Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
inceputurile
În 1910, inventatorul și omul de afaceri suedez
Lars Magnus Ericsson pune în practică conceptul de telefonie
mobilă instalându-si un astfel de dispozitiv în mașina sa. Prin
intermediul unei antene bifilare, reușește să se conecteze cu
rețeaua de telefonie națională în timp ce se deplasa prin țară.
Inainte sa apara un device care sa semene macar un pic cu
telefoanele mobile moderne, omenirii i s-a prezentat un aparat
ce se numea Mobile Telephone System. Evenimentul a avut loc in
anul 1946, iar inventia apartinea companiei Bell System. Unitatea
ce cantarea peste 36 de kilograme si era transportata in
portbagajul masinii, permitea efectuarea de apeluri telefonice din
vehicul utilizand frecventele radio.
Mobile Telephone System putea fi utilizat in ambele directii, adica putea nu
doar sa efectueze apeluri, ci sa le si primeasca. Acest tip de statii nu a
avut o utilizate prea larga. Astfel, pe langa incomoditatea legata de
dimensiuni si greutate, mai era si faptul ca apelurile interferau cu posturile
radio din frecventele apropiate, dar si pretul deloc mic.
Primul apel
În data de 3 aprilie 1973, Dr. Martin Cooper (unul dintre managerii
companiei americane), a fost prima persoană pământeană care a iniţiat
un apel de pe telefonul mobil. La capătul firului fictiv s-a aflat nimeni altul
decât Joel Engel, marele său rival de la Bell Labs , o altă companie în
căutarea revoluţionării tehnologiei.
De atunci, s-a lucrat din greu la realizarea a tot felul de prototipuri, iar
abia în 1983 a apărut primul telefon mobil destinat utilizatorului
final (eu, tu şi restul lumii), aprobat de către FCC pentru
comercializare. Acesta a fost Motorola DynaTAC (model 8000x) – un
“obiect” privit cu suspiciune de neavizaţi, cu admiraţie de către persoanele
pasionate de tehnologie.
Nu oricine îşi permitea însă acest telefon şi nu oricine era capabil să-l ţină
în mână. Motorola DynaTAC (cunoscut drept şi telefonul lui Zack, din
Saved by the Bell) costa 3995 $, măsura 330 mm lungime şi cântărea
aproape 1 Kg (869 grame) – o cărămidă în toată regula. Puteai să
vorbeşti la el maximum 30 de minute, iar timpul de stand-by cu greu
atingea 8 ore. Nu mai zic că durata de încărcare a bateriei se ridica
la 10 ore, mai mult decât autonomia. Acum, performanţele sale ne
stârnesc reacţii ilare, dar să nu uităm că în cursa către ideal pornim
întotdeauna de jos. Important este să existe acel început.
Anii ‘90
Telefoanele mobile din anii ’90 nu au avut
parte de o evoluţie atât de rapidă aşa cum
suntem obişnuiţi să vedem în zilele noastre. De
la rudimentarele LCD-uri cu o linie de afişare s-a
trecut la ecrane cu mai multe linii şi rezoluţie
mai mare. Dimenisiunile şi greutatea s-au
diminuat, iar autonomia bateriei a
crescut simţitor.
Cu siguranţă, cel mai performant terminal din
această perioadă a fost Nokia 9000
Communicator - primul telefon business,
lansat în 1996. La vremea aceea doar baştanii
puteau spera la o asemenea minunăţie.
Communicator-ul avea procesor Intel
386 şi sistem de operare GEOSTM. Ecranul,
deşi monocrom, impresiona cu o rezoluţie
de 640x200 pixeli – o rezoluţie excepţională,
de care nu beneficiază multe terminale, chiar şi
în ziua de azi.
Nu în ultimul
rând, Motorola impresionau în 1997 cu
un telefon aterizat parcă din
filmele S.F.- este vorba desigur
de Motorola StarTAC – clamshell-ul de
doar 88 grame care a dat apă la moara
secătuită de imaginaţie a producătorilor
asiatici.
În anii ’90, printre puţinii asiatici care au
avut ceva de spus s-au numărat Sony.
Telefoanele lor au primit laude în
întreaga lume (ca de altfel toată gama
lor de echipamente electronice), iar
în 2001 şi-au unit forţele cu suedezii de
la Ericsson pentru a crea
telefoanele Sony-Ericsson, foarte
apreciate în ziua de azi.
Anii 2000