TEMA 7.

Pregătirea acţiunilor militare (comanda

şi controlul).

Lecţia 1. Planificarea acţiunilor militare

Î: Ce activitate s-a omis în tentativa de
evadare a deţinutului?

R: Planificarea
 Obiective

La sfârşitul lecţiei studenţii vor fi în măsură să:

- cunoască succesiunea planificării acțiunilor militare;
- înțeleagă pașii planificării acțiunilor militare;
- explice procesul planificării
 Desfăşurarea
luptei

Pregătirea Executarea Finalizarea Evaluarea

luptei luptei luptei luptei
Primirea
misiunii

Emit Ord.Prel.
Pregătirea
planului preliminar

Executarea
deplasării
Recunoaşterea

Completarea
planului

Emiterea
OPORD

Supervizarea
Pregătirea acţiunilor de luptă reprezintă
un ansamblu de activităţi pe care
comandantul de pluton le desfăşoară în
vederea îndeplinirii misiunii şi cuprinde:
– Planificarea (pasul 1-6);
– Organizarea (pasul 7-8);
– Cooperarea;
– Controlul.
 PLANIFICAREA LUPTEI

Pasul 1- Primirea misiunii

Pasul 2- Emiterea ordinului preliminar
sau de avertizare
Pasul 3 - Pregătirea planului preliminar
Pasul 4 - Executarea deplasării necesare
Pasul 5 - Recunoaşterea
Pasul 6 - Completarea planului
 Pasul 1 – Primirea misiunii.

• Comandantul de pluton poate primi

misiunea prin intermediul:
– ordinului preliminar (de avertizare);
– ordinului de acţiune sau a ordinului
fragmentar.
• Comandantul plutonului de infanterie
analizează misiunea pentru a determina
următoarele:
– Intenţia comandantului eşalonului superior
(Batalion, Companie);
– Toate sarcinile pe care plutonul trebuie să le
îndeplinească;
– Toate limitele acţiunii asupra libertăţii de
acţiune a plutonului;
– Misiunea reformulată a plutonului.
 Intenţia şi concepţia operaţiei
eşalonului superior
Informaţiile care stau la baza analizei misiunii se
extrag din Ord. Acţ. al eşalonului superior,
respectiv din paragraful 3 – EXECUŢIA – care
precizează:
– concepţia comandantului eşalonului superior
Companie, Batalion ;
– misiunile şi sarcinile subunităţilor subordonate;
– instrucţiunile de coordonare;
– paragraful 2 conţine misiunea plutonului;
– alte informaţii utile sunt incluse în anexe şi
scheme.
 Toate sarcinile pe care trebuie să le
îndeplinească subunitatea
Analiza sarcinilor cdt. trebuie să identifice şi să
înţeleagă toate sarcinile a căror îndeplinire
determină succesul misiunii, inclusiv cele care
asigură coordonarea acţiunilor plutonului cu
subunităţile vecine; sarcinile pot fi:
•precizate (de eşalonul superior)
•deduse, fiind exprimate în relaţie cu terenul,
acţiunile sau forţele inamicului, forţele proprii, sau
cu o combinaţie a acestor factori.
 Toate sarcinile pe care trebuie să le
îndeplinească subunitatea

• Sarcina esenţială este o sarcină care trebuie

executată pentru a îndeplini misiunea şi derivă
din analiza sarcinilor precizate şi deduse.
 Limitele acţiunii

Limitele acţiunii - obligaţiile şi restricţiile impuse

şi exprimă ce nu are voie plutonul să execute
înainte, în timpul şi după terminarea acţiunilor;
formulări cum ar fi “a fi pregătit pentru…”,
“începând cu … “, “până la … “ exprimă
limitări.
Factori şi restricţii, precum timpul la dispoziţie sau
interdicţia radio, sunt, de asemenea limitări.
 Misiunea reformulată

Misiunea reformulată constituie un enunţ clar şi

concis, bazat pe sarcina esenţială pentru
misiune şi pe scopul acesteia, exprimat în
formatul CINE, CE, CÂND, UNDE, DE CE;
Acest enunţ devine primul alineat al estimării
comandantului plutonului şi ulterior, conţinutul
paragrafului 2 – MISIUNEA – al Ord. Acţ. al
comandantului plutonului.
 Pasul 1 – Primirea misiunii.

De regulă, comandantul de pluton îşi poate

planifica timpul, cuprins între momentul primirii
misiunii şi cel de plecare la ofensivă (când
trebuie să fie gata pentru apărare), având în
vedere următoarele aspecte:

Pentru planificarea proprie şi

pentru emiterea ordinului de
1/3
acţiune.

2/3
destinat subordonaţilor - pentru
planificarea şi pregătirea misiunii de
către aceştia.
 Pasul 2 - Emiterea ordinului preliminar
(de avertizare).

•Ordinul preliminar (de avertizare) cuprinde:

– SITUAŢIA;
– MISIUNEA;
– INSTRUCŢIUNI GENERALE;
– INSTRUCŢIUNI SPECIALE.
 Situaţia – o scurtă descriere a situaţiei
inamicului, a forţelor proprii şi a subunităţilor
primite în întărire (sprijin).

Misiunea este cea primită de la

comandantul de companie şi reformulată de
către comandantul de pluton sau cea
dedusă de către acesta.
• Instrucţiunile generale se referă la:

– modificările în structura companiei;

– echipamentul şi tehnica necesare;
– cerinţele speciale (mine antiblindate, aparatură de
vedere pe timp de noapte şi altele);
– calculul timpului, care trebuie să includă ora
începerii deplasării, ora şi locul dării ordinului de
acţiune, termenul probabil de execuţie, ora
începerii inspecţiilor şi ce se verifică, ora la care
se execută repetiţiile şi ce se exersează;
– alte instrucţiuni necesare.
• Instrucţiuni speciale pentru:
– subordonaţi - locţiitor, comandanţii de
plutoane (grupă);
– cei care participă la elaborarea ordinului de
acţiune.
 Consolidare

Enumeraţi paşii TLP.

Explicaţi ce include analiza misiunii.
Enumeraţi punctele Ordinului de Avertizare.
Obiectiv 1
Activităţile executate de către comandantul
de pluton în cadrul pregătirii apărării.
Obiectiv 2.
Succesiunea şi conţinutul activităţilor
comandantului de pluton pentru
pregătirea planului preliminar.
Pasul 3 – Pregătirea planului preliminar.
Comandantul de pluton face o estimare a
situaţiei pe care o foloseşte ca bază pentru
întocmirea planului său preliminar.
• ESTIMAREA reprezintă procesul luării
deciziei militare şi cuprinde 5 paşi:
– analiza detaliată a misiunii;
– analiza situaţiei şi dezvoltarea cursului acţiunii;
– analiza fiecărui curs al acţiunii;
– comparaţia fiecărui curs al acţiunii;
– decizia.
 I. Analiza detaliată misiunii
Analiza detaliată misiunii este primul pas în
procesul de estimare fiind modul prin care
comandantul înţelege şi obţine informaţii despre
misiuni.
Informaţiile care stau la baza analizei misiunii se
extrag din Ord. Acţ. al eşalonului superior,
respectiv din paragraful 3 – EXECUŢIA – care
precizează concepţia comandantului eşalonului
superior, misiunile şi sarcinile subunităţilor
subordonate, precum şi instrucţiunile de
coordonare; paragraful 2 conţine misiunea
plutonului; alte informaţii utile sunt incluse în
anexe şi scheme.
Acest pas al estimării se execută la Pasul 1-
Primirea misiunii.
 II. Analiza situaţiei şi dezvoltarea
cursului acţiunii

Analiza situaţiei al doilea pas în procesul de

estimare îl constituie analiza situaţiei folosind
factorii rămaşi din MIFT-T (inamic forţe proprii,
teren, şi timp) pentru a determina influenţa
acestora asupra cursurilor de acţiune posibile.

După finalizarea analizei şi centralizarea

estimărilor, comandantul de pluton este în
măsură să elaboreze variantele posibile de
cursuri ale acţiunilor.
 II. Analiza situaţiei şi dezvoltarea
cursului acţiunii
Analiza terenului se execută pe baza studierii caracteristicilor
ternului care influenţează direct acţiunile militare:
• Analiza terenului
– O (Sectoare de observare şi de foc)
– C (Acoperiri şi mascare)
– Obstacole
– K (Puncte cheie din teren)
– A (Căi de apropiere)

• Analiza vremii
– Ziua lumină
– Precipitaţii
– Temperatura
– Direcţia şi viteza vântului
– Vizibilitate
 Observarea:

De către care sisteme?

- de la ochiul şi urechile umane pînă la
sistemele optice cu putere mare de
observare sau electronice.
Observarea:

Lini
de intervizibilitate

Teren mascat
(Spaţiu mort)
 Cîmpuri de executare a focului

Care armament?
- de la carabine pînă la armament autoat
- de distrugere în masă
 Adăpostire (acoperire) şi mascare

-adăpostirea -protecţia împotriva focului executat

de inamic.
-iar mascarea - protecţia împotriva observării
acestuia.
 Obstacolele

- Vegetaţia
- Pantele
- Liniile de înaltă tensiune
(eter,armament ghidat prin fir)
- Drumuri ferate şi automagistrale
- Cîmpuri de mine
- Rîuri şi mlaştini
- Populaţia (!)
 Punctele-cheie din teren
-zonele a căror ocupare, menţinere sau control conferă un
avantaj pentru ambii combatanţi;
-folosind harta şi informaţiile disponibile, comandantul poate
determina porţiunile de teren în care dispunând forţele şi
mijloacele, poate domina direcţiile de apropiere sau zona
obiectivului;
-pentru a controla o porţiune –cheie din teren, nu este
obligatorie dispunerea de forţe şi mijloace, accesul
inamicului spre aceste zone putând fi împiedicat, folosind
focul direct şi din poziţii de tragere acoperită;
-determinarea punctelor-cheie din teren, oferă
comandantului indicaţii utile pentru organizarea
sistemului de foc şi realizarea dispozitivului de luptă;
-punctele-cheie din teren vor fi luate în considerare pe
timpul elaborării cursurilor de acţiune.
Punctele-cheie din teren
Trebuiesc controlate de:
Observare
Manevră
De sau cu foc
 Gînduri asupra punctele-cheie din teren

- Nu pot să fie toate puncte –chee din teren

- Punctele chee variază în funcţie de eşalon
- Obstacolele majore artificiale sunt rar puncte-
chee.
 Direcţia (calea) de apropiere

este o rută terestră sau aeriană dată a unei forţe

care atacă, de o dimensiune şi un tip stabilit,
care duce spre un obiecriv sau teren-chee
Roşu

XX
 Direcţia (calea) de apropiere

Axe de avansare spre Obiectivele de atac

Comunicaţii bune
Adăpostire (acoperire) şi mascare
Mobilitate rezonabilă
Puţină canalizare
 Paşi pentru stabilirea direcţiilor
(căilor)de apropiere

• Identifică “coridoarele de mobilitate”(CM)

• Categorizează CM pe dimensiuni
• Grupează CM în direcţii (căi) de apropiere
 Coridoarele de mobilitate

Unde o forţă va fi canalizată din cauza

restricţiilor terenului
Relativ fără obstacole
Identificată după mărimea unităţii care o va
folosi
Categorisite după Dimensiune/ Tip

“Aceast CM va suporta o companie de

tancuri”
 Coridoarele de mobilitate
Minimum lăţime pentru formaţii de atac
(formaţii proprii sau inamice)

Divizia 6 km
Brigadă / Regiment 3 km
Batalion 1,5 km
Companie 0,5 km
•Evaluiază direcţiile (căile)de apropiere

•Stabileşte prioritatea direcţiilor

(căilor)de apropiere
Evaluiază direcţiile (căile)de apropiere
-accesul spre punctele chee
-uşurinţa deplasării
-directibilitatea
-observarea şi cîmpurile de tragere
-susţinerea

Obiectiv
Stabileşte prioritatea direcţiilor (căilor)de
apropiere

Obiectiv
Gînduri despre direcţiile (căile) de apropiere

• Nu confunda direcţiile (căile) de apropiere

cu direcţia de atac sau cu axele de
avansare sau cu un itinerar
• Include în direcţiile (căile) de apropiere
aeriene: elicopterele, avioanele
 DIAGRAMA
CĂILOR DE ACCES
ŞI CULUOARELOR DE
MOBILITATE

Teiu Roşu
Căi de acces

K
Trupe proprii

Inamic

Coridor de mobilitate

Trupe proprii

Inamic Chetrosu
 SCHEMA
CU OBSTACOLE MODIFICATE

K Răduleni

Parcani

r. Răut
K

Vădeni
l. Şalamac

Pd. Verde

- Obstacol (zona) accesibilă

- Obstacol (zona) semiaccesibilă
- Obstacol (zona) greu accesibilă
K - Obstacol (zona) cheie
 Condiţiile meteo
Aspectele militare ale stării vremii sunt:
• Vizibilitatea
• Vîntul
• Precipitaţiile
• Înnourarea
• Temperatura şi umiditatea
 BULETINUL METEO PE 5 ZILE
10 aprilie 11 aprilie 12 aprilie 13 aprilie 14 aprilie

Înnorare
>5000 m
Precipitaţii
(mm) 30 40
Temperatur Z: + 16 Z: +18 Z: +13 Z: +14 Z: +11
a N: +7 N: +9 N: +9 N: +6 N: +7

(C)
Vântul
4 5 3 4 2
(m/s) N N N N N
Umiditatea
>63 >67 >71 >75 >65
(%)
Vizibilitatea
3000 3000 1500 1500 3000
(m)
 LUNAR DATA

08.00 14.00 20.00 02.00 08.00

SMP: 2100 ÎMP: 0500

10 apr AS: 1946 RS: 0625
11 apr
RL:1631 AL:0525

11 apr ÎNCEPUTUL SMP: 2100 ÎMP: 0500

RS:0623
12 apr
RL:1737 AS: 1947 AL:0552

SMP: 2100 ÎMP: 0500

12 apr RL:1843
RS: 0621
13 apr
AS: 1949 AL0606

SMP: 2100 ÎMP: 0500

13 apr RL: 1951 14 apr
RS: 0619
AS: 1950 AL: 0622

SMP: 2100 ÎMP: 0500

14 apr RL: 22101 15 apr
AS: 1951 AL: 0641 RS: 0618

RL: 2214 SMP: 2100

ÎMP: 0500
15 apr 16 apr
AS: 1953 RS0616
AL: 0704
 EFECTELE CONDIŢIILOR METEO ASUPRA
FORŢELOR ŞI MIJLOACELOR
PERIODA: 10 APR – 16 APR
Categorii Nourii Precipitaţii Vântul Vizibilitatea Temper Umiditatea
afectate P I P I P I P I P I P I

Tc./blindate
Artileria
Art. şi Rc. AA
Aviaţia
Cercetare

Geniu

Fumizare
Sisteme EO

Personal

Fără impact Impact moderat Impact sever

Eficacitate 25-75% Eficacitate 0-25%
“Sursele “ meteo pentru unităţile militare

Serviciile meteo ale aviaţiei

Serviciul meteo e stat
Internetul
 II. Analiza situaţiei şi dezvoltarea
cursului acţiunii

Scopul ANALIZEI INAMICULUI este de a

stabili cele mai probabile cursuri ale
acţiunilor acestuia; informaţiile pentru
identificarea acţiunilor provin din mai
multe surse, incluzând doctrina inamicului
şi activităţile curente desfăşurate de
acesta;
 II. Analiza situaţiei şi dezvoltarea
cursului acţiunii

Informaţiile necesare pentru analiza inamicului

includ următoarele:
• Compunerea;
• Dispunere;
• Acţiuni semnificative;
• Particularităţi şi slăbiciuni;
• Posibilităţile inamicului;
• Cursurile de acţiune probabile ale inamicului.
 Compunerea

Organizarea
Identificarea unităţilor

XX
XX

? ?

X
Schema dispunerii forţelor inamice

Modelul situaţiei de luptă al companiei împreună cu subunităţile

aferente pentru apărarea în afara contactului.
 Analiza doctrinei

Schema punctului de sprijin al unei companii de infanterie motorizate

-o variantă-
Schema doctrinară

Detalii din BOS

• C2
• CERCETAREA
• MANEVRA
• MOBILITATEA,CONTRAMOBILITATEA,
SUPRAVIEŢUIREA
• SPRIJINUL CU FOC
• SERVICIILE SPRIJIN DE LUPTĂ
• APĂRAREA ANTIAERIANĂ
 Un curs al acţiunilor de luptă va cuprinde:

- dispozitivul de luptă (operativ), cu elementele specifice

dispuse în teren în conformitate schema doctrinară;
- procedeul de luptă adoptat;
- limita dinainte a apărării (bazei de plecare la ofensivă);
- sector de rupere (la ofensivă);
- concentrarea efortului;
- acţiuni specifice adoptate (cercetare-diversiuni, raiduri ş. a.);
- acţiuni ale altor categorii de forţe ale armatei, genurilor
de armă sau specialiştilor executate în sprijinul luptei
sau operaţiei (aviaţiei, acţiuni de război electronic şi
influenţare psihologică);
- concepţia de manevră adoptată pentru îndeplinirea misiunii;
 II. Analiza situaţiei şi dezvoltarea
cursului acţiunii

Analiza forţelor proprii. Multe din aceste

informaţii trebuie să fie identificate de
comandant astfel:
• Compunerea;
• Dispunerea curentă a forţelor proprii;
• Nivelul capacităţii combative;
• Activităţile semnificative;
• Particularităţi şi slăbiciuni.
 II. Analiza situaţiei şi dezvoltarea
cursului acţiunii

COA reprezintă un plan posibil de îndeplinire

a misiunii subunităţii.
El trebuie să fie clar şi concis, să arate cum va
îndeplini misiunea şi să conţină suficiente
detalii pentru a putea fi simulat pe timpul
jocului de război.
 Un C.A trebuie să răspundă la
următoarele întrebări:
• Când va începe acţiune şi / sau până când
trebuie să fie îndeplinită (ex.: etapizare, operaţii
următoare) ?
• Cine va executa operaţia (ex.: capacităţi
necesare) ?
• Ce tip de operaţie trebuie luat în considerare
(ex.: ofensivă, de apărare) ?
• Unde trebuie executată operaţia ?
• De ce trebuie executată operaţia (ex.: „pentru a
implementa acordurile de pace”)?
• Cum va fi desfăşurată operaţia ?
 Un curs trebuie să fie (test de viabilitate):

Fezabilitatea. COA poate fi executat cu resursele

disponbile

Acceptabilitatea. COA foloseşte forţele militare şi

resursele materiale eficient şi în limitele trasate? Pierderile
estimate sunt acceptabile

Gradul de diferenţiere. COA analizat prezintă suficiente

elemente de diferenţiere faţă de cellelate COAs pentru a
putea fi considerat într-adevăr un COA diferit, cu avantaje
şi dezavantaje diferenţiate de ale celorlalte COAs

Gradul de îndeplinire. COA este complet ? Răspunde la

cele 5 întrebări (când, cine, ce, de ce, cum) ?
Proceduri de elaborare a cursurilor
de acţiune

• Pasul 1 –Analiza puterii de luptă relative

• Pasul 2 – Generarea opţiunilor
• Pasul 3 – Constituirea forţelor iniţiale
• Pasul 4 – Elaborarea schemelor de
manevră
• Pasul 5 – Atribuirea comandamentului
• Pasul 6 – Pregătirea situaţiei cursurilor de
acţiune şi a schiţelor
Schema cursurilor de acţiune
 Situţia cursului de acţiune
(exemplu)
MISIUNE : Echipa D atacă la 040600 Feb 97 pentru a rupe apărarea inamicului în vecinătatea OBJ
BOB pentru a permite forţelor principale(Echipa C) să captureze OBJ FRANK şi AL

CURS DE ACŢIUNE : Echipa D străbate LD (aliniamentul de plecare la ofensivă) la 0600 de-a lungul
AXEI RIŞII înapoia Echipei B şi trece la siguranţa circulară. Odată ce Echipa B stabileşte
contactul, Echipa D va sprijini cu foc pentru a permite Echipelor A şi B manevreze pentru a
acoperi cu foc OBJ FRANK şi AL . Odată ce OBJ FRANK şi AL vor fi acoperite cu
foc(precondiţie pt. execuţie), Echipa D se va deplasa pentru a străpunge apărarea.

ACŢIUNE 1: Forţele de sprijin (un Pl.Tc. Din Echipa D) şi Echipa A vor sprijini cu foc şi executa foc
de acoperire asupra postului de observare şi siguranţă (OP), asupra poziţiilor infanteriei pentru
a proteja elementul de pătrundere

ACŢIUNE 2 : Elementul de pătrundere alcătuit din un Pl.Tc., urmat de un pluton de geniu vor
străbate obstacolele pe la flancul de nord, pentru a permite efortului principal al echipei să
atace şi să cucerească OBJ BOB.

ACŢIUNE 3 : Odată ce elementul de pătrundere reduce obstacolele, efortul principal al echipei, un

Pl.I.Mc. Va ataca şi nimici inamicul la OBJ BOB pentru a permite forţelor principale să
cucerească OBJ FRANK şi AL.

ACŢIUNE 4 : După crearea breşei, cele două plutoane de tancuri vor sprijini cu foc, pentru a asigura
flancul de est al forţelor principale în timp ce cuceresc OBJ FRANK şi AL. Pl. Mc. Şi plutonul de
geniu vor asigura culoarul în barajul de mine. Aceasta este ultima fază a misiunii.

NOTĂ : De obicei situaţia cursului de acţiune este prezentată oral.

 III. Analiza fiecărui curs al acţiunii;

Analiza COA folosind jocul de război are

scopul de a identifica acel curs de acţiune
care duce la îndeplinirea misiunii cu
pierderi minime asigurând, în acelaşi timp,
cea mai bună poziţie pentru forţe şi
menţinerea iniţiativei pentru operaţiile
viitoare.
 III. Analiza fiecărui curs al acţiunii;

J Rzb este o activitate organizată, cu

reguli şi etape, ce încearcă să vizualizeze
fluxul desfăşurării operaţiei, secvenţă cu
secvenţă.
 III. Analiza fiecărui curs al acţiunii;

JRzb ia în considerare: dispozitivul

trupelor proprii, tăria şi punctele lor
slabe; mijloacele de foc ale inamicului
şi cursurile de acţiune probabile ale
acestuia; caracteristicile zonei de
desfăşurare a operaţiunilor.
 III. Analiza fiecărui curs al acţiunii

Este un proces repetitiv, de analiză a

acţiunii (Trupelor proprii), reacţiei
(Inamicului) şi contrareacţiei (trupelor
proprii) – în mod normal, dar poate fi şi
invers.
 III. Analiza fiecărui curs al acţiunii

JRzb este cel mai valoros pas pe timpul

analizei şi comparării COA.

Trebuie să i se aloce mai mult timp decât

oricărei alte etape din procesul de
elaborare a concepţiei.
 III. Analiza fiecărui curs al acţiunii

• JRzb testează valabilitatea unui COA, sau

aduce îmbunătăţiri unui COA pregătit.
• Comandantul poate schimba un curs de
acţiune pregătit sau pot dezvolta un nou
curs de acţiune, după identificarea
evenimentelor critice, sarcinilor, cerinţelor
şi problemelor neluate în calcul.
 Variantă de fişă de lucru folosită pe timpul
analizei cursului de acţiune

EVENIMENT IMPORTANT:
Etape Date şi
Reacţi Contraa Forţe şi Puncte informaţi Măsuri de
Acţiune Timp Obs.
e cţiune mijloace decisive i critice control
necesare

1.

2.

3.
 IV. Compararea cursurilor de acţiune.

Compararea cursurilor acţiunii este a patra

etapă în procesul de estimare şi
reprezintă compararea cursurilor acţiunii şi
alegerea cursului optim. Activitatea începe
prin prezentarea avantajelor şi
dezavantajelor, pe baza criteriilor de
evaluare stabilite anterior.
IV. Compararea cursurilor de acţiune.

Cea mai obişnuită metodă de comparare

a unor cursuri ale acţiunii este “matricea
de comparare”. Această metodă constă în
enumerarea factorilor semnificativi stabiliţi
şi folosirea acestora pentru indicarea
eficienţei cursului acţiunii
 Curs Curs
Curs al acţiunii
CRITERII al acţiunii al acţiunii
nr. 1
nr. 2 nr. 3

1 2 3 4
POSIBILITĂŢI DE
+ + +
MANEVRA
SIMPLITATE + + -
SPRIJIN DE FOC + + +
INFORMAŢII + + -
PROTECŢIA AA + + +
MOBILITATE
+ + -
(ADĂPOSTIRE)
SPRIJIN DE SERVICII - - +

+ + +
COMANDĂ ŞI CONTROL
(+) (+) -
Curs al
acţiu-
AVANTAJE DEZAVANTAJE
nilor

Direcţia principală de atac evită Pe direcţia principală de atac inamicul

principalele obstacole din teren. va opune o rezistenţă puternică în
Există suficient spaţiu pentru faza iniţială a atacului.
Nr. 1 executarea manevrei de către efortul
principal şi rezerva.

Efortul principal va dispune în timp Poate fi necesară introducerea în

scurt şi de posibilităţi bune de luptă a rezervei, în faza iniţială a
observare. atacului.
Efortul de sprijin oferă protecţie de Necesită aplicarea unor procedee
flanc eficace pentru forţele şi care trebuie repetate şi organizate în
Nr. 2 mijloacele efortului principal. detaliu. Necesită un efort suplimentar
pentru exercitarea comenzii şi
controlului pe timpul execuţiei
operaţiei.
 V. Decizia

• Stabilirea cursului optim de acţiune şi luarea

deciziei este etapă a cincia în procesul de
estimare şi o constituie prezentarea
recomandărilor, însoţite de o schemă.
Comandantul va decide ulterior asupra
schemei generale a manevrei.

• Documentul final al acestei etape este

“Concepţia acţiunii” sau “planul preliminar”.
 Planul preliminar
1.Situaţia;
2.Misiunea;
3Execuţia
a) concepţia luptei;
- direcţia de efort;
- dispozitivul de luptă;
- manevra;
- etapele luptei. (cum va fi indeplinită misiunea )
b) sarcinile preliminare subunităţilor.
c) instrucţiuni de coordonare
e) Sisteme de operare pe câmpul de luptă(cercetare, C2, Sprijin de
foc,Apărarea AA, sprijin Genistic)
4. Sprijin logistic;
5. Comanda şi comunicaţiile.
Planul preliminar stă la baza luării deciziei
de către Cdt.Pl.; acesta reactualizează
continuu estimarea şi reface planul în
concordanţă cu aceasta.

Pregătirea pentru recunoaştere a

comandantului de companie se execută
conform ordinului primit. Acesta se
consultă cu locţiitorul său pe care îl lasă
înlocuitor la comandă.
 Consolidare

• Enumeraţi şi descrieţi punctele estimării.

• Descrieţi ce include analiza terenului,
inamicului, trupelor proprii
• Definiţi ce este Jocul de Război.
• Ce este cursul de acţiune?
• Enumeraţi ce instrumente se folosesc
pentru compararea cursurilor de acţiune.
Obiectiv 2.
Succesiunea şi conţinutul activităţilor
comandantului de pluton pentru
pregătirea planului preliminar.
 Bibliografie

1. Manualul de luptă a plutonului de

infanterie, Provizoriu, Chişinău 2009.
2. Lexicon militar, Chişinău 1994.
3. Manualul de luptă a plutonului de
infanterie,, Chişinău 2010.
TEMA 7. Pregătirea acţiunilor militare (comanda
şi controlul).

Lecţia 2. Organizarea acţiunilor militare,

cooperarea și controlul.
Pasul 4. Executarea deplasării necesare.
Pasul 5. Recunoaşterea.
Pasul 6. Completarea planului.
Pasul 7. Emiterea (darea) ordinului de acţiune.
Pasul 8. Supervizarea.
 Obiective

• La sfârşitul lecţieţei studenţii vor fi în măsură

să:
- cunoască succesiunea organizării acţiunilor
militare, cooperării și controlului;
- înțeleagă pașii organizării acţiunilor militare,
cooperării și controlului;
- explice procesul organizării acţiunilor
militare, cooperării și controlului.
 Desfăşurarea
luptei

Pregătirea Executarea Finalizarea Evaluarea

luptei luptei luptei luptei
Primirea
misiunii

Emit Ord.Prel.
Pregătirea
planului preliminar

Executarea
deplasării
Recunoaşterea

Completarea
planului

Emiterea
OPORD

Supervizarea
Pregătirea acţiunilor de luptă reprezintă
un ansamblu de activităţi pe care
comandantul de pluton le desfăşoară în
vederea îndeplinirii misiunii şi cuprinde:
– Planificarea (pasul 1-6);
– Organizarea (pasul 7-8);
– Cooperarea;
– Controlul.
 Planificarea luptei

Pasul 1- Primirea misiunii

Pasul 2- Emiterea ordinului preliminar
sau de avertizare
Pasul 3 - Pregătirea planului preliminar
Pasul 4 - Executarea deplasării necesare
Pasul 5 - Recunoaşterea
Pasul 6 - Completarea planului
Organizarea
– Pasul 7 - Emiterea (darea) ordinului de
acţiune;
– Pasul 8 - Supervizarea;
Cooperarea
Controlul
 Pasul 4 -Executarea deplasării necesare.

Comandantul de pluton deplasează forţele în

raionul de acţiune având cu sine planul
preliminar sau concepţia marşului.

Plutonul poate începe deplasarea în timp ce

comandantul încă planifică sau execută
recunoaşterea sub conducerea locţiitorului
comandantului de pluton sau a unui comandant
de grupă.
Obiectiv 2
Recunoaşterea.
 Pasul 5 - Recunoaşterea;

- clarificarea , prin confruntare a răspunsurilor la întrebările

ce apar pe timpul analizei situaţiei din cadrul procesului
elaborării cursului optim de acţiune;

- stabilirea modului de acţiune pentru îndeplinirea misiunii;

planificarea acţiunii;

- elaborarea mentală a detaliilor planului de acţiune.

Executarea recunoaşterii marchează încheierea
estimărilor.
 Pe timpul recunoaşterii se precizează:

- orientarea topografică şi tactică;

- poziţia, componenţa şi căile probabile de înaintare ale
inamicului, aliniamentele probabile de trecere la atac şi
direcţiile de acţiuni a elicopterelor de luptă ale acestuia;
- limita dinainte a apărării companiei, punctul de sprijin al
plutonului şi a vecinilor;
- poziţiile de apărare ale grupelor şi a mijloacelor de foc
afectate);
- fîşia de tragere pentru pluton (grupe) şi sectorul de tragere
complementar;
 Pe timpul recunoaşterii se precizează:
- poziţiile de tragere de bază, de rezervă pentru M.L.D.
(T.A.B.), mijloacele de foc afectate, destinate pentru
asigurarea flancurilor şi intervalelor, sectoarele de tragere
de bază şi complementar de pe fiecare poziţie;
- ordinea şi termenii de amenajare genistică a punctului de
sprijin şi a poziţiilor pentru grupe, locul şi caracterul
barajelor genistice, care vor fi executate în faţa apărării şi
la flancuri, modul de acoperire a acestora cu foc;
- aliniamentele, sectoarele şi obiectivele, asupra căror se va
pregăti focul de artilerie şi aruncătoare de mine;
- locul PCO.
Obiectiv 3
Completarea planului
 Pasul 6 - Completarea planului

Comandantul de pluton completează şi finalizează

planul său pe baza rezultatului recunoaşterilor asigurându-
se că acesta îndeplineşte cerinţele misiunii şi se încadrează
în cerinţele intenţiei comandantului eşalonului superior.
Planul de acţiune presupune detalierea concepţiei şi
cuprinde 5 puncte:
– Situaţia;
– Misiunea;
– Execuţia;
– Sprijinul logistic;
– Comanda şi comunicaţiile.
Situaţia se referă la:
a) situaţia inamicului (scopul, forma de luptă,
compunerea, dispozitivul probabil de luptă,
acţiunile probabile şi etapele acestora, termenele,
comanda);
b) concepţia eşalonului superior - scopul luptei,
direcţia de efort, etapele acţiunii, comanda;
acţiunile pe care le execută; situaţia vecinilor şi
acţiunile acestora (cele care interesează);
c) subordonări şi resubordonări (dacă este cazul).
• Misiunea primită de la eşalonul superior
(dedusă) cuprinde scopul, forma de luptă şi
termenele de realizare.
Execuţia detaliază decizia comandantului
rezultată pe parcursul procesului de planificare,
astfel:
– direcţia de acţiune şi manevra;
– etapele acţiunii şi termenele;
– direcţia de efort;
– alte priorităţi şi precizări (instrucţiunile de apărare
nucleară, biologică şi chimică; priorităţile specifice;
stabilirea măsurilor de mascare);
– programarea în timp a acţiunilor; cooperarea;
– sprijinul de luptă;
– instrucţiuni de coordonare.
Sprijinul logistic cuprinde concepţia de
realizare a sprijinului logistic.
Comanda şi comunicaţiile:
– comanda- înlocuitorul la comandă, locul
comandantului de pluton);
– comunicaţii- instrucţiunile de recunoaştere,
identificare şi regulile generale privind
utilizarea mijloacelor de comunicaţii;
rapoartele şi timpul în care acestea vor fi
înaintate.

Planul de acţiune constituie baza

documentară pentru elaborarea ordinului
de acţiune.
Obiectiv 4
Emiterea ordinului de acţiune
 Pasul 7.Emiterea ordinului de acţiune
(Organizarea)
Organizarea luptei presupune transmiterea
misiunilor la subordonaţi de regulă, prin ordin şi
realizarea măsurilor care să ducă la
îndeplinirea prevederilor din plan.
Se Transmitere
• ordinul preliminar
• ordinul de deplasare
• ordinul fragmentar
 Ordinul poate fi transmis

• În teren;
• Pe hartă;
• Pe machetul terenului.
 Ordin (plan) de acţiune

1) SITUAŢIA:
2) MISIUNEA;

3) EXECUŢIA

4) SPRIJIN LOGISTIC:

5) COMANDA ŞI COMUNICAŢIILE.
 1) SITUAŢIA

a) Situaţia forţelor inamicului.

- compunerea şi dispunerea forţelor
inamicului;
- concepţia probabilă a inamiclui;
- manevra

b) Situaţia forţelor proprii.

- misiunea eşalonului superior;
- intenţia concepţia, eşalonului superior;

c) subordonări şi resubordonări
 2) MISIUNEA;

• Misiunea reformulată a plutonului (cine,

ce, când, unde, de ce.)
 3) EXECUŢIA
Intenţia comandantului.
a) concepţia luptei;
b) sarcinile unităţilor luptătoare;
c) sarcinile unităţilor sprijin de luptă;
d) instrucţiuni de coordonare (detalierea timpilor; instrucţiuni de
coordonare (ordinea de marş/deplasare); itinerarele de deplasare;
intervale; viteza de deplasare; metoda de deplasare; măsuri de asigurare
a acţiunilor şi protecţia forţelor pe timpul deplasării; plecarea şi alte
puncte critice; controlul convoiului; zonele de interdicţie; instrucţiuni
pentru halte; sprijinul aerian.)
 4) SPRIJIN LOGISTIC:

(1) Concepţia sprijinului logistic;

(2) Transportul
(3) Aprovizionarea
(4) Mentenanţa:
(5) Asigurarea medicală
(6) Servicii de campanie
 5) COMANDA ŞI COMUNICAŢIILE:

a. Comandă - locul în coloană a P.C. O;

- înlocuitor la comandă.
b. Comunicaţiile
Obiectiv 5
Supervizarea
Pasul 8 - Supervizarea
Organizarea coordonării şi cooperării
(desfăşurarea repetiţiilor);
Controlul pregătirii pentru luptă;
 Coordonarea

Coordonarea constă în corelarea efortului ,

armonizarea diferenţelor şi informarea reciprocă.

Coordonarea forţelor se execută de către comandant

şi presupune corelarea efortului, armonizarea diferenţelor
şi informarea reciprocă a elementelor componente ale
dispozitivului forţelor implicâte în realizarea (îndeplinirea)
unui obiectiv (unei misiuni) comun (e).
 Cooperarea

Cooperarea, este activitatea prin care se

asigură conlucrarea forţelor participante la acţiune (în
timp, spaţiu şi pe misiuni/sarcini, pe baza unui plan unic şi
a unei concepţii unitare), în scopul concentrării şi
insumării eforturilor acestora pentru îndeplinirea misiunii
de luptă comune.
În apărare cooperarea se organizează pentru:
a) interzicerea apropierii şi desfăşurării inamicului pentru
ofensivă;
b) respingerea inamicului în faţa limitei dinainte a apărării;
c) nimicirea inamicului pătruns în adâncimea dispozitivului
de luptă;
d) nimicirea ţintelor aeriene.
 În apărare, la cooperare, comandantul trebuie să
precizeze:

a) aliniamentele (sectoarele) pe care eşalonul superior

execută foc în sprijinul companiei;
b) sectoarele de foc concentrat (cine participă şi semnalul
de executare a focului);
c) aliniamentul barajului general, al focului antiblindate şi
al aruncătoarelor;
 În apărare, la cooperare, comandantul trebuie să
precizeze:

a) aliniamentul de deschidere a focului de către mijloacele

de sprijin;
b) modul de asigurare a flancurilor;
c) semnalele de cerere, deschidere, transport, încetare a
focului şi de indicare a obiectivelor;
d) modul de sprijin al companiei când se apără pe poziţia
înaintată şi direcţia de repliere.
 La organizarea coopeării în ofensivă, comandantul
este obligat să:

- stabilească modul de deplasare şi de desfăşurare a

plutonului, insistînd în mod deosebit asupra ieşirii
organizate şi la timp pe aliniamentul de atac, în scopul
realizării simultaneităţii atacului limitei dinainte a apărării
inamicului la ora “H”;
- coreleze acţiunile grupelor între ele şi cu vecinii;
stabilească precis modul de acţiune al acestora pe timpul
atacului limitei dinainte şi al obiectivelor din adîncimea
apărării inamicului;
La organizarea coopeării în ofensivă, comandantul este
obligat să:
- precizeze modul de acţiune pentru asigurarea introducerii
în luptă a forţelor eşalonului superior;

- stabilească modul de acţiune împreună cu vecinii pentru

oprirea şi nimicirea inamicului care contraatacă şi pentru
continuarea ofensivei;

- stabilească modul în care se va trece la urmărirea,

încercuirea şi nimicirea inamicului;
- comunice semnalele pentru trecerea la ofensivă, pentru
deschiderea, transportul şi încetarea focului, indicarea
obiectivelor, precum şi alte semnale de cooperare.
 Repetiţiile sunt folosite de către comandant
pentru:

- exersarea misiunilor esenţiale;

- cunoaşterea punctelor slabe şi a problemelor din plan;
- coordonarea activităţilor elementelor subordonate;
- îmbunătăţirea înţelegerii de către subordonaţi a concepţiei
de acţiune.
 Controlul

Controlul, că parte componentă a pregătirii luptei care,

vizează verificarea punerii în practică a prevederilor din
planul de deplasare.
Scopul principal al controlului este de a verifică măsurile ce
se iau pentru îndeplinirea cu succes a misiunilor primite şi
a ajuta comandanţii în pregătirea marşului.
Procedeele prin care se realizează controlul pot fi
materializate prin: deplasărea la subordonaţi; folosirea
mijloacelor de comunicăţii; studierea documentelor.
 Consolidare

Enumeraţi şi descrieţi punctele estimării.

Descrieţi ce include analiza terenului, inamicului, trupelor
proprii
Definiţi ce este Jocul de Război.
Ce este cursul de acţiune?
Enumeraţi ce instrumente se folosesc pentru compararea
cursurilor de acţiune.
TEMA 7. Pregătirea acţiunilor militare (comanda
şi controlul).

Lecţia 2. Organizarea acţiunilor militare,

cooperarea și controlul.
Pasul 4. Executarea deplasării necesare.
Pasul 5. Recunoaşterea.
Pasul 6. Completarea planului.
Pasul 7. Emiterea (darea) ordinului de acţiune.
Pasul 8. Supervizarea.
 Obiective

La sfârşitul lecţieţei studenţii vor fi în măsură să:

- cunoască succesiunea organizării acţiunilor
militare, cooperării și controlului;
- înțeleagă pașii organizării acţiunilor militare,
cooperării și controlului;
- explice procesul organizării acţiunilor
militare, cooperării și controlului.
Pentru pregătirea individuală:
- Studierea capitolului comanda şi control din
Manualul de luptă
 Bibliografie

1. Manualul de luptă a plutonului de infanterie,

Provizoriu, Chişinău 2009.
2. Lexicon militar, Chişinău 1994.
3. Manualul de luptă a plutonului de infanterie,,
Chişinău 2010.
4. Manualul Plutonului de Infanterie,
Editura Bucureşti, 2001.