Academia Militară a Forțelor Armate „Alexandru cel Bun”

Facultatea Științe Militare

Catedra Artă Militară

Lector universitar nivelul (I)

colonel (r) Sergiu TIMERCAN
Tema 3. Lupta de apărare
PROBLEMELE DE STUDIU:

1. Bazele apărării

2. Pregătirea apărării

3. Dispozitivele subunităților și unităților

militare în apărare
PROBLEMELE DE STUDIU:

1. Bazele apărării

2. Pregătirea apărării

3. Dispozitivele subunităților și unităților

militare în apărare
 1.1 Scopurile apărării

 Forma de luptă armată impusă şi adoptată temporar

prin care se realizează respingerea, oprirea sau
întârzierea acţiunilor inamicului în scopul menţinerii
spaţiului terestru (aerian, maritim, fluvial) sau
obiectivului încredinţat.
 Scopurile apărării

 respingerea atacului unui inamic superior numeric şi

ca înzestrare tehnică şi interzicerii pătrunderii lui în
dispozitivul de apărare;
 menţinerea cu fermitate a poziţiilor încredinţate;
 producerea de pierderi cît mai mari, slăbirea
continuă a capacităţii de luptă, limitărea pătrunderii
în adîncime şi oprirea ofensivei inamicului;
 cîştigărea iniţiativei, creînd condiţii favorabile
trecerii la ofensivă.
 Scopurile apărării se realizează prin:
 pregătirea temeinică a acţiunilor subunităţilor pentru
îndeplinirea misiunilor primite;
 angajarea la posibilităţile maxime a tuturor forţelor şi
mijloacelor existente pe direcţiile de acţiune ale
inamicului;
 slăbirea capacităţii ofensive a inamicului;
 producerea de pierderi cît mai mari şi respingerea atacului
inamicului, menţinerea unor porţiuni de teren (obiective)
dinainte stabilite şi împiedicarea pătrunderii acestuia;
 temporizarea ofensivei inamicului în vederea realizării
tuturor condiţiilor pentru trecerea la ofensivă;
 preluarea iniţiativei.
 1.2 Cerințe către apărare
 stabilă
 fermă şi activă
 capabilă să reziste loviturilor aviaţiei, rachetelor şi
focului artileriei, să nimicească (respingă) inamicul
care atacă, îndeosebi mijloacele blindate
 în cazul pătrunderii inamicului în dispozitivul de
apărare, să-l nimicească în timp scurt.

 Subunităţilor care se apără le este interzis să

părăsească punctele de sprijin (poziţiile de apărare)
ocupate şi să se retragă fără ordinul comandantului
superior.
 1.3 Condiţiile de trecere la apărare
 Totalitatea factorilor situaţiei tactice în care se vor
executa organizarea apărării şi trecerea la apărare
(situaţia, starea şi caracterul acţiunilor inamicului şi ale
subunităţilor proprii, de asemenea ale vecinilor, condiţiile
terenului, mijloacele de nimicire folosite ş.a.).

 Factorul principal, de regulă, este situaţia şi caracterul

de acţiuni ale inamicului.
 Condiţiile de trecere la apărare
 În raport cu situaţia şi caracterul de acţiuni ale
inamicului
 contact nemijlocit cu inamicul
 în afara contactului

 În raport cu situaţia concretă apărarea poate fi

 pregătită în grabă sau din timp.
 1.4 Tipurile apărării
 Mobilă

 Pe poziții
 Apărarea pe poziţii

• Scopul operaţiei - menţinerea teritoriului

• Efortul este concentrat în primul eşalon

• Se organizează pe principiul-nici un pas

înapoi
 Apărarea mobilă

• Scopul operaţiei- nimicirea adversarului

• Efortul concentrat în adâncime

 1.5 Manevra în apărare
 Cuprinde un ansamblu de acţiuni prin care se
realizează gruparea de forţe, mijloace şi de foc, în
locul şi la timpul stabilit

 SCOP
 executarea unor acţiuni puternice asupra inamicului
 respingerea acţiunilor acestuia sau sustragerea de
sub loviturile lui.
 Manevra
 Formele manevrei de forţe şi mijloace sunt:
 lovirea inamicului în faţa limitei dinainte a apărării;
 mutarea efortului de pe o direcţie pe alta din faţă
spre adîncime şi invers;
 ripostele ofensive ale apărării, (contraatac,
contralovitura);
 ripostele ofensive ale apărării (contraatac,
contralovitura);
 manevra pe verticală.
Lovirea inamicului în faţa limitei dinainte a apărării
Mutarea efortului de pe o direcţie pe alta

1
3

2
 Mutarea efortului din spate spre front şi front spre
spate

3
1

2
Contraatacul

3
Manevra pe verticală

Îmb.

PAR

PAL
ÎNTREBĂRI ???
PROBLEMELE DE STUDIU:

1. Bazele apărării

2. Pregătirea apărării

3. Dispozitivele subunităților și unităților

militare în apărare
 Comandamentul brigăzii

• Comandantul brigăzii
• Locţiitorul comandantului brigăzii
• Ofiţer pe probleme juridice
• Ofiţer relaţii cu publicul
• Şeful serviciului financiar
• Statul major al brigăzii
 Statului major al Bg.

 Structura de bază al comandamentului prin care

comandantul realizează conducerea forţelor
subordonate.

 Îşi desfăşoară activitatea sub conducerea

directă a şefului de stat major, având la bază:
 ordinele eşalonului superior
 decizia comandantului
 precizările comandantului.
 Organizarea statului major al Brigăzii

a) Pe timp de pace:
• Şeful de stat major;
• S1- secţia personal;
• S2- secţia cercetare;
• S3 – secţia operaţii şi instruire;
• S4- secţia logistică;
• S6- secţia comunicaţii şi informatică
 Organizarea statului major al Brigăzii

b) Pe timpul planificării operaţiei

 Pe timpul planificării operaţiei statul major

activează la punctul de comandă organizat
astfel:
 Centru operaţional de comandă
 Centrul de comunicaţii
 Raionul logistic al punctului de comandă
 Centru operaţional de comandă
Raionul logistic

25-50m

100 – 200 m
50-100m

Centru de comunicaţii
Centru operaţional de comandă

Raionul logistic

25m

50m

Adapost 100m

Centrul de comunicaţii
 Centrul operaţional
de comandă

Centrul de planificare şi Centrul de planificare şi Centrul de planificare

conducere operaţii conducere resurse comunicaţii
(S2, S3) S1,S4 S6

Grupul de Grupul de Grupul de

planificare planificare planificare
(S2, S3) (S1, S4) (S6)

Grupul conducere Grupul conducere Grupul conducere

(S2, S3) (S1, S4) (S6)
 Centru operaţional de comandă

Centru de planificare resurse

Centru de planificare şi
conducere operaţii
Comandantul

S3

Centru de planificare comunicaţii

S2
 Pe timpul executării operaţiei
Centrul operaţional
de comandă

Centrul de planificare şi Centrul de planificare şi Centrul de planificare

conducere operaţii conducere resurse comunicaţii
(S2, S3) S1,S4 S6

Grupul de Grupul de Grupul de

planificare operaţii planificare planificare
viitoare
(S1, S4) (S6)
(S2, S3)

Grupul conducere Grupul conducere Grupul conducere

operaţii curente (S1, S4) (S6)
(S1,S2, S3,S4)
 Destinaţia grupului conducere
operaţii curente
• centralizează informaţiile referitoare la
desfăşurarea acţiunilor de luptă;
• analizează informaţiile referitoare la câmpul de
operaţie/luptă în scopul determinării implicaţiilor
acestora asupra actului de comandă;
• prezintă comandantului estimările necesare la
situaţia creată;
• transmite decizia comandantului prin ordine
fragmentare la subunităţi.
 Grupul conducere operaţii curente

 Este compus din:

 ofiţerii compartimentelor S1, S2, S3, S4, de obicei şefii
compartimentelor;
 ofiţerii de legătură;
 ofiţerii direcţionali.
 Ofiţerii de legătură

 Sunt destinaţi pentru transmiterea documentelor

de conducere şi/sau informare.

 Trebuie să aibă gradul şi experienţa

corespunzătoare şi încrederea deplină a
comandantului pentru executarea misiunii.
 Ofiţerii direcţionali
 Se numesc de comandant, la propunerea şefului de
stat major şi au următoarele atribuţii:
 cunoaşterea situaţiei operative/tactice şi a stadiului
îndeplinirii misiunii de către marea unitate/unitatea la
care au fost numiţi;
 participarea la elaborarea documentelor de conducere şi
transmiterea oportună a misiunilor la subordonaţi;
 menţinerea unei legături permanente cu comandantul
subunităţi subordonate;
 cunoaşterea nevoilor de sprijin şi logistic;
 raportarea situaţiei, a estimărilor şi propunerilor privind
măsurile ce trebuie luate.
 Grupul de planificare operaţii viitoare

• Planificarea acţiunilor la primirea noilor

misiuni
• Planificarea operaţiilor după îndeplinirea
misiunii finale
 Managementul informaţiei în cadrul sistemului C2
pe timpul planificării şi desfăşurării operaţiei.
Comandant

Centrul planificare Centrul planificare Centrul planificare

şi conducere operaţii şi conducere resurse şi conducere cominicaţii

Grupul Grupul
de planificare conducere

Ofiţerul de serviciu PC

B.I.Mo
 Eşalonul superior

Comandant

Centrul planificare Centrul planificare Centrul planificare

şi conducere operaţii şi conducere resurse şi conducere cominicaţii

Secţia Secţia
de planificare conducere

Ofiţerul de serviciu PC

Cp.I.Mo
Desfăşurarea operaţiei - ansamblul activităţilor
şi măsurilor executate în vederea îndeplinirii
misiunii

din momentul declanşării/începerii operaţiei,

până la încetarea acesteia/îndeplinirea
misiunii/trecerea la o altă operaţie.

include, atât desfăşurarea operaţiei potrivit

planului, cât şi planificarea operaţiei viitoare.
 Etapele desfăşurării operaţiei:

pregătirea operaţiei;

executarea operaţiei;

încheierea operaţiei;

evaluarea operaţiei.
Pregătirea operațiilor militare include:

 pregătirea preliminară
(activităţile desfăşurate din timp)

 pregătirea imediată
(activităţile desfăşurate nemijlocit
înainte de a desfăşura acţiunile de luptă)
 Pregătirea din timp (preliminară) include:
•primirea hotărîrii la desfăşurarea acţiunilor de luptă
(stabilirea concepţiei acţiunii);
•punerea misiunilor de luptă la subordonaţi;
•realizarea dispozitivului de luptă şi a sistemului de foc;
•organizarea cooperării între subunităţi şi cu vecinii;
•organizarea asigurării multilaterale şi a conducerii;
•desfăşurarea serviciului de luptă;
•pregătirea subunităţilor.
 Pregătirea nemijlocită (imediată)
se demarează odată cu trecerea în treptele
superioare ale capacităţii de luptă şi se desfăşoară
pînă la declanşarea primului atac (primei lovituri)
şi în timpul desfăşurării acţiunilor de luptă
după primirea misiunii de luptă.
 Pregătirea unei operaţii militare presupune:

 planificarea operaţiei militare;

 organizarea forţelor subordonate;

 coordonarea forţelor subordonate;

 executarea controlului îndeplinirii operaţiei militare.

 Planificarea operaţiilor militare
reprezintă un proces coordonat al
comandamentului pentru stabilirea modului optim
de îndeplinire a misiunii.
Reprezentarea grafică a orizonturilor de planificare
Viitor

Elaborare
Orientativ Planuri
Incertitudine
orientative ridicată

Elaborare
Incertitudine
Planuri
Orizont de moderată
campanie
timp
probabil

Orizont Elaborare Certitudine

apropiat Ordine relativă
operaţii

Prezent
 Planificarea poate fi :

- planificare deliberată
(misiunile deduse de comandament);

- planificare de executare
(pe baza ordinului eşalonului superior);

- planificare succesivă;

- planificare simultană.
 Etapele procesului de planificare operaţională

1  Primire sau identificare sarcini

INIŢIEREA PLANIFICĂRII

 Executarea analizei misiunii

 Informarea după analiza misiunii

2 ORIENTAREA
PERSONALULUI  Elaborarea ghidului pentru planificare a
comandantului

 Analiza de stat major

 Elaborarea COAs
3 ELABORAREA CONCEPŢIEI  Analiza COAs
 Compararea COAs
 Briefingul de luare a deciziei
 Elaborarea concepţiei operaţiei
  Elaborare

4  Coordonare
ELABORAREA PLANULUI
 Înaintare spre aprobare

 Difuzarea planului

 Revederea planului

5  Evaluarea planului
REVEDEREA PLANULUI
 Informarea privind revederea deciziei
 CONŢINUTUL FAZEI DE INIŢIERE

Însuşirea misiunii
primite sau
aprofundarea
Directiva
celei deduse
de
acţiune
Elaborarea
problemelor
principale ale
planificării

Întrările în etapă:
misiunea primită
(Directiva, OPLAN, OPORD, WARNO de la eşal.super.)
misiunea dedusă
(anticipată ca urmare a acţ. militare în curs de desfăşurare)
 Ieșirile fazei:
Elaborarea ghidului iniţial al comandantului
Stabilirea graficului iniţial de timp;
Emiterea primului ordin de avertizare nr.1

(WARNO 1)
 CONŢINUTUL FAZEI DE ORIENTARE
Informaţii

Informarea Ghidul cu ideile de bază

Directiva Analiza cu ale comandantului pentru
declanşarea procesului de
de acţiune elementele
misiunii din analiza planificare
misiunii

Secvenţe specifice etapei:

- analiza misiunii / evaluarea situaţiei;
- prezentarea concepţiei eşal.super./intenţiei comand.
- îndrumarea pentru planificare.
 CONŢINUTUL FAZEI DE ELABORARE A CONCEPŢIEI

Analiza/controlul statului major

Elaborarea variantelor
Ghidul Şedinţa de
de curs al operaţiilor
comandantului analiză şi luare a
probabile
pentru planificare deciziei

Aprobarea
concepţiei
operaţiei de
către eşalonul
superior
COMPARAREA COAs COA
OPTIM

DECIZIE
ANALIZA COAs
Îndrumarea
suplimentară a
Analiza factorilor
comandantului
de influenţă a
COA
Elaborarea
Cursurilor
Ghidul de de Acţiune
planificare al
CONCEPŢIA
comandantului
CERINŢELE OPERAŢIEI OPERAŢIILOR
(SOR) (CONOPS)
Lista necesităților misiunii
 Intrările în etapă:
Misiunea reformulată
Intenţia comandantului
Ghidul de planificare al comandantului
Cerințele critice de informații ale comandantului
(CCIR şi EEFI)
Estimări actualizate ale St.M.
Cursurile de acţiune ale inamicului
Ieșirile din etapă:
Concepţia operaţiilor (CONOPS)
Cerinţele operaţiei (SOR)
 Elaborarea cursurilor de acţiune
COAs = metodele de îndeplinire a sarcinilor
esenţiale ale misiunii
(Nr și gradul de detalizare stabilește cdt.).

Shema dezvoltării COAs:

•COAs iniţiale.
•Testul de viabilitate.
•Intervenţii ale comandantului.
•Perfecţionarea / detalierea COAs.
•Analiza forţelor.
 Design-ul operaţional
Z Z Z
Generarea + ... + ... + ...
forţei
1 2

Neutralizare
CGP 4 6 CGI EFR

Descurajare
3 5

FAZA 1 FAZA 2 FAZA 3

«Nume» «Nume» «Nume»
1: Forţa Generată 4. Avangarda adversă neutralizată
2: Forţa operaţională 5. Superioritate aeriană permanentă asigurată
3: Superioritate aeriană locală asigurată 6. Eşalonul doi al inamicului neutralizat

Elementele fundamentale şi criteriile de natură să sprijine activitatea

în procesul de planificare:
- centrele de greutate - punctul critic
- punctele decisive - secvenţele operaţiei
- axele (direcţiile, liniile) de operaţie - starea finală
- direcţiile de efort - costurile
 “Un plan bun executat hotărât ACUM,
este mai bun decât unul perfect executat

săptămâna viitoare.”

“Planurile trebuie să fie

simple şi flexibile...”

General George S. Patton Jr.

 Elaborarea planului de operaţii
Scopul etapei:
identificarea forţelor necesare implementării planului,
organizarea dislocării acestora în zona de operaţii în
timp oportun,
planificarea protecţiei, instruirii şi susţinerii acestora.
Întrările etapei:
CONOPS aprobată
ghidul comandantului şi elementele din analiza SM
Ieșirile etapei:
un plan complet aprobat cu anexele necesare (sau
un set de planuri)
 Elaborarea planului de operaţii
Ghidul comandantului şi
elementele din analiza SM

Planul de
Concepţia Pregătirea și operaţie
operaţiei aprobarea aprobat
aprobată planului  

Documente
adiţionale la
plan
 Carl von Clausewitz
(1780 – 1831)
Istoric și teoretician militar german,
colonel armatei ruse în 1812,
general-maior armatei Prusiei,
director Academiei militare Prusiei

Cel mai mare dusman al unui plan bun este

visarea unui plan perfect.
 Revederea planului de operaţii

Scopul etapei:
asigurarea validității planului în ceea ce înseamnă atât
continuitatea cerinţelor, politicilor şi doctrinelor, cât şi
fezabilitate (realizabil), oportunitate şi realism.
Întrările etapei:
planul de operaţie aprobat
ghidul comandantului cu ideile de bază ale concepţiei
Ieșirile etapei:
planul actualizat/reevaluat cu anexele necesare
 Revederea planului de operaţii
Ghidul comandantului cu ideile de bază ale
concepţiei

Planul de Planul de operaţie

operaţie actualizat /
aprobat Revizuirea planului reevaluat

Planurile
adiţionale
de sprijin şi
susţinere
actualizate
 Revederea planului de operaţii
Repetiţiile se concentrează pe partea de execuţie.
Repetiţiile sunt desfăşurate pentru:
-a da forţelor din subordine un plus de agilitate,
-să asigure sincronizarea,
-să crească iniţiativa,
-să sporească capacitatea combativă prin practică.
CREŞTEREA TIMPULUI
 ANTRENAMENT ANTRENAMENT ANTRENAMENT
PE HARTĂ LA MACHETA COMPLET
TERENULUI

 ANTRENAMENT ANTRENAMENT ANTRENAREA

RADIO PE SCHEMĂ CONDUCĂTORILOR
CHEIE
 Organizarea operaţiei
presupune transmiterea misiunilor la subordonaţi
şi realizarea măsurilor care să ducă
la îndeplinirea prevederilor din plan.
 Rolul
organizării:
Planificarea Desfășurarea
acțiunilor acțiunilor
militare Organizarea militare
acțiunilor
militare

crearea mecanismelor pentru transpunerea planurilor în acțiune

 Ordinul
o directivă oficială, trimisă de comandant subordonaţilor
în scopul iniţierii procesului de planificare
în vederea îndeplinirii unei misiuni/operaţii

Tipuri de ordine:
OPORD - ordinul de operaţie (scris sau grafic)
WARNO - ordinul preliminar/de avertizare
FRAGO - ordinul fragmentar
ordinul de deplasare
ordinul logistic
anexele la ordin
 Coordonarea operaţiei
constă în corelarea efortului pe secvenţe ale
operaţiei, direcţii, misiuni şi obiective,
armonizarea diferenţelor şi informarea reciprocă.
Funcția coordonării - funcția centrală a managementului

Planificare Organizare

Coordonare

Motivare
Control
Perimetrul organizației
Procesele de coordonare
Procesele de cooperare
 Controlul
vizează verificarea punerii în practică a
prevederilor din planul de operaţie şi se execută
pe baza planului întocmit de către statul major.
Executarea operaţiei - măsurile luate şi
activităţile desfăşurate de către o unitate, din
momentul declanşării/începerii operaţiei, până la
încetarea acesteia – îndeplinirea misiunii,
trecerea la o altă operaţie.

Executarea operaţiei include:

executarea operaţiei declanşate potrivit
planului;
planificarea operaţiei viitoare.
 Atribuțiile comandanţilor:

-sincronizarea acțiunilor forţelor din subordine,

-conducerea operaţiei în curs şi planificarea operaţiilor
viitoare,
-obţinerea informaţii oportune şi precise,
-realizarea protecţiei forţelor proprii
-utilizarea rezervei în mod judicios
-compararea permanentă desfăşurării operaţiei în curs
cu cerinţele operaţiilor viitoare
-realinierea forţelor ca răspuns la situaţia
-revederea planului de operaţie ca răspuns la situaţia
Încheierea operaţiei - se raportează nemijlocit la
măsura în care scopurile militare şi politice ale
acestuia au fost atinse.
Scopul final al operaţiei:
pentru FA - victoria militară sau instaurarea
păcii.
pentru ofensivă - consolidarea apărării la
aliniamentul dorit sau înfrângerea definitivă a
inamicului.
pentru apărare - trecerea la ofensivă şi
înfrângerea definitivă a inamicului.
 Evaluarea - monitorizarea continuă a situaţiei
curente şi a evoluţiei acesteia, în funcţie de
criteriile succesului, în vederea aducerii de
corecturi sau luării de noi decizii, precum şi
evaluarea post acţiune.
Evaluările postacţiune sunt completate prin
discuţii deschise cu personalul participant şi
constituie sursa principală pentru modificarea
prevederilor doctrinare, a modului de desfăşurarea
a instrucţiei, a formării liderilor, a organizării şi a
înzestrării forţelor.
 Pregătirea luptei
reprezintă un ansamblu de activităţi pe care Cdt.
le desfăşoară în vederea îndeplinirii misiunii şi cuprinde:

 planificarea luptei;

 organizarea luptei;

 cooperarea forţelor subordonate;

 executarea controlului îndeplinirii misiunii de luptă.

 PREGĂTIREA ACŢIUNILOR DE LUPTĂ
1. PLANIFICAREA Pasul 1 - Primirea misiunii.
Pasul 2 - Emiterea ordinului preliminar
sau de avertizare.
Pasul 3 - Pregătirea planului preliminar.
Pasul 4 - Executarea deplasării
necesare.
Pasul 5 – Recunoaşterea.
Pasul 6 - Completarea planului.

2. ORGANIZAREA Pasul 7 - Emiterea ordinului de acţiune.

3. COORDONAREA ŞI COOPERAREA
Pasul 8 - Supervizarea.
4. CONTROLUL (INSPECŢIA)
77
 Activităţile desfăşurate de Cdt.
pentru pregătirea acţiunilor:
Pasul 1 – primirea misiunii (ce dorește șeful)
Pasul 2 – emiterea ordinului preliminar sau de avertizare
(ce trebuie de făcut urgent)
Pasul 3 – pregătirea planului preliminar (draft)
Pasul 4 – executarea deplasării necesare
(spre locul unde va fi lupta)
Pasul 5 – recunoaşterea (obținerea informației necesare)
Pasul 6 – completarea planului (detalierea draftului)
Pasul 7 – emiterea ordinului de acţiune (forma finală)
Pasul 8 – supervizarea (cooperarea și controlul)
 Planificarea luptei
reprezintă un proces coordonat al
comandamentului pentru stabilirea modului optim
de îndeplinire a misiunii.

SCOP: elaborarea planului de acţiune şi a ordinului de acţiune.

 Cdt. poate primi misiunea
prin intermediul:
ordinului preliminar (de avertizare) - WARNO
ordinului de acţiune - OPORD
ordinului fragmentar - FRAGO

La primirea misiunii Cdt. execută

2 acţivităţi inportante:
analiza misiunii
stabilirea principalelor probleme ale planificării
 La ANALIZA MISIUNII
Cdt. determină următoarele:

1) intenţia şi concepţia Cdt. eşalonului superior

2) sarcinile pe care B. trebuie să le îndeplinească

(precizate şi/sau deduse)

3) limitele acţiunii asupra libertăţii de acţiune a B.

4) misiunea reformulată a B.

5) calculul timpului
 1. Intenţia comandantului eşalonului superior
Comandantul Gr. trebuie să înţeleagă rolul şi
responsabilităţile sale în concepţia luptei eșalonului superior.
Această informaţie este găsită în OPORD al Cdt.Pl..

Gr.forță
Brigada
Batalion
 2. Sarcinile

Stabilite de Cdt. Stabilite de Cdt.B.

eşalonului superior în funcţie de situaţie,
şi se regăsesc în misiune sau scopul
conţinutul OPORD urmărit

În final, trebuie determinată sarcina esenţială pentru misiune.

 3. Limitele acțiunii asupra libertăţii de acţiune a B.
Limitele acţiunii - obligaţiile şi restricţiile impuse:
ce nu are voie grupa să execute înainte, în timpul şi
după terminarea acţiunilor,
formulări cum ar fi:
 „a fi pregătit pentru…”
 „începînd cu…“
 „pînă la…”
timpul la dispoziţie
interdicţia radio
alte limitări
restricții (ce este interzis)
 4. Misiunea reformulată
constituie un enunţ clar şi concis, bazat pe sarcina esenţială
pentru misiune şi pe scopul acesteia, exprimat în formatul:

Cine? (batalion)
Ce? (sarcina)
Cînd? (timpul critic)
Unde? (de regulă caroul sau coordonatele)
De ce? (scopul pe care trebuie grupa să-l îndeplinească).

Acest enunţ devine primul alineat al estimării Cdt.B.

şi ulterior, conţinutul secţiunii 2 – Misiunea
al Ordinului de acţiune al Cdt.B.
 2. Determinarea elementelor principale
ale planificării:
detalierea misiunii
identificarea limitelor acţiunii
identificarea necesităţilor de informaţii
coordonarea subordonaților
şi activităţilor pentru
planificare
 Pasul 2: Ordinul preliminar (WARNO)
este folosit pentru a-şi informa subordonaţii despre trecerea la
îndeplinirea unei noi misiuni de luptă
Scopul:
-avertizarea subordonaţilor
-oferirea subordonaţilor maximum de informaţii disponibile
privind viitoarele acţiuni de luptă
-oferirea subordonaţilor cât mai mult timp de pregătire

Se elaborează:
-imediat după primirea şi analiza OPORD eşalonului superior
-fără întârziere din cauza lipsei unor informaţii detaliate
 Ordinul de avertizare (WARNO):
Situaţia - o scurtă descriere a situaţiei inamicului,
B. propriu
Misiunea reformulată
Instrucţiunile generale:
 modificările în structura B., atașări, detașări, misiuni temporare
 aria geografică de operaţii a B.
 echipamentul şi tehnica necesare
 cerinţele speciale (mine, aparataj de vedere pe timp de noapte, altele)
 calculul timpului (ora începerii deplasării, ora şi locul dării ordinului de
acţiune, termenul probabil de execuţie, ora începerii inspecţiilor şi ce se
verifică, ora la care se execută repetiţiile şi ce se exersează)
 măsuri de protecţie a forţelor şi securitatea acţiunilor
 alte instrucţiuni necesare (supravieţuire, recunoaştere, deplasări)
Instrucţiuni speciale:
 individuale pentru subordonaţi
 pentru cei care participă la elaborarea ordinului de acţiune
 Pasul 3 – Pregătirea planului preliminar
Cdt. execută o estimare a situaţiei,
pe care o foloseşte ca bază pentru planul său preliminar.

ESTIMAREA
reprezintă procesul luării deciziei militare şi cuprinde 5 paşi:

1) analiza detaliată a misiunii

2) analiza situaţiei şi dezvoltarea cursurilor de acţiune (COAs)
3) analiza fiecărui curs al acţiunii (COA)
4) compararea între ele a cursurilor acţiunii (COAs)
5) decizia
 1. Analiza detaliată misiunii
prin care Cdt. înţelege şi obţine informaţii despre misiuni.
Informaţiile se extrag din ORDIN al eşalonului superior:

paragraful 3 – EXECUŢIA, care precizează:

 concepţia comandantului eşalonului superior
 misiunile şi sarcinile subunităţilor subordinate
 instrucţiunile de coordonare

paragraful 2 conţine misiunea Bg.

alte informaţii utile sunt incluse în anexe şi scheme

 2. Analiza situaţiei şi elaborarea COAs
folosind factorii MIFT-T
Inamic
Forţe proprii
Teren
Timp
Factorii sunt analizaţi pentru a determina influenţa acestora
asupra COAs posibile. După finalizarea analizei şi
centralizarea estimărilor, Cdt. este în măsură să elaboreze
variantele posibile de COAs.
Pentru analiza situaţiei, Cdt. studiază datele şi informaţiile
despre teren şi stare a vremii, inamic şi forţele proprii.
 Analiza terenului
pe baza studierii caracteristicilor terenului care
influenţează direct acţiunile militare:

posibilităţile de observare şi executare a focului

posibilităţile de adăpostire/acoperire, mascare, obstacolele
punctele-cheie din teren
direcţiile (căile) de apropiere

Accesibilitate terenului
GO - accesibil
SLOW GO - greu accesibil
NO GO - inaccesibil
 Analiza stării vremii
folosind cele 5 elemente esenţiale pentru acţiunile militare:

vizibilitatea (inclusiv timpul de lumină)

vântul
precipitaţiile
norii
temperatura şi umiditatea
 Analiza inamicului:
compunerea – tabel/schemă cu date referitoare la tipul,
denumirea, organizarea şi dotarea de principiu a forţelor
inamicului dispuse în zona de acţiune a B.
dispozitivul de luptă - modul de dispunere a forţelor inamicului pe
câmpul de luptă (pe hartă, schemă, sinteză informativă, alt format)
tăria - gradul de completare, valoarea reală a forţelor şi mijloacelor
inamicului care acţionează în zona de acţiune
acţiuni semnificative - informaţii privind activităţile recente ale
inamicului, indicii despre intenţiile probabile ale acestuia
particularităţi şi slăbiciuni - caracteristici ale forţelor și mijloacelor
ale inamicului care pot fi exploatate cu un avantaj forţelor proprii
posibilităţile inamicului - acţiunile pe care inamicul le poate
desfăşura şi care pot influenţa semnificativ îndeplinirea misiunii de către
forţele proprii
 Analiza inamicului:

Scopul analizei inamicului este de a stabili:

COA cel mai probabil al inamicului
COA inamicului cel mai periculos pentru forțele proprii

pentru a putea fi evitate pentru a putea fi exploatate

 Analiza forţelor proprii:

compunerea - date despre forţele disponibile pentru

îndeplinirea misiunii
dispunerea curentă a forţelor proprii - hărţi, scheme, alte documente
nivelul capacităţii combative - concluziile analizei capacităţii
combative, evidenţierea posibilităţilor reale şi a vulnerabilităţilor:
 misiunea şi intenţia comandantului eşalonului superior
 dispunerea curentă/ulterioară a vecinilor, a Rz. eşalonului superior
 elementele puterii de luptă şi moralul personalului
 situaţia logistică
 puterea de luptă a B. (personal, armament, muniții, tehnică)
activităţile semnificative - datele privind formele de manevră,
măsurile de asigurare şi protecţie a forţelor, alte elemente
particularităţi şi slăbiciuni
 2. Elaborarea COAs
COA - un plan posibil de îndeplinire a misiunii grupei.
El trebuie să fie clar şi concis, să arate cum va îndeplini Gr.
misiunea şi să conţină suficiente detalii.
De obicei, sunt elaborate 2-3 COAs.
Fiecare COA trebuie să fie:
Viabil - să asigure îndeplinirea misiunii conform intenţiei Cdt.
Acceptabil - să evite crearea unor dificultăţi inutile
Distinct - să difere de un alt COA

Un COA să răspundă la 6 întrebări:

Cine? Când? De ce?
Ce? Unde? Cum?
 Algoritmul de elaborare a unui COA:
stabilirea punctelor decisive - punctele vulnerabile ale inamicului
asupra cărora Gr. îşi va concentra puterea de luptă
stabilirea eforturilor de sprijin (secundare) - natura şi valoarea
eforturilor de sprijin
stabilirea scopurilor - scopuri ce trebuiesc atinse de efortul principal
(legat cu cel al Bg.) şi cel de sprijin
stabilirea şi repartizarea sarcinilor – repartizrea pentru echipe. a
sarcinilor identificate, în concordanţă cu scopurile stabilite
stabilirea măsurilor de control - pentru a clarifica responsabilităţile
şi a sincroniza acţiunile subordonaţilor în sprijinul efortului principal, cu
asigurarea libertății de acţiune a subordonaţilor, în limitele impuse de
situaţia
întocmirea enunţului şi a schemei COA – grafic cu reprezentare
modului de executare a manevrei
 3. Analiza COAs
la posibilitate sub forma jocului de război
folosindu-se procedeul:

După analiza în parte a fiecărui COA, se stabilesc

avantajele şi dezavantajele,
care vor sta la baza luării deciziei.
 4. Compararea COAs
- alegerea COA optim pe baza criteriilor de evaluare stabilite
Identificarea COA cu cele mai mari şanse de succes
împotriva
celui mai probabil COA al inamicului
celui mai periculos COA al inamicului
Metodă de comparare COA - “matricea de comparare”.
 5. Decizia
procesul de estimare unde Cdt. va decide asupra
schemei generale a manevrei
Concepţia acţiunii (Planul preliminar)
- modul în care Cdt.B. a decis să îndeplinească misiunea.
În concepţie Cdt.B. determină:
modul de îndeplinire a misiunii primite (care inamic, unde
şi cu ce mijloace să fie nimicit şi măsurile de inducere a
acestuia în eroare)
dispozitiv de luptă (deplasare, staţionare)
sarcinile subunitălor
organizarea conducerii
 Formatul CONCEPŢIEI DE OPERAŢII
1.SITUATIA. (CONOPS sau Planului preliminar)
2.MISIUNEA.
3.EXECUȚIA. Schema:  
COA Nr.1

Intenţia comandantului.  
Faza 1..........
Operaţia

Executarea operaţiilor decisivă...

Operaţii
modelare...
de

Sarcinile subordonaților. Operaţii de sprijin

 
Faza 2..........

Instrucţiuni de coordonare. Operaţia

decisivă...
Operaţii de

4.SPRIJINUL LOGISTIC. modelare...

Operaţii de sprijin
 

Concepţia sprijinului logistic.  

 
 
 
 
 

Deplasarea. Observaţii:  

Sprijinul medical.
Personalul.
5. COMANDA ȘI COMUNICAȚIILE.
Comandă şi control.
Comunicaţii
Pasul 4 – Executarea deplasării necesare
 Pasul 5 – Recunoaşterea.
Dacă timpul permite, Cdt. execută, personal,
recunoaşterea în scopul:

confruntării elementelor rezultate din analiza terenului

aducerii corectivelor necesare planului său,
confirmării gradului de practicabilitate al rutelor
confirmării timpului necesar deplasărilor importante.

Când timpul nu permite, Cdt. execută

recunoaşterea pe hartă.
 Executarea recunoaşterii
cuprinde:

clarificarea, prin confruntare a răspunsurilor la întrebările ce

apar pe timpul analizei situaţiei din cadrul procesului
elaborării COA optim
stabilirea modului de acţiune pentru îndeplinirea misiunii
planificarea acţiunii
elaborarea mentală a detaliilor planului de acţiune
 Pasul 6 – Completarea planului.

Cdt. completează şi finalizează planul său

pe baza rezultatului recunoaşterilor asigurându-se:
că acesta îndeplineşte cerinţele misiunii şi
se încadrează în cerinţele intenţiei Cdt. eşalonului superior
 Planul de acţiune
presupune detalierea concepţiei
şi cuprinde 5 puncte:

1.Situaţia,
2.Misiunea,
3.Execuţia,
4.Sprijinul logistic,
5.Comanda şi comunicaţiile.
 Situaţia se referă la:
1)situaţia inamicului:  scopul,
 forma de luptă,
 compunerea,
 dispozitivul probabil de luptă,
 acţiunile probabile şi etapele acestora,
 termenele,
 comanda

2) concepţia comandantului de pluton

 scopul luptei,
 direcţia de efort,
 etapele acţiunii,
 comanda;
 acţiunile pe care le execută;
 situaţia vecinilor şi acţiunile acestora (cele care interesează)

3) subordonări şi resubordonări (dacă este cazul).

 Misiunea reformulată
constituie un enunţ clar şi concis,
bazat pe sarcina esenţială pentru misiune
şi pe scopul acesteia,
exprimat în formatul:

1.Cine? (batalionul);
2.Ce? (sarcina);
3.Când? (timpul critic);
4.Unde? (de regulă caroul sau coordonatele);
5.De ce? (scopul pe care trebuie grupa să-l îndeplinească).
 Execuţia
detaliază decizia Cdt. rezultată pe parcursul
procesului de planificare, astfel:
direcţia de acţiune şi manevra;
etapele acţiunii şi termenele;
direcţia de efort;
alte priorităţi şi precizări
 instrucţiunile de apărare NBC;
 priorităţile specifice;
 stabilirea măsurilor de mascare;
programarea în timp a acţiunilor;
cooperarea;
sprijinul de luptă;
instrucţiuni de coordonare.
 Pasul 7 – Emiterea ordinului de acţiune
Ordinul de acţiune
are formatul similar planului, cu 5 paragrafe
1. Situaţia (fără schimbări)
2. Misiunea (fără schimbări)
3. Execuţia
4. Sprijinul logistic
5. Comanda şi comunicaţiile.
 Execuţia
este paragraful trei şi cel mai principal al ordinului de acţiune
şi cuprinde următoarele subpuncte:
concepţia acţiunii (modul de îndeplinire a misiunii,
dispozitiv de luptă, manevra, sprijin de foc)
misiunile subordonaţilor (pentru fiecare subunitate)
misiunile subunităţilor primite ca întărire (sprijin)
instrucţiuni de coordonare (linii de despărţire, obiective,
aliniamentul de plecare, timpul şi direcţia atacului,
coordonarea acţiunilor subunităţilor, instrucţiunile pentru
transmiterea rapoartelor, momentul probabil al execuţiei, când
intră în vigoare ordinul)
 Sprijinul logistic
indică modul de organizare a sprijinului logistic al acţiunii B.
şi cuprinde următoarele subpuncte:

1) concepţia sprijinului logistic;

2) organizarea aprovizionărilor;
3) organizarea transporturile;
4) organizarea mentenanţei;
5) organizarea asistenţei medicală;
6) organizarea cartiruirii forţelor
7) organizarea serviciilor de campanie.
 Comanda şi comunicaţiile
este punctul cinci al ordinului de acţiune
şi cuprinde următoarele subpuncte:
Comanda:
 locul şi timpul instalării punctului de comandă-observare
 succesiunea la comandă
Comunicaţiile:
 instrucţiunile de recunoaştere, identificare
 regulile generale privind utilizarea mijloacelor de
comunicaţii
 rapoartele şi timpul în care acestea vor fi
înaintate.
 Pasul 8 – Supervizarea.
Supervizarea include:
organizarea coordonării, cooperării (desfăşurarea
repetiţiilor)
controlul (sau inspecţia) pregătirii pentru luptă
 Coordonarea
reprezintă activitatea prin care se asigură
conlucrarea tuturor forţelor participante la luptă,
în timp, spaţiu şi pe misiuni,
pe baza unui plan unic şi a unei concepţii unitare,
în scopul concentrării şi însumării eforturilor acestora
pentru îndeplinirea misiunii de luptă comune.

Cooperarea
se organizează şi se desfăşoară
cu subunităţile vecine grupei
în scopul sincronizării acţiunilor pe timpul luptei.
Perimetrul organizației
Procesele de coordonare
Procesele de cooperare
 Repetiţiile
sunt folosite pentru:
exersarea misiunilor esenţiale
cunoaşterea punctelor slabe şi a problemelor din plan
coordonarea activităţilor elementelor subordonate
înţelegerea de către subordonaţi a concepţiei de acţiune
Cdt. trebuie să execute repetiţiile pe terenul care se
aseamănă cu cel din zona de acţiune şi în condiţii de
vizibilitate similare.
Subunitatea poate începe repetiţiile la exerciţiile tactice
înainte de primirea ordinului de acţiune; odată ce ordinul a
fost emis, grupa poate repeta misiunile.
După repetiţii se execută un scurt bilanţ.
 Controlul (inspecţia)
se execută în scopul verificării următoarelor probleme:
punerea în practică a prevederilor planului de acţiune
nivelul de pregătire al subunităților
îndeplinirea la timp a misiunii primite
De regulă controlul se realizează prin deplasarea la subordonaţi și
evidenţiază gradul de pregătire al militarilor.
Cdt. verifică:
1) tehnica, armamentul şi muniţia;
2) uniformele şi echipamentul adecvat pentru misiune;
3) modul de înţelegere a misiunii şi a responsabilităţilor specifice;
4) comunicaţiile;
5) raţiile şi apa;
6) mascarea;
7) modul de remediere a deficienţelor constatate pe timpul inspecţiilor
precedente.
ÎNTREBĂRI ???
PROBLEMELE DE STUDIU:

1. Bazele apărării

2. Pregătirea apărării

3. Dispozitivele subunităților și unităților

militare în apărare
 Structura apărării subunității (Gr., Pl., Cp.)
 Realizarea structurii apărării constituie baza
pregătirii luptei subunității.
 Elementele principale ale acesteia sunt:
 Dispozitivul de luptă
 Sistemul de foc
 Amenajarea genistică

1 1

3
 Dispozitivul de luptă
 Aranjarea subunităților în teren pentru desfăşurarea
luptei în corespundere cu decizia comandantului
 Trebuie să corespundă misiunii primite, situaţiei concrete
în care se tece la apărare şi caracteristicilor terenului şi să
asigure:
stabilitatea apărării;
concentrarea forţelor şi mijloacelor pe direcţia importantă de apărare;
manevra de forţe, mijloace şi de foc;
posibilitatea de a atrage inamicul în pungi de foc, ambuscade,
capcane, cîmpuri de mine şi baraje în scopul nimicirii acestuia prin foc
şi atacuri.
50 m DL al grupei în apărare

Aj

ŞM OOp

50 m

Sup 100 m

6- 8m (8-12 paşi)

50 m
DL al grupei în apărare
 DISPOZITIVUL DE LUPTĂ
AL PLUTONULUI DE INFANTERIE ÎN APĂRARE

100-200 m

a) Într-o linie (o variantă) b) În două linii (o variantă)

1 2

3 3

c) Eşalonat dreapta (o variantă) d) Eşalonat stînga (o variantă)

 DISPOZITIVUL DE LUPTĂ

AL PLUTONULUI DE INFANTERIE ÎN APĂRARE

100-200 m

a) Într-o linie (o variantă) b) În două linii (o variantă)

1 2

3 3

c) Eşalonat dreapta (o variantă) d) Eşalonat stînga (o variantă)

 Norme tactice
pentru punctul de sprijin al Pl.I. în apărare
dezvoltarea frontală nu mai mult de 400 m
adîncimea pînă la 300 m

400 m
…

300 m
 DL al companiei în apărare

PAL

PAR

1-1,5 km

Rz

500-700 m
 Elementele principale
ale structurii operaţiilor FT:
 dispozitivul acţional/de luptă, (inclusiv:
- sistemul de comandă
- gruparea de angajare
- rezerva
- sistemul logistic
 sistemul de lovire, (acţiunile tuturor sistemelor de
armament, executate în scopul producerii de
pierderi,
diminuării puterii de luptă, anihilării inamicului).
 amenajarea genistică, (un complex de activităţi pentru
atenuarea/accentuarea caracteristicilor terenului,
în vederea favorizării acţiunilor proprii şi dezavantajării
inamicului).
 Compunerea dispozitivului de luptă:
 sistemul de comandă (PC, sistemul CI, subunităţile CI);
 gruparea de angajare (FAI, FAU, FS);
 rezervele;
 sistemul logistic.
 Sistemul de comandă al operației
 Se realizează astfel încât să
asigure:
 continuitatea exercitării actului de
comandă
 menţinerea unei legături sigure şi
permanente cu:
 eşalonul superior
 forţele subordonate
 vecinii
 cei cu care se cooperează
 organele militare teritoriale din zona de
responsabilitate
 Se compune din structuri de:
 decizie,
 operaţionale,
 informaţionale,
 securitate
 sprijin logistic
 Gruparea de angajare
 Este destinată pentru
îndeplinirea scopului operaţiei

SE COMPUNE:

 din forţele de angajare

imediată (unităţi din forţele
luptătoare întărite cu unităţi de
sprijin şi logistice),
 forţele de angajare ulterioară
(unităţi din forţele luptătoare, de
regulă, fără întăriri),
 forţele de sprijin (unităţi din
forţele de sprijin de luptă).
 Rezerva

 Este destinată rezolvării unor

situaţii critice neprevăzute, care
pot să apară pe timpul desfăşurării
operaţiei şi se compune din unităţi
ale forţelor luptătoare, de regulă,
fără întăriri.
 Sistemul logistic
 Este constituit din:

 structurile de comandă
 structurile de execuţie proprii şi
cele ale eşaloanelor subordonate
 elementele de infrastructură sau
cele cu care se cooperează
(colaborează), precum şi din
relaţiile funcţionale dintre acestea
 Dispozitivul de luptă al batalionului în apărare
(o variantă)

DD

Pol. 1

Rz
3

1
R
2 z

DM
B R
z
 Norme tactice B.I. în apărare
Fîșia de apărare a batalionului:
pe front – 3-5 km
în adîncime – pînă la 10 km
Puncte de comandă:
a) punctul de comandă de bază – în cadrul grupării de
angajare, la 1,5-2 km faţă de prima tranşee
b) punctul de comandă de rezervă – în cadrul rezervei
sau sistemului logistic, la 5-10 km în adîncime
Bateria aruncătoare şi dispune poziţiile de tragere
între eşalonul unu şi doi al batalionului la o distanţă de pînă
la 2-3 km faţă de LDA
 Norme tactice sistemul logistic

B.I.Mo.
 Raionul de dispunere al plutonului logistic este la o depărtare
de:
- de bază aproximativ 10 km de LDA;
- de rezervă 0,5 – 1 km, faţă de raionul de dispunere de bază
 Raionul de dispunere al punctului medical:
-de bază de până la 7 km;
-de rezervă 0,5 – 1 km, faţă de raionul de dispunere de bază.
 Suprafața raionului:
-Pl.Log. până la 10 km2
- Pct.Med. circa 0,5 km2
 Structura apărării Bg.

1. Dispozitinul de operaţie;
2. Sistemul de lovire;
3. Amenajarea genistică.
 Dispozitivul de operaţie:

Dispozitivul de luptă a brigăzii poate fi:

• într-un eşalon;
• două eşaloane.
Dispozitivul de luptă al Bg.
a) Sistemul de comandă;
b) eşalonul I;
c) eşalonul II;
d) forţele de sprijin;
e) rezerva;
k) sistem logistic.
 Sistemul de comandă
Sistemul de comandă se realizează astfel încât să
asigure continuitatea conducerii şi menţinerea unei
legături sigure şi permanente cu eşalonul superior, între
elementele dispozitivului, cu unităţile subordonate, cu
vecinii şi alte elemente cu care se cooperează.;
Este compus :
- personalul de comandă;
- puncte de comandă;
- mijloace de comunicaţie,
- elementele de pază.
Personal de comandă a Bg.I.Mo este comandamentul
brigăzii care pe timpul operaţiei se dispune la P.C.
Puncte de comandă.
- punct de comandă de bază dispus între eşalonul unu
şi doi la o distanţă pînă la 6 km.;
- punct de comandă de rezervă dispus după eşalonul II,
la o distanţă pînă la 10-15 km.
Mijloace de comunicaţie. Mijloacele de comunicaţie
avute la dispoziţie sunt următoarele:
- mijloacele de comunicaţie a M.C.St.Maj.
- mijloace radio portative sau din maşinile de luptă;
- mijloace de legătură prin fir;
În operaţiia de apărare se dă preferinţă mijloacelor de legătură prin
fir.
Elementele de pază. Pentru paza punctului de
comandă este destinat compania de poliţie militară.
 Centrul de conducere de luptă

Raionul logistic
M.St.M
aj 25m
M.St.M
aj

50m
M.St.M
aj
M.St.M
aj

100m

Punctul de observare

Centrul de comunicaţii
b) Eşalonul I – al brigăzii în operaţia de apărare
se constituie din două, trei batalioane de
infanterie.
c) Eşalonul II – se constituie dintr-un batalion de
infanterie sau de tancuri;
d) Forţele de sprijin se dispun între eşalonul I şi
II :
- Dn.Art.- 4 – 5 km.
- Dn.A.Tc. formează - rezerva antitanc.
- Cp.Ge formează – DMB, DD, Rz.Ge.
- Cp.Cc;
- Cp.protecţie NBC;
- Cp.Trs.- se dispune la P.C.
- Dn.Ap.A.A- se repartizează în fâşia brigăzii;
 Rezerva
Se constitue dintr-o companie de infanterie.
Se dispune în adâncimea apărării, înapoia eşalonului II al brigăzii, în
raioane de dispunere/concentrare.

Misiunile generale ale rezervei pot fi:

- participarea la oprirea unor forţe ale inamicului pătrunse în mod
surprinzător în dispozitivul de apărare;
- distrugerea/neutralizarea inamicului pătruns în interiorul apărării
- participarea la contraatacul executat cu Eş.II;
- distrugerea/neutralizarea forţelor inamicului infiltrate prin
surprindere pe la flancuri şi intervale sau lansate în spatele
dispozitivului de apărare al brigăzii.
- când, datorită situaţiei create, dispozitivul propriu nu are eşalon II,
rezerva îndeplineşte misiunile specifice acesteia.
 Norme tactice sistemul logistic

Bg.I.Mo.
 Raionul de dispunere al companiei logistice este la o
depărtare de:
- de bază aproximativ 30 km de LDA;
- de rezervă 1-2 km, faţă de raionul de dispunere de bază
 Raionul de dispunere al punctului medical:
-de bază de până la 20 km;
- de rezervă 1-2 km, faţă de raionul de dispunere de bază.
 Suprafața raionului:
-Cp.Log. până la 50 km2
- Pct.Med. circa 1 km2
 DD

Pol. 1

Rz

1
Rz

Rz

DMB
ÎNTREBĂRI ???