INSTITUTUL MILITAR

AL FORŢELOR ARMATE
„Alexandru cel Bun”

Tunul antitanc
calibrul 100 mm MT-12
(Material didactic)

Catedra artilerie

CHIŞINĂU –2005
 În acest material didactic este prezentată construcţia şi funcţionarea
mecanismelor tunului antitanc calibrul 100 mm MT-12
Materialul didactic este destinat pentru acordarea ajutorului
studenţilor la studierea temei „Construcţia generală a tunului antitanc cal.
100 mm MT-12”.
Materialul este elaborat de către lectorul catedrei artilerie căpitan
Vitalie Ţîgulea.

Redactor: plutonier major Maria Cujbă.

2
 DESTINAŢIA ŞI MISIUNILE TUNULUI

Tunul antitanc calibrul 100 mm MT-12 este destinat, în principal, pentru

a duce lupta împotriva tancurilor şi transportoarelor blindate ale inamicului şi
acţionează, de regulă, în cadrul bateriei, executând misiuni de foc prin trageri
prin ochire directă. În unele situaţii acţionează din poziţii de tragere
acoperite pentru sprijinul cu foc al infanteriei, tancurilor, si altor formaţiuni
de apărare.
Misiunile care se execută cu acest tun sânt:
- nimicirea tancurilor, autotunurilor si transportoarelor blindate;
- distrugerea lucrărilor de fortificaţii de companii şi permanente;
- neutralizarea (nimicirea) personalului şi mijloacelor de foc
adăpostite şi neadăpostite;
- neutralizarea (nimicirea) punctelor de comandă (comandă-
observare) şi mijloacelor radioelectronice.

CARACTERISTICILE TEHNICO-TACTICE ALE TUNULUI

-
calibrul ţevii l00
mm
- distanţa loviturii directe (înălţimea obiectivului 2,7 m)
- cu proiectil perforant subcalibru 2130 m
- cu proiectil cumulativ 1150 m
- distanţa loviturii directe (înălţimea obiectivului 2,0 m.)
- cu proiectil perforant subcalibru 1880 m
- cu proiectil cumulativ 1020 m
- bătaia maximă cu lovitură:
- cu proiectil perforant subcalibru 3000
m
- cu proiectil cumulativ 5955 m
- cu proiectil exploziv 8200 m
-
câmpul orizontal de tragere 53-54o
-
câmpul vertical de tragere -7o+20o
-
cantitatea lichidului (steol M) în frâna de tragere 5,45
l
-
cantitatea lichidului (steol M) în recuperator 3,6-4,0 1
-
presiunea iniţială în recuperator 60+2-1
kgf/cm2

3
-
lungimea de recul
-
normală 680-770 mm
-
minimă 675 mm
-
maximă 780 mm
- înălţimea tunului în poziţia de luptă (unghiul vertical maxim)
2600 mm
- înălţimea tunului până la partea de sus a scutului
1600 mm
- lungimea tunului în poziţie de marş
9650 mm
- lăţimea tunului(după janta roţilor)
2320 mm
- garda la sol
330 mm
- greutatea tunului
3100 kg
- greutatea ţevii cu închizător
1337 kg
- greutatea blocului închizătorului montat
55 kg
- greutatea masei reculante
1420 kg
- cadenţa de tragere a tunului:
- cu executarea ochirii 6 lov/min
- maximă 14 lov/min
- trecerea tunului din poziţie de marş în poziţie de luptă şi invers
l min
- viteza maximă de tractare
- pe drum asfaltat 60 km/oră
- pe drumuri de ţară 40 km/oră
- pe teren accidentat 25 km/oră
- mijlocul de tracţiune „MT-L” sau
„MT-LB”

4
 DESCRIEREA TUNULUI

Tunul antitanc calibrul 100 mm MT-12 se compune din următoarele

părţi mari:
- ţeava cu închizătorul;
- legătura elastică;
- afetul;
- aparatele de ochire;
- piese de schimb, scule şi accesorii.

ŢEAVA CU ÎNCHIZĂTORUL
ŢEAVA

Ţeava (fig. 1) serveşte pentru azvârlirea proiectilelor în

direcţia şi la distanţa voită.
Ţeava se compune din următoarele părţi mari:
- ţeava propriu-zisă (1);
- manşonul (2);
- culata (3);
- frâna de gură (4);
- brăţara (5) pentru fixarea cilindrului frânei de tragere şi
cilindrului recuperatorului.

Fig. 1

Ţeava propriu-zisă (fig. 2) este monobloc, are formă cilindrică

în trepte, la partea dinspre culată are diametrul mai mare, iar la
partea de mijloc şi dinspre gura ţevii are formă tronconică. Ţeava
propriu-zisă este confecţionată din oţel special.
La exterior se deosebesc:
- la partea dinapoi: gulerul circular (1) în care sînt practicate două
şanţuri verticale (2) şi o adâncitură orizontală (3) pentru dispunerea

5
extractoarelor; în şanţurile verticale sînt două locaşuri cilindrice (4) pentru
arcurile şi căpăcelele extractoarelor;
- la partea dinainte: 80 orificii, care servesc ca frâna de gură.

Fig. 2

Gulerul circular serveşte pentru fixarea ţevii propriu-zise în

manşon. In guler este practicat şanţul penei (7) de asigurare împotriva
rotirii ţevii în manşon.
Manşonul (fig. 3) serveşte pentru realizarea legăturii între ţeava
propriu-zisă si culată.
La exterior manşonul are un filet (1) prin intermediul căruia se
înşurubează în culată. Către partea din faţă a manşonului, filetul se termină
cu o striaţiune (2) în dinţii căreia intră dinţii opritorului, care împiedică
deşurubarea manşonului.
Pe capătul din faţă al manşonului sânt practicate 4 şanţuri (3) în
care se sprijină chei pentru deşurubarea (înşurubarea) manşonului de la (la)
culată.

Fig. 3

Culata (fig. 4) serveşte pentru asamblarea şi susţinerea

mecanismelor închizătorului.
La culată se deosebesc:
- la partea dinainte:
- locaşul cu filet (1), în care se înşurubează manşonul;

6
 - şanţul penei (2) de asigurare a ţevii împotriva rotirii;
- orificiul filetat (3) pentru opritorul umărului manşonului fix
al dispozitivului de închidere;
- la partea din dreapta:
- orificiul axului pârghiilor de comandă (4);
- orificiul axului extractoarelor (5);

Fig. 4

- orificiul filetat (6) pentru şurubul de blocare a axului

extractoarelor;
- locaşul umărului manşonului fix al dispozitivului de
închidere (7);
- orificiile filetate (8) pentru şuruburile de fixare a sectorului
de ghidare;
- la partea din stângă:
- locaşul împingătorului bulonului de dare a focului (9);
- şanţul (10) pentru pârghia împingătorului;
- orificiul (11) axului pârghiei de rearmare;
- la partea de jos:
- locaşurile (12) pentru aşezarea pârghiilor de comandă;
- la partea de sus:
- plăcuţa de control (13) pentru aşezarea nivelei de control a
cadranului.

7
 ÎNCHIZĂTORUL

Închizătorul serveşte pentru închiderea si deschiderea ţevii la partea

dinapoi, darea focului şi extragerea tubului-cartuş. Închizătorul este sistem
pană verticală cu semiautomat tip mecanic.
Închizătorul se compune din:
- mecanismul de închidere şi deschidere;
- mecanismul de dare a focului;
- mecanismul de siguranţă;
- mecanismul de extracţie;
- mecanismul de rearmare.

Mecanismul de închidere şi deschidere

Mecanismul de închidere şi deschidere serveşte pentru închiderea si

deschiderea ţevii la partea dinapoi şi se compune din:
- blocul închizătorului;
- pârghiile de comandă;
- axul pârghiilor de comandă;
- mânerul închizătorului;
- sectorul de ghidare a mânerului;
- opritorul blocului închizătorului.
Blocul închizătorului (fig. 5) serveşte pentru închiderea ţevii la
partea dinapoi şi suportă forţa de presiune a gazelor ce se dezvoltă pe
fundul tubului-cartuş în urma arderii încărcăturii de azvârlire.
Blocul închizătorului are forma unei prisme, cu un locaş oval numit
jgheabul închizătorului (1). Jgheabul permite executarea încărcării si
extragerii tubului-cartuş, când blocul închizătorului se găseşte în poziţie
extremă de jos (deschis).

Fig. 5

8
 Partea din faţă a blocului închizătorului care ia contact cu fundul
tubului-cartuş se numeşte oglinda închizătorului. Partea din spate a blocului
închizătorului din contact cu culata se numeşte suprafaţa de reazem.
Suprafeţele laterale se numesc suprafeţe de ghidare.
Suprafaţa de reazem are o înclinare mică, ce corespunde înclinării
suprafeţei din spate a locaşului închizătorului din culată. Datorită acestei
înclinări, la închiderea închizătorului, blocul închizătorului se deplasează
puţin în faţă, împingând tubul-cartuş în camera de încărcare până la refuz,
iar la deschiderea închizătorului blocul închizătorului se depărtează de tub,
diminuând frecarea oglinzii de fundul tubului. Prin aceasta se uşurează
deschiderea închizătorului.
La blocul închizătorului se deosebesc:
- la oglinda închizătorului: orificiul (2), prin care iese vârful
percutorului;
- la suprafaţa de reazem: locaşul dispozitivului de percuţie (3);
- la suprafaţa de ghidare din dreapta: cama (4) extractorului din
dreapta, şurubul de fixare al camei (5), şanţul (6) pe care alunecă rola
pârghiei de comandă din dreapta, orificiul pârghiei de comandă a armării
(7), orificiul (8) de ieşire a bulonului de dare a focului;
- la suprafaţa de ghidare din stânga: cama (9) extractorului din
stânga, şurubul de fixare a camei (10), şanţul (11) pe care alunecă rola
pârghiei de comandă din stânga, orificiul (12) pentru introducerea bulonului
de dare a focului, orificiul (13) pârghiei de rearmare, locaşul (14)
clichetului mecanismului de siguranţă;
- la jgheab: orificiile (15) în care se introduce mânerul pentru
scoaterea blocului închizătorului din culată.
Pârghiile de comandă servesc pentru deplasarea blocului
închizătorului în culată în jos sau în sus.
Pârghiile de comandă au aceeaşi formă, diferenţa între ele constă în
faptul că pârghia de comandă din stânga are o scobitură în care intră pârghia
de rearmare.
Fiecare pârghie de comandă (fig. 6) se compune din:
- racord (1);
- braţ (2).
Racordul pârghiei de comandă are practicate în interior şanţurile în
care intră şliţurile de la axul pârghiilor de comandă, asigurându-se astfel o
îmbinare rigidă între pârghiile de comandă şi axul lor.

9
 Fig. 6

La braţul pârghiei de comandă este practicat un dinte. Dintele (3)

aflat pe pârghia de comandă din dreapta este destinat pentru acţionarea
pârghiei de armare, iar dintele (4) de pe cea stângă este destinat pentru
decuplarea siguranţei.
La capătul braţului este un prag cilindric (5) care serveşte ca ax
pentru rolă (6).
Axul pârghiilor de comandă (fig. 7) serveşte pentru rotirea
pârghiilor de comandă în vederea deplasării blocului închizătorului în jos
sau în sus.

Fig. 7

La axul pârghiilor de comandă se deosebesc:

- la partea din dreapta: sectorul cilindric (1) cu guler pentru
mânerul închizătorului; o porţiune hexagonală (2) pentru fixarea camei
dispozitivului de închidere a semiautomatului; sectorul cilindric cu o
scobitură (3) în care intră dintele pârghiei mânerului închizătorului şi pragul
sector (4) de pe guler, care limitează rotirea mânerului;
- la partea de mijloc: şliţurile (5) pentru îmbinarea axului cu
pârghii de comandă;
- la partea din stângă: filetul (6) pentru înşurubarea piuliţei
opritorului (7).

10
 Mânerul închizătorului (fig. 8) serveşte pentru deschiderea
manuală a închizătorului.

Fig. 8

La mânerul închizătorului se deosebesc:

- corpul mânerului (1);
- pârghia (2);
- axul (3);
- tija (4);
- arcul tijei (5);
- zăvorul (6);
- cuiul (7);
- ridicătorul (8);
- arcul ridicătorului (9).
Arcul tijei menţine tija şi zăvorul în poziţia extrema de sus.
Sectorul de ghidare a mânerului (fig.9) este fixat pe partea
dreaptă a culatei, prin şuruburi, şi serveşte pentru menţinerea mânerului
închizătorului în poziţia din faţa.

Fig. 9

Opritorul blocului închizătorului (fig.10) este destinat pentru

limitarea mişcării blocului închizătorului în sus, atunci când se închide
închizătorul.
El este dispus în şanţul feţei din dreapta a culatei şi se compune din:
plăcuţă (1), zăvorul (2) opritorului cu arcul (3).

11
 Fig. 10

Mecanismul de dare a focului

Mecanismul de dare a focului serveşte pentru iniţierea

dispozitivului de aprindere a încărcăturii de azvârlire.
Acesta se compune din:
- dispozitivul de dare a focului;
- dispozitivul de armare;
- dispozitivul de percuţie.
Dispozitivul de dare a focului (fig.11) se compune din:
- bulonul de dare a focului (1), cu arcul său (2);
- împingătorul (3) cu arcul său (4);
- pârghia împingătorului (5).

Fig. 11

Bulonul de dare a focului este aşezat cu arcul în orificiul de la faţa

stângă a blocului închizătorului.
Capătul din dreapta al bulonului este rotunjit (în poziţia extremă
dreapta, acest capăt iese în afară peste suprafaţa blocului închizătorului).
Capătul din stânga al bulonului intră în orificiul de la faţa stângă a
blocului închizătorului şi nu permite bulonului să se rotească; alături se află
scobitura (a) pentru clichetul mecanismului de siguranţă.
La partea de mijloc bulonul de dare a focului are o tăietură (b)
pentru menţinerea pârghiei de armare în poziţia armat.

12
 Împingătorul cu arcul său, precum şi pârghia împingătorului sînt
dispuse în partea stângă a culatei.
Dispozitivul de armare (fig.12) se compune din:

Fig. 12

- pârghia de armare a percutorului (1);

- pârghia de comandă a armării (2).
Pârghia de armare este aşezată în şanţul practicat în blocul
închizătorului. Ea are un orificiu de secţiune pătrată, în care intră din partea
dreaptă capătul de aceeaşi secţiune al pârghiei de comandă a armării, iar din
partea stângă capătul de aceeaşi secţiune al pârghiei de rearmare. Pe capătul
de jos al pârghiei de armare este un reazem, care pe timpul armării intră în
angrenaj cu bulonul de dare a focului.
Pârghia de comandă a armării este introdusă în orificiul de la faţa
din stânga a blocului închizătorului. Pe capătul opus celui cu secţiune
pătrată, pârghia are un braţ pe care apasă dintele pârghiei de comandă la
deschiderea închizătorului.
Pe pârghia de comandă a armării se află ramificaţia, care intră în
şanţul de la blocul închizătorului şi menţine pârghia de comandă a armării
să nu cadă.
Dispozitivul de percuţie (fig.13) se compune din:
- percutorul (1);
- arcul percutorului (2);
- capacul percutorului (3).
În interiorul percutorului este practicat un locaş cilindric în care se
introduce arcul percutorului, în partea frontală cilindrică a percutorului este
o scobitură (4), pe care se sprijină pârghia de armare a percutorului.

Fig. 13

13
 Capacul percutorului se îmbină cu blocul închizătorului, cu ajutorul
a două praguri-camă.

Mecanismul de siguranţă

Mecanismul de siguranţă (fig.14) serveşte pentru oprirea dării

focului, când închizătorul nu este complet închis. El se compune din:
- clichet (1);
- arcul clichetului(2).
Clichetul are un locaş cu gheară pentru arcul clichetului, pragul (3)
şi ramificaţia (4). Clichetul este dispus cu partea sa cilindrică, împreună cu
arcul, în locaşul respectiv din blocul închizătorului; arcul se comprimă prin
răsucire în găurile clichetului şi locaşului din blocul închizătorului în aşa

Fig. 14

fel, încât presează ramificaţia (4) clichetului pe bulonul de dare a focului,

iar când percutorul este armat — ramificaţia (4) intră în scobitura (a) de pe
bulonul de dare a focului.

Mecanismul de extracţie

Mecanismul de extracţie (fig.15) serveşte pentru extragerea tubului-

cartuş din camera de încărcare si pentru menţinerea blocului închizătorului
în poziţia „deschis" înainte de încărcare.
Mecanismul de extracţie se compune din:
- extractorul din dreapta (1);
- extractorul din stingă (2);
- axul extractoarelor (3);
- două arcuri (5) si două căpăcele (6) ale extractoarelor;
- şurubul axului extractoarelor (4).

14
 Fig. 15

Extractoarele au o construcţie simetrică şi se pot roti independent

unul faţă de celălalt.
La fiecare extractor se deosebesc:
- pragul de sus (a);
- pragul de jos (b);
- gheara (g).
Pragurile de sus menţin blocul închizătorului în poziţia de jos
(deschis); asupra pragurilor de jos lovesc camele extractoarelor de la blocul
închizătorului la deschiderea acestuia, iar ghearele extrag tubul tras din
camera de încărcare.
Extractoarele au un şanţ pentru nervura axului extractoarelor.
La deschiderea închizătorului camele de la blocul închizătorului
lovesc pragurile de jos ale extractoarelor, obligând extractoarele să se
rotească brusc pe ax. Ghearele prind tubul-cartuş de guler şi-l aruncă din
camera de încărcare, iar pragurile de sus intră după pragurile camelor şi
menţin blocul închizătorului în poziţia „deschis”.
La încărcare, gulerul tubului-cartuş loveşte ghearele extractoarelor
şi desprinde pragurile de sus ale extractoarelor de pe pragurile camelor,
eliberând blocul închizătorului care se deplasează în sus şi închide ţeava.
Pentru închiderea manuală a închizătorului se apasă pe pârghia (7)
axului extractoarelor.
Axul rotindu-se, pragurile de sus ale extractoarelor alunecă de pe
camele blocului închizătorului şi permit deplasarea acestuia în sus.
Axul extractoarelor se introduce prin orificiul din partea dreaptă a
culatei şi este menţinut în culată de către şurub (4).

15
 Arcurile şi căpăcelele sînt aşezate în locaşurile respective de pe
tubul ţevii şi presează extractoarele la blocul închizătorului.

Mecanismul de rearmare

Mecanismul de rearmare (fig.16) serveşte pentru rearmarea

percutorului în caz de rateu, fără să se deschidă închizătorul.
Mecanismul de rearmare se compune din:
- pârghia de rearmare (1);
- clapeta de rearmare (2);
- axul clapetei de rearmare (3);
- arcul (4).

Fig. 16

Pârghia de rearmare este introdusă în orificiul din stângă blocului

închizătorului. Capătul din dreapta al ei are o secţiune pătrată, care intră în
locaşul de aceeaşi secţiune a pârghiei de armare, iar cel din stângă are un
braţ asupra căruia acţionează axul clapetei de rearmare, în cazul rearmării
percutorului.
Axul clapetei de rearmare este aşezat în orificiul din suprafaţa
stângă a culatei în aşa fel, încât capătul său cu camă intră în locaşul blocului
închizătorului, iar pe celălalt capăt de secţiune pătrată care iese în afară este
fixată clapeta de rearmare cu ajutorul unui ştift.
Menţinerea axului clapetei în poziţia iniţială este asigurată de către
arcul (4) şi un ştift cilindric.

Semiautomatul

Semiautomatul serveşte pentru închiderea automată a închizătorului

după încărcare şi deschiderea lui automată după plecarea loviturii.
Semiautomatul se compune din:
- dispozitivul de închidere;
- dispozitivul de deschidere.

16
 Dispozitivul de închidere (fig.17) este dispus pe partea dreaptă a
culatei si serveşte pentru închiderea automată a închizătorului, după ce
extractoarele eliberează blocul închizătorului.
Dispozitivul de închidere se compune din:
- manşonul fix (1);
- manşonul culisat (2);
- arcul de închidere (3);
- piuliţa de reglare (4);
- cama .(5);
- bolţul (6).

Fig. 17

Manşonul fix este prins pe partea din dreapta a culatei. In el este

aşezat manşonul culisat, care prin bolţ se îmbină cu cama montată pe axul
pârghiilor de comandă.
Intre cele două manşoane, cu un capăt în manşonul fix si cu celălalt
în manşonul culisat, este introdus arcul de închidere comprimat de către
piuliţa de reglare.
Dispozitivul de deschidere (fig.18) este dispus în partea inferioară
dreaptă a culatei si serveşte pentru deschiderea automată a închizătorului,
după ce a plecat lovitura şi ţeava a revenit în poziţia iniţială.
Dispozitivul de deschidere se compune din:
- corpul (1);
- tija culisată (2);
- arcul tijei (3);
- bucşele corpului;
- clichetul cu rolă (4).

17
 Fig. 18

Corpul este fixat pe faţa dreaptă a culatei cu patru şuruburi

asigurate cu sârmă în partea din faţă si sus, corpul are o teşitură. La
revenirea ţevii, în momentul când închizătorul se deschide complet, corpul
se apropie cu teşitură de rola clichetului; rola se rostogoleşte pe teşitură şi
se ridică pe corp, ridicând după sine clichetul.
Tija este introdusă cu partea sa de mijloc în arc şi împreună sînt
introduse în corpul dispozitivului. Deplasarea arcului în interiorul corpului
este limitată de bucşe, iar a tijei – de praguri.
Clichetul cu rola este montat la leagăn.

Funcţionarea închizătorului

În timpul deschiderii manuale a închizătorului. Pentru

deschiderea manuală a închizătorului se apucă cu mâna dreaptă mânerul
închizătorului, apăsând cu degetul mare pe tija mânerului până la refuz,
apoi se eliberează degetul; în acest moment dintele zăvorului iese din
angrenaj cu sectorul de ghidare, iar pârghia mânerului închizătorului, sub
acţiunea arcului, va veni în contact cu axul pârghiilor de comandă şi se va
deplasa de pe pragul sectorului de ghidare. Se trage mânerul închizătorului
în poziţia extremă dinapoi, pentru ca pârghia mânerului închizătorului să
alunece în scobitura de pe axul pârghiilor de comandă. Se roteşte mânerul
închizătorului înainte până la refuz; în acest moment pârghia mânerului
închizătorului se va lovi cu umărul ei de sus în pragul sectorului de ghidare,
iar umărul de jos va ieşi din angrenaj cu axul pârghiilor de comandă;
zăvorul mânerului închizătorului va intra în scobitura sectorului de ghidare
şi, prin acesta, va fixa mânerul închizătorului în poziţia dinainte.
Odată cu mişcarea înainte a mânerului închizătorului, se roteşte
axul pârghiilor de comandă şi pârghiile de comandă.
Prin mişcarea rolelor pe partea înclinată a şanţurilor profilate din
blocul închizătorului, pârghia de comandă din dreapta apasă cu dintele ei pe

18
pârghia axului pârghiei de comandă a armării şi o obligă să se rotească
împreună cu pârghia de armare.
Pârghia de armare trage înapoi percutorul, comprimând în acest
timp arcul percutorului.
La începutul mişcării blocului închizătorului, bulonul de dare a
focului se deplasează către stânga, venind în contact cu suprafaţa de reazem
de pe umărul de jos al pârghiei de armare (fig.19).
După armarea percutorului, pârghia de comandă din stânga
încetează să mai apese cu dintele ei pe pragul clichetului de siguranţă, iar
ramificaţia clichetului, sub acţiunea zăvorului, intră în scobitura bulonului
de dare a focului. In acest moment percutorul este asigurat, în continuarea
mişcării pârghiilor de comandă blocul închizătorului coboară în poziţia de
jos, camele extractoarelor de pe blocul închizătorului lovesc în pragurile de
jos ale extractoarelor. Extractoarele se rotesc pe ax. Prin rotirea
extractoarelor, pragurile de sus ale acestora se aşază peste camele de pe
blocul închizătorului, menţinând blocul în poziţia extremă de jos.
Odată cu rotirea axului pârghiilor de comandă, se roteşte şi cama
dispozitivului de închidere a semiautomatului; ca urmare manşonul culisat
se deplasează înainte, comprimând arcul de închidere (fig.19 a).
In timpul încărcării. Când se execută încărcarea, gulerul tubului-
cartuş loveşte ghearele extractoarelor şi le deplasează înainte, desprinzând
camele blocului închizătorului de pe pragurile de sus ale extractoarelor. Sub
acţiunea arcului de închidere comprimat, manşonul culisat al dispozitivului
de închidere al semiautomatului roteşte cama împreună cu axul pârghiilor
de comandă; pârghiile de comandă apasă cu rolele pe muchia superioară a
şanţului profilat al blocului închizătorului, obligîndu-1 să se ridice. Când
blocul închizătorului ajunge în poziţia de sus, pârghiile de comandă
continuă mişcarea, iar rolele lor se deplasează pe porţiunea în formă de
sector a şanţului profilat al blocului închizătorului până ce se reazemă în
suprafaţa orizontală superioară a şanţului. Această poziţie a pârghiilor de
comandă asigură o închidere bună a blocului şi exclude posibilitatea
deschiderii acestuia sub acţiunea propriei greutăţi.
Mişcarea blocului închizătorului în sus este limitată de opritorul
blocului închizătorului. La sfârşitul mişcării blocului închizătorului (la
închidere), pârghia de comandă din stingă apasă pe pragul clichetului de
siguranţa şi obligă clichetul să se rotească; în urma rotirii, ramificaţia
clichetului iese din scobitura bulonului de dare a focului.

19
 Fig. 19

Dacă blocul închizătorului nu a ajuns în poziţia extremă de sus,

bulonul de dare a focului nu se va elibera din clichetul de siguranţă, iar
declanşarea percutorului nu se va putea produce.
În timpul închiderii manuale a închizătorului. Pentru a se
închide închizătorul fără să se încarce tunul, se apasă pe pârghia axului
extractoarelor. Ca urmare, prin rotirea axului extractoarelor, pragurile de sus
ale extractoarelor alunecă de pe camele de la blocul închizătorului.
În continuare, mecanismele închizătorului funcţionează ca si în
timpul încărcării (fig.19 b).
La darea focului. Pentru darea focului se împinge înainte mânerul
pârghiei de dare a focului, în acest moment pârghia de armare se desprinde
de la bulonul de dare a focului. Pârghia de dare a focului, rotindu-se,
acţionează asupra pârghiei împingătorului care, rotindu-se, apasă pe
împingător, iar acesta pe bulonul de dare a focului. Percutorul, sub acţiunea
arcului său care se destinde, se deplasează înainte cu forţă şi cu vârful său
percutează şurubul portamorsă, producând iniţierea dispozitivului de
aprindere.
Funcţionarea semiautomatului. După plecarea loviturii, clichetul
dispozitivului de deschidere rămâne fix, însă, sub acţiunea arcului său, este
împins în poziţie extremă de jos.
Pe timpul revenirii ţevii, tija dispozitivului de deschidere vine pe
clichet şi se opreşte. Ţeava continuă să se deplaseze înainte şi odată cu ea se
deplasează şi corpul dispozitivului de deschidere. Bucşa din spate a
corpului comprimă arcul tijei. In acest moment, sub apăsarea tijei, cama

20
dispozitivului de închidere se roteşte, iar împreună cu ea se roteşte axul
pârghiilor de comandă si pârghiile de comandă.
Pârghiile de comandă, rotindu-se, deschid închizătorul, iar pârghia
de comandă din dreapta armează percutorul.
Când blocul închizătorului se deplasează în poziţia extremă de jos,
camele blocului lovesc pragurile de jos ale extractoarelor; extractoarele se
rotesc brusc si aruncă tubul-cartuş din camera de încărcare.
După ce se deschide închizătorul, corpul dispozitivului de
deschidere, continuând să se deplaseze odată cu ţeava vine cu teşitura sa pe
rola clichetului, care iniţial alunecă pe teşitură, iar apoi pe suprafaţa
superioară a corpului. Ca urmare, clichetul se deplasează în sus şi eliberează
tija. Tija, sub acţiunea arcului se deplasează înainte şi revine în poziţia sa
extremă dinainte.
Simultan cu axul pârghiei de comandă se roteşte cama
dispozitivului de închidere, care deplasează înainte manşonul culisant,
comprimând arcul de închidere şi acumulând, în acest fel, energia necesară
pentru închiderea închizătorului.

Demontarea si montarea închizătorului

Demontarea închizătorului se execută în scopul curăţirii, ungerii,

controlului tehnic, reparaţiei, precum şi în scopuri de învăţământ.
Demontarea poate fi completă sau parţială. Demontarea completă se
execută în atelier, pe timpul controlului tehnic sau al reparaţiilor, iar
demontarea parţială se execută în scopul întreţinerii mecanismelor
închizătorului sau în scopuri de învăţământ.
La demontarea parţială a închizătorului nu se demontează
următoarele dispozitive şi piese:
- dispozitivele de deschidere şi închidere ale semiautomatului;
- mânerul închizătorului;
- opritorul blocului închizătorului.
Înaintea demontării închizătorului se execută următoarele:
- se pregăteşte locul pentru aşezarea pieselor închizătorului (masă,
prelată etc.);
- se pregătesc materialele de întreţinere (cârpe, beţişoare, unsoare);
- se închide închizătorul;
- se aduce ţeava la orizontală.
Închizătorul se demontează astfel:

21
 - se declanşează percutorul, apăsând pe mânerul pârghiei de dare a
focului;
- se apasă pe capacul percutorului cu ajutorul cheii speciale, se
roteşte capacul cu 90° într-o parte oarecare si, îndepărtând uşor cheia de
capac, se dă posibilitatea arcului percutorului să împingă capacul în afară;
- se scot arcul percutorului si percutorul din locaşurile lor de la
blocul închizătorului;
- se scoate blocul închizătorului din culată astfel:
- se deschide închizătorul;
- se apasă zăvorul opritorului blocului închizătorului si se
deplasează plăcuţa opritorului blocului închizătorului spre dreapta, până la
refuz;
- se închide închizătorul;
- se introduce în orificiile de la jgheabul blocului închizătorului
mânerul pentru scoaterea blocului din culată;
- se trage blocul închizătorului în sus;
- se aşază blocul închizătorului cu oglinda în sus, astfel încât
suprafaţa inferioară a blocului închizătorului să fie îndreptată spre cel care
execută operaţia;
- se scoate din blocul închizătorului pârghia de rearmare;
- se scoate din blocul închizătorului clichetul de siguranţă cu arcul
său, rotindu-1 în aşa fel, încât ramificaţia acestuia să iasă din şanţul de la
blocul închizătorului:
- se roteşte pârghia de comandă a armării în aşa fel, încât dintele de
pe ramificaţia pârghiei să iasă din şanţul de la blocul închizătorului; se
scoate pârghia de comandă a armării;
- se apasă pe bulonul de dare a focului, se scoate pârghia de armare
din şanţul bulonului de dare a focului şi apoi se scoate bulonul şi arcul
bulonului de dare a focului din blocul închizătorului;
- se scoate pârghia de armare din blocul închizătorului;
- se scoate axul pârghiilor de comandă şi pârghiile de comandă,
în aşa mod:
- se roteşte înapoi, până la refuz, mânerul închizătorului, iar apoi
înainte, însă nu până la capăt (fără a decupla pârghia mânerului din
reazemul sectorului); în acest caz arcul de închidere se va comprima;
- se introduce un cui de oţel Ø 4 mm în orificiul de la manşonul
fix al dispozitivului de închidere al semiautomatului; prin aceasta cuiul va
bloca manşonul culisat, decuplând arcul de închidere;
- se eliberează mânerul închizătorului;

22
 - se cufundă zăvorul axului pârghiilor de comandă prin apăsare,
se deşurubează piuliţa zăvorului şi se scoate zăvorul cu arcul;
- ţinând pârghiile de comandă cu mâna stângă dedesubt, cu mâna
dreaptă se scoate axul pârghiilor de comandă împreună cu mânerul
închizătorului şi se scoate mânerul de pe ax;
- mecanismul de extracţie se demontează astfel:
- se deşurubează şurubul axului extractoarelor;
- cu mâna dreaptă se scoate axul extractoarelor, iar cu mâna
stingă se scot extractoarele;
- se scot din locaşurile lor căpăcelele si arcurile extractoarelor.
Montarea închizătorului se execută în ordine inversă demontării,
după ce piesele închizătorului au fost curăţate si unse.
Montarea închizătorului se face în ordinea următoare:
- se montează mecanismul de extracţie, în care scop:
- se introduc în locaşurile lor arcurile şi căpăcelele
extractoarelor;
- se îmbină extractorul drept cu cel stâng şi se introduc cu mâna
stângă în locaşul din culată, iar cu mâna dreaptă se introduce axul
extractoarelor;
- se înşurubează şurubul axului extractoarelor;
- se montează în culată pârghiile de comandă şi axul pârghiilor
de comandă în care scop:
- se asamblează axul pârghiilor de comandă cu mânerul
închizătorului; pârghia mânerului trebuie să intre în şanţul său de pe ax;
- se introduce axul pârghiilor de comandă în orificiul hexagonal
al camei dispozitivului de închidere şi apoi în orificiul din culată, până la
şanţul de sub pârghia de comandă din dreapta;
- cu mâna stângă se introduce dedesubt, în şanţul din culată,
pârghia de comandă din dreapta cu rola în sus, se împinge axul mai departe,
după care se introduce pârghia de comandă din stângă;
- ţinând mânerul închizătorului în poziţia dinainte, se scoate cuiul
din orificiul manşonului fix al dispozitivului de închidere şi se eliberează lin
mânerul închizătorului; în acest caz arcul de închidere se eliberează;
- se introduc în orificiul axului pârghiilor de comandă arcul
zăvorului, zăvorul şi se înşurubează piuliţa zăvorului, menţinând zăvorul în
poziţia cufundat până la sfârşitul înşurubării piuliţei, apoi se eliberează
zăvorul;
- se montează în blocul închizătorului piesele mecanismelor din el,
în care scop:

23
 - se aşează blocul închizătorului cu oglinda în sus, iar cu
suprafaţa inferioară spre cel care execută montarea;
- se introduc în locaşul din blocul închizătorului pârghia de
armare, bulonul de dare a focului cu arcul său; apăsând pe bulonul de dare a
focului, se introduce capătul de jos al pârghiei de armare în scobitura
bulonului de dare a focului;
- se introduce în locaşul blocului închizătorului clichetul de
siguranţă cu arcul său şi se roteşte astfel, încât ramificaţia clichetului să
intre în şanţul din blocul închizătorului, iar arcul să se întindă;
- se introduce pârghia de rearmare, în care scop, cu mâna stângă
se menţine şi se dirijează pârghia de armare, până când capătul cu secţiune
pătrată al pârghiei de rearmare va intra în orificiul de aceeaşi secţiune al
pârghiei de armare;
- se introduce pârghia de comandă a armării, în care scop se roteşte
pârghia de rearmare împreună cu pârghia de armare, în poziţia în care
percutorul este dezarmat, astfel ca dintele de pe pârghia de comandă a
armării să intre în şanţul din blocul închizătorului, iar capătul ei de secţiune
pătrată să intre în orificiul de aceeaşi secţiune al pârghiei de armare; după
aceasta se roteşte pârghia de comandă a armării împreună cu pârghia de
armare în poziţia în care percutorul este armat;
- se introduce blocul închizătorului în locaşul din culată, în care
scop:
- se introduce mânerul în orificiile de la jgheabul blocului
închizătorului;
- se apasă în jos pe pârghia axului extractoarelor, mânerul
închizătorului fiind în poziţia corespunzătoare închizătorului închis şi,
ţinând mânerul în această poziţie, se introduce blocul închizătorului în
locaşul său din culată, după care se scoate mânerul din orificiile de la
jgheab;
- apăsând înainte pe mânerul pârghiei mecanismului de dare a
focului, se introduce percutorul cu arcul său în locaşul din blocul
închizătorului; în acest caz, percutorul trebuie să intre în scobitura lui în
angrenaj cu pârghia de armare;
- se aşază capacul percutorului, se apasă pe el cu cheia specială şi
se roteşte cu 90°;
- se deschide închizătorul cu ajutorul mânerului închizătorului,
trecând mânerul în poziţia înainte, până la blocarea lui în sectorul de
ghidare;

24
 - se deplasează plăcuţa opritorului închizătorului spre stânga, în
poziţia obţinută înainte de scoaterea blocului din locaşul său de la culată;
- se verifică montarea corectă a închizătorului şi semiautomatului,
în care scop se deschide şi se închide manual închizătorul, declanşând de
fiecare dată percutorul.

LEGĂTURA ELASTICĂ

Legătura elastică serveşte pentru a asigura stabilitatea tunului pe

timpul tragerii.
Legătura elastică se compune din:
- frâna de tragere;
- recuperatorul.

Frâna de tragere

Frâna de tragere (fig.20) serveşte pentru:

- absorbirea unei părţi din energia de recul;
- moderarea revenirii masei reculante în poziţia iniţială.
Frâna de tragere este dispusă în leagăn, deasupra şi în partea stângă
a ţevii, fiind fixată cu tija la leagăn, iar cu cilindrul la brăţara de la partea
dinapoi a ţevii.
Frâna de tragere este hidraulică şi se umple cu lichid steol M în
cantitatea de 5,45 1.
Frâna de tragere se compune din următoarele părţi principale:
- cilindrul frânei de tragere (1);
- tija frânei (2);
- contratija (3) cu moderatorul (4);
- cutia cu garnituri (5).
Cilindrul frânei de tragere are la capete, în interior, câte o
porţiune filetată în care se înşurubează capacul din spate (6) (la partea
dinapoi) şi corpul cutiei cu garnituri (la partea dinainte), între cilindru si
capacul din faţă, precum şi între cilindru şi corpul cutiei cu garnituri sînt
aşezate inelele de etanşare.
Către capătul din faţă al cilindrului, pe generatoarea superioară, este
practicat un orificiu filetat închis cu un dop (7). Prin acest orificiu se face
umplerea cilindrului frânei cu lichid.

25
 Tija frânei este tubulară si se termină cu o parte mai îngroşată
denumită pistonul tijei, pe care se înşurubează cămaşa de bronz (8) cu
şanţuri inelare. Pe suprafaţa interioară a tijei sînt practicate patru canale (9)
de adâncime variabilă. Pentru trecerea lichidului, pe timpul reculului si al
revenirii, în piston sînt practicate opt orificii înclinate (10).
In interiorul pistonului tijei este înşurubat inelul de reglare (11).
Ia partea din spate, tija se termină cu un orificiu filetat, în care se
înşurubează şurubul-dop (12). La exterior, pe capătul din faţă filetat al tijei
este înşurubată piuliţa tijei (13), cu ajutorul căreia tija se fixează la leagăn.

Fig. 20

Contratija este de formă tubulară, cu secţiune variabilă. Capătul

din faţă al contratijei este filetat şi este înşurubat în capacul din faţă al
cilindrului frânei.
Pe capătul celălalt al contratijei este înşurubat moderatorul de bronz
cu supapă (14). Moderatorul are opt orificii înclinate (15) prin care trece
lichidul în spaţiul din spatele moderatorului pe timpul reculului.
Moderatorul serveşte pentru frânarea revenirii.
Cutia cu garnituri serveşte pentru a închide cilindrul frânei de
tragere la partea dinainte. In corpul cutiei cu garnituri este practicat un
orificiu prin care trece tija frânei de tragere şi în care sînt dispuse garniturile
de etanşare, care împiedică scurgerea lichidului din cilindrul frânei de
tragere. Cutia cu garnituri este strânsă cu ajutorul unei piuliţe (16).

Recuperatorul

Recuperatorul (fig.21) serveşte pentru:

- menţinerea ţevii în poziţie iniţială la orice înclinare;
- absorbirea unei părţi din energia de recul;
- readucerea masei reculante în poziţie iniţială.
Recuperatorul este dispus în leagăn, deasupra şi în partea dreaptă a
ţevii, fiind fixat cu tija la leagăn, iar cu cilindrul la brăţara de la partea
dinapoi a ţevii.

26
 Recuperatorul este hidropneumatic, conţine (3,6—4.0) l de lichid
steol M si azot la presiunea 60+2-1 atmosfere.
Recuperatorul se compune din:
- cilindrul exterior (1);
- cilindrul intermediar (2);
- cilindrul de lucru (3);
- tija (4) cu piston (5);
- dispozitivul de etanşare a tijei (6).
Cilindrul exterior are la fiecare capăt câte un capac, acestea
servesc pentru închiderea cilindrului la capete şi pentru montarea cilindrului
intermediar şi a cilindrului de lucru. La capătul dinapoi se află trei orificii:
două sus si unul jos. Orificiul din stângă, de sus, are filet în care se dispune
ventilul de închidere (7). Orificiul de jos este destinat pentru scurgerea
lichidului din recuperator.
Cilindrul intermediar este introdus în cilindrul exterior, în care
este centrat cu ajutorul unui inel faţă de cilindrul de lucru. Printr-un racord
(8) cilindrul intermediar comunică cu cilindrul exterior.
Cilindrul de lucru are o suprafaţă interioară pentru pistonul tijei
prelucrată fin şi cromată. La partea dinainte se afla o cavitate pentru
dispunerea dispozitivului de etanşare al tijei, filetul pentru piuliţa garniturii
şi supapa (9) cu arcul său (10).
La capacul dinapoi al cilindrului există un orificiu acoperit cu sită,
care serveşte pentru comunicarea cavităţii dinainte a pistonului cu aerul din
atmosferă.

Fig. 21

27
 In capacul dinainte se află o cavitate cu scaunul supapei, care
comunică cu cavitatea cilindrului de mijloc prin trei orificii.
Tija se prezintă sub forma unei bare cilindrice, filetată la capete.
Capătul dinainte al tijei se prinde de leagăn, iar pe capătul dinapoi este
înşurubat corpul pistonului.
Dispozitivul de etanşare al tijei se compune din garnituri si inele de
etanşare şi este montat la capacul dinainte.

Funcţionarea legăturii elastice

In timpul reculului (fig.22 a).

Frâna de tragere. La plecarea loviturii, sub acţiunea gazelor, ţeava
reculează şi trage înapoi cilindrul frânei cu contratija, în timp ce tija rămâne
pe loc.
Lichidul aflat în cilindrul frânei, între pistonul tijei şi cutia cu
garnituri, este obligat să treacă prin orificiile înclinate din pistonul tijei şi să
se ramifice pe două direcţii: prin spaţiul inelar dintre inelul de reglare şi
contratijă în partea dinapoi a cilindrului frânei şi prin spaţiul dintre
contratijă şi tijă în spaţiul tijei eliberat de contratijă. Această parte din lichid
trece prin orificiile din moderator, intră în moderator şi, deschizând supapa
moderatorului, umple spaţiul din interiorul tijei frânei.
Pe măsură ce se produce reculul, valoarea spaţiului inelar dintre
inelul de reglare şi contratijă se modifică, iar la sfârşitul reculului devine
practic egală cu zero.
Cea mai mare parte din energia de recul se consumă la trecerea
lichidului prin spaţiul inelar dintre contratijă şi inelul de reglare; acest
spaţiu se micşorează din ce în ce mai mult, datorită secţiunii variabile a
contratijei.
Recuperatorul. Cilindrul exterior al recuperatorului, fiind fixat în
brăţara de la ţeavă, odată cu plecarea ţevii în recul este tras înapoi, iar tija
recuperatorului rămâne pe loc.
Lichidul care se găseşte în cilindrul de lucru, între piston si supapă,
deschide supapa si este evacuat de către piston în cilindrul intermediar, iar
din acesta, prin racordul din partea de jos a acestuia intră în cilindrul
exterior şi comprimă azotul aflat în el sub presiune.
Datorită comprimării azotului se acumulează energia necesară
pentru revenirea masei reculante a tunului.

28
 Fig. 22

În timpul revenirii (fig.22 b).

Recuperatorul. După încetarea reculului supapa, sub acţiunea
arcului, se închide. Azotul comprimat în cilindrul exterior, tinzând să se
dilate, presează lichidul, care apasă pe pistonul tijei şi pe garniturile de
etanşare ale tijei. Tija fiind montată fix la leagăn, cilindrul de lucru şi
împreună cu el cilindrul intermediar si cel exterior încep să se deplaseze
faţă de tijă şi trag ţeava şi cilindrul frânei de tragere. Ţeava revine în poziţia
iniţială.
Energia de revenire fiind mare este necesară moderarea revenirii de
către frână. Frânarea suplimentară a revenirii se produce datorită trecerii
lichidului în orificiile din supapă.
Tamponul din cauciuc fixat pe partea dinapoi a leagănului
amortizează lovirea masei reculante la sfârşitul revenirii.
Frâna de tragere. După încetarea reculului, ţeava fiind împinsă
înainte prin destinderea azotului din recuperator, trage şi cilindrul frânei de
tragere.
Lichidul, care se găseşte în cilindrul frânei de tragere, înapoia
pistonului, trece în partea dinainte a cilindrului prin spaţiul inelar dintre
contratija şi inelul de reglare. Partea de lichid care a pătruns în timpul
reculului în spaţiul dinapoia moderatorului, datorită presiunii ce o exercită
asupra supapei moderatorului, o presează la scaunul supapei si închide
găurile de la scaun. Această parte a lichidului va trece numai prin spaţiile de
adâncime variabilă, care, către sfârşitul revenirii devin practic egale cu
zero ; datorită acestui fapt se creează frânarea lină a revenirii.

29
 AFETUL
Afetul serveşte pentru:
- susţinerea ansamblului ţeavă-legătură elastică pe timpul
deplasării şi tragerii;
- darea înclinării şi direcţiei ţevii;
- protejarea servanţilor de gloanţe şi schije;
- susţinerea diferitelor accesorii.
Afetul se compune din:
- leagănul;
- afetul superior;
- afetul inferior;
- trenul rulor si suspensia;
- scuturile.

Leagănul

Leagănul (fig.23) serveşte pentru:

- conducerea ţevii pe timpul reculului şi revenirii;
- realizarea legăturii dintre ţeava şi afetul superior;
- realizarea legăturii între frâna de tragere, ţeavă şi recuperator;
- transmiterea mişcării în înălţime a ţevii.
Leagănul se compune din:
- cutia leagănului;
- manşonul (1);
- apărătoarea umărului (2);
- mecanismul de dare a focului.
Cutia leagănului este de formă cilindrică deschisă la ambele
capete, având fixată prin sudură brăţara (3) cu două orificii pentru fixarea
tijei frânei de tragere şi a tijei recuperatorului.

Fig. 23

30
 La partea dreapta şi stângă, cutia are locaşuri cu îngroşări inelare, în
care sînt sudaţi umerii (4) de fixare a leagănului la afetul superior.
La partea stângă si înainte este fixat sectorul dinţat (5), iar înapoi se
află suportul înălţătorului (6) şi suportul apărătoarei umărului (7).
La partea dreaptă se află suportul echilibrorului.
Deasupra se află rezervorul pentru unsoare acoperit cu capacul (8),
suportul (9) de fixare al scutului mobil superior şi suportul inelului
indicatorului de recul (10). Unsoarea din rezervor unge segmenţii pe care se
deplasează ţeava pe timpul reculului şi revenirii.
In partea de jos a cutiei se află scutuleţul mobil inferior (11).
Manşonul este fixat prin şase şuruburi la partea din faţă a cutiei
leagănului.
Apărătoarea umărului este fixată prin şuruburi la partea dinapoi
şi în stânga leagănului şi are forma unui scut.
La apărătoarea umărului se deosebesc:
- locaşul (12) pârghiei mecanismului de dare a focului;
- locaşul mânerului de rearmare (13);
- suportul (14) cablului de acţionare al mecanismului de dare a
focului;
- graficul pentru determinarea cantităţii de lichid în recuperator
(15).
Mecanismul de dare a focului (fig.24) se compune din:
- mânerul (1) pârghiei de dare a focului;
- pârghia de dare a focului (2);
- arcul pârghiei de dare a focului (3);
- axul pârghiei de dare a focului (4).

Fig. 24

Pentru darea focului se împinge mânerul pârghiei înainte. Acesta

antrenează pârghia, care cu partea sa activă (5) acţionează asupra pârghiei
împingătorului, iar aceasta asupra împingătorului, care apasă bulonul de
dare a focului, permiţând astfel declanşarea percutorului.

31
 Afetul superior

Afetul superior serveşte pentru:

- realizarea legăturii între leagăn şi afetul inferior;
- darea înclinării şi direcţiei ţevii.
Afetul superior se compune din:
- corpul afetului;
- mecanismul de ochire în direcţie;
- mecanismul de ochire în înălţime;
- echilibrorul.
Corpul afetului superior (Fig.25) se fixează la afetul inferior prin
intermediul suportului.
La corpul afetului superior se găsesc:
- lagărele pentru fixarea umerilor leagănului (1);
- suportul mecanismului de ochire în înălţime (2);
- braţul echilibrorului (3);
- suportul corpului afetului (4);
- suportul mecanismului de ochire în direcţie (5);
- lagărul umărului de jos al afetului inferior (6);
- orificiul cu bucşă pentru aşezarea umărului de sus al afetului
inferior (7);
- umărul pentru fixarea scuturilor (8).

Fig. 25

32
 Mecanismul de ochire în direcţie (fig.26) serveşte pentru
ochirea ţevii în plan orizontal. E1 este fixat printr-o bucşă sferică la
afetul superior şi printr-o furcă (2) la afetul inferior.
Meca nismul de ochire în direcţie se compune din:
- volanul cu mâner (3);
- bucşa sferică (1);
- şurubul (4) cu piuliţă-mamă (5);
- tubul (6);
- învelitoarea (7).

Fig. 26

Prin rotirea volanului, piuliţa-mamă se înşurubează

(deşurubează) pe şurub şi distanţa dintre cele două articulaţii se
micşorează (măreşte).
Mecanismul roteşte afetul superior în jurul umerilor afetului
inferior, realizându-se astfel ochirea ţevii în direcţie.
Mecanismul de ochire în înălţime (fig.27) serveşte pentru
ochirea ţevii în plan vertical si este fixat la afetul superior.
Mecanismul de ochire în înălţime se compune din:
- volanul cu mâner (1);
- axul volanului cu mâner (2);
- transmisia conică (3);
- axul cardanic (4);
- şurubul fără sfârşit (5);
- roata melcată (6);
- arborele cu pinionul cilindric (7).
Transmisia conică, şurubul fără sfârşit şi roata melcată sînt
închise în cutii de protecţie, fixate pe corpul afetului superior:

33
 La rotirea volanului cu mâner, mişcarea se transmite la roata
melcată, care, prin intermediul arborelui, roteşte pinionul cilindric şi, odată
cu rotirea acestuia, sectorul dinţat împreună cu leagănul se rotesc în
jurul umerilor leagănului, realizându-se astfel ridicarea sau coborârea
ţevii în plan vertical.

Fig. 27

Coborârea ţevii, sub acţiunea greutăţii proprii, este împiedicată

datorită transmisiei melcate care, în acest caz, nu permite transmiterea
mişcării.
Mecanismul de echilibrare (fig.28) prin arcuri serveşte pentru
echilibrarea părţii basculante a tunului şi pentru uşurarea ridicării ţevii şi
modificarea coborârii ei. Mecanismul de echilibrare este instalat pe partea
dreaptă a tunului şi este fixat pe suport special, care este sudat la afetul
superior şi se fixează cu ajutorul axului şi rulmenţilor.
Mecanismul de echilibrare se compune din următoarele părţi
principale:
- paharul (1);
- tijă (3);
- arcuri (6,7,10,11);
- despărţituri transversale (8);
- bucşă (12);
- capac (13);
- piuliţă de reglare (17).

34
 Fig. 28

Cercelul (5) mecanismului de fixare se stabileşte în suportul

leagănului cu ajutorul bolţului de cuplare şi rulmentului .
În timpul lucrului mecanismului de ochire în înălţime cercelul (5),
împreună cu tija (3), se mişcă în dependenţă de unghiul de înălţime a
leagănului. Pe timpul mişcării tijei (3) bucşa (12), care este fixată pe tijă,
comprimă ori deschide arcurile (6,7,10,11), cu aceasta se realizează
echilibrarea părţii basculante a tunului la toate unghiurile de înălţare.
Totodată, paharul se roteşte pe rulmenţii şi furcă , ceea ce exclude blocarea
tijei (3).
Comprimarea preventivă a arcurilor (6,7,10,11) se efectuează cu
ajutorul piuliţei (17), după ce bucşa (12) se fixează cu ajutorul scoabei (2).

Afetul inferior

Afetul inferior serveşte pentru a susţine partea mobilă a tunului şi

se compune din:
- cutia frontală;
- fălcele.
Cutia frontală (fig.29) este baza părţii pivotante a tunului. La corpul
afetului inferior sunt cuplate fălcele (dreapta şi stânga). Pe fălcele sunt
fixate dispozitivul de cuplare a fălcelelor în poziţie de marş, puntea de
odihnă, roata ajutătoare.
Cutia frontală este prezentată ca o turnare din oţel.
La mijloc, în partea de sus şi de jos sunt sudaţi umerii (11 şi 13) pe
care se roteşte afetul superior.

35
 Fig. 29

Pe partea stângă şi dreaptă sunt bărbiile pentru buloanele

articulaţiilor fălcelelor şi pentru limitarea mişcării fălcelelor în poziţie
pentru luptă.
Pe urechiuşele de sus sunt practicate limitatoarele pentru limitarea
mişcării balansoarelor.
Pe planul de sus al afetului inferior se află glisiera pe care culisează
afetul superior şi sunt sudate suportul (7) şi două limitatoare (4).
Limitatoarele (4) limitează strângerea şi desfacerea fălcelelor.
În suportul (7) este montată furca mecanismului de ochire în
direcţie.
Pe peretele din faţă al afetului se fixează suporturi (18 şi 30). În
orificiile suporturilor şi urechiuşelor de sus al afetului sunt presate bucşe
(21 şi 29).
Urechiuşele de jos servesc pentru instalarea axelor balansoarelor de
jos.
Pe părţile laterale ale afetului sunt sudate suporturi (15 şi 32) pentru
fixarea urechiuşelor de sus ale amortizoarelor.

36
 Fălcelele (fig.30) servesc ca punct de sprijin al tunului la
partea dinapoi pe timpul tragerii, precum şi pentru tractoare. Construcţia
fălcelei drepte şi stângi este identică.
O fălcea se compune din:
- corpul fălcelei;
- articulaţii;
- sapa.
Corpul fălcelei se prezintă ca o cutie din oţel sudată,
prevăzută cu locaşuri pentru fixarea diferitelor accesorii, astfel:
- la fălceaua dreaptă: jalonul cu prelungitoare;
- la fălceaua stângă: jalonul-ştergător şi cazmalele.
În afara acestor locaşuri, pe corpul fălcelelor sînt sudate unele piese
care servesc la împerecherea sau la manevrarea tunului.
Astfel, pe partea interioară a fălcelei drepte este sudat
suportul (1) la care este fixată bara ochiului de împerechere a tunului la
mijlocul de tracţiune. In poziţie de luptă, bara ochiului de împerechere se
rabate înainte şi se fixează pe fălceaua dreaptă, cu opritorul (2). In
poziţie de marş bara ochiului de împerechere se trage înapoi, fălcelele
sunt împreunate, iar bara este prinsă de către cârligele (3, 4).
Tot pe fălceaua dreaptă se găseşte dispozitivul de cuplare al
fălcelelor în poziţie de marş (5), puntea de odihnă (6) şi instalaţia de
frânare.
Pe partea interioară a fălcelei stângi şi înapoi este fixată roata
ajutătoare (7).
In faţa roţii ajutătoare, pe fălceaua stângă se găseşte furca (8) de
fixare a punţii de odihnă în poziţie de marş, iar înapoia roţii este
sudată gheara (9) pentru prinderea dispozitivului de cuplare.
Pe fălceaua stângă este fixat, de asemenea, cablul instalaţiei de
semnalizare.
Pentru o manipulare comodă a fălcelelor la trecerea tunului în
poziţie de luptă sau de marş, precum şi pentru deplasarea tunului cu braţele,
fiecare fălcea are câte un îndreptător rabatabil (10) şi câte un mâner (11).
Articulaţiile de sus şi de jos ale fălcelei sînt sudate la capătul
dinainte al corpului fălcelei, sînt aşezate pe bărbiile cutiei frontale si sînt
fixate cu bulonul tubular. Lângă bulon este aşezat opritorul care menţine
fălceaua în poziţia de luptă. Opritorul are o tijă, pe al cărei capăt ieşit în
afară este aşezat mânerul (12). Trăgând de mâner în sus până la refuz şi
rotind opritorul în sens invers mersului acelor de ceasornic, acesta se
fixează în poziţia decuplat (poziţia de marş).

37
 La exterior, la articulaţiile de sus si de jos sînt sudate plăcile (13)
necesare pentru blocarea suspensiei, când fălcelele sînt desfăcute.
Desfacerea şi strângerea fălcelelor este limitată de două suprafeţe
de pe retezătura dinainte a articulaţiilor de sus şi de reazemele de pe cutia
frontală.
Sapa este fixată la partea dinapoi a fălcelei şi se compune din placa
de reazem (14) şi cuţitul sapei (15).

Fig. 30

Dispozitivul de cuplare a fălcelelor în poziţie de marş (fig.31) se

compune din două plăcuţe si o tijă îmbinate prin sudură. Ambele plăcuţe ale
dispozitivului sînt cuplate articulat printr-un ax comun – cu mânerul (1),
care la rândul lui este cuplat cu altă articulaţie, prin suportul (braţul) sudat
la fălceaua dreaptă.

Fig. 31

La rotirea mânerului (1) în sus şi la stângă dispozitivul de cuplare

se ridică şi se îndepărtează spre stângă; la rotirea mânerului (1) spre dreapta
şi în jos dispozitivul de cuplare se mişcă în sens invers, iar mânerul, la
sfârşitul mişcării în jos, se blochează cu zăvorul (2) cu inel.

38
 Când fălcelele sînt împreunate, mânerul (1) se eliberează cu mâna
din zăvorul (2), se roteşte în sus şi la stânga, dispozitivul de cuplare intră în
gheară, după care mânerul se roteşte la dreapta şi în jos; în acest timp
fălcelele se strâng în poziţie de marş.
Puntea de odihnă (fig.32) serveşte pentru fixarea ţevii în poziţie de
marş.
Puntea de odihnă este fixată articulat cu axul (1) în urechea (2),
sudată pe fălceaua dreaptă, iar axul (1) este blocat cu şurubul (3). In
orificiul din mijlocul punţii de odihnă este introdusă bucşa (4) cu guler.

Fig. 32

La capătul bucşei (4) ieşită în afară din puntea de odihnă este

aşezată pârghia (5) cu mâner (6), cu opritor şi arc. Unghiul de rotire al
pârghiei este limitat de două opritoare (7).
Pe bucşă şi pe partea dinainte şi dedesubt a punţii de odihnă se află
o scobitură. Când mânerul este lăsat în jos, scobitura bucşei coincide cu
scobitura de pe puntea de odihnă.
Pe suprafaţa dinapoi a punţii de odihnă se află un orificiu pentru
fixatorul furcii (8).
Roata ajutătoare (fig.33) serveşte ca sprijin pentru fălcele, când
deplasarea tunului se face cu braţele.

Fig. 33

Roata ajutătoare constă din roata turnată (1), care este aşezată pe un
ax şi fixată în furca (2). Furca este aşezata cu pivotul ei în bucşa (3) şi se

39
poate roti în ea. Bucşa este cuplată articulat prin axul (4) cu suportul (5)
sudat pe fălceaua stângă. Pe suport se găseşte opritorul (6) cu mâner (7),
care fixează roata când este coborâtă pentru mişcare.
In poziţiile de marş şi luptă, roata ajutătoare este fixată la fălceaua
stângă cu ajutorul unui zăvor (8) cu inel.

Trenul rulor şi suspensia

Trenul rulor şi suspensia (fig.29) servesc pentru sprijinul tunului pe

roţi atât pe timpul marşului, cât şi pe timpul tragerii.
Trenul rulor şi suspensia se compun din două părţi identice,
montate în partea dreaptă şi stângă a cutiei frontale şi legate între ele.
Fiecare parte a trenului rulor şi suspensiei se compune din:
- balansorul de sus (3);
- balansorul de jos (31);
- fuzeta roţii (1);
- bucşa din faţă (22);
- pârghiile (6 şi 5);
- pârghia (47) de blocare a suspensiei;
- opritorului (49);
- tija (20);
- amortizorul hidraulic (43).
Bucşa din faţă (22) este tija articulaţiei care uneşte balansorul de
sus cu afetul inferior.
Balansorul de sus (3) reprezintă o pârghie, un capăt al căruia este
unit cu bucşa din faţă, al doilea capăt cu ajutorul axului (38) este unit cu
fuzeta roţii.
În urechiuşele la al doilea capăt sunt presate bucşele de bronz, care
au şanţuri pentru ungerea suprafeţelor de frecare.
În mijlocul balansorului este orificiul pentru opritorul dispozitivului
de blocare a suspensiei.
Balansorul de jos (31) reprezintă o pârghie cu un capăt, al căruia
se uneşte cu afetul inferior cu ajutorul axului (63), cu al doilea capăt cu
ajutorul axului (90), este unit la fuzeta roţii.
Fuzeta roţii cu urechiuşele sale, cu ajutorul axelor (38 şi 90), se
uneşte cu balansorul de sus (3) şi de jos (31). Axele (38 şi 90) contra rotirii
sunt fixate cu piuliţele (89). La capătul de ieşire a axului (90) se uneşte
urechea de jos al, amortizorului hidraulic.

40
 Bara de torsiune (23) serveşte pentru suspensia tunului pe timpul
marşului. Ea se prezintă sub forma unei tije, ale cărei capete sunt prevăzute
cu şliţuri triunghiulare. Bara de torsiune se introduce în orificiul bucşei din
faţă, al doilea capăt prin intermediul şliţurilor se uneşte cu pârghia (6).
Pârghia (6) serveşte pentru reglarea suspensiei, cu un capăt se
uneşte cu bara de torsiune şi este aşezat liber în orificiul pârghiei (5), al
doilea capăt cu ajutorul axului (8) este unit cu dispozitivul de strângere
(24).
Pârghia (5), cu ajutorul dispozitivelor de strângere (24 şi 28) şi
pârghiei (6), realizează legătura barei de torsiune cu pârghia (47) de blocare
a suspensiei. Prin intermediul şliţurilor el se uneşte cu pârghia (47), alt
capăt al pârghiei cu ajutorul axului (40) este unit cu dispozitivul de
strângere (28) şi tija (20).
Pârghia (47) pe un capăt are orificiu, în care este presat paharul
(34); când bara de torsiune este reglată corect, atunci axul paharului
coincide cu axul orificiului balansorului (3). În paharul (34) este instalat
opritorul (49) cu arcuri, care este fixat cu ajutorul piuliţei (48). Piuliţa este
fixată cu un şurub (39). Arcul desprinde opritorul, menţinându-l în poziţia
decuplat.
Când fălcelele sunt în poziţia de luptă, ele apasă cu plăcile sale pe
capetele ieşite în afară ale opritoarelor, care comprimă arcurile şi intră în
orificiile balansoarelor: în acest timp, pârghia (47) este cuplată rigid cu
balansorul (3).
Tija (20) cu ajutorul pârghiilor (5 şi 6), dispozitivelor de strângere
(24 şi 28) şi pârghiei (47) realizează legătura între balansorul drept (14) şi
balansorul stâng (3) şi îndeplineşte rolul mecanismului de orizontalizare,
care serveşte pentru îndreptarea planului de tragere în poziţia pentru luptă.
Roata (fig.34) se compune din:
- blindajul de cauciuc (l);
- miezul buretos de cauciuc (2);

Fig. 34

41
 - janta (3);
- tamburul frânei (4);
- butucul (5);
- piuliţa de fixare a roţii pe fuzeta braţului cotit (6);
- capacul (7).

Scuturile

Scuturile (fig.35) sînt destinate pentru a proteja servanţii şi

mecanismele tunului de schije şi a purta o parte din accesorii. Scuturile se
compun din:
- scutul fix (1);
- scutuleţul mobil superior (2);
- scutuleţul mobil inferior (3);
- scutul inferior (4).

Fig. 35

Scutul fix este format din două părţi unite la partea de sus printr-o
placă cu nituri.
În partea de mijloc a scutului se află o scobitură pentru trecerea
părţii basculante a tunului. In jumătatea din stânga a scutului, în partea de

42
sus, sînt practicate două ferestre (5, 6) pentru ochirea tunului cu ajutorul
înălţătorului optic şi mecanic, în cazul tragerii prin ochire directă. Pe timpul
marşului ferestrele scutului se închid cu obloane. Tot în această parte a
scutului se găsesc cutia pentru bateria de acumulatoare (7) şi cutia de
distribuţie a cablului pentru lămpile de semnalizare (8).
Pe jumătatea din dreapta a scutului este fixată cutia pentru
ştergător (9).
Cu ajutorul buloanelor, scutul este fixat cu partea de jos a jumătăţii
din dreapta şi cu partea de sus a jumătăţii din stângă la suporturile afetului
superior. Părţile extreme ale scutului sînt fixate cu două bare — stângă (10)
şi dreapta (11) — la afetul superior. La partea exterioară a scutului — în
dreapta si în stânga — sînt fixate câte 2 lămpi: o lampă „stop" de culoare
roşie şi o lampă de semnalizare de culoare galbenă.
Scutuleţul mobil superior este fixat la partea de sus şi în faţa cutiei
leagănului.
Scutuleţul mobil inferior este fixat la partea de jos şi în faţa cutiei
leagănului.
Scutul inferior este fixat pe balamale la partea de jos a cutiei
frontale, în poziţia de luptă, scutul inferior trebuie să fie lăsat în jos, iar în
timpul marşului să fie ridicat şi fixat cu opritorul.

APARATELE DE OCHIRE

Aparatele de ochire servesc pentru înregistrarea elementelor de

tragere şi ochirea tunului pe obiectiv atât în cazul tragerii prin ochire
directă, cât şi în cazul tragerii din poziţii de tragere acoperite.
Aparatele de ochire ale tunului antitanc MT-12 se compun din:
- înălţătorul mecanic;
- înălţătorul optic;
- luneta panoramică;
- colimatorul;
- cadranul.

Înălţătorul mecanic

Înălţătorul mecanic (fig.36) este fixat pe suportul din partea stângă

a leagănului şi serveşte pentru ochirea în înălţime a tunului.

43
 Fig. 36

Înălţătorul mecanic se compune din:

- dispozitivul unghiului de înălţător;
- dispozitivul unghiului de teren;
- dispozitivul de corectare a înclinării laterale.
Dispozitivul unghiului de înălţător serveşte pentru înregistrarea
unghiurilor de înălţător şi se compune din:
- corpul înălţătorului (1);
- volanul cu mâner şi tamburul miimilor (2);
- şurubul fără sfârşit (3);
- roata melcată (4);
- sectorul sutelor de miimi (5);
- paharul lunetei (6).
Tamburul miimilor este gradat din 0-01, în 0-01 şi numerotat din
0-10, în 0-10 de la 0, la 1-00.
Sectorul sutelor de miimi este gradat şi numerotat din 1-00, în 1-00
de la 0, la 12-00.
Unei rotiri complete a volanului îi corespunde o deplasare cu o
gradaţie pe sectorul sutelor de miimi.

44
 Pentru înregistrarea unghiului de înălţător se apasă mânerul
volanului în direcţia axului şi se roteşte volanul până ce gradaţiile de pe
sectorul sutelor de miimi şi de pe tamburul gradat al miimilor ajung în
dreptul indicilor respectivi. Rotind volanul, mişcarea se transmite la roata
melcată, care o transmite mai departe la partea basculantă a înălţătorului.
Paharul lunetei este fixat la partea de sus a înălţătorului şi serveşte
pentru fixarea lunetei la înălţătorul mecanic.
La paharul lunetei se deosebesc:
- locaşul de fixare a corpului lunetei;
- zăvorul cu două aripioare pentru fixarea ghearei de la
lunetă;
- şurubul de fixare si reglare a lunetei în pahar.
Dispozitivul unghiului de teren serveşte pentru înregistrarea
unghiului datorită diferenţei de altitudine dintre obiectiv şi poziţia de
tragere a tunului.
Acesta se compune din:
- corpul dispozitivului (7);
- rozeta cu tamburul miimilor (8);
- sectorul sutelor de miimi (9);
- nivela dispozitivului unghiului de teren (10).
Tamburul miimilor este gradat din 0-01, în 0-01 şi numerotat din
0-10, în 0-10 de la 0, la 1-00.
Sectorul sutelor de miimi este gradat din 1-00, în 1-00 de la 28-00,
la 34-00, având originea 30-00.
In interiorul corpului dispozitivului se află o roată cu un sector
melcat pe care este fixată nivela dispozitivului unghiului de teren.
Sectorul melcat se angrenează cu un şurub ce este acţionat de rozeta
cu tambur.
Dispozitivul de corectare a înclinării laterale serveşte pentru
aducerea aparatelor de ochire în plan vertical (paralel cu planul de tragere).
Acesta se compune din:
- axul cu ureche şi arc (11);
- rozeta (12);
- două semişuruburi;
- piuliţa de ghidare (13);
- nivela dispozitivului (14).
Rotind de rozeta dispozitivului, semişuruburile intră sau ies din
piuliţa de ghidare, mărind sau micşorând distanţa dintre rozeta şi articulaţia
de la corpul înălţătorului. Astfel, corpul înălţătorului se înclină într-o parte

45
sau alta până când bula nivelei dispozitivului vine între repere, iar
înălţătorul – în poziţie verticală.

Înălţătorul optic

Înălţătorul optic (fig.37) serveşte pentru înregistrarea distanţei de

tragere şi executarea ochirii directe. În afara destinaţiei arătate, înălţătorul
optic mai poate fi folosit pentru observarea câmpului de luptă şi măsurarea
aproximativă a unghiurilor dintre obiective existente în teren.

Fig. 37

Înălţătorul optic se compune din:

- corpul înălţătorului (1);
- tubul înălţătorului cu obiectivul (2);
- dispozitivul de reglare în înălţime (3);
- dispozitivul de reglare în direcţie (4);
- dispozitivul de înregistrare a distanţelor de tragere (5);
- ocularul (6).
Pe corpul înălţătorului se mai găsesc montate:
- apărătoarea frunţii (7);
- pana de poziţionare (8), care asigură montarea înălţătorului optic
într-o singură poziţie şi împiedică căderea înălţătorului optic în cazul când
acesta nu a fost bine strâns de suportul aparatelor de ochire.
Pe partea dreaptă a înălţătorului se află ferestruica dispozitivului de
iluminare.
Pe ocular este montată boneta (9).
În tubul şi corpul înălţătorului este montat sistemul optic (fig.38)
care se compune din:
- geamul de protecţie (GP);
- obiectivul (OB);

46
 - condensatorul (C);
- sistemul inversor (SI);
- reticulul mobil (RM);
- firul fix (FF);
- ocularul (OC).
Înălţătorul este prevăzut cu filtru de lumină (FL) care se montează
la capătul tubului.

Fig. 38

Înălţătorul optic are următoarele caracteristici optice:

- puterea măritoare 5,5x;
- câmpul vizual 11 grade;
- greutatea înălţătorului 5 kg.
Pe reticul (fig.39) sunt marcate următoarele:
- semnul de ochire (1);
- scara de măsurare a distanţelor (2);

Fig. 39

47
 - scara corecţiilor în distanţă (3);
- scările distanţelor (4);
- scara pentru măsurarea vitezei de deplasare laterale a
obiectivului (5);
- scara corecţiilor în direcţie (6).
În toate cazurile când înălţătorul optic este montat în suportul său,
şi nu se execută trageri (instrucţie), acesta se acoperă cu învelitoare.
Pe timpul marşului, înălţătorul optic se păstrează în cutia aparatelor
de ochire. Când marşul se execută pe distanţe scurte, pentru ocuparea unei
poziţii de tragere, înălţătorul optic rămâne pe suportul său.

Luneta panoramică

Luneta panoramică (fig.40) serveşte pentru înregistrarea derivei şi

ochirea în direcţie a obuzierului.
Luneta panoramică se compune din:
- capul mobil (1);
- corpul fix (2);
- sistemul optic al lunetei.
La capul mobil se găsesc:
- rozeta cu tamburul reflectorului (3);
- vizorul (4);
- discul derivelor (5).
Tamburul reflectorului este gradat din 0-01, în 0-01 şi numerotat
din 0-10, în 0-10 de la 0, la 1-00
Lângă indicele tamburului este scris „în sus”, „în jos” arătând
sensul de rotire a tamburului reflectorului pentru a mişca axa optică a
lunetei panoramice în plan vertical.
Pe partea stângă a capului mobil se află sectorul sutelor de miimi al
reflectorului (6) gradat din 1-00, în 1-00 de la 0, la 3-00.
Cu ajutorul rozetei reflectorului, axa optică a lunetei poate fi
mişcată în plan vertical pentru a putea folosi puncte de ochire ce se află mai
jos sau mai sus decât obuzierul. Când se execută trageri prin ochire directă
cu înălţătorul mecanic, reflectorul trebuie să fie la zero.
Vizorul este montat pe partea dreaptă a capului mobil şi serveşte
pentru ochirea aproximativă în direcţie a tunului. În partea dinspre obiectiv,
vizorul are două fire de sârmă verticale, iar în partea dinspre ocular, o
tăietură.

48
 Discul derivelor este fixat la capul mobil prin patru şuruburi, este
gradat din 1-00, în 1-00 de miimi şi numerotat în sensul mersului acelor
unui ceasornic, din 2-00, în 2-00 de la 0, la 60-00.

Fig. 40

La corpul fix se găsesc:

- indicele discului derivelor (7);
- rozeta cu tamburul derivelor (8);
- indicele tamburului derivelor (9);
- tubul ocularului (10);
- boneta ocular (11);
- gheara de fixare a lunetei în pahar (12);
- pârghia de desprindere a mişcării repede înregistratoare (13).
Tamburul derivelor este gradat din miime în miime şi numerotat din
0-10, în 0-10 de la 0, la 1-00 miimi.
Unei rotiri complete a tamburului îi corespunde o deplasare cu o
gradaţie a discului derivelor.
Pe axul tamburului derivelor se află pârghia de desprindere a
mişcării repede înregistratoare.
Pe partea dreaptă a tubului ocular se află o ferestruică pentru
iluminarea reticulului pe timpul nopţii.
Se interzice rotirea capului mobil al lunetei panoramice când
pârghia de desprindere a mişcării repede înregistratoare nu este ridicată
până la refuz.
Sistemul optic al lunetei se află în interiorul acesteia şi este format
din lentile şi prisme.

49
 Luneta panoramică are următoarele caracteristici optice:
- puterea măritoare, 4 X;
- câmpul vizual, 10o (167miimi);
- periscopicitatea, 190 mm;
- luminozitatea, 16.
Sistemul optic (fig.41) al lunetei se compune din:
- geamul de protecţie (GP);
- prisma reflectoare superioară (PS);
- prisma corectoare (PC);
- obiectivul (OB);
- prisma reflectoare inferioară (PI);
- reticulul (R);
- geamul de iluminare a reticulului (GIR);
- ocularul (OC).

Fig. 41

Pe reticulul lunetei (fig.42) sînt marcate două drepte

perpendiculare. La încrucişarea acestora se află un unghi cu care se execută
ochirea pe puncte situate în teren, în dreapta şi în stângă unghiului sînt
trasate câte patru diviziuni pentru corecţiile în direcţie.
Valoarea unghiulară dintre două diviziuni este de 0-05. Sub scara
corecţiilor în direcţie este marcată scara cu care se lucrează când se execută
ochirea pe colimatorul optic. Ea este formată din câte 38 de spaţii egale
(care corespund cu lăţimile fâşiilor de pe reticulul colimatorului) marcate în
dreapta cu litere de la „A" la „T", iar în stânga cu cifre de la l la 19.

50
 Pe timpul deplasărilor, luneta se aşază în cutia sa din completul
obuzierului.

Fig. 42
Înainte de a se introduce luneta în cutie, toate gradaţiile acesteia se
aduc la origine.

Colimatorul

Colimatorul (fig.43) serveşte pentru ochirea în direcţie a piesei de

artilerie, în cazul când nu există puncte de ochire naturale îndepărtate sau
când condiţiile de vizibilitate sînt reduse pe timp de noapte, ceaţă, ninsoare
etc.
Colimatorul se compune din:
- colimatorul propriu-zis;
- trepiedul;
- dispozitivul de iluminare.
Colimatorul are următoarele caracteristici:
- câmpul vizual – 10 grade;
- valoarea unei diviziuni a reticulului – 7,8 minute (0-02,2).
Colimatorul propriu-zis (des.43) se compune din:
- corpul colimatorului;
- sistemul optic.

51
 Corpul colimatorului se prezintă sub forma unui tub (1), în
interiorul căruia sînt fixate piesele ce compun sistemul optic.
La corpul colimatorului sînt fixate:
- vizorul mecanic (2) pentru ochirea aproximativă a colimatorului
pe luneta panoramică;

Fig. 43

- nivela cilindrică (3);

- călcâiul sferic (4) pentru fixarea colimatorului la trepied;
- dispozitivul mişcării în direcţie (5);
- oglinda (6) fixată articulat;
- capacul de protecţie al obiectivului (7).
Sistemul optic este format din obiectiv (8), reticul, placa de sticlă
mată fixată la partea din spate şi oglinda (6).
Reticulul (fig.44) are marcate 76 de diviziuni în formă de fâşii
verticale. Fâşiile dispuse în jumătatea din dreapta sînt marcate cu literele de
la A la T, iar fâşiile dispuse în jumătatea din stânga, cu cifre de la 1 la 19.

Fig. 44

52
 Oglinda serveşte reflectarea razelor de lumină pe reticulul
colimatorului.
Trepiedul serveşte pentru montarea colimatorului propriu-zis pentru
lucru. Este compus dintr-o piesă cu locaş sferic în care se fixează călcâiul
colimatorului şi trei picioare telescopice, care permit sprijinirea pe sol a
acestuia la înălţimea corespunzătoare pentru lucru. Capătul trepiedului este
demontabil şi permite (prin înşurubare) montarea colimatorului în poziţie de
lucru în pomi, buturugi etc.
Dispozitivul de iluminare (fig.45) se compune din:
- bateria de acumulatoare (1);
- cordonul (2);
- lampa cu abajur (3).
Pentru a uniformiza lumina becului electric, în interiorul abajurului
se află o sticlă mată.
Iluminarea colimatorului se poate face fie cu lumina naturală prin
orientarea oglinzii în mod corespunzător, fie cu dispozitivul de iluminare pe
timp de noapte sau în condiţii de vizibilitate redusă.
Pentru lucru, colimatorul se pune în staţie în stânga piesei la 4-12 m
de luneta panoramică a piesei, pe o direcţie favorabilă pentru vizare. Se
vizează capul mobil al lunetei cu ajutorul vizorului de pe colimator şi se
aduce bula nivelei laterale la mijloc, după aceasta colimatorul se blochează
urmărind ca bula nivelei să se menţină la mijloc.

Fig. 45

După ce s-a verificat îndreptarea piesei pe direcţia de bază, se

realizează coincidenţa gradaţiilor reticulului lunetei panoramice cu
gradaţiile corespunzătoare ale reticulului colimatorului, acţionând de la
rozeta tamburului miimilor. Dacă în urma tragerii coincidenţa nu mai este

53
asigurată, se reface ochirea, acţionând de la volanul mecanismului de ochire
în direcţie, realizându-se din nou coincidenţa gradaţiilor (pot fi şi alte
gradaţii, dar trebuie să corespundă aceleaşi gradaţii pe colimator şi pe
luneta panoramică).

Cadranul

Cadranul (fig.46) serveşte pentru ochirea în înălţime, măsurarea

înclinării ţevii şi verificarea înălţătorului.
Cadranul se compune din:
- cadrul (1) cu două suporturi (2);
- sectorul dinţat (3);
- braţul mobil cu clichet (4);
- săniuţa cu nuvelă (5) şi rozetă (6).
Pe unul din suporturi este marcată o săgeată cu inscripţia „spre
obiectiv de la 0 la 7-50”, iar pe celălalt, o săgeată cu inscripţia „spre
obiectiv de la 7-50 la 15-00”.
Sectorul dinţat este gradat din 25 în 25 miimi şi numerotat din 100
în 100 miimi; pe o parte de la 0 la 750 miimi, iar pe cealaltă parte de la 750
la 1 500 miimi.

Fig. 46
Pe ambele părţi ale braţului mobil se află câte o scară gradată din
jumătate de miime şi numerotată din 5 în 5 de la 0 la 25 miimi.
Pe fiola nivelei sînt trasate gradaţii din sfert în sfert de miime.
După întrebuinţare, cadranul se păstrează în permanenţă în cutia sa.

54
 DESCRIEREA MUNIŢIEI

Pentru tragerea din tunul MT-12 se întrebuinţează lovituri acuplate

de următoarele tipuri:
- lovituri UBN1 şi UBN2 cu proiectil perforant subcalibru
BM1 şi BM2;
- lovitură UBK2 cu proiectil cumulativBK3 complectat cu
focos GPV2;
- lovitură UOF3 cu proiectil exploziv OF 15 complectat cu
focos V429E.
Loviturile cu proiectil perforant subcalibru sunt destinate pentru
tragerea asupra tancurilor, instalaţiilor de rachete şi de artilerie
autopropulsate şi asupra altor obiective blindate.
Proiectilele perforant subcalibru BM1 şi BM2 după caracteristicile
tactico-tehnice, practic, sunt identice. Tragerea cu ambele proiectile se
execută cu aceleaşi gradaţii ale înălţătorului.
Lovitura cu proiectil cumulativ este destinată, în principiu, pentru
tragerea prin ochirea directă asupra obiectivelor care au un blindaj rezistent.
Această lovitură mai poate fi folosită pentru tragerea asupra forţei vii şi
adăposturilor uşor adăpostite.
Lovitura cu proiectil exploziv se întrebuinţează la tragerea prin
ochirea directă cât şi prin tragerea din poziţie acoperită asupra forţei vii,
mijloacelor de foc, amenajărilor genistice şi asupra altor obiective.
Proiectilele perforant subcalibru au distanţa loviturii directe mare
(1880 m când obiectivul are înălţimea de 2 m) şi o împrăştiere redusă, ceea
ce permite perforarea blindajului tancurilor mijlocii la distanţă de 2000 m şi
tancuri grele de până la 1000 m. Totodată, viteza de zbor foarte mare
permite întrebuinţarea proiectilelor perforant subcalibru asupra obiectivelor
mobile până la distanţa de 3000 m.
Distanţa loviturii directe cu proiectilele cumulative este de 1020 m
(h=2 m) şi asigură perforarea eficientă a blindajelor, inclusiv şi a blindajului
frontal la majoritatea tancurilor moderne. Dar distanţa nu prea mare de
tragere şi timpul de zbor reduc distanţa de tragere asupra obiectivelor
mobile până la 1500 m.
Datele tehnice generale loviturilor pentru tunul antitanc MT-12sunt
arătate în tabelul №1.

55
 Tabelul №1
Date tehnice generale ale loviturilor
100 mm
100 mm cu 100 mm cu
proiectil
Denumirea loviturii proiectil proiectil
perforant
cumulativ exploziv
subcalibru
UBM1 (sau
Indexul loviturii UBK2 UOF3
UBM2)
Indexul proiectilului BM1 (sau BM2) BK3 OF15

Greutatea loviturii, kg 19,34 23,056 28,559

Greutatea tabelară a
4,3 10,077 16,74
proiectilului, kg
Marca focosului ___ GPV-2 V-429E

Tubul-cartuş Din oţel

Greutatea aproximativă a
6,85 4,9 3,785
încărcăturii, kg
Cantitatea de lovituri în ladă,
2 2 2
buc
Greutatea lăzii cu lovituri, kg 80 77 85

Loviturile cu proiectil perforant subcalibru (fig.47 şi 48) sunt

compuse din proiectil (BM1 şiBM2) (10), tubului-cartuş (8), locaşul
şurubului portamorsă (KV-5-U) (1) şi încărcăturii de azvârlire (4,5 şi 9).
Lovitura cu proiectil cumulativ (fig.49) se compune din proiectil
(11) cu focosul de cap (GPV-2) (12), tubului-cartuş (8), locaşul şurubului
portamorsă (KV-5-U) (1) şi încărcăturii de azvârlire (4,5 şi 7).
Lovitura cu proiectil exploziv (fig.50) se compune din proiectil (11)
cu focosul de cap (V-429E) (12), tubului-cartuş (8), locaşul şurubului
portamorsă (KV-5-U) (1). şi încărcăturii de azvârlire (4,5 şi 7).

56
 Fig.47
1-şurub portamorsă KV-5-U; 2-substanţa antiflacără; 3, 6-inflamabil; 4-
partea de jos a încărcăturii; 5-partea încărcăturii; 7-dezarămitorul; 8-
tubul-cartuş; 9-partea de sus a încărcăturii cu flegmatizatorul; 10-
proiectil; a-gura tubului; б-racordul tubului; v-corpul tubului; в-corpul
tubului; д-gulerul tubului; e-fundul.

57
 Fig.48
1-şurub portamorsă KV-5-U; 2-substanţa antiflacără; 3, 6-inflamabil;
4-partea de jos a încărcăturii; 5-partea încărcăturii; 7-dezarămitorul;
8-tubul-cartuş; 9-partea de sus a încărcăturii cu flegmatizatorul;
10-proiectil.

58
 Fig.49
1-şurub portamorsă KV-5-U; 2-substanţa antiflacără; 3-inflamabil; 4-
partea de jos a încărcăturii; 5-partea încărcăturii; 6-inel; 7- partea de
sus a încărcăturii; 8-tubul-cartuş; 9-dezarămitorul; 10-cerculeţ; 11-
proiectil; 12-focosul GPV-2.

59
 Fig.50
1-şurub portamorsă KV-5-U; 2-substanţa antiflacără; 3-inflamabil; 4-
partea de jos a încărcăturii; 5-partea încărcăturii; 6-inel; 7- partea de
sus a încărcăturii; 8-tubul-cartuş; 9-dezarămitorul; 10-cerculeţ; 11-
proiectil; 12-focosul V-429E.

60
 BIBLIOGRAFIA

1. Regulamentul cunoaşterii şi serviciului la material tunul antitanc

calibrul 100 mm md. 1977. Bucureşti, 1981.
2. Instrucţiunea de serviciu pentru tunul antitanc calibrul 100 mm
MT-12. Moscova, 1980.

61
 CUPRINS

DESTINAŢIA ŞI MISIUNILE TUNULUI..................................................3

CARACTERISTICILE TEHNICO-TACTICE ALE TUNULUI..................3
ŢEAVA CU ÎNCHIZĂTORUL.....................................................................5
ŢEAVA.....................................................................................................5
Ţeava propriu-zisă...............................................................................5
Manşonul.............................................................................................6
Culata...................................................................................................6
ÎNCHIZĂTORUL....................................................................................8
Mecanismul de închidere şi deschidere................................................8
Mecanismul de dare a focului............................................................12
Mecanismul de siguranţă...................................................................14
Mecanismul de extracţie....................................................................14
Mecanismul de rearmare....................................................................16
Semiautomatul...................................................................................16
Funcţionarea închizătorului...............................................................18
Demontarea si montarea închizătorului..............................................21
LEGĂTURA ELASTICĂ..........................................................................25
Frâna de tragere......................................................................................25
Recuperatorul.........................................................................................26
Funcţionarea legăturii elastice................................................................28
AFETUL....................................................................................................30
Leagănul................................................................................................30
Afetul superior.......................................................................................32
Corpul afetului superior.....................................................................32
Mecanismul de ochire în direcţie.......................................................33
Mecanismul de ochire în înălţime......................................................33
Mecanismul de echilibrare.................................................................34
Afetul inferior........................................................................................35
Trenul rulor şi suspensia........................................................................40
Scuturile.................................................................................................42
APARATELE DE OCHIRE.......................................................................43
Înălţătorul mecanic.................................................................................43
Înălţătorul optic......................................................................................46
Luneta panoramică.................................................................................48
Colimatorul............................................................................................51
Cadranul.................................................................................................54
DESCRIEREA MUNIŢIEI...................................................................55

62
63