cartuşului, plumb – topit de la fundul glonţului, metal topit din ţeavă şi rupt de la glonte. Stratul solubil
absoarbe umiditatea din aer şi formează soluţia саге provoacă oxidarea. Soluţiile nesolubile, în prezenţa
sărurilor, valorează (măreşte) ruginirea. Dacă după tragere nu se înlătură toată zgura, atunci canalul ţevii, într-o
perioadă scurtă în locurile afectării stratului de crom, se va acoperi cu rugină, după înlăturarea ei rămân urme.
După repetarea acestor cazuri, gradul de distrugere a ţevii se va ridica şi va ajunge la apariţia mâncăturii, adică
adâncituri în pereţii canalului ţevii. Curăţarea imediată a ţevii, după tragere, protejează arma de la apariţia
ruginii.

3
CAUZELE CARACTERULUI MECANIC
Lovirea şi frecarea glonţului de ghinturi, curăţarea incorectă ş.a. aduce la ştergerea câmpurilor ghinturilor
sau rotunjirea unghiurilor ghinturilor mai ales marginile din stânga lor.
CAUZELE CARACTERULUI TERMIC
Temperatura înaltă a încărcăturii de pulbere, dilatarea periodică a canalului ţevii şi revenirea lui în starea
iniţială aduce la formarea reţelei de uzare şi topirea suprafeţei pereţilor canalului ţevii în locurile aşchierii
cromului, sub acţiunea tuturor acestor pricini, canalul ţevii se dilată şi îşi schimbă suprafaţa lui, în urma căruia
se măreşte pătrunderea gazelor, pulberelui între glonte şi peretele canalului ţevii, se micşorează viteza iniţială şi
se măreşte temperatura şi împrăştierea gloanţelor. Pentru mărirea termenului util al ţevii pentru tragere este
necesar de îndeplinit regulile pentru curăţarea şi controlul armelor şi a muniţiilor, de luat măsuri pentru
micşorarea încălzirii ţevii în timpul tragerii.
UTILITATEA ŢEVII
Se numeşte posibilitatea pereţilor ţevii de a rezista la о anumită presiune a gazelor pulberelui în canalul
ţevii. Aşa cum presiunea gazelor în canalul ţevii în timpul tragerii nu este constantă (unică) ре toată lungimea
ei, pereţii ţevii se fac de diferite grosimi, mai groşi la culata ţevii şi mai subţiri spre gura ţevii. Ţevile se
confecţionează de aşa grosime, ca ele să poată rezista la presiune de 1,3 – 1,5 ori mai mare decât cea maximală.
Dacă presiunea gazelor, din oarecare cauză, a depăşit mărimea la саге este prevăzută rezistenţa ţevii, atunci
poate să se petreacă umflarea sau ruperea ţevii. Umflarea ţevii se poate petrece, în cele mai multe cazuri, când
în ţeavă nimeresc careva obiecte (cârpe, nisip). Când glonţul se mişcă prin canalul ţevii şi, întâlnind un obiect,
se micşorează viteza lui şi de aceea spaţiul din urmă a glonţului se va mări mai încet decât la tragerea normală.
Deoarece arderea încărcăturii de pulbere continuă, iar cantitatea de gaze se măreşte intensiv, în urma
glonţului se formează о presiune foarte mare.
Când presiunea va depăşi mărimea prevăzută, se petrece umflarea sau ruperea ţevii. Pentru evitarea umflării sau
ruperii canalului ţevii e necesar ca tot timpul de păstrat canalul ţevii de la nimerirea în el a careva obiecte, iar
înainte de tragere e necesar de controlat.
La exploatarea îndelungată a armei, la fel şi pregătirea neatentă a armei pentru tragere, poate să formeze
joc între închizător şi ţeavă, саге permite tubului la tragere să se mişte în urmă. Dar aşa cum pereţii tub-
cartuşului sub presiunea gazelor sînt lipiţi strâns de pereţii camerei cartuşului şi puterea de frecare împiedică
mişcarea tubului, el se întinde şi, dacă jocul este mare atunci se rupe, se petrece aşa numita ruptură transversală
a tubului (des. 4).

Obiect străin
Desenul 4. Umflarea ţevii.
Pentru a preveni ruperea tubului e necesar, în timpul pregătirii armei pentru tragere, de controlat mărimea
jocului (la armamentul саге are regulator de joc), de întreţinut camera cartuşului curată şi să nu fie folosite în
timpul tragerii cartuşe murdare. VIVACITATEA ŢEVII – se numeşte capacitatea ţevii de a rezista la un
anumit număr de lovituri, după саге ea se uzează şi îşi pierde calităţile sale (semnificativ se măreşte
împrăştierea gloanţelor şi se micşorează viteza iniţială a glonţului şi stabilitatea zborului glonţului).Vivacitatea
ţevilor cromate a armelor de infanterie ajunge la 20 – 30 mii lovituri.Mărirea vivacităţii ţevii se atinge prin
îngrijirea corectă a armei şi respectarea regimului focului.REGIMUL DE FOC – se numeşte numărul maximal
de lovituri, саге poate fi executat într-un anumit timp, fără a dăuna pieselor şi mecanismelor armei şi fără
înrăutăţirea rezultatelor tragerii. Fiecare armament are regimul său de foc. În scopul respectării regimului de foc
e necesar de efectuat schimbul ţevii sau răcirea ei după un anumit număr de lovituri. Nerespectarea regimului
de foc duce la supraîncălzirea ţevii şi, ca urmare, la uzarea înainte de vreme a ţevii, la fel şi înrăutăţirea
rezultatului tragerii.
5.Notiuni de balistica exterioara.Fortele ce actioneaza asupra glontului
BALISTICA EXTERIOARĂ este о ramură a balisticii.Balistica exterioară studiază condiţiile de mişcare
a glonţului în mediul exterior, ре baza impulsului primit, sub acţiunea arderii pulberii, sub influenţa forţei de
gravitaţie şi a forţei de rezistenţă a aerului. Balistica exterioară este o ramură a balisticii care studiază
legile mişcării glonţului din momentul părăsirii ţevii, pînă la căderea lui pe pămînt.După ieşirea
glonţului din ţeava, gazele avînd o viteză mai mare, depăşesc glonţul şi-i imprimă o acceleraţie
pozitivă.Datorită rezistenţei aerului viteza gazelor se micşorează repede şi glonţul iese din norul
4
format de acestea.Spre deosebire de balistica interioară, care studiază fenomene şi procese asupra cărora
trăgătorul influenţează într-o măsură neînsemnată şi care se produc într-un timp extrem de scurt (de
ordinul 0,002— 0,06 secunde), balistica exterioară studiază condiţiile de mişcare a glonţului în mediul
exterior pe baza impulsului primit sub acţiunea arderii pulberii, sub influenţa forţei de gravitaţie şi a
forţei de rezistenţă a aerului.Pentru a înţelege complexul de factori de care depinde mersul
glonţului în aer vom menţiona că:
— valoarea forţei de gravitaţie este variabilă în raport de latitudine şi de altitudine;
— valoarea forţei de rezistenţă a aerului diferă funcţie de densitate, temperatură, direcţia şi viteza
de mişcare a masei de aer, factori care la rîndul lor depind de alţii şi care trebuie luaţi în considerare
mai ales cînd se trage la distanţă mare.
6.Traiectoria si elementele ei.Caracteristicile traiectoriei.
Traiectoria este drumul parcurs de centrul de greutate а glonţului (proiectilului) în aer, de la ieşirea din
ţeavă până la punctul de cădere .

Elementele traiectoriei sunt:

Originea traiectoriei,Orizontala armei,Linia de tragere,Unghiul de tragere ,Linia de aruncare,Unghiul
de aruncare ,Unghiul de zvâcnire ,Punctul de cădere ,Unghiul de cădere ,Distanţa de tragere ,Vârful
traiectoriei,Săgeata traiectoriei,Ramura urcătoare,Ramura coborâtoare,Punctul de incidenţă ,Unghiul
de Vîrful
incidenţă
cătării
,Punctul de ochire,Liniа de ochire ,Unghiul de ochire ,Unghiul de teren al
obiectivului ,Distanţa ochită ,Ordonata verticală ,Ordonata balistică ,Linia de teren al obiectivului .

7.Formele traiectoriei si insemnatatea lor practica

Forma traiectoriei depinde de mărimea unghiului de tragere. Modificînd unghiul de tragere se modifică atît
înălţimea traiectoriei cît şi distanţa de tragere.
Odată cu mărirea unghiului de tragere — pînă la o anumită li mită — se măresc înălţimea traiectoriei şi
distanţa de tragere (bătaia).

Dacă unghiul de tragere se măreşte peste această limită (cea.30°— 85°), înălţimea traiectoriei continuă să se
mărească, iar distanţa de tragere (bătaia) începe să se micşoreze.
Unghiul de tragere cu care se obţine cea mai mare distanţă la care poate ajunge glonţul se numeşte unghiul
distanţei maxime.Traiectoriile care se obţin cu unghiuri de tragere mai mici decît unghiul distanţei maxime se
numesc traiectorii întinse (razante).Traiectoriile care se obţin cu unghiuri de tragere mai mari decît unghiul
distanţei^ maxime se numesc traiectorii curbe.
Traiectoriile care au aceeaşi distanţă de tragere, dar sînt obţinute cu unghiuri de tragere diferite, se
numesc traiectorii conjugate.însemnătatea practică a traiectoriilor întinse rezultă din proprietatea acestora, şi
anume: cu cît traiectoria este mai întinsă cu atît mai mare este întinderea de teren de-a lungul căreia obiectivele
pot fi lovite fără modificarea înălţătorului.

5
 Razanta traiectoriei se caracterizează prin ridicarea mai mare sau mai mică a acesteia deasupra liniei de
ochire. La o anumită distanţă, traiectoria este cu atît mai razantă, cu cît se ridică mai puţin deasupra liniei de
ochire. Razanta traiectoriei poate fi apreciată şi după valoarea unghiului de cădere. Cu cît unghiul de cădere este
mai mic, cu at ît traiectoria este mai razantă.
Lovitura a cărei traiectorie nu se ridică deasupra liniei de ochire mai sus de înălţimea unui obiectiv, pe
întreaga întindere a distanţei ochite, se numeşte lovitură directă. Distanţa pe care glonţul nu depăşeşte înălţimea
unui obiectiv se numeşte distanţa loviturii directe.
în limitele distanţei loviturii directe, obiectivele pot fi lovite fără a modifica înălţătorul; în acest caz,
punctul de ochire în înălţime se stabileşte la marginea de jos a obiectivului.
Distanţa loviturii directe depinde de înălţimea obiectivului şi de razanta traiectoriei. Cu cît este mai înalt
obiectivul şi mai razantă traiectoria, cu atît este mai mare distanţa loviturii directe pe care obiectivul respectiv
poate fi lovit cu acelaşi înălţător.
Distanţa loviturii directe se poate determina prin compararea înălţimii obiectivului cu ordonata traiectoriei
medii.
8.Ochirea,determinarea punctului de ochire
În momentul efectuării tragerii axul ţevii gurii de foc este îndreptat astfel, încît să se asigure ca
traiectoria medie a gloanţelor să treacă prin obiectiv, sau alt punct către care dorim să dirijăm
glonţul.Ansamblul tuturor operaţiunilor prin care se dă axului ţevii poziţia necesară în spaţiu se numeşte ochirea
gurii de foc.Operaţiile prin care se dă axului ţevii poziţia necesară în plan orizontal constituie ochirea în
direcţie.Operaţiile prin care se dă axului ţevii poziţia necesară în plan vertical constituie ochirea în înălţime.
Linia de ochire (L.O.) este dreapta care uneşte unghiul trăgătorului cu mijlocul crestăturii înălţătorului, vârful
cătării şi punctul ochit.Linia de miră este segmentul de dreaptă, care uneşte mijlocul crestăturii înălţătorului cu
vârful cătării. Ea coincide cu linia de ochire în condiţii normale de tragere.Punctul de ochire (P.O.) este
punctul situat în limitele obiectivului, sau în afara acestuia asupra căruia se ocheşte.P.O. se alege în afara
obiectivului, atunci când există vânt lateral sau distanţa de tragere este mai mare, impunându-se să se ţină
seama de derivaţie.Pentru executarea ochirii cu înălţătorul deschis este necesar, prin devierea foiţei
înălţătorului, de redat L.O. aşa poziţie, la care între linia aceasta şi axul canalului ţevii în plan vertical, se
formează unghiul de ochire, corespunzător distanţei până la ţintă, iar în plan orizontal – unghi egal corecţiei
laterale ,în dependenţă de viteza vântului lateral, derivaţiei sau vitezei de mişcare laterală a ţintei. După aceasta,
prin îndepărtarea L.O. ,în ţintă de imprimat axul canalului ţevii în poziţia necesară în spaţiu.Ochirea gurii de foc
se execută cu ajutorul aparatelor de ochire şi a unor aparate speciale, care formează partea integrantă a
armamentului.
Cu armamentul portativ individual se trage, de regulă, asupra obiectivelor vizibile (izolate sau grupate), dar şi
asupra celor mascate.Prin mască se înţelege obiectul din teren înapoia căruia se găseşte obiectivul şi prin care
trece (nu trece) glonţul.La armamentul portativ individual, cît şi la cel colectiv ochirea se realizează folosindu-
se aparatele mecanice, iar la unele categorii şi aparatele optice.Aceste aparate trebuie să fie păstrate întotdeauna
în perfectă stare de funcţionare, întrucît de ele depinde realizarea unei ochiri corecte şi obţinerea de rezultate
bune la tragere.
Realizarea unei ochiri corecte se obţine prin cunoaşterea, în bune condiţii a armamentului şi, în mod special, a
regulilor de tragere, printr-un antrenament îndelungat, sistematizat şi prin alegerea unghiurilor de tragere
corespunzătoare distanţei de tragere.Realizîndu-se o ochire corectă şi respectîndu-se celelalte operaţiuni
premergătoare tragerii, glonţul va lovi obiectivul acolo unde dorim.
9.Lovitura directa si insemnatatea lor practica
Lovitura, a cărei traiectorie nu se ridică deasupra liniei de ochire
mai sus de înălţimea unui obiectiv pe distanţa ochită, se numeşte lovitură directă. Distanţa, pe care glonţul
6
 D=600 m
nu depăşeşte înălţimea unui obiectiv, se numeşte distanţa loviturii directe.
În limitele distanţei loviturii directe, obiectivele pot fi lovite fără a modifica înălţătorul: în acest caz,
punctul de ochire în înălţime se stabileşte la marginea de jos a obiectivului.
Distanţa loviturii directe depinde de înălţimea obiectivului şi razanta traiectoriei. Cu cît este mai înalt
obiectivul şi mai razantă traiectoria, cu atât este mai mare distanţa loviturii directe, pe care obiectivul respectiv
poate fi lovit cu acelaşi înălţător. Distanţa loviturii directe se poate determina după tabel, prin compararea
înălţimii obiectivului cu ordonata traiectoriei medii.

Punctul cel
Înălţimea Înălţătorul 6
mai înalt al Traiectoria
obiectivului Distanţa de

Săgeata
traiectoriei
Linia de ochire tragere pînă
Originea la 600m
Punctul de
Distanţa loviturei
10.Fenomenul imprastierii
directe si cauzele ei ochire
La tragerea cu unul şi acelaşi tip de armament, prin respectarea cu stricteţe a preciziei şi unităţii tragerii,
fiecare glonţ descrie traiectoria sa şi are punctul său de cădere, ce nu coincide cu altele.Fenomenul dispersării
loviturilor, la tragerea cu una şi aceeaşi armă, în condiţii pe cît posibil identice poartă numele de împrăştierea
normală a gloanţelor, sau împrăştierea traiectoriilor. Totalitatea traiectoriilor obţinute ca urmare a împrăştierii
normale a gloanţelor, se numeşte snopul traiectoriei.Suprafaţa, pe care se dispun punctele de incidenţă ale
gloanţelor (grenadelor) la intersecţia snopului traiectoriilor cu un plan, se numeşte suprafaţa de împrăştiere, care
are formă de elipsă. Traiectoria care trece prin mijlocul snopului, se numeşte traiectorie medie. Punctul de
intersecţie al traiectoriei medii cu suprafaţa obiectivului (obstacolului), se numeşte centrul împrăştierii.Liniile
perpendiculare care trec prin centrul suprafeţei de împrăştiere, se numesc axele de împrăştiere. Depărtarea
punctelor de incidenţă faţă de intersecţia axelor de împrăştiere, se numeşte abatere.
Traiectoria
B
medie
A a C

A1
B
B1
B1 b
C1
Desenul 14. Snopul traiectoriilor, suprafaţa de împrăştiere, axele de împrăştiere:
a - pe suprafaţa verticală; b - pe suprafaţa orizontală; BB1 – axa de împrăştiere în direcţie; AA1 - axa de
împrăştiere în înălţime; CC1 - axa de împrăştiere în bătaie.
CAUZELE ÎMPRĂŞTIERII
Împrăştierea este un fenomen inevitabil. Înlăturarea sa este posibilă, deoarece nu pot fi create condiţii cu
desăvârşire identice pentru toate loviturile. Acest fapt este determinat de un număr de cauze, care pot fi
împărţite în trei grupe:
Cauze ce produc variaţia vitezei iniţiale:
 variaţia greutăţii încărcăturii de pulbere şi a gloanţelor, a formei şi dimensiunilor gloanţelor şi a tuburilor, a
calităţii pulberii, a densităţii pulberii etc.;
 variaţia temperaturii încărcăturii, care depinde de încărcătura aerului şi de timpul cît cartuşul se află pe ţeava
încălzită în timpul tragerii;
 variaţia gradului de încălzire şi a stării calitative a ţevii.
Aceste cauze duc la variaţii ale vitezelor iniţiale şi, prin urmare, şi ale distanţelor de zbor ale gloanţelor,
ele depinzând în principal de muniţii şi armament.
Cauze care produc variaţia unghiurilor de aruncare şi a direcţiei de tragere:
 inconstanţa ochirii orizontale şi verticale a armei (erori de ochire); o greşeală de ochire de 1mm în direcţia la
tragere cu pistolul-mitralieră AKM la distanţa de 100m creează o abatere de 26cm, în direcţia în care
trăgătorul a făcut greşeala;
 variaţia unghiurilor de ieşire şi a deplasărilor unghiulare ale armei obţinute în urma pregătirii neuniforme
pentru tragere, a menţinerii instabile şi neuniforme a armei şi apăsării bruşte pe coada trăgaciului;
7
 variaţiile unghiulare ale ţevii la tragerea la foc automat, care apar ca urmare a deplasărilor laterale ale armei
pe parapet şi a reculului.
Aceste cauze duc la împrăştierea gloanţelor în direcţie laterală şi în bătaie, ele depinzând în principal de
deprinderile trăgătorului, construcţia patului armei, jocurile între piesele armei, modul cum a fost instalată arma
pe poziţia de tragere etc.
Cauze care provoacă variaţia condiţiilor atmosferice, în care se produce mişcarea gloanţelor:
 micile diferenţe ce au loc la tragerea unei serii de cartuşe la alta, în special în ceea ce priveşte direcţia şi
intensitatea curenţilor de aer;
 micile diferenţe ce au loc de la tragerea unei serii de cartuşe la alta în presiunea atmosferică;
 variaţia greutăţii, formei şi dimensiunilor gloanţelor care duc la modificarea valorii forţei de rezistenţă a
aerului;
 variaţia condiţiilor atmosferice, în special a direcţiei şi vitezei vântului între lovituri.
Aceste cauze duc la creşterea gradului de împrăştiere în direcţie şi bătaie, în principal, ele depinzând de
condiţiile atmosferice şi de calitatea muniţiei.
11.Legea imprastierii si determinarea punctului mediu al loviturilor
La tragerea unui număr mare de gloanţe (grenade) în dispunerea punctelor de incidenţă, pe suprafaţa de
împrăştiere se observă o anumită regularitate. Împrăştierea gloanţelor se supune legii normale a erorilor
întâmplătoare, care se numeşte legea împrăştierii. Această lege se caracterizează prin alte 3 legi:
 punctele de incidenţă se dispun neuniform, mai grupate la centrul elipsei împrăştierii şi mai rare către
extremităţi;
 în cazul tragerii unui număr mare de cartuşe (grenade), punctele de incidenţă se dispun simetric faţă de
centrul împrăştierii;
 punctele de incidenţă nu se dispun pe o suprafaţă infinită, ci pe o suprafaţă limitată, având formă elipsoidală
(la distanţe apropiate având forma circulară).
Pe scurt, legile împrăştierii pot fi formulate astfel: împrăştierea este neuniformă, simetrică şi limitată.
DETERMINAREA PUNCTULUI MEDIU DE LOVITURĂ.
PML se determină, în scopul aflării bătăii normale a armei şi abaterii de la punctul de ochire.
La un număr mic de lovituri trase

PML
PML PML
PML
PML

PML
PML P
 se unesc cu o linie dreaptă două puncte de incidenţă oarecare şi distanţa între eleM se împarte în două părţi
egale; PML
PML L
 mijlocul segmentului obţinut prin împărţire se uneşte cu al treilea punct de incidenţă şi distanţa dintre ele se
împarte în trei părţi egale;
 punctul cel mai apropiat faţă de primele două puncte de incidenţă se uneşte cu cel de-al patrulea punct de
incidenţă şi distanţa dintre ele se împarte în patru părţi egale;
 punctul cel mai apropiat faţă de primele trei puncte de incidenţă va fi punctul mediu (PML) al celor patru
lovituri trase.
La un număr mare de lovituri trase(des. 17):
 se numără de jos (de sus) jumătate din numărul total al punctelor de incidenţă, după care se trasează axa
orizontală a împrăştierii;
 se numără de la stânga (de la dreapta) jumătate din numărul total al punctelor de incidenţă, după care se
trasează axa verticală a împrăştierii.
Intersecţia axelor împrăştierii constituie punctul mediu al loviturilor (PML).

8
 12.PROBABILITATEA DE LOVIRE A TINTEI SI DEPENDENTA SA DE DIFERITE
CAUZE
Ca urmare a împrăştierii gloanţelor şi a erorilor de pregătire a tragerii, ţinta poate fi lovită sau se poate
produce o lovitură ratată. Probabilitatea de lovire este numărul care caracterizează gradul posibilităţii de lovire a
ţintei în anumite condiţiif Această probabilitate se modifică de la zero pînă la unu deoarece: loviturile pot apare
la toate tragerile, numai la o parte dintre ele sau pot să nu apară deloc. De regală, probabilitatea de lovire se
exprimă în procente.Pentru a determina probabilitatea de lovire, este necesar ca în fiecare caz să se găsească
acea parte din suprafaţa împrăştierii cu care va fi acoperită ţinta, şi pe baza legii împrăştierii să se calculeze
pro-centui de lovituri de pe suprafaţa ţintei.Cunoaşterea legii şi caracteristicilor împrăştierii dă posibilitatea
să se determine probabilitatea de lovire încă înainte de a se executa tragerea. Pentru aceasta este necesar să se
cunoască de fiecare dată a cita parte din suprafaţa de împrăştiere va fi acoperită de suprafaţa ţintei şi pe baza
legii împrăştierii să se calculeze procentul gloanţelor care vor trece prin ţintă.Raportul dintre numărul de
lovituri obţinute în ţintă şi numărul loviturilor trase poartă denumirea de frecvenţă de lovire.La UN număr
suficient de mare de trageri executate în condiţii .aproximativ identice frecvenţa loviturilor se modifică în limite
foarte strînse, oscilînd foarte aproape de valoarea medie.Valoarea medie a frecvenţei de lovire din rezultatele
acestor trageri va constitui probabilitatea de lovire pentru condiţiile date.
Valoarea probabilităţii de lovire depinde de:
— poziţia punctului mediu al loviturilor faţă de centrul ţintei ; cu cît punctul mediu al
loviturilor este mai aproape de centrul ţintei, cu atît va fi inai mare probabilitatea de lovire. Poziţia
corectă a traiectoriei medii (centrul împrăştierii) faţă de centrul obiectivului de pinde de: stabilirea cît mai
precisă a înălţătorului, alegerea corectă a punctului-de ochire, precizia tragerii;
dimensiunile suprafeţei de împrăştiere — la aceleaşi dimensiuni ale ţintei, probabilitatea de lovire
va fi cu atît mai mare, cu cît suprafaţa de împrăştiere va fi mai mică; dacă împiăştierea nu depăşeşte li -
mitele ţintei, probabilitatea de lovire va fi de 100% ;

- direcţia de tragere — dacă ţinta are o întindere mare^de front şi mică în adîncime, cea mai mare
probabilitate a lovirii se va înregistra la'tragerea din flancul ţintei; dacă ţinta este adîncă, cea mai mare
probabilitate de lovire va ii atunci cînd tragerea se execută de front;
Pentru mărirea probabilităţii de lovire este necesar:
— să se regleze cu atenţie aparatele de ochire şi să se aducă arma la bătaia normală;
— să se fixeze corect înălţătorul şi punctul de ochire astfel încît punctul mediu al loviturilor să se
suprapună pe mijlocul ţintei;
— să se utilizeze pentru tragere acele momente în care ţinta este cea mai vulnerabilă;
— să se întreprindă măsuri pentru reducerea acţiunii cauzelor care duc la mprăştierea gloanţelor şi să
se orienteze cit mai precis arma spre ţintă.

13.PROCEDEILE DE DETERMINARE A PROBABILITATII DE LOVIRE IN

OBIECTIVE IZOLATE
. Probabilitatea de lovire a unei ţinte poate fi determinată prin:
— compararea suprafeţei ţintei cu suprafaţa centrului împrăştierii;
— scara împrăştierii j
9
— tabelul valorilor probabilităţilor»
— reţeaua împrăştierii (fîşiile centrale).
Dacă pe o anumită direcţie, după dimensiunile sale, ţinta este mai mare decît centrul împrăştierii,
probabilitatea lovirii sale poate fi determinată cu ajiitorul scării împrăştierii. în acest fel, probabilitatea de
lovire a ţintei se determină prin realizarea probabilităţii de lovire într-o fîşie egală cu înălţimea (lăţimea)
ţintei, adică:
P = Pi X Pd unde: P = probabilitatea de lovire a ţintei;Pi = probabilitatea lovirii unei fîşii egale cu
înălţimea ţintei; Pd = probabilitatea lovirii unei fîşii egale cu lăţimea ţintei.
Dacă ţinta nu este un dreptunghi ci are un anumit contur/ trebu ie ca la început să se determine pe scara
împrăştierii probabilitatea de lovire în dreptunghiul descris în jurul ţintei. Apoi probabilitatea obţinută se
înmulţeşte cu coeficientul figurii, coeficient-care este egal cu raportul dintre suprafaţa ţintei şi suprafaţa
dreptunghiului descris în jurul ţintei, adică:
P = Pi X Pd x K unde: K = coeficientul figurii.în adoptarea coeficientului figurii, se admite faptul ca
împrăştierea în limitele dreptunghiului descris în jurul ţintei să fie uniformă. Aceasta duce la erori care sînt
cu atît mai mari, cu cit sînt mai mari dimensiunile ţintei faţă de suprafaţa împrăştierii. Pentru calcule mult
mai precise, coeficientul figurii se determină prin raportul dintre probabilitatea de lovire a ţintei şi
probabilitatea lovirii dreptunghiului descris în exteriorul ţintei. Un procedeu mult mai sigur pentru
determinarea probabilităţii de lovire este cel realizat cu ajutorul tabelei probabilităţii erorilor în cadrul
unor anumite limite, adică cu ajutorul tabelei valorilor lui F(P). Tabela este calculată ţinindu-se seama de
neregular itatea împrăş-ţierii în fiecare a zecea sau a suta parte din abaterea medie, în acest caz se
admite că împrăştierea este uniformă numai în cadrul f îşiilor de o lăţime egală cu a zecea sau a suta
parte dintr-o abatere probabilă.Acest procedeu nu numai că este mai precis faţă de cel anterior, dar prin
întrebuinţarea lui se scurtează într-o anumită măsură calcu lele necesare.
Pentru determinarea probabilităţii de lovire cu. ajutorul tabelei probabilităţilor se procedează astfel:
— se calculează raportul dintre jumătatea din înălţime sau lăţime a ţintei şi valoarea abaterii
probabile (în înălţime şi direcţie); în ta belă acest raport este arătat în coloana P;
— în coloana P găsim valoarea raportului respectiv, iar în coloana alăturată F(P) găsim numărul
ce indică probabilitatea de lovire în fîşia egală cu înălţimea sau lăţimea ţintei (obiectivului);
—se calculează P prin înmulţirea probabilităţii de lovire în înăl ţime şi direcţie, iar dacă este cazul se
aplică şi coeficientul de contur.
Dacă obiectivul nu are forma dreptunghiulară, ci are forma conturului unei figuri, probabilitatea de
lovire se calculează mai întîi pentru suprafaţa dreptunghiului care încadrează figura, după care
rezultatul se înmulţeşte cu coeficientul de figură. Probabilitatea de lovire într-o figură poate fi
calculată şi cu ajutorul dimensiunilor din tabela dimen siunilor transformate ale ţintelor figură (anexa
4) fără folosirea coeficientului de figură.
14.OCHIREA CORECTA SI GRESELILE DE OCHIRE COMISE
Dacă înălţătorul iniţial se stabileşte corespunzător distanţei pînă la obiectiv, punctul de ochire se
stabileşte în centrul obiectivului ,,punct ochit” - ,,punct lovit” (fig. 2).

500 cm
700 cm
600Linia
cm de ochire 500 m
300 cm 400 m
300 m
200 m
100 m Orizontala armei

Fig. 2. Stabilirea punctului de ochire în înălţime cînd se ia cu înălţătorul

corespunzător distanţei pînă la obiectiv

Asupra obiectivelor de genulieră mică (în jur de 0,50 m), punctul de ochire in înălţime se stabileşte la
marginea de jos a obiectivului, iar tragerea nu se va executa cu înălţătorul corespunzător distanţei la care se
găseşte obiectivul, ci cu acel înălţător care asigură trecerea traiectoriei medii prin centrul obiectivului sau cît
mai aproape de acesta (fig. 3).

10
 Fig. 3. Stabilirea punctului de ochire în înălţime la tragerea
asupra obiectivelor de genulieră mică.

Cînd se trage asupra unor obiective, care sunt dispuse în limitele distanţei loviturii razante sau la o
distanţă mai mare decît aceasta, punctul de ochire în înălţime se stabileşte ca în figura 4.

Fig. 4. Stabilirea punctului de ochire în înălţime în funcţie de distanţa pînă la obiectiv:

(se trage cu puşca mitralieră md. 1964)
a) mai sus de marginea de jos a obiectivului cu 1/3 din înălţimea acestuia, dacă obiectivul este
dispus la o distanţă mai mică decît jumătate din distanţa loviturii razante, iar înălţătorul corespunde distanţei
loviturii razante ;
b) la marginea de jos a obiectivului, dacă obiectivul este dispus la o distanţă mai mare decît jumătate din
distanţa loviturii razante, iar înălţătorul corespunde distanţei loviturii razante ;
c) în centrul obiectivului, dacă obiectivul este dispus la distanţa loviturii razante, iar înălţătorul co-
respunde acestei distanţe ;
d) la marginea de sus a obiectivului dacă obiectivul este dispus la o distanţă mai mare decît distanţa
loviturii razante, iar înălţătorul corespunde distanţei loviturii razante.
In momentele încordate ale luptei, trăgătorul neavînd posibilitatea schimbării înălţătorului,
corespunzător distanţei pînă la obiectiv, suprapunerea traiectoriei medii pe centrul obiectivului sau cît mai
aproape de acesta se asigură prin stabilirea punctului de ochire în înălţime astfel :
- la marginea de jos a obiectivului, cînd acesta se găseşte la o distanţă mai mică decît distanţa
corespunzătoare gradaţiei de pe înălţător (fig. 5) ;

Fig. 5. Stabilirea punctului de ochire în înălţime la

marginea de jos a obiectivului

- la marginea de sus a obiectivului, cînd acesta se găseşte la o distanţă mai mare decît distanţa corespun-
zătoare gradaţiei de pe înălţător (fig. 6).

Fig. 6. Stabilirea punctului de ochire în înălţime la

marginea de sus a obiectivului

C. STABILIREA PUNCTULUI DE OCHIRE ÎN DIRECŢIE

ŞI A CORECTORULUI DE DERIVĂ

11
 Cînd tragerea se execută în condiţii normale, punctul de ochire în direcţie se stabileşte pe mijlocul
obiectivului, la înălţimea la care s-a stabilit punctul de ochire în înălţime; dacă armamentul este prevăzut cu
corector de derivă, corectorul de derivă se fixează în dreptul gradaţiei „0” de pe scara corecţiilor în direcţie.
Vîntul lateral exercită o mare influenţă asupra traiectoriei, abătînd-o lateral, în sensul în care bate
vîntul:
— spre stînga, cînd vîntul bate din dreapta spre stînga ;
— spre dreapta, cînd vîntul bate din stînga spre dreapta.
Valoarea corecţiilor pentru vînt moderat (4 m/s), care bate lateral sub un unghi de 90° este arătată în tabela
Nr. 1.
La armamentul prevăzut cu corector de derivă, corecţiile pentru vînt lateral se aplică prin schimbarea
poziţiei corectorului, deplasîndu-1 în partea din care bate vîntul, astfel:
— spre stînga, dacă vîntul bate de la stînga spre dreapta ;
— spre dreapta, dacă vîntul bate de la dreapta spre stînga.
Mărimea abaterilor laterale ale gloanţelor depinde de viteza vîntului, astfel :
— pe timp de vînt puternic corecţiile se iau de 2 ori mai mari;
— pe timp de vînt slab, corecţiile se iau de 2 ori mai mici.
Pentru corectarea poziţiei punctului de ochire în direcţie, calculul lăţimilor de ţintă se face de la
mijlocul obiectivului, nu de la marginea lui.
La tragerea asupra obiectivelor grupate (pe un front larg), nu se aplică nici o corecţie pentru vînt
lateral.
Întrucît corecţia în direcţie depinde şi de durata de traiect a glonţului, corecţia pentru vînt lateral se va
determina pentru distanţa înălţătorului corector.
15.UNITATI DE MASURA A IMPRASTIERII.
în orice condiţii de tragere, legitatea împrăştierii rămîne nemodificată, dar mărimea suprafeţei de împrăştiere se
modifică în funcţie ele gradul de instruire al trăgătorului, de tipul armei, de calitatea muniţiei, aparatele de
ochire, poziţia pentru tragere, distanţa de tragere, condiţii meteorologice şi altele.în teoria şi practica tragerilor
foarte adesea trebuie să se opereze cu diferite elemente ale fenomenului împrăştierii loviturilor şi să se ia în
considerare limitele posibile ale abaterilor în raport de traiectoria medie.Pentru aceasta, a apărut necesitatea de a
folosi anumite unităţi de măsură care să caracterizeze împrăştierea.
Unităţile de măsură ale împrăştierilor sînt:
Abaterea probabilă: — reprezintă unitatea de măsură de bază a împrăştierii. Abaterea probabilă este
egală cu a opta parte din înălţimea, lăţimea sau adîncimea dreptunghiului ce încadrează elipsa
împrăştierii.
Valoarea abaterii probabile se poate determina pe oricare din direcţii (înălţime, direcţie, bătaie),
notîndu-se toate abaterile în şir după valoarea lor absolută, în ordinea creseîndă sau descreseîndă şi
apoi se numără jumătatea abaterilor din dreapta sau din stînga. Aba terea care se află în mijlocul acestui
şir este abaterea probabilă.
Fîşia centrală— constituie o altă unitate de măsură a împrăştierii. Ea reprezintă fîşia din suprafaţa
împrăştierii prin mijlocul căreia trec axele împrăştierii şi cuprinde 70% din numărul total al loviturilor.
Dimensiunile fîşiei centrale pentru fiecare categorie de armament de infanterie la tragerile la o anumită
distanţă (din 100 în 100 de metri), se arată în tabelele de.tragere.
Raza cercului — la distanţe apropiate de armă secţiuria transversală prin snopul traiectoriilor are o
formă circulară, de aceea se spune că la distanţe mici de tragere împrăştierea în înălţime şi direcţie este o
„împrăştiere circulară". Pentru aprecierea" împrăştierii. în acest caz, se foloseşte o singură mărime,
(unitate de masură) şi anume raza cercului care cuprinde „cea mai bună jumătate"" din totalul loviturilor
notată cu R50 sau raza cercului care cuprinde toate loviturile şi este notată cu R 100.Cercurile respective au
centrul în punctul,, mediu al loviturilor.Dacă numărul de lovituri este mare, poziţia punctulul mediu se
poateobţine cu o precizie bună în felul următor: pe panou |se duce o axă orizontală şi una verticală, astfel
încît de ambele părţi ale fiecării linii să se afle jumătate din numărul loviturilor; punctul de intersecţie a
acestora este chiar punctul mediu căutat, iar axele reprezintă axele de împrăştiere. în situaţia că numărul
loviturilor este fără aot, axele de împrăştiere trebuie să treacă prin una din lovituri.
16. Noțiuni ale eficacității tragerii.
Prin eficacitatea tragerii se înțelege gradul de lovire a unui obiectiv intr-un anumit timp, cu cel mai mic consum
de muniție. Eficacitatea tragerii se apreciază direct după rezultatele ăndeplinirii misiunii de luptă și după
rezultatele tragerii. Eficacitatea tragerii asupra unui obiectiv izolat poate fi determinată încă înainte de tragere în
12
baza calculului probabilității de lovire, iar asupra unui obiectiv grupat – pe baza nr matematic de ținte posibil să
fie lovite.
17. Măsurarea unghiurilor. Procedee de determinare a distanțelor pin la obiective prin diferite metode.
În teren, unghiurile pot fi măsurate cu ajutorul unor aparate (goniometru – busolă, lunetă de observare,
periscop, binoclu) sau cu mijloace aflate la îndemână (linia gradată, palma, degetele, creionul, cutia de
chibrituri etc.).
Măsurarea unghiurilor cu linia gradată. În acest scop este necesar să se ţină seama de următoarele
aspecte:
1. Linia gradată se ţine orizontal sau vertical în faţa corpului, la înălţimea ochilor, la 50cm. Distanţă de
ochi;
2. Valoarea unui milimetru de pe linia gradată este egală cu 0 – 02.
Se presupune că urmează să se măsoare valoarea unghiulară între reper şi un obiect din teren. Mâna în care se
află linia gradată va fi întinsă la 50cm. În faţa ochiului cu care ochim. Gradaţia 0 de pe linia gradată se
suprapune pe marginea reperului, după care degetul mare se deplasează pe linie până când unghia degetului va
fi văzută pe marginea obiectivului. În final se citeşte numărul de gradaţii.
Considerând că am citit 45mm., rezultă că mărimea unghiulară dinspre reper şi obiectiv este de 0 – 90. Dacă
avem de măsurat un unghi vertical (de exemplu unghiul de teren al obiectivului ), linia gradată se dispune
vertical, cu gradaţia 0 în sus.
De asemenea mărimea unghiulară se poate determina cu ajutorul diferitor obiecte avute la îndemână, care au
următoarele valori:
- creion rotund – 0 – 12;
- creion hexagonal – 0 – 10;
- ţigară – 0 – 12;
- degetul mare – 0 – 40;
- degetul arătător, mijlociu şi inelar – 0 – 30;
- degetul mic – 0 – 20;
- palma – 1 – 20;
- cutia cu chibrituri: lungime – 0 – 90; lăţime – 0 – 60;
- - 0 – 30; grosimea cătării – 0 – 02;
Aplicând formulele miimii se poate de determinat distanţa la fel cu mijloacele aflate la îndemână.
La fel distanţa se mai determină cu ajutorul diviziunilor aparatelor optice cunoscându-le valorile.
18. Unitatea de măsură a unghiurilor: miimea. Formulele miimii și folosirea lor practică.
Miimea – este unghiul la centru sub care se vede – la orice distanţă – un front (ab) egal cu a mia parte din
distanţă (rază).
De aici decurge şi definirea miimii prin intermediul unghiul sub care se vede un front de 1m. la distanţa de
1000.
De exemplu, unui unghi de 1 miime – la distanţa de 1000m, 2m – la distanţa de 2000m. Unui unghi de 12
miimi îi corespunde un front de 12m la distanţa de 1000m, 24m la distanţa de 2000m, 36m la distanţa de 3000m
FORMULELE MIIMII ŞI FOLOSIREA LOR PRACTICĂ
Cu ajutorul liniei gradate se poate determina rapid distanţa până la obiectiv ale căror dimensiuni sînt cunoscute
cu exactitate. Se măsoară cu ajutorul liniei gradate numărul de milimetri care se suprapun pe obiectiv. După
transformarea dimensiunii cunoscute a obiectivului în milimetri, se înmulţeşte rezultatul obţinut cu numărul
constant 0,5 (care reprezintă distanţa în metri de la ochi la linia gradată) şi se împarte la numărul de milimetri
citiţi pe linia gradată.
Exemplu : Se cere de determinat distanţa până la un AG–9 (înălţimea şi lăţimea sînt egale cu 1m.)
Cu linia gradată se măsoară înălţimea (lăţimea) obiectivului (numărul de milimetri care se suprapun pe
înălţimea sau lăţimea obiectivului). În exemplul de mai sus se consideră că înălţimea (lăţimea) obiectivului este
acoperită de 2mm. Iar dimensiunea obiectivului transformată în milimetri este egală cu 1000. Deci distanţa (D)
până la obiectiv va fi:
1000 x 0,5
D=--------------= 250m.
2
În practica tragerilor cu armamentul de infanterie se folosesc următoarele formule, cunoscute sub denumirea de
formulele miimii:
I x 1000 I x 1000 DxU
13
U=----------- ; D=----------- ; I=-----------
D U 1000
unde:
U – unghiul sub care se văd diferite obiective, exprimat în miimi ;
D – distanţa până la obiective, exprimată în metri;
I – înălţimea (lăţimea) obiectivelor , exprimată în metri.
Aceste formule ajută la calcularea rapidă la calcularea rapidă a diferitor elemente, aşa cum se arată în
continuare.
Exemplu : Pentru a calcula valoarea unghiulară a unui obiectiv la care se cunosc mărimea lui liniară (I=2m.) şi
distanţa până la acesta (D= 500m.), se aplică formula nr. 1. Înlocuind în formulă elementele cunoscute, se
obţine: 2 x 1000
U=------------=4 (0-04). 500
19. Raportul dintre grad și miime.
Corelaţia dintre grad şi miimi constă ân următoarele: cunoscând că un cerc are 360o sau 60-00, valoarea unui
grad exprimat în miimi se determină astfel:
6000
1o =----------= 16,7 ( 0 – 17 )
360o
20. Mișcarea reactivă. Construcția și funcționarea motorului reactiv. Traiectoria zborului grenadei cu
motor reactiv și influiența vântului lateral.
Motorul reactiv serveşte pentru mărirea vitezei de zbor a grenadei pe traiectorie. El este compus din:
 cameră;
 fundul de trecere;
 întârzietorul pirotehnic – de percuţie;
 încărcătura de marş cu diafragma şi ajutaj;
 efuzoare.
FUNCŢIONAREA MOTORULUI REACTIV.
La 10-20 m de la gura ţevii, de la componenţa pirotehnică a întârzietorului se aprinde pulberile de nitroglicerină
a încărcăturii de marş.
La ieşirea gazelor prin efuzoare se formează forţa reactivă şi se măreşte viteza de zbor a grenadei. La
arderea completă a încărcăturii de pulbere grenada zboară după inerţie.
Puterea reactivă în timpul tragerii din AG se formează în rezultatul scurgerii gazelor încărcăturii prin
ajutajul ţevii.
La lovirea grenadei de un obstacol, elementul focosului se comprimă şi închide circuitul electric în urma
căruia explodează electro-detonatorul focosului şi mai apoi încărcătura explozibilă.
La explodarea grenadei se formează jetul cumulativ, care perforează blindajul, nimiceşte forţa vie, distruge
armamentul şi aparatajul etc.
Jetul cumulativ are diametrul de 1-3mm, o lungime iniţială aproximativ egală cu generatoarea pâlniei, o
temperatură de 900-1000oC şi o viteză de deplasare în partea sa frontală de peste 10000m/s.
Datele tabelare ale traiectoriei corespunde condiţiilor normale de tragere.
Condiţiile normale de tragere sunt următoarele:
Meteorologice:
 presiunea atmosferică pe orizontala armei:750mm col. merc.
 temperatura aerului pe orizontala armei: +15gr.C;
 umiditatea relativă a aerului: 50%;
 vântul lipseşte.
Balistice:
 greutatea glonţului (grenadei), viteza iniţială, unghiul de ieşire corespund indicaţiilor tabelare;
 temperatura încărcăturii de pulbere: +15gr.C;
 forma glonţului (grenadei) corespunde cerinţelor tabelare;
 înălţimea cătării corespunde datelor de reglare a armei;
 diviziunile înălţătorului corespund unghiurilor tabelare de ochire.
Topografice:
 ţinta se află pe orizontul armei;
înclinaţia laterală lipseşte.
14
 Vîntul lateral exercită o presiune asupra suprafeţei laterale a glonţului şi îl abate, faţă de planul de tragere,
în direcţia de deplasare a vîntului, astfel: vîntul din dreapta abate glonţul spre stînga, iar vîntul din stînga abate
glonţul spre dreapta. Vîntul care bate sub un unghi ascuţit faţă de planul de tragere influenţează în acelaşi timp
atît asupra distanţei de tragere, cît şi asupra devierii laterale.
Grenada pe partea activă a zborului (lucrul motorului reactiv) se abate în direcţia de unde bate vîntul: la
vînt din dreapta – în dreapta, la vînt din stînga – în stînga. Aceasta se datorează faptului, că vîntul lateral
întoarce partea de fund a grenadei în direcţia vîntului, iar partea de cap împotriva vîntului şi sub acţiunea forţei
reactive, direcţionată de-a lungul axei, grenada se abate de la planul tragerii în direcţia de unde bate
vîntul(des.13). Pe partea pasivă a traiectoriei grenada se abate în direcţia unde bate vîntul.
21. Felul focului ce se execută cu armamentul de infanterie.
Felul focului se stabileste in functie de de conditiile concrete ale luptei.
Din punct de vedere al intensitatii tragerii cu armamaent de de infanterie se disting urmatoarele tipuri de foc:
foc lovitura cu lovitura, foc in serii(scurte sau lungi) și foc continuu.
După procedeul folosit: ochit și neochit; după nr de obiective: focul de punct, foc de secerare, foc pumnal,
22. Destinația, CTT, construcția și principiul de funcționare SVD.
7.62 mm puşca cu lunetă Dragunov este arma lunetistului şi este destinată pentru nimicirea diferitor
ţintelor izolate care apar, mobile neacoperite şi mascate.
Focul din puşca cu lunetă Dragunov este cel mai efectiv la distanţa până la 800 m.
1. Distanţa de ochire:
- cu înălţătorul optic – 1300m
- cu înălţătorul mecanic – 1200m
2. Distanţa loviturii directe:
- asupra ţintei piept – 430m
- asupra ţintei alergând – 640m
3. Cadenţa de tragere – până la 30 lov/min.
4. Viteza iniţială a glonţului – 830 m/s.
5. Distanţa până la care glonţul îşi păstrează efectul omorâtor-3800m.
6. Masa puştii fără b/p cu înălţătorul optic, magazinul gol şi falca patului – 4,3 kg.
7. Capacitatea încărcătorului – 10 cartuşe.
8. Masa baionetei pumnal – 0,45 kg.
9. Calibrul – 7,62 mm.
10. Lungimea puştii:
- fără b/p - 1225 mm
- cu b/p - 1370 mm
11. Numărul de ghinturi -4.

Puşca cu lunetă este compusă din următoarele părţi principale şi mecanisme:

 ţeava cu cutia cu mecanisme, înălţătorul mecanic şi patul;
 capacul cutiei cu mecanisme;
 recuperator;
 port-închizător;
 închizător;
 tubul de gaze cu regulator, pistonul de gaze şi împingătorul cu arc;
 apărătoarele mâinii (dreapta şi stânga);
 mecanismul de dare a focului;
 siguranţa;
 încărcător;
 falca patului;
 înălţătorul optic;
 baioneta pumnal.
În completul puştii cu lunetă intră şi: accesorii, curea, husă pentru înălţătorul optic, geantă pentru transportarea
înălţătorului optic şi încărcătoarelor şi bidonaşe de ulei.
Principiul funcţionării puştii este bazat pe folosirea energiei gazelor formate la arderea pulberii, ce trec prin
orificiul din canalul ţevii spre pistonul de gaze.

15
23. Demontarea și montarea SVD. Descrierea părților mari componente.
Ordinea demontării incomplete:
1. De demontat încărcătorul şi de verificat prezenţa cartuşului în camera cartuşului.
2. De demontat încălţătorul optic.
3. De demontat falca patului.
4. De demontat capacul cutiei cu mecanisme cu recuperatorul.
5. De demontat port-închizătorul cu închizător.
6. De demontat închizătorul de la port-închizător.
7. De demontat mecanismul de dare a focului.
8. De demontat apărătoarele mâinii.
9. De demontat pistonul de gaze şi împingătorul cu arc.
Ţeava serveşte pentru imprimarea direcţiei de zbor a glonţului. În canalul ţevii sunt confecţionate 4
ghinturi, ce se rotesc de la stânga la dreapta. În culata ţevii canalul ţevii este lis. Calibrul canalului ţevii este de
7,62mm.
La exterior deosebim: baza cătării, camera de gaze, brăţara pentru curea, inele opritoare de sus şi de jos a
apărătoarelor mâinii, baza înălţătorului, tăietura pentru angrenarea extractorului.
Baza cătării are prag pentru instalarea baionetei-pumnal, ascunzătorul de flăcări cu fantă şi şanţ pentru
siguranţa cătării.
Camera de gaze serveşte pentru direcţionarea gazelor din canalul ţevii spre pistonul de gaze. Ea este
compusă din tubul de gaze cu orificiu, regulator, pistonul de gaze şi zăvor a tubului de gaze.
Pistonul de gaze se află în tubul de gaze şi serveşte pentru transmiterea presiunii gazelor la împingător.
Împingător cu arc serveşte pentru aducerea port-închizătorului în poziţia din urmă la tragere. Arcul
împingătorului serveşte pentru readucerea împingătorului şi pistonului de gaze în poziţia dinainte.
Regulatorul are două poziţii, care sunt marcate cu cifrele 1 şi 2. Se instalează el la poziţia. La tragerea
îndelungată fără curăţire şi ungere pot apărea reţineri. În cazul dat regulatorul se instalează în poziţia a 2-a.
Inelele opritoare de sus şi de jos servesc pentru mutarea apărătoarelor mâinii la ţeavă.
Cutia cu mecanisme protejează de murdărie piesele şi mecanismele aflate în cutie. În ea este dispus
recuperatorul.
Recuperatorul serveşte pentru readucerea port-închizătorului cu închizător în poziţia dinainte. El este
compus din:
- două arcuri recuperatoare;
- bucşă de ghidare;
- tijă de ghidare;
- inel cu axă.
Port-închizătorul serveşte pentru acţionarea închizătorului şi MDF.
Închizătorul serveşte pentru introducerea cartuşului în camera cartuşului, închiderea canalului ţevii,
perforarea capsei şi extragerea tub-cartuşului tras. El este compus din:
- corp;
- percutor;
- extractor cu arc şi ax;
- şplintul de fixare.
Mecanismul de dare a focului (MDF) serveşte pentru eliberarea cucoşului din poziţia „armat” lovirea
percutorului asigurării tragerii, întreruperea focului pentru evitarea tragerii în cazul ne închiderii complete de
către închizător a canalului şi asigurarea armei. El este compus din:
- corp;
- cocoş cu arcul de armare;
- auto-declanşator;
- trăgaci;
- nucă.
Siguranţa serveşte pentru înzăvorirea nucii de armare, trăgaciului şi totodată împiedică deplasarea port-
închizătorului în urmă, ce evită tragerea incidentă.
Patul cu falca patului serveşte pentru comoditatea acţiunilor cu armă. Falca patului se foloseşte numai la
tragerea cu înălţătorul optic.
Aparatele de ochire servesc pentru ochirea cu puşca la tragere asupra ţintelor la diferite distanţe.
24. Destinația, caracteristicile, construcția PSO-1.
16
 ÎO PSO-1 este principalul încălţător al puştii cu lunetă. El este destinat pentru ducerea observării în
câmpul de luptă, determinarea distanţei până la diferite obiective şi pentru mărirea preciziei tragerii. Înălţătorul
măreşte de 4 ori, are câmp vizual de 6o.
Înălţătorul optic constă din: părţile mecanice şi optice.
Părţile mecanice sunt:
 corp
 rozetele de reglare sus şi lateral
 dispozitiv pentru iluminarea reticulului
 diafragma deplasabilă
 apărătoarea ochiului
 căpăcelul.

Partea optică este compusă din:

 obiectivul
 sistemul de răsturnare a imaginii
 reticulul
 ecranul luminescent
 ocularul.
25. Destinația, CTT, construcția și principiul de funcționare PSL.
Puşca semiautomată cu lunetă cal. 7,62 mm, este arma individuală a trăgătorilor din grupa de lunetişti,
destinată nimicirii obiectivelor izolate, care apar, în mişcare, neadăpostite şi mascate. Foloseşte cartuşe
model 1908.
Caracteristicile tehnico-tactice
Principiul de functionare. Puşca
Distanţa de ochire: semiautomată cu lunetă este o armă cu
1300 m
cu înălţător optic rearmare automată, bazată pe folosirea
1200 m
cu înălţător mecanic energiei gazelor care sunt dirijate din
Distanţa loviturii directe: canalul ţevii asupra pistonului de gaze al
430 m portînchizătorului.
asupra ţintei piept
640 m - ţeava cu cutia închizătorului, cu
asupra ţintei alergând
aparatul de ochire şi patul armei;
Cadenţa de tragere Până 30 lov / min - - capacul cutiei închizătorului;
teoretică/practică 8-10 lov/min - portînchizătorul cu pistonul de gaze;
- închizător;
Viteza iniţială a glonţului 850 m/s
- recuperator;
Distanţa până la care glonţul îşi - tub de gaze cu apărătoarea mîinii;
3800 m - mecanism de dare a focului;
păstrează efectul omorâtor
- uluc;
Masa fără b/p cu înălţător optic, - încărcător;
4,9 kg
încărcător gol şi falca patului - inaltator optic.
Capacitatea încărcătorului 10 cartuşe 26. Demontarea și montarea PSL.
Descrierea părților mari componente.
Masa baionetei pumnal 0,45 kg Demontarea şi montarea - se execută la fel
ca la pistolul mitralieră.
Calibrul 7,62 mm
27. Destinația, CTT, construcția și
Lungimea puştii: fără b/p 1150 mm principiul de funcționare a mitralierei
cu b/p 1300 mm PK.
Mitraliera PK este o armă automată
Numărul de ghinturi 4 puternică a CIMo destinată pentru
nimicirea forţei vii, mijloacelor de foc şi a
ţintelor aeriene ale inamicului. La tragerea din PK se folosesc cartuşe model 1908 cu glonţ obişnuit (cu miez de
oţel), trasor, perforant – incendiar.
Focul din mitralieră se execută cu serii scurte (până la 10 lov.), lungi (până la 30 lov.) şi neîntrerupt.
Alimentarea mitralierei se efectuează prin bandă aranjată în cutie.benzii poate fi de 100, 200, 250
Calibru, mm 7,62
17
1.Distanţa de ochire, m 1500
2. Distanţa lovitură/directă
- asupra ţintei piept, m 420
- asupra ţintei alerg., m 640
3. Cadenţa de tragere teoretică, lov/min 650
4. Cadenţa de tragere practică, lov/min până la 250
5. Viteza iniţială a glonţ.m/s 825
6. Distanţa până la care se păstrează efectul omorâtor, m 3800
7. Distanţa maximă de zbor a glonţului, m 3800
8. Masa mitralierei, kg 9
9. Numărul de ghinturi 4
Mitraliera este compusă din următoarele piese şi mecanisme:
 ţeavă;
 cutia cu mecanisme cu capac, baza alimentatorului şi pat (excepţie PKT);
 port-închizătorul şi pistonul cu gaze;
 închizător;
 arcul recuperator cu tija de ghidare;
 tubul de gaze cu crăcane (excepţie PKT);
 mecanismul de dare a focului;
 declanşatorul electric (numai PKT).
 În complet mai intră: cutiile cu benzi accesorii, curea, husă, ţeavă de rezervă, piese de schimb şi
accesorii pentru tragerea cu cartuşe de manevră.
Funcţionarea automată a mitralierei este bazată pe folosirea energiei gazelor ce trec prin orificiul din
canalul ţevii spre pistonul de gaze.
28. Demontarea și montarea PK. Descrierea părților mari componente.
ORDINEA DEMONTĂRII INCOMPLETE:
1. Se fixează mitraliera pe crăcan;
2. Se demontează cutia cu bandă de la mitralieră şi se verifică dacă lipseşte cartuşul în detunător;
3. Se scoate penarul cu accesorii (la mitraliera ПКТ se scot accesoriile şi vergeaua din geantă);
4. Se demontează elementele vergeliei de la piciorul crăcanului;
5. Se demontează tija de ghidare cu arcul recuperator de armare;
6. Se demontează portînchizătorul împreună cu închizătorul;
7. Se demontează închizătorul de la portînchizătorul;
8. Se demontează percutorul de la închizătorul (la mitraliera ПКТ se demontează declanşatorul electric);
9. Se demontează ţeava.
Ordinea montării se face în ordine inversă demontării
29. Destinația, CTT, construcția și principiul de funcționare a pistolului PM.
Pistolul este o armă individuală de atac şi apărare, destinată pentru nimicirea inamicului la distanţe scurte
(până la 70m). Unele modele înzestrate cu pat permit ducerea focului eficace la distanţe până la 150-200m.
Pistolul PM, TT este o armă individuală de atac şi apărare, destinată pentru nimicirea inamicului la distanţe
scurte.
Caracteristicile tactico-tehnice
PM TT
Calibrul, mm 9 7,62
Distanţa de ochire, m 50 50
Distanţa focului eficace, m până la 50
Puterea de omorâre, m 350
Cadenţa de tragere, lov/min 30 30
Viteza iniţială a glonţului, m/s 315 420
Numărul de ghinturi 4 4
Capacitatea încărcătorului, buc. 8 8
Masa pistolului neîncărcat, kg 0,73 0,85
Masa pistolului încărcat, kg 0,81 0,94
Masa cartuşului, gr. 10
Masa glonţului, gr. 6,1
18
 Construcţia generală
Pistolul PM este compus din următoarele părţi componente:
 corpul cu ţeava şi garda trăgaciului;
 închizătorul cu percutor, extractor şi siguranţă;
 arcul recuperator;
 mecanismul de dare a focului;
 mânerul cu şurub;
 opritorul închizătorului;
 încărcător.
Pentru fiecare pistol în complet mai fac parte:
 încărcătorul de rezervă;
 cap-câlţi;
 tocul;
 cureaua.
Pistolul PM este o armă automată. Funcţionarea automată a pistolului este o bazată pe folosirea energiei
reculului a închizătorului.
30. Demontarea și montarea PM. Descrierea părților mari componente.
ORDINEA DEMONTĂRII INCOMPLETE:
1. Se scoate încărcătorul din baza mînerului;
2. Se controlează dacă lipseşte cartuşul în detunător;
3. Se scoate închizătorul de la ramă;
4. Se scoate de pe ţeavă arcul închizătorului.
ORDINEA MONTĂRII DUPĂ DEMONTARE INCOMPLETĂ:
1. Se pune pe ţeavă arcul închizătorului;
2. Se montează închizătorul la ramă;
3. Se introduce încărcătorul în baza mînerului.
31. Destinatia, capacitatile de lupta, constructia generala si pricipiul functionarii TT
Destinatia: pistolul TTeste o armă individuală a ofiţerilor şi subofiţerilor,
pentru atac şi apărare la distanţe scurte (până la 50 m) si în lupta corp la corp.
CTT
Calibrul, mm 7,62
Distanţa de ochire, m 50
Bataia maxima, m. 1000
Distanţa focului eficace, m 50
Distana efectului omoritor, m 350
Cadenţa de tragere, lov/min 30
Viteza iniţială a glonţului, m/s 420
Numărul de ghinturi 4
Capacitatea încărcătorului, buc. 8
Masa pistolului neîncărcat, kg 0,85
Masa pistolului încărcat, kg 0,94
Masa cartuşului, gr. 10
Masa glonţului, gr. 6,1
Constructiagenerală
Pistolul TT este compus din:
 corpul pistolului;
 ţeava cu cercel;
 manşonul cu închizător şi aparatele de ochire;
 bucşa de ghidare;
 mecanismul de dare a focului;
 arcul recuperator cu tija.
Accesoriile:
 încărcător de rezervă;
19
 cap-câlţi;
 toc;
 curea.
Principiul functionarii:
Funcţionarea automată a pistolului TT se bazează pe principiul reculului scurt al ţevii şi lung al închizătorului.

32. Demontarea incomplete si montarea TT. Destinatia pieselor si mecanismelor mari componente
Demontarea si montarea
1. De extras încărcătorul şi se verifică prezenţa cartuşului.
2. Se demontează opritorul închizătorului.
3. Se demontează închizătorul.
4. Se demontează arcul recuperator.
5. Se separă bucşa de ghidare de la închizător.
6. Se demontează ţeava.
7. Se demontează MDF.

Montarea pistoalelor se petrece în ordine inversă.

Destinatia pieselor si mecanismelor mari componente
 Corpul pistolului - serveşte pentru unirea pieselor pistolului şi formează corp comun cu mânerul şi cu garda
trăgaciului
 Teava cu cercel – serveste pentru imprimarea directiei de zbor a glontelui.
 Mansonul cu inchizător – pentru aşezarea cocoşului în poziţia armat, pentru introducerea cartuşului în camera
cartuşului, închiderea canalului ţevii şi extragerea tubului tras.
 Arcul recuperator – serveşte pentru readucerea închizătorului în poziţia dinainte.
 Încărcătorul serveşte pentru înmagazinarea cartuşelor şi pentru împingerea lor în faţa închizătorului.
33. Destinatia, capacitatile de lupta, constructia generala si pricipiul functionarii AG-7
Destinatia
AG-7 este un mijloc de foc al Gr.I.Mo. destinat pentru nimicirea tancurilor, tunurilor autopropulsate şi altor
mijloace blindate ale inamicului, nimicirea forţei vii ale inamicului, ce se află în adăposturi de tip uşor şi de
campanie
CTT
CARACTERISTICILE TACTICO-TEHNICE
Calibrul AG-ului – 40 mm.
Calibrul grenadei:
PG-7V ------- 85 mm.
PG-7VM----- 70 mm.
Lungimea AG-7 – 950 mm.
Lungimea AG-7D:
- în poziţie de luptă – 960 mm.
- în poziţie de marş – 630 mm.
Viteza iniţială a grenadei:
- PG-7V ------ 120m/s.
- PG-7VM --- 140m/s.
Viteza maximală a grenadei – 300m/s.
Cadenţa de tragere – 4-6 lov/min.
Distanţa de ochire – 500m.
Distanţa loviturii directe asupra ţintei, h=2m:
- cu lovitură PG-7V ------- 330 m.
- cu lovitură PG-7VM --- 310 m.
Masa AG cu IO:
AG-7 ---- 6,3 kg.
20
AG-7D – 6,7 kg.
Masa loviturii:
PG-7V ------ 2,2 kg.
PG-7VM --- 2,0 kg.
Constructia
1. ţeava cu aparatele de ochire mecanice;
2. mecanismul de dare a focului cu siguranţă;
3. mecanismul percutant;
4. înălţătorul optic.
Principiul de functionare
La lovirea de către percutor a capsei de aprindere a grenadei se aprinde încărcătura de pulbere. Gazele care se
formează de la arderea încărcăturii de pulbere, redă grenadei mişcarea şi o aruncă din canalul ţevii cu viteză
PG-7V – 120m/s, PG-7VM – 140m/s.
După ieşirea grenadei din canalul ţevii se deschid aripioarele stabilizatorului, se petrece armarea focosului şi la
distanţa 10-20 m. se aprinde încărcătura de pulbere motorului reactiv, în rezultatul scurgerii gazelor prin
orificiile efuzoarelor se formează puterea reactivă şi viteza se măreşte - 300m/s, în continuare grenada se mişcă
pe inerţie.
La întîlnirea grenadei cu ţinta piezoelementul focosului se comprimă, în rezultat se formează energie electrică,
sub acţiunea căreia explodează elecrodetonatorul focosului, apoi încărcătura de explozie a grenadei. La
explozia grenadei se formează jetul cumulativ (concentrată, direcţionată), care sparge blindajul (obstacolul),
nimiceşte forţa vie, armamentul.
34. Demontarea si montarea si AG-7. Destinatia pieselor si mecanismelor mari componente
Ordinea demontării AG – 7
se scote husele de protecţie a canalului ţevii;
se demontează MDF;
se demontează mecanismul percutant;
se demontează capacul MDF.
Ordinea montării AG – 7:
se montează capacul MDF;
se montează mecanismul percutant;
se montează MDF;
se pun husele de protecţie a canalului ţevii;
Destinatia pieselor si mecanismelor mari componente
Ţeava - pentru ghidarea zborului grenadei şi evacuarea gazelor în timpul tragerii.
Mecanismul de dare a focului- serveşte pentru eliberarea cucoşului, lovirea percutorului şi pentru asigurarea
AG.
IO PGO-7este destinat pentru ochirea, determinarea distanţei, corectarea focului şi ducerea observării
Mecanismul de percuţie – este pentru perforarea capsei de aprinderea a grenadei

35.Destinatia, constructia si descrierea componentelor a loviturii pu armamentul reactiv. Efectul

cumulativ.
Destinatia
Tragerea cu aruncătorul de grenade se efectuează cu lovituri ПГ-7B şi ПГ-7ВМ cu grenadă antitanc
supracalibru cu efect cumulativ. Lovitura posedă o capacitate de perforare a blindajului care dă posibilitatea de
a duce o luptă efectivă cu toate tipurile de tancuri şi autotunuri moderne ale inamicului.
Constructia
Grenada antitanc constă din următoarele părţi componente:
- partea de cap cu substanţă explozivă;
- focos;
- motor cu reacţie;
- stabilizator (plasat în încărcătura de pulbere)
21
 Partea de cap cu substanta exploziva - pentru perforarea si nimicirea tintei la lovirea cu aceasta
Focos – serveste pentru asigurarea exploziei grenadei la lovirea acesteea cu tinta
Motorul cu reactive – pentru imprimarea vitezei de zbor a grenadei
Stabilizator – asigura zborul stabil a grenadei
Efectul cumulativ.
La lovirea grenadei de un obstacol, elementul focosului se comprimă şi închide circuitul electric în urma căruia
explodează electro-detonatorul focosului şi mai apoi încărcătura explozibilă.
La explodarea grenadei se formează jetul cumulativ, care perforează blindajul, nimiceşte forţa vie, distruge
armamentul şi aparatajul etc.
Prin acţiune cumulativă se înţelege o acţiune explozivă dirijată într-o anumită direcţie a unei încărcături de o
formă convenabilă care să favorizeze mărimea efectului. Efectul cumulativ este considerabil mărit dacă pâlnia
este căptuşită cu un înveliş.
Jetul cumulativ are diametrul de 1-3mm, o lungime iniţială aproximativ egală cu generatoarea pâlniei, o
temperatură de 900-1000oC şi o viteză de deplasare în partea sa frontală de peste 10000m/s.
Efectul cumulativ depinde de următorii factori:
– proprietăţile explozivului;
– dimensiunea şi forma pâlniei cumulative;
– natura şi grosimea învelişului pâlniei;
– locul de dispunere al detonatorului;
36. Destinatia, caracteristicile optice si constructia inaltatorului optic PGO-7V
Destinatia
PGO-7 este destinat pentru ochirea, determinarea distanţei, corectarea focului şi ducerea observării
CTT
Puterea de mărire – 2,7 ori
Câmpul de observare – 13o
Lungimea – 1400 mm
Înălţimea înălţătorului – 180 mm
Lăţimea înălţătorului – 62 mm
Masa – 0,5 kg.
Constructia
– corp cu suport;
– sistema optică;
– mecanismul de reglare;
– dispozitivul de iluminare a reticulului
– pe timp de noapte;
– apărătoarea ochiului;
– apărătoarea frunţii.

37. Destinatia, capacitatile de lupta, constructia generala si pricipiul functionarii AKM

Destinatia
Pistolul mitraliera AKM şi AK-74 sunt arme individuale destinate pentru nimicirea forţei vii şi mijloacelor de
foc ale inamicului precum si a obiectivelor aeriene ce zboara la inaltime mica. Pentru nimicirea inamicului în
lupta corp la corp se instalează baioneta-pumnal.
CTT
Calibru, mm 7,62
Distanţa de ochire 1000
Distanţa loviturii directe:
- asupra ţintei piept, m 350
- asupra ţintei alergând, 525
Cadenţa de tragere teoretică lov/min 600
Cadenţa de tragere practică, lov/min
22
 - foc cu foc 40
- foc automat 100
Viteza iniţială a glonţului, m/s 715
Distanţa până la care glonţul îşi păstrează efectul omorâtor 1500
Distanţa maximă de zbor a glonţului 3000
Masa armei fără b/p cu încărcător încărcat, kg 3,6
Capacitatea încărcătorului, cart. 30
Masa baionetei pumnal, kg 0,45
Numărul de ghinturi 4
Constructia:
- ţeava cu cutia cu mecanisme, aparatele de ochire şi patul;
- capacul cutiei cu mecanisme;
- port-închizătorul cu pistonul de gaze;
- închizătorul;
- recuperatorul;
- tubul de gaze cu apărătoarea mâinii;
- mecanismul de dare a focului;
- ulucul;
- încărcătorul;
- baioneta-pumnal.

Principiul funcţionării pistoalelor-mitralieră AKM,AK-74 este bazat pe folosirea energiei gazelor formate la
arderea pulberii, ce trec prin orificiul din canalul ţevii spre pistonul de gaze.
38. Demontarea si montarea AKM. Destinatia mecanismelor si pieselor mari componente
Se scoate încărcătorul;
Se controlează dacă lipseşte cartuşul în camera cartuşului;
Se scoate penarul cu accesorii;
Se scoate vergeaua;
Se demontează capacul cutiei mecanismelor;
Se demontează recuperatorul;
Se demontează port-închizătorul împreună cu închizătorul;
Se demontează închizătorul de la port-închizător;
Se demontează tubul de gaze
Montarea se efectueaza in ordinea inversa
Ţeava – pentru imprimarea direcţiei şi vitezei iniţiale a glonţului
Cutia cu mecanisme – pentru îmbinarea pieselor şi mecanismelor pentru asigurarea închiderii canalului ţevii.În
cutia cu mecanisme se află şi mecanismul de darea a focului.
Capacul cutiei cu mecanisme – protejează de murdărie piesele şi mecanismele aflate în cutie. În dreapta are
locaş pentru aruncarea cartuşului şi pentru mişcarea mânerului port-închizătorului.
Aparatele de ochire - pentru ochirea pe ţintă în timpul tragerii la diferite distanţe
Închizătorul – pentru introducerea cartuşului în camera cartuşului, închiderea canalului ţevii, perforarea capsei
şi extragerea tubului-cartuş tras
Patul – pentru comoditatea acţiunilor cu arma.
Port-închizătorul cu pistonul de gaze – pentru acţionarea închizătorului şi MDF.
Recuperatorul – pentru aducerea la poziţia iniţială a port-închizătorului cu închizătorul
Ulucul – pentru protejarea mâinilor trăgătorului şi manipularea mai comodă a armei.
Mecanismul de dare a focului (MDF) – pentru eliberarea cocoşului din poziţia “armat” şi lovirea percutorului,
asigurarea executării focului în regim AUTOMAT sau LOVITURĂ CU LOVITURĂ, întreruperea focului
pentru evitarea tragerii în cazul ne închiderii complete de către închizător a canalului ţevii şi asigurarea armei.
Încărcătorul – pentru transportarea cartuşelor şi transmiterea lor în cutia cu mecanisme.

23
Baioneta-pumnal – se montează la pistolul-mitralieră înainte de atac şi serveşte pentru nimicirea inamicului în
lupta corp la corp. În restul cazurilor se întrebuinţează ca cuţit, ferestrău pentru tăierea metalului şi ca foarfece.
Accesoriile – servesc pentru curăţirea şi ungerea pistolului-mitralieră, precum şi pentru demontarea şi montarea
unor părţi componente.
39.Destinatia, capacitatile de lupta, constructia generala si pricipiul functionarii RPK
Puştile mitralieră RPK şi RPK-74 sunt destinate pentru nimicirea forţei vii şi mijloacelor de foc ale
inamiculuiprecum si a obiectivelor aeriene ce zboara la inaltime mica.
CTT
Calibru, mm 7,62
Distanţa de ochire 1000
Distanţa loviturii directe:
- asupra ţintei piept, m 365
- asupra ţintei alergând, 540
Cadenţa de tragere teoretică lov/min 600
Cadenţa de tragere practică, lov/min
- foc cu foc 50
- foc automat 150
Viteza iniţială a glonţului, m/s 745
Distanţa până la care glonţul îşi păstrează efectul omorâtor 1500
Distanţa maximă de zbor a glonţului 3000
Masa armei fără b/p cu încărcător încărcat, kg 5,6
Capacitatea încărcătorului, cart. 40/75
Numărul de ghinturi 4
Constructia
- ţeava cu cutia cu mecanisme, aparatele de ochire şi patul;
- capacul cutiei cu mecanisme;
- port-închizătorul cu pistonul de gaze;
- închizătorul;
- recuperatorul;
- tubul de gaze cu apărătoarea mâinii;
- mecanismul de dare a focului;
- ulucul;
- încărcătorul;
- baioneta-pumnal.
- Cracane.
Principiul functionarii se bazează pe folosirea energiei gazelor formate la arderea pulberii (care trec prin
orificiul din canalul ţevii spre pistonul de gaze) şi forţei arcului recuperator.
40. Demontarea si montarea RPK. Destinatia mecanismelor si pieselor mari componente
Se scoate încărcătorul;
Se controlează dacă lipseşte cartuşul în camera cartuşului;
Se scoate penarul cu accesorii;
Se scoate vergeaua;
Se demontează capacul cutiei mecanismelor;
Se demontează recuperatorul;
Se demontează port-închizătorul împreună cu închizătorul;
Se demontează închizătorul de la port-închizător;
Se demontează tubul de gaze
Montarea se efectueaza in ordinea inversa
Ţeava – pentru imprimarea direcţiei şi vitezei iniţiale a glonţului
Cutia cu mecanisme – pentru îmbinarea pieselor şi mecanismelor pentru asigurarea închiderii canalului ţevii.În
cutia cu mecanisme se află şi mecanismul de darea a focului.
24
Capacul cutiei cu mecanisme – protejează de murdărie piesele şi mecanismele aflate în cutie. În dreapta are
locaş pentru aruncarea cartuşului şi pentru mişcarea mânerului port-închizătorului.
Aparatele de ochire - pentru ochirea pe ţintă în timpul tragerii la diferite distanţe
Închizătorul – pentru introducerea cartuşului în camera cartuşului, închiderea canalului ţevii, perforarea capsei
şi extragerea tubului-cartuş tras
Patul – pentru comoditatea acţiunilor cu arma.
Port-închizătorul cu pistonul de gaze – pentru acţionarea închizătorului şi MDF.
Recuperatorul – pentru aducerea la poziţia iniţială a port-închizătorului cu închizătorul
Ulucul – pentru protejarea mâinilor trăgătorului şi manipularea mai comodă a armei.
Mecanismul de dare a focului (MDF) – pentru eliberarea cocoşului din poziţia “armat” şi lovirea percutorului,
asigurarea executării focului în regim AUTOMAT sau LOVITURĂ CU LOVITURĂ, întreruperea focului
pentru evitarea tragerii în cazul ne închiderii complete de către închizător a canalului ţevii şi asigurarea armei.
Încărcătorul – pentru transportarea cartuşelor şi transmiterea lor în cutia cu mecanisme.
Baioneta-pumnal – se montează la pistolul-mitralieră înainte de atac şi serveşte pentru nimicirea inamicului în
lupta corp la corp. În restul cazurilor se întrebuinţează ca cuţit, ferestrău pentru tăierea metalului şi ca foarfece.
Accesoriile – servesc pentru curăţirea şi ungerea pistolului-mitralieră, precum şi pentru demontarea şi montarea
unor părţi componente.
41. Destinatia, capacitatile de lupta, constructia generala si pricipiul functionarii GP-25 Костер
AG GP-25 adaptat la pistolul-mitralieră este o armă individuală şi e destinată pentru nimicirea forţei vii ale
inamicului neadăpostit, în şanţuri neacoperite, tranşeie şi pe contrapantele terenului. AG se foloseşte în
ansamblucu pistoalele-mitralieree Kalaşnicov de toate modelele (excepţie AK-74U).
CTT
Calibru ……………………………………….. 40mm
Numărul de ghinturi …………………………. 12
Masa AG fără umerar ………………………… 1,5kg
Distanţa de tragere după înălţător:
- maximală ………………………………... 400m
- minimală ………………………………… 200m (cu traiectorie curbă)
Cadenţa de tragere practică …………………… 4-5lov/min
Unitatea de foc transportată ……………………10 lov.
Vo de zbor a grenadei ………………………… 76m/s
Masa loviturii ………………………………… 0,255kg
Masa încărcăturii explozibile ………………… 0,048kg
Timpul de autodistrugere …………….………. nu mai puţin de 14s
Împrăştierea schijelor la tragerea la 400m …… 3-6m
Constructia
Calibru ………………………………………..................................... 40mm
Numărul de ghinturi …………………………..........................................12
Masa AG fără umerar ………………………….................................1,5 kg
Distanţa de tragere după înălţător:
- maximală ……………………………….................................... 400m
- minimală ………………………………… 200m (cu traiectorie curbă)
Cadenţa de tragere practică …………………….......................4-5lov/min
Unitatea de foc transportată …………………….............................10 lov.
V iniţială de zbor a grenadei …………………………...................... 76m/s
Masa loviturii …………………………………............................... 0,255kg
Masa încărcăturii explozibile …………………............................. 0,048kg
Timpul de autodistrugere …………….………........... nu mai puţin de 14s
Distanţa de armare a focosului.....................................................10-40m
Împrăştierea schijelor la tragerea la 400m ……...............................3-6m
Constructia
25
Aruncătorul de grenade GP-25 este compus din 3 părţi mari componente:
1. Ţeava cu aparatul de ochire şi suportul pentru fixarea AG-ului la pistolul-mitralieră;
2. Culata;
3. Mecanismul de dare a focului cu mîner.
În accesoriile GP-25 intră:
- umerarul cu cureaua;
- tija de ghidare a arcului recuperator cu zăvor;
- geanta pentru AG;
- geantă pentru lovituri;
- ştergător.
Principiul functionarii
Încărcarea AC se petrece prin gura canalului ţevii. Lovitura se introduce în canalul ţevii cu partea posterioară şi
se fixează în culată. În acest caz fixatorul AG se angrenează cu canalul de fixare a loviturii.
La efectuarea încărcăturii percutorul loveşte capsa de aprindere a grenadei după care se aprinde încărcătura de
azvîrlire. Sub presiunea gazelor grenada este aruncată din canalul ţevii. La începutul mişcării are loc armarea
focosului. Această funcţie se sfîrşeşte la zborul grenadei la distanţa 10-40m de la gura canalului ţevii. La
lovirea de obstacol focosul detonează încărcărura explozivă.
În caz de nefuncţionare a focosului grenada se autolichidează datorită autolichidatorului timp de 14 s.
42. Ordinea montarii si demontarii GP-25
- se demontează, ţeava de la MDF cu culata;
- se demontează fixatorul;
- se demontează axul;
- se demontează culata de la MDF.
Montarea se petrece în sens invers.
43. Constructia si principiul functionarii VOG-25
Grenada este compusă din:
corp,
încărcătura explozivă (la fund),
încărcătura de azvârlire,
garnitură,
plasă.
La efectuarea încărcăturii percutorul loveşte capsa de aprindere a grenadei după care se aprinde încărcătura de
azvîrlire. Sub presiunea gazelor grenada este aruncată din canalul ţevii. La începutul mişcării are loc armarea
focosului. Această funcţie se sfîrşeşte la zborul grenadei la distanţa 10-40m de la gura canalului ţevii. La
lovirea de obstacol focosul detonează încărcărura explozivă.
În caz de nefuncţionare a focosului grenada se autolichidează datorită autolichidatorului timp de 14 s.
44. . Destinatia, capacitatile de lupta, constructia generala si pricipiul functionarii DSKM
Mitraliera 12,7mm DŞKM md.1938 este destinată pentru nimicirea forţei vii, mijloacelor de foc (servanţii
mitraliori, tunuri) ţinte aeriene, ce zboară cu viteza <500km/h, ţinte uşor blindate
Se folosesc cartuşe cu calibru de 12,7mm cu glonţ perforant B-30 şi perforant incendiar B-32, precum şi BS-41.
CTT
Greutatea glonţului 51-52g (Bc-41-52-54)
Greutatea încărcăturii de aruncare 18-19g
Viteza iniţială 830-850m/s
Presiunea medie a gazelor 3100kg/cm
Presiunea maximă a gazelor cel mult 3400kg/cm2
Puterea de perforare a glonţului la distanţa de 500m şi sun unghiul de 90o blindajul gros de 15mm
Mitraliera de calibrul 12,7mm
Cadenţa de tragere 550-600 lovituri/min
Distanţa de tragere ochită 3500m
Bătaia maximă a glonţului până la 7000m
26
Lungimea ţevii 1000mm
Lungimea părţii ghintuite a ţevii890mm
Numărul ghinturilor8
Lungimea cartuşului147-148mm
Lungimea corpului mitralierei de la mânerele blocului la retezătura dinaintea frânei de gură 1626mm
Lăţimea maximă a corpului mitralierei161mmÎnălţimea mitralierei cu înălţătorul ridicat325mm
Lungimea cursei mecanismului reculnat al mitralierei 235mm
Lungimea liniei de ochire 1110mm
Lăţimea trenului rulor 698mm
Lungimea afectului cu trenul rulor1740mm
Înălţimea liniei de foc (de tragere) 503mm
Unghiul de înclinare în poziţia de tragere antiaeriană78-80o
Unghiul câmpului de tragere orizontal în poziţia de tragere terestră aproape 120o
Câmpul de tragere orizontal în poziţia de tragere antiaeriană360o
Constructia
Mitraliera este compusă din următoarele părţi principale:
Cutia mecanismelor;
Ţeava cu piesele căilor de dirijare a gazelor, cu cătarea şi frâna de gură;
Port-închizătorul;
Închizătorul;
Blocul cu mânere şi mecanismul de dare a focului;
Mecanismul de siguranţă;
Cutia mecanismului de dare a focului;
Mecanismul alimentator;
Înălţătorul;
Aparatele de ochire antiaeriene model 1938 şi 1941;
Afetul universal model 1938.
Principiul de functionare
Mitraliera calibru 12,7mm md.1938 face parte din armamentul automat, ce funcţionează pe principiul
împrumutului de gaze, adică, folosirii energiei gazelor formate din pulbere.
45. Montarea si demontarea DSKM
Demontarea
Să se aşeze siguranţa la „Foc” şi să se slăbească dispozitivul de strângere al umerilor mitralierei pe afet;
Să se elibereze mecanismul reculant de pe nucă, înainte;
Să se desfacă manşonul conducător al pistonului de la ţeavă. Pentru aceasta, trebuie să se aşeze în faţa osiei cu
spatele spre gura ţevii, să se sprijine cu piciorul stâng în osie, să se apuce cu ambele mâini manşonul
conducător al pistonului, să se tragă manşonul spre sine până la refuz şi să se învârtească din dreapta spre
stânga până când pragul manşonului conducător al pistonului va ieşi din şanţul corespunzător al ţevii, să se
împingă întregul mecanism reculant înapoi până la ieşirea rolei opritorului de sărirea port-închizătorului din
locaşul său, din cutia mecanismelor;
Să se deşurubeze bulonul de cuplare al dispozitivului posterior de fixarea mitralierei.
Să se scoată cepul blocului cu mânere;
Să se scoată blocul cu mânere, pentru aceasta cu lovituri uşoare cu ciocanul de lemn sau de alamă, el se scoate
de la cutia mecanismelor susţinându-l cu mâna;
Să se scoată cutia mecanismelor de darea focului;
Să se scoată mecanismul reculant din cutia mecanismelor;
Să se scoată închizătorul şi să se desfacă de la închizător percutorul şi plăcile de zăvorâre.
Montarea mitralierei după demontarea incompletă pe afet se face în aceeaşi ordine ca şi montarea mitralierei
după demontarea completă.
46.Pregatirea mitralierei DSKM pentru tragere din diferite pozitii(asupra tintelor aeriene si terestre)
Tragerea afetului în poziţia de tragere asupra obiectivelor terestre servanţii sunt dispuşi în următoarea ordine:
27
 • Ochitorul este culcat în spatele mitralierei sau stă pe scaun;
• Ajutorul ochitorului stă culcat în stânga ochitorului;
• Restul servanţilor (3 oameni) sunt dispuşi înapoia ochitorului;
2. Trecerea afetului din poziţia de tragere terestră în poziţia de tragere antiaeriană se face în trei etape:
• Operaţiunea pregătitoare;
• Trecerea afetului în poziţia de tragere antiaeriană;
Strângerea mecanismelor de rotire şi a trepiedului, scoaterea trenului rulor cu rotile şi pregătirea pentru
deschiderea focului.
47.Destinatia,CTT si constructia generala a grenadelor de mina RGD-5
RGD – 5 Destinata pentru nimicirea cu schije a forţei vii a inamicului în lupta de apropiere . Grenade de
ofensiva.
Construcţia generala a grenadelor:
1 Corp cu tub pentru focos
2 Încărcătura de explozie
2 Focos
CTT
 Distanţa medie de aruncare, m - 40-50
 Focosul - UZRGM
 Încărcătura de explozie - Trotil turnat
 Timpul de întîrziere în funcţionarea focoaselor, sec- 3,2 – 4,2
 Funcţionarea focosului - Fuzantă cu întîrziere fixă
 Greutatea încărcăturii de explozie turnată, g - 120
 Raza maximă de împrăştiere a schijelor, m - 25
 Greutatea grenadei pregătită pentru aruncare cu focosul UZRGM, g– 310
48.Destinatia CTT si constructia generala a grendaleor de mina RG-42
RG-42Destinatia pentru nimicirea cu schije a forţei vii a inamicului în lupta de apropiere
Construcţia generala a grenadelor:
1. Corp cu tub pentru focos
2. Cămaşămetalică
3. Încărcătura de explozie
4. Focos
CTT
 Distanţa medie de aruncare, m - 40-50
 Focosul - UZRGM
 Încărcătura de explozie - Trotil turnat
 Timpul de întîrziere în funcţionarea focoaselor, sec- 3,2 – 4,2
 Funcţionarea focosului - Fuzantă cu întîrziere fixă
 Greutatea încărcăturii de explozie turnată, g - 120
 Raza maximă de împrăştiere a schijelor, m - 25
 Greutatea grenadei pregătită pentru aruncare cu focosul UZRGM, g – 520
49.Destinatia CTT si constructia generala a grenadelor d emina F-1
F-1Destinatia Grenadele cu schije de mână sunt destinate pentru nimicirea cu schije forţa vie a inamicului în
lupta de apropiere.(de aparare)
Grenada F-I este compusă din:
- corp cu tub pentru focos;
- încărcătura de explozie;
- focos.
CTT
 Greutatea grenadei pregătită pentru aruncare cu focosul UZRGM - 600g
 Distanţa medie de aruncare – 35-45
 Focosul - UZRGM
 Încărcătura de explozie -Trotil turnat (gris, solzi)
 Tipuri de întârziere în funcţionarea focoaselor - 3,2-4,2
 Funcţionarea focosului - Fuzantă cu întârziere fixă
28
  Greutatea încărcăturii de explozie turnată – 60g
 Greutatea încărcăturii de explozie Gris sau Solzii-45g
 Raza de împrăştiere a schijelor până la - 200m
50.Destinatia CTT si constructia generala a grenadelor de mina RKG-3
RKG-3. Grenada cumulativă de mână, destinată pentru lupta cu tancurile, artileria autopropulsată,
maşinile blindate ale inamicului la fel şi distrugerea adăposturilor de lungă durată şi de companie.
Construcţiagrenadei cumulative antitancРКГ-3:
1 - corp; 2 - încărcătură de explozie; 3 - amorsor, 4 - mâner.

CTT
 Tipulgrenadei – antitank
 Principiul de funcţionare al focosului - instantaneu
 Încărcătura de explozie - Trotilturnat cu hexogen
 Distanţamedie de aruncare a grenadei - 15-20 m
 Masagrenadeiamorsate - 1070 g.
 Efectul la ţintă - cumulativ
 Adincimea de spargereblindaj - 170-200 mm sub 30°

51.ConstructiafocosuluiUZRGM.Principiufunctionarii.
Focosul UZRGM este destinat pentru aprinderea şi detonarea încărcăturii de explozie a grenadei (RGD-5,
RG-42,F-I).
Construcţia focosului

A.Mecanismul percutant – pentru aprinderea capsei de aprindere a focosului.

1. Tubul mecanismului percutant
2. Bucşa de legătură
3. Şaibă de ghidare
4. Arcul percutorului
5. Percutor
6. Şaiba percutorului
7. Pârghia de declanşare
8. Şplint de siguranţă cu inel
B. Focosul (propriu zis) – pentru explodarea încărcăturii grenadei
9. Bucşa întârzietorului
10. Întârzietor
11. Capsa de aprindere
12. Capsa detonantă
Functionarea focosului.Piesele mecanismului percutant se găsesc în următoarele poziţii: percutorul este
armat sub acţiunea arcului percutorului fiind ridicat în poziţia de sus a tubului mecanismului percutant, fiind
menţinut în această poziţie de furca pârghiei de declanşare, aflându-se percutorul în dreptul capsei de aprindere.
Şplintul de siguranţă introdus prin pârghia de declanşare capetele căreia sunt desfăcute şi lipite de tubul
mecanismului percutant. Mecanismul percutant se află în legătură cu mecanismul de detonare prin bucşa de
legătură.

52 Destinaţia, CTT, construcţia generală şi principiul funcţionării AK-74.

Pistoalele mitraliere şi AK-74 sunt arme individuale, iar puştile mitralieră RPK şi RPK-74 sunt
armele Gr. 1Mo şi sunt destinate pentru nimicirea forţei vii şi mijloacelor de foc ale inamicului. Pentru
nimicirea inamicului în lupta corp la corp se instalează baioneta-pumnal.
CTT
Calibru, mm 5,45
Distanţa de ochire 1000
Distanţa loviturii directe:
- asupra ţintei piept, m 440
- asupra ţintei alergând, 625
Cadenţa de tragere teoretică lov/min 600
29
 Cadenţa de tragere practică, lov/min
- foc cu foc 40
- foc automat 100
Viteza iniţială a glonţului, m/s 900
Distanţa până la care glonţul îşi păstrează efectul omorâtor 1350
Distanţa maximă de zbor a glonţului 3150
Masa armei fără b/p cu încărcător încărcat, kg 3,6
Capacitatea încărcătorului, cart. 30
Masa baionetei pumnal, kg 0,45
Numărul de ghinturi 4
Pistolul mitralieră este compus din:
- ţeava cu cutia cu mecanisme, aparatele de ochire şi patul;
- capacul cutiei cu mecanisme;
- port-închizătorul cu pistonul de gaze;
- închizătorul;
- recuperatorul;
- tubul de gaze cu apărătoarea mâinii;
- mecanismul de dare a focului;
- ulucul;
- încărcătorul;
- baioneta-pumnal.
- Pe lângă aceasta AK-74 mai are şi compensator.
Principiul funcţionării pistoalelor-mitralieră,AK-74 este bazat pe folosirea energiei gazelor formate la
arderea pulberii, ce trec prin orificiul din canalul ţevii spre pistonul de gaze.

53.Destinaţia, CTT, construcţia generală şi principiul funcţionării RPK-74.

Puşca mitralieră RPK-74 este destinate pentru nimicirea forţei vii şi mijloacelor de foc ale inamicului
CTT
Calibru, mm 5,45
Distanţa de ochire 1000
Distanţa loviturii directe:
- asupra ţintei piept, m 460
- asupra ţintei alergând, 640
Cadenţa de tragere teoretică lov/min 600
Cadenţa de tragere practică, lov/min
- foc cu foc 50
- foc automat 150
Viteza iniţială a glonţului, m/s 960
Distanţa până la care glonţul îşi păstrează efectul omorâtor 1350
Distanţa maximă de zbor a glonţului 3150
Masa armei fără b/p cu încărcător încărcat, kg 5,460
Capacitatea încărcătorului, cart. 45
Numărul de ghinturi 4
Pistolul mitralieră este compus din:
- ţeava cu cutia cu mecanisme, aparatele de ochire şi patul;
- capacul cutiei cu mecanisme;
- port-închizătorul cu pistonul de gaze;
- închizătorul;
- recuperatorul;
- tubul de gaze cu apărătoarea mâinii;
- mecanismul de dare a focului;
- ulucul;
- încărcătorul;.
- Crakane.

30
 Principiul funcţionării pistoalelor-mitralieră AKM,AK-74 este bazat pe folosirea energiei gazelor formate
la arderea pulberii, ce trec prin orificiul din canalul ţevii spre pistonul de gaze.
54 Destinaţia, CTT, construcţia generală şi principiul funcţionării AG-9.
Aruncătorul de grenade antitanc calibru 73mm (AG-9M) este o armă puternică fără recul,
dinamoreactivă, cu ţeavă lisă.
Aruncătorul de grenade este destinat pentru nimicirea tancurilor, autopropulsatelor şi altor ţinte
bronate şi forţe vii şi mijloacelor de foc a inamicului.
Pentru tragere se folosesc lovituri de tip activ-reactiv cumulative PG-9V şi cumulative PG-9VS, PG-
9VSI şi cu schije – lovitura activă OG-9V.
Caracteristicile tactico-tehnice a AG-9M
Calibru, mm 73
D loviturii directe asupra ţintei h=2m, m
- cu lovitura PG-9V 800
- cu lovitura OG-9V 345 (430)
Bătaia maximă, m
- cu înălţătorul optic şi bomba explozivă 1300
- cu înălţătorul mecanic, cu lunetă, cu bomba explozivă 4500
Viteza iniţială a grenadei, m/s
- PG-9 435
- OG-9 316
Viteza maximală a grenadei, m/s
- PG-9 700
Cadenţa de tragere, lov/min până la 6
Greutatea, kg
- aruncătorul cu trenul rulor 64
- aruncătorul fără tren rulor 52
- trenului rulor 12
- afetului 12, 200
Lungimea maximală, mm 2100
Lăţimea maximală, mm 990
Înălţimea maximală, mm 800
Înălţimea axului ţevii (ţintei de tragere), mm 390-700
Câmpul de tragere, grad
- vertical de la -3
cu PG-9V până la +7
cu OG-9V până la +25
- orizontal +15
Garda la sol (clirensul) la ajutaj, mm 135
Principiul funcţionării
Principiul funcţionării constă în faptul că o parte din gaze se evacuează înapoi, prin ajutaj, formându-
se forţă de reacţie care anulează forţa de recul.
Aruncătorul este deservit de servanţi în componenţa: comandantului, ochitorului, încărcătorului,
împrospătorului (de muniţii).
Aruncătorul se compune din următoarele părţi mari:
 Ţeava cu închizător
 Mecanismul electric de tragere
 Afetul
 Trenul rulor (la AG-9DM)
 Aparatele de ochire (înălţător mecanic, optic PGO-9, PGN-9
 Piese de schimb, scule şi accesorii.
Demontarea incompletă a aruncătorului de grenade:
1. De demontat dispozitivul de iluminare a înălţătorului.
2. De demontat înălţătorul optic.
3. De demontat trenul rulor (AG-9DM9).
4. De demontat mecanismul de închidere şi deschidere şi de scos închizătorul de la ţeavă.
31
 5. De demontat mecanismul de extracţie.
6. De scos contactele din corpul dispozitivului de contact.
7. De demontat corpul fixatorului închizătorului când acesta este în poziţia deschis.
8. De demontat piciorul telescopic.

–împotriva infanteriei (cu schije);

–antitanc;
–speciale (fumigene, inflamabile şi alt).
Grenadele cu schije în dependenţă de distanţa de împrăştiere a schijelor se împart în grenade de:
- ofensivă;
- apărare.
Sunt grenade de mână cu acţiune de explozie:
- la distanţe (explodează peste câtva timp după aruncare);
- în timpul ciocnirii (explodează momentan la ciocnirea cu obstacolul).
55.Destinaţia, CTT, construcţia generală şi principiul funcţionării KPVT.
Mitraliera este destinată pentru lupta contra ţintelor uşor blindate (TAB, automobile blindate, tunuri
antitanc ş. a. m. d.), mijloacele de foc şi forţei vii ale inamicului, ce se află în adăposturi de tip uşor la
distanţa pînă la 1000m., precum şi pentru trageri asupra ţintelor aeriene care zboară la înălţimi pînă la
1500m. şi la distanţe pînă la 2000m.
CARACTERISTICELE TACTICO – TEHNICE:
1.Calibrul ---------------------------------------------- 14,5 mm.
2. Distanţa de ochire cu ÎO ------------------------- 2000m.
3. Distanţa focului eficace -------------------------- 2000m.
4. Cadenţa de tragere teoretică --------------------- 550 – 600 lov/min.
5. Cadenţa de tragere practică ---------------------- 70 – 80 lov/min.
6. Răcirea ţevii --------------------------------------- cu aer
7. Masa mitralierei ----------------------------------- 52,2 kg.
8. Masa cutiei cu bandă cu 50 cartuşe ------------ 12,3 kg.
Mitraliera este compusă din următoarele părţi principale şi mecanisme:
- Ţeava cu manşon;
- Cutia cu mecanisme;
- Închizător cu accelerator;
- Arcul recuperator;
- Capacul cutiei cu mecanisme;
- Alimentator;
- Mecanismul de dare a focului;
- Piese de fund;
- Declanşatorul electric;
- inerul de armare manual;
ÎN COMPLETUL MITRALEREI MAI INTRĂ:
- Cutie cu benzi pentru cartuşe;
- ÎO;
- Accesorii pentru tragere cu cartuşe de manevră;
- THP – 14,5;
- Dispozitiv pentru tragere cu cartuşe de manevră;
- Dispozitiv pentru încărcarea benzii;
- Ţeava de rezervă şi piese de schimb;
PRINCIPIUL FUNCŢIONĂRII MITRALIEREI KPVT
Funcţionarea automată a mitralierei se bazează peîntrebuinţarea energiei de recul (reculul scurt al
ţevii şi lung al închizătorului).
56.Destinatia ,constructia generala,caracteristicile optice ale binoclului B6*30
Binoclul este aparatul optic de observare de bază pentru toate genurile de arme, şi este destinat pentru ducerea
observării pe câmpul de luptă, pentru descoperirea şi cercetarea ţintelor, pentru măsurarea unghiurilor verticale
şi orizontale şi pentru corectarea locului
Binoclul este destinat pentru:
32
- observarea câmpului de luptă;
- măsurarea unghiurilor orizontale şi verticale;
- determinarea distanţelor;
- observarea şi corectarea focului artileriei.
În afara utilizărilor de mai sus, binoclul cu infraroşu (BI – 8) este folosit şi pentru descoperirea surselor de
radiaţii infraroşii.6X30
Caracteristicile optice:
B-6
1.Puterea de mărire 6 ori
2.Câmpul vizual 8o30I
3.Diametrul pupilei de ieşire 3,8mm
4.Depărtarea pupilei de ieşire 10,8mm
Construcţia generală:
Binoclul este compus din 2 lunete (moleculare), unite între ele cu articulaţie. Monocularele sunt unite între ele
în aşa mod, ca la rotirea lor sunt paralele cu axa articulaţiei.
Monocularul drept este compus din:
- ocular cu reticul;
- corpul cu capacul superior şi posterior;
- obiectiv.
Schema optică.
Schema optică a binoclului este compusă din:
- obiectiv;
- prisme de reîntoarcere;
- ocular.
Ocularul este compus din reticul şi 5 lentile.
Distanţa între două diviziuni mari este de 0-10, iar distanţa între o diviziune mare şi una mică este de 0-05.
Cu ajutorul reticulului se poate determina unghiurile verticale şi orizontale.

57 ?
58)Destinatia caracteristicile optice si constructia inaltatorului optic PP61AM
PP61AM Înălţătoarele optice PP61AM, este destinat pentru ochirea pe ţinte terestre şi aeriene, corectarea
focului, ducerea observării şi determinarea distanţei până la ţintă.
Caracteristicile optice
PP61AM
1.Periscopicitatea 285mm -
2.Puterea de mărire 2,6x
3.Câmpul de vedere 23o
4.Distanţa între DSCL 0-02

59 Destinatia caracteristicile optice si constructia inaltatorului optic LOTA

Înălţătoarul optice, LOTA, sunt destinate pentru ochirea pe ţinte terestre şi aeriene, corectarea focului, ducerea
observării şi determinarea distanţei până la ţintă.
LOTA – TAB-71M
Caracteristicile optice:
PP61AM LOTA 1PZ-2
1.Periscopicitatea 285mm - -
2.Puterea de mărire 2,6x 2,25x/1,2x 4x/1,2x
3.Câmpul de vedere 23o 23o30I/4o 14o (4x)/49o (1,2x)
4.Distanţa între DSCL 0-02 0-05 0-02
Construcţia generală:
ÎO LOTA este compus din:
• obiectivul cu dispozitivul de încălzire;
• cutia de reglare a reticulului cu dispozitivul de fixare;
• articulaţia cu oglinzi;
• corpul;
33
• ocularul;
• sistema optică.
60. Destinatia caracteristicile optice si constructia inaltatorului optic 1PZ 2
Înălţătoarul optic 1PZ-2 sunt destinate pentru ochirea pe ţinte terestre şi aeriene, corectarea focului, ducerea
observării şi determinarea distanţei până la ţintă.

Caracteristicile optice:
PP61AM LOTA 1PZ-2
1.Periscopicitatea 285mm - -
2.Puterea de mărire 2,6x 2,25x/1,2x 4x/1,2x
3.Câmpul de vedere 23o 23o30I/4o 14o (4x)/49o (1,2x)
4.Distanţa între DSCL 0-02 0-05 0-02

Construcţia generală:
ÎO 1PZ-2 este compus din:
 partea de cap;
 corp;
 sistema optică;
 apărătoarea frunţii;
 cartuşul absorbant; maneta filtrelor de lumină;
 ocularul;
 maneta instalării înălţătorului;
 maneta schimbării puterii de mărire;
 maneta reglării luminozităţii reticulului.
61 Destinația, capacitățile de luptă al tunului «ГРОМ»2А28
Tunul 2A28 „Grom” este un tun semiautomat cu ţeavă lisă. Tragerea se efectuează cu lovituri cumulative
PG – 15V şi cu schije OG – 15V.Tunul 2A28 „Grom” este destinat pentru nimicirea tancurilor, TAB şi a altor
mijloace blindate, de asemenea şi pentru neutralizarea şi nimicirea forţei vii şi a mijloacelor de foc adăpostite
în adăposturi uşoare, distrugerea lucrărilor de campanie.
Capacităţile de luptă a tunului sunt:
 Tipul – cu ţeavă lisă – semiautomat;
 Calibru -73 mm;
 Distanţa de ochire: - cu grenadă cumulativă 1300 m;
- cu grenadă cu schije 1600 m;
 Distanţa loviturii directe asupra ţintei cu înălţimea – 2m-765m;
 Cadenţa de tragere – 4-6 lov/min;
 Lungimea reculului – 130 - 150 mm;
 Unghiurile de tragere – vertical -4 grade, +30 grade
- orizontal -360 grade
 Masa tunului – 115 kg;
 Numărul de lovituri în turelă : - cumulative (PG-15) - 24
- cu schije (OG-15) -16;
62 Construcția generală al tunului GROM 2A28. Principiul funcționării tunului în timpul tragerii( la recul și
revenire)
Construcţia generală a tunului .
Tunul 2A28 „Grom” este compus din următoarele părţi principale:
 Ansamblul ţeava;
 Ansamblul afet;
 Ansamblul frîna hidraulică;
 Ansamblul închizător;
 Piuliţa dinainte cu inelul spintecat;
Ansamblul cuplă specială;
34
 Separatorul (deflector);
 Bucşă;
 Elementele de fixare;

Funcţionarea automată a tunului este bazată pe energia de recul a ţevii.
După împuşcătură ţeava împreună cu inelul spintecat şi bucşa, se retrag în urmă. Prin aceasta bucşa apasă
pistonul şi capătul cilindrului interior şi le mişcă înapoi, comprimând arcul. Cilindrul exterior fixat rigid cu
afetul rămâne pe loc. Concomitent sub acţiunea pistonului se comprimă lichidul şi dispersă prin jocul dintre
pragul cilindrului exterior şi cilindrul interior în cavitatea din urmă. Lungimea normală a reculului valorează
între 130-150 mm. După stingerea energiei reculului sub acţiunea arcului comprimat cilindrul interior şi
împreună cu el şi ţeava încep mişcarea înainte. Prin aceasta gulerul apasă lichidul, care se dispersă prin acelaşi
joc şi trece din cavitatea din urmă în cea dinainte frânând revenirea.
63 Destinația, caracteristicele optice și construcția ÎO 1PN22M2
Înălţătorul optic 1PN22M2 este destinat pentru executarea ochirii, corectarea focului, determinarea
distanţei până la obiectiv, ducerea observării, de asemenea pentru orientarea în ţintă a rachetelor antitanc
dirijate (9M14M).
Caracteristicile optice
Înălţătorul optic este de tip:
- periscop, combinat;
- periscopicitatea – 230 mm;
- puterea de mărire:
 ramura de zi – 6 ori
 ramura de noapte – 6,7 ori
- câmpul de vizare:
 ramura de zi – 15 grade
 ramura de noapte – 6 grade
- distanţa de vedere noaptea – 400 m.
Construcţia generală a înălţătorului optic 1PN22M2:
1. Corpul;
2. Capul mecanismului de transmitere a unghiurilor;
3. Mecanismul de reglare pe orizontală;
4. Mecanismul de reglare pe verticală;
5. Mecanismul storului;
6. Mecanismul corecţiilor la temperaturi;
7. Sistema optică;
8. Aparatura electronică;
9. Utilajul electric.
64 Principiu de funcționare a înălţătorului optic 1PN22M2 în regim de «zi» și « noapte»
 În afară de acestea pe înălţătorul optic sunt instalate următoarele:
1. Mânerul reostatului iluminării reticulului de zi;
2. Butonul conectării reticulului de zi;
3. Becuşorul verde de semnalizare; Becuşorul roşu de semnalizare;
4. Butonul conectării reticulului de noapte.Mânerul reostatului iluminării reticulului de noapte;
5. Siguranţa;
6. Cuplă de alimentare cu energie;
7. Mânerul schimbării poziţiei filtrelor de lumină;
8. Cartuş absorbant – 2;
9. Fixatorul apărătoarei frunţii;
10. Întrerupătorul blocului de alimentare cu energie a înălţătorului.

65 Destinaţia şi construcţia generală a comenzii electrice a conveerului

66 Destinaţia şi construcţia generală a comenzii electrice 1ĂŢ10M compartimentului de luptă BMD-1

Comanda electrică: pentru ochirea armamentului instalat în turela BMD-1 în plan orizontal şi vertical.
35
 Pe BMD-1 se instalează comanda electrică cu semiconductoare IĂŢIOM. Se compune din:
 comanda electrică de dirijare verticală;
 comanda electrică de dirijare orizontală.
Elementele principale ale comenzii:
 pupitru de comandă – PU – 6;
 cutia triodă KT - 6;
 cutia releu KR - 6;
 cutia de rezistenţe KS - 5;
 motorul electric de acţionare pe orizontală DGN - 3;
 motorul electric de acţionare pe verticală DVN - 1;
 teho-generatoarele TGP - 1.
În afară de acestea se mai folosesc:
 mecanismul de ridicare a tunului;
 mecanismul de rotire a turelei;
 limitatoarele unghiurilor de ridicare şi înclinare a tunului;
 sistemul de apărare colectivă;
 panoul electric de comandă a turelei;
 becurile de semnalizare şi de conectare al comenzii electrice.
67 Destinația,CTT,construcția generală și principiu funcționării RPG-18, 22. Regule de securitate.
AG RPG-18,22 este destinata pentru nimicirea tancurilor,tunurilor autopropulsate,tehnicii blindate precum si
a fortei vii ale inamicului aflate in adapost de tip usor.
CTT RPG-18 RPG-22

Calibru, mm 64 72,5
Lungimea în poziţia de marş, mm 705 755
Lungimea în poziţia de luptă, mm 1050 850
Masa, kg 2,6 2,7
Viteza iniţială de zbor a grenadei, m/s 144 133
Distanţa loviturii directe asupra:
- ţintei cu h=2m, m 135 160
Distanţa de ochire, m 200 250
Timpul de trecere din poziţia de marş
în poziţia de luptă, s 8-10 8-10
Capacitatea de perforare, mm 150 200
-construcția generală și principiu funcționării Aruncătoarele de grenadele RPG-18 RPG-22 sunt un
mijloc de foc individual de o singură folosire, compuse din:
- Instalaţia de lansare de tip telescopic cu aparatele de ochire şi cu mecanismul de dare a focului.
- Grenada cumulativă.
principiu funcționării
În partea din urmă a instalaţiei de lansare este amplasat focosul. În timpul tragerii flacăra printr-un tub
ajunge spre aprinzătorul motorului reactiv.Din canalul ţevii grenada este aruncată de către motorul reactiv,
încărcătura de start a cărui arde în întregime în timpul mişcării grenadei prin ţeavă.
Regule de securitate.
 de nu admis adresarea cu grenade a persoanelor ce na-u însuşit construcţia şi măsurile de securitate;
 de păstrat în subunităţi grenadele în corespundere cu regulile de păstrare şi expluatare a muniţiilor;
 de transferat grenadele numai în ambalaj şi de a nu admite căderealor;
 categoric se interzice de petrecut demontarea în subunităţi a grenadelor sau alte lucruri de reparaţie,
de asemenea de scos grenada dinIL, fără necesitate de trecut în poziţia de luptă şi invers;
de aplicat lovituri şi defecţiuni mecanice, de scufundat în apă.
68 Organizare sist de foc a PL.Imo în apărare. Conducerea cu focul PL.Imo în luptă de apărare.
Sistemul de foc în apărare include în sine îndeplinirea următoarelor trei activităţi:
a. Dispunerea şi folosirea iscusită a mijloacelor de foc a plutonului;

36
 b. Pregătirea tragerii pe limitei de înainte a apărării, pe la flancuri pentru nimicirea în primul rînd a
tancurilor şi altor mijloace de foc importante ale inamicului;
c. Concentrarea rapidă a focului pe orice direcţie sau sector ameninţat;
Sistemul de foc trebuie să asigure posibilitatea executării tragerii de flanc şi încrucişat în faţa limitei de
înainte a apărării, pe la flancuri, prin intervale, în acordarea sprijinului vecinilor şi asigurării apărării circulare,
luptei cu aviaţia şi respingerii desantului aerian. Sistemul de foc în apărare se organizează în consideraţie cu
ducerea luptei îndelungate în condiţii întrebuinţării de către inamic a armamentului de nimicire în masă şi
incendiar. Sistemul de foc în apărare se consideră pregătit în momentul ocupării poziţiilor de tragere de către
mijloacele de foc, determinării elementelor iniţiale de tragere şi existenţei muniţiilor.În dispunerea forţelor sale
se determină folosirea mai raţională a localităţii pentru crearea sistemului de foc.
Indicarea ţintelor est una din cele mai principale condiţii a conducerii cu focul. Metodele principale: de la
repere (obiectele localităţii), direcţia de mişcare: cu glonţ trasor; pe hartă; cu mijloace de semnalizare; prin
îndreptarea armei în ţintă.
La indicarea ţintelor se respectă următoarea ordine:
- se indică locul ţintei (de la reper, direcţia mişcării, pe coordonatele hărţii etc.);
- se numeşte ţinta : semnele caracteristice a ţintei sau localităţi lîngă ea;
- se pune misiunea: de clarificat acţiunile ţintei, de dus observarea (de la indicarea de la superior la
inferior).
MOMENTUL DESCHIDERII FOCUL
Comenzile la deschiderea focului:
1. Cine să deschidă focul: „Primul pluton, grenadier”.
2. Indicarea ţintei – una din metodele indicate: „Reperul 2, în stînga 20, mitraliera în şanţ”.
3. Înălţătorul: „Permanent, cinci”.
4. Ţelul, deriva, punctul de ochire în figuri: „Ţelul în stînga 2, în dreapta două figuri”.
5. Punctul de ochire: „Sub ţintă, în brâu, în cap”.
6. Lungimea seriei: „Serii scurte (lungi, neîntrerupte)”.
7. Momentul deschiderii focului „FOC”.
Corectarea focului – în urma observării rezultatelor. Constă în depistarea greşelilor, admise la pregătirea
tragerii, corectarea lor, în afară de aceasta – folosirea gloanţelor trasor.
69 Organizare sist de foc a PL.Imo în ofensivă. Conducerea cu focul PL.Imo în luptă de ofensivă
În calitate de reper se aleg obiectele localităţii bine vizibile şi greu de distrus în timpul luptei: creasta
dealului, marginea de rîpă, vale, cotitura drumului, marginea pădurii, clădiri izolate etc.
Reperele se numerotează din dreapta în stînga şi pe aliniament de la sine spre inamic, unul se numeşte
principal. În ofensivă reperul principal se numeşte pe aliniamentul de luptă;
La alegerea poziţiilor de luptă, ele trebuie să asigure vizibilitatea şi tragerea la distanţe maxime şi în direcţii
diferite; nimicirea inamicului cu foc în flanc, adăpostirea de nădejde de la diferite mijloace de nimicire a
inamicului, legătura vizibilă cu comandantul şi vecinii, comunicări mascate cu poziţiile de rezervă şi spatele
poziţiei, mascarea de la observarea inamicului, posibilitatea ducerii foului noaptea.
După direcţia de tragere: frontal - perpendicular frontul ţintei (asupra ţintelor adînci şi largi); lateral -
îndreptat în flancul ţintei (asupra ţintelor largi); încrucişat se duce asupra unei ţinte din două sau mai multe
direcţi.După intensitate: pentru armament de infanterie – lovitură cu lovitură, serii scurte, lungi, neîntrerupt;
pentru tancuri – lovitură cu lovitură, metodic, de vojelie, în salvă. – asupra sectoarelor focului concentrat
pentru subunităţile sale, la posibilitate – cu corecţiile posibile. Metodele principale de indicare a ţintelor: de la
repere (obiectele localităţii), direcţia de mişcare: cu glonţi trasor; pe hartă; cu mijloace de semnalizare; prin
îndreptarea armei în ţintă.
La indicarea ţintelor se respetă următoarea ordine:
- se indică locul ţintei (de la reper, direcţia mişcării, pe coordonatele hărţii etc.);
- se numeşte ţinta : semnele caracteristice a ţintei sau a terenului de lângă ea;
Comenzile la deschiderea focului:
 Cine să deschidă focul: „Primul pluton, grenadier”.
 Indcarea ţintei – una din metodele indicate: „Reperul 2, în stînga 20, mitraliera în şanţ”.
 Înălţătorul: „Permanent, cinci”.

37
  Ţelul, deriva, punctul de ochire în figuri: „Ţelul în stînga 2, în dreapta două figuri”.
 Punctul de ochire: „Sub ţintă, în brîu, în cap”.
 Lungimea seriei: „Serii scurte (lungi, neîntrerupte)”.
 Momentul deschiderii focului „FOC”.
Corectarea focului – în urma observării rezultatelor. Constă în depistarea greşelilor, admise la pregătirea
tragerii, corectaea lor, în afară de aceasta – folosirea glonţilor trasori.
70 Destinația,CTT,construcția generală a complexelor de rachete antitanc dirijaten FAGOT. Reguli de
securitate la tragerea cu RAD.
Complexul de rachete anti-tanc dirijate 9K-111 cu sistem de dirijare semiautomat este destinat pentru
distrugerea tancurilor sau altor obiective blindate vizibile de dimensiuni mici, fixe sau mobile pe diferite
direcţii, cu viteze de până la 60 km/h, la distanţe cuprinse între 70-2.000 m şi 75-2.500 m (în funcţie de racheta
folosită). Complexul permite, de asemenea, executarea unor trageri asupra elicopterelor la înălţimi mici.
Complexul este compus din: IL 9P135M – 1, racheta 9M111M, indicatorul de bruiaj luminiscent 9S
469M.
CTT
Cantitatea rachetelor (9M111, 9M111 – 2, 9M111M), buc. – 4;
Modul de dirijare a RAD – semiautomată cu transmiterea comenzilor prin fir;
Unghiul de tragere, 0: - pe verticală – +- 20;- pe orizontală – 360.
Temperatura exterioară de funcţionare, 0C - +- 50.

SE INTERZICE:
- de acţionat mecanismele de dirijare a IL în poziţia de marş;
- trecerea aparatului de ochire 9Ş119M – 1 în poziţia de marş până la instalarea leagănului de lansare
longitudinal axei afetului, deasemenea la ridicarea suportului anterior al afetului;
- armarea mecanismului de lansare la instalarea siguranţei în poziţia ПОХОДН.;
- instalarea siguranţei în poziţia БОЕВ. şi armarea mecanismului de lansare până la descoperirea ţintei;
- executarea tragerii fără căşti de protecţie;
- aflarea oamenilor în încăperi de unde s – a efectuat trageri mai mult de 5 min.;
71 Destinația,CTT,construcția generală a complexelor de rachete antitanc METIS
Complexul antitanc portativ 9K115 “METIS” este destinat pentru nimicirea tancurilor, artileriei
autopropulsate ş. a. obiective blindate, deasemenea pentru nimicirea forţei vii şi mjloacelor de foc ale
inamicului ce se află în adăposturi.
Componenţa complexului:
- instalaţia de lansare (IL);
- rachetele;
- 2 samaruri;
- lotul PSA;
CTT.RACHETA ANTITANC DIRIJATĂ
Distanţa eficace de tragere, m
- maximală - 1000
- minimală - 40
Timpul de zbor (la D max.), s – 5,6
Viteza medie de zbor, m/s – 180
Numărul de rotaţii a rachetei în jurul axei sale, rot/s – 7 – 12
Dirijarea rachetei – semiautomată
Valorile de temperaturi favorabile p/u funcţionare, 0C – +- 50
Greutatea rachetei, kg. – 6
Calibtul containerului, mm – 93.
În timpul tragerilor, deasemenea la armarea şi descărcarea complexului nu trebuie să se afle în sectorul
periculos oameni, muniţii, substanţe explozibile şi late materiale uşor inflamabile, iar mai aproape de 6m –
pereţi. La tragerea din poziţia culcat servanţii se amplasează astfel, ca corpul şi picioarele să se afle sub un
unghi nu mai mic de 400 faţă axa longitudinală a rachetei amplasată pe IL. Se interzice categoric:
38
 - efectuarea tragerii fără protejarea urechilor cu mijloace respective;
- de instalat siguranţa în poziţia “ DE LUPTĂ” şi de armat mecanismmul de armare înainte de
descoperirea obiectivului;
- de a arunca complexul şi elementele lui;
- de folosit rachete de luptă laa şedinţe de instrucţie;
- de atins rachetele neexplodate după trahgere;
- de petrecut alte lucrări cu complexul de cât cele expuse în această instrucţiune;
72 Destinația,CTT,construcția generală a complexelor de rachete antitanc CORNET
Complexul RAD „Kornet” este destinat pentru nimicirea ţintelor blindate moderne cu protecţie sporită,
inclusiv a celor echipate cu blindaj exploziv reactiv, precum şi a fortificaţiilor şi poziţiilor de foc şi barajelor.
Prin calităţile sale se remarcă capacitatea de a nimici ţinte şi obiective terestre, aeriene şi maritime pe timp de
noapte şi zi în orice condiţii.
Complexul RAD 9K133-1 “Kornet” este compus din
1. Racheta 9M133-1 (9M133F-1) în container;
2. Instalaţia de lansare 9P163-1(9P163-2 „Kvartet”);
3. Mecanism de dirijare cu aparat de observare pe timp de noapte după căldură 1PN79.
Nu se recomandă de efectuat trageri la vânt lateral de 10m/s şi la averse de vânt mai mari de 15m/s
73 Destinația,CTT,construcția generală a complexelor de rachete antitanc CONCURS
Complexul de rachete antitanc dirijate 9K-113 cu sistem de dirijare semiautomat este destinat pentru
distrugerea tancurilor sau altor obiective blindate vizibile de dimensiuni mici, fixe sau mobile pe diferite
direcţii, cu viteze de până la 60 km/h, la distanţe cuprinse între 75-3.000 m şi 75-4.000 m (în funcţie de racheta
folosită)permite, de asemenea, executarea unor trageri eficace asupra lucrărilor de campanie uşoare şi punctelor
de foc ale adversarului şi asupra elicopterelor la înălţimi mici.
Complexul 9K113 „Konkurs” este compus din:
1. Racheta 9M113;
2. Instalaţia de lansare 9P135 (9P135M, 9P135M-1);
3. Mecanism de dirijare după căldură cu aparat de observare pe timp de noapte.
CTT ale complexului 9K113 (M).
N Caracteristica Valoarea
r
1 Distanţa de tragere cu racheta 9M113
2 Maximă 3500 m
3 Minimă 70 m
4 Distanţa de tragere cu racheta 9M113M
5 Maximă 4000 m
6 Minimă 70 m
7 Viteza de zbor a rachetelor
8 racheta 9M113 ---- m/s
9 racheta 9M113M 250 m/s
o
10 Puterea de perforare (în unghi de 60 faţă de
normală)
11 racheta 9M113 600 mm
12 racheta 9M113M 800 mm
13 Cadenţa tehnică de tragere 3 lov/min
14 Sistemul de dirijare semiautoma
t, prin fir
15 Unghiurile de ochire a instalaţiei de lansare
16 în direcţie circular
17 în înălţime ± 20o
18 Timpul maxim de trecere a complexului
19 din poziţia de marş în poziţia de luptă 1 min
20 din poziţia de luptă în poziţia de marş 2,5 min
21 Intervalul temperaturilor de lucru ± 50o C
39
 22 Greutatea maximă:
23 9M113M în container 26,5 kg
24 9M113 în container 25,2 kg
25 masa firelor pentru tragere la 4000m 0,74 kg
26 Calibru
27 9M113M 125 mm
28 9M113 125 mm
29 Caracteristicile aparatului 9S119 (9S119M1)
30 Puterea măritoare 10 x
31 Câmpul de vedere 5o

74.Destinaţia, caracteristicile tactico-tehnice, construcţia generală a complexelor de rachete antiaeriene

portative „IGLA”.Ordinea acţionarii complexului RAA din poziţia de “marş” în poziţia de “luptă” şi
invers.
Complexul de rachete antiaeriene portativ este mijlocul de foc aflat în dotarea subunităţilor de infanterie
destinat pentru nimicirea ţintelor aeriene care radiază (emană) energie termică.
Funcţionarea complexului se bazează pe principiul autodirijării pasive a rachetei asupra ţintelor care radiază
energie termică (infraroşii).
Complexul ne permite nimicirea ţintelor aeriene care le observăm vizual, ca de regulă, pe cursurile de urmărire,
iar ţintele ce se mişcă cu o viteza mică şi pe cursurile de întâmpinare.
CTT
Datele tactico-tehnice CRAAP

Denumirea complexului
IGLA-1

IGLA

Indexul instalaţiei de
9П516
lansare
Indexul complexului 9K310 9M38
Indexul rachetei 9M313 9M39
Masa complexului, kg:
17,9 17,9
în poz. de luptă
20 20
în poz. de marş
Raza nimicirii,, km
după distanţă:
„în urmărire" 1-5,2 1-5,2
„în întîmpinare" 0,5-3 0,5-3,3
după înălţime:
„în urmărire" 0,01-2,5 0,01-2,5
„în întîmpinare" 0,01-2 0,01-2
Viteza maximală a
ţintei, m/s
„în urmărire" 320 320
„în întîmpinare" 360 360
Viteza medie a
rachetei, 600 600
m/s
40
Masa rachetei, kg 10,8 10,8
Masa
compartimentului de 1,17 1,17
luptă, kg
Posibilitatea nimicirii
0,44-
avionului cu o rachetă, 0,45-0,63
0,59
(în urmărire)
Anul primirii la
1981 1983
înarmare
Calibru, mm 72,2

construcţia generală
1. Sistema de lansare -serveşte pentru lansarea rachetei şi pentru protejarea trăgătorului în timpul lansării
rachetei.
2. Racheta - Include următoarele compartimente:
1. Compartimentul de cap - capul de autodirijare - termic;
2. Compartimentul de dirijare;
3. Compartimentul de luptă - încărcătura explozivă;
4. Compartimentul de mişcare:
- motorul de aruncare;
- motorul de marş.
3. Mecanism de lansare - este destinat pentru pregătirea rachetei pentru lansare, semnalizarea trăgătorului cu
sunet şi cu semnal luminiscent şi lansarea rachetei.
4. Generator electric- serveşte pentru asigurarea complexului cu energie de 40V şi 22A a capului de
autodirijare, a focosului şi a încărcăturii de start.
Ordinea acţionarii complexului RAA din poziţia de “marş” în poziţia de “luptă” şi invers.

41
75. Destinaţia, caracteristicile tactico-tehnice, construcţia generală a complexelor de rachete antiaeriene
portative „STRELA”.Ordinea acţionarii complexului RAA din poziţia de “marş” în poziţia de “luptă” şi
invers.
Complexul de rachete antiaeriene portativ este mijlocul de foc aflat în dotarea subunităţilor de infanterie
destinat pentru nimicirea ţintelor aeriene care radiază (emană) energie termică.
Funcţionarea complexului se bazează pe principiul autodirijării pasive a rachetei asupra ţintelor care radiază
energie termică (infraroşii).
Complexul ne permite nimicirea ţintelor aeriene care le observăm vizual, ca de regulă, pe cursurile de urmărire,
iar ţintele ce se mişcă cu o viteza mică şi pe cursurile de întâmpinare.

Datele tactico-tehnice CRAAP

Denumirea complexului
STRELA-2M
STRELA-2

STRELA-3

Indexul instalaţiei de
9П58 9П58 9П58М
lansare
Indexul complexului 9K32 9K32 9K34
Indexul rachetei 9M32 9M32 9M36
Masa complexului, kg:
15 17
în poz. de luptă 14,5
16,5 18,3
în poz. de marş 15,8
Raza nimicirii,, km
după distanţă:
„în urmărire" 3,4 4,2 4,1
„în întîmpinare" - - -
după înălţime:
„în urmărire" 0,05-1,5 0,05-2,3 0,05-3
„în întîmpinare" - - -
Viteza maximală a
ţintei, m/s
„în urmărire" 220 260 310
„în întîmpinare" - 150 260
Viteza medie a
rachetei, 430 430 400
m/s
42
Masa rachetei, kg 9,15 9,15 10,3
Masa
compartimentului de 1,17. 1,17 1,17
luptă, kg
Posibilitatea nimicirii
0,18- 0,22- 0,31-
avionului cu o rachetă,
0,25 0,25 0,33
(în urmărire)
Anul primirii la
1968 1970 1974
înarmare
Calibru, mm 72 72

construcţia generală
1. Sistema de lansare -serveşte pentru lansarea rachetei şi pentru protejarea trăgătorului în timpul lansării
rachetei.
2. Racheta - Include următoarele compartimente:
1. Compartimentul de cap - capul de autodirijare - termic;
2. Compartimentul de dirijare;
3. Compartimentul de luptă - încărcătura explozivă;
4. Compartimentul de mişcare:
- motorul de aruncare;
- motorul de marş.

3. Mecanism de lansare - este destinat pentru pregătirea rachetei pentru lansare, semnalizarea trăgătorului cu
sunet şi cu semnal luminiscent şi lansarea rachetei.
4. Generator electric- serveşte pentru asigurarea complexului cu energie de 40V şi 22A a capului de
autodirijare, a focosului şi a încărcăturii de start.
Ordinea acţionarii complexului RAA din poziţia de “marş” în poziţia de “luptă” şi invers.

43
 76. Destinaţia, caracteristicile tactico-tehnice, construcţia generală a aruncătorului de bombe
calibrul 82mm. Ordinea actionarii a aruncatorului din pozitia de mars in pozitia de lupta si invers.
Este destinat pentru sprijinul cu foc al subunităților de infanterie și a altor subunități;
Are urmatoarele misiuni principale: neutralizarea (nimicirea) personalului și mijloacelor de foc usor adapostite
sau neadapostite, punctelor de comanda-observare, incendierea depozitelor de carburanti, crearea de culoare
prin campurile de mine si rețele de sârma, precum si separarea infanteriei de tancuri, iluminarea si mascarea
prin fumizare a obiectivelor (terenului).
CARACTERISTICILE TACTICO-TEHNICE
1. Bătaia max.:
- cu bomba explozivă.......................................................................4 400 m
- cu bomba de iluminare...................................................................2 600 m
2. Greutatea:
- în poziţie pentru luptă......................................................................43,5 kg
- în poziţie pentru mişcare....................................................................54 kg
- ţevii cu închizător (cu spătar).............................................................20 kg
- plăcii de bază (cu spătar)...................................................................18 kg
- afetului biped (cu spătar)...................................................................16 kg
- raniţei port muniție cu 3 bombe........................................................11,5 kg
- aparatului de ochire în cutie..............................................................1,5 kg
3. Calibrul...............................................................................................82 mm
4. Câmpul de tragere:
- vertical................................................................................de la 450 la 850
- orizontal.......................................................................................30 (0-50)
- orizontal prin mutarea afetului biped
fără mutarea plăcii de bază................................................................3600
5. Regimul de foc în primul minut......................................................20 lovituri
construcţia generală
• țeava lisă, monobloc, lunga de 1.220 mm, având canalul interior cromat dur;
• închizător, echipatcusistemdepercuțieprincădereliberă (poziții: focsausigur);
• garnitura din Cuîntre țeava si închizător, pentru evitarea scăpărilor de gaze;
• afet-bipied;
• placa de bazăîn construcție sudată, tip cheson;
• aparat de ochire de tip MPM 44 M;
• complet individual de piese de schimb, scule și accesorii pentru aruncator si aparatul optic;
Ţeava serveşte pentru azvârlirea bombelor în direcţia şi la distanţa voită.Ţeava este monobloc, are forma
cilindrică cu tronsoane de diametre diferite.
Închizătorul (culata) serveşte pentru închiderea ţevii la partea dinapoi şi pentru darea focului. Darea focului se
produce automat în momentul cînd capsa cartuşului loveşte vîrful percutorului.

44
Dispozitivul de percuţie şi siguranţăpermite ieşirea vârfului percutorului pentru darea focului prin căderea
liberă a bombei şi retragerea acestuia pentru asigurarea scoaterii, fără pericol, a bombei din ţeavă în caz de
rateu.
Afetul bipied serveşte pentru:
• a sprijini ţeava în timpul tragerii şi a prelua o parte din energia de recul;
• a da ţevii direcţia şi înclinarea voită.
Dispozitivul de siguranţa contra dublei încărcări nu permite încărcarea aruncătorului cu o a doua bomba, când
prima se afla încă în ţeavă.
Placa de baza se foloseşte în tragerea de pe sol şi serveşte pentru:
- fixarea ţevii pe timpul tragerii;
- suportarea efectului reculului;
- asigurarea stabilităţii ţevii şi afetului bipied
Aparatele de ochire servesc pentru înregistrarea elementelor de tragere şi executarea ochirii.
Ordinea actionarii a aruncatorului din pozitia de mars in pozitia de lupta si invers
Pentru a pregăti aruncătorul pentru luptă, comandantul de aruncător comandă: „PENTRU LUPTĂ”.
Comandantul de aruncător
• scoate aparatul de ochire din cutia sa şi îl dă servantului 1;
• scoate cadranul din tocul său şi îl dă servantului 1 (când este cazul);
• face observaţiile necesare pentru executarea corectă şi cu repeziciune a activităţilor de către servanţi;
• verifică modul cum servanţii au executat pregătirea aruncătorului pentru luptă;
• raportează comandantului bateriei (plutonului) de tragere că aruncătorul este gata.
Servantul 1
• scoate spătarul de pe umăr şi instalează ţeava în poziţia de tragere;
• fixează aparatul de ochire optic la aruncător, având grijă ca elementele să fie la origine
• primeşte cadranul de la comandantul de aruncător şi-l pregăteşte pentru lucru (dacă este cazul);
Servantul 2
• scoate spătarul de pe umeri şi instalează afetul bipied în poziţie de tragere;
• mânuieşte mecanismul pentru corectarea înclinării laterale, realizând orizontalitatea furcii
• desprinde spătarul de pe bipied şi dă servantului 3 (în cazul tragerilor de lungă durată);
• verifică dacă dispozitivul de siguranţă contra dublei încărcări este bine fixat pe ţeavă, verifică şi aşază
mecanismul de siguranţă în poziţia „deschis".
Servantul 3
• sapă locaşul plăcii de bază şi sectoarele circulare pentru picioarele bipiedului;
• ajută pe servantul 4 să descarce lăzile din mijlocul de transport şi să pregătească muniţia pentru tragere
• scoate cheile pentru reglarea şi înşurubarea focoaselor din completul P.S.A.;
Servantul 4
• scoate raniţa de pe umăr şi aşază muniţia în dreapta aruncătorului;
• descarcă lăzile cu muniţie din mijlocul de transport, ajutat de servantul 3;
• pregăteşte muniţia pentru tragere, ajutat de servantul 3.
Când aruncătorul trebuie să părăsească poziţia de tragere, este pregătit pentru marş prin comanda: „PENTRU
MIŞCARE”.
Comandantul de aruncător
• primeşte aparatul de ochire de la servantul 1 şi îl aşază în cutia sa;
• primeşte cadranul de la servantul 1 şi îl aşază în tocul său (când e cazul);
• urmăreşte şi verifică modul cum servanţii au pregătit aruncătorul pentru mişcare
• raportează comandantului bateriei (plutonului) de tragere că aruncătorul este gata.
Servantul 1
• aduce ţeava pe mijlocul furcii şi o coboară, înşurubând până la refuz şurubul de înălţime;
• desprinde ţeava din locaşul ei de la placa de bază;
• scoate aparatul de ochire din suportul său de la aruncător, având grijă să aibă elementele la origine şi-l
predă comandantului de aruncător;
45
Servantul 2
• desprinde ţeava din brăţara sa de la amortizor;
• primeşte de la servantul 3 spătarul bipiedului
• strânge picioarele bipiedului şi înfăşoară lanţul pe picioare;
Servantul 3
• scoate placa de bază din locaşul ei şi o împachetează pe spătar;
ajută pe servantul 4 să strângă muniţia şi elementele de muniţie rămase şi să le încarce în mijlocul de transport
Servantul 4
• strânge muniţia şi elementele de muniţie rămase şi le aşază în lăzile cu muniţie, ajutat de servantul 3;
• încarcă lăzile cu muniţie în mijlocul de transport, ajutat de servantul 3;
împachetează raniţa cu muniţie
77. Destinaţia, caracteristicile tactico-tehnice, construcţia generală a aruncătorului de bombe calibrul
120mm
Aruncătorul cal. 120 mm este destinat pentru sprijinul cu foc a subunităţilor de infanterie (în unele cazuri poate
sprijini şi subunităţile de tancuri) şi acţionează de regulă în cadrul bateriei (plutonului) din poziţie de tragere
acoperite.
Misiunile principale care se pot îndeplini:
• neutralizarea (nimicirea) personalului şi mijloacelor de foc adăpostite şi neadăpostite;
• neutralizarea punctelor de comandă-observare şi a mijloacelor radioelectronice;
• crearea de culoare prin câmpurile de mine;
• distrugerea lucrărilor de apărare de campanie;
• iluminarea şi fumizarea obiectivelor şi terenului.

Caracteristicile tactico-tehnice ale aruncătorului de bombe 120 mm.

Bătaia:
cu bomba explozivă 410—5775 m.
cu bomba de iluminare 1060—5500 m
cu bomba incendiară 410—5470 m
cu bomba fumigenă 420—5500 m
Greutatea:
pregătit pentru luptă 280 kg
pregătit pentru marş 480 kg
ţevii cu închizător 100 kg
Calibrul 120 mm
Câmpul de tragere vertical de la 450 la 800
Câmpul de tragere orizontal +30 -30
Câmpul de tragere orizontal +150 -150
prin mutarea afetului bipied
Regimul de foc în primul minut 9 lovituri

Constructia Aruncător de mine 120mm:

1. ţeava cu închizătorul;
2. înălţător;
3. mecanismul de ochire în direcţie;
4. amortizorul mecanic cu brăţările ţevii;
5. placa de bază;
6. afetul bipied;
7. mecanismul pentru corectarea înclinării laterale;
8. mecanismul de ochire în înălţime;
9. dispozitivul de siguranţă contraq dublei încărcîturi

46
Ţeava (1) este monobloc si are formă cilindrică. Canalul ţevii este lis având partea dinainte teşită, în scopul
uşurării încărcării şi eliminării devierii bombei la plecarea acesteia din cauza lovirii ampenajului degura ţevii.
Închizătorul serveşte pentru închiderea ţevii la partea dinapoi şi pentru darea focului. Acesta se montează la
ţeava prin înşurubare.
Închizătorulse compune din:
• corpul închizătorului;
• mecanismul de dare a focului.
Mecanismul de dare a focului serveşte pentru percuţia capsei de
• aprindere, schimbarea modului de dare a focului şi nu permite percuţiaaccidentală când aruncătorul este
încărcat.
• Se compune din:
• - dispozitivul de armare;
• - dispozitivul de percuţie;
• - dispozitivul de schimbare a modului de dare a focului.

Ordinea actionarii a aruncatorului din pozitia de mars in pozitia de lupta si invers

Pentru a pregăti aruncătorul pentru luptă, comandantul de aruncător comandă: „PENTRU LUPTĂ”.
Comandantul de aruncător
• scoate aparatul de ochire din cutia sa şi îl dă servantului 1;
• scoate cadranul din tocul său şi îl dă servantului 1 (când este cazul);
• face observaţiile necesare pentru executarea corectă şi cu repeziciune a activităţilor de către servanţi;
• verifică modul cum servanţii au executat pregătirea aruncătorului pentru luptă;
• raportează comandantului bateriei (plutonului) de tragere că aruncătorul este gata.
Servantul 1
• scoate spătarul de pe umăr şi instalează ţeava în poziţia de tragere;
• fixează aparatul de ochire optic la aruncător, având grijă ca elementele să fie la origine
• primeşte cadranul de la comandantul de aruncător şi-l pregăteşte pentru lucru (dacă este cazul);
Servantul 2
• scoate spătarul de pe umeri şi instalează afetul bipied în poziţie de tragere;
• mânuieşte mecanismul pentru corectarea înclinării laterale, realizând orizontalitatea furcii
• desprinde spătarul de pe bipied şi dă servantului 3 (în cazul tragerilor de lungă durată);
• verifică dacă dispozitivul de siguranţă contra dublei încărcări este bine fixat pe ţeavă, verifică şi aşază
mecanismul de siguranţă în poziţia „deschis".
Servantul 3
• sapă locaşul plăcii de bază şi sectoarele circulare pentru picioarele bipiedului;
• ajută pe servantul 4 să descarce lăzile din mijlocul de transport şi să pregătească muniţia pentru tragere
• scoate cheile pentru reglarea şi înşurubarea focoaselor din completul P.S.A.;
Servantul 4
• scoate raniţa de pe umăr şi aşază muniţia în dreapta aruncătorului;
• descarcă lăzile cu muniţie din mijlocul de transport, ajutat de servantul 3;
• pregăteşte muniţia pentru tragere, ajutat de servantul 3.

Când aruncătorul trebuie să părăsească poziţia de tragere, este pregătit pentru marş prin comanda: „PENTRU
MIŞCARE”.
Comandantul de aruncător
• primeşte aparatul de ochire de la servantul 1 şi îl aşază în cutia sa;
• primeşte cadranul de la servantul 1 şi îl aşază în tocul său (când e cazul);
• urmăreşte şi verifică modul cum servanţii au pregătit aruncătorul pentru mişcare
• raportează comandantului bateriei (plutonului) de tragere că aruncătorul este gata.
Servantul 1
• aduce ţeava pe mijlocul furcii şi o coboară, înşurubând până la refuz şurubul de înălţime;
47
 • desprinde ţeava din locaşul ei de la placa de bază;
• scoate aparatul de ochire din suportul său de la aruncător, având grijă să aibă elementele la origine şi-l
predă comandantului de aruncător;
Servantul 2
• desprinde ţeava din brăţara sa de la amortizor;
• primeşte de la servantul 3 spătarul bipiedului
• strânge picioarele bipiedului şi înfăşoară lanţul pe picioare;
Servantul 3
• scoate placa de bază din locaşul ei şi o împachetează pe spătar;
ajută pe servantul 4 să strângă muniţia şi elementele de muniţie rămase şi să le încarce în mijlocul de transport
Servantul 4
• strânge muniţia şi elementele de muniţie rămase şi le aşază în lăzile cu muniţie, ajutat de servantul 3;
• încarcă lăzile cu muniţie în mijlocul de transport, ajutat de servantul 3;
împachetează raniţa cu muniţie
78.Destinaţia, caracteristicile tactico-tehnice, construcţia generală a AGS-17
Aruncătorul de grenade automat cal. 30-mm pe afet este destinat pentru nimicirea forţei vii şi mijloacelor de foc
al inamicului dispuse în teren deschis, tranşee şi locaşuri.
CTT
• Masa aruncătorului (fără afet) - 18 кg.
• Masa afetului - 12 кg.
• Masa cutiei cu lovituri - 14,5 кg.
• Capacitatea cutiei - 29 de lovituri
• Distanţa de tragere - 1700 м
• Regimul de tragere:
- maximal350—400 lov/min
- minimal50—100 lov/min
• Calibrul - 30 mm
• Viteza iniţială a grenadei - 185 m/s
• Masa loviturii - 0,35 кg
• Masa grenadei - 0,28 кg
• Masa substanţei explozive - 0,036 кg
• Raza de nimicire masivă a forţei vii - 7 m
• Ghinturi - 16

Constructia generala
1ţeava; 2 – cutia cu mecanisme; 3 - închizător; 4 – arcurile recuperatoare; 5 – baza alimentatorului; 6 –
mecanismul de dare a focului; 7 – capacul cutiei cu mecanisme cu mecanismul de reincărcare.
79.TRAGEREA ASUPRA OBIECTIVELOR FIXE ŞI CARE APAR ÎN TEREN OBIŞNUIT
Pentru executarea tragerii asupra obiectivelor fixe şi asupra celor care apar, înălţătorul, punctul de ochire şi
corectorul de derivă (la armamentul prevăzut cu corector de derivă) se stabilesc astfel încît să asigure trecerea
traiectoriei medii prin centrul obiectivului sau cît mai aproape de acesta
A. STABILIREA ÎNĂLŢĂTORULUI
Înălţătorul se stabileşte în funcţie de :
— distanţa pînă la obiectiv ;
— diferenţa dintre condiţiile tragerii respective şi cele normale ;
— genuliera obiectivelor.
Dacă distanţa pînă la obiectiv este determinată cu suficientă precizie, iar tragerea se execută în condiţii normale,
înălţătorul iniţial se stabileşte la gradaţia corespunzătoare distanţei pînă la obiectiv.
In condiţii diferite de cele normale se aplică următoarele reguli :
— pînă la distanţa de 400 m, la înălţătorul iniţial, nu se introduce nici o corecţie ;

48
— la distanţe mai mari de 400 m, la înălţătorul iniţial se introduc corecţii, în funcţie de temperatura
aerului,astfel :
+ 1/2 gradaţie (+ 50 m), dacă temperatura aerului este cuprinsă între 0°C şi - 25°C ;
+ 1 gradaţie (+ 100 m), dacă temperatura aerului este sub — 25°C.
B. STABILIREA PUNCTULUI DE OCHIRE
ÎN ÎNĂLŢIME
Dacă înălţătorul iniţial se stabileşte corespunzător distanţei pînă la obiectiv, punctul de ochire se stabileşte
încentrul obiectivului ,,punct ochit” - ,,punct lovit” (fig. 2).
Asupra obiectivelor de genulieră mică (în jur de 0,50 m), punctul de ochire in înălţime se stabileşte la
marginea de jos a obiectivului, iar tragerea nu se va executa cu înălţătorul corespunzător distanţei la care se
găseşte obiectivul, ci cu acel înălţător care asigură trecerea traiectoriei medii prin centrul obiectivului sau cît
mai aproape de acesta (fig. 3).
Cînd se trage asupra unor obiective, care sunt dispuse în limitele distanţei loviturii razante sau la o
distanţă mai mare decît aceasta, punctul de ochire în înălţime se stabileşte ca în figura 4.
a) mai sus de marginea de jos a obiectivului cu 1/3 din înălţimea acestuia,dacă obiectivul este dispus la
o distanţă mai mică decît jumătate din distanţa loviturii razante, iar înălţătorul corespunde distanţei loviturii
razante ;
b) la marginea de jos a obiectivului, dacă obiectivul este dispus la o distanţă mai mare decît jumătate din
distanţa loviturii razante, iar înălţătorul corespunde distanţei loviturii razante ;
c) în centrul obiectivului, dacă obiectivul este dispus la distanţa loviturii razante, iar înălţătorul corespunde
acestei distanţe ;
d) la marginea de sus a obiectivuluidacă obiectivul este dispus la o distanţă mai mare decît distanţa
loviturii razante, iar înălţătorul corespunde distanţei loviturii razante.

In momentele încordate ale luptei, trăgătorul neavînd posibilitatea schimbării înălţătorului,

corespunzător distanţei pînă la obiectiv, suprapunerea traiectoriei medii pe centrul obiectivului sau cît mai
aproape de acesta se asigură prin stabilirea punctului de ochire în înălţime astfel :
- la marginea de jos a obiectivului, cînd acesta se găseşte la o distanţă mai mică decît distanţa corespunzătoare
gradaţiei de pe înălţător (fig. 5) ;

- la marginea de sus a obiectivului, cînd acesta se găseşte la o distanţă mai mare decît distanţa corespun-
zătoare gradaţiei de pe înălţător (fig. 6).
C. STABILIREA PUNCTULUI DE OCHIRE ÎN DIRECŢIE
ŞI A CORECTORULUI DE DERIVĂ
Cînd tragerea se execută în condiţii normale, punctul de ochire în direcţie se stabileşte pe mijlocul
obiectivului, la înălţimea la care s-a stabilit punctul de ochire în înălţime; dacă armamentul este prevăzut cu
corector de derivă, corectorul de derivă se fixează în dreptul gradaţiei „0” de pe scara corecţiilor în direcţie.
Vîntul lateral exercită o mare influenţă asupra traiectoriei, abătînd-o lateral, în sensul în care bate
vîntul:
— spre stînga, cînd vîntul bate din dreapta spre stînga ;
— spre dreapta, cînd vîntul bate din stînga spre dreapta.
Valoarea corecţiilor pentru vînt moderat (4 m/s), care bate lateral sub un unghi de 90° este arătată în tabela Nr.
1.
La armamentul prevăzut cu corector de derivă, corecţiile pentru vînt lateral se aplică prin schimbarea
poziţiei corectorului, deplasîndu-1 în partea din care bate vîntul, astfel:
— spre stînga, dacă vîntul bate de la stînga spredreapta ;
—spre dreapta, dacă vîntul bate de la dreapta spre stînga.
Mărimea abaterilor laterale ale gloanţelor depinde de viteza vîntului, astfel :
— pe timp de vînt puternic corecţiile se iau de 2 ori mai mari;
— pe timp de vînt slab, corecţiile se iau de 2 ori mai mici.

49
Pentru corectarea poziţiei punctului de ochire în direcţie, calculul lăţimilor de ţintă se face de la mijlocul
obiectivului, nu de la marginea lui.
La tragerea asupra obiectivelor grupate (pe un front larg), nu se aplică nici o corecţie pentru vînt lateral.
Întrucît corecţia în direcţie depinde şi de durata de traiect a glonţului, corecţia pentru vînt lateral se va
determina pentru distanţa înălţătorului corector.

Asupra unui obiectiv izolat, fix şi bine observat,tragerea se execută în serii scurte sau lungi, în funcţie de:
— distanţa pînă la obiectiv ;
— importanţa obiectivului.
Cu cît distanţa pînă la obiectiv este mai mare şi cu cît obiectivul este de genulieră mai mare, cu atît seria de
cartuşe trase va fi mai lungă.
Tragerea se va executa pînă la nimicirea obiectivului sau pînă cînd obiectivul se adăposteşte.
b) Asupra unui obiectiv care apare — indiferent de genuliera lui şi distanţa pînă la el — tragerea se execută
în serii scurte, la intervale mici de timp.
Pentru lovirea obiectivelor care apar de mai multe ori, trăgătorii trebuie să aibă temeinice deprinderi în
transportul cu repeziciune a focului de la un loc la altul de apariţie a obiectivului; în acest scop, se impune o
atentă observare a cîmpului de luptă şi deschiderea cu repeziciune a focului.
c) Asupra unui obiectiv grupat, compus din mai multe ţinte izolate şi bine vizibile, tragerea se execută în
serii scurte sau lungi, în funcţie de distanţă, cu transportul focului de pe o ţintă pe alta, cu respectarea
regulilor privind stabilirea înălţătorului şi a punctului de ochire (fig.7).
d) Asupra forţei vii a inamicului care atacă (contraatacă) la distanţa de 200 m şi mai mică, tragerea se
execută în serii lungi, cu repartiţia focului pe frontul obiectivului (fig. 8).

e)Asupra unui obiectiv larg, format din mai multe ţinte care nu se văd clar (sînt mascate), precum şi
asupra unui obiectiv izolat mascat, tragerea se execută cu repartiţia focului pe tot frontul obiectivului
(măştii) la schimbarea succesivă a punctului de ochire de la un obiectiv la altul.
80. Regulile de tragere cu arm. Cu glont asupra tintelor mobile
A. GENERALITĂŢI
Cîmpul de luptă modern se caracterizează printr-o mare varietate de obiective. Un procent însemnat din aceste
obiective îşi vor schimba mereu poziţia faţă de planul de tragere, adică vor fi din cele care se mişcă.
Din această categorie fac parte (fig. 9):
— militari care atacă de
front sau se retrag ;
— agenţi pe motocicletă ;
Pentru definirea obiectivelor care se mişcă este necesar să se precizeze (fig. 10) :
— distanţa în metri pînă la
obiectiv (D) ;
— direcţia de mişcare a
obiectivului, faţă de
trăgător ;
— viteza cu care se mişcă ;
— unghiul de drum al
obiectivului (K) în grade
Distanţa pînă la obiectivul care se mişcă se determină după aceleaşi procedee ca
şi pînă la un obiectiv fix sau care apare. La determinarea distanţei pînă la un
obiectiv care se mişcă, se are în vedere depărtarea la care se va găsi acesta faţă de
trăgător în momentul începerii tragerii (fig. 11).
Viteza cu care se mişcă un obiectiv se apreciază din vedere sau se determină cu ajutorul diferitelor procedee şi
se exprimă, de regulă, în metri pe secundă sau kilometri pe oră (minut). La aprecierea vitezei de mişcare a unui
obiectiv, direct din vedere, se ţine seama de natura obiectivului şi de acţiunea pe care oexecută acesta, ca în
exemplele din fîg.12 :
Se mişcă cu o viteză de
aproximativ 1,5 m/s
La pas
50
Se mişcă cu o viteză de
La pas alergător aproximativ 2,5 m/s
 Motociclist Se mişcă cu o viteză de
40-50 km/oră (11-14 m/s)

Fig. 12. Vitezele de deplasare ale diferitelor obiective

Pentru determinarea vitezei cu care se mişcă un obiectiv, se folosesc diferite procedee. Astfel, pe direcţia
de deplasare a unui obiectiv se aleg două repere între care se cunoaşte depărtarea sau se poate determina cu
exactitate această depărtare în metri; se stabileşte prin cronometrare timpul în care obiectivul parcurge depăr-
tarea între reperele alese; se calculează viteza de deplasare (V), împărţind distanţa parcursă în metri (Dm) la
timpul de parcurgere în secunde (Ts) :

De exemplu, între două repere situate la o depărtare de 60 m, un trăgător parcurge distanţa în timp de 25 se-
cunde. Viteza cu care se mişcă trăgătorul este egală cu (fig. 13):

Direcţia de mişcare (deplasare) a obiectivului defineşte sensul lui de mişcare faţă de trăgător: se apropie
(înaintează); se îndepărtează (se retrage); trece de la dreapta spre stînga sau de la stînga spre dreapta (fig.14
Unghiul de drum al obiectivului care se mişcă (unghiul sub care are loc deplasarea obiectivului) este unghiul
format între planul de tragere şi planul care conţine direcţia de deplasare a obiectivului. Unghiul de drum al
obiectivului se notează simbolic cu litera K (fig. 15).

In funcţie de unghiul de drum al obiectivului, deplasarea se consideră :

a) De front — cînd obiectivul se mişcă în acelaşi plan cu planul de tragere sau sub un unghi de drum faţă de
acesta de maximum 30° (fig.16).
b) De flanc — cînd obiectivul se mişcă perpendicular pe planul de tragere sau sub un unghi de drum cuprins
între 60° şi 120° faţă de acesta (fig.17).
c) Oblică — cînd obiectivul se mişcă sub un unghi ascuţit sau obtuz faţă de planul de tragere sub un unghi de
drum cuprins între 30°-60° sau 120°-150° faţă de acesta (fig.18).
B. TRAGEREA ASUPRA OBIECTIVELOR
CARE SE MIŞCA DE FRONT
In cazul tragerii asupra obiectivelor care se mişcă de front — care vin spre trăgător sau pleacă de la acesta
—modificarea distanţei este neînsemnată, iar planul de tragere coincide cu direcţia de mişcare a
obiectivului.
Pentru aceste considerente, asupra obiectivelor care se mişcă de front tragerea se execută ca şi asupra obiec-
tivelor fixe sau asupra celor care apar, iar înălţătorul se stabileşte corespunzător distanţei la care se va găsi
obiectivul în momentul tragerii.
Modificarea distanţei devine evidentă şi se ţine seama de ea numai atunci cînd tragerea se execută la intervale
mari (10-12 s), iar obiectivul se mişcă cu o viteză mare (5-7 m/s).
Pentru modificările distanţei care au loc pe timpul duratei de traiect a glonţului nu se aplică nici o corecţie prin
schimbarea înălţătorului ci, pe măsura apropierii sau îndepărtării, se schimbă poziţia punctului de ochire în
înălţime.
Pentru tragerea asupra obiectivelor care vin spre trăgător, punctul de ochire în direcţie se stabileşte ca şi la
tragerea asupra obiectivelor care apar, iar punctul de ochire în înălţime se stabileşte mai sus de marginea de jos
a obiectivului cu 1/3 din înălţimea acestuia (fig. 19).

51
La tragerea asupra obiectivelor care se îndepărteazăde la trăgător, punctul de ochire în direcţie se stabileşte ca şi
la tragerea asupra obiectivelor care apar, iar punctul de ochire în înălţime se stabileşte mai jos de marginea de
sus a obiectivului cu 1/3 din înălţimea acestuia (fig. 20).
Lungimea seriei de cartuşe la tragerea asupra obiectivelor care se mişcă de front se proporţionează în funcţie de
distanţa şi dimensiunile obiectivelor respective.
Cu cît distanţa de tragere este mai mare şi cu cît obiectivul este mai mare, cu atît seria de cartuşe trebuie să fie
mai lungă şi invers.
Corectarea tragerii se execută, în general, după aceleaşi reguli ca şi la tragerea asupra obiectivelor fixe sau
asupra celor care apar. Totuşi, în anumite situaţii, cînd loviturile sînt scurte sau lungi, tragerea se continuă cu
elementele stabilite iniţial, pînă ce obiectivul care se mişcă intră în snopul traiectoriilor respective.
Astfel, dacă la tragerea asupra unui obiectiv care se apropie se observă lovituri scurte, se poate continua tra-
gerea fără modificări pînă ce obiectivul intră în zona de cădere a gloanţelor.
C. TRAGEREA ASUPRA OBIECTIVELOR CARE
SE MIŞCA DE FLANC SAU OBLIC
La tragerea asupra obiectivelor care se mişcă de flanc sau oblic, pe timpul duratei de traiect a glonţului distanţa
de tragere nu se modifică în aşa măsură încît să fie necesară aplicarea corecţiei la stabilirea înălţătorului sau a
punctului de ochire în înălţime.
In cazul în care obiectivul se mişcă de flanc sub un unghi drept faţă de planul de tragere (unghiul de drum
egal sau apropiat de 90°), punctul de ochire în direcţie se modifică faţă de linia obiectivului cu o mărime
apreciabilă (O A) fig. 21.
Pentru ca traiectoriile gloanţelor să treacă prin obiectiv este necesară aplicarea
unei corecţii în direcţie, denumită corecţie de deplasare (Cd).
La tragerea asupra obiectivelor care se mişcă de flanc sub un unghi drept faţă
de planul de tragere (unghiul de drum egal sau apropiat de 90°), corecţia de
deplasare (Cd) rezultă din produsul dintre viteza de mişcare a obiectivului (V)
şi durata de traiect a glonţului (tg): (fig. 21).
Viteza de mişcare a obiectivului se apreciază de către trăgător, iar durata de traiect se ia din tabelele de tragere
ale armamentului respectiv.
La armamentul de infanterie corecţia de deplasare se realizează prin schimbarea punctului de ochire în direcţia
de mişcare a obiectivului sau prin fixarea corespunzătoare a corectorului de derivă. În acest caz ochirea se face
direct pe obiectiv.
La tragerea cu armamentul fără corector de derivă corecţia de deplasare se calculează în metri (submultipli ai
acestora) şi se exprimă în dimensiuni aparente ale obiectivului (în figuri ale acestuia), iar la tragerea cu
armamentul prevăzut cu corector de derivă corecţia se exprimă în miimi sau diviziuni ale corectorului de
derivă.
Pentru ca valoarea corecţiei să fie exprimată în dimensiuni aparente ale obiectivului (în figuri ale
acestuia) este necesar ca valoarea ei, calculată în metri, să se împartă la lăţimea (lungimea) obiectivului;
lăţimea unei ţinte trăgător alergînd este egală cu 0,50 m (fig. 22).
Pentru ca valoarea corecţiei să fie exprimată în miimi sau diviziuni ale
corectorului de derivă, aceasta, calculată în metri, se transformă cu
ajutorul formulei para-laxei (miimii) în miimi şi apoi în diviziuni ale
corectorului de derivă.
D. PROCEDEE DE TRAGERE ASUPRA
OBIECTIVELOR CARE SE MIŞCĂ
Pentru executarea tragerii asupra obiectivelorcarese mişcă, se folosesc două procedee :
— procedeul însoţirii obiectivului;
— procedeul aşteptării obiectivului.
De exemplu, la tragerea cu pistolul-mitralierăMd.1963, la distanţa de 300 m, asupra unui obiectiv (ţinta
alergînd) care se mişcă cu o viteză de 3 m/s, sub un unghide 90° faţă de planul de tragere, corecţia de deplasare
este egală cu 156 cm.
Valoarea corecţiei în dimensiuni (lăţimi) aparente ale obiectivului este egală cu 3.
a)Procedeul însoţirii obiectivului. Trăgătorul, după ce a luat corecţia de deplasare corespunzătoare, depla-
sează partea dinainte a ţevii armei, în funcţie de deplasarea obiectivului, menţinînd constant aceeaşi corecţie şi
executînd focul lovitură cu lovitură sau în serii scurte, la intervale de timp.

52
La calcularea corecţiei de deplasare este necesar să se adauge şi corecţia corespunzătoare timpului necesar pen-
tru mînuirea trăgaciului (timp întîrzietor) care, în medie, este de 0,20 secunde şi care se notează cu TI.
Astfel, dacă un obiectiv se deplasează cu o viteză de 3 m/s, corecţia

corespunzătoare a timpului întîrzietor va fi :

Timpul necesar consumat cu mînuirea trăgaciului (TI) însumat cu cel necesar pentru parcurgerea traiectului
glonţului, trebuie să fie egal cu timpul în care ţinta se deplasează din poziţia actuală pînă la poziţia viitoare în
care se va întîlni cu glonţul.
Corecţia de deplasare se aplică, fie prin stabilirea punctului de ochire în faţa obiectivului cu corecţia de
deplasare calculată, fie prin introducerea corecţiei respective la corectorul de derivă.
În cel de-al doilea caz, punctul de ochire se ia chiar pe obiectiv, ceea ce uşurează mult executarea tragerii.
Atît calculele teoretice, cît şi practica demonstrează că tragerea prin procedeul însoţirii obiectivului are aceeaşi
eficacitate ca şi tragerea asupra obiectivelor fixe; de aceea, dacă se stabileşte bine corecţia, iar obiectivul este
însoţit pe tot timpul tragerii cu precizie, traiectoria medie se deplasează împreună cu obiectivul.
b) Procedeul aşteptării obiectivului se aplică astfel: pe direcţia de deplasare a obiectivului trăgătorul îşi alege
cîteva repere asupra cărora execută ochirea ; cînd obiectivul se apropie de reperul ales, la depărtarea corespun-
zătoare corecţiei de deplasare calculate, deschide focul.
Dacă obiectivul nu este lovit, trăgătorul îl aşteaptă la reperul următor şi aşa mai departe.
Ţinînd seama de erorile posibile în determinarea vitezei de deplasare a obiectivului şi de faptul că la fiecare
reper nu se poate trage decît o singură serie de cartuşe, focul se deschide de regulă cu o corecţie ceva mai mare
decît cea calculată şi se măreşte lungimea seriei de cartuşe trase.
În timpul executării focului în serie armamentul rămîne nemişcat, iar obiectivul, deplasîndu-se, intră în snopul
traiectoriilor. Din practică rezultă că viteza de deplasare a obiectivelor, determinată de trăgător, va fi mai mică
decît cea reală de 1,5 ori.
Dacă la aceasta se mai adaugă şi întîrzierea posibilă în deschiderea focului, reiese că este necesar ca la tragerea
prin procedeul aşteptării obiectivului corecţia să se ia de două ori mai mare decît cea calculată pentru viteza
obiectivului respectiv (2. Vo. tg. sin K). Tragerea, folosind procedeul aşteptării obiectivului, are o eficienţă mai
mică decît tragerea prin procedeul însoţirii obiectivului, deoarece în această situaţie obiectivul poate fi lovit
numai de un singur glonţ din seria trasă, iar la fiecare aşteptare nu se poate trage decît o singură serie; de
asemenea, reperele pentru aşteptarea obiectivului nu vor fi prea multe pe drumul parcurs de acesta, deci,
tragerea nu se va putea repeta de prea multe ori. De aceea este mai indicat procedeul însoţirii obiectivului.
La tragerea asupra obiectivelor care se mişcă, folosind procedeul aşteptării obiectivului, este mai indicat ca
focul să se execute în serii de cîte 6-10 cartuşe. In acest fel, deşi corecţia de deplasare este luată mai mare decît
cea din tabele, se asigură ca snopul traiectoriilor să întîlnească obiectivul.
De reţinut faptul că procedeul însoţirii obiectivului nu se poate folosi:
— la tragerea asupra obiectivelor care se deplasează cu viteze mari;
— asupra obiectivelor care se deplasează în pantă sau sub un unghi ascuţit faţă de direcţia de tragere etc.
In asemenea cazuri, trebuie să se folosească procedeul aşteptării obiectivului.
81. TRAGEREA ASUPRA OBIECTIVELOR AERIENE CARE ZBOARĂ LA ÎNĂLŢIME MICĂ
In funcţie de viteza de zbor, obiectivele aeriene se împart în trei grupe :
— grupa 1: cu viteze cuprinse între 3-6 m/s (paraşutişti);
— grupa a 2-a: cu viteze pînă la 150 m/s (elicoptere, planoare dirijabile, avioane de transport);
— grupa a 3-a: cu viteze mai mari de 150 m/s (avioane de vînătoare - bombardament, bombardament,
cercetare etc.).
Unghiul de înălţare se măsoară cu ajutorul lăţimii palmei.
Cunoscînd distanţa pînă la un reper şi valoarea unghiului de înălţare, ÎNĂLŢIMEA DE ZBOR A AVIONULUI
(I) se determină cu ajutorul formulei :

în care : D = distanţa pînă la reper;

P = unghiul de înălţare.

Din figura 39 rezultă:

53
rotunjit = 200 m.
Valoarea corecţiei de deplasare la tragerea asupra unuiparaşutist care coboară cu viteza de 3-6 m/s se
determinăîn mărimi aparente ale siluetei, în funcţie de viteza decoborîre şi distanţa înclinată la care se găsesc
paraşutiştiişi are valorile arătate în tabela care urmează :
Valoarea corecţiei de deplasare în mărimi aparente ale
Viteza de
paraşutistului, la distanţele :
coborâre
100 m 200 m 300 m 400 m 500 m
3 m/s — 1/2 1 1,5 2
4 m/s — 1/2 1 2 2,5
5m/s 1/2 1 2 2,5 3,5
6 m/s 1/2 1 2 3 4
Mărimea acestei siluete se consideră de 1,5 m.
Valoarea corecţiei de deplasare (C) la tragerea asupra obiectivelor aeriene din grupa a doua (elicoptere, pla-
noare, avioane de transport).
Elementele necesare calculării corecţiei de deplasare sînt: lungimea obiectivului aerian, viteza acestuia (Vo)
şi durata de traiect a glonţului (tg) pentru distanţa la care se va găsi în momentul deschiderii focului.
Pentru a determina corecţia de deplasare (spaţiul pe care îl parcurge obiectivul aerian pe timpul duratei de
traiect a glonţului), se înmulţeşte viteza obiectivului (m/s) cu durata de traiect a glonţului (în s): C = VOx tg, iar
pentru a transforma această corecţie în mărimi aparente ale obiectivului, împărţim corecţia calculată la
lungimea obiectivului aerian (fig. 40).
Considerăm lungimea avionului de 12 m :
— viteza avionului = 250 km/oră (69 m/s);
— durata de traiect a glonţului = 1,04 s.
Corecţia de deplasare (spaţiul parcurs deavion în timpul duratei de traiect a glonţului) va fi: 69 x 1,04 = 72 m.
Valoarea corecţiei de deplasare în mărimiaparente ale avionului va fi:
72 :12 = 6.
Determinarea momentului deschiderii focului în tragerea executată asupra unui avion care zboară cu
viteza de 720 km/oră (fig. 41).
Pentru ca glonţul să întîlnească avionul la distanţa eficace a focului, acesta se va deschide în momentul cînd
avionul se va afla la o depărtare de poziţia viitoare (Ay) egală cu spaţiul parcurs de avion pe timpul duratei de
traiect a glonţului pentru distanţa înclinată de 500 m.
Arma trebuie înclinată sub un unghi de 45 0 şi îndreptată în punctul S în faţa poziţiei viitoare Ay, la aproximativ
1s de zbor a avionului (pentru viteza de 720km/oră — la 200m ; pentru viteza de 360km/oră — la 100m)
Tragerea asupra avioanelor care atacă în picaj (fig.42).
Condiţiile cele mai favorabile pentru executarea focului sînt create atunci cînd avionul execută picajul direct pe
obiectiv sau spre poziţia plutonului; nu se aplică nici o corecţie în direcţie, întrucît linia de ochire şi direcţia de
traiect a glonţului coincid cu direcţia de zbor a avionului.
Deschiderea focului se va face cînd avionul se găseşte la 900 m-700 m faţă de poziţia plutonului; glonţul va
întîlni avionul la distanţa de 500 m.
Întrucît durata tragerii este extrem de scurtă, se impune executarea focului continuu.
Tragerea prin procedeul focului de baraj:
— comanda prevestitoare pentru deschiderea focului se dă cînd avionul se găseşte la 2500 - 2000 m faţă de
pluton, iar comanda săvîrşitoare „FOC”, cînd avionul ajunge la 1000 m (avionul se întîlneşte cu snopul de
gloanţe la distanţa de 500 m);
— se foloseşte asupra avioanelor care zboară cu viteze mai mari de 500 km/oră sau în condiţii de vizibilitate
redusă şi constă în plasarea pe direcţia de zbor, în faţa avionului, a unei perdele de foc concentrat;
— valoarea corecţiei de deplasare, în funcţie de distanţa de tragere şi viteza avionului, se arată în tabela de
mai jos:
Valoarea direcţiei de Distanţe de tragere
deplasare în metri

Tipul avionului şi 300 m 400 m 500 m

viteza de zbor
Avioane de 45 - 50 150 - 170 300 - 330
54
 bombardament
cu viteze de 150 – 170
m/s
Avioane de vînătoare cu
60 - 75 200 - 250 400 - 500
viteze de 200 – 250 m/s

Executarea focului de baraj vertical. Se execută sub un unghi de înălţare de 90°, cînd avionul este descoperit
la o distanţă mai mică de 1500m faţă de poziţia plutonului şi, deci, timpul de pregătire pentru tragere este foarte
mic.
Focul de baraj se plasează într-un punct situat deasupra poziţiei plutonului, pe direcţia de zbor a avionului (fig.
45).
Executarea focului de baraj înclinat. Se execută sub un unghi de 45°, iar avionul trebuie descoperit la
distanţa de cel puţin 2 000 m faţă de poziţia plutonului (fig. 46).
Executarea tragerii prin procedeul însoţirii obiectivului aerian
(fig. 47).
Se execută asupra obiectivelor care zboară cu viteze mai mici de 500 km/oră (elicoptere, avioane de transport şi
avioane de luptă), precum şi asupra paraşutiştilor; focul se execută în serii lungi.
82. REGULILE DE TRAGERE DIN ARUNCĂTORUL DE GRENADE „GP-25”.
Regulile de tragere sunt asemănătoare ca şi pentru AKM.
Ţintele caracteristice – ca şi pentru AKM, în afară de ţinte aeriene.
Poziţia pentru tragere – în dependenţă de distanţa până la ţintă şi caracterul ei. Asupra ţintelor văzute cu ochire
directă (traiectoria curbă şi oblică).
Înălţătorul conform D. PO în mijlocul bazei (partea vizuală) a ţintei.
La tragerea cu ochire directă şi semidirectă – în Dţ, se foloseşte a doua jumătate a scării distanţei PO nu se
numeşte. Ochirea orizontală (directă) asupra oricărui obiect a localităţii aflată în linia de vizare cu ţinta, iar
ochirea verticală – cu aparatele de ochire.
Determinarea distanţelor sunt aceleaşi ca şi pentru AKM.
Abaterile temperaturii nu se i-au în consideraţie.
Vântul lateral, frontal, oblic acţionează asupra distanţei şi direcţiei de zbor a grenadei. Corecţii – prin scoaterea
PO, reieşind din rezultatele tragerilor precedente.
Corectarea focului.
Controlul după consumul muniţiilor, completarea lor.
83.Regulile de tragere cu mitr. KPVT 14.5 mm asupra obiectivelor fixe si care apar
Elementele initiale de tregere
1. inaltator
2. punctul de ochire
3. DSCL
Tragerea din mitraliere se execută se execută la comandă sau de sine stătător în dependenţă de misiunea primită
sau situaţie.
La comanda pentru tragere se indică ţinta, mitraliera, înălţătorul, DSL, punctul de ochire, procedeu de
tragere, cantitatea muniţiilor, lungimea seriei.
EXEMPLU: „Asupra puştii antitanc, din KPVT, opt, în stânga una, sub ţintă – „FOC”.
Dacă nu se indică DSL, punctul de ochire, procedeul de tragere, cantitatea cartuşelor, atunci ca punct de ochire
se alege centrul ţintei, ochirea executându-se cu diviziunea centrală (0) şi tragerea se execută în punct cu serii
scurte.
Pentru ochire şi tragere se execută următoarele procedee:
 se observă câmpul de luptă, se identifică ţinta (se alege) şi se apreciază distanţa până la ea;
 se stabilesc: înălţătorul, punctul de ochire şi corecţiile de direcţie;
 se acţionează mecanismele de ochire în înălţime şi în direcţie şi se duc semnele corespunzătoare de pe
reticulul lunetei;
 se stabileşte modul de executare a focului şi momentul de deschidere a lui;
 se execută focul, se observă rezultatele, la necesitate se face corectarea lui.

55
Înălţătorul, punctul de ochire, DSCL se aleg în corespundere cu distanţa până la ţintă, caracterul ei, condiţiile
exterioare. Înălţătorul, DSCL se aleg aşa încât la tragere traiectoria medie să treacă prin mijlocul ţintei.
La tragere la distanţe până la 400m – înălţătorul 4, ochind în mijlocul ţintei. Dacă distanţa este mai mare de
400m, înălţătorul – corespunzător distanţei; punctul de ochire centrul ţintei; stabilirea distanţei se face:
 corespunzător cu distanţele cunoscute;
 prin vedere;
 în comparaţie cu dimensiunile ţintelor la diferite distanţe;
 cu aparatele de ochire.
Vântul frontal, la tragere, nu se ia în consideraţie; la trageri de la distanţe mai mari de 1000m din KPVT şi
500m din PKT se ia corecţie în punctul de ochire la temperatura aerului: to+25oC – PO – marginea de jos a
ţintei; to -5o-10oC– marginea de sus; to-15o- -20o-30oC înălţătorul se măreşte cu 1 şi 2 diviziuni corespunzător.
 Alegerea DSCL la tragere asupra ţintelor fixe depinde de direcţia vântului şi distanţa până la ţintă.
Corecţia se ia din partea din care bate vântul: la vântul din stânga se iau diviziunile în dreapta de la
linia verticală; la vântul din dreaptă – corecţia în stânga (sau prin rotirea tamburului lateral). La
scoaterea punctului de ochire (în metri, figuri), calculul se efectuează de la mijlocul ţintei. În toate
condiţiile de luptă, datele pentru deschiderea focului se pregătesc din timp şi se introduc în fişa de foc.
Asupra ţintei izolate, bine văzute, tragerea se efectuează cu serii scurte sau lungi, în dependenţă de importanţa,
dimensiunile şi distanţa până la ţintă (cu cît e mai periculoasă şi mai precis este stabilită distanţa, cu atât mai
lungă trebuie să fie seria).

Asupra ţintei care apare, fixând locul, de îndreptat mitraliera şi de deschis focul. Dacă ţinta a dispărut, la
apariţia ei de verificat ochirea şi de deschis focul, urmând seriile rapid una după alta.
84.Regulile de tragere cu mitr. KPVT 14.5 mm asupra obiectivelor MOBILE SI AERIENE
Elementele initiale de tregere
1. inaltator
2. punctul de ochire
3. DSCL
Tragerea din mitraliere se execută se execută la comandă sau de sine stătător în dependenţă de misiunea primită
sau situaţie.
La comanda pentru tragere se indică ţinta, mitraliera, înălţătorul, DSL, punctul de ochire, procedeu de
tragere, cantitatea muniţiilor, lungimea seriei.
EXEMPLU: „Asupra puştii antitanc, din KPVT, opt, în stânga una, sub ţintă – „FOC”.
Dacă nu se indică DSL, punctul de ochire, procedeul de tragere, cantitatea cartuşelor, atunci ca punct de ochire
se alege centrul ţintei, ochirea executându-se cu diviziunea centrală (0) şi tragerea se execută în punct cu serii
scurte.
Pentru ochire şi tragere se execută următoarele procedee:
 se observă câmpul de luptă, se identifică ţinta (se alege) şi se apreciază distanţa până la ea;
 se stabilesc: înălţătorul, punctul de ochire şi corecţiile de direcţie;
 se acţionează mecanismele de ochire în înălţime şi în direcţie şi se duc semnele corespunzătoare de pe
reticulul lunetei;
 se stabileşte modul de executare a focului şi momentul de deschidere a lui;
 se execută focul, se observă rezultatele, la necesitate se face corectarea lui.

Înălţătorul, punctul de ochire, DSCL se aleg în corespundere cu distanţa până la ţintă, caracterul ei, condiţiile
exterioare. Înălţătorul, DSCL se aleg aşa încât la tragere traiectoria medie să treacă prin mijlocul ţintei.
La tragere la distanţe până la 400m – înălţătorul 4, ochind în mijlocul ţintei. Dacă distanţa este mai mare de
400m, înălţătorul – corespunzător distanţei; punctul de ochire centrul ţintei; stabilirea distanţei se face:
 corespunzător cu distanţele cunoscute;
 prin vedere;
 în comparaţie cu dimensiunile ţintelor la diferite distanţe;
 cu aparatele de ochire.

56
Vântul frontal, la tragere, nu se ia în consideraţie; la trageri de la distanţe mai mari de 1000m din KPVT şi
500m din PKT se ia corecţie în punctul de ochire la temperatura aerului: to+25oC – PO – marginea de jos a
ţintei; to -5o-10oC– marginea de sus; to-15o- -20o-30oC înălţătorul se măreşte cu 1 şi 2 diviziuni corespunzător.
Asupra ţintelor mobile focul se execută cu serii scurte sau lungi. Gloanţele rasori asigură observarea mai bună
după rezultate.
La tragere asupra ţintelor ce se mişcă frontal, înălţătorul se alege corespunzător distanţei la care se va afla
ţinta în momentul deschiderii focului.
Tragerea asupra ţintelor ce se mişcă sub un unghi faţă de planul tragerii, punctul de ochire se alege prin
devansare. DSCL se aleg din partea din care se mişcă ţinta.
La determinarea devansării la tragere asupra ţintelor mobile, sub unghi de 90 o faţă de planul tragerii, se
foloseşte următorul tabel:
85.Regulile de tragere CU TUNUL 2A28 asupra obiectivelor FIXE si care apar
Pentru executarea primei lovituri, este necesar de determinat elementele iniţiale de tragere:
Înălţătorul – se alege unul din diviziunile orizontale ale reticulului.
Diviziunea de ochire al înălţătorului – unghiul sau diviziunea necesară, vârful (sau baza) căruia trebuie să
coincidă cu punctul de ochire la ochirea tunului în ţintă.
Punctul de ochire – un anumit punct pe ţintă sau în afara ei.
Pentru tragere asupra ţintelor fixe, înălţătorul se alege conform distanţei până la ţintă. Cînd condiţiile luptei nu
permit schimbarea înălţătorului, tragerea se efectuează asupra ţintelor cu H=2m la D=800m cu înălţătorul 8,
ochind în baza ţintei cu diviziunea corespunzătoare corecţiei. Corecţia la vânt lateral şi mişcarea laterală
(oblică) a ţintei se ia cu diviziunea respectivă DSCL (Diviziunea Scării Corecţii Laterale).
Punctul de ochire se ia în centrul ţintei, dacă nu se introduc corecţii la devierea temperaturii aerului de la cea
nominală. Dacă temperatura aerului diferă de cea nominală, atunci e necesar de determinat corecţia după tabel.
Vântul longitudinal puternic influenţează esenţial asupra distanţei de zbor a grenadei. La tragerea din tunul
2A28 la distanţe mai mari de 1000m, conform tabelului de trageri, corecţia la vântul longitudinal cu viteza
10m/s este de 1,2m, sau 0,5 figuri ale ţintei-tanc. Aceasta înseamnă că cu atâtea unităţi se măreşte P.O. la vânt
longitudinal, ce suflă în direcţia opusă tragerii şi se micşorează la vânt longitudinal ce suflă în direcţia de
tragere.
Vântul lateral la fel are o influenţă esenţială asupra zborului grenadei.
Direcţia şi viteza vântului pot fi determinate cu ochiul liber sau după obiectele din teren. Corecţiile în direcţie la
vânt lateral se iau din tabelul prezentat mai jos, calculată pentru viteza vântului de 10m/s şi care suflă sub un
unghi de 90o.
Din tabel se observă că la astfel de vânt, corecţiile sunt egale cu:
 1 DSCL la trageri la distanţe de 400m până la 1000m, la fel şi la 1300m şi 0,5 DSCL la distanţe de
1100m şi 1200m;
 1 figură a proiecţiei laterale a tancului la 1300m şi 0,5 figuri – la tragerea la distanţe de la 400m până la
1000m;
 2 figuri ale proiecţiei frontale a tancului la tragerea la 1300m; 1,5 figuri la 700-900m; 1 figură la
500,600-700m; 0,5 figuri la celelalte distanţe.
La vântul oblic corecţiile se micşorează de 2 ori, la viteza vântului mai mică (mare) de 10m/s mărimea corecţiei
laterale proporţional se micşorează (măreşte).
Deoarece până la distanţa de 1100m la vânt lateral grenada se abate în partea de unde suflă vântul, corecţiile se
iau după următoarele reguli:
 dacă corecţia se ia în figuri a ţintei, atunci ea se ia prin mutarea PO (diviziunea centrală a înălţătorului
respectiv) în acea parte unde suflă vântul;
 dacă corecţia se ia în DSCL, atunci diviziunea necesară se ia în partea de unde suflă vântul (ochirea cu
diviziunea aleasă se execută în centrul ţintei).
86.Regulile de tragere CU TUNUL 2A28 asupra obiectivelor mobile
Pentru efectuarea tragerii din tunul 2A28 asupra obiectivelor blindate care se mişcă, este necesar să cunoaştem:
înălţătorul, diviziunea de ochire şi punctul de ochire. Se aleg în raport de distanţa la care se va găsi ţinta în
momentul întâlnirii (ciocnirii) grenadei cu ţinta. Totodată, corecţia pe direcţie la vântul lateral se introduce după
aceleaşi reguli ca şi tragerea asupra obiectivelor fixe.
57
Pentru tragerea asupra obiectivelor blindate, care se deplasează sub un unghi faţă de planul tragerii, este necesar
de introdus corecţia pe direcţie (calculând devansarea). La deplasarea obiectivului în momentul zborului
grenadei, de asemenea se ia în consideraţie acţiunea vântului lateral.
La tragerea asupra obiectivelor blindate, care se mişcă sub un unghi faţă de planul tragerii, ochirea se
efectuează cu procedee de conducere a obiectivului sau prin procedeele de aşteptare a obiectivului.
Pentru determinarea mărimii devansării este necesar de ştiut distanţa până la obiectiv, viteza şi direcţia
deplasării ei.
Viteza mişcării obiectivelor blindate se determină din vederi (ochiu-metric), reieşind din caracterul folosirii lor
tactice şi relieful terenului.
De exemplu, la deplasarea tancurilor în ordine de luptă a infanteriei, ele se mişcă cu viteza de 5-6 km/h (1,6
m/s):
La atacul primului aliniament în cooperare cu infanteria, viteza mişcării tancurilor este egală aproximativ cu 10-
12km/h (3,3m/s); - la dezvoltarea succesiunii de luptă pe teren favorabil, tancurile au viteza mijlocie de 18-
20km/h (5m/s şi mai mult).
Direcţia mişcării ţintelor blindate faţă de planul tragerii se determină cu vederea (ochiu-metru) luând în
consideraţie proporţia lăţimii şi lungimii obiectivului.
Direcţia deplasării obiectivului se consideră:
- frontală – dacă obiectivul se deplasează sub un unghi nu mai mare de 30o faţă de planul tragerii,
- oblică – dacă obiectivul se deplasează sub un unghi de 30o până la 60o;
- de flanc – dacă obiectivul se deplasează sub un unghi de 60o până la 120o.
TRAGEREA ASUPRA OBIECTIVELOR MOBILE
Pentru determinarea devansării la tragerea asupra obiectivelor care se deplasează sub un unghi de 90 o faţă de
planul tragerii, ne conducem de următoarea tabelă:
MĂRIMEA CORECŢIEI LA DEPLASAREA
A ŢINTEI PENTRU TUNUL 2A28

Distanţ Timpul Devansarea (rotunjită)

a de de Diviziunea scării În figuri ale tancului a
tragere zbor al corecţiei laterale protecţiei laterale (lung.
,m grenadei 6,9)
Viteza mişcării ţintei (km/oră)
9-10 18-20 24-25 9-10 18-20 24-25
400 0,71 1 2 2,5 0,5 0,5 1
500 0,90 1 2 2,5 0,5 0,5 1
600 1,10 1 2 2,5 0,5 1 1
700 1,32 1 2 2,5 0,5 1 1,5
800 1,56 1 2 2,5 0,5 1 1,5
900 1,83 1 2 2,5 0,5 1,5 2
1000 2,14 1 2 3 1 1,5 2
1100 2,48 1 2,5 3 1 2 2,5
1200 2,83 1 2,5 3 1 2 3
1300 3,18 1 2,5 3 1 2,5 3

Din tabel se vede că devansarea deplasării obiectivului cu viteza aproximativ cu 10km/h, este egală cu 1
diviziune a scării corecţiei laterale la toate distanţele tragerii sau este egală cu 1/2 a obiectivului la distanţa de
400 până la 900m şi prima figură a tancului la distanţe mai mari.
Când obiectivul se deplasează oblic (sub un unghi ascuţit faţă de planul tragerii), devansarea se ia de două ori
mai mică faţă de mişcarea din flanc. Devansarea în figuri se citeşte de la mijlocul obiectivului.
TRAGEREA ASUPRA OBIECTIVELOR MOBILE ÎN CONDIŢII CÎND ESTE VÎNT
TRAGEREA PRIN ÎNSOŢIRE ŞI AŞTEPTARE
Pentru determinarea devansării este necesar de cunoscut distanţa până la ţintă, viteza şi direcţia mişcării
obiectivului.
58
Viteza ţintei: în dependenţă de relieful localităţii.
 Tancul în aliniamentul de luptă - 5-6km/h (1,6m/s).
 În atac al limitei dinainte a apărării inamicului în interacţiunea cu infanteria -10-12km/h (3,3m/s).
 La dezvoltarea succesului atacului -18-20km/h (5m/s) şi mai mult.
Direcţia ţintei: frontală, oblică, laterală.
La Vv =10km/h devansarea DSCL la toate distanţele de tragere sau 1/2 figuri - de la 400m până la 900m şi 1
figură la distanţe mai mari.
Pentru mişcarea oblică devansarea este de 2 ori mai mică.
Devansarea se ia de la mijlocul ţintei.
Pentru tragerea la D<1100m, corecţia sumară se ia dacă:
 direcţia mişcării ţintei coincide cu direcţia vântului, corecţiile se adună (Cs = Cţ + Cv )
 ţinta se mişcă împotriva vântului, din mărimea devansării se scade corecţia la vântul lateral; la
diferenţa pozitivă se consideră devansarea, la negativă – corecţia la vânt; (Cs = Cţ - Cv ) (
Pentru tragere la D=1200m şi 1300m, corecţia sumară se ia dacă:
 direcţia mişcării ţintei coincide cu direcţia vântului, din mărimea devansării se scade corecţia la vânt
lateral; la diferenţa pozitivă se consideră devansarea, iar la negativă – corecţia la vânt;
 ţinta se mişcă împotriva vântului, corecţiile se adună.

Pentru efectuarea tragerii la distanţa de până la 1100m, mărimea corecţiei sumare la direcţia mişcării
obiectivului şi la vântul lateral (când grenada se abate de la planul tragerii în direcţia de unde suflă vântul),
corecţia se determină în felul următor:
 dacă direcţia deplasării obiectivului coincide cu direcţia vântului, atunci corecţiile se adună;
 dacă obiectivul se deplasează împotriva vântului, atunci din mărimea devansării se scade corecţia la
vântul lateral;
 când este pozitivă, atunci corecţia se ia în consideraţie ca devansarea;
 când este negativă – corecţia se ia la vântul lateral.
87.TRAGEREA ASUPRA OBIECTIVELOR AERIENE CARE ZBOARĂ LA ÎNĂLŢIME MICĂ
In funcţie de viteza de zbor, obiectivele aeriene se împart în trei grupe :
— grupa 1: cu viteze cuprinse între 3-6 m/s (paraşutişti);
— grupa a 2-a: cu viteze pînă la 150 m/s (elicoptere, planoare dirijabile, avioane de transport);
— grupa a 3-a: cu viteze mai mari de 150 m/s (avioane de vînătoare - bombardament, bombardament,
cercetare etc.).

Unghiul de înălţare se măsoară cu ajutorul lăţimii palmei.

Cunoscînd distanţa pînă la un reper şi valoarea unghiului de înălţare, ÎNĂLŢIMEA DE ZBOR A AVIONULUI
(I) se determină cu ajutorul formulei :

în care : D = distanţa pînă la reper;

P = unghiul de înălţare.

Din figura 39 rezultă:

rotunjit = 200 m.
Valoarea corecţiei de deplasare la tragerea asupra unuiparaşutist care coboară cu viteza de 3-6 m/s se
determinăîn mărimi aparente ale siluetei, în funcţie de viteza decoborîre şi distanţa înclinată la care se găsesc
paraşutiştiişi are valorile arătate în tabela care urmează :
Valoarea corecţiei de deplasare în mărimi aparente ale
Viteza de
paraşutistului, la distanţele :
coborâre
100 m 200 m 300 m 400 m 500 m
3 m/s — 1/2 1 1,5 2
4 m/s — 1/2 1 2 2,5
5m/s 1/2 1 2 2,5 3,5
59
 6 m/s 1/2 1 2 3 4
Mărimea acestei siluete se consideră de 1,5 m.
Valoarea corecţiei de deplasare (C) la tragerea asupra obiectivelor aeriene din grupa a doua (elicoptere, pla-
noare, avioane de transport).
Elementele necesare calculării corecţiei de deplasare sînt: lungimea obiectivului aerian, viteza acestuia (Vo)
şi durata de traiect a glonţului (tg) pentru distanţa la care se va găsi în momentul deschiderii focului.
Pentru a determina corecţia de deplasare (spaţiul pe care îl parcurge obiectivul aerian pe timpul duratei de
traiect a glonţului), se înmulţeşte viteza obiectivului (m/s) cu durata de traiect a glonţului (în s): C = VOx tg, iar
pentru a transforma această corecţie în mărimi aparente ale obiectivului, împărţim corecţia calculată la
lungimea obiectivului aerian (fig. 40).
Considerăm lungimea avionului de 12 m :
— viteza avionului = 250 km/oră (69 m/s);
— durata de traiect a glonţului = 1,04 s.
Corecţia de deplasare (spaţiul parcurs deavion în timpul duratei de traiect a glonţului) va fi: 69 x 1,04 = 72 m.
Valoarea corecţiei de deplasare în mărimiaparente ale avionului va fi:
72 :12 = 6.
Determinarea momentului deschiderii focului în tragerea executată asupra unui avion care zboară cu
viteza de 720 km/oră (fig. 41).
Pentru ca glonţul să întîlnească avionul la distanţa eficace a focului, acesta se va deschide în momentul cînd
avionul se va afla la o depărtare de poziţia viitoare (Ay) egală cu spaţiul parcurs de avion pe timpul duratei de
traiect a glonţului pentru distanţa înclinată de 500 m.
Arma trebuie înclinată sub un unghi de 45 0 şi îndreptată în punctul S în faţa poziţiei viitoare Ay, la aproximativ
1s de zbor a avionului (pentru viteza de 720km/oră — la 200m ; pentru viteza de 360km/oră — la 100m)
Tragerea asupra avioanelor care atacă în picaj (fig.42).
Condiţiile cele mai favorabile pentru executarea focului sînt create atunci cînd avionul execută picajul direct pe
obiectiv sau spre poziţia plutonului; nu se aplică nici o corecţie în direcţie, întrucît linia de ochire şi direcţia de
traiect a glonţului coincid cu direcţia de zbor a avionului.
Deschiderea focului se va face cînd avionul se găseşte la 900 m-700 m faţă de poziţia plutonului; glonţul va
întîlni avionul la distanţa de 500 m.
Întrucît durata tragerii este extrem de scurtă, se impune executarea focului continuu.
Tragerea prin procedeul focului de baraj:
— comanda prevestitoare pentru deschiderea focului se dă cînd avionul se găseşte la 2500 - 2000 m faţă de
pluton, iar comanda săvîrşitoare „FOC”, cînd avionul ajunge la 1000 m (avionul se întîlneşte cu snopul de
gloanţe la distanţa de 500 m);
— se foloseşte asupra avioanelor care zboară cu viteze mai mari de 500 km/oră sau în condiţii de vizibilitate
redusă şi constă în plasarea pe direcţia de zbor, în faţa avionului, a unei perdele de foc concentrat;
— valoarea corecţiei de deplasare, în funcţie de distanţa de tragere şi viteza avionului, se arată în tabela de
mai jos:
Valoarea direcţiei de Distanţe de tragere
deplasare în metri

Tipul avionului şi 300 m 400 m 500 m

viteza de zbor
Avioane de
bombardament
45 - 50 150 - 170 300 - 330
cu viteze de 150 – 170
m/s
Avioane de vînătoare cu
60 - 75 200 - 250 400 - 500
viteze de 200 – 250 m/s

Executarea focului de baraj vertical. Se execută sub un unghi de înălţare de 90°, cînd avionul este descoperit
la o distanţă mai mică de 1500m faţă de poziţia plutonului şi, deci, timpul de pregătire pentru tragere este foarte
mic.
Focul de baraj se plasează într-un punct situat deasupra poziţiei plutonului, pe direcţia de zbor a avionului (fig.
45).
60
Executarea focului de baraj înclinat. Se execută sub un unghi de 45°, iar avionul trebuie descoperit la
distanţa de cel puţin 2 000 m faţă de poziţia plutonului (fig. 46).
Executarea tragerii prin procedeul însoţirii obiectivului aerian
(fig. 47).
Se execută asupra obiectivelor care zboară cu viteze mai mici de 500 km/oră (elicoptere, avioane de transport şi
avioane de luptă), precum şi asupra paraşutiştilor; focul se execută în serii lungi.
88. Controlul armamentului inainte de tragere
89. incidentele eventuale la tragere cu arm. de inf. si metode de remediere
90. materialele accesoriile folosite la deservirea armamentului si metode de intrebuintare
91. Masurile de securitate la manipularea cu armamentul de infanterie.
Se interzice categoric:
 încărcarea armamentului cu cartuşe de luptă şi de manevră, precum şi cu grenade de luptă şi inerte
până la semnalul „FOC” (comanda conducătorului tragerii);
 îndreptarea armamentului spre oameni, în lături şi în spatele câmpului de tragere indiferent de
faptul dacă este încărcat sau nu;
 deschiderea şi executarea focului cu armament defectat, cu muniţie defectată, în direcţii de tragere
periculoase, precum şi când este ridicat steagul alb al punctului de comandă (de sector) şi pe
adăposturi (pe blindaje);
 lăsarea armelor încărcate în orice loc sau transmiterea acestora altor persoane, lăsarea armelor
individuale pe poziţia de tragere (pe locul pentru tragere), fără comanda conducătorului
(comandantului);
aflarea oamenilor şi amplasarea muniţiilor, substanţelor explozive şi inflamabile din urma aruncătoarelor de
grenade portative şi pe afet într-un sector de 90 o şi mai aproape de 30m; proptirea sau în sol; scoaterea
căpăcelului de protecţie de pe partea de cap a focosului grenadei de luptă în caz de tragere pe timp de ploaie sau
ninsoare puternică; în apropierea imediată în faţa locului de tragere nu trebuie să fie tufişuri sau iarbă înaltă; în
cazul tragerii dintr-un amplasament de tragere retezătura de la culata ţevii aruncătorului portativ de grenade
antitanc nu trebuie să se afle mai aproape de 2m, iar a aruncătorului de grenade de afet – 7m de la peretele
posterior al amplasamentului.
92 Cazurile in care se executa aducerea la bataia normala a armamentului, baza materiala si personalul
participant la verificarea si reglarea armamentului.
Verificarea bătăii armamentului se face cu scopul de a stabili dacă poziţia punctului mediu al
loviturilor şi împrăştierea gloanţelor se încadrează în norme.
Aceste norme sînt date pentru fiecare categoric de armament în instrucţiunile de cunoaştere a
armamentului respectiv.
Verificarea bătăii armamentului se execută:
— la înzestrarea unităţ'i (subunităţii) cu armamentul respectiv;
— după înlocuirea unei piese şi după reparaţiile care ar fi putut modifica bătaia armamentului
respectiv;
— la descoperirea, pe timpul tragerii, a abaterilor anormale ale gloanţelor;
— în luptă — periodic, ori de cîte ori este posibil să se executa acest lucru.
înainte de verificarea bătăii, armamentul trebuie să fie controlat cu atenţie şi, la nevoie, mai întji
reparat.
Dacă pe timpul verificării bătăii se constată că poziţia punctului mediu al loviturilor sau
împrăştierea gloanţelor nu corespunde cu cerinţele instrucţiunilor respective, atunci armamentul se
aduce la bătaia normală;
Trageri de aducere la bătaia normală:
Se execută:
- sub conducerea comandantului de companie (baterie pluton);
- de către cei mai buni trăgători ai subunităţii (militari după care este
întărită arma);
- armurierul cu trusa de scule şi accesorii.

CONDIŢIILE IDIALE de tragere în care se execută:

- pe teren orizontal, în tiruri închise, ori deschise;

61
 - dispunerea ţintei perpendicular pe orizontala armei;
- când lipseşte vântul şi ploaia;
- temperatura aerului +150 C;
- presiunea atmosferică 750 mm col/mercur;
- în condiţii de iluminare normală.
Comandanţii direcţi, până la comandantul unităţii inclusiv sunt obligaţi să urmărească succesiunea
îndeplinirea corecte a regulilor de verificare şi aducerii la bătaia normală a armelor.
este necesar:
• de petrecut demontarea incompletă a armamentului,
• de curăţat armamentului şi accesoriile (afetul, încărcătoarele, cutiile cu benzi, etc.);
• de verificat armamentului în stare demontată;
• de montat armamentului şi de efectuat ungerea lor,
• de verificat instalarea regulatorului de gaze(fixarea înălţătoarelor optice);
• de instalat şi de fixat armamentului pe afet;
• de verificat aparatele de ochire;
• de verificat funcţionarea (la rece) mecanismul de dare a focului;
• de verificat starea ţevilor de rezervă.
93.94. Succesiunea de verificare si aducerea la bataia normal a AKM,RPK. AK-74, RPK-74.
AKM
Încercarea pistolului-mitralieră prin tragere şi aducerea lui la bătaia normală se efectuează prin tragere cu
cartuşe cu gloanţe obişnuite. Cartuşele trebuie să fie din acelaşi lot. Distanţa pînă la ţintă 100 m, înălţătorul 3.
Poziţia pentru tragere - culcat rezemat. Pistolul-mitralieră  fără baioneta-pumnal. Pistoalele-mitralieră care au
compensatoare se aduc la bătaia normală cu compensatoarele care în continuare la tragere nu se deşurubează.
Tragerea se efectuează cu lovitură asupra ţintei de reglaj (sau asupra unui dreptunghi negru cu înălţimea
35 cm şi lăţimea 25 cm) fixată pe un panou alb cu înălţimea 1 m şi lăţimea 0,5 m. Ca punct de ochire serveşte
mijlocul limitei de jos a ţintei de reglaj (dreptunghiului negru); el trebuie să fie aproximativ la nivelul ochiului
trăgătorului. Pe dreptunghiul negru, pe linia verticală la distanţa de 25 cm deasupra punctului de ochire se
marchează cu cretă sau cu un creion colorat poziţia normală a punctului mediu de lovire (PML). Acest punct
serveşte ca punct de referinţă (PR). La ţinta de reglaj ca punct de referinţă serveşte centrul circumferinţelor.
Pentru încercarea prin tragere trăgătorul trage patru focuri lovitură cu lovitură, ochind minuţios şi uniform
sub mijlocul limitei de jos a ţintei (dreptunghiului negru). După terminarea tragerii comandantul, care conduce
încercarea prin tragere, controlează ţinta şi după amplasarea găurilor determină gruparea loviturilor şi poziţia
punctului mediu de lovire. Militarilor care efectuează tragerea nu li se permite să controleze ţintele.
Gruparea loviturilor se consideră normală dacă toate cele patru găuri sau trei (cu una desprinsă) intră într-
o circumferinţă cu diametrul de 15 cm. Dacă gruparea amplasării găurilor nu satisface această cerinţă, atunci
tragerea se repetă. Dacă şi rezultatul tragerii repetate e nesatisfăcător, pistolul-mitralieră se expediază la
atelierul de reparaţii pentru înlăturarea cauzelor împrăştierii gloanţelor.
Dacă gruparea de amplasare a găurilor e considerată normală, atunci comandantul determină punctul mediu
de lovire şi poziţia acestuia faţă de punctul de referinţă.
RPK
Încercarea puştii-mitralieră prin tragere şi aducerea ei la bătaia normală se efectuează prin tragere şi cartuşe
cu glonţ obişnuit. Cartuşele trebuie să fie din acelaşi lot. Distanţa pînă la ţintă 100 m, înălţătorul 3, ţelul 0.
Poziţia de tragere - culcat de pe crăcan.
Tragerea se efectuează asupra ţintei de reglaj sau dreptunghiului negru cu dimensiunile de 35 cm în
înălţime şi 25 cm în lăţime fixat pe un panou alb cu înălţimea de 1 m şi lăţimea 0,5 m. Ca punct de ochire
serveşte mijlocul marginii de jos a ţintei de reglaj sau dreptunghiului negru; el trebuie să se afle aproximativ la
nivelul ochiului trăgătorului. Pe dreptunghiul negru la distanţa de 25 cm deasupra punctului de ochire pe linia
verticală se marchează cu cretă sau creion colorat poziţia normală a punctului mediu de lovire (PML). Acest
punct (centrul circumferinţei ţintei de reglaj) este punct de referinţă (PR).
Încercarea mitralierei prin tragere şi aducerea ei la bătaia normală se efectuează mai întîi prin tragerea foc
cu foc, apoi prin foc automat.
Pentru încercarea prin tragerea foc cu foc trăgătorul trage patru focuri, ochind minuţios şi uniform sub
mijlocul marginii de jos a ţintei de reglaj sau dreptunghiului negru. După terminarea tragerii ofiţerul, care
conduce verificarea prin tragere, controlează ţinta şi după amplasarea găurilor determină gruparea loviturilor şi
poziţia punctului mediu de lovire.
62
 Gruparea loviturilor se consideră normală, dacă toate cele patru găuri sau trei (cu una desprinsă) intră într-o
circumferinţă cu diametrul de 15 cm. Dacă gruparea amplasării găurilor nu satisface această cerinţă, atunci
tragerea se repetă. Dacă şi rezultatul tragerii repetate e nesatisfăcător, puşca-mitralieră se expediază la atelierul
de reparaţii pentru înlăturarea cauzelor împrăştierii gloanţelor.
Dacă amplasarea grupării loviturilor va fi considerată normală, atunci comandantul determină punctul
mediu de lovire şi poziţia lui faţă de punctul de referinţă.
La bătaia normală a puştii-mitralieră punctul mediu de lovire trebuie să coincidă cu punctul de referinţă sau
să se abată de la acesta în orice direcţie cel mult cu 5 cm, adică să nu iasă din limitele circumferinţei mici a
ţintei de reglaj. Puşca-mitralieră, bătaia căreia la încercare va fi considerată anormală, se aduce la bătaia
normală.
După încercarea puştii-mitralieră prin tragere lovitură cu lovitură se efectuează încercarea prin tragerea cu
foc automat. Pentru aceasta mitraliorul execută 2-3 serii de foc automat consumînd opt cartuşe şi ochind
minuţios sub mijlocul limitei de jos a ţintei de reglaj sau dreptunghiului negru şi precizînd ochirea puştii-
mitralieră după fiecare serie.
Bătaia puştii-mitralieră se consideră normală, dacă cel puţin şase din opt încap într-o circumferinţă cu
diametrul de 20 cm şi totodată punctul mediu de lovire deviază de la cel de referinţă cel mult cu 5 cm în orice
direcţie, adică nu iese din limitele circumferinţei mici a ţintei de reglaj.
AK-74
Se efectuează analogic cu AKM, cu excepţia:
la deplasarea cătării într-o parte cu 1 mm punctul mediu de lovire, în cazul tragerii la 100 m, se deplasează
cu 37 cm. O rotaţie completă a cătării deplasează punctul mediu de lovire după înălţime în cazul tragerii la 100
m cu 28 cm.
95. Succesiunea de verificare si aducerea la bataia normal a PK.
Încercarea mitralierei prin tragere şi aducerea acesteia la bătaia normală se efectuează prin tragerea la 100
m cu cartuşe cu glonţ obişnuit (cu miez de oţel sau uşor model 1908), luate din ambalaj ermetic.
Încercarea prin tragere şi aducerea la bătaia normală se efectuează:
- în cazul mitralierelor ПК şi ПКС - mai întîi prin tragerea lovitură cu lovitură (4 cartuşe), apoi prin
tragerea automată (10 cartuşe în 3-4 serii);
- în cazul mitralierei ПКТ - numai prin tragerea automată (10 cartuşe într-o serie).

ÎNCERCAREA PRIN TRAGERE ŞI ADUCEREA LA BĂTAIA NORMALĂ A MITRALIERELOR ПК,

ПКС ŞI ПКБ
Mitralierele ПК şi ПКС (fără afet) şi transportul blindat cu mitralieră ПКБ se instalează pe o platformă
nivelată.
Tragerea se execută cu mitralierele ПК pe crăcan şi ПКС din poziţia culcat, cu mitraliere ПКБ cu
mecanismele fixate din poziţia în picioare, înălţător 3 şi ţelul 0, asupra ţintei de reglaj (sau dreptunghiului negru
cu dimensiunile 35 cm în înălţime şi 25 cm lăţime), fixate pe un panou alb cu înălţimea de 1 m şi lăţimea de 1
m instalat perpendicular pe planul tragerii. Ca punct de ochire serveşte mijlocul limitei de jos a ţintei de reglaj
(fig. 19, a) tăiată după linia a doua orizontală sau a dreptunghiului negru; el trebuie să se afle aproximativ la
nivelul ochiului trăgătorului. Pe linia verticală cu 15 cm mai sus de punctul de ochire pe dreptunghiul negru se
marchează (cu cretă, creion colorat) poziţia normală a punctului mediu de lovire. Acest punct sau centrul
circumferinţelor ţintei de reglaj este punct de referinţă (PR).
După ce se trag patru focuri lovitură cu lovitură comandantul care conduce încercarea prin tragere
determină după amplasarea găurilor gruparea loviturilor şi poziţia punctului mediu de lovire.
Gruparea loviturilor mitralierei se consideră normală, dacă toate patru găuri (sau trei cu una desprinsă)
încap într-o circumferinţă cu diametrul de 15 cm.
Dacă gruparea amplasării găurilor nu satisface această cerinţă, tragerea se repetă. Dacă şi rezultatul tragerii
repetate e nesatisfăcător, mitraliera se expediază la atelierul de reparaţii.
Dacă gruparea găurilor e normală, comandantul determină punctul mediu de lovire (PML) şi poziţia lui faţă
de punctul de referinţă (PR).

63
 Fig. 19. Ţinta de reglaj:
a - pentru mitralierele ПК, ПКС şi ПКБ; b - pentru
mitraliera ПКТ.

Bătaia mitralierei la tragerea lovitură cu lovitură se consideră normală, dacă punctul mediu de lovire a
coincis cu punctul de referinţă sau a deviat de la aceasta în orice parte cel mult cu 5 cm, adică nu a ieşit din
limitele circumferinţei mici a ţintei de reglaj.
După terminarea încercării prin tragere a mitralierei lovitură cu lovitură se efectuează încercarea prin
tragere automată, astfel mitraliorul execută 3-4 serii, corectînd ochirea mitralierei după fiecare serie.
Bătaia mitralierei ПК (ПКБ) se consideră normală dacă cel puţin 7 (8) găuri din 10 încap într-o
circumferinţă cu diametrul de 20 cm şi punctul de lovire deviază cel mult cu 5 cm în orice direcţie, adică nu
iese din limitele circumferinţei mici a ţintei de reglaj.
Dacă la încercarea prin tragere lovitură cu lovitură punctul mediu de lovire a deviat de la punctul de
referinţă în orice parte mai mult de 5 cm, atunci se efectuează corespunzător schimbul poziţiei cătării sau a
săniuţei acesteia. Dacă punctul mediu de lovire e mai jos de cel de referinţă cătarea trebuie înşurubată, dacă e
mai sus - deşurubată. Dacă punctul mediu de lovire e mai în stînga de cel de referinţe se deplasează la stînga,
dacă e mai în dreapta - la dreapta. După schimbarea poziţiei cătării tragerea se repetă.
96. Succesiunea de verificare si aducerea la bataia normal a SVD,PSL.
La încercarea prin tragere a puştii se scoate înălţătorul optic şi falca patului. Pentru verificarea bătăii
lunetistul (trăgătorul) trage pentru focuri lovitură cu lovitură, ochind minuţios şi uniform prin înălţătorul
mecanic sub mijlocul limitei de jos a ţintei de reglaj sau dreptunghiului negru.
După terminarea tragerii comandantul care conduce încercarea prin tragere, examinează ţinta şi amplasarea
găurilor, determină gruparea loviturilor şi poziţia punctului mediu de lovire. Luneţiştilor, care efectuează
tragerea, nu li se permite apropierea de ţinte.
Gruparea loviturilor puştii se consideră normală, dacă toate patru găuri încap într-o circumferinţă cu
diametrul de 8 cm.
Dacă gruparea amplasării găurilor nu satisface această cerinţă, tragerea se repetă. Dacă şi rezultatul tragerii
repetate e nesatisfăcător, puşca se expediază la atelierul de reparaţii.
Dacă gruparea găurilor e normală, comandantul determină punctul de lovire şi poziţia acestuia faţă de
punctul de referinţă.
Pentru determinarea punctului mediu de lovire după patru găuri:
- se unesc cu o linie dreaptă oricare două găuri şi distanţa dintre ele se împarte în două părţi egale;
- punctul de împărţire obţinut se uneşte cu gaura a treia şi distanţa dintre ele se împarte în trei părţi egale;
- cel mai apropiat punct de împărţire de primele două găuri se uneşte cu gaura a patra şi distanţa dintre ele
se împarte în patru părţi egale.
Punctul de împărţire cel mai apropiat de primele trei găuri şi va fi punctul mediu de lovire al celor patru
găuri.
La amplasarea simetrică a găurilor, punctul mediu de lovire poate fi determinat în felul următor: se unesc
găurile două cîte două, apoi se unesc mijlocurile ambelor segmente şi linia obţinută se împarte în două părţi
egale; punctul de împărţire şi va fi punctul mediu de lovire.
Bătaia puştii se consideră normală, dacă punctul mediu de lovire a coincis cu punctul de referinţă sau a
deviat de la aceasta în orice direcţie cel mult cu 3 cm.

64
 Dacă la încercarea prin tragere punctul mediu de lovire a deviat de la punctul de referinţă în orice direcţie
mai mult de 3 cm, atunci trebuie schimbată corespunzător poziţia cătării în înălţime sau apărătorii ei în direcţie
laterală. Dacă punctul mediu de lovire e mai jos de punctul de referinţă, cătarea trebuie înşurubată, dacă e mai
sus - deşurubată. Dacă punctul mediu de lovire e mai în stînga de punctul de referinţă, apărătoarea cătării se
mută la stînga, dacă e mai în dreapta - la dreapta.
La deplasarea apărătorii cătării într-o parte cu 1 mm şi la înşurubarea (deşurubarea) cătării cu o rotaţie
completă punctul mediu de lovire în cazul tragerii la 100 m se deplasează cu 16 cm. Diviziunile pe capătul din
faţp al bazei cătării echivalează cu 0,6 mm, ceea ce corespunde deplasării punctului mediu de lovire în direcţia
laterală cu 10 cm.
Corectitudinea deplasării cătării se verifică prin tragerea repetată.
După aducerea puştii la bătaia normală, rizul vechi de pe apărătoarea cătării se scoate şi în locul lui se face
altul nou.
REGLAREA ÎNĂLŢĂTORULUI ORTIC
După terminarea încercării prin tragere a puştii şi aducerea ei la bătaia normală se efectuează reglarea
înălţătorului optic.
Pentru aceasta:
- se cuplează la puşca înălţătorul optic şi falca patului rotind rozetele se pune înălţătorul la gradaţia 3 şi
scara corecţiilor în direcţie la 0.
- se fixează puşca pe suportul de ochire şi se ocheşte după înălţătorul mecanic fixat la gradaţia 3 în punctul
de ochire, în care s-a efectuat ochirea la tragerea cu înălţătorul mecanic, apoi pe partea de jos a dreptunghiului
se încleie o bandă de hîrtie albă cu lăţimea de 2 cm;
- se priveşte prin înălţătorul optic şi se observă, încotro e îndreptat echerul de bază (de sus) al reticulului
aparatului de ochire, dacă el e îndreptat în mijlocul limitei de jos a dreptunghiului, atunci înălţătorul optic se
consideră reglat;
- în cazul necoinciderii echerului de bază al reticulului aparatului de ochire cu punctul de ochire trebuie de
slăbit şuruburile de blocare (laterale) ale rozetelor cu una-două rotaţii, apoi rotind piuliţele frontale de adus
vîrful echerului de bază al reticulului sub punctul de ochire şi de înşurubat atent şuruburile de blocare ale
rozetelor pînă la refuz;
- se verifică dacă nu s-a deplasat echerul reticulului aparatului de ochire faţă de punctul de ochire la
înşurubarea şuruburilor de blocare, dacă el s-a deplasat, iarăşi se reglează înălţătorul în succesiunea indicată
mai sus.
După reglarea înălţătorului optic se efectuează tragerea de control cu înălţător optic în aceleaşi condiţii ca
şi la încercarea prin tragere a puştii cu înălţător mecanic, numai că punctul de referinţă se marchează la
înălţimea de 14 cm de la punctul de ochire (de jos se încleie p hîrtie albă pînă la linia a treia albă a ţintei de
reglaj). Dacă ca rezultat al tragerii de control toate patru găuri încap într-o circumferinţă cu diametrul de 8 cm,
iar punctul mediu de lovire a deviat de la punctul de referinţă mai mult decît cu 3 cm, trebuie de determinat
devierea punctului mediu de lovire, de slăbit şuruburile de blocare ale rozetelor şi de introdus corecţiile
corespunzătoare în instalarea piuliţelor frontale. Deplasarea piuliţelor frontale cu o diviziune a scării
suplimentare în cazul tragerii la 100 m schimbă poziţia punctului mediu de lovire cu 5 cm.
Exemplu. La tragerea la 100 m cu fixarea înălţătorului pe gradaţia 3 punctul mediu de lovire a deviat de la
punctul de referinţă în sus cu 5 cm şi în stînga cu 7 cm.
Pentru suprapunerea punctului mediu de lovire pe punctul de referinţă se slăbesc şuruburile de blocare ale
rozetei de sus, rotind piuliţa frontală în direcţia «În jos PML» se deplasează indicatorul piuliţei faţă de scara
suplimentară a corpului rozetei cu o diviziune, se înşurubează atent şuruburile de blocare pînă la refuz; pe urmă
se slăbesc şuruburile de blocare ale rozetei laterale, rotind piuliţa frontală în direcţia «la dreapta PML»
indicatorul piuliţei se deplasează faţă de scara suplimentară a corpului rozetei cu 1,5 diviziuni, după aceea se
înşurubează atent şuruburile de blocare pînă la refuz.
După introducerea corecţiilor în instalarea piuliţelor frontale e necesar să se efectueze tragerea repetată.
Dacă la tragerea repetată toate patru găuri încap într-o circumferinţă cu diametrul de 8 cm, iar punctul mediu de
lovire a coincis cu punctul de referinţă sau a deviat de la acesta în orice direcţie nu mai mult decît cu 3 cm,
atunci puşca se consideră adusă la bătaia normală. După terminarea aducerii puştii la bătaia normală poziţia
punctului mediu de lovire se înscrie în formular.
97. Succesiunea de verificare si aducerea la bataia normal a GP-25
încercarea prin tragere a aruncătorului de grenade şi aducerea lui la bătaia normală se efectuează prin
tragerea cu lovitură ВОГ-25 cu grenadă inertă. Loviturile trebuie să fie din acelaşi lot.
65
 Poziţia pentru tragere culcat rezemat.
Tragerea se execută printr-un grup de patru focuri asupra ţintei de reglaj (fig. 29) încleiată pe un panou de
placaj fixat la distanţa de 100 m de la retezătura de la gura ţevii aruncătorului de grenade. Înălţătorul se fixează
în poziţia 1.

Fig. 29. Ţinta de reglaj.

Pentru încercarea prin tragere, trăgătorul trage patru focuri ochind minuţios şi uniform în mijlocul bazei de
jos a dreptunghiului negru al ţintei de reglaj. Se aduce retezătura de sus a cătării sub limita de jos a
dreptunghiului, astfel încît părţile laterale ale dreptunghiului să fie o prelungire a părţilor laterale ale cătării.
După terminarea tragerii comandantul care conduce încercarea prin tragere examinează ţinta şi determină
după amplasarea găurilor poziţia punctului mediu de lovire.
La bătaia normală punctul mediu de lovire (PML) trebuie să se afle în limitele circumferinţei de control cu
raza de 35 cm cu centrul în punctul de ochire (PO).
Dacă PML a ieşit din limitele circumferinţei de control, atunci în dependenţă de devierea constatată a PML
de la punctul de ochire (PO) se efectuează schimbarea corespunzătoare a poziţiei cătării şi ţelului: dacă PML e
mai jos de PO, cătarea trebuie înşurubată, dacă e mai sus - deşurubată; dacă PML e mai în stînga de PO, ţelul
trebuie deplasat la dreapta, dacă e mai în dreapta - la stînga, adică în direcţie opusă devierii PML.
La înşurubarea (deşurubarea) cătării cu o rotaţie PML în cazul tragerii la 100 m se deplasează cu 0,75 m în
sus (la înşurubare) sau în jos (la deşurubare).
La rotirea şurubului ţelului cu rotaţie (patru pocnete), ceea ce corespunde deplasării ţelului cu o diviziune,
în cazul tragerii la 100 m PML se deplasează cu 1 m la dreapta, dacă şurubul se roteşte în sensul mişcării
acelor de ceasornic (la deplasarea ţelului la dreapta), sau la stînga, dacă şurubul se roteşte în sens contrar
mişcării acelor de ceasornic (la deplasarea ţelului la stînga).
Corectitudinea deplasării cătării şi ţelului se verifică prin tragere repetată.
După obţinerea rezultatului satisfăcător rizul vechi de pe corpul înălţătorului se scoate, iar în locul lui se
face un riz nou în faţa rizului centrul de pe ţel.
98. Succesiunea de verificare si aducerea la bataia normal a DSKM.
99. Succesiunea de verificare si aducerea la bataia normal a aparatelor de ochire a AG-7.
Verificarea aparatelor de ochire ale aruncătorului de grenade se efectuează cu ajutorul aparatului (fig. 38) şi
ţintelor (fig. 39) destinate pentru acest scop şi regulilor indicate în tabel.

Fig. 38. Aparatul pentru verificarea dispozitivelor de ochire:

a - aspect general; b - vedere din stînga; c - vedere din
dreapta; 1 - tub; 2 - fund; 3 - tăietură; 4 - prag (ştift); 5 -
tăieturi.

66
 Fig. 39. Ţintele pentru verificarea dispozitivelor de ochire ale aruncătorului de grenade:
aa şi bb - linii verticale.

Mărimea pe
Denumirea prescur- Denumi verticală
Nr. tată a aruncătorului de rea Număr între
crt. grenade şi numărul de prescurt ul centrele
cătări ată a cătării inter-
înălţăto secţiilor
rului mare şi
optic mică ale
cătării, mm
1 РПГ-7В cu două ПГО- Ţinta 108
2 cătări 7В nr.1 41
3 РПГ-7В cu două ПГО-7 Ţinta 108
4 cătări ПГО- nr.1 41
5 РПГ-7 cu două cătări 7В Ţinta 108
6 РПГ-7 cu două cătări ПГО-7 nr.2 41
РПГ-7 cu o cătare ПГО- Ţinta
РПГ-7 cu o cătare 7В nr.2
ПГО-7 Ţinta
nr.3
Ţinta
nr.3

În toate cazurile de verificare a înălţătoarelor ПГО-7В se folosesc ţinte la care mărimea pe verticală între
centrele intersecţiilor mare şi mică e de 108 mm, iar la verificarea înălţătoarelor ПГО-7 - 41 mm. Înălţătoarele
ПГО-7В pot fi controlate după punctul îndepărtat. Verificarea înălţătoarelor ПГО-7 după punctul îndepărtat nu
se permite.
La verificarea înălţătorului optic, rozeta pentru corecţiile de temperatură se fixează la semnul «+», iar
cursorul înălţătorului mecanic - la diviziunea 3.
Pentru verificarea dispozitivelor de ochire:
- se fixează aruncătorul de grenade pe suportul de ochire;
- se fixează panoul cu ţinta vertical în faţa aruncătorului de grenade la 20 m de foaia înălţătorului;
- se întind cruciform firele prin tăieturile de pe partea frontală a aparatului pentru verificarea dispozitivelor
de ochire şi se introduce aparatul în partea de la gură a canalului ţevii aruncătorului de grenade astfel încît
pragul (ştiftul) aparatului să intre complet în locaşul de la gura ţevii;

67
 - se îndreaptă aruncătorul de grenade prin canalul ţevii şi gaura aparatului pe cercul de sus al ţintei şi se
fixează bine pe suport; totodată reticulul aparatului trebuie să se suprapună pe intersecţia mare a cercului de sus
al ţintei;
- se efectuează vizarea prin dispozitivele de ochire.
Pentru verificarea înălţătorului optic semnul «+» situat în partea de sus a reticulului trebuie să coincidă cu
intersecţia mică de pe cercul de sus al ţintei. La nesatisfacerea acestei cerinţe se corectează reglarea
înălţătorului. Pentru aceasta:
- se deşurubează capacul şurubului de reglare în direcţie; se introduce şurubelniţa în crestătura şurubului şi
se roteşte acesta pînă la coinciderea semnului «+» de pe reticul cu linia verticală a intersecţiei mici de pe cercul
de sus al ţintei;
- se deşurubează cu 1,5-2 rotaţii cele trei şuruburi laterale de pe rozeta pentru corecţiile de temperatură şi,
ţinînd rozeta în poziţia semnului «+» vizavi de indicatorul de pe corpul înălţătorului, se roteşte şurubul de
reglare în înălţime (central) pînă la coinciderea semnului «+» de pe reticul cu linia orizontală a intersecţiei mici
a cercului de sus.
După verificarea înălţătorului optic se înşurubează capacul şi şuruburile laterale pînă la refuz, apoi se
verifică corectitudinea ochirii aruncătorului şi reglării înălţătorului.
La verificarea înălţătorului mecanic cu o singură cătare linia de ochire nu trebuie să iasă din limitele
cercului de jos (alb) cu diamentrul de 160 mm cel puţin în 50% din cazurile observărilor efectuate.
La înălţătorul cu două cătări linia de ochire a cătării de bază nu trebuie să iasă din limitele dreptunghiului
alb de jos, iar linia de ochire a cătării suplimentare - din limitele dreptunghiului alb de sus.
Dacă la vizare în mai mult de 50% din cazurile observate linia de ochire iese din limitele dreptunghiului
(cercului) respectiv, aparatul de ochire al aruncătorului de grenade se consideră defectat şi urmează a fi reparat.
Pentru verificarea înălţătorului optic pe un punct îndepărtat:
- se alege un punct bine vizibil la distanţa de circa 300 m de la aruncătorul de grenade şi se ocheşte acesta
prin canalul ţevii cu reticulul aparatului pe acest punct;
- se efectuează vizarea înălţător, totodată semnul «+» amplasat în partea de sus a reticulului trebuie să
coincidă cu punctul îndepărtat;
- la nesatisfacerea acestei cerinţe se corectează reglarea înălţătorului, ca şi la verificarea înălţătorului după
ţinta de pe panou.
100. Succesiunea de verificare si aducerea la bataia normal a aparatelor de ochire a AG-9.
101. Succesiunea de verificare si aducerea la bataia normal a aparatelor de ochire a AGS-17
Verificare dispozitivelor de
ochire
de instalat AG pe un teren orizontal (cu ajutorul bulei de nivel);
A. după ţinta de reglaj;
de instalat panoul cu ţinta de control la distanţa de 20-30m de la gura ţevii,
respectînd orizontalitatea şi verticalitatea A.G.;
de instalat dispozitivul THP-30mm în canalul ţevii şi de ridicat steguleţul în sus;
manevrând mecanismul de dirijare a AG în plan orizontal şi vertical, suprapunem
încrucişarea de pe dispozitivul THP cu încrucişare din dreapta de pe ţinta de
control;

privind prin ocularul înălţătorului PAG-17, suprapunem cu ajutorul rozetei de ochire

pe direcţie şi în înălţime spinul central al reticolului cu încrucişarea din stînga de pe
ţinta de control, în aceste condiţii gradaţiunile rozetei pe direcţie trebuie să coincidă
cu indicele la gradaţiunea 30-00, iar rozeta pe înălţime în dreptul indicelui cu
gradaţiunea 0-00;

68
 în cazul necorespunderii acestor cerinţe, este necesar de deşurubat şuruburile de
fixare a rozetelor cu 1-1,5 rotaţii şi de modificat poziţia rozetei cu gradaţiuni în
dreptul diviziunii necesare (30-00,0-00), după care de înşurubat la loc şuruburile de
fixare;

în cazul necorespunderii a poziţiei indicelui gradaţiunilor unghiurilor mari de pe

reticul cu diviziunea “0”, este necesar de deşurubat cu 2-3 turaţii şuruburile de
fixare a indicelui şi de instalat indicele în poziţia “0”, după care de înşurubat
şuruburile;
Verificare dispozitivelor de
ochire
B. după un punct îndepărtat.
de instalat A.G. pe un teren orizontal (cu ajutorul bulei de
nivel);
de ales în teren la distanţa de 500-600 m de A.G. un punct
bine văzut;
de introdus în canalul ţevii dispozitivul de reglare la rece
(T.H.P-30m) şi de ridicat fanionul dispozitivului în poziţia de
sus;

manevrând mecanismele de dirijare a AGS 17, de suprapus

încrucişarea de pe reticulul dispozitivului thp cu punctul ales
din teren şi de blocat de mecanismele de dirijare;
privind prin ocularul înălţătorului PAG-17, rotim rozetele de
aducere a corecţiilor în plan orizontal (direcţie) şi în plan
vertical (în înălţime), suprapunem spinul central de sus a
reticulului cu punctul ales din teren, în acest fel gradaţiunile
rozetei
în cazulînnecorespunderii
direcţie să fie înacestor
dreptulcerinţe,
la 30-00,
esteiar pe înălţime
necesar de
0-00;
deşurubat şuruburile de fixare a rozetelor cu 1-1,5 rotaţii şi de
modificat poziţia rozetei cu gradaţiuni în dreptul diviziunii
necesare (30-00,0-00), după care de înşurubat la loc şuruburile
în cazul
de necorespunderii a poziţiei indicelui gradaţiunilor
fixare;
unghiurilor mari de pe reticul cu diviziunea “0”, este necesar
de deşurubat cu 2-3 turaţii şuruburile de fixare a indicelui şi
de instalat indicele în poziţia “0”, după care de înşurubat
şuruburile;
102. Succesiunea de verificare si aducerea la bataia normal a PM.TT.
Încercarea pistolului prin tragere se efectuează trăgînd cu cartuşe din acelaşi lot la o distanţă de 25 m.
Se trage asupra unui cerc de culoare neagră cu diametrul de 25 cm fixat pe un panou cu înălţimea de 1 m şi
lăţimea 0,5 m.
Ca punct de ochire serveşte mijlocul limitei de jos a cercului negru sau centrul cercului. Punctul de ochire
trebuie să se afle aproximativ la înălţimea ochilor trăgătorului.
Pe linia verticală deasupra punctului de ochire se marchează (cu cretă, creioane colorate) poziţia normală a
punctului mediu de lovire, care trebuie să fie mai sus de punctul de ochire cu 12,5 cm sau să coincidă cu acesta,
dacă punctul de ochire va fi centrul cercului. Punctul însemnat este punct de referinţă.
Încercarea pistolului prin tragere se efectuează din poziţia în picioare cu arma neaşezată sau rezemat (pe
brazdă de iarbă, sac plin cu rumeguş) pe orice obiect din teren sau suport.
La tragerea rezemat laba mîinii cu pistolul nu trebuie să se atingă de reazem.
Pentru încercarea pistolului prin tragere, trăgătorul trage consecutiv patru focuri, ochind minuţios şi
uniform. După terminarea tragerii se examinează panoul şi după amplasarea găurilor se determină gruparea
loviturilor pistolului şi poziţia punctului mediu de lovire..
Gruparea loviturilor pistolului se consideră normală dacă toate patru găuri (în cel mai rău caz trei, dacă una
din găuri brusc a deviat de la celelalte) încap într-o circumferinţă (gabarit) cu diametrul de 15 cm.

69
 La gruparea satisfăcătoare a loviturilor comandantul determină punctul mediu de lovire şi măsoară
mărimea devierii acestuia de la punctul de referinţă cu ajutorul riglei gradate. Pentru comoditatea măsurării prin
punctul de referinţă se duc (cu cretă, creioane colorate) două linii - verticală şi orizontală.
Determinînd punctul de lovire comandantul măsoară mărimea devierii acestuia de la punctul de referinţă.
Punctul mediu de lovire nu trebuie să devieze de la punctul de referinţă mai mult decît cu 5 cm în orice direcţie.
Dacă punctul mediu de lovire a deviat de la punctul de referinţă mai mult de 5 cm, atunci pistolul se transmite
tehnicianului armurier (maistrului) pentru deplasarea corespunzătoare sau schimbarea ţelului; ţelul se schimbă
cu altul mai mic (mai înalt), dacă punctul mediu de lovire e mai sus (mai jos) de punctul de referinţă; ţelul se
deplasează la stînga (la dreapta), dacă punctul mediu de lovire e mai în dreapta (în stînga) de punctul de
referinţă.
Mărimea (micşorarea) înălţimii ţelului sau deplasarea lui în dreapta (stînga) cu 1 mm schimbă poziţia
punctului mediu de lovire în direcţia corespunzătoare cu 19 cm.
După aducerea pistolului la bătaia normală, ţelul se fixează cu ajutorul punctatorului, semnul vechi de pe
ţel se scoate, iar în locul lui se face altul.
103. Reglarea armamentului TAB. ÎNTOCMIREA ŢINTEI DE REGLARE – CONTROL
Ţinta de reglare-control se întocmeşte după aducerea mitralierelor la bătaia normală:
 pe un panou aflat la o distanţă de 20 m de la T.A.B. se fixează o foaie de hârtie albă cu dimensiunile de
1/1m- TAB-80 şi 1,2/1,2m- TAB-71M pe care este trasat PC pentru KPVT; poziţia corectă a panoului se
verifică cu ajutorul înălţătorului optic. Verticalitatea poziţionării ţintei trebuie verificată cu ajutorul firului cu
plumb;
 în cazul TAB–80 se pregăteşte înălţătorul optic rotind rozeta de suprapunere astfel ca să suprapunem
linia orizontală din cîmpul de vizare a înălţătorului optic cu însemnul zero (0) de pe scara distanţelor;
 în ţeava KPVT se introduce dispozitivul de reglare la rece şi se ocheşte în P.C. al ţintei, după care se
blochează mecanismele de ochire şi se verifică ca ochirea în PC să fie păstrată;
 vizând prin înălţătorului optic şi prin dispozitivul de reglare la rece introdusă în ţeava mitralierei PKT se
trasează pe ţinta de reglaj P.C. al lunetei şi a mitralierei PKT. Poziţia fiecărui P.C. de pe ţinta de reglaj trebuie
să se determine ca un punct mediu a trei ochiri;
 se măsoară coordonatele P.C. de pe ţintă (cu precizia pînă la 1mm), iar valorile lor se înscriu pe ţinta de
reglaj, care se anexează în formularul T.A.B. – lui

104.Verificarea preciziei mitralierilor TAB si aducerea acestora la bataia normala.

Aducerea mitralierelor la bătaia normală se efectuează în cazurile schimbării ambelor sau a uneia dintre
mitraliere, schimbării înălţătorului sau geamului de protecţie cu încălzire electrică al înălţătorului, schimbării
tubului pentru reglarea tirului la rece, alcătuirii ţintei de control şi reglaj, înrăutăţirii evidente a grupării şi
preciziei bătăii instalaţiei, precum şi în cazul schimbării instalaţiei sau după reparaţia mecanismelor ei.
Înaintea încercării prin tragere mitralierele trebuie să fie examinate minuţios şi toate defectele depistate-
înlăturate.
Încercarea prin tragere a instalaţiei se efectuează în condiţii climaterice favorabile şi iluminare bună, cu
muniţii din acelaşi lot pentru fiecare mitralieră.
Înaintea aducerii instalaţiei la bătaia normală, pentru a reduce consumul de timp şi muniţiile, se verifică
dispunerea reciprocă a axei canalului ţevii mitralierei şi axei optice a înălţătorului.
Verificarea se face în următoarea succesiune:
- se instalează maşina pe un teren orizontal tare şi orientativ cu partea frontală şi mitralierele în direcţia
tragerii, se aduce presiunea în pneurile roţilor la 2,8 kgf/cm 2, motorul se opreşte, se cuplează viteza întîia la
cutia de viteze şi se frînează maşina cu ajutorul frînei de staţionare;
- se pregătesc mitralierele КПВТ şi ПКТ pentru tragere încărcîndu-le şi avînd în benzi cîte 5 cartuşe;
- se apasă pe butonul declanşatorului electric şi se trage pe rînd cu fiecare mitralieră cîte 5 focuri (pentru
trasare) în sectorul de executare a focului;
- se deconectează întreruptorul declanşatorului electric şi se verifică lipsa cartuşelor în mitraliere;
- se fixează panoul la distanţa de 100 m de la retezătura de la gura ţevii mitralierei КПВТ. Pe panou se
fixează vertical ţinta de verificare (fig. 49) la înălţimea liniei de tragere a mitralierelor. Ţinta trebuie să fie bine
iluminată, totodată sursa de lumină nu trebuie să încurce la ochirea mitralierelor şi înălţătorului asupra crucilor
şi semnului de ochire al ţintei;

70
 Fig. 50. Ţintă de verificare
- se introduce în ţeava mitralierei КПВТ tubul reglării tirului la rece (TRTR) cal. 14,5 mm pînă la proptire
în guler, astfel încît firul vertical să fie paralel cu linia verticală a ţintei. Creasta tubului TRTR trebuie să fie
îndreptat în sus;
- se dirijează cu ajutorul mecanismelor de ochire în înălţime şi direcţie reticulul TRTR pe centrul crucii
ţintei cu marcajul КПВТ. În această poziţie se frînează cu ajutorul frînelor părţile rotativă şi oscilantă ale
instalaţiei. La folosirea tubului reglării tirunului la rece trebuie de avut în vedere că imaginea ce se vede prin
tub este direct răsturnată de la dreapta spre stînga;
- se scoate de la mitraliera ПКТ ascunzătorul de flăcări (filet pe stînga) şi se introduce în ţeavă tubul
reglării tirului la rece cal. 7,62 mm pînă la proptire în guler, astfel încît firul vertical să fie paralel cu linia
verticală de pe ţintă. Creasta TRTR trebuie să fie îndreptată în sus. Reticulul TRTR trebuie să coincidă cu
crucea ţintei cu marcajul ПКТ;
- dacă reticulul nu se suprapune, atunci se schimbă poziţia mitralierei ПКТ, scoţînd în prealabil splinturile
la bucşele mecanismului de reglare a bazei căruciorului. După aceea cu ajutorul mecanismului de reglare a
bazei căruciorului mitralierei ПКТ se dirijează cu reticulul TRTR pe centrul crucii ţintei cu marcajul ПКТ.
Ochirea mitralierei prin TRTR se efectuează prin vizare triplă;
- după ce ţevile mitralierelor sînt îndreptate în intersecţiile corespunzătoare de pe ţintă, se verifică poziţia
înălţătorului. Punctul de intersecţie a axelor verticală şi orizontală ale reticulului înălţătorului (vîrful echerului)
trebuie să coincidă cu centrul semnului de ochire П al ţintei. Dacă vîrful echerului reticulului înălţătorului nu a
coincis cu centrul semnului de ochire П al ţintei, atunci se efectuează reglarea înălţătorului în conformitate cu
indicaţiile;
- se scot tuburile reglгrii tirului la rece din canalele юevilor mitralierelor КПВТ şi ПКТ şi se pun în lăzi.
Lăzile se fixează pe locurile lor în maşină. Se înşurubează pe ţeava ПКТ ascunzătorul de flăcări.
După terminarea reglării amplasării reciproce a axelor canalelor ţevilor mitralierelor cu axa optică a
înălţătorului se verifică gruparea şi precizia loviturilor mitralierelor trăgînd asupra ţintei de reglaj (fig. 50).
Tragerea se execută cu cartuşe: pentru mitraliera КПВТ - cu glonţ Б-32, pentru mitraliera ПКТ - cu glonţ uşor
cu miez de oţel.

Fig. 51. Ţinta de reglaj

Ordinea verificării grupării şi preciziei loviturilor:
- se schimbă ţinta de verificare cu cea de reglaj;
71
 - se оncarcг mitralierele КПВТ şi ПКТ avînd în benzi cîte 10 cartuşe şi se înclanşează întrerupătorul
declanşatorului electric;
- se dirijează instalaţia cu ajutorul mecanismelor de ochire în înălţimea şi direcţie pe punctul de ochire al
ţintei (se suprapune vîrful echerului reticulului înălţătorului pe punctul de ochire), după aceea se frînează cu
siguranţă instalaţia;
- se apasă pe butonul din stînga al declanşatorului electric şi se execută cu foc neîntrerupt 10 lovituri cu
mitraliera КПВТ, apoi se execută 10 lovituri cu mitraliera ПКТ. Tragerea se efectuează cu fiecare mitralieră
aparte;
- după terminarea tragerii se efectuează o declanşare dublă a închizătoarelor, mitralierele se pun sub
unghiul maxim de nivel, se deconectează întreruptorul declanşatoarelor electrice şi se frînează instalaţia.
Se determină pe ţinta punctul mediu de lovire (PML) al seriei fiecărei mitraliere (fig. 51 şi 52), pentru
aceasta:
- se duce linia orizontală (I-I), astfel încît numărul găurilor din ambele părţi ale acestei linii, precum şi
distanţele (B1 şi B2) pînă la cele mai apropiate găuri de această linie să fie egale;

Fig. 51. Determinarea Fig. 52. Determinarea

punctului mediu de lovire al punctului de lovire al seriei
seriei şi grupării loviturilor şi grupării loviturilor
mitralierei КПВТ mitralierei ПКТ

- se duce linia verticală (II-I), astfel încît numărul găurilor din ambele părţi ale acestei linii, precum şi
distanţele (A1 şi A2) pînă la cele mai apropiate găuri de această linie să fie egale. Punctul de intersecţie al
liniilor orizontală (I-I) şi verticală (II-II) va fi punctul mediu de lovire al seriei;
- din punctul mediu de lovire al seriei se descriu circumferinţe: una cu raza de 350 mm pentru mitraliera
КПВТ şi alta cu raza de 180 mm pentru mitraliera ПКТ. În limitele fiecărei cerc trebuie să fie cel puţin 8 găuri.
Dacă la tragere se va obţine o grupare nesatisfăcătoare a loviturilor mitralierei КПВТ, atunci se va frîna mai
rezistent instalaţia sau se va schimba ţeava mitralierei, după aceea se va repeta tragerea.
Gruparea loviturilor mitralierei КПВТ se consideră nesatisfăcătoare şi durata de serviciu a ţevii ei epuizată
dacă raza de împrăştiere s-a mărit mai mult decît de 2,5 ori faţă de cea iniţială (350 mm) sau cînd mai mult de
50% din găuri sînt de formă ovală.
În cazul grupării nesatisfăcătoare a loviturilor mitralierei ПКТ se verifică corectitudinea reglării şi
strîngerii bucşelor mecanismului de reglare a bazei căruciorului şi se repetă tragerea.
Dacă în acest caz se va obţine o grupare nesatisfăcătoare a loviturilor, atunci se schimbă mitraliera ПКТ.
Gruparea loviturilor mitralierei ПКТ se consideră nesatisfăcătoare şi durata de serviciu a ţevii ei epuizată dacă
reza de împrăştiere s-a mărit mai mult decît de 2,5 ori faţă de cea iniţială (180 mm).
După obţinerea grupării satisfăcătoare a loviturilor se trag încă două serii a cîte 10 focuri cu fiecare
mitralieră, avînd în benzi cîte 10 cartuşe. După aceste serii se determină gruparea loviturilor fiecărei serii,
punctul mediu de lovire al fiecărei serii şi punctul mediu de lovire real al acestor trei serii pentru fiecare
mitralieră aparte (fig. 51, 52 şi 53).
Precizia tragerii se consideră satisfăcătoare dacă punctul mediu de lovire a trei serii se află în limitele unei
circumferinţe cu raza nu mai mare de 135 mm pentru mitraliera КПВТ şi nu mai mare de 60 mm pentru ПКТ.

72
 Dacă la tragere va fi ob-
ţinută o precizie
nesatisfăcătoare a loviturilor
instalaţiei, atunci se
efectuează reglarea necesară
a mitralierei ПКТ şi
înălţătorului.
La reglarea mitralierei
ПКТ se înşurubează acea
bucşă a mecanismului de
reglare în care parte a deviat
PML de la punctul de Fig. 53. Determinarea punctului
referinţă, deşurubînd în prea- mediu de lovire a trei serii ale
labil bucşa din cealaltă parte. mitralierei (PML real).
Rotirea bucşei cu o diviziune
deplasează PML cu 100 mm,
adică cu o miime.
După aceasta se fixează
ПКТ şi înălţătorul şi se
execută trage-rea.
105 REGLAREA ARMAMENTULUI BMD-1 ...
Verificarea armamentului de maşina de luptă se execută:
 la primirea maşinii de luptă în subunitate;
 după reparaţie şi înlocuirea pieselor care i-ar putea influenţa bătaia armei;
 după schimbare mitralierei, ţevii, leagănului;
 cînd se observă în timpul tragerilor abaterea anormală a grenadelor, gloanţelor;
 în situaţii de luptă, atunci când există posibilităţi de verificare a bătăii;
Pentru verificarea înălţătorului după ţinta de control este necesar:
 de dispus maşina de luptă pe o suprafaţă orizontală;
 de lipit pe rizurile de la gura ţevii tunului o încrucişare de fire de aţă neagră;
 de deschis închizătorul şi se introduce dioptrul în camera de încărcare;
 de poziţionat rozeta mecanizmului de corecţie la temperatură în poziţia „0” indiferent de temperatura a
mediului înconjurător;
 de montat diafragma pe boneta-ocular în aşa fel ca să omitem dublarea imaginii a reticulului;
 de fixat panoul cu ţinta de control la distanţa de 20 m de la retezătura gurii ţevii, perpendicular pe axul
ţevii astfel ca încrucişarea de aţe de la gura ţevii să se suprapună cu încrucişarea „2A28” de pe ţinta de reglaj;
 de pregătit înălţătorul pentru funcţionare în regim de zi;
 rotind turela în stînga şi în dreapta, verificăm corectitudinea poziţionării a panoului cu ţinta de reglaj
astfel ca încrucişarea de sus a reticulului să nu depăşească linia orizontală de pe ţinta de reglaj;
 vizînd prin dioptru, mînuim mecanismele de ochire în înălţime şi direcţie şi suprapunem încrucişarea de
aţe de la gura ţevii cu cu încrucişarea „2A28” de pe ţinta de reglaj;
 observînd prin ocularul înălţătorului verificăm dacă încrucişarea de bază a reticulului se suprapune cu
încrucişarea de pe ținta de control, în caz contrar se trece la reglarea înălţătorului (suprapunerea acestora);
 pentru reglarea înălţătorului pe orizontală şi verticală este necesar de rotit cu şurubelniţa axul
mecanismului de reglare pe orizontală 1 şi verticală 2 în direcţia dorită astfel ca să asigurăm suprapunerea de
mai sus;
 de montat dispozitivul de reglare la rece (THP) în canalul ţevii mitralierei PKT;
 de vizat prin dispozitivul de reglare la rece (THP) şi de verificat dacă încrucişarea reticulului
dispozitivului de reglare la rece se suprapune cu încrucişarea PKT de pe ţinta de control. În caz de
nesuprapunere a acestora, este necesar de adus la poziţia necesară cu ajutorul şuruburilor de reglare ale
mecanismului de reglare .
 după suprapunerea încrucişărilor, de înşurubat şuruburile şi de verificat corectitudinea suprapunerii
încrucişărilor.
 de demontat dispozitivul de reglare la rece din ţeava PKT;
 de sigilat şuruburile ale mecanismului de reglare.
73
 Pentru verificarea înălţătorului după un punct îndepărtat este necesar:
◦ de dispus maşina de luptă pe o suprafaţă orizontală;
◦ de lipit pe rizurile de la gura ţevii tunului o încrucişare de fire
de aţă neagră;
◦ de poziţionat rozeta mecanizmului de corecţie la temperatură în poziţia „0” indiferent de
temperatura a mediului înconjurător;
◦ de deschis închizătorul şi se introduce dioptrul în camera de încărcare;
◦ de întrodus THP 7 în canalul țevii PKT;
◦ de pregătit înălţătorul pentru funcţionare în regim de zi;
◦ de ales în teren la distanţa de 800 m de maşina de luptă un punct bine văzut (obiect clar vizibil);
◦ Toate trei încrucișări trebuie să se suprapună pe punctul ales, în caz contrar procedăm ca în cazul
precedent;
106.Verificarea bataii si aducerea la bataia normal PKT a BMD-1.
Pentru reglarea mitralierei jumelate PKT după ţinta de control este necesar:
 de dispus maşina de luptă pe o suprafaţă orizontală;
 de fixat panoul cu ţinta de reglare la distanţa de 100 m de la retezătura gurii ţevii, perpendicular pe
axul ţevii. Corectitudinea instalării ţintei se verifică prin rotirea turele în ambele părţi în urma căreia
încrucişarea de sus a reticulului nu trebuie să depăşească linia orizontală de pe ţinta de reglare;
 mînuind mecanismele de ochire în înălţime şi direcţie, suprapunem diviziunea 6 de pe reticul cu punctul
de ochire 1PN22M2 de pe ţinta de reglare; (mişcarea se execută de jos în sus şi de la stînga la dreapta);
 de montat dispozitivul de reglare la rece (THP) în canalul ţevii mitralierei
 de vizat prin dispozitivul de reglare la rece (THP) şi de verificat dacă axul canalului ţevii corespunde cu
punctul de ochire pentru PKT de pe ţinta de reglare. La necesitate, cu ajutorul mecanismului de reglare a
înălţătorului de corectat poziţia mitralierei;
 de demontat dispozitivul de reglare la rece (THP) din canalul ţevii mitralierei PKT;
 de executat foc cu 10 cartuşe serii scurte (2-4 ctş.) în afara ţintei, pentru aşezarea mitralierei în leagăn şi
încălzirea ţevii. Reglatorul de gaze al mitralierei trebuie să fie poziţionat la poziţia 2 iar maneta de
corecţie a temperaturii de pe înălţătorul optic în poziţia "0";
 de ochit cu diviziunea 6 în punctul de ochire de pe ţinta de reglare şi de executat 4 focuri automat (de
folosit cartuşe cu glonţ obişnuit, cu miez de oţel, luate din acelaşi lot de fabricaţie);
 de marcat pe panoul cu ţinta de reglare cu ajutorul dispozitivului de reglare la rece (THP) şi a
indicatorului pentru mitralieră, punctul de vizare a canalului ţevii a mitralierei PKT;
 de determinat P.M.L. după 4 spargeri şi poziţia lui faţă de P.C.. Dacă P.M.L. nu se va încadra în
dreptunghiul de pe ţinta de reglaj, atunci de deplasat coordonatele a şi b de la P.O. în direcţia opusă
deplasării P.M.L. de la P.C. şi de marcat cu un punct .
 de montat dispozitivul de reglare la rece (THP) în canalul ţevii mitralierei PKT;
 de verificat dacă se mai suprapune diviziunea 6 de pe reticul cu P.O. 1PN22M2 de pe ţinta de reglare;
 de suprapus centrul indicatorului pentru mitralieră cu punctul obţinut şi vizând prin dispozitivul THP de
suprapus axul canalului ţevii (cu ajutorul mecanismului de reglare cu centrul indicatorului;
 de demontat dispozitivul de reglare la rece (THP) din canalul ţevii mitralierei PKT;
 de executat foc 10 cartuşe foc automat- neîntrerupt.
 Bătaia mitralierei se consideră normală dacă cel puţin 8 spargeri se încadrează în dreptunghiul cu
dimensiunile de 14 x 16 cm şi P.M.L. se încadrează în dreptunghiul cu dimensiunile de 11 x 13 cm de
pe ţinta de reglare;
 Dacă rezultatul tragerii nu va îndeplini aceste cerinţe, atunci tragerea se va repeta, modificând poziţia
mitralierei, pînă la obţinerea rezultatului pozitiv;
 După finisarea a acestor operaţiuni, se sigilează cu cablu special şuruburile mecanismului de reglare.
107.Compartimentul de lupta TAB. Destinatia si constructia generala acompartimentului de lupta TAB.
Turela de luptă TAB-70.
 Mitralierele – două mitraliere jumilate: una de calibru mare – KPVT 14,5 mm şi una de calibru 7,62 mm
– PKT.
 Muniţiile: - pentru mitraliera KPVT – 500 cartuşe;
- pentru mitraliera PKT – 2000 cartuşe.
 Capacitatea colectorului de tuburi:
Tuburi de la PKT – 250 buc.
74
 Benzi de PKT – 10 câte 25 locaşuri;
Benzi de KPVT – 5 câte 10 locaşuri.
 Unghiul de tragere: - pe orizontală: 360o;
- pe verticală: de la -5o până la +30o.
 Mecanismele de dirijare:
- pe orizontală: mecanisme de rotaţie manual;
- pe verticală: mecanism de ridicare manual.
 Viteza de dirijare la o rotire deplină a manivelei:
- pe orizontală: 21o;
- pe verticală: 4o.
 Greutatea turelei cu mitraliere, înălţătorul şi scaunul: 400 kg.
 Diametrul exterior al turelei – 1424 mm.
 Înălţimea liniei de foc de la suprafaţa pământului: 2035 mm.

108.Aducerea compartimentului de lupta TAB din pozitia de mars in pozitia de lupta si invers.
Mecanismul de rotire a turelei
El este compus din:
1. Roată dinţată conducătoare care se află tot timpul în angrenare cu inelul dinţat FIX al corpului maşinii.
2. Manivela mecanismului pe care este butonul de dare a focului pentru mitralierele PKT şi KPVT.
3. Pe corpul manivelei este dispus troleu.
4. în calitate de frână a turelei se foloseşte frâna coroana (inelul) dinţat al turelei.
Mecanismul de ridicare Este compus din:
 Manivelă.
 Roată dinţată.
 Roată dinţată intermediară care se află în angrenare tot timpul cu sectorul.
 Sectorul la rândul său întoarce (roteşte) axul (valul) măştii.
 Masca rotindu-se în suporturi întoarce leagănul pe care sunt instalate mitralierele, la rotirea manivelei
spre sine mitralierele coboară, iar la rotirea manivelei spre sine mitralierele se ridică. Mecanismul de
ridicare este asigura cu frână.
 Pentru trecerea armamentului în poziţia de luptă se execută următoarele operaţiuni:
 se scoate husa de pe turelă şi se aşează în interiorul cutiei blindate;
 se deblochează turela şi partea basculantă a armamentului şi se verifică să nu existe în interiorul
transportului obstacole în spaţiul de rotire a turelei;
 se închid gurile de acces;
 se conectează întrerupătorul declanşatoarelor electrice de pe tabloul electric al turelei. Întrerupătoarele
iluminării turelei şi iluminării scalei lunetei de ochire se vor conecta numai la nevoie;
 se scot din stelaje cutiile de benzi cu cartuşe şi se introduc în suporturile de pe leagăn;
 se scot benzile cu primele cartuşe, se aşează pe ghidaje şi se încarcă mitralierele;
 se pregătesc pentru lucru aparatele de ochire şi de observare;
 se raportează „mitralierele – încărcate” şi se aşteaptă la telefonul de bord ordinul comandantului.
 Pentru trecerea mitralierelor în poziţia de marş se execută următoarele operaţiuni:
 se deblochează leagănul, se aduce a orizontală şi se blochează cu dispozitivul de blocare în marş;
 se blochează turela cu dispozitivul de blocare al turelei în marş;
 se stinge plafoniera turelei şi becul de iluminare al tabloului electric al turelei;
 se acoperă turela cu husa.
109.Instalarea munitiilor in TAB-80
110.Destinatia si constructia generala a compartimentului de lupta BMD-1.

75
 Corpul maşinii convenţional este despărţit în trei compartimente:

a. Compartimentul de conducere;

b. Compartimentul de luptă;
c. Compartimentul de forţă;
În compartimentul de luptă se află:
1. tunul de calibru 73 mm 2A28 „Grom” ; 6. conveierul pentru 40
7.mm
2. mitraliera jumelată cu tunul calibru 7,62de scaunul
PKT; O.O.;
lovituri;
3. aparate de obs. a O.O. TNPO- 8. locaşuri pentru 2 RATD “Maliutka”;
170 – 4 buc;electrică 1ĂŢ10M de
4. comanda
dirijare a tunului şi mtr. spre ţintă;
5. podeaua rotitoare suspendată de turelă;
9. înălţătorul optic 1PN22M1 (M2);
10. complexul RATD ;
11. cutiile de benzi a mitralierei jumilate;

12. două butelii şi sistemul contra incendiului;

13. mecanismul de blocare a turelei;

1. Împingătorul;
2. Peria pentru curăţarea ţevi tunului;
3. Colector de tuburi trase;
4. Geantă pentru cască şi telefon.
5. Cască cu telefon şi priză;
Construcţia turelei:
1. fălcile ambrazurii; 6. locaşuri (4) pentru aparatele de observare
2. ambrazura tunului; 7. locaş pentru ventilator;
3. oblonul pentru instalaţia RATD; 8. inelul suport;
9. oblonul operatorului;
4. orificiu pentru montarea mitralierei;
10. inel
5. locaş pentru amplasarea înălţătorului ptr. demontarea turelei.
optic;

111.Destinatia mecanismelor principale ale compartimentului de lupta BMD-1.

76
 1. Ambrazura şi fălcile ambrazurii - amplasarea şi fixarea tunului
înOblonul
2. turelăpentru
cu ajutorul a 2 –bolţuri.
instalaţia RATD instalarea RATD din turelă pe instalaţia de lansare
şi ptr.alimentarea cu aer a motorului şi echipajului pe timpul forţării cursurilor de apă.

3. Oblonul OO – serveşte pentru intrarea şi eşirea OO din ML.

4. Dispozitivul de blocare a turelei în marş - de a bloca turela pe timpul
marşului, scoţind astfel de sub sarcină mecanismul de rotire sau dispozitivul de
frînare în direcţie.
5. Rulmentul turelei - este de tipul cu bile.
Inelul superior este fixat pe inelul suport al corpului turelei, iar inelul inferior
este fixat pe platforma carcasei ML.
Pentru izolarea rulmentului turelei şi protejarea efectivului de pătrunderea
prafului, apei, de efectul exploziei nucleare spaţiul între inelul superior şi inelul
suport este acoperit cu un inel de cauciuc.

112.ÎNCĂRCAREA MUNIŢIILOR ÎN COMPARTIMENTUL DE LUPTĂ BMD 1

Pregătirea loviturilor pentru încărcarea în maşină se petrece în următoarea ordine:
- de extras din ladă încărcătura de start şi grenada;
- de scos ambalajul de pe capacul de siguranţă a focosului şi de pe stabilizatorul grenadei;
- de verificat grenada şi încărcătura de start; grenadele şi încărcăturile defectate la trageri nu se
folosesc;
- de unit grenada cu încărcătorul de start.

Încărcarea loviturilor în conveier se petrece cu trei membri ai echipajului. În acest caz unu din membrii
echipajului ocupă locul în partea dreaptă lângă maşină, al doilea în partea dreaptă pe maşină, al treilea (OO) în
turelă. Primul membru al echipajului ia lovitura pregătită şi o transmite la al doilea şi prin gura de acces a OO i-
o transmite OO.
OO este obligat:
 să scoată capacul de siguranţă a focosului a loviturii PG-15V; capacul şi inelul de siguranţă se pune în
geanta de pe colectorul de tub cartuşe;
 să verifice dacă partea de fund a încărcăturii de start şi a cuibului conveierului sunt curate;
 să instaleze lovitura în conveier şi s-o fixeze.
La încărcarea loviturilor OG-15V se respectă următoarea proporţie 2 lovituri OG-15V şi 3 lovituri PG-
15V.
Unitatea de foc care se găseşte în compartimentul de luptă este:
lovituri pentru tun – 40 buc;
Lada cartuşe mitralierele PKT (jumelată)
– 4000buc;
RATD – 3 buc
grenade de mînă F-1 – 20 buc;
rachete de semnalizare – 20 buc
cutii cartuşe pentru mitralierele
PKT de cursă – 4000buc;
113ADUCEREA COMPARTIMENTULUI DE LUPTĂ BMD 1 DIN POZIŢIA DE MARŞ ÎN POZIŢIA DE
LUPTĂ ŞI INVERS
Pregătirea armamentului, muniţiilor, aparatelor şi dispozitivelor de observare şi de ochire, pentru acţiunile
de luptă, se efectuează conform regulilor descrise în manuale, descrieri tehnice şi instrucţiuni pe baza materială
şi de exploatare a maşinii de luptă a infanteriei.
Compartimentul de luptă se aduce din poziţia de marş în poziţia de luptă la comanda: ”Pentru luptă”. La
această comandă ochitorul-operator petrece următoarele acţiuni:
- deschide oblonul său şi fixează poziţia lui cu fixatorul;
- ocupă locul său în compartimentul de luptă (scaunul OO trebuie să fie regulat anterior);
- conectează cu mâna dreaptă întrerupătorul iluminării din spate şi din bord a turelei;
- se încredinţează că lipsesc obstacolele la rotirea turelei şi tunului dinafară şi înăuntrul turelei;
77
- închide oblonul său: pentru aceasta cu mâna dreaptă închide mânerul fixatorului înainte până la refuz, iar cu
mâna stângă susţine capacul oblonului, de mânerul dispozitivului de blocare, rotind mânerul dispozitivului de
blocare împotriva acului ceasornicului, blocând capacul oblonului;
- uneşte casca cu telefon la aparatul său de legătură lăuntrică;
- pentru asigurarea securităţii în timpul lucrului mecanismului de încărcare, ridică împrejmuirea de protecţie a
scaunului său şi o fixează cu ajutorul fixatorului;
- eliberează turela, controlează dacă se roteşte în regim electric şi mecanic. De asemenea controlează ridicarea
şi coborârea tunului prin sistemul electric şi mecanic;
- conectează butonul „Deni” amplasat pe panoul dispozitivului de ochire în dreapta. Conectează întrerupătorul
„Privod” şi „Spuschi” pe panoul turelei amplasate în stânga de la OO, ca rezultat trebuie să se ilumineze becul
verde de pe panoul dispozitivului de ochire;
- dacă este necesar de încălzit sticla dispozitivului de ochire, conectează întrerupătorul „Obogrev stecla” pe
panoul turelei;
- dacă este necesar de curăţit sticla dispozitivului de ochire, trebuie de câteva ori de mişcat mânerul
curăţătorului în sus şi în jos;
- de pus întrerupătorul „Privod” de pe pupitrul de comandă în poziţia „BKL”, la aceasta trebuie să se ilumineze
becul de semnalizare „Privod” pe pupitrul de semnalizare care se află înaintea panoului turelei;
- în condiţii de zi (favorabilă) găteşte pentru lucru reticulul de zi a dispozitivului de ochire; în condiţii de noapte
– reticulul de noapte;
- controlează (verifică) lucrul declanşatorului electric a mitralierei jumilate; conduce port-închizătorul de
mâner înapoi până la refuz şi îl întoarce în poziţia iniţială. Cu degetul mare a mâinii stângi apasă butonul
tragerii care este amplasat pe mânerul stâng a pupitrului de conducere, la aceasta port-închizătorul împreună cu
închizătorul sub acţiunea mecanismului recuperator se duce înainte, de asemenea se verifică declanşatorul
mecanic;
- pregăteşte banda de cartuşe pentru încărcarea mitralierei jumilate;
- cu ajutorul pupitrului de conducere îndreaptă tunul înainte, dacă el se află în altă poziţie şi îl coboară până la
maximum.
- deschide închizătorul tunului şi se încredinţează că în canalul ţevii nu sunt obiecte străine;
- conectează întrerupătorul „MZ” pe panoul turelei şi pupitrului de comandă”;
- raportează comandantului grupei „OO pentru luptă este gata”;
- duce observaţii în sectorul său.
114.PRINCIPIILE ÎNTREŢINERII ŞI EXPLoATĂRII ARMAMENTULUI.
Arma trebuie să se întreţină în stare bună de funcţionare (disponibilă) şi gata de funcţionare. Aceasta
poate fi atins prin curăţirea şi ungerea corectă şi la timp şi păstrarea corectă a armamentului.
Curăţarea armamentului aflat în subunităţi se petrece:
 la pregătirea pentru tragere;
 după tragere cu muniţii de luptă şi de manevră imediat după tragere (în câmp); se curăţă şi se
unge cutia mecanismelor, canalului ţevii, camera de gaze, pistonul de gaze, port-închizătorul; curăţirea finală
se petrece după întoarcere de la tragere şi în următoarele 3-4 zile în fiecare zi;
 după servicii şi şedinţe în câmp fără tragere, după ieşirea din serviciu sau întoarcerea de la
şedinţă;
 în condiţii de luptă sau la aplicaţiile de lungă durată – zilnic; în pauze între lupte sau în timpul
întreruperilor la aplicaţii;
 dacă arma nu s-a folosit – nu mai rar de o dată pe săptămână.
După curăţire arma se unge, unsoarea aplicându-se numai pe suprafaţa bine curăţită a metalului, pentru
a nu permite ca umezeala să acţioneze asupra metalului.
Curăţirea şi ungerea armei se execută sub conducerea nemijlocită a comandantului de grupă.
El este obligat să controleze starea accesoriilor şi calitatea materialelor pentru curăţat; să controleze
dacă curăţarea s-a făcut corect şi bine şi se aprobe ungerea şi montarea, să controleze dacă arma a fost unsă
şi montată corect.
Ofiţerii sunt obligaţi să asiste la timp la curăţirea armamentului şi să controleze dacă ea se execută
corect.
Când unităţile se află în cazarmă sau în tabără, curăţarea armelor se execută în locuri special destinate
pe mese utilate sau adoptate în acest scop, iar în luptă sau la marş – pe aşternuturi, scânduri, placaje care au
fost curăţate în prealabil de murdărie şi praf. Pentru curăţarea şi ungerea armelor se întrebuinţează cârpe
78
 curate moi şi câlţi curăţiţi. Câlţii se folosesc la curăţarea canalului ţevii, în mod obligatoriu după tragere în
scopul îndepărtării zgurei rezultate din arderea pulberii.
Pentru curăţirea şi ungerea armelor se întrebuinţează uleiuri, unsori şi materiale de curăţit:
 unsoarea lichidă de armă – pentru curăţirea şi ungerea armelor la temperatura aerului de la
o o
+50 C - -0 C;
 unsoarea de armă – pentru ungerea canalului ţevii, pieselor şi mecanismelor armelor după
curăţire; se foloseşte la temperatura aerului mai sus de +5o C;
 soluţia RCS – pentru curăţirea canalului ţevii şi altor piese supuse acţiunii gazelor de pulbere.
Soluţia RCS se pregăteşte în subunitate în cantitate necesară pentru curăţirea armelor timp de 24 ore. Componenţa:
- apă (de băut) – 1 litru;
- carbonat de amoniu – 200g;
- bicromat de potasiu – 3-5g.
O cantitate mică de soluţie ne permite de păstrat nu mai mult de 7 zile în vas de sticlă astupat cu dop, în loc
întunecat, îndepărtat de la aparatele de încălzire. De turnat soluţia în bidonaşe pentru ulei se interzice.
 câlţi cu cârpe, deşeuri din bumbac, hârtie KV-22 – pentru curăţirea şi ungerea pieselor
armelor;
 unsoare de tun – la ungerea armelor pentru păstrarea îndelungată.
Pentru curăţirea şanţurilor, scobiturilor şi a orificiilor se permite folosirea beţişoarelor de lemn de
esenţă moale.
Se interzice folosirea altor unsori şi substanţe de curăţat.
Unsorile şi substanţele de curăţat îşi ating scopul numai atunci, când armele sunt întreţinute
corespunzător, iar unsorile şi substanţele sunt folosite corect.
La tragerea de la un fel de unsoare la alt fel, se petrece demontarea completă a armei, se spală toate
piesele cu unsoare lichidă şi se şterge cu cârpă curată.
Arma adusă de la ger într-o încăpere încălzită se curăţă după 10-20min (după ce arma abureşte).
Se recomandă ca înainte de intrarea în încăperea încălzită, suprafeţele de metal exterioare ale armei să
fie şterse cu o cârpă îmbibată cu ulei de funcţionare.
Degazarea, dezactivarea şi dezinfectarea armelor se petrece conform indicaţiilor comandantului
subunităţi.
Arma se păstrează întotdeauna descărcată, cu încărcătorul scos, cocoşul coborât de pe nuca de armare,
asigurată şi cu cursorul foii înălţătorului fixat pe gradaţia „P”. Arma se dezasigură numai în timpul tragerii.
Când se controlează funcţionarea mecanismului de dare a focului, nu se fac coborâri inutile ale cocoşului de
pe nuca de armare.
Când subunitatea se află în cazarmă sau în tabără, armele se păstrează în rastel; într-un compartiment
special al acestui rastel se păstrează încărcătoarele, port-închizătoarele, baioneta-pumnal, în teacă şi
bidonaşul. Port-închizătoarele şi cureaua trebuie să se păstreze curate şi uscate.
În timpul deslocării temporare într-o oarecare clădire, armele se păstrează într-un loc uscat, departe de
uşi, sobe şi aparate de încălzit. În situaţii de luptă armele se ţin în mâini.
Pe timpul deplasării la câmpul de instrucţie şi pe timpul marşului armele se poartă pe cureaua în poziţia
„la umăr”, „la piept”, „la spate”, ajustând cureaua în aşa fel, încât armele să nu se lovească de obiectele tari
ale echipamentului, cu încărcătorul montat.
Pe timpul deplasării pe automobile sau pe transportoare blindate, armele se ţin vertical între genunchi;
pe timpul deplasării pe tancuri armele se ţin în mâini, ferindu-le de lovituri de blindaj.
Pentru prevenirea inelării sau ruperii ţevii, se interzice astuparea canalului ţevii sau nimerirea în ţeavă a
obiectelor străine (pământ, dopuri de unsoare, dopuri de zăpadă) sau tragerea cu ţeava introdusă în apă (cca
500mm de la gura ţevii).
În unităţile militare armamentul şi muniţiile sunt ţinute la evidenţă în registrul de disponibilitate a
mijloacelor materiale (forma 27) integral pe unitate cu indicarea disponibilului separat pentru fiecare depozit
şi în fiecare subunitate.
Evidenţa întăririi armamentului după subunităţi se efectuează după registrul de evidenţă (forma 28), iar
al armamentului instalat pe obiectivele blindate şi tehnica militară a altor a altor genuri de arme şi servicii –
după registrul (forma 31) în conformitate cu serviciul respectiv.
În subunitate armamentul şi muniţiile sunt ţinute la evidenţă după următoarele documente:
 registrul de evidenţă şi mişcare a mijloacelor materiale în subunitate (forma 26);
 registrul reviziei (controlului) armamentului, tehnicii militare şi muniţiilor companiei;
79
 registrul de eliberare al armamentului şi muniţiilor companiei (conform RSI FA RM);
 tabelul de întărire a armamentului după efectiv;
 tabelul de distribuire – predare (forma 9a).
OBLIGAŢIILE COMANDANTULUI SUBUNITĂŢII REFERITOR LA EXPLOATAREA ŞI
ÎNTREŢINEREA ARMAMENTULUI.
168. Soldatul pe timp de pace şi pe timp de război răspunde de executarea întocmai şi la timp a îndatoriilor ce-
i revin, precum şi de starea de funcţionare a armamentului său, a tehnicii încredinţate şi de integritatea
materialelor ce i s-au repartizat.
169. Soldatul este obligat:
- să cunoască la perfecţie şi să întreţină în stare de funcţionare, curăţate, gata de luptă, armamentul şi
tehnica militară încredinţată.
166. Comandantul de grupă pe timp de pace şi pe timp de război, răspunde de întrebuinţarea şi păstrarea
corectă a armamentului, tehnicii militare, echipamentului, îmbrăcămintei şi încălţămintei şi de întreţinere a
acestora în ordine şi stare bună.
167. Comandantul de grupă este obligat:
- să cunoască materialul, regulile de exploatare a armamentului, tehnicii militare şi alte materiale ale
grupei, să urmărească existenţa acestora să le controleze zilnic şi să le întreţină în ordine şi stare bună.
165. Locţiitorul comandantului de pluton este obligat:
- să întreţină în stare bună armamentul, tehnica militară şi alte mijloace materiale ale plutonului, să
urmărească existenţa acestora.
158. Comandantul de pluton pe timp de pace şi pe timp de război răspunde de integritatea şi starea
armamentului tehnicii militare şi a altor materiale din pluton.
159. Comandantul de pluton instruieşte şi educă personal subordonaţii. El este obligat:
- să cunoască materialul, regulile de exploatare a armamentului şi tehnicii militare din înzestrarea
plutonului şi personal să controleze starea de pregătire în vederea luptei;
să verifice pregătirea armamentului şi tehnicii militare către ieşirea la fiecare aplicaţie sau şedinţă, precum şi
existenţa şi starea lor la înapoierea de la şedinţe şi aplicaţii.
- să supravegheze exploatarea justă a armamentului tehnicii militare şi altor mijloace materiale şi, cel
puţin odată la două săptămâni, să verifice personal starea şi existenţa lor.
148. Comandantul de companie pe timp de pace şi pe timp de război răspunde de integritatea şi starea
armamentului, tehnicii militare şi a altor materiale ale companiei.
149. Comandantul de companie este obligat:
- să cunoască partea materială, regulile de exploatare a armamentului şi tehnicii militare ale
companiei;
- să organizeze primirea la timp, exploatarea corectă şi reparaţia armamentului, tehnicii militare şi
altor mijloace materiale ale companiei; să verifice, cel puţin o dată pe lună, existenţa, starea şi evidenţa
acestora; rezultatele controlului armamentului, tehnicii şi muniţiilor;
- să controleze pregătirea armamentului şi tehnicii militare din dotarea companiei înaintea fiecărei
ieşiri la aplicaţii sau şedinţe, precum şi existenţa lor la înapoierea de la şedinţe şi aplicaţii, să ia măsuri de
prevenire a catastrofelor, avariilor şi deteriorărilor armamentului şi tehnicii militare, ...
115.PĂSTRAREA ARMAMENTULUI ÎN SUBUNITĂŢI. CAMERA DE PĂSTRARE A
ARMAMENTULUI.
184. Armamentul de infanterie şi muniţiile, inclusiv cele de instrucţie, se păstrează la subunităţi într-o
cameră aparte cu zăbrele de metal la ferestre, care se află în paza permanentă a persoanelor de serviciul de
zi. Uşa camerei trebuie să fie înzestrată cu semnalizarea electroacustică cu ieşirea la ofiţerul de serviciu de
unitate, să aibă orificiul de control şi să deschidă în interiorul încăperii (să se deplaseze lateral). Se admite
instalarea unei uşi metalice cu zăbrele sau a unui perete.
Mitralierele, automatele, carabinele, puştile şi aruncătoarele de grenade portative precum şi ţevile de
schimb ale mitralierelor, baionetele-cuţit (baionetele) se păstrează în piramide, iar pistoanele şi muniţiile –
în dulapuri sau lăzi metalice care se închid cu lăcată. În piramide se păstrează, de asemenea, lopeţile de
infanterie şi măştile contra gazelor.
Armamentul de instrucţie şi muniţiile de exerciţiu se păstrează separat de cele de luptă. Dacă lipseşte o
piramidă separată, se admite păstrarea armamentului de instrucţie împreună cu cel de luptă, totodată, locul
de păstrare se notează cu inscripţia: „armament de instrucţie”. Pistoanele de instrucţie se păstrează împreună

80
 cu pistoanele de luptă ale soldaţilor şi sergenţilor din subunitate. Armamentul sportiv se păstrează împreună
cu cel de luptă.
Locul de păstrare al acestuia se notează cu inscripţia: „Armament sportiv”. Distribuirea armamentului
de instrucţie şi a celui sportiv, a cartuşelor de exerciţiu se execută în acelaşi mod ca şi a celor de luptă.
185. Piramidele cu armament, dulapurile şi lăzile cu pistoale şi muniţie, precum şi camera de păstrare a
armamentului se încuie cu lăcat şi se sigilează cu ştampila de mastic: piramidele şi camera – cu ştampila
sergentului de serviciu pe campanie; dulapurile şi lăzile cu pistoale şi muniţie – cu ştampila plutonierului de
companie.
Cheile de la camera de păstrare a armamentului şi piramidelor se află în permanenţă la sergentul de
serviciu pe companie, iar cheile de la dulapuri, lăzi cu pistoale şi muniţii – la plutonierul de companie.
Transmiterea cheilor este interzisă.
Cheile de rezervă se păstrează la comandantul de companie într-un tub (penal) sigilat şi într-o ladă
(casetă) metalică încuiată cu lăcată.
În camera de păstrare a armamentului se afişează tabelul de materiale în care este trecut numărul de
piramide, dulapuri, lăzi, standuri, placarde şi alte materiale păstrate în această cameră. În tabel se indică
numerele de ordine ale dulapurilor şi cu care ştampilă sunt sigilate.
Pe fiecare piramidă (dulap, ladă) se fixează o etichetă cu indicaţia subunităţii, gradului militar, numelui
şi iniţialelor persoanei responsabile, numărului de ordine al piramidei (dulapului, lăzii) şi numărului
ştampilei cu care se sigilează.
În piramidă se afişează tabelul cu indicaţia categoriei şi cantităţii de armament şi muniţiei păstrate aici.
La fiecare locaş al piramidei trebuie să fie lipită o etichetă ce indică categoria şi seria armei, numărul măştii
contra gazelor, precum şi gradul militar, şi iniţialele persoanei căreia îi sunt distribuite.
Toate opisurile aflate în camera de păstrare a armamentului în piramide, dulapuri, lăzi sunt semnate de
către comandantul de companie.
Dacă în aceleaşi camere se păstrează armamentul şi muniţiile a câtorva subunităţi, atunci prin ordin pe
unitate se numeşte persoana responsabilă de modul amplasării păstrării şi de integritatea armamentelor şi
muniţiilor, care se semnează tabelul de materiale al camerei.
186. Armamentul individual al ofiţerilor şi plutonierilor din batalion (din statutul major şi serviciile
unităţii), cartuşele pentru el şi dozimetrele se păstrează într-un dulap metalic, care se încuie cu lăcat, pe lângă
una din companii (pe lângă statutul major al unităţii). Totodată, cartuşele trebuie să se afle într-o ladă
metalică aparte, care se încuie cu lăcat şi este sigilată de către ofiţerul (plutonierul) responsabil de păstrarea
lor. Cartuşele distribuite ofiţerilor şi plutonierilor pentru executarea serviciului de zi pot fi păstrate în afara
lăzi. Dulapul se sigilează de către plutonierul de companie (ofiţerul de serviciu pe unitate).
Dulapul cu armamentul individual al ofiţerilor şi plutonierilor, cu cartuşele şi dozimetrele, aflat la
ofiţerul de serviciu pe unitate, pe lângă aceasta, trebuie să aibă semnalizare electroacustică la şeful gărzii cu
ieşire secretă.
Cheile de la dulapul cu armamentul individual al ofiţerilor şi plutonierilor din batalion şi de la lada cu
cartuşe se păstrează la plutonierul de companie, iar de la cele ale ofiţerilor şi plutonierilor statutul major şi
serviciului din unitate – la ofiţerul de serviciu pe unitate.
Cheile de rezervă se păstrează la biroul (secţia) de documente secrete în modul stabilit.
Modul de distribuire şi primire a pistoalelor şi cartuşelor pentru acestea se stabileşte de către
comandantul de unitate.
Cartuşele pentru gărzi şi pentru subunitatea de serviciu trebuie să se afle în lăzi metalice, care se încuie
cu lăcat şi sunt sigilate, cheile şi ştampilele de la care se păstrează la plutonierul de companie. În fiecare ladă
trebuie să fie opisul muniţiilor existente. Lăzile cu cartuşe se instalează în vecinătatea piramidelor cu
armament.
La unităţile militare unde gărzile se numesc de la câteva subunităţi cartuşele pentru gărzi pot fi păstrate
în camera ofiţerului de serviciu pe unitate.
Subunităţile care execută serviciul cu armament atipic primesc muniţiile de la depozit odată cu
armamentul.
116.DESTINAŢIA, COMPONENŢA ŞI METODICA FOLOSIRII LK-73
Lada comandantuluiКЯ-73 este destinată pentru însuşirea (învăţarea) regulilor de tragere din armamentul ușor
de infanterie, aruncătoare de grenade, armamentul din compartimentul de luptă „BTR-60”PB şi MLI.
Lăzile comandantului sunt cu unele modificări şi au diferite numerotaţii (КЯ-56, КЯ-58, КЯ-73, КЯ-83).
În completul lăzii comandantului КЯ-73 intră:
81
1. Paşaportul KЯ - 1 ex.
2. Ortoscop dioptric - 3 buc.
3. Ortoscop pentru înălţătoarele optice - 1 buc.
4. Fixator de ochire - 1 buc.
5. Sticla laterală - 2 buc.
6. Fixator magnetic - 2 buc.
7. Riglă de tragere pentru armamentul cu glonţ - 1 buc.
8. Cătare - 1 buc.
9. Riglă de tragere pentru aruncătoarele
de grenade - 1 buc.
10. Arătător magnetic - 1 buc.
11. Ecran - 1 buc.
12. Consolă (suport) AKM şi RPK - 3 buc.
13. Consolă (suport) PK şi SGMB. - 1 buc.
14. Imitatorul tragerii - 1 buc.
15. Lada - 1 buc.
16. Reticulul înălţătorului - 6 buc.
MLI
TAB
AG-7
SPG-9
NSP- tragere de noapte
NSVD
17. Bucşă - 2 buc.
18. Cârpă de şters - 1 buc.
19. Husă - 2 buc.
20. Şurubelniţă - 1 buc.
21. Secundamer - 1 buc.
22. Lanternă -1 buc.
ACCESORII:
• Bandă de hârtie - 2 buc.
• Oglindă - 3 buc.
• Şurub - 6 buc.
• Bec electric de 3,5 V - 2 buc.
Lada comandantului poate fi exploatată (întrebuinţată) în condiţii de clasă şi de câmp. Aparatele şi dispozitivele
de învăţământ din dotarea lăzii comandantului, permit comandanţilor să determine la timp greşelile omise de
instruiți pe timpul executării tragerilor şi să obțină înlăturarea acestora.
117.SOL-P
Simulatorul electronic pentru antrenament la trageri cu pistolul –SOL-P” asigură executarea antrenamentelor în
luarea constantă a liniei de ochire şi marcarea ochirii corecte prin semnalizarea optică la ţintă.
• Distanţa de acţionare (bătaia) maximă este de 50 m.
• Forma şi greutatea pistolului specializat sunt similare cu ale
pistolului 7,65 mm Md.1974 încărcat.
• Semnalizarea optică a ochirii corecte la ţintă este vizibilă de la
distanţa de 50 m;
• Semnalizarea este intermitentă timp de 4-5 sec.
• Receptorul electrono optic asigură recepţia impulsurilor de radiaţie
sub un unghi de incidenţă de 20gr.
• Diametrul spotului produs de fascicolul de radiaţii pe ţintă nu
depăşeşte valoarea de 250 mm.
Pistolul specializat asigură reproducerea fenomenului de mânuire a trăgaciului şi percuţia simultan cu
declanşarea impulsului de radiaţie.
Receptorul electrono optic montat pe ţintă nu este influenţat de alte surse de radiaţie şi nu declanşează
aprinderea becului de semnalizare a ochirii corecte decât la recepţia impulsurilor emise de pistolul specializat.
Elementele sistemului de recepţie sunt detaşabile, cu posibilităţi de montare pe ţinte diferite.
82
Toate elementele sistemului de recepţie sunt etanşe şi asigurate la pătrunderea stropilor de apă astfel încât
lentila sistemului optic de recepţie să nu aburească la interior.
Simulatorul SOL-P funcţionează în următoarele condiţii:
- temperatura de funcţionare să fie: -15ᵒ - +50ᵒC.
- umiditatea relativ maximă: 90%.
- alimentarea cu o baterie încărcată asigură executarea a cel
puţin 1000 de lovituri.
Simulatorul SOL-P este compus din:
- emiţătorul infraroşu montat pe pistolul specializat cal. 7,65mm,
Md.1974;
- receptorul electrono optic.
Pistolul 7,65 mm, Md.1974 specializat, se alimentează de la o baterie 6F22 (9V) sau de la o baterie auto de
acumulatori de 12V.
118.DVD
Dispozitivul pentru verificarea deprinderilor (DVD) serveşte pentru învăţarea, antrenarea şi verificarea
nivelului de instruire al militarilor în vederea executării întrunite a operaţiilor de tragere cu armamentul ușor de
infanterie: executarea ochirii, mânuirea lină a trăgaciului, oprirea respiraţiei, aşezarea corectă şi menţinerea
patului armei pe umăr.
Oferă posibilitatea militarilor instruiți, să-şi corecteze de sinestătător greşelile în executarea întrunită a
operaţiunilor de tragere, să se auto-instruiască.
Tragerea se execută cu pistolul mitralieră, fără consum de muniţii, asupra ţintei brâu, instalată în teren la
distanţa de 100m, sau asupra ţintei reduse amplasată în cameră la distanţa de 5m sau 10 m, pe timp de zi sau de
noapte.
1. Tipul armei pentru instruire: pistol mitralieră AKM cu pat de lemn.
2. Locul de instruire: în teren sau încăpere.
3. Distanţa la care se execută antrenamentul:
- ţinta brâu de teren 100 m.
- ţinta redusă în cameră 5 m sau 10m.
4. Operaţii verificate în timpul antrenamentelor:
- executarea ochirii
- oprirea respiraţiei
- mânuirea lină a trăgaciului
- aşezarea corectă şi menţinerea patului armei pe umăr.
5. Tensiune de alimentare:
- reţea de curent alternativ de 220V-50Hz;
- acumulator tip auto de 12V;
6. Puterea consumată:
- la reţea 22VA;
- de la acumulator 12W
7. Condiţii de funcţionare:
- temperatura mediului: de la -10ᵒC pînă la +15ᵒC
- umiditatea relativă max. 85%
- mediu lipsit de agenţi corozivi şi praf excesiv
8. Dimensiuni de gabarit în stare ambalată (mm):
LxBxH=880x320x480
9. Greutatea totală în stare ambalată 45kg, dintre care:
- aparatul propriu zis 18 kg
- anexele 12 kg
- lada 15 kg.
10. Condiţii de depozitare şi păstrare:
- temperatura mediului -30ᵒ....+50ᵒC
- umeditatea relativă max. 85%
- mediu lipsit de agenţi corozivi şi praf excesiv.
119.DEVO

83
Dispozitivul electronic pentru verificarea ochirii (DEVO)este destinat pentru executarea instruirii mitralierilor
la tragerile cu armamentul individual de infanterie calibru 7,62mm (pistol, pistol-mitralieră, carabină, puşcă
semiautomată cu lunetă şi puşca-mitralieră), fără a folosi muniţie; pentru verificarea nivelului de instruire a
militarilor şi pentru verificarea reglării aparatelor de ochire ale armelor, fără consum de muniţii.
Dispozitivul poate fi alimentat de la baterie de acumulatoare de 12V sau de la reţeaua electrică de 220V şi poate
fi instalat în cazarmă, poligoane de instrucţie sau de tragere, ori în orice altă zonă de teren care asigură distanţa
de tragere de 25m până la 150m.CARACTERISTICILE TACTICO-TEHNICE
• Distanţa la care se execută antrenamentul la tragere, este de 25-150m;
• Poziţia de tragere poate fi culcat, în genunchi, în picioare, rezemat sau
nerezemat;
• Asigurarea funcţionării normale a dispozitivului impune ca trăgătorul să
execute toate operaţiunile pregătitoare pentru tragere;
• Cadenţa de tragere este de 6 lovituri pe minut;
• Suprafaţa activă a ţintei este de 250x250 mm;
• Numărul elementelor active (recepţie şi afişare) din suprafaţa activă este
de 25mm;
• Indicarea lovirii suprafeţei active a ţintei se face prin semnalizare
luminoasă intermitentă timp de 5 secunde;
• Observarea loviturii ţintei se face direct, imediat după percuţie;
• Timp de instalare: 10 la 15 minute de către 2 militari;
• Posibilităţi de transport: manual de către 2 militari;
• Variaţia acceptabilă a tensiunii sursei de alimentare: +10%.
120.Rolul, descrierea şi caracteristicile tehnico-tactice a URG-N, URG, UPG-8, PUS-7 şi PUS-9.
Ordinea pregătirii UPG – 8 (URG-N, URG) pentru aruncare
Grenadele de mână de instrucţie-imitare sînt destinate pentru învăţarea procedeelor şi regulilor de aruncare a
grenadelor de mână de luptă şi îndeplinirea şedinţelor de aruncare a grenadelor de mână.
La fel aceste grenade pot fi folosite şi pentru studierea construcţiei grenadelor de mână de luptă.
Corpul grenadei URG-N serveşte corpul grenadei RGD-5(RG-42), iar a grenadei URG – F-1.
Grenadele de instrucţie-imitare URG-N şi URG sînt compuse din corp şi focosul de imitare.
Grenadele de instrucţie-imitare UPG – 8imită la funcţionare grenada cumulativă antitanc RKG-3.
UPG – 8este compusă din:
- corp;
- mâner;
focosul de imitare.
Accesorii UPG-8:
1. Accesor combinat.
2. Accesor pentru montarea dublă a mânerului.
3. Montură.
4. Placă rabatabilă.
5. Şplint cu inelul.
6. Stabilizatorul.
Construcţia generală mânerului UPG – 8 :
Mânerul:
1 – corpul mânerului; 2 – inel pentru șplintul de siguranță; 3 – tijă; 4 – capul tijei 5 – bucşă; 6 –arcul
siguranţei a doua; 7 – şaibă; 8 – bilă; 9 – laț; 10 – corpul siguranței a doua; 11 – placă rabatabilă; 12 – arcul
de siguranţă; 13 – bucşă de sprijin; 14 – vârful percutorului; 15 – şurub de fixare; 16 – capul percutorului;
17 – corpul percutorului; 18 – şurub contrar; 19 – contragreutate; 20 – bucşă filetată; 21 – şaibă de sprijin;
22 – stabilizator; 23 – inel din sîrmă; 24 – inelul stabilizatorului; 25 – husa stabilizatorului; 26 – lentă; 27 –
arcul împingător; 28 – inelul de fixare.
Construcţia generală a focosului de imitare UPG – 8:
Focosul de instrucţie:
1 – tubul;
2 – capsă de aprindere;
3 – încărcătură cu pulbere neagră (cu fum);
84
 4 – garnituri (пыжи).
PUS-7:
Dispozitivul PUS – 7 (PUS – 7M) este destinat pentru instruirea efectuării tragerii din AG – 7 şi
îndeplinirea şedinţelor de tragere de instrucţie fără a consuma lovituri.
Pentru efectuarea tragerii cu dispozitiv PUS – 7 se folosesc cartuşe cal. 7,62 mm. mod. 1943 cu glonţ trasor.
Dispozitivul PUS – 7 este compus din:
1. Partea de cap; 2. Camera; 3. Cutia cu mecanisme; 4. Țiava;
5. Închizătorul; 6. Macheta încărcăturii de start; 7. Corpul; 8. Con ; 9. Piulița pentru reglare; 10. Fixator; 11.
Arc plastic; 12. Prag filiat.
PUS-9:
Dispozitivul PUS – 9 este destinat pentru instruirea în efectuarea tragerii cu AG – 9 şi îndeplinirea
şedinţelor de tragere de instrucţie fără a consuma lovituri.
Pentru efectuarea tragerii din AG – 9 cu dispozitivul PUS – 9 se folosesc cartuşe cal. 7,62 mm. mod 1908
cu glonţ trasor.
Dispozitivul PUS – 9 după forma sa este analogic cu lovitura PG-9.
El este compus din:
1. Corp; 2. Macheta încărcăturii de start; 3. Tambur; 4. Țiavă;
5. Con; 6. Fund de tranziție; 7. Cameră; 8. Bucșa din spate;
9. Tamburul țevii; 10. Praguri fixatoare a țevii; 11. Închizătorul;
12. Tamburul machetei.
În interiorul corpului se amplasează ţeava cu mecanismele de reglare şi aducere la bătaia normală.
Macheta încărcăturii de start este compusă din închizător cu percutor, contactor.
Tamburul este ataşat la închizător printr–un orificiu central, mai are 6 locaşe pentru instalarea capselor
electrice.
Pe partea exterioară sînt redate cifre de la 1 la 6.
Reguli de securitate la exploatarea dispozitivelor de instrucţie:
La efectuarea tragerilor cu dispozitivele de instrucţie se respectă aceleaşi reguli de securitate ca la tragerea
cu lovituri de luptă şi pentru tragerea cu armamentul cu glonţ.
Înainte de pregătirea dispozitivelor pentru tragere este necesar de verificat dispozitivele dacă nu-s
încărcate.
Se interzice categoric de îndreptat în partea oamenilor dispozitivele încărcate.
Nu se admite aflarea oamenilor, muniţiilor, substanţelor explozive şi uşor inflamabile la distanţa mai
aproape de 30 m.
121.FORMELE ŞI METODELE FOLOSITE LA INSTRUIREA MILITARILOR LA “INSTRUCTIA
TRAGERII”
Metodeleprincipale de predaresunt:
- expunere;
- lămurire;
- demonstrare;
- antrenament;
- dialog;
- lucrulindividual;
Expunerea– esteexpunereapescurt a materialului de învăţămînt. Se întrebuinţează la însuşireacapacităţilor
de luptă a armamentuluişicarevaîntrebăripeparteamaterială a armamentului, principiileşiregulele de tragere.
Lămurirea– esteexpunereaesenţeifenomenuluistudiat, procesulacţiunii. Lămurirea se întrebuinţează la
expunereatuturorcapitolelor la pregătirea de focşi ca de regulăîncombinare cu
demonstrareaarmamentuluistudiat, muniţii, aparatesauacţiunea cu armamentul. La lămurireurmează de
expusmaterialulclar, precis, strict de formulatconcluziileşideterminările.
Demonstrarea– esteceamaiaccesibilăformă de învăţămînt. Prinaceastămetodămilitarilor, ilustrativ lise
aratăcetrebuiesăînsuşească. Demonstrarea de model a acţiunii cu armament se poate de
petrecut,singurprofesorulsaucelmaipregătitmilitar. Procedeul de acţiune la început se demonstreazăînîntreg,
85
 înritmulnecesar, apoiînritmulîncetinitpeelemente cu lămuririscurte a acţiunilorşigreşelilorcaracteristice care
le admit militarii la acesteacţiuni. Este important ca obiectuldemonstratsă fie bine vizibil de cătremilitari.
Antrenamentul– estemetoda de instruire la care princale a repetării de maimulteori cu un scop direct
şiconştiinciosrepetîndacţiunileînsuşite, la militari se formeazăşi se
perfecţioneazăposibilităţileşicapacităţilenecesare.
Dialogul– estemetoda de instruire la care conducătorulîntreabămilitariicerîndrăspuns la întrebareapusă. Se
permite la fel ca militariisăpunăîntrebăriconducătoruluidacăcaracterulîntrebării nu
încalcăconţinutulşiplanuldialogului.
Lucrulindividual– este o metodă la care militariifărăparticipareaconducătorului, întăresccunoştinţele,
capacităţile care le-au primit, saudobîndesccunoştinţenoi, folosindmanuale, conduceri, instrucţiuni, panouri,
scheme, machete, armament de instruireşialtemateriale de instrucţiune.
Tragerea– este o metodă la care militariipracticfolosesccunoştinţele,
posibilităţileşicapacităţileprimiteînfolosireaînluptă a armamentului, muniţiilor din
dotarepentrunimicireadiferitorobiective. Tragerea se petrecenumaipentruîntărireacunoştinţelorprimite,
posibilităţilorşicapacităţilorşi se scot la ivealăneajunsurieînpregătirea de foc. De
acearezultateletragerilortrebuieminuşiossă se analizezeşipebazalor se primescmăsuriperidicareadeprinderilor
la preagătirea de foc a militarilor.
Formele de predare:
• Prelegeri.
• Lecţiiîngrup.
• Antrenamentedetrageri.
• Tragerideînvăţămînt.
• Trageri de luptăşiaplicaţiitactice cu trageri de luptă.
• La petrecerealucrărilorpentruîntreţinereaarmamentuluişitehnicii de luptăînzilele de parcşi de gospodărie.
• Lapregătireaindividuală.
• Competiţiidiferite.
• Alteobiectedeînvăţămînt.
Prelegeri – se fac şedinţele de introducere a temei noi studiate (istoria armamentului, armament străin, date
generale despre armament).
La lecţiileîngrup- se studieazădestinaţia,dateletactico-tehnice, construcţiaarmamentului, muniţiilor,
aparatelor de ochireşi de observare,regulile de întreţinereşiregulile de tragere. Cunoştinţelecăpătatela aceste
ședințemilitarile perfecţionează la antrenamentele de trageri, la trageri, etc.
La antranamentele de trageri– se prelucrează, se perfecţionează şi seaduce la automatism deprinderile
practice ale militarilorîn mînuirea armamentul, recunoaştereaţintelor, observare,
determinareadistanţelorpînă la ţinteşidareacomenzilor la deschidereafocului, folosirea practică a regulilor de
tragere cu arma, regulile de aruncarea grenadelor de mînă,în conducereacu foculsubunităţilor pentru
îndeplinirea cu succes a misiunilor deluptă.
Desfăşurareasistematică a antranamentelor de trageri la un nivelînalt,
asigurăatingerearezultatelorbunelapregătirea de tragere a subunităţilor.
La tragerle de învăţămînt– militariiprimescpracticăînacţiunile cu armamentul, înmanipularea cu muniţiileşi
laprimireadeciziilordeindeplinire a misiunilor de luptăîncondiţiiapropiate de luptă, totodată se
verificăşinivelul de pregătire a militarilor.
La tragerea de luptăşiaplicaţiitactice cu trageri de luptă se cizeleazădeprinderilecomandanţilor de
subunităţiînorganizarealuptei,conducerea cu foculsubunităţilorînluptă, totodată se
verificădeprinderilecomandanților la îndeplinireadiferitormisiuni de focîncomponenţasubunităţii, maximal
apropiate de luptă, totodată se verifică închegareasubunităţii.
Petrecerealucrărilor de întreţinere a amamentuluişitehniciiînzilele de parcşigospodărie –
militariiîşiadîncesccunoştinţeleîn cunoaștereapărții materiale a armamentului, înălţătoareloroptice,
observare, examinareaarmamentuluişitehnicii,înlăturareadefectelordepistate,reglareaînălţătoarelor optice.
Înorele de pregătireindvidualămilitarii de obiceiîntăresccunoştinţelecăpătate la alteactivitățiprimite anterior.

86
 La petrecereacompetiţiilormilitariiîşiîmbogățescmăiestriaînmînuireaarmamentulşipregătirea–la instrucţia
tragerii.
La alteocupaţiişilecţii care se petrec cu folosireatehnicii de luptăşia armamentului, la tactică, la
recunoaştereaşiconducereamaşinilor de luptă, la pregătireafizică – aruncareagrenadelor de mînă etc.
122.DESTINAŢIA, CARACTERISTICA CONŢINUTULUI GENERAL AL BAZEI MATERIALE DE
INSTRUCTIE
Efectuarea tragerii cu succes şi căpătarea rezultatelor înalte la pregătirea de foc este imposibilă fără baza
de învăţămînt şi materială modernă:
1. Clase amenajate
2. Orăşele de foc
3. Cîmp de tragere
4. Direcţii (directrise) de tragere din BMD
5. Cîmpuri tactice
6. Dispozitive de învăţămînt şi antrenamente
7. Conduceri metodice, etc.
8. Poligon.
Baza materială de învăţămînt trebuie să asigure petrecerea lecţiilor (instrucţiunilor) calitativ pe toate
capitolele pregătirii de foc, posibilitatea petrecerii antrenamentelor multiple înb diferite condiţii, cu excluderea
simplificărilor şi scăderea tensiunii în îndeplinirea tragerilor, asigurarea folosirii timpului de învăţămînt efectiv.
Grija pentru confecţionarea bazei materiale de învăţămînt şi materială la pregătirea de foc, dezvoltarea ei
în continuu şi perfecţionarea ei trebuie să fie în centrul atenţiei comandanţilor, statelor majore, de asemenea în
vederea raţionalizărilor.
Clasa bazei materiale a armamentului cu glonţ, regulile de tragere şi conducerea focului, (cu
întrebuinţarea mijloacelor de învăţămînt), amenajată în unităţile de infanterie pe TAB, de obicei include în sine
următorul:
a) Bunurile materiale, care se duc şi se repartizează în forţele armate centralizate: armament cu glonţ de
instrucţiune (după stat), completele modele de cartuşe şi gloanţe de învăţămînt, grenade de învăţămînt de mînă
cu fantă, cartuşe de învăţămînt, dispozitiv de tragere cu cartuşe de manevră, înălţătoare de învăţămînt, inclusiv
şi înălţătoare de noapte la armemtnul de stat, dispozitive de tragere de învăţămînt din aruncătoare de grenade,
complete electrificate de învăţămînt pentru studierea complexului9K31M, apărătura de control a lucrului
operatorului complexului 9K31M, lăzile comandantului, dispozitive de ochire, diafilme şi diaproiectoare,
placate pe baza materială a armamentului, înălţătoare, dispozitive de observare de tragere şi conducerea focului.
b) Bunurile materiale care se pregătesc în unităţi: machete a cîmpului de vedere a înălţătoarelor
dispozitive de observare pentru armamentul de vedere a înălţătoarelor, dispozitive de observare pentru
armamentul de stat; machete care ilustrează lucrul părţilor părţilor componente şi mecanismelor armamentului;
standuri electrificate pentru studierea bazei materiale a armamentului, dispozitive de ochire şi observarea,
standuri de tragere şi conducerea focului. Standuri a materialelor de curăţire, de ungere, sculele şi mijloacele
tehnice de învăţămînt.
Ordinea folosirii bazei materiale. De exemplu pentru studierea părţii materiale a armamentului pot fi
folosite înscrieri pe banda magnetică despre construcţia pistolului-mitralieră, arumncător de grenade etc
123.Destinaţia şi componenţa bazei materiale de învăţământ a poligonului.
Poligoanele de trageri din toate categoriile de mijloace defoc, constituie o componentă principală a bazei
materiale deinstruire a trupelor şi asigură desfășurarea pregătirii acestora înfolosirea judicioasă și pe deplin
a armamentului din înzestrare,perfecţionarea deprinderilor de a conduce cu focul subunităților pentru
îndeplinirea misiunilor de luptă în timpscurt, în scopul producerii de pierderi maxime inamicului, cu
consum redus de muniţii.
Prin poligon de tragere se înţelegeo suprafaţă de teren nepopulată, de dimensiuni bine delimitate şi echipat
cu mijloace necesare, în raport cu destinaţia sa, care permite executarea tragerilor cu una sau mai multe
categorii de armament potrivit cerinţelor cîmpului de luptă şi prevederilor regulamentelor de trageri, în
deplină siguranţă, fără a se produce pierderi de vieţi omeneşti, accidente sau pagube de orice fel şi fără a
întrerupe activităţile economice în afara limitelor sale.
Din punctul de vedere al continuităţii în folosire şi al utilării, poligoanele pot fi: permanente sau temporare.
87
 • Poligoanele permanente sînt dispuse pe terenuri trecute în administrarea Ministerului Apărării, fiind
dotate, de regulă, cu clădiri şi grupuri sociale, lucrări speciale de amenajare, utilaje, instalaţii şi
dispozitive pentru pregătirea şi asigurarea desfăşurării tragerilor.
• Poligoanele temporare se amenajează şi se folosesc pe o perioadă de timp limitată, cu acordul organelor
locale de stat şi obşteşti, pe terenuri care nu sunt în administrarea Ministerului Apărării.
După destinaţie poligoanele de trageri sunt:
• poligoane de antrenament şi executarea tragerilor cuarmamentul de infanterie şi de pe măşini de luptă;
• poligoane de trageri cu armamentul de artilerie;
• poligoane cu destinaţie specială.
• La obiectivele şi cîmpurile de instrucţie se referă:
• - cîmpurile tactice de instrucţie pentru pregătirea subunităţilor mici şi desfăşurarea aplicaţiilor tactice;
• - cîmpurile de tragere;
• - răşelele pentru instrucţia tragerii;
• - linia directoare a maşinii de luptă a infanteriei;
• orăşelul de foc pentru a maşinilor de luptă a infanteriei;
• - poligoanele de artilerie reduse;
• - tancodromurile;
• - autodromurile;
• - vododromurile.
Obiectivele de instrucţie sunt destinate pentru: asigurarea îndeplinirii misiunilor pregătirii de luptă a Armatei
Naţionale în corespundere cu cerinţele Regulamentelor şi Instrucţiunilor respective, Regulamentului tragerilor
cu armamentul de infanterie şi de pe maşinile de luptă, de conducere, Programelor pregătirii de luptă şi pentru
formarea la efectiv a stabilităţii psihologice în condiţii cît mai apropiate de cele de luptă.
Obiectivele Centrului sunt dispuse astfel încât să se asigure autonomia utilizării acestora, respectarea
măsurilor de securitate şi posibilitatea manevrei unităţilor şi subunităţilor Armatei Naţionale în timpul
desfăşurării aplicaţiilor tactice.
În raionul de instrucţie al fiecărui obiectiv de instrucţie se creează locuri de instrucţie necesare pentru
organizarea şedinţelor complexe.
Existenţa şi amenajarea locurilor de instrucţie trebuie să asigure:
• studierea părţii materiale a armamentului şi tehnicii de luptă;
• regulilor de tragere;
• bazelor conducerii maşinilor de luptă şi a altor maşini;
• prelucrarea normativelor în acţiunile cu armament şi la pregătirea tehnică;
• desfăşurarea antrenamentelor de tragere asupra ţintelor aeriene;
• aruncarea grenadelor de mânî;
• antrenamente pe simulatoare;
• precum şi alte probleme prevăzute de Programele pregătirii de luptă.
124.DESTINAŢIA ŞI METODICA FOLOSIRII ORĂŞELELOR DE FOC PENTRU TRAGEREA DIN
ARMAMENTUL DE INFANTERIA ŞI MLD
Cîmpul de tragere din armamentul de infanterie este destinatpentru îndeplinirea de către efectivul
subunităţilor a exerciţiilor tragerilorde instrucţie şi de control din armamentul de infanterie, aruncătoarelede
grenade, a exerciţiilor de aruncare a grenadelor de mînă, deasemenea, pentru desfăşurarea şedinţelor la
instrucţia tragerii şitragerilor de luptă în componenţa grupei şi plutonului infanteriemotorizată (dacă permite
adîncimea, cîmpul de tragere din armamentulde infanterie) în corespundere cu cerinţele „RTAI şi ML”.
Dimensiunile cîmpului de tragere din armamentul de infanterie trebuie să asigure desfăşurarea concomitentă
a tragerilor din cîteva tipuri de armament de infanterie, pe jos şi de pe maşini de luptă.
În cîmpul de tragere din armamentul de infanterie se amenajează sectoarele:
• pentru tragerea din pistol-mitralieră;
• puşcă-mitralieră şi mitraliera Kalaşnikov atît pe jos, cît şi de pe maşini de luptă;
• din aruncătoarele de grenade;
• pistoale,
88
 • puşti cu lunetă;
• mitraliere instalate pe maşinile de luptă;
• pentru aruncarea grenadelor de mână;
• tragere din macheta elicopterului şi asupra ţintelor aeriene ce zboară la înălţimi mici.
• Pe fiecare din sectoare se poate amenaja una sau cîteva direcţii de tragere.
• Cîmpul de tragere din armamentul de infanterie include:
• - poziţia iniţială;
• - aliniamentele de deschidere şi încetare a tragerii;
• - raionul ţintelor(cîmpul de ţinte) şi cîmpuri de instrucţie.
Orăşelul de instrucţie a tragerii
Orăşelul de instrucţie a trageriieste destinat pentru desfăşurarea antrenamentelor pentru trageri de luptă cu
efectivul subunităţilor infanterie motorizată de pe maşinile de luptă. El se amenajează, de regulă, în spatele
cîmpului de tragere.
Orăşelul de instrucţie a trageriiinclude: clădirile orăşelului de instrucţie a tragerii, tirul, poziţia iniţială şi raionul
ţintelor (cîmpul de ţinte).
Dimensiunile şi utilajul orăşelului de instrucţie a tragerii trebuie să asigure:
- instruirea la tragerea de luptă pe jos şi de pe maşinile de luptă (îndeplinirea normativelor şi exerciţiilor
pregătitoare fără trageri);
- studierea regulilor de tragere şi părţii materiale a armamentului;
- instruirea la uniformitatea ochirii, cercetarea ţintelor prin observare şi determinarea distanţei;
- instruirea la tragerea asupra ţintelor aeriene şi aruncarea grenadelor de mînă;
- instruirea în conducerea tragerii cu grupa, plutonul şi compania.
125DESTINAŢIA ŞI COMPONENŢA CÎMPULUI TRAGERE ŞI DIRECŢIILOR DE TRAGERE CU
ARMAMENTUL ML
Linia directoare a maşinii de luptă este destinată pentru îndeplinirea de către efectivul subunităţilor infanterie
motorizată a şedinţelor de trageri iniţiale şi de luptă din armamentul maşinilor de luptă, de asemenea, pentru
desfăşurarea exerciţiilor tactice (aplicaţiilor) cu trageri de luptă, dacă permite adîncimea liniei directoare.
Dimensiunile şi amenajarea liniei directoare trebuie să asigure îndeplinirea exerciţiilor conform „RTAI şi ML”,
precum şi prelucrarea problemelor de instrucţie privind:
- cercetarea ţintelor prin observare, determinarea distanţei pînă la ţinte şi indicarea obiectivelor;
- observarea rezultatelor tragerii şi soluţionarea misiunilor de foc conform regulilor de tragere;
- pregătirea muniţiilor pentru tragere;
- prelucrarea normativelor la instrucţia tragerii.
Orăşelul pentru instrucţia tragerii al maşinilor de luptă (TAB) este destinat pentru desfăşurarea antrenamentelor
pentru trageri cu efectivul subunităţilor infanterie motorizată de pe maşinile de luptă (TAB).
Capacitatea orăşelului pentru instrucţia tragerii al maşinilor de luptă (TAB) trebuie să permită desfăşurarea
antrenamentului concomitent cu plutonul infanterie motorizată.
Dimensiunile şi amenajarea orăşelului pentru instrucţia tragerii al maşinilor de luptă (TAB) trebuie să asigure:
- formarea şi perfecţionarea deprinderilor instruiţilor în cercetarea ţintelor prin observare, în determinarea
distanţelor pînă la ţinte şi în indicarea ţintelor;
- instruirea în acţiunile cu armamentul (cu arma) şi întrebuinţarea regulilor de tragere;
- îndeplinirea exerciţiilor pregătitoare de pe maşinile de luptă (TAB) ce se deplasează şi sînt instalate pe ramele
balansiere;
- antrenamente la tragerea asupra ţintelor aeriene de pe maşina de luptă;
- instruirea în aruncarea grenadelor de mînă;
- conducerea tragerii grupei, plutonului şi companiei.
126.Lucrul comandantului de pluton pentru pregătirea de şedinţă la instrucţia tragerii cu armamentul de
infanterie.
Cunoaşterea armamentului se organizează şi se desfăşoară de regulă de către comandantul de pluton, ajutat de
comandanţii de grupe, atât pe timpul orelor afectate prin program cât şi la întreţinerea zilnică a acestuia, în

89
şedinţele de reguli şi operaţiuni pentru tragere, în zilele de verificare şi întreţinere a tehnicii sau în cadrul
întrecerilor şi concursurilor organizate între militarii şi subunităţi.
În şedinţele de cunoaştere a armamentului, problemele de învăţat se pot desfăşura în următoarea
succesiune:
 rolul, proprietăţile tehnice şi de luptă ale armamentului din dotarea subunităţii şi muniţia ce se foloseşte;
 descrierea generală a fiecărei categorii de armament, a principalelor piese şi mecanisme,
demontarea şi montarea;
 funcţionarea pieselor şi mecanismelor;
 incidente de tragere şi procedeele practice de înlăturare a lor;
 reguli de întreţinere şi păstrare a armamentului;
 controlul zilnic şi pregătirea armamentului pentru tragere.
Structura generală cea mai frecventă a unei şedinţe de cunoaştere a armamentului poate cuprinde:
 verificarea prezenţei, ţinutei, controlul armamentului, muniţiei şi a asigurării cu materialele necesare;
 verificarea cunoaşterii de către militari a armamentului învăţat la şedinţele anterioare;
 anunţarea subiectului, scopului şedinţei şi a problemelor de învăţat;
 transmiterea noilor cunoştinţe, de regulă, pe probleme de învăţământ;
 fixarea cunoştinţelor, prin întrebări de control, după predarea fiecărei probleme;
 repetarea pe grupe sau pluton a cunoştinţelor însuşite în cadrul şedinţei, folosindu-se procedee metodice
diferite astfel:
- uneori militarii repetă descrierea unei piese, aşa cum a făcut-o comandantul, arătând fiecare detaliu
iar instructorul corectează;
- alteori, comandantul sau un militar arată piesele şi ceilalţi militari le denumesc şi explică rolul lor
în funcţionare; un alt militar corectează;
- fiecare militar primeşte pe rând piesele şi ceilalţi care le-au luat la întâmplare, demontate, le ridică
în sus, fiecare când aude denumirea piesei pe care o ţine în mână.
Armamentul ce se învaţă trebuie să fie astfel prezentat să poată fi văzut cât mai bine de către toţi militarii.
Se recomandă ca atunci când se dispune de mai multe exemplare (pistolul mitralieră), din acelaşi
armament, să fie distribuit fiecărui militar pentru a-l studia îndeaproape, a lucra nemijlocit cu el.
În cazul când se dispune de mai puţine exemplare (puşca mitralieră, puşca semiautomată cu lunetă,
mitralieră) câte un exemplar va fi distribuit comandanţilor de grupe are vor orienta observarea militarilor, sau se
va lucra cu exemplarul unicat, observarea fiind condusă de comandantul de pluton.
Pentru a se asigura observarea din cât mai multe unghiuri a armamentului care se învaţă, este bine ca
subunitatea să fie dispusă în careu, iar pentru protejarea armamentului să fie folosite foile de cort.
Este bine ca prezentarea armamentului să se facă în prima fază în întregime, apoi pe părţi, să se insiste pentru
cunoaşterea părţilor esenţiale, apoi să se revină la întreg, astfel ca militarii să cunoască temeinic şi complet
compunerea şi modul de construcţie, funcţionarea, întreţinerea şi folosirea
în luptă a acestuia.
În lipsa armamentului real, prezentarea acestuia se poate face cu ajutorul filmului, fotografiilor,
diafilmelor, la planşe, schemă sau cu ajutorul desenului pe tablă. Aceasta, reprezentând obiecte reale sau
fenomene reproduse după cele reale, îndeplinesc un rol apropiat, cu deosebirea că sunt mai puţin complete în
redarea imaginilor, reprezintă (mai puţin filmul), numai un aspect, o poziţie, o fază, sunt mai puţin sugestive în
redarea imaginilor.
La şedinţele de cunoaştere a armamentului de infanterie, însuşirea temeinică a caracteristicilor tehnice şi
de luptă, părţilor componente şi a altor detalii de construcţie şi funcţionare se asigură prin repetare, care este
condusă de comandantul de subunitate sau se efectuează prin munca independentă a militarilor. Scopul tuturor
repetărilor este fixarea în memorie într-o legătură logică a componentelor armamentului ce se învaţă şi
închegarea lor într-un sistem pentru cunoaşterea generală a acestuia.
Pentru formarea deprinderilor privind montarea şi demontarea armamentului, cunoaşterea şi remedierea
în timp scurt a incidentelor de tragere se foloseşte pe scară largă exersarea şi antrenamentul. La început,
montarea şi demontarea armamentului se face în ritm lent, pentru ca militarii să înveţe corect ordinea în care se
desfăşoară aceste activităţi, apoi, cu fiecare şedinţă timpul se scurtează, formându-se militarilor deprinderi
trainice pentru mânuirea corectă a armamentului, atât pe timp de zi cât şi pe timp de noapte.

90
 Având în vedere nivelul ridicat de pregătire al tinerilor încorporaţi, pentru cunoaşterea temeinică şi în
timp scurt a armamentului şi tehnicii, comandanţi de subunităţi trebuie să folosească intens acele metode care
stimulează activitatea independentă a fiecărui militar.
Iată pentru ce se dispune cu necesitate, ca în cadrul fiecărei şedinţe să fie organizate ateliere sau
subateliere, la care militarii, în mod independent, să repete şi să exerseze la armamentul, aparatura, tehnice din
dotare, să-şi perfecţioneze deprinderile, să fie măsura ca în orice condiţii să-l mânuiască la perfecţie.
127.Succesiunea si metodica desfasurarii instructiei,arm. de infanterie.
Metodica este un compartiment al didacticii generale care studiază principiile, metodele şi formele de predare
proprie fiecărei discipline de învăţămînt, iar pentru disciplina “Instrucţia tragerii” este metodica “Instrucţia
tragerii”, care au următoarele scopuri şi sarcini:
• de a da efectivului cunoştinţe trainice în folosirea armamentului din dotare cu dibăcie;
• la maximum să folosească capacităţile de luptă pentru nimicirea inamicului într-un timp cît mai scurt,
cu consumul minim de muniţii;
• să dea militarului încredere în arma sa;
• să devină activ în rezolvarea diferitor misiuni de foc în luptă în căpătarea deprinderilor trainice.
Metodica organizări şedinţelor la studierea construcţiei armamentului.În raport de scopul propus şedinţa
cuprinde două părţi distincte:
- în prima parte se reprezintă datele generale ale armamentului de infanterie (tehnicii de luptă);
- în partea a doua se demonstrează prin trageri reale proprietăţile tehnice şi de luptă ale
armamentului.
Este indicat ca ambele părţi ale şedinţei să se desfăşoare în poligonul automatizat. Este însă posibil ca
prim aparte să se organizeze şi desfăşoare în cazarmă, iar cea de a doua – în poligon.
Metodica instruirii destinaţiei şi caracteristicile de luptă a armamentului
Începând studierea oricărui tip de armament, este raţional nu numai de adus la cunoştinţă destinaţia,
caracteristicile de luptă şi unde se află la înarmare, construcţia generală şi principiul de lucru a lui în timpul
tragerii dar şi de demonstrat tragerea din el asupra diferitor obiective, ce demonstrează cadenţa de tragere,
puterea de pătrundere a glonţului (grenadei), destinaţia tragerii directe asupra obiectivelor caracteristic anume
lui, posibilitatea de a distruge obiectivul din prima lovitură (rafală), cele mai caractere distanţe de tragere din
diferite poziţii. Întrebuinţarea armamentului în diferite tipuri de luptă.
Studiind caracteristicile de luptă, conducătorul trebuie prin comparaţie să demonstreze superioritatea
armamentului nostru faţă de armamentul armatelor străine analogice (masa mai mică, viteza iniţială a glonţului
mai mare, faţă de pătrundere – cadenţa de tragere mai mare).
Metodica instruirii demontării şi montării armamentului
Începând instruirea demontării armei date, conductorul lămureşte pentru ce este necesar de demontat
armamentul şi expune regulile principale de demontare a ei. După aceasta se demonstrează deplin şi în formă de
model, rapid şi cu claritate demontează şi montarea armei ca să apară tendinţa la instruiţi, să reuşească şi ei
îndeplinirea cu aşa rapiditate şi precizie înmânuirea cu armamentul. După aceasta conducătorul îndeplineşte
aceleaşi operaţiuni în ritm încetinit cu lămuriri şi atrăgând atenţia la greşelile permanente admise de instruiţi,
poziţia mâinilor şi a armei.
Deprinderile le capătă prin repetarea antrenamentului la orele de curăţire şi întreţinerea armamentului la
pregătirea faţă de tragere, în îndeplinirea normativelor.
Metodica studierii destinaţiei şi construcţiei părţilor mari componente şi mecanismelor armamentului

91
 Studierea construcţiei părţilor mari componente şi mecanismelor armei pe care o însuşim decurge în
următoarea succesiune arătată în instrucţiunea (conducea) regulamentului de tragere cu armament, tinzând spre
aceea ca instruiţii să poată vizual să vadă legătura, reciprocă între piesele şi mecanismele armamentului.
De dat exemplu cu port-închizătorul şi închizătorul. La studierea construcţiei părţilor componente şi
mecanismelor armei conducătorul trebuie să-i înveţe pe instruiţi cu o formă determinată în expunerea
materialului. De exemplu la studierea cutiei de mecanisme conducătorul lămureşte în primul rând: - destinaţia;
- construcţia armei începând cu partea din faţă;
- construcţia în partea anterioară;
- construcţia în partea interioară.
Instruiţii ascultă atent, având în mână cutia de mecanisme şi o studiază minuţios. Materialul dat poate fi
scris pe bandă magnetică la casetofon şi instruiţii ascultând-o studiază arma, în timpul acesta conducătorul
demonstrează practic fiecare mecanism şi detaliu. Studiind un mecanism oarecare până la sfârşit, conductorul
întreabă ce nu este clar, dacă sunt întrebări – răspunde la ele după aceia la alt mecanism.
Metodica studierii lucrului mecanismelor şi părţii componente a armamentului
Cunoaşterea de către instruiţi a părţilor componente şi mecanismelor, este necesar ca să înţeleagă
conştient caracterul pe regulile ce cauzează reţineri în timpul tragerii şi metodele de înlăturare a lor rapid.
Procesul studierii lucrului părţilor componente şi a mecanismelor care cer o mare atenţie şi încordare
deplină din partea instruiţilor. De aceea luând în consideraţie că este temă complicată, conducătorul trebuie să
asigure lecţia cu material, ilustrativ, diafilme, filme.
În afară de armament de instrucţiune este necesar de avut şi armament cu fantă de învăţământ, placate, ca
să fie mai comod conducătorului de demonstrat, e necesar să aibă două arme (una demontată şi una în
întregime).
După demontare conducătorul controlează dacă instruiţii au înţeles lecţia prin metoda interogării a 3-4
instruiţi.
Metodica studierii părţii materiale a grenadelor de mână este analogică ca şi la armament, dar se atrage o
atenţie deosebită la regulile de securitate.
128.Ord.M.Ap.R.M.nr.230din29.12.2000.
Principii generale
Îndeplinirea reuşită a prevederilor prezentului regulament se asigură prin (art.3):
- pregătirea temeinică a efectivelor la instrucţia focului;
- pregătirea metodică calitativă a comandanţilor, planificarea corectă şi la timp a instrucţiei focului;
- existenţa unei baze materiale şi de instrucţie modernă, care permite crearea diferitelor situaţii tactice prin
marcarea cu ţinte şi desfăşurarea cu subunităţile a şedinţelor complexe la toate capitolele instrucţiei focului;
- succesiune strictă a executării exerciţiilor, şedinţelor prevăzute în prezentul Regulament;
-lucrul educativ permanent, cu scop bine determinat îndreptat spreîndeplinirea întocmai a prevederilor
Regulamentului şi implantarea în colectivele militare a spiritului de concurs ia instrucţia focului.
Tragerile cu armamentul de infanterie şi de pe maşinilede luptă se execută decătre militari în cadrul (art.7.):
a) şedinţelor de verificare a grupării loviturilor;
b) şedinţelor de tragere iniţială;
c) şedinţelor individuale de tragere pregătitoare;
d) şedinţelor individuale de tragere de instrucţie;
e) şedinţelor individuale de tragere de luptă;
f) şedinţelor de tragere speciala;
g)exerciţiilor (aplicaţiilor) tactice cu trageri de luptă cu subunităţile (grupul de militari/ grupa-piesă, echipa,
echipajul, plutonul şi compania);
h) şedinţelor de tragere de verificare.
92
Şedinţele de verificare a grupării loviturilor se desfăşoară înainte sau în cadrul şedinţelor de tragere, înaintea
exerciţiilor (aplicaţiilor) tactice cu trageri de luptă, îndată după primirea armelor din reparaţie sau de la
depozitul de păstrare şi au drept scop de a verifica bătaia normală a armei, reglarea înălţătoarelor mecanice şi
aparatelor de ochire optice.
Tragerea cu armamentulaflatîndotareasubunităţii se execută de cătreceimaipregătiţimilitari.
Şedinţele de tragere iniţială au ca scop să iniţieze şi săobişnuiască pe militari cu tragerea cu muniţii de război,
realizarea corecţiei, în funcţie de gruparea loviturilor şi executarea tragerilor din toate poziţiile asupra
diferitelor tipuri de ţinte.
Se îndeplineşte ziua; şedinţa nr. 1 - pentru recruţi.
Şedinţele individuale de tragere pregătitoare se elaborează de către comandantul de companie (batalion), au
scopul de a antrena efectivul la executarea elementelor separate din cadrul şedinţelor individuale de tragere de
instrucţie.
Pot fi executate (anexa nr. 1) la simulatoare şi cu armamentul de calibru mic, precum şi cu armamentul din
dotare.
La îndeplinirea tragerilor cu militarii de ciclu doi, plutonierii şi ofiţerii în modul de executare a acestora pot fi
introduse complicaţii (mărireadistanţei şi vitezei ţintelor; micşorarea timpului pentru prima lovitură,
demonstrarea ţintelor şi numărului de muniţii) - parţiale sau pe toate elementele şedinţei.
Şedinţele individuale de tragere de instrucţie sînt destinate:
a) în subunităţile de instrucţie, Colegiul Militar - pentru instruirea succesivă a deprinderilor militarilor de ciclu
întâi, elevilor în descoperirea obiectivelor care apar pe cîmpul tactic şi în nimicirea prin foc din diferite poziţii
de pe loc şi după deplasare în diferite condiţii;
b) în subunităţile de infanterie, cercetare - pentru menţinerea şi restabilirea la militarii de ciclu doi, sergenţii,
plutonierii şi ofiţerii a deprinderilor profesioniste în acţiunile de tragere pe cîmpul tactic, precum şi pentru
însuşirea armamentului de model nou în perioada de reînzestrare şi recalificare a subunităţii (unităţii, marii
unităţi).
Şedinţele se execută la alegere conform hotărîrii comandantului de companie (batalion).
Şedinţele individuale de tragere de luptă comune, speciale şi specifice au scopul să verifice, în condiţii de efort,
nivelul de pregătire a militarilor în nimicirea prin foc a obiectivelor descoperite pe cîmpul de luptă. Şedinţele
individuale de tragere de luptă sînt de bază pentru toţi militarii şi se execută cel puţin o dată în lună. Acestea se
desfăşoară nemijlocit sub conducerea comandanţilor de batalioane, iar în Colegiul Militar (Institutul Militar)de
către şefii de catedre (lectori).
Şedinţele individuale de tragere de luptă sunt destinate:
a) în Colegiul Militar, subunităţile de instrucţie – pentru aprecierea gradului de pregătire a elevilor, la mînuirea
şi folosirea armamentului şi tehnicii de luptă la examenele de stat şi absolvire;
b) în subunităţile de infanterie şi cercetare pentru menţinerea şi perfecţionarea deprinderilor necesare la militari
la mînuirea şi folosirea armamentului tehnicii de luptă, tragere şi aprecierea nivelului de pregătire de foc.
Şedinţele de tragere specialăau scopul de antrena militarii subunităţilor de infanterie, cercetare (destinaţie
specială) în acţiunile de luptăm inclusiv izolate, şi executarea tragerii în compunerea grupupului (2 - 3 militari),
de a verifica coeziunea de luptă a grupului pentru îndeplinirea misiunilor primite; se execută înaintea
desfăşurării exerciţiilor tactice cu tragere de luptă cu grupa.
Exerciţiile (aplicaţiile) tactice cu trageri de luptăau scopul de a antrena militarii pentru a acţiona întrunit în
cadrul subunităţilor, de a perfecţiona şi verifica deprinderile comandanţilor în organizarea şi conducerea focului
subunităţilor, a mijloacelor de întărire şi sprijin.
Şedinţele de tragere de verificarese concep de către membrii subcomisiei de verificare la instrucţia tragerii şi se
aprobă de către preşedintele comisiei de control. Pentru efectivul subunităţilor de genuri de arme, speciale şi de
logistică (de artilerie, antiaeriene, geniu etc.), dotate cu pistoale-mitraliere şi mitraliere şedinţă de verificare se
consideră şedinţa individuală de instrucţie nr.1.
Muniţia necesară pentru tragere se calculează cu 48 de ore înainte, pe numărul trăgătorilor, în funcţie de
cantitatea de cartuşe prevăzută pentru şedinţa respectivă, plus o rezervă de 10% din această cantitate, care se va
folosi în scopul remedierii incidentelor de lire şi defecţiunilor produse ca urmare a nefuncţionării poligonului
(art.12.).

129.Reguli privind organizarea, pregătirea şi executarea şedinţelor

individuale de tragere
Pregătirea conducătorului include:
93
 - studierea materialului didactic, cerinţelor Regulamentului tragerii şi elaborarea planului desfăşurării
tragerii;
- desfăşurarea şedinţelor instructiv-metodice cu şefii sectoarelor de tragere şi conducătorii la locurile
de instrucţie;
- controlul pregătirii poligonului, armamentului şi locurilor de instrucţie; precum şi asigurării materiale a
tragerii;
- instructajul efectivului companiei (bateriei), plutonului care este numit pentru asigurarea tragerii;
- punerea sarcinii întregului efectiv pentru executarea tragerii
Pe timpul pregătirii, în vederea executării şedinţelor individuale de tragere, militarii trebuie să însuşească
(art.14.):
- părţile componente ale armamentului şi muniţiei din înzestrare, demontarea-montarea, funcţionarea,
remedierea incidentelor de tragere, mişcările şi poziţiile pentru luptă cu arma, regulile de întreţinere şi
folosirepe timpul îndeplinirii unor misiuni, la instrucţie şi în luptă;
- principalele noţiuni despre balistica interioară şi exterioara;
- procedeele de observare a cîmpului de luptă şi determinare a distanţelor pînă la obiective;
- regulile de tragere cu arma;
- operaţiunile pentru tragere cu arma şi pentru aruncarea grenadelor de mînă;
- modul de folosire a mijloacelor de protecţie individuală;
- regulile şi măsurile de siguranţă pe timpul executării şedinţelor de tragere şi de aruncare a grenadelor de mînă
Pe timpul executării tragerilor se vor stabili următoarele locuri de instrucţieobligatorii (art.16.):
• locul de instrucţie privind executarea şedinţelor de tragere de instrucţie (luptă);
• locul de instrucţie privind instruirea militarilor în cercetarea obiectivelor prin observarea, aprecierea
distanţelor şi indicarea obiectivelor;
• locul de instrucţie privind antrenarea în rezolvarea misiunilor de întrebuinţare practică a regulilor de
tragere;
• locul de instrucţie privind verificarea aparatelor de ochire şi reglareaarmamentului;
• locul de instrucţie privind studierea acţiunilor cu armamentul, lichidarea incidentelor şi defecţiunilor
armamentului pe timpul executării tragerii;
• locul de instrucţie privind instruirea de aruncare a grenadelor de mînă;
• locul de instrucţie în tragerea asupra ţintelor aeriene;
• locul de instrucţie privind studierea părţii materiale a armamentului, regulilor şi bazei de tragere;
• locul de instrucţie privind pregătirea muniţiilor pentru tragere.
• Calificativul pentru aprecierea şedinţei se reduce cu un punct:
• - dacă la tragerea, din armamentul M.L.D., din opriri scurte şi din mişcare, timpul general pentru tragere
a fost depăşit, dar cel mult cu 10s;
• - dacă la tragere din armamentul instalat pe M.L.D. prima lovitura (rafală) asupra obiectivului a fost
executată mai tîrziu decît timpul stabilit (pentru M.L.D.-1 cel mult de 25 s);
• - dacă nu a fost îndeplinit cel puţin un barem la şedinţele individuale şi de luptă care prevăd executarea
acestora.
• Ţintă se consideră lovită (art.26):
• a) ţinta ce simbolizează un obiectiv neblindat:
• dacă în ea a nimerit o lovitură directă sau prin ricoşeu de glonţ, de proiectil (de grenadă) şi de schije ale
acestora, care au străpuns ţinta sau i-au atins marginea şi au lăsat urme distincte (inclusiv şi urma lăsată
de stabilizator), precum şi în caz de distrugere a acesteia prin suflul exploziei proiectilului (grenadei)
care a explodat;
• b) ţinta cu cercuri avînd lovitură directă de glonţ. Gaura care a străpuns linia circumferinţei se ia în
consideraţie în avantajul trăgătorului;

130.Pregatirea cimpului de tinte si regulile de instalare a tintelor

Pregătirea cîmpului de ţinte pentru şedinţele individuale de tragere, tragerile de luptă şi aplicaţiile tactice cu
trageri de luptă se execută cu personalul şi mijloacele poligonului pe baza ordinului dat de comandantul, căruia
îi este subordonat poligonul - (cîmpul de tragere) respectiv.
La nevoie, în acest scop, se pot folosi şi echipe de militari din unităţile (subunităţile) care urmează să execute
trageri, după efectuarea instructajului necesar. Toate lucrările de pregătire a cîmpului de ţinte trebuie să fie
terminate cu cel puţin o ora înainte de începerea tragerilor (pentru, tragerile pe timp de noapte, după căderea
94
întunericului, poate fi executată numai verificarea iluminării ţintelor).Răspunderea pentru pregătirea la timp a
cîmpului de ţinte, potrivit condiţiilor şedinţelor, revine comandantului poligonului.La pregătirea cîmpului de
ţinte se vor respecta următoarele reguli (Art.25):
a) ţintele vor fi vopsite cu o culoare care să nu se distingă, în mod evident, de fondul terenului înconjurător, dar
care să asigure descoperirea lor şi o bună vizibilitate, încît să permită executarea unei trageri ochite asupra
acestora.
Pe timp de iarnă, cînd terenul este acoperit cu zăpadă, precum şi la tragerile pe timp de noapte, cînd obiectivele
nu sunt iluminate, ţintele vor avea culoare apropiată de fondul înconjurător, dar să se poată distinge conturul
siluetei;
b) ţintele fixe sau mişcătoare se instalează astfel ca, de pe aliniamentul şi poziţiile de tragere, marginea de jos a
lor să fie vizibilă la nivelul terenului, dar astfel încît, pînă la începerea apariţiei (mişcării), ele să nu fie
observate de trăgători; suprafaţa ţintelor trebuie să fie,pe cât posibil, perpendiculară, pe direcţia de tragere, din
locul de unde se va deschide focul asupra lor;
c) ţintele care apar trebuie să cadă imediat la lovire sau după expirarea timpului de apariţie; dacă prin condiţiile
şedinţei un obiectiv grupat trebuie să apară de mai multe ori, atunci la fiecare apariţie nouă trebuie să apară
numai ţinte nelovite la apariţiile anterioare; apariţia (mişcarea) obiectivelor va fi încadrată în program la
dispozitivul de comandă;
d) obiectivele care se mişcă trebuie să apară odată cu începerea deplasării, să dispară la lovire sau după
parcurgerea distanţei prevăzute în condiţiile şedinţei respective şi să permită tragerea asupra lor pe timpul
deplasării în ambele sensuri; folosirea măştilor şi a altor amenajări, deasupra nivelului terenului, pentru
acoperirea locului de apariţie a obiectivelor, care apar sau se mişca, este permisă numai cu condiţia ca aceste
amenajări să se încadreze în mod cât mai natural în aspectul terenului înconjurător; la şedinţele de tragere care
au în compunere ţinte care se deplasează, dacă acestea nu se pot monta, se pot folosi 2 ţinte alergînd care apar
cîte 20 secunde, una la limita maximă, cealaltă la limita minimă a distanţei prevăzute pentru ţinta care se
deplasează (a doua ţintă va apărea după 5 secunde de la expirarea timpului de apariţie a primei ţinte şi dacă
aceasta nu â fost lovită);
e) obiectivele, asupra cărora tragerea se execută de pe loc, se instalează în limitele distanţelor prevăzute în
condiţiile şedinţelor respective, iar obiectivele, asupra cărora tragerea se execută din mers cu scurte opriri, se
instalează în aşa fel, încît tragerea să înceapă cînd trăgătorul se găseşte la distanţa maximă şi să înceteze cînd
acesta ajunge la distanţa minimă prevăzută în condiţiile şedinţei pentru obiectivele respective;
f) la ţintele care se deplasează, distanţa de tragere se măsoară din locul de apariţie a acestora, astfel încît să se
găsească la distanţa maximă prevăzuta în condiţiile şedinţelor, iar la terminarea deplasării către distanţa
minimă. Lungimea traseului de deplasare se măsoară din locul unde ţinta se ridică în întregime pînă la locul
unde aceasta începe să cadă;
g) în faţa ţintelor nu trebuie să se găsească nisip, pietriş sau pămînt pietrificat. Acolo unde se fac ridicături de
pămînt, pentru protejarea dispozitivelor de ţinte, acestea se acoperă cu brazde, ţintele prevăzute să apară
dinapoia unor acoperiri (tufărişuri, trunchiuri de copaci, lăstărişuri etc.) trebuie să aibă culoarea mai închisă sau
deschisă decît acoperirea respectivă, astfel încît conturul siluetelor să se poată observa bine cu ochiul liber.
Pentru ca tragerile să se execute în condiţii cât mai complexe şi grele, este necesar ca pe direcţiile de deplasare
a trăgătorilor să fie amenajate diferite obstacole (anexa nr.9) şi repere. Iar obiectivele să apară prin surprindere
şi din locuri diferite pentru fiecare trăgător; se-i interzice pregătirea din timp a unor amenajări, pe direcţiile de
deplasare a trăgătorilor, care să uşureze condiţiile de îndeplinire a şedinţelor de tragere;
i) dacă în timpul tragerii ţinta nu e vizibilă din cauza cetii, ninsorii, ploii sau gradului înalt de prăfuire şi dacă
din cauza desfundării drumurilor sau poleiului nu se asigură dezvoltarea vitezelor necesare de deplasare a
maşinilor de luptă, la hotărîrea conducătorului tragerii pe sector sau comandantului (şefului) superior tragerea
se suspendă. Dacă există un strat gros de zăpadă, se permite curăţirea drumului pentru deplasarea maşinilor de
luptă care participă la trageri în caz că nu se asigură deplasarea acestora cu viteza stabilită
k) pentru executarea exerciţiului de tragere fiecare ţintă care apare se instalează pe două şi mai multe
aliniamente, iar ţinta mobila - pe unul-două aliniamente (noaptea - pe un aliniament); numărul variantelor de
apariţie a ţintelor care apar şi a celor mobile la executarea fiecărei şedinţe de trageri de instrucţie şi de luptă
trebuie să fie:
- ziua - trei;
- noaptea - două;
- dacă şedinţa prevede numai un obiectiv, atunci acesta va fi demonstrat respectiv pe aliniament la distanţa
maximă, mijlocie şi minimă.
95
131.Cazuri de apreciere a tragatorului cu calificativul “nesatisfacator”
Pe lingă cele prevăzute la fiecare şedinţă, trăgătorul se apreciază cu calificativul "NESATISFĂCĂTOR"şi dacă
pe timpul executării şedinţei săvârşeşte una din următoarele greşeli,indiferent de numărul biectivelor lovite:
- trage un foc involuntar înainte sau pe parcursul desfăşurării şedinţei;
- trage după semnalul "ÎNCETAREA" sau după comanda "ÎNCETAŢI - DESCĂRCAŢI";
- trage în ţinte de pe direcţia altui trăgător, la şedinţele individuale (cu excepţia exerciţiilor care prevăd acest
procedeu);
- are asupra sa lin număr mai mare de cartuşe decît cel prevăzut pentru şedinţa;
- execută tragerea cu echipamentul incomplet;
- este găsit cu cartuş pe ţeava la controlul armamentului;
- dacă trage nejustificat cu altă armă decît cea pe care o are în primire;
- după încărcarea armei, o îndreaptă involuntar spre militari izolaţi, grupuri de militari sau către înapoi;
- nu predă toate cartuşele netrase;
- execută şedinţa cu armamentul instalat pe maşinile de luptă şi depăşeşte limita de timp prevăzută conform
Regulamentului mai mult de 10 s; continuă tragerea în lipsa legăturii radio cu conducătorul sectorului de
tragere;
- admite măcar o oprire pe parcursul îndeplinirii exerciţiilor care prevăd tragerea din mişcare.
Şedinţa se execută încă o dată, (întregime sau cu muniţia ce a rămas) în cazurile:
- dacă în timpul executării exerciţiului au avut loc deteriorări, deranjamente şi reţineri, care nu au putut fi
detectate înainte de tragere şi înlăturate în timpul tragerii (despre deranjamentele, care nu pot fi înlăturate în
timpul tragerii, personalul (comandanţii maşinilor de luptă) raportează conducătorului tragerii);
- dacă tragerea nu a avui loc sau a fost întreruptă din cauza refuzului de funcţionare a instalaţiei cîmpului de
ţinte;
- dacă în cursul tragerii ţinta a dispărut (a căzut) înainte de termenul stabilit sau a fost răsturnată (distrusă), însă
la examinarea ei nu s-a constatat lovitura, iar muniţia pentru tragere asupra acesteia a fost consumată parţial de
către trăgător; în cazul cînd trăgătorul a consumat parţial muniţia din propria vină, executarea exerciţiului se
apreciază după rezultatele lovirii ţintelor.
Rezultatele reale obţinute Ia trageri sunt cele înregistrate la dispozitivele de comandă-program, care se
transmit unităţilor sub semnătura comandantului de poligon şi se consemnează în Registrul de planificare şi
evidenţă a pregătirii pentru luptă.
Nivelarea şi stropirea cu apă a căilor de deplasare a maşinilor de luptă, pregătirea sau marcarea locurilor
pentru tragere, mărirea cantităţii de muniţie în comparaţie cu cea indicată în condiţiile exerciţiului, precum şi
alte indulgenţe şi simplificări sînt interzise.
În caz de admitere a indulgenţelor, şi simplificărilor, tragerea se întrerupe imediat, iar cei ce le-au admis se
pedepsesc sever.

132. Organizarea poligonului pentru trageri

Art.42. Pentru desfăşurarea în deplină siguranţă a tragerilor, în poligon se stabilesc şi se amenajează
(trasează):
- puncte de conducere-observare;
- aliniamentul de aşteptare, la 15 – 20 m înapoia aliniamentului de plecare;
- aliniamentul de plecare, la 10 – 20 m înapoia aliniamentului de tragere;
- piste pentru deplasarea autovehiculelor în vederea executării tragerilor cu armamentul de pe acestea,
cu locuri de întoarcere la capetele lor;
- aliniamentul de tragere, în faţa punctelor de conducere-observare de sector;
- aliniamente pentru deschiderea şi încetarea focului pentru fiecare obiectiv din conţinutul şedinţelor de
tragere, pentru orientarea celor care conduc tragerea (muşuroaie, brazde, crengi, panouri diferite, fanioane etc.),
dar care să nu influenţeze pe trăgători;
- puncte de aprovizionare de luptă, înapoia aliniamentului de tragere şi lateral, la nivelul aliniamentului
de plecare;
- puncte de curăţire a armamentului, înapoia punctelor de conducere-observare şi aliniamentului de
aşteptare.
Art.43. Pentru prevenirea pătrunderii oamenilor, animalelor, vehiculelor etc. pe teritoriul poligonului,
acesta se delimitează cu tranşee (şanţuri); pe drumurile şi cărările ce duc spre poligon se instalează bariere, iar

96
în locuri vizibile tăbliţe indicatoare cu inscripţia “TRECEREA INTERZISĂ – POLIGON DE TRAGERE”;
“STAI! SE TRAGE”.
Art.44. Comandantul poligonului trebuie să anunţe la timp, prin intermediul organelor de conducere
locale (primării), populaţia din împrejurimile poligonului asupra zilelor şi orelor cînd se trage în acesta.
Anunţurile (înştiinţările) se iau la cunoştinţă de reprezentantul organului respectiv sub semnătură, cu ştampila
primăriei în cauză.
Art.45. Comandanţii, cărora le este subordonat poligonul, prin intermediul primăriilor, trebuie să
înştiinţeze populaţia privind: semnificaţia tăbliţelor (panourilor) indicatoare instalate pe drumurile şi cărările ce
duc spre poligon şi a balonului (fanionului) roşu instalat pe stîlpul din adîncimea poligonului; pericolul la care
se expun persoanele ce intră în poligon pe timpul executării tragerilor, ce ating muniţia neexplodată sau
instalaţia de marcare a focului.
Art.46. La terminarea tragerilor, teritoriul poligonului trebuie să fie verificat şi asanat de muniţia
neexplodată la tragerile anterioare de către o echipă, numită prin ordin de zi, condusă de un ofiţer din unitatea
care execută tragerea.
Art.47. Premergător începerii tragerilor, pe timpul instalării pazei, personalul din serviciul de pază, sub
directa îndrumare a şefului serviciului de pază, cercetează întregul teritoriu al poligonului, iar în cazul
descoperirii de oameni, animale, vehicule etc. acţionează pentru înştiinţarea şi îndepărtarea acestora în afara
limitelor de siguranţă ale poligonului.
Art.48. Înaintea începerii tragerilor, pe catargul de la punctul de conducere-observare central, de sector
şi pe cel din adîncimea poligonului se instalează (ridică) fanionul de culoare roşie. Fanionul roşu se va menţine
ridicat pe tot timpul executării tragerilor, inclusiv al asanării poligonului, cînd, după terminarea acestora, el se
coboară. Pe timp de noapte, în locul fanioanelor, se folosesc becuri instalate în globuri de culoare roşie.
133. Personalul destinat pentru organizarea si conducerea tragerilor
Art.49. Pentru conducerea tragerilor şi pentru asigurarea respectării măsurilor de siguranţă pe timpul
acestora, se numesc prin ordin de zi pe unitate:
- conducătorul tragerii: comandantul de companie (baterie), de batalion (divizion), cînd se trage cu mai
multe companii (baterii) din acelaşi batalion (divizion), sau comandantul subunităţii care organizează tragerea;
- şefii sectoarelor de tragere (comandanţii de plutoane sau alţi ofiţeri numiţi de comandantul unităţii);
- personalul destinat de unitate pentru organizarea şi conducerea tragerilor în poligon, care se compune
din:
a) ofiţerul de serviciu pe poligon. Dacă poligonul este mare şi se execută trageri concomitent cu mai
multe subunităţi sau cu mai multe categorii de armament în paralel, se numeşte şi un ajutor al acestuia;
b) şeful serviciului pe pază;
c) personalul pentru pază, posturi fixe sau patrule, după schema fiecărui poligon aprobată de
comandantul marii unităţii;
d) observatori;
e) gornist (în cazul cînd nu există în poligon un dispozitiv electric pentru darea semnalelor);
f) medic (sanitar) de serviciu cu autosanitara (mijloace sanitare de transport) cu trusă şi medicamente
pentru acordarea primului ajutor medical;
g) armurier (militar în termen sau angajat), cu trusă pentru remedierea incidentelor de tragere;
h) şefii punctelor de aprovizionare (plutonier de companie) de luptă şi 1 – 2 distribuitori de muniţie la
fiecare punct;
i) şeful echipei de asanare a poligonului (numai la şedinţele de tragere cu A.G.-40, A.G.A.-40 mm,
A.G.-7, A.G.-9, 9K135 şi aruncarea grenadelor de mînă de război.
Cînd tragerea se execută într-un singur sector, conducătorul tragerii poate să îndeplinească şi atribuţiile
şefului sectorului de tragere.
Art.50. Dacă după începerea tragerilor un militar din personalul destinat de unitate pentru organizarea şi
conducerea tragerilor devine inapt pentru îndeplinirea misiunii, tragerea se întrerupe pînă cînd militarul este
înlocuit cu altul, bine instruit pe postul respectiv sau de specialitate, în cazul medicului, gornistului sau
armurierului.
La punctele de aprovizionare de luptă se numesc santinele pentru a interzice apropierea de aceste puncte
a militarilor. Porţiunea de teren, cu o rază de 5 m, pe care sunt dispuse punctele de aprovizionare de luptă se
delimitează vizibil, fiind interzisă staţionarea în acestea a militarilor care nu fac parte din personalul de serviciu
sau nu sunt membri ai comisiei de inspecţie (control).
Art.51. Pe timpul cît subunităţile de găsesc în poligon, sînt interzise:
97
 - distribuirea muniţiei şi încărcarea armamentului cu muniţie de război, fără ordin (comandă) expres şi
în alte locuri decît cele stabilite prin acest regulament;
- îndreptarea armei asupra oamenilor, lateral şi spre spatele poligonului, indiferent dacă aceasta este sau
nu încărcată;
- părăsirea (abandonarea) armamentului pe aliniamentul de tragere sau în alte locuri din poligon, fără
ordinul şefului sectorului de tragere;
- apropierea oricăror persoane de armamentul lăsat pe aliniamentul de tragere, pe timpul cît militarii se
află la ţinte sau la strîngerea tuburilor trase;
- dispunerea muniţiei în alte locuri decît cele stabilite, precum şi lăsarea muniţiei, chiar şi pentru
intervale de timp foarte scurte, fără pază şi supraveghere.
Art.52. Aprobarea pentru începerea tragerii o dă conducătorul tragerii după ce, în prealabil, ofiţerul de
serviciu a raportat că poligonul este liber, personalul de serviciu a fost instalat în locurile stabilite (ordonate),
iar dispozitivele, instalaţiile şi aparatura funcţionează normal; începerea efectivă a tragerii în poligon se permite
numai după ce mai întîi se ridică fanionul roşu (se aprinde becul cu lumină roşie pe timp de noapte) pe catargul
de la punctele de conducere-observare central, de sector şi din adîncimea poligonului, iar gornistul dă
semnalele: “ATENŢIUNE” şi apoi “FOC”.
Art.53. În poligoanele Bg.1,2 I.Mo, atunci cînd tragerile se execută concomitent cu mai multe subunităţi
sau mai multe categorii de armament, toate semnalele se dau la ordinul ofiţerului de serviciu pe poligon. Cînd
tragerile se execută în poligoane mici, de către o singură subunitate, într-un număr restrîns de sectoare,
semnalele se dau la ordinul conducătorului tragerii, iar dacă tragerea se execută într-un singur sector – direct de
către şeful sectorului de tragere.
Comenzile şi semnalele care se folosesc pentru desfăşurarea activităţilor în poligon sunt prevăzute în
anexa nr. 2.
134. Obligatiele conducatorului de tragere puntru sedintele individuale de tragere si exercitile tactice cu
trageri de lupta.
135. Obligatiele sefului sectorului de tragere.
136. Obligatiele OSU pe polygon.
137.Obligatiele sefului serviciului de paza.
138. Reguli privind organizarea, pregatirea si desfasurarea exercitiilor (aplicatiilor) tactice cu trageri de
lupta.
Exerciţiile tactice cu trageri de luptă se execută cu subunităţile (grupul de 2 – 3 militari, grupa şi plutonul) de
infanterie şi cercetare, destinaţie specială.
Aplicaţiile tactice cu trageri de luptă se execută numai cu compania de infanterie, cercetare şi destinaţie
specială.
Art.104. Exerciţiile (aplicaţiile) tactice cu trageri de luptă au ca scop să perfecţioneze şi să verifice
deprinderile comandanţilor în organizarea şi conducerea focului subunităţilor, pe care le comandă în vederea
îndeplinirii misiunii de luptă primite.
În acelaşi timp, în cadrul exerciţiilor (aplicaţiilor) tactice cu trageri de luptă se realizează antrenarea
militarilor în descoperirea şi indicarea obiectivelor, precum şi desăvîrşirea coeziunii pentru luptă a
subunităţilor.
La desfăşurarea acestora o atenţie deosebită se acordă acţiunilor tactice corecte, întrebuinţării eficace şi
cu pricepere a armamentului în luptă şi respectării stricte a măsurilor de siguranţă.
Art.105. Exerciţiile (aplicaţiile) tactice cu trageri de luptă cu subunităţile se organizează, se pregătesc şi
se conduc de către comandantul imediat superior eşalonului cu care se execută.
Exerciţiile tactice cu trageri de luptă cu grupul (2 – 3 militari) se execută atunci cînd în grupă sînt mai
puţin de 4 militari. Acestea se organizează şi se conduc de către comandantul de pluton. Rezultatele la aceste
trageri vor fi incluse în aprecierea grupei din care fac parte trăgătorii.
Tragerile de luptă cu grupa se execută cu efectivul prevăzut de stat, în grupă trebuie să fie cel puţin
patru militari (comandantul grupei şi trăgătorii de la armamentul principal*). Plutonul este admis la tragerile de
luptă numai dacă are prezent cel puţin 50% din efectivul prevăzut de stat, fără să lipsească mai mult de 1/3 de
trăgători de la armamentul principal, precum şi ochitorii (ochitorii-operatori) şi conducătorii mecanici de la
T.A.B. (M.L.D.)
Exerciţiile (aplicaţiile) tactice cu trageri de luptă se execută în cadrul unor exerciţii (situaţii) tactice, astfel:
- cu grupul de 2–3 militari, grupa combinată, cu trageri specifice atît luptei de apărare, cît şi luptei
ofensive, în cadrul aceluiaşi exerciţiu tactic;
98
 - cu plutonul şi compania de infanterie – cu teme distincte de apărare, de ofensivă, de siguranţa
marşului, ziua şi noaptea;
- cu plutonul şi compania de cercetare – cu teme distincte de specificul subunităţilor (raid, ambuscadă,
incursiune).
Tragerile de luptă demonstrative cu grupa (grupul) şi plutonul vor fi organizate, pregătite şi conduse
prin grija statului major al batalionului, iar aplicaţiile tactice cu tragere de luptă de companie demonstrative –
prin grija statului major al brigăzii şi se vor prezenta ori de cîte ori se apreciază că este necesar.
 Organizatorul şi conducătorul principal al exerciţiului (aplicaţiei) tactic cu trageri de luptă cu
subunitatea este şi conducătorul tragerii. Ei răspund de asigurarea măsurilor de siguranţă şi pentru
prevenirea producerii pagubelor în zona respectivă.
Art.112. În vederea executării exerciţiilor (aplicaţiilor) tactice cu trageri de luptă cu subunităţile, se
numeşte personalul de serviciu prevăzut în art. 49. În plus, conducătorul tragerii îşi constituie o grupă de
conducere formată din militari pentru organizarea şi conducerea activităţilor, inclusiv a arbitrajului, marcării
focului, realizării legăturilor, organizării şi acţionării cîmpului de ţinte etc.
 La organizarea cîmpului de ţinte, conducătorul tragerii trebuie să ţină seama de: tragerile ce se vor
executa (ziua sau noaptea, cu temă de apărare sau de ofensivă), terenul pe care se desfăşoară tragerile de
luptă (aplicaţiile tactice cu trageri de luptă), organizarea, înzestrarea şi acţiunile tactice posibile ale
adversarului*, pe care-l reprezintă prin ţinte, precum şi de scopurile propuse a le realiza şi problemele
de învăţat pentru subunităţile participante.
 Obiectivele se dispun, de front şi în adîncime, corespunzător normelor tactice ale adversarului, în raport
cu terenul şi ţinînd seama de faptul că subunităţile în timpul desfăşurării tragerii de luptă trebuie să fie
obligate să rezolve diferite misiuni cu folosirea manevrei de foc.
 Pentru desfăşurarea exerciţiilor (aplicaţiilor) tactice cu subunităţile pe timp de noapte, cîmpul de ţinte se
va organiza astfel încît să impună militarilor executarea tragerii asupra obiectivelor care se demască
prin flacără la gura ţevii, cît şi asupra celor ce se demască atunci cînd terenul este iluminat cu cartuşe de
iluminare sau cu alte mijloace. În acest scop, să se prevadă ca majoritatea ţintelor (55 – 60%) să se
demaşte prin flacără la gura ţevii, o parte (20 – 25%) să se demaşte prin lumină difuză, iar celelalte ţinte
(10 – 15%) să fie iluminate cu cartuşe de iluminare sau cu alte mijloace.
 În funcţie de condiţiile pe care le oferă terenul (poligonul), adîncimea cîmpului de ţinte pentru
desfăşurarea exerciţiilor (aplicaţiilor) tactice cu trageri de luptă cu grupul, grupa, plutonul şi compania
trebuie să fie de cel puţin 0,5 - 0,7 km pentru grupul de 2 – 3 militari; 1,0 -1,5 km pentru grupă şi
pluton; 2 – 3 km pentru companie. Numărul de obiective şi de ţinte pentru exerciţiile (aplicaţiile) tactice
cu trageri de luptă cu subunităţile se stabileşte conform tabelului nr. 1.
139. Modul de apreciere a exercitiilor tactice cu trageri de lupta.
Exerciţiile (aplicaţiile) tactice cu tragere de luptă se apreciază după sistemul de două calificative: primul –
pentru acţiunile tactice la exerciţii (aplicaţii) cu tragere de luptă, al doilea – pentru rezultatele nimicirii cu foc.
Se stabileşte, astfel:
- “FOARTE BINE” – dacă ambele calificative obţinute sînt “foarte bine”;
- “BINE” – dacă ambele calificative obţinute sînt cel puţin “bine”;
- “SATISFĂCĂTOR” – dacă ambele calificative obţinute sînt cel puţin “satisfăcător”;
- “NESATISFĂCĂTOR” – dacă unul din calificativele obţinute este “nesatisfăcător”.
Art.133. Calificativul acţiunilor tactice al subunităţii (tabelul nr. 4) se stabileşte după sistemul de patru
calificative.
Art.134. Calificativul rezultatelor lovirii cu foc al companiei, plutonului şi grupei în dependenţă de
structura organică se apreciază după sistemul de 3 (2) parametri*: a) pentru îndeplinirea misiunilor de foc
executate de către artileria (aruncătoarele) din poziţiile acoperite; b) pentru rezultatele tragerilor cu tunurile
M.L.D.-1, instalaţiile de R.A.T.D., A.G.-9; c) pentru rezultatele tragerilor cu armamentul de infanterie (inclusiv
cu mitralierele de pe T.A.B., M.L.D., T.A.B.C, cu A.G.-7, A.G.S.-17, G.P.-25, complexele portative
antiaeriene, instalaţiile de tunuri antiaeriene).
Se stabileşte astfel:
- “FOARTE BINE” – dacă cel puţin două calificative sînt “foarte bine”, iar celălalt este “ bine”; dacă
se apreciază după doi parametri, ambele calificative trebuie să fie “foarte bine”;
- “BINE” – dacă cel puţin două calificative sînt “bine”, iar celălalt este “satisfăcător”; dacă se
apreciază după doi parametri, ambele calificative trebuie să fie “bine”;
-“SATISFĂCĂTOR” – dacă toate calificativele sînt cel puţin “satisfăcător”;
99
 -“NESATISFĂCĂTOR”– dacă cel puţin unul din calificative este “nesatisfăcător”.
Îndeplinirea misiunilor de foc cu subunităţile de artilerie (aruncătoare) de pe poziţiile acoperite se
apreciază conform C.T.A.-96. Rezultatele tragerilor cu tunurile şi instalaţiile R.D.A.T. de pe M.L.D.-1,
complexele R.D.A.T. portative, A.G.-9, artileria (aruncătoarele) prin ochire directă, cu armamentul de
infanterie inclusiv cu mitraliera; K.P.V.T., A.G.-7, A.G.S.-17, complexele portative A.A. şi instalaţiile de
artilerie A.A., mitraliera D.Ş.C.) se stabileşte pe baza procentului de ţinte lovite şi se consideră astfel:
- “FOARTE BINE” – dacă au fost lovite cel puţin 70% de ţinte;
- “BINE” – dacă au fost lovite cel puţin 60 % de ţinte;
- “SATISFĂCĂTOR” – dacă au fost lovite cel puţin 50% de ţinte.
Pentru toate subunităţile organice şi primite ca întărire (cu excepţia subunităţilor de artilerie), care au
participat la exerciţiu tactic cu tragere de luptă (aplicaţie), se stabileşte calificativul unic pentru rezultatele
nimicirii cu foc.
Rezultatele obţinute la trageri executate de către subunităţile de artilerie, date ca întărire companiei la
A.T.T.L., se apreciază conform cerinţelor documentelor de directivă respective şi nu influenţează asupra
calificativului general pentru A.T.T.L.
140. Modul de apreciere a unui militare la trageri executate intr-un ciclu de instructive.
De exemplu la Tragerea de pe loc asupra obiectivelor fixe din diferite poziţii
- ob. 1 - ţinta piept cu cercuri nr. 4 pe un panou de 0,75 x 0,75 m dispus la distanţa de 100 m; se
trage din poziţia culcat-rezemat; foc lovitură cu lovitură; timp nelimitat;
- ob. 2 - ţinta alergînd nr. 8a compartimentată dispusă la distanţa de 200 m; se trage din poziţia
în genunchi şi apoi în picioare; foc lovitură cu lovitură; timp nelimitat.
Cartuşe: 5 cartuşe, din care pentru ob. 1 – 3 cartuşe,:
Aprecierea: să se lovească obiectivele şi să însumeze pentru:
- “FOARTE BINE” – 30 puncte ;
- “BINE” – 25 puncte ;
- “SATISFĂCĂTOR” – 20 puncte .
ŞEDINŢA 1 INSTRUCŢIE – ZIUA ŞI NOAPTEA
Tragerea de pe loc, după schimbarea poziţiei de tragere asupra obiectivelor care apar

ob. 1 infanteria culcată – 2 ţinte piept nr. 6; apar de două ori cîte 15 s la interval 10 s; se trage din poziţia în
icioare rezemat din locaş (mitraliera pe crăcane);
un culoar 10 x 10 m începînd la distanţa de 30 m faţă de poziţia de tragere în care se aruncă grenada de
mînă de exerciţiu defensivă din locaş (tranşee). La executarea şedinţei pe timp de noapte grenada nu se
runcă.
- ob. 2 - ţinta brîu nr. 7 apare pentru 15 s; se trage din poziţia în genunchi (cu mitraliera pe crăcane), după
schimbarea poziţiei de tragere.
Aprecierea: să se lovească pentru calificativul:
- “FOARTE BINE” – două ţinte şi o grenada în culoar, sau 3 ţinte;
- “BINE” – o ţintă şi o grenadă în culoar sau 2 ţinte;
- “SATISFĂCĂTOR” – o ţintă.
ŞEDINŢA 2 INSTRUCŢIE – ZIUA ŞI NOAPTEA
Tragerea de pe loc, după deplasări asupra obiectivelor care apar

- ob. 1 - ţinta piept nr. 6 apare pentru 15 s; se trage din poziţia culcat-rezemat (mitraliera pe
crăcane);
- un culoar 10 x 10 m începînd de la distanţa de 30 m faţă de poziţia de tragere, în care se aruncă
o grenadă F-1 de exerciţiu în timp de 15 s. Noaptea grenada nu se aruncă;
- ob. 2 - ţinta alergînd nr. 8 apare pentru 15 s; se trage din poziţia în genunchi (cu mitraliera pe crăcane), după
schimbarea poziţiei de tragere;
- macheta unei ferestre, cu dimensiunile de 1,5 x 1,2 m dispusă la 1,5 m înălţime, asupra căreia să aruncă o
grenadă de instrucţie ofensivă;
- ob. 3 – ţinta mitralieră nr. 10, apare de două ori cîte 15 s la interval 10 s; se trage din poziţia la alegerea
trăgătorului.
Aprecierea: să se lovească pentru calificativul:
- “FOARTE BINE” – 2 obiective şi o grenadă în culoar şi prin fereastra machetă;
100
- “BINE” – 2 obiective şi o grenadă în culoar sau prin fereastra machetă;
- “SATISFĂCĂTOR” – 1 obiectiv.
141. Modul de apreciere a gr, pl, cp. pentru executarea sedintelor individuale de tragere.
Calificativul grupei, plutonului, companiei (similare) pentru executarea şedinţelor individuale de tragere
(şedinţelor luptă specială) se stabileşte pe baza calificativului obţinut la fiecare şedinţa şi se consideră:
- «ZECE», dacă 95% din militari (grupuri), care au tras, au îndeplinit şedinţa, totodată cel puţin 50% din
totalul celor, care au tras, au obţinut calificativul «foarte bine»;
- «NOUĂ»,dacă 90% din militari (grupuri), care au tras, au îndeplinit şedinţa, totodată cel puţin 50% din
totalul celor, care au tras, au obţinut calificativul «foarte bine»;
- «OPT», dacă 85% din militari (grupuri), care au tras, au îndeplinit şedinţa, totodată cel puţin 50% din
totalul celor, care au tras, au obţinut calificativul «bine»;
- «ŞAPTE»,dacă 80% din militari (grupuri), care au tras, au îndeplinit şedinţa, totodată cel puţin 50% din
totalul celor, care au tras, au obţinut calificativul «bine»;
- «ŞASE», dacă 75% din militari (grupuri), care au tras, au îndeplinit şedinţa;
- «CINCI», dacă 70% din militari (grupuri), care au tras, au îndeplinit şedinţa;
- «PATRU», dacă mai puţin de 70% din militari (grupuri), care au tras, au îndeplinit şedinţa.

142. Descrierea modelelor de tinte.

MODELE DE ŢINTE
(dimensiunile în cm)
A. ŢINTE DIN HÎRTIE IMPRIMATE
1 – pentru pistol-mitralieră,
puşcă-mitralieră şi carabină;
2 – pentru puşca
semiautomată cu lunetă;
3 – pentru mitralieră;
4 – pentru mitraliere la
tragerea cu cartuşe cu
glonţ model a. 1930;
5 – pentru puşca automată
cal. 5,45 mm;
6 – pentru pistoale;
7 – pentru mitraliera
cal. 12,7 mm D.Ş.C.;
Fig.1 Ţinta de reglaj 8 – pentru puşcă mitralieră
cal. 5,45 mm.

Fig.2 Ţinta piept nr. 4 cu

cercuri Fig. 3 Ţinta piept nr.4a
compartimentată

B. ŢINTE DIN PLACAJ

101
 Fig. 4 Ţinta cap nr. 5
Fig. 5 Ţinta
observator nr. 5a

Fig. 6 Ţinta piept nr. 6

Fig.7 Ţinta
brîu nr. 7

Fig. 9 Ţinta alergînd nr. 8a

Fig. 8 Ţinta alergînd nr. 8 compartimentată
102
 Fig. 10 Ţinta servant la aruncător de grenade antitanc nr. 9

Fig. 18 Ţinta T.A.B. nr. 13

Fig. 19 Ţinta T.A.B. nr. 13a

Fig. 20 Ţinta T.A.B. în amplasament de tragere nr. l3b

103
 Fig. 21 Ţinta M.L.I. nr. 14

Fig. 22 Ţinta M.L.I. nr. l4a

Fig. 23 Ţinta M.L.I. în amplasament

de tragere nr. 14b

Fig. 24 Ţinta piesa de

artilerie nr. 15 Fig.25 Ţinta piesa de
artilerie în amplasament de
tragere nr. l5a

104
 Fig. 26 Ţinta cazemată de Fig. 27 Ţinta mitraliera
campanie nr. 16 pe jeep nr. 17

Fig. 28 Ţinta elicopter nr. 18

Fig. 29 Ţinta staţia radio pe autovehicul nr. 19

Fig. 30 Ţinta infanterie îmbarcată nr. 20*

105