Suport de Curs M8 Management Financiar Și Bugetar

INSTITUTUL NAȚIONAL DE
ADMINISTRAȚIE
SUPORT DE CURS
MANAGEMENT
FINANCIAR – BUGETAR
Perioada: Decembrie 2022
Sediul Institutului Național de
Administrație (INA), București
+ valoare în formare
Bulevardul Timișoara, nr. 6, sector 6, București, 061328

telefon: (0040) 21 31 08 963 | fax: (0040) 21 312 52 70 | e-mail: office@ina.gov.ro | ina.gov.ro

ADMINISTRAȚIE
Obiectivul general al modulului de formare:

Actualizarea cunoștințelor, dobândirea de cunoștințe avansate și dezvoltarea de abilități
practice și manageriale, aplicabile în domeniul managementului financiar – bugetar din
instituțiile publice.
Obiectivele specifice (de învățare) ale modulului de formare:

a) Să identifice rolul și particularitățile managementului financiar – bugetar în sistemul
managementului general al instituției prefectului.
b) Să dezvolte abilități practice și manageriale privind exercitarea atribuțiilor legale,
aplicabile în domeniul managementului financiar – bugetar al instituției prefectului.
c) Să dezvolte abilități practice și manageriale privind interpretarea și analiza situațiilor
financiare și a indicatorilor financiari de performanță.
d) Să dezvolte abilități practice și manageriale cu privire la implementarea măsurilor din
domeniul managementului financiar – bugetar, incluse în programul de guvernare.
Competența dobândită:
Consolidarea capacității de organizare și exercitarea a responsabilităților specifice,
aplicabile în domeniul managementului financiar – bugetar.

2
ADMINISTRAȚIE
CUPRINS
Capitolul 1. MANAGEMENTUL FINANCIAR - BUGETAR ÎN INSTITUȚIILE PUBLICE

1.1. Reglementări din domeniul finanțelor publice
1.2. Concepte, obiective, exigenţe ale managementului financiar
1.3. Ordonatorii de credite
1.4. Bugetul instituției prefectului
Capitolul 2. REGLEMENTĂRI APLICABILE DOMENIULUI ACHIZIȚIILOR PUBLICE

2.1. Autorităţile contractante
2.2. Domeniul de aplicare
2.3. Procedurile de atribuire aplicabile
Capitolul 3. ASPECTE DE MANAGEMENT AL EXECUŢIEI BUGETARE

3.1. Conținutul procesului bugetar
3.2. Etapele procesului bugetar
3.3. Faze ale procesului de execuție a cheltuielilor bugetare
Capitolul 4. ÎMBUNĂTĂŢIREA SISTEMULUI DE STABILIRE ŞI ÎNCASARE A VENITURILOR

BUGETARE
4.1. Sistemul de stabilire și încasare a veniturilor bugetare
4.2. Veniturile instituțiilor publice
Capitolul 5. INDICATORI FINANCIARI DE PERFORMANȚĂ AI ORGANIZAȚIEI

5.1. Situațiile financiare – întocmire și structură
5.2. Indicatori financiari de performanță
Capitolul 6. CONTROLUL UTILIZĂRII FONDURILOR PUBLICE

6.1. Conceptul de control intern managerial
6.2. Controlul financiar preventiv
Capitolul 7. AUDIT PUBLIC INTERN

7.1. Organizarea auditului public intern
7.2. Desfăşurarea auditului public intern
Bibliografie

3
ADMINISTRAȚIE
Capitolul 1. MANAGEMENTUL FINANCIAR - BUGETAR ÎN INSTITUȚIILE PUBLICE
1.1. Reglementări din domeniul finanțelor publice

- Legea nr. 82/1991 a contabilității, republicată, cu modificările și completările ulterioare
- Legea nr. 500/2002 a finanțelor publice, cu modificările și completările ulterioare
- Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, republicată, cu modificările și completările
ulterioare
- Legea nr. 69/2010 a responsabilității fiscal - bugetare, republicată, cu modificările și completările
ulterioare
- Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, cu modificările și completările ulterioare
- Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și
completările ulterioare
- Ordonanța Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv,
republicată, cu modificările și completările ulterioare
- Hotărârea Guvernului nr. 906/2020 pentru punerea în aplicare a unor prevederi ale Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ
- Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1792/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice
privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice, precum și
organizarea, evidența și raportarea angajamentelor bugetare și legale, cu modificările și
privind organizarea și conducerea contabilității instituțiilor publice, Planul de conturi pentru
instituțiile publice și instrucțiunile de aplicare a acestuia, cu modificările și completările ulterioare
generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv și a Codului specific de norme
profesionale pentru persoanele care desfășoară activitatea de control financiar preventiv propriu,
republicat, cu modificările și completările ulterioare
- Ordinul Secretariatului General al Guvernului nr. 600/2018 privind aprobarea Codului
controlului intern managerial
Structuri implicate:
Parlamentul României – unica autoritate legiuitoare a ţării, care adoptă Legi, inclusiv pentru
domeniul managementului financiar- bugetar.
Guvernul României - asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea
generală a administraţiei publice. În vederea îndeplinirii rolului său, Guvernul asigură funcţionarea
echilibrată şi dezvoltarea sistemului naţional economic şi social îndeplinește următoarele funcții:
a) funcţia de reglementare, prin care se asigură elaborarea cadrului normativ şi
instituţional necesar în domeniul financiar - bugetar;
b) funcţia de administrare a proprietăţii statului, prin care se asigură administrarea
proprietăţii publice şi private a statului, precum şi gestionarea serviciilor pentru care
statul este responsabil;
c) funcţia de autoritate de stat, prin care se asigură urmărirea şi controlul aplicării şi
respectării reglementărilor în domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale,
precum şi în domeniile economic şi social şi al funcţionării instituţiilor şi organismelor
care îşi desfăşoară activitatea în subordinea sau sub autoritatea Guvernului.
Ministerul Finanțelor Publice – îndeplinește următoarele funcţii principale:
a) funcţia de strategie, prin care se asigură aplicarea politicilor şi strategiilor Guvernului în
domeniul de competenţă, precum şi a propriilor strategii şi politici, coordonate cu
politica Guvernului;

4
ADMINISTRAȚIE
b) funcţia de reglementare a domeniului de competenţă, cu respectarea ierarhiei actelor

normative;
c) funcţia de control şi monitorizare a domeniului de competenţă, exercitată asupra
persoanelor fizice sau juridice sau autorităţilor publice care intră în sfera de
reglementare a domeniului de specializare, în limitele competenţei legale;
d) funcţii specifice domeniului său de activitate, stabilite prin actele normative de
organizare şi funcţionare acestuia
1.2. Concepte, obiective, exigenţe ale managementului financiar

Procesul de management constă în ansamblul fazelor şi proceselor prin care se stabilesc:
- obiectivele generale ale instituţiei
- resursele şi procesele de muncă necesare realizării lor
- executanţii acestora
iar prin utilizarea de tehnici şi metode complexe
 îndeplinirea eficientă a atribuțiilor ce au determinat înfiinţarea instituţiei.
Relaţiile de management reprezintă raporturile care se stabilesc între componentele unui

sistem şi relația acestora cu alte sisteme și componenţii altor sisteme.
Managementul financiar reprezintă ansamblul:
- principiilor,
- metodelor,
- instrumentelor şi
- obiectivelor
specifice instituției publice, având drept scop poziţionarea constituirii şi utilizării resurselor
economico – financiare.
Obiectivul global al managementului financiar este acela de a asigura:
- eficienţa utilizării capitalului;
- crearea fondurilor necesare instituției;
- suportul financiar necesar realizării performanţei.
Sarcinile principale ale managementului financiar sunt:
a) evaluarea efortului financiar al tuturor acţiunilor ce urmează a fi întreprinse într-o perioadă
de gestiune dată;
b) asigurarea capitalului necesar
- la momentul oportun,
- în structura şi condiţiile de calitate reclamate de nevoi,
- la un cost cât mai scăzut posibil;
c) urmărirea modului de utilizare a capitalului şi influenţarea factorilor de decizie din celelalte
centre de responsabilitate, în direcţia asigurării unei utilizări eficiente a fondurilor alocate;
d) asigurarea şi menţinerea echilibrului financiar atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung,
în concordanţă cu nevoile instituției;
e) controlul permanent pentru obţinerea rezultatului financiar scontat şi repartizarea acestuia
pe destinaţiile stabilite prin scopul şi obiectivele instituției.
Printre exigenţele managementului financiar public modern se numără:

- creșterea eficacităţii;
- recunoaşterea responsabilităţilor individuale în exercitarea misiunilor publice;
- descentralizarea responsabilităţilor;
- introducerea şi dezvoltarea managementului strategic și a tehnicilor moderne de
management.

5
ADMINISTRAȚIE
Funcțiile managementul financiar sunt:

1) Previziunea financiară
2) Organizarea financiară
3) Coordonarea financiară
4) Antrenarea financiară
5) Administrarea financiară
6) Controlul și evaluarea financiară
1) Previziunea financiară - reprezintă ansamblul acțiunilor realizate de către top management în
vederea:
 stabilirii obiectivelor strategice și tactice
 stabilirii resurselor financiare și materiale necesare pentru atingerea obiectivelor
Rezultatele previziunii se materializează în:
 programe: care se elaborează pentru un orizont redus de timp, de la câteva luni la
o zi, au un grad mare de detaliere și certitudine;
 planuri: care se elaborează pentru perioade cuprinse între cateva luni și cinci ani,
au un nivel redus de detaliere și au un caracter obligatoriu;
 prognoze: se fundamentează pentru un orizont de timp de minim 10 ani, au un
caracter aproximativ și nu sunt obligatorii.
2) Organizarea financiară definește: competențele, autoritatea, responsabilitatățile și include
activitățile necesare:
 îndeplinirii obiectivelor strategice și tactice
 repartizării lor ca sarcini pe salariați și structuri organizatorice
 poziționării lor într-un cadru bine conturat de adoptare și urmărire a deciziilor
3) Coordonarea financiară include toate activitățile prin care se corelează deciziile și acțiunile
personalului în cadrul strategiilor, procedurilor tactice și a sistemului organizatoric adoptate.
4) Antrenarea financiară vizează ansamblul activităților prin care personalul propriu este
determinat să realizeze obiectivele stabilite cu ocazia previziunii financiare, în condițiile de
eficiență stabilite.
5) Administrarea financiară constă în identificarea celui mai bun mod de gestionare a
resurselor financiare aflate în proprietate publică și integrate în patrimoniul instituției publice
pentru ca obiectivele previzionate să poată fi realizate.
Funcția de administrare răspunde la întrebarea: cum sunt gestionate și utilizate toate resursele
financiare dintr-o instituție publică, în general și cele alocate obiectivelor previzionate, în special.
6) Controlul și evaluarea financiară:
 închide ciclul managementului financiar
 cuantifică finalitatea modului de realizare a celorlalte funcții ale managementului
financiar
 determină abaterile și cauzele care le-au generat, punctele forte și punctele slabe ale
instituției
 determină măsurile care se impun pentru corectarea și evitarea apariției în viitor a unor
abateri
Controlul în managementul financiar public nu este numai un mijloc de evitare a pierderilor și
de atingere a obiectivelor stabilite, ci și un factor de siguranță, de autonomie.
1.3. Ordonatorii de credite și rolul acestora în managementul financiar – bugetar

Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale instituţiilor publice se asigură astfel:
- integral din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor
speciale, după caz;
- din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor
sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;

6
ADMINISTRAȚIE
- integral, din veniturile proprii.
Instituţiile publice finanţate integral de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat,
bugetele fondurilor speciale, după caz, varsă integral veniturile realizate la bugetul din care sunt
finanţate.
- instituţiile publice pot folosi, pentru desfăşurarea activităţii lor, bunuri materiale şi
fonduri băneşti primite de la persoanele juridice şi fizice, sub forma de donaţii şi
sponsorizări.
Fondurile băneşti primite de instituţiile publice finanţate integral de la buget, se varsă direct la
bugetul din care se finanţează acestea, iar cu aceste sume se majorează creditele bugetare ale
bugetului respectiv şi se vor utiliza cu respectarea destinaţiilor stabilite de transmițător.
Bunurile materiale primite de instituţiile publice din donații și sponsorizări, se înregistrează în
contabilitatea acestora.
Autorizarea bugetară/Angajamentele multianuale
Legea bugetară anuală prevede şi autorizează, pentru anul bugetar, veniturile şi cheltuielile
bugetare, şi conține reglementări specifice exerciţiului bugetar.
Sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugete, în cadrul cărora se angajează, se
ordonanţează şi se efectuează plăți, reprezintă limite maxime care nu pot fi depăşite.
În bugetul instituțiilor publice se înscriu, distinct, creditele de angajament şi creditele bugetare.
Angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai în limita creditelor de angajament
aprobate.
Angajarea şi utilizarea creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate atrag răspunderea
celor vinovaţi, în condiţiile legii.
Responsabilităţile ordonatorilor de credite

Ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja cheltuieli în limita creditelor de angajament şi de a
utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict
legate de activitatea instituţiilor publice respective şi cu respectarea dispoziţiilor legale.
Ordonatorii de credite răspund, potrivit legii, de:
 angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor, în limita creditelor de angajament şi
creditelor bugetare repartizate şi aprobate;
 realizarea veniturilor;
 angajarea şi utilizarea cheltuielilor, în limita creditelor de angajament şi creditelor bugetare
pe baza bunei gestiuni financiare;
 integritatea bunurilor încredinţate instituţiei pe care o conduc;
 organizarea şi ţinerea la zi a contabilităţii şi prezentarea la termen a situaţiilor financiare
asupra situaţiei patrimoniului aflat în administrare şi execuţiei bugetare;
 organizarea sistemului de monitorizare a programului de achiziţii publice şi a programului
de lucrări de investiţii publice;
 organizarea evidentei programelor, inclusiv a indicatorilor aferenţi acestora;
 organizarea şi ţinerea la zi a evidentei patrimoniului, conform prevederilor legale.
Angajarea, lichidarea și ordonanțarea cheltuielilor se aprobă de către ordonatorul de

credite.
Ordonatorul de credite este persoana împuternicită să îndeplinească o funcție de conducere într-
o entitate publică și căreia i s-a acordat dreptul de a dispune de creditele de angajament și
creditele bugetare aprobate.
Ordonatorii de credite pot fi: principali, secundari și terțiari.
Ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat și
bugetelor fondurilor speciale sunt conducătorii autorităților publice, miniștrii și conducătorii
celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale.

7
ADMINISTRAȚIE
La Camera Deputaților și la Senat, ordonatorii principali de credite sunt secretarii generali ai
acestora.
Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale sunt primarii unităţilor administrativ-teritoriale,

primarul general al municipiului Bucureşti, primarii sectoarelor municipiului Bucureşti şi preşedinţii
consiliilor judeţene.
Ordonatorii principali de credite pot delega aceasta calitate înlocuitorilor de drept sau altor
persoane împuternicite în acest scop. Prin actul de delegare, ordonatorii principali de credite vor
preciza limitele şi condiţiile delegării.
Din punct de vedere al gestionării fondurilor alocate prin buget, ordonatorili de credite au
următoarele atribuții:
 Ordonatorii principali de credite:
- au competența de a repartiza creditele de angajament şi creditele bugetare
aprobate pentru bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor publice din
subordine sau coordonare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau
terţiari de credite, după caz, în raport cu contul de sarcinile acestora, potrivit legii;
Pentru asigurarea unei execuţii bugetare prudente, ordonatorii principali de credite vor repartiza
creditele de angajament şi creditele bugetare după reţinerea a 10% din prevederile aprobate
acestora.
- aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii, cu respectarea dispoziţiilor
legale.
Ordonatorii secundari sau terțiari de credite sunt conducătorii instituțiilor publice cu personalitate
juridică din subordinea ordonatorilor principali de credite, finanțați din bugetul de stat, din bugetul
asigurărilor sociale de stat, din bugetele fondurilor speciale și din bugetele locale.
 Ordonatorii secundari de credite:
- repartizează creditele de angajament şi bugetare aprobate, pentru bugetul propriu
şi pentru bugetele instituţiilor publice subordonate, ai căror conducători sunt
ordonatori terţiari de credite, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii;
- aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii, cu respectarea dispoziţiilor
legale.
 Ordonatorii terțiari de credite angajează cheltuieli în limita creditelor de
angajament repartizate şi utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate
numai pentru realizarea sarcinilor instituţiilor pe care le conduc, potrivit
prevederilor din bugetele aprobate şi în condiţiile stabilite prin dispoziţiile legale.
Responsabilitatea fiscal – bugetară

Legea nr. 69/2010 a responsabilității fiscal-bugetare, stabilește responsabilități în sarcina:
Guvernului României, care:
a) asigură că Programul de guvernare este sustenabil din punct de vedere fiscal şi conform
prevederilor legii;
b) gestionează finanţele publice şi resursele publice într-o manieră conformă cu
prevederile legeii, respectând principiile, obiectivele responsabilităţii fiscale şi ale regulilor
fiscale, şi asigură îndeplinirea strategiei fiscal-bugetare, inclusiv prin propunerea de bugete
anuale, cu respectarea legii şi a strategiei fiscal-bugetare;
c) exercitarea tuturor atribuţiilor într-o manieră care să asigure respectarea legii şi a
strategiei fiscal-bugetare, inclusiv prin emiterea de acte normative.
Ministerului Finanţelor Publice, care:

8
ADMINISTRAȚIE
a) monitorizează aplicarea prevederilor legii privind strategia fiscal-bugetară şi sesizează
Guvernul cu privire la orice abatere constatată;
b) întocmeşte raportările prevăzute de lege;
c) întocmeşte proiectul strategiei fiscal-bugetare;
d) gestionează procesul bugetar anual, pentru a asigura respectarea legii;

e) monitorizează rezultatele financiare şi cele asociate acestora înregistrate de autorităţile
publice centrale şi locale în raport cu prevederile legii;
f) emite norme, ordine, instrucţiuni sau notificări pentru aplicarea legii.
Ordonatorilor principali de credite, care:

a) se vor asigura că toate deciziile ce intră în sfera prerogativelor lor sunt luate în
conformitate cu prevederile legii, inclusiv în conformitate cu principiile responsabilităţii
fiscale, cu regulile fiscale şi cu strategia fiscal-bugetară;
b) monitorizează performanţele financiare şi nefinanciare ale entităţilor aflate în
coordonare, pentru a se asigura că performanţele sunt conforme prevederilor legii;
c) furnizează Ministerului Finanţelor Publice, în formatul şi în termenul solicitate de acesta,
informaţiile necesare pentru elaborarea strategiei fiscal-bugetare şi răspund pentru
corectitudinea informaţiilor furnizate;
d) furnizează Ministerului Finanţelor Publice, în formatul şi în termenul solicitate de acesta,
informaţiile necesare pentru elaborarea rapoartelor prevăzute de lege, precum şi orice alte
informaţii cu privire la decizii şi/sau situaţii care pot avea un efect asupra perspectivelor
fiscale şi economice şi răspund pentru informaţiile furnizate.
1.4. Bugetul instituției prefectului

Bugetul de venituri și cheltuieli – instrument al managementului financiar
Bugetul public este un instrument complex folosit de către stat, prin care se proiectează și se
desfășoară activitatea privind finanțele publice.
Prin bugetul public se stabilește un raport între veniturile publice, care sunt în principal impozite
și taxe și nevoile sociale, urmărindu-se evitarea inechităților în repartiția sarcinilor fiscale asupra
membrilor societății.
În cadrul sistemului unitar de bugete, se disting:
Bugetul public național:
- bugetul de stat;
- bugetul asigurărilor sociale de stat;
- bugetul general centralizat al unităţilor administrativ-teritoriale.
Bugetul general consolidat - ansamblul bugetelor componente ale sistemului
bugetar, incluzând:
- bugetul public național;
- bugetele fondurilor speciale;
- bugetul Trezoreriei Statului;
- bugetele instituţiilor publice autonome;
- bugetele instituțiilor publice finanțate integral sau parțial din bugetul de stat,
bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele fondurilor speciale;
- bugetele instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii;
- bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de
stat și ale căror rambursare, dobânzi și alte costuri se asigur din fonduri publice;
- bugetul fondurilor externe nerambursabile.
Activitatea instituţiei prefectului este finanţată de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului
Afacerilor Interne, precum şi din alte surse prevăzute de lege.

9
ADMINISTRAȚIE
Instituţia prefectului poate beneficia de proiecte şi programe cu finanţare externă rambursabilă
şi/sau nerambursabilă de implementarea cărora răspunde în vederea realizării indicatorilor
asumaţi în cadrul fiecărui proiect şi/sau program.
Bugetelul instituţiei prefectului se aprobă de către ordonatorul de credite ierarhic superior,
respectiv Ministerul Administrației și Internelor, în termen de 15 zile de la data publicării legii
bugetare anuale sau a legii de rectificare în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Cheltuielile bugetare se înscriu şi se aprobă în buget pe surse de provenienţă şi, respectiv, pe

categorii de cheltuieli, grupate după natura lor economică şi destinaţia acestora, potrivit
clasificaţiei bugetare.
Clasificaţie bugetară = gruparea veniturilor şi cheltuielilor bugetare într-o ordine obligatorie şi
după criterii unitare. Clasificaţia bugetară nu reprezintă bază legală pentru efectuarea
angajamentelor legale şi/sau efectuarea plăţilor.
Clasificaţia funcţională presupune gruparea cheltuielilor după destinaţia lor pentru a evalua
alocarea fondurilor publice unor activităţi sau obiective care definesc necesităţile publice;
Clasificaţia economică presupune gruparea cheltuielilor după natura şi efectul lor economic.
Clasificația economică a cheltuielilor are rolul de a detalia cheltuielile dupa necesitățile
fiecărui ordonator de credite.
În cadrul bugetului aprobat, cheltuielile sunt structurate pe părţi, capitole, subcapitole, titluri,
articole, precum şi alineate, astfel:
Sector finanțare - 01 – Bugetul de stat
Sursa de finanțare - A – Integral de la buget
Din punct de vedere al clasificației funcționale a indicatorilor privind finanțele publice, bugetul
instituției prefectului are următoarea structură:
50.00 Partea I-a Servicii publice generale
Capitolul - 51.00 Autorități publice și acțiuni externe
Subcapitol – 51.00.01 Autorități executive și legislative
Capitolul - 61.00 Ordine publică și siguranță națională
Subcapitol – 61.00.50 Alte cheltuieli în domeniul ordinii publice și siguranței naționale
Capitolul - 68.00 Asigurări și asistență socială
Subcapitol – 68.00.06 Asistență socială pentru familie și copii
Din punct de vedere al clasificației economice a indicatorilor privind finanțele publice,

principalele titluri de cheltuieli pentru care sunt aprobate credite de angajament și credite bugetare
sunt:
Titlul I (10) – Cheltuieli de personal
Ex: Articol (10.01) – Cheltuieli salariale în bani
Alineat (10.01.01) – Salarii de bază
Titlul II (20) – Bunuri și servicii
Titlul IX (57) - Asistență socială
Titlul XV (70) – Cheltuieli nefinanciare
Capitolul 2. REGLEMENTĂRI APLICABILE DOMENIULUI ACHIZIȚIILOR PUBLICE
2.1. Autorităţile contractante

Au calitatea de autoritate contractantă:
 autorităţile şi instituţiile publice centrale sau locale, precum şi structurile din componenţa
acestora care au delegată calitatea de ordonator de credite şi care au stabilite competenţe
în domeniul achiziţiilor publice;
 organismele de drept public;

10
ADMINISTRAȚIE
 asocierile care cuprind cel puţin o autoritate contractantă dintre cele menționate mai sus.
Organisme de drept public = orice entităţi, altele decât autorităţile şi instituţiile publice centrale
sau locale care, indiferent de forma de constituire sau organizare, îndeplinesc în mod cumulativ
următoarele condiţii:
a) sunt înfiinţate pentru a satisface nevoi de interes general, fără caracter comercial sau
industrial;
b) au personalitate juridică;
c) sunt finanţate, în majoritate, de către: autorităţi şi instituţii publice centrale sau locale sau
de către alte organisme de drept public ori se află în subordinea, sub autoritatea sau în
coordonarea ori controlul unei autorităţi şau instituţii publice centrale sau locale sau ale
unui alt organism de drept public, ori mai mult de jumătate din membrii consiliului de
administraţie/organului de conducere sau de supraveghere sunt numiţi de către autorităţile
şi instituţiile publice centrale sau locale ori de către un alt organism de drept public.
2.2. Domeniul de aplicare

Dispoziţiile Legii nr. 98/2016 privind achizițiile publice, sunt aplicabile:
 contractelor de achiziţie publică, acordurilor cadru şi concursurilor de soluţii atribuite de
către autoritățile contractante;
 pentru atribuirea de către o entitate juridică fără calitate de autoritate contractantă a unui
contract de lucrări, în cazul în care se îndeplinesc în mod cumulativ următoarele condiţii:
a) contractul este finanţat/subvenţionat în mod direct, în proporţie de mai mult de
50% din valoarea acestuia, de către o autoritate contractantă;
b) valoarea estimată, fără TVA, a contractului este egală sau mai mare decât
pragul
prevăzute de lege;
c) contractul include una dintre activităţile prevăzute de lege.
 pentru atribuirea de către o entitate juridică fără calitate de autoritate contractantă a unui
contract de servicii, în cazul în care se îndeplinesc în mod cumulativ următoarele condiţii:
a) contractul este finanţat/subvenţionat în mod direct, în proporţie de mai mult de
50% din valoarea acestuia, de către o autoritate contractantă;
b) valoarea estimată, fără TVA, a contractului este egală sau mai mare decât pragul
prevăzut de lege;
c) contractul este în legătură cu un contract de lucrări derulat de către o entitate
juridică fără calitate de autoritate contractantă.
Legea achizițiilor publice nu se aplică pentru atribuirea contractelor de achiziție
publică/acordurilor cadru de servicii care au ca obiect serviciile juridice.
Etapele procesului de achiziţie publică

Autoritatea contractantă are obligaţia de a se documenta şi de a parcurge pentru fiecare proces de
achiziţie publică trei etape distincte:
a) etapa de planificare/pregătire;
b) etapa de organizare a procedurii şi atribuirea contractului/acordului-cadru;
c) etapa postatribuire contract/acord-cadru, respectiv executarea şi monitorizarea
implementării
contractului/ acordului-cadru.
Etapa de planificare/pregătire a unui proces de achiziţie publică se iniţiază prin identificarea
necesităţilor şi elaborarea referatelor de necesitate şi se încheie cu aprobarea de către
conducătorul autorităţii contractante/unităţii de achiziţii centralizate a documentaţiei de atribuire,
inclusiv a documentelor-suport, precum şi a strategiei de contractare pentru procedura
respectivă.

11
ADMINISTRAȚIE
Strategia de contractare contribuie la documentarea deciziei din etapa de planificare a
achiziției publice cu privire la procedura de atribuire aleasă.
2.3. Procedurile de atribuire

Procedurile se aplică în cazul atribuirii contractelor de achiziţie publică/acordurilor-cadru a căror
valoare estimată, fără TVA, este egală sau mai mare decât următoarele praguri valorice:
a) 23.227.215 lei, pentru contractele de achiziţie publică/acordurile-cadru de lucrări;

b) 600.129 lei, pentru contractele de achiziţie publică/acordurile-cadru de produse şi de
servicii;
c) 3.334.050 lei, pentru contractele de achiziţie publică/acordurile-cadru de servicii care
au ca obiect servicii sociale şi alte servicii specifice.
Autoritatea contractantă atribuie contractele de achiziţie publică/acordurile-cadru şi organizează
concursurile de soluţii care privesc achiziţii publice a căror valoare estimată este mai mică decât
pragurile corespunzătoare prevăzute mai sus, prin aplicarea unei proceduri simplificate.
Autoritatea contractantă are dreptul de a achiziţiona direct produse sau servicii în cazul în
care valoarea estimată a achiziţiei, fără TVA, este mai mică decât 132.519 lei, respectiv
lucrări, în cazul în care valoarea estimată a achiziţiei, fără TVA, este mai mică decât 441.730
lei.
Procedurile aplicabile pentru atribuirea contractelor de achiziţie publică/ acordurilor-cadru sau

organizarea concursurilor de soluţii sunt:
1. Licitaţia deschisă
2. Licitaţia restrânsă
3. Negocierea competitivă
4. Dialogul competitiv
5. Parteneriatul pentru inovare
6. Negocierea fără publicare prealabilă
7. Concursul de soluţii;
8. Procedura de atribuire aplicabilă în cazul serviciilor sociale şi al altor servicii
specifice
9. Procedura simplificată
Licitaţia deschisă = procedura de atribuire a contractului de achiziție publică la care orice

operator economic are dreptul de a depune ofertă în urma publicării unui anunţ de participare.
Etape = o singură etapă obligatorie.
Termene limită de depunere a ofertelor:
 35 de zile de la data transmiterii anunţului de participare spre publicare în JOUE.
 15 zile, când s-a publicat un anunţ de intenţie și îndeplinire cumulativă condiţii:
a) anunţul de intenţie a inclus toate informaţiile necesare pentru anunţul de
participare,dacă
acestea erau disponibile în momentul publicării anunţului de intenţie;
b) anunţul de intenţie a fost transmis spre publicare cu o perioadă cuprinsă între 35 de zile
şi 12 luni înainte de data transmiterii anunţului de participare.
 15 zile de la data transmiterii spre publicare a anunţului de participare. în cazul situaţiilor de
urgenţă
Perioada pentru depunerea ofertelor se poate reduce cu 5 zile dacă se acceptă depunerea
acestora prin mijloace electronice, în condiţiile legii.
Licitaţia restrânsă = procedura de atribuire a contractului de achiziție publică la care numai

operatorii economici înregistraţi în SICAP pot depune solicitare de participare, în urma anunțului

12
ADMINISTRAȚIE
de participare completat în SICAP de autoritatea contractantă (Excepție = motivele tehnice
imputabile operatorului SICAP).
Etape = două etape obligatorii:
a) depunerea solicitărilor de participare şi selectarea candidaţilor, prin aplicarea criteriilor
de calificare şi selecţie;
b) depunerea ofertelor de către candidaţii selectaţi în prima etapă şi evaluarea acestora,
aplicând criteriul de atribuire şi factorii de evaluare.
Număr minim de candidaţi = 5.

 30 de zile de la data transmiterii anunţului de participare spre publicare în JOUE
a) anunţul de intenţie a inclus toate informaţiile necesare pentru anunţul de participare,
dacă acestea erau disponibile în momentul publicării anunţului de intenţie;
b) anunţul de intenţie a fost transmis spre publicare cu o perioadă cuprinsă între 35 de zile
şi 12 luni înainte de data transmiterii anunţului de participare.
Perioada pentru depunerea ofertelor se poate reduce cu 5 zile dacă se acceptă depunerea
acestora prin mijloace electronice, în condiţiile legii.
Negocierea competitivă = reprezintă procedura de atribuire a contractului de achiziție publică la

care orice operator economic are dreptul de a depune o solicitare de participare în urma publicării
unui anunţ de participare, urmând ca numai candidaţii care îndeplinesc criteriile de calificare şi
selecţie stabilite de autoritatea contractantă să aibă dreptul de a depune oferte iniţiale în etapa
ulterioară, pe baza cărora autoritatea contractantă va derula negocieri în vederea îmbunătăţirii
acestora.
Etape = două etape obligatorii:
a) depunere solicitări de participare şi selectare candidaţi, aplicând criteriile de calificare şi
selecţie;
b) depunere ofertele iniţiale de către candidaţii selectaţi în prima etapă, evaluare
conformitate cu cerinţele minime stabilite de autoritatea contractantă şi negocieri
 30 de zile de la transmiterea anunţului de participare spre publicare în JOUE
 30 de zile de la transmiterea invitaţiei de participare la etapa a doua a procedurii de
atribuire şi data limită de depunere a ofertelor iniţiale.
a) anunţul de intenţie a inclus toate informaţiile necesare pentru anunţul de
participare, în măsura în care informaţiile respective erau disponibile în momentul
publicării anunţului de intenţie;
b) anunţul de intenţie a fost transmis spre publicare cu o perioadă cuprinsă între 35
de zile şi 12 luni înainte de data transmiterii anunţului de participare.
Dialogul competitiv = reprezintă procedura de atribuire a contractului de achiziție publică la care

orice operator economic are dreptul de a depune o solicitare de participare în urma publicării unui
anunţ de participare, urmând ca numai candidaţii care îndeplinesc criteriile de calificare şi selecţie
stabilite de autoritatea contractantă să aibă dreptul de a participa la etapa de dialog, iar candidaţii
rămaşi la sfârşitul etapei de dialog au dreptul de a depune oferte finale.
Etape = trei etape obligatorii:
a) depunerea solicitărilor de participare şi a selectării candidaţilor, prin aplicarea criteriilor
de calificare şi selecţie;
b) inițierea dialogului cu candidaţii selectaţi, în vederea identificării soluţiei/soluţiilor apte
să răspundă necesităţilor autorităţii contractante şi pe baza căreia/cărora se vor

13
ADMINISTRAȚIE
depune ofertele finale ;
c) depunerea ofertelor finale de către candidaţii rămaşi în urma etapei de dialog şi a
evaluării acestora, prin aplicarea criteriului de atribuire şi a factorilor de evaluare.
Termene limită de depunere a solicitărilor de participare: 30 de zile de la transmiterea
anunţului de participare spre publicare în JOUE.
Parteneriatul pentru inovare = reprezintă procedura de atribuire a contractului de achiziție

publică la care orice operator economic are dreptul de a depune o solicitare de participare în urma
publicării unui anunţ de participare, urmând ca numai candidaţii care îndeplinesc criteriile de
calificare şi selecţie stabilite de autoritatea contractantă să aibă dreptul de a depune oferte iniţiale
în etapa ulterioară, pe baza cărora autoritatea contractantă va desfăşura negocieri în vederea
îmbunătăţirii acestora.
Etape = trei etape obligatorii:
a) etapa depunerii solicitărilor de participare şi a selectării candidaţilor, prin aplicarea
criteriilor de calificare şi selecţie;
b) etapa depunerii ofertelor iniţiale de către candidaţii selectaţi în cadrul primei etape şi a
evaluării conformităţii acestora cu cerinţele stabilite de autoritatea contractantă;
c) etapa negocierilor în vederea îmbunătăţirii ofertelor iniţiale, a depunerii ofertelor finale şi
a evaluării acestora, prin aplicarea criteriului de atribuire şi a factorilor de evaluare.
Termene limită de depunere a solicitărilor de participare:
 30 de zile de la transmiterea anunţului de participare spre publicare în JOUE.
Negocierea fără publicare prealabilă = reprezintă procedura de atribuire a contractului de

achiziție publică la care autoritatea contractantă are dreptul de a aplica procedura de negociere
fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare pentru atribuirea contractelor de achiziţii
publice/acordurilor-cadru de lucrări, de produse sau de servicii într-unul din următoarele cazuri:
 dacă în cadrul unei proceduri de licitaţie deschisă ori licitaţie restrânsă organizate pentru
achiziţia produselor, serviciilor sau lucrărilor respective nu a fost depusă nicio
ofertă/solicitare de participare sau au fost depuse numai oferte/solicitări de participare
neconforme, cu condiţia să nu se modifice în mod substanţial condiţiile iniţiale ale achiziţiei
şi, la solicitarea Comisiei Europene, să fie transmis acesteia un raport;
 dacă lucrările, produsele sau serviciile pot fi furnizate numai de către un anumit operator
economic pentru unul dintre motivele:
a) scopul achiziţiei este crearea sau achiziţionarea unei opere de artă sau unei
reprezentaţii artistice unice;
b) concurenţa lipseşte din motive tehnice;
c) protecţia unor drepturi exclusive, inclusiv drepturi de proprietate intelectuală.
 ca o măsură strict necesară, atunci când perioadele de aplicare a procedurilor de licitaţie
deschisă, licitaţie restrânsă sau negociere competitivă nu pot fi respectate din motive de
extremă urgenţă, determinate de evenimente imprevizibile şi care nu se datorează sub
nicio formă unei acţiuni sau inacţiuni a autorităţii contractante.

Concursul de soluţii = reprezintă procedura de atribuire a contractului de achiziție publică care
poate fi organizat în una dintre următoarele modalităţi:
 în cadrul unei proceduri de atribuire a unui contract de achiziţie publică de servicii;
 ca o procedură de atribuire distinctă, cu premii sau plăţi acordate participanţilor.

14
ADMINISTRAȚIE
Procedura de atribuire aplicabilă în cazul serviciilor sociale şi al altor servicii specifice =

reprezintă procedura de atribuire a contractului de achiziție publică la care autoritatea contractantă
are următoarele obligaţii:
 de a-şi face cunoscută intenţia de a achiziţiona respectivele servicii fie prin publicarea unui
anunţ de participare, fie prin intermediul unui anunţ de intenţie valabil în mod continuu;
 de a publica un anunţ de atribuire a contractului.
Procedura simplificată = autoritatea contractantă atribuie contractele de achiziţie

publică/acordurile-cadru şi organizează concursurile de soluţii care privesc achiziţii publice a căror
valoare estimată este mai mică decât pragurile corespunzătoare prevăzute mai sus, prin aplicarea
unei proceduri simplificate.
Etape = autoritatea contractantă poate decide desfăşurarea procedurii simplificate:
a) fie într-o etapă;
b) fie în mai multe etape care presupun atât selecţia candidaţilor, cât şi negocierea şi
evaluarea ofertelor.
Termene limită de depunere a ofertelor = perioada minimă între data transmiterii anunţului de
participare la procedura simplificată şi data-limită de depunere a ofertelor este de cel puţin:
 10 zile, în cazul în care se are în vedere atribuirea unui contract de achiziţie publică
de servicii sau produse;
de produse de complexitate redusă;
de lucrări.
Oferta este considerată neconformă în situația în care conţine propuneri de modificare a

clauzelor contractuale stabilite de autoritatea contractantă prin documentaţia de atribuire,
care sunt în mod evident dezavantajoase pentru aceasta.
Documentația de atribuire este formată din:

a) DUAE şi instrucţiunile către ofertanţi/candidaţi
b) Caietul de sarcini sau documentul descriptiv, acesta din urmă fiind aplicabil în cazul
procedurilor de dialog competitiv, de negociere sau de parteneriat pentru inovare
c) proiectul de contract conţinând clauzele contractuale obligatorii
d) formulare şi modele de documente.
Procedura de atribuire a contractului de achiziție publică se anulează atunci când au fost

depuse oferte admisibile care nu pot fi comparate din cauza modului neuniform de
abordare a soluţiilor tehnice şi/sau financiare.
Capitolul 3. ASPECTE DE MANAGEMENT AL EXECUŢIEI BUGETARE
3.1. Conținutul procesului bugetar

Procesul bugetar în România este susţinut, în sens juridic, de legislaţia privind finanţele publice.
Procesul bugetar reprezintă ansamblul acţiunilor şi măsurilor, întreprinse de instituţiile competente
ale statului, în conformitate cu principiile responsabilității fiscal - bugetare.
Procesul bugetar presupune existenţa unor resurse financiare şi alocarea lor în scopul furnizării
către cetăţeni a bunurilor şi serviciilor publice.
Totalitatea resurselor financiare publice şi a cheltuielilor publice se reflectă în bugetul general
consolidat care cuprinde ansamblul bugetelor care reflectă fluxurile de venituri şi cheltuieli ale

15
ADMINISTRAȚIE
sectorului public.
Conţinutul procesului bugetar prezintă anumite diferenţieri în funcţie de categoria de bugete la
care se referă, dar are şi multe elemente comune ce corespund unui proces decizional.
Din punct de vedere metodologic, Ministerul Finanţelor Publice, ca instituţie specializată a
Guvernului ce are responsabilitatea administrării bugetelor publice, emite norme metodologice,
ordine, instrucţiuni sau notificări în aplicarea legislației specifice procesului bugetar.
3.2. Etapele procesului bugetar

Procesul bugetar presupune parcurgerea următoarelor etape consecutive:
1) Elaborarea bugetelor
2) Aprobarea bugetului de către Parlament
3) Execuția bugetului
4) Încheierea exercițiului bugetar
5) Controlul execuției bugetului
6) Aprobarea execuției bugetului
1) Elaborarea bugetelor
Legile bugetare anuale
În cadrul legilor bugetare anuale se includ:
 legea bugetului de stat, legea de rectificare a bugetului de stat;
 legea bugetului asigurărilor sociale de stat, legea de rectificare a bugetului asigurărilor
sociale de stat.
Proiectele legilor bugetare anuale şi ale bugetelor se elaborează de către Guvern, prin Ministerul
Finanţelor Publice, pe baza:
a) prognozelor indicatorilor macroeconomici şi sociali pentru anul bugetar pentru care se
elaborează proiectul de buget, precum şi pentru următorii 3 ani;
b) politicilor fiscale şi bugetare;
c) legii pentru aprobarea limitelor specificate în cadrul fiscal-bugetar;
d) prevederilor memorandumurilor de finanţare, ale memorandumurilor de înţelegere sau
ale altor acorduri internaţionale cu organisme şi instituţii financiare internaţionale,
semnate şi/sau ratificate;
e) politicilor şi strategiilor sectoriale, a priorităţilor stabilite în formularea propunerilor de
buget, prezentate de ordonatorii principali de credite;
f) propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite;
g) programelor întocmite de către ordonatorii principali de credite în scopul finanţării unor
acţiuni sau ansamblu de acţiuni, cărora le sunt asociate obiective precise şi indicatori
de rezultate şi de eficiență;
h) propunerilor de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum şi de
transferuri consolidabile pentru autorităţile administraţiei publice locale;
i) posibilităţilor de finanţare a deficitului bugetar.
Calendarul bugetar
 Elaborarea indicatorilor macroeconomici
Până la data de 1 iunie a anului curent, Comisia Naţională de Prognoză elaborează prognozele
indicatorilor macroeconomici şi sociali.Aceste prognoze vor fi actualizate, după caz, pe parcursul
desfăşurării procesului bugetar şi vor fi publicate pe site-ul Comisiei Naţionale de Prognoză.
 Limitele de cheltuieli

16
ADMINISTRAȚIE
Până la data de 31 iulie a fiecărui an, Ministerul Finanţelor Publice va înainta Guvernului, limitele
de cheltuieli pentru anul bugetar următor, precum şi estimările pentru următorii 3 ani, stabilite pe
ordonatorii principali de credite.
 Scrisoarea-cadru
Până la data de 1 august a fiecărui an, Ministrul finanţelor publice va transmite ordonatorilor
principali de credite o scrisoare-cadru, care va specifica contextul macroeconomic pe baza căruia
vor fi întocmite proiectele de buget, metodologiile de elaborare a acestora, precum şi limitele de
cheltuieli aprobate de Guvern.
 Propunerile bugetare ale ordonatorilor principali de credite
Până la data de 1 septembrie a fiecărui an, ordonatorii principali de credite depun la

Ministerul Finanţelor Publice propunerile pentru proiectul de buget şi anexele, pentru anul
bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli şi estimările pentru următorii 3 ani,
comunicate, însoţite de documentaţii şi fundamentări detaliate.
Camera Deputaţilor şi Senatul, cu consultarea Guvernului, îşi aproba bugetele proprii şi le
înaintează Guvernului în vederea includerii lor în proiectul bugetului de stat.
Autorităţile administraţiei publice locale au aceeaşi obligaţie pentru propunerile de transferuri
consolidate şi de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat.
În situaţia în care ordonatorii principali de credite nu îşi aliniază propunerea de buget la strategia
fiscal-bugetară şi metodologia pentru elaborarea proiectului anual de buget, Ministerul Finanţelor
Publice va solicita acestora punerea de acord și refacerea proiectelor de buget şi anexelor.
Până la data de 15 septembrie a fiecărui an, proiectele de buget şi anexele refăcute, se depun
la Ministerul Finanţelor Publice.
 Transmiterea proiectului de buget la Guvern şi Parlament/Raportul anual la buget

Până la data de 30 septembrie a fiecărui an, Ministerul Finanţelor Publice, pe baza proiectelor
de buget ale ordonatorilor principali de credite şi a bugetului propriu, întocmeşte proiectele legilor
bugetare şi proiectele bugetelor, pe care le depune la Guvern pentru prima lectură.
Proiectul legii bugetului de stat este însoţit de un raport privind situaţia macroeconomică pentru
anul bugetar pentru care se elaborează proiectul de buget şi proiecţia acesteia în următorii 3 ani.
Acest raport va cuprinde un rezumat al politicilor macroeconomice în contextul cărora au fost
elaborate proiectele de buget, precum şi strategia Guvernului în domeniul investiţiilor publice.
Raportul şi proiectele legilor bugetare anuale vor exprima politica fiscal-bugetară a Guvernului,
precum şi alte informaţii relevante în domeniu.
Până la data de 1 noiembrie a fiecărui an, Ministerul Finanţelor Publice, pe baza prognozelor de
toamnă ale Comisiei Naţionale de Prognoză, definitivează proiectele de buget ale ordonatorilor
principali de credite şi al bugetului propriu şi proiectele legilor bugetare anuale, pe care le depune
la Guvern.
După însuşirea de către Guvern a proiectelor legilor bugetare şi de buget, acesta le supune spre
adoptare Parlamentului, cel mai târziu până la data de 15 noiembrie a fiecărui an.
 Transmiterea proiectului de buget la Guvern şi Parlament în anii în care se

organizează alegeri generale parlamentare în ultimele 3 luni ale anului
În cazul în care alegerile generale parlamentare sunt organizate în ultimele 3 luni ale anului,
calendarul este următorul:
 Ministerul Finanţelor Publice, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de
credite şi a bugetului propriu, întocmeşte proiectele legilor bugetare şi proiectele bugetelor
pe anul următor, pe care le depune la Guvern în termen de 15 zile de la învestirea
noului Guvern, conform art. 103 din Constituţia României, republicată;

17
ADMINISTRAȚIE
 după însuşirea de către Guvern a proiectelor legilor bugetare şi a proiectelor de buget,
acesta le supune spre adoptare Parlamentului cel mai târziu în 20 de zile de la învestire,
fără a depăşi data de 31 decembrie a anului în curs.
2) Aprobarea bugetelor
Bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele
instituţiilor publice autonome, bugetele creditelor externe contractate sau garantate de stat,
bugetele fondurilor externe nerambursabile, bugetul trezoreriei statului şi bugetele instituţiilor
publice se aprobă astfel:
a) bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale,
bugetele creditelor externe contractate sau garantate de stat şi bugetele fondurilor externe
nerambursabile, prin lege;
b) bugetele instituţiilor publice autonome, de către organele abilitate în acest scop prin legi
speciale;
c) bugetele centralizate ale instituţiilor publice finanţate parţial de la bugetele prevăzute la
lit. a), prin lege, ca anexe la bugetele ordonatorilor principali de credite, detaliate la
nivel de capitol şi de titluri de cheltuieli; aprobarea bugetelor pe instituţii şi detalierea
acestora la nivel de subcapitol şi paragraf, precum şi la nivel de articol şi alineat se
realizează de ordonatorul principal de credite.
d) bugetele instituţiilor publice finanţate integral din bugetele prevăzute la lit. a), de către
ordonatorul de credite ierarhic superior al acestora;
e) bugetele instituţiilor publice care se finanţează integral din venituri proprii, de către
organul de conducere al instituţiei publice şi cu acordul ordonatorului de credite
ierarhic superior;
f) bugetul trezoreriei statului, prin hotărâre a Guvernului.
Bugetele prevăzute la lit. d) şi e) se aprobă în termen de 15 zile de la data publicării legii bugetare
anuale sau a legii de rectificare în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Aprobarea bugetului de către Parlament

Bugetele se aprobă de Parlament pe ansamblu, pe părţi, capitole, subcapitole, titluri, articole,
precum şi alineate, după caz, şi pe ordonatorii principali de credite, pentru anul bugetar, precum şi
creditele de angajament pentru acţiuni anuale şi multianuale.
Conform legislaţiei în vigoare, legile bugetare anuale sunt adoptate de Parlament, elaborate
de Guvern în contextul strategiei macroeconomice asumate de acesta.
În cazul în care legile bugetare anuale, depuse în termen legal, nu au fost adoptate de către
Parlament până cel târziu la data de 15 decembrie a anului anterior anului la care se referă
proiectul de buget, Guvernul va solicita Parlamentului aplicarea procedurii de urgenţă.
Parlamentul va lua în dezbatere numai amendamentele prin care se propun modificări sau
completări la proiectul legii bugetare anuale şi la anexele la acesta, la creditele bugetare şi/sau de
angajament prezentate de Guvern.
În timpul dezbaterilor nu pot fi aprobate amendamente la legile bugetare anuale, care determină
majorarea nivelului deficitului bugetar.
Modificarea creditelor bugetare şi/sau de angajament, ca urmare a amendamentelor propuse, se
face numai prin redistribuiri de sume între subdiviziuni ale clasificaţiei bugetare.
3) Execuția bugetelor
Procesul execuției bugetare, datorită complexității sale și a dependenței de o multitudine de
factori, face ca structura inițială a bugetului să se modifice ca urmare a necesităților de realocare a
resurselor, ceea ce implică modificarea structurii creditelor.

18
ADMINISTRAȚIE
Prin legile bugetare anuale se prevăd şi se aprobă creditele bugetare pentru cheltuielile fiecărui
exerciţiu bugetar, precum şi structura funcţională şi economică a acestora.
Creditele bugetare aprobate sunt autorizate pe durata exerciţiului bugetar.
Alocaţiile pentru cheltuielile de personal, aprobate pe ordonatori principali de credite şi, în cadrul
acestora, pe capitole, nu pot fi majorate şi nu pot fi virate şi utilizate la alte articole de cheltuieli.
Alocaţiile pentru cheltuielile de investiţii aprobate pe ordonator principal de credite nu pot fi virate
şi utilizate pentru alte naturi de cheltuieli.
Ordonatorii principali de credite au obligaţia să întreprindă toate măsurile necesare pentru
încadrarea în alocaţiile de cheltuieli de personal şi în numărul maxim de posturi aprobate prin
legile bugetare anuale.
Creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate şi utilizate
pentru finanţarea altui ordonator principal de credite. De asemenea, creditele bugetare aprobate la
un capitol nu pot fi utilizate pentru finanţarea altui capitol.
Virările de credite bugetare între celelalte subdiviziuni ale clasificaţiei bugetare, sunt în
competenţa fiecărui ordonator principal de credite, pentru bugetul propriu şi bugetele instituţiilor
subordonate, şi se pot efectua în limita a 20% cumulat la nivelul unui an din prevederile capitolului
bugetar, aprobate prin legea bugetară anuală la nivelul ordonatorului principal de credite, cu cel
puţin o lună înainte de angajarea cheltuielilor.
Pe baza justificărilor corespunzătoare, virările de credite bugetare de la un capitol la alt capitol al
clasificaţiei bugetare, precum şi între programe se pot efectua, în limita de 20% din prevederile
capitolului bugetar, aprobate prin legea bugetară anuală la nivelul ordonatorului principal de
credite, şi, respectiv, de 10% din prevederile programului, cumulat la nivelul unui an, care urmează
a se suplimenta, cu cel puţin o lună înainte de angajarea cheltuielilor, cu acordul Ministerului
Finanţelor Publice.
Virările de credite bugetare între capitolele de cheltuieli trebuie să respecte următoarea
cerință prevazută de lege: se pot realiza începând cu semestrul al II-lea al exercițiului
bugetar.
În procesul execuţiei bugetare, cheltuielile bugetare parcurg următoarele faze: angajare,
lichidare, ordonanţare, plată.
Execuţia bugetară se bazează pe principiul separării atribuţiilor persoanelor care au calitatea
de ordonator de credite de atribuţiile persoanelor care au calitatea de conducător al
compartimentului financiar-contabil.
Pentru operaţiunile specifice angajării, lichidării şi ordonanţării cheltuielilor sunt autorizați
ordonatorii de credite, în limita creditelor de angajament și a creditelor bugetare aprobate şi
se efectuează pe baza avizelor compartimentelor de specialitate ale instituţiei publice.
Plata cheltuielilor se efectuează de persoanele autorizate care, potrivit legii, poartă denumirea
generică de contabil, în limita creditelor bugetare aprobate şi a fondurilor disponibile cu această
destinaţie.
4) Încheierea exercițiului bugetar

Exercițiul bugetar începe la data de 01 ianuarie și se încheie la data de 31 decembrie a
fiecărui an.
Orice venit neîncasat şi orice cheltuiala angajată, lichidată şi ordonanţată, în cadrul prevederilor
bugetare, şi neplătită până la data de 31 decembrie se vor încasa sau se vor plăti, după caz, în
contul bugetului pe anul următor.
Creditele de angajament pentru care nu au fost încheiate angajamente legale şi creditele bugetare
neutilizate la sfârşitul anului bugetar sunt anulate de drept.
Disponibilităţile din fondurile externe nerambursabile şi cele din fondurile publice destinate
cofinanţării contribuţiei financiare a Comunităţii Europene, rămase la finele exerciţiului bugetar în
conturile structurilor de implementare, se reportează în anul următor.

19
ADMINISTRAȚIE
5) Controlul execuției bugetelor

Ministerul Finanţelor Publice solicită ordonatorilor principali de credite, atât în cursul anului, cât şi
cu ocazia încheierii execuţiei bugetare, rapoarte de audit intern prevăzute în actele normative în
vigoare, precum şi alte rapoarte periodice privind utilizarea fondurilor publice, care se publică
pe site-ul ordonatorilor principali de credite.

6) Aprobarea execuției bugetelor
Pe baza situaţiilor financiare prezentate de ordonatorii principali de credite, a conturilor privind
execuţia de casa a bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat şi a bugetelor fondurilor
speciale, prezentate de organele care, potrivit legii, au aceasta sarcina, şi în urma verificării şi
analizării acestora, Ministerul Finanţelor Publice elaborează contul general anual de execuţie
a bugetului de stat şi, respectiv, contul de execuţie a bugetului asigurărilor sociale de stat,
care au ca anexe conturile anuale de execuţie a bugetelor fondurilor speciale şi bugetele

ordonatorilor principali de credite, inclusiv anexele la acestea, pe care le prezintă Guvernului.
Guvernul analizează şi prezintă spre adoptare Parlamentului contul general anual de execuţie a
bugetului de stat, a bugetului asigurărilor sociale de stat şi celelalte conturi anuale de execuţie,
până la data de 1 iulie a anului următor celui de execuţie.
Conturile generale anual de execuţie a bugetului de stat, a bugetului asigurărilor sociale de stat
şi celelalte conturi anuale de execuţie se aprobă prin lege după verificarea acestora de către
Curtea de Conturi.
Rezultatele fiecărui exerciţiu bugetar se aprobă prin:
a) legea privind contul general anual de execuţie a bugetului de stat;
b) legea privind contul general anual de execuţie a bugetului asigurărilor sociale de stat.
Posibilități de rectificare a bugetului

Legile bugetare anuale pot fi modificate în cursul exerciţiului bugetar prin legi de
rectificare, elaborate cel mai târziu până la data de 30 noiembrie.
Legilor de rectificare li se vor aplica aceleaşi proceduri ca şi legilor bugetare anuale iniţiale, cu
excepţia termenelor din calendarul bugetar.
Prin excepţie, în cazul înrăutăţirii semnificative a prognozei indicatorilor macroeconomici poate fi
promovată o rectificare bugetară în primul semestru al anului.
3.3. Faze ale procesului de execuție a cheltuielilor bugetare

Roluri și responsabilități – delegarea de competențe în procesul execuției bugetare
Instituțiile publice, indiferent de subordonare și de modul de finanțare a cheltuielilor, au obligația să
respecte procedurile privind parcurgerea celor 4 faze ale execuției bugetare a cheltuielilor,
respectiv angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor, precum și să organizeze,
să conducă evidența și să raporteze angajamentele bugetare și legale.
Execuția bugetară se bazează pe principiul separării atribuțiilor persoanelor care au calitatea
de ordonator de credite de atribuțiile persoanelor autorizate care, potrivit legii, poarta denumirea
generică de contabil.
Ordonatorii de credite ai bugetelor sunt autorizați să angajeze, să lichideze și să ordonanțeze
cheltuieli pe parcursul exercițiului bugetar, în limita creditelor bugetare aprobate, iar plata
cheltuielilor se efectuează de persoanele autorizate care, potrivit legii, poartă denumirea generică
de contabil.

20
ADMINISTRAȚIE
Operațiunile specifice angajării, lichidării și ordonanțării cheltuielilor sunt în competența
ordonatorilor de credite și se efectuează pe baza propunerilor compartimentelor de
specialitate ale instituției publice.
Ordonatorii de credite pot delega aceasta calitate înlocuitorilor de drept, secretarilor generali
sau altor persoane împuternicite în acest scop.
Actele de delegare a atribuţiilor desemnează persoanele din cadrul instituţiilor publice
împuternicite să semneze pentru şi în numele ordonatorilor de credite.
În actul de delegare trebuie să se specifice:
 limitele şi condiţiile delegării
 atribuţiile persoanelor delegate să semneze documentele de angajare, lichidare şi
ordonanțare a cheltuielilor
 subdiviziunile clasificaţiei bugetului aprobat pentru care au fost împuternicite să efectueze
aceste operaţiuni
 termenul de valabilitate a împuternicirii
Actele de delegare, însoţite de specimenele de semnături ale persoanelor care au fost
împuternicite, trebuie comunicate:
- persoanelor împuternicite

- conducătorului compartimentului financiar (financiar-contabil) care nu poate efectua nici o
plata ordonanţată de o persoană care nu a fost imputernicita în acest sens
- persoanei desemnate să exercite controlul financiar preventiv propriu
1. Angajarea cheltuielilor
Sumele aprobate, la partea de cheltuieli, în cadrul cărora se angajează, se ordonanţează şi se
efectuează plăți, reprezintă limite maxime care nu pot fi depăşite.
Creditul de angajament reprezintă limita maximă a cheltuielilor ce pot fi angajate, în timpul
exerciţiului bugetar, în limitele aprobate.
Creditul bugetar este suma aprobată prin buget, reprezentând limita maximă până la care se pot
ordonanţa şi efectua plăţi în cursul anului bugetar pentru angajamentele contractate în cursul
exerciţiului bugetar şi/sau din exerciţii anterioare pentru acţiuni multianuale, respectiv se pot
angaja, ordonanţa şi efectua plăţi din buget pentru celelalte acţiuni.
Acţiunile multianuale reprezintă programe, proiecte şi altele asemenea care se desfăşoară pe o
perioadă mai mare de un an şi dau naştere la credite de angajament şi credite bugetare.
Angajarea oricărei cheltuieli din fonduri publice îmbracă doua forme de angajamente:
a) Angajamentul legal - faza în procesul execuţiei bugetare reprezentând orice act juridic din
care rezultă sau ar putea rezultă o obligaţie pe seama fondurilor publice.
Angajamentul legal trebuie să se prezinte sub forma scrisă şi să fie semnat de ordonatorul de
credite. Angajamentul legal ia forma unui contract de achiziţie publică, comanda, convenţie,
contract de muncă, acte de control, acord de împrumut etc.
Aceste proiecte de angajamente legale nu pot fi aprobate de către ordonatorul de credite
decât dacă au primit în prealabil viza de control financiar preventiv propriu în condiţiile legii.
La instituţiile publice la care operaţiunile sunt supuse controlului financiar preventiv delegat
angajarea şi ordonanţarea cheltuielilor se efectuează şi cu viza prealabilă a controlorului delegat,
conform legislaţiei în vigoare.
b) Angajamentul bugetar - orice act prin care o autoritate competentă, potrivit legii, afectează
fonduri publice unor anumite destinaţii, în limita creditelor bugetare aprobate.
Este interzis ordonatorilor de credite aprobarea unor angajamente legale fără asigurarea că au
fost rezervate şi fondurile publice necesare plăţii acestora în exerciţiul bugetar, cu excepţia
acţiunilor multianuale.

21
ADMINISTRAȚIE
Valoarea angajamentelor legale nu poate depăşi valoarea angajamentelor bugetare şi, respectiv,
a creditelor bugetare aprobate, cu excepţia angajamentelor legale aferente acţiunilor multianuale
care nu pot depăşi creditele de angajament aprobate în buget.
Angajamentele bugetare pot fi:
 angajamente bugetare individuale - angajament specifice unor operaţiuni noi care
urmează să se efectueze.
 angajamente bugetare globale - pentru cheltuieli curente de natura administrativă, ce se
efectuează în mod repetat pe parcursul aceluiaşi exerciţiu bugetar, se pot întocmi
propuneri de angajamente legale provizorii, materializate în bugete previzionale, care se
înaintează pentru viza de control financiar preventiv propriu împreună cu angajamentele
bugetare globale.
Avizarea proiectelor de angajamente legale se poate face după îndeplinirea următoarelor

condiţii:
a) proiectul de angajament legal a fost prezentat în conformitate cu normele metodologice;
b) existenta creditelor bugetare disponibile la subdiviziunea corespunzătoare din bugetul
aprobat;
c) proiectul de angajament legal se încadrează în limitele angajamentului bugetar (controlul

bugetar);
d) proiectul de angajament legal respecta toate prevederile legale care îi sunt aplicabile, în
vigoare la data efectuării sale (controlul de legalitate);
e) proiectul de angajament legal respectă, sub toate aspectele, ansamblul principiilor şi
regulilor
procedurale şi metodologice care sunt aplicabile categoriei de cheltuieli din care fac parte
(controlul de regularitate).
Persoana desemnată să exercite controlul financiar preventiv propriu poate să refuze
acordarea vizei dacă considera că nu sunt îndeplinite condiţiile menţionate mai sus.
2. Lichidarea cheltuielilor
Reprezintă fază în procesul execuției bugetare, în care ordonatorul de credite verifică
existența dreptului creditorului, determină sau verifică realitatea și cuantumul obligației de
plată și verifică condițiile de exigibilitate ale obligației de plată, pe baza documentelor
justificative care să ateste operaţiunile respective.
Determinarea sau verificarea existenţei sumei datorate creditorului se efectuează de către
persoana împuternicită de ordonatorul de credite.
Documentele care atestă că bunurile au fost livrate livrate, lucrările executate şi serviciile
prestate sau din care reies obligaţii de plată certe, se vizează pentru “Bun de plată” de
către ordonatorul de credite sau de persoana delegată cu aceste atribuţii.
Persoana împuternicită să efectueze lichidarea cheltuielilor verifică personal documentele
justificative şi confirmă pe propria răspundere că această verificare a fost realizată.
3. Ordonanțarea cheltuielilor
Este faza în procesul execuţiei bugetare în care se confirmă că livrările de bunuri au fost efectuate
sau alte creanţe au fost verificate şi că plata poate fi realizată.
Ordonanţarea de plată este documentul intern prin care ordonatorul de credite dă dispoziţie
conducătorului compartimentului financiar (financiar-contabil) să întocmească instrumentele de
plată a cheltuielilor.
Ordonanţarea de plată este datată şi semnată de ordonatorul de credite sau de persoana
delegată cu aceste atribuţii, este însoţită de documentele justificative în original şi va purta viza

22
ADMINISTRAȚIE
persoanelor autorizate din compartimentele de specialitate, care să confirme corectitudinea
sumelor
de plată, livrarea şi receptionarea bunurilor, executarea lucrărilor şi prestarea serviciilor, existenta
unui alt titlu care să justifice plata, precum şi, după caz, înregistrarea bunurilor în gestiunea
instituţiei şi în contabilitatea acesteia.
Nici o ordonanțare de plată nu poate fi prezentată spre semnare ordonatorului de credite
decât după ce persoana desemnată să exercite controlul financiar preventiv propriu a
acordat viza.
Ordonanțările de plată nevizate de persoana desemnată să exercite controlul financiar preventiv
propriu sunt nule şi fără valoare pentru conducătorul compartimentului financiar (financiar-contabil)
care urmează să facă plata, dacă nu sunt autorizate în condiţiile prevăzute de lege.
4. Plata cheltuielilor
Plata cheltuielilor este faza finală a execuţiei bugetare prin care instituţia publică este eliberată de
obligaţiile sale faţă de terţii-creditori.
Plata cheltuielilor se efectuează de persoanele autorizate care, potrivit legii, poartă
denumirea generică de contabil, în limita creditelor bugetare şi destinaţiilor aprobate, în
condiţiile dispoziţiilor legale, prin unităţile de trezorerie şi contabilitate publică la care îşi au
conturile deschise, cu excepţia plăţilor în valută, care se efectuează prin bănci, sau a altor plăți
prevăzute de lege să se efectueze prin bănci.
Plata se efectuează de conducătorul compartimentului financiar (financiar-contabil) numai dacă

sunt îndeplinite următoarele condiţii:
- cheltuielile care urmează să fie plătite au fost angajate, lichidate şi ordonanţate;
- există credite bugetare deschise/repartizate sau disponibilităţi în conturi de disponibil;
- subdiviziunea bugetului aprobat de la care se efectuează plata este cea corectă şi
corespunde naturii cheltuielilor respective;
- există toate documentele justificative care să justifice plata;
- semnăturile de pe documentele justificative aparţin ordonatorului de credite sau
persoanelor desemnate de acesta să exercite atribuţii ce decurg din procesul executării
cheltuielilor bugetare, potrivit legii;
- beneficiarul sumelor este cel îndreptăţit potrivit documentelor care atestă serviciul
efectuat;
- suma datorată beneficiarului este corectă;
- documentele de angajare şi ordonanțare au primit viza de control financiar preventiv
propriu;
- documentele sunt întocmite cu toate datele cerute de formular;
- alte condiţii prevăzute de lege.
Nu se poate efectua plata:

- în cazul în care nu există credite bugetare deschise şi/sau repartizate ori disponibilităţile
sunt insuficiente;
- când nu există confirmarea serviciului efectuat şi documentele nu sunt vizate pentru "Bun
de plată";
- când beneficiarul nu este cel faţă de care instituţia are obligaţii;
- când nu exista viza de control financiar preventiv propriu pe ordonanţarea de plată şi nici
autorizarea prevăzută de lege.
În cazul constatării unei erori în legătură cu plata ce urmează să fie efectuată, conducătorul
compartimentului financiar (financiar-contabil) suspendă plata.

23
ADMINISTRAȚIE
Motivele deciziei de suspendare a plăţii se prezintă într-o declaraţie scrisă care se trimite
ordonatorului de credite şi, spre informare, persoanei desemnate sa exercite controlul
financiar preventiv propriu.
Ordonatorul de credite poate solicita în scris şi pe propria răspundere efectuarea plăţilor.
Capitolul 4. ÎMBUNĂTĂŢIREA SISTEMULUI DE STABILIRE ŞI ÎNCASARE A VENITURILOR

BUGETARE
4.1. Sistemul de stabilire și încasare a veniturilor bugetare

Veniturile statului sunt formate din totalitatea resurselor bănești, provenite din prelevări obligatorii
de impozite și taxe, stabilite în condițiile legii.
Prin sistemul veniturilor bugetare se înțelege totalitatea veniturilor colectate la bugetul general
consolidat.
Veniturile bugetare se caracterizează prin anumite trăsături determinate de: modul de stabilire,
proveniență, termene de plată, înlesniri acordate la plată.
Veniturile bugetare se identifică prin anumite elemente comune, respectiv:

a) denumirea venitului bugetar;
b) subiectul impunerii;
c) materia impozabilă;
d) baza de impunere;
e) perceperea (încasarea) venitului bugetar;
f) termenele de plată;
g) înlesnirile acordate la plată.
Veniturile bugetare sunt grupate în:
I. Venituri curente:
A. Venituri fiscale:
- impozit pe venit, profit și câștiguri din capital
- impozit pe salarii
- impozite și taxe pe proprietate
- impozite și taxe pe bunuri și servicii
- impozit pe comerțul exterior și tranzacțiile internaționale venituri încadrate în
resursele proprii ale bugetului uniunii europene
- alte impozite și taxe fiscale
B. Contribuții din asigurări:
- contribuțiile angajatorilor
- contribuțiile asiguraților
C. Venituri nefiscale:
- venituri din proprietate
- vânzări de bunuri și servicii
- venituri din prestări de servicii și alte activități
II. Venituri din capital
Venituri din valorificarea unor bunuri
III. Operațiuni financiare
Încasări din rambursarea împrumuturilor acordate
IV. Subvenții
Donații din străinatate
Sume primite de la Uniunea Europeană / alți donatori în contul plăților efectuate și
prefinanțări

24
ADMINISTRAȚIE
Alte sume primite de la Uniunea Europeană
Sume primite de la Uniunea Europeană /alți donatori în contul plăților efectuate și
prefinanțări aferente cadrului financiar 2014-2020
Veniturile bugetare sunt încasate pe surse de venit și se utilizează pentru finanțarea
cheltuielilor de funcționare ale statului și pentru finanțarea unor acțiuni economice.
4.2. Veniturile instituțiilor publice

Veniturile instituțiilor publice provin din:
 finanțări acordate instituțiilor publice de la bugetul de stat, bugetele locale etc., după caz;
 unele instituții sunt finanțate parțial sau integral din venituri proprii, reprezentând taxe pentru
serviciile prestate, stabilite în condițiile legii;
 venituri din subvenții;
 venituri din alocații bugetare cu destinație specială reprezintă sume acordate din bugetul
destat sau bugetele locale unor instituții publice pentru realizarea unor acțiuni în interesul
statului;
 venituri din alte activități cum ar fi: despăgubiri, amenzi, donații, sponsorizări, granturi,
venituri din vânzarea activelor.
 venituri financiare;
 venituri din provizioane și ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare în cazul
nematerializării unui risc pentru care s-a constituit un provizion sau o cheltuială cu un
proces pentru care a fost constituit provizionul, însă procesul a fost câștigat de instituția
publică;
 venituri extraordinare includ veniturile din despăgubiri;
 venituri din activitățile economice desfășurate, numai instituțiile publice care prin Hotărârea
de
organizare și funcționare au dreptul să desfășoare asemenea activități și sunt înregistrate

la organul fiscal teritorial de care aparțin în scopuri de TVA pentru componenta de
activitate economică desfășurată.
În completarea acestora, instituţiile publice pot beneficia şi de fonduri externe nerambursabile
primite de la Uniunea Europeană sau fonduri externe rambursabile acordate de unele instituţii
financiare, precum şi de donaţii şi sponsorizări.
Sumele alocate de la bugetul de stat sau bugetele locale:
 se acordă sub forma finanţărilor
 sumele acordate îmbracă forma creditelor bugetare
 sumele acordate au caracter nerambursabil.
În situațiile financiare ale instituțiilor publice veniturile sunt reflectate în anexe, respectiv:
Contul de rezultat economic (patrimonial), care:

 exprimă performanţa financiară
 prezintă veniturile şi finanţările după sursa lor, indiferent dacă au fost încasate sau nu şi
cheltuielile după natură şi destinaţie, indiferent dacă au fost plătite/nu au fost plătite
 determină rezultatul: excedent/deficit patrimonial
 prezintă următoarea structură:
 Venituri operaționale:
- venituri din impozite şi taxe, contribuţii şi alte venituri
- venituri din activităţi economice
- finanţări, subvenţii, transferuri, alocaţii bugetare cu destinaţie specială
- alte venituri operaţionale
 Venituri financiare
 Venituri extraordinare

25
ADMINISTRAȚIE
Contul de execuție bugetară va cuprinde toate operațiunile financiare cu privire la veniturile

încasate, în structura în care a fost aprobat bugetul de venituri și cheltuieli al unei instituții publice.
Acesta conține informații privind veniturile:
 prevederi bugetare inițiale, prevederi bugetare definitive;
 drepturi constatate;
 încasări realizate;
 drepturi constatate de încasat.
Momentul recunoașterii veniturilor:

- veniturile fiscale la momentul declarării pe baza de declarație fiscala sau decizie a
organului fiscal;
- veniturile din activități economice la momentul transferului dreptului de proprietate;
- veniturile din diferențe de curs valutar la momentul decontării sau al evaluării, la întocmirea
situațiilor financiare;
- veniturile din dobânzi pe măsura generării venitului respectiv (nu al încasării).
Capitolul 5. INDICATORI FINANCIARI DE PERFORMANȚĂ AI ORGANIZAȚIEI
5.1. Situațiile financiare – întocmire și structură

Exerciţiul financiar reprezintă perioada pentru care trebuie întocmite situaţiile financiare anuale şi
de regulă coincide cu anul calendaristic.
Exerciţiul financiar pentru instituţiile publice este anul bugetar, respectiv anul calendaristic care
începe la data de 1 ianuarie şi se încheie la data de 31 decembrie.
Pentru instituţiile publice documentul oficial de prezentare a situaţiei patrimoniului aflat în
administrarea statului şi a unităţilor administrativ-teritoriale şi a execuţiei bugetului de

venituri şi cheltuieli este Situaţia financiară, trimestrială şi anuală.
Întocmirea situațiilor financiare anuale trebuie să fie precedată obligatoriu de inventarierea
generală a elementelor de activ și de pasiv și a celorlalte bunuri și valori aflate în gestiune.
Instituţiile publice ai căror conducători au calitatea de ordonatori de credite, precum şi direcţiile
generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti depun un exemplar al situaţiilor
financiare trimestriale şi anuale la instituţiile ierarhic superioare la termenele prevăzute în Legea
contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Situaţiile financiare trimestriale şi anuale ale instituţiilor publice se semnează de
ordonatorul de credite şi de conducătorul compartimentului financiar-contabil sau de altă
persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie.
Situațiile financiare trimestriale și anuale cuprind:

a. Bilanțul;
b. Contul de rezultat patrimonial;
c. Situația fluxurilor de trezorerie;
d. Contul de execuție bugetară;
e. Anexe la situațiile financiare, care includ politici contabile și note explicative.
a. Bilanțul
Instituțiile publice cu personalitate juridică sunt titulare de patrimoniu. Ele posedă un ansamblu de
bunuri corporale și necorporale necesare desfășurării activității, bunuri din a căror utilizare și
gestionare rezultă drepturi și obligații cu valoare economică.
Cuantificarea patrimoniului, atât la nivel global cât și la nivel structural, se realizează prin bilanțul
contabil. Bilanţul evidenţiază, în etalon monetar, echilibrul dintre bunurile economice şi sursele lor

26
ADMINISTRAȚIE
de finanţare, precum şi rezultatele activităţii.
Procedeu specific metodei contabilităţii, bilanţul contabil este un calcul de sinteză care reflectă în
expresie valorică, situaţia tuturor elementelor patrimoniale ale unităţii, respectiv a elementelor de
activ, datorii și capital propriu ale instituției publice la sfârșitul perioadei de raportare:
- Un activ reprezintă o resursă controlată de instituția publică drept rezultat al unor
evenimente trecute, de la care se așteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru
instituție și al cărei cost poate fi evaluat în mod credibil;
- O datorie reprezintă o obligație actuală a instituției publice care decurge din evenimente
trecute și prin decontarea căreia se așteaptă să rezulte o ieșire de resurse care
încorporează beneficii economice;
- Capitalul propriu reprezintă interesul rezidual al statului sau al unităților administrativ-
teritoriale, în calitate de proprietari ai activelor unei instituții publice după deducerea tuturor
datoriilor. Capitalurile proprii se mai numesc și active nete sau patrimoniu net și se
determină ca diferență între active și datorii.
Bilanțul contabil este considerat documentul ce descrie poziția financiară o unei entități la un
moment dat, indicând și mărimea rezultatului.
Importanţa bilanţului contabil derivă din funcţiile pe care acesta le îndeplineşte:

- Funcţia de generalizare a datelor în ciclul contabil de prelucrare a informaţiilor izvorăşte din
necesitatea de a grupa datele dispersate ale contabilităţii curente, după criterii bine stabilite,
într-un număr restrâns de indicatori, care să poată oferi o imagine de ansamblu asupra
situaţiei economico-financiare a instituției.
- Funcţia de analiză a mersului activităţii economico-financiare se manifestă prin aceea
că, pe baza bilanţului contabil se analizează periodic, gradul realizării indicatorilor proiectaţi
şi a rezultatelor, se identifică rezerve şi se stabilesc măsuri de perfecţionare a activităţii
economice
şi financiare. Ordonatorii de credite analizează periodic situaţia economico-financiară, pe

baza bilanţului contabil, a anexelor sale şi a raportului de gestiune, componente de bază ale
dării de seama contabile.
- Funcţia de previziune constă în posibilitatea oferită de bilanţ de a orienta activitatea
viitoare. În acest scop, întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli pentru perioadele
următoare se fundamentează pe situaţia patrimonială şi a rezultatelor din perioada
considerată baza de raportare.
b. Contul de rezultat patrimonial

Este un alt instrument de modelare contabilă, care explică modul de constituire a rezultatului
financiar și permite desprinderea unor concluzii legate de performanța activității unei instituții
publice. Acest instrument oferă informații asupra activității, a modului cum sunt dimensionate
veniturile, cheltuielile și rezultatele pe care acestea le generează.
Contul de rezultat patrimonial exprimă performanța financiară a instituției publice, cu ajutorul
acestei situații determinându-se rezultatul exercițiului, ca diferență între venituri, respective
cheltuieli, pe fiecare sursă de finanțare. Rezultatul exercițiului este un rezultat patrimonial.
Rezultatul patrimonial este un rezultat economic ce exprimă performanța financiară a unei
instituții publice, respectiv excedentul sau deficitul patrimonial. Acesta se determină pe
fiecare sursă de finanțare, precum și pe total, ca diferență între veniturile realizate și cheltuielile
efectuate
în exercițiul financiar curent.
Contul de rezultat patrimonial prezintă situația veniturilor și cheltuielilor din cursul exercițiului
curent.
 Veniturile sunt prezentate pe feluri de venituri după natura sau sursa lor, indiferent dacă au

27
ADMINISTRAȚIE
fost încasate sau nu.
 Cheltuielile sunt prezentate pe feluri de cheltuieli după natura sau destinația lor, indiferent
dacă au fost plătite sau nu.
c. Situația fluxurilor de trezorerie

Instituțiile publice au obligația să prezinte, la unitățile de trezorerie ale statului la care au deschise
conturile, situația fluxurilor de trezorerie pentru obținerea vizei privind exactitatea plăților de casă,
a soldurilor conturilor de disponibilități, după caz, pentru asigurarea concordanței datelor din
contabilitatea instituției publice cu cele din contabilitatea unităților de trezorerie ale statului.
Situațiile fluxurilor de trezorerie care nu corespund cu datele din evidența trezoreriilor statului se
vor restitui instituțiilor publice respective pentru a introduce corecturile corespunzătoare.
Le este interzis instituțiilor publice să centralizeze situațiile financiare ale instituțiilor din subordine
care nu au primit viza trezoreriei statului.
d. Contul de execuție bugetară

Contul de execuție bugetară cuprinde toate operațiunile financiare efectuate în exercițiul financiar
curent, respectiv încasările realizate și plățile efectuate, în structura în care a fost aprobat bugetul,
precum și alte informații necesare unei bune administrări a bugetului.
Rezultatul execuției bugetare constituie, pe seama principiului contabilității de lichidități, un tablou
al încasărilor de venituri bugetare și al plăților efectuate din creditele bugetare aprobate ale
instituției, respectiv rezultatul concurent al celor două.
Dacă în cazul determinării rezultatului patrimonial funcționează contabilitatea de angajamente,
rezultatul execuției bugetare este stabilit de facto pe bază de lichidități, ceea ce înseamnă că
veniturile neîncasate în anul curent vor influența execuțiile bugetare ale anilor în care se vor
încasa.
e. Anexe la situațiile financiare, care includ politici contabile și note explicative

Situațiile financiare întocmite de instituțiile publice vor fi însoțite de anexe care includ politicile
contabile și note explicative referitoare la:
 elaborarea politicilor contabile, respectiv setul de proceduri elaborate și utilizate pentru

toate operaţiunile derulate, pornind de la întocmirea documentelor justificative până la
întocmirea situaţiilor financiare trimestriale şi anuale, cu respectarea principiilor de
bază ale contabilităţii de angajamente;
 notele explicative privind activele fixe, stocurile, creanțele, datoriile, execuția bugetului;
 analiza rezultatului patrimonial, situația modificărilor în structura activelor
nete/capitalurilor proprii.
Situaţiile financiare anuale vor fi însoţite de o declaraţie scrisă a administratorului,

ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării entităţii, prin care
îşi asumă răspunderea pentru întocmirea situaţiilor financiare anuale şi confirmă că:
a) politicile contabile utilizate la întocmirea situaţiilor financiare anuale sunt în conformitate cu
reglementările contabile aplicabile;
b) situaţiile financiare anuale oferă o imagine fidelă a poziţiei financiare, performanţei
financiare şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată;
c) persoana juridică îşi desfăşoară activitatea în condiţii de continuitate.
5.2. Indicatori financiari de performanță

Bilanţul instituțiilor publice se prezintă sub forma listei verticale, cu ordonarea elementelor
patrimoniale în active, datorii, capitaluri, rezerve şi alte componente ale situaţiei nete, finalitatea
fiind

28
ADMINISTRAȚIE
prezentarea situaţiei nete a patrimoniului.
Situția patrimoniului instituției publice se reflectă prin egalitatea bilanțieră:
ACTIVE NETE/CAPITALURI PROPRII = TOTAL ACTIVE – TOTAL DATORII
Indicatorii financiari pe bază de bilanț cuprind:

A. ACTIVE
Active necurente
- active fixe necorporale
- active fixe corporale
- active financiare
- creanţe necurente
Total active necurente
Active curente
- stocuri
- creanțe (sub un an)
- active financiare
- disponibilități
- alte valori și avansuri de trezorerie
- cheltuieli în avans
Total active curente
TOTAL ACTIVE
B. DATORII
Datorii necurente
- datorii comerciale și alte datorii
- împrumuturi pe termen lung
- provizioane
Total datorii necurente
Datorii curente
- datorii comerciale și alte datorii
- împrumuturi pe termen lung

- salarii, contribuții și alte drepturi sociale
- venituri în avans
- provizioane
Total datorii curente
TOTAL DATORII
ACTIVE NETE (TOTAL ACTIVE – TOTAL DATORII)
C. CAPITALURI PROPRII
Rezerve, fonduri
Rezultatul reportat (excedent/deficit)
Rezultatul patrimonial al exercițiului
TOTAL CAPITALURI PROPRII
Contul de rezultat patrimonial (Situația veniturilor, finanțărilor și cheltuielilor):

- exprimă performanța financiară pentru respectivul exercițiu financiar;
- prezintă veniturile și finanțările după natura sau sursa lor, indiferent dacă au fost încasate
sau nu;
- prezintă cheltuielile după natură și destinație, indiferent dacă au fost plătite sau nu. Costul
bunurilor de natura stocurilor se recunoaște în momentul consumului;

29
ADMINISTRAȚIE
- se determină rezultatul patrimonial al exercițiului: excedent/deficit, ca diferență între total
venituri și total cheltuieli.
Situația fluxurilor de trezorerie prezintă mișcările din trezorerie divizate în:

- Fluxuri de trezorerie din activitatea operațională;
- Fluxuri de trezorerie din activitatea de investiții;
- Fluxuri de trezorerie din activitatea de finanțare;
- Fluxuri de trezorerie din activitatea fonduri externe nerambursabile;
Contul de execuție bugetară trebuie să conțină următorii indicatori:

a) informații privind veniturile:
- prevederi bugetare inițiale, prevederi bugetare definitive;
- drepturi constatate;
- încasări realizate;
- drepturi constatate de încasat.
b) informații privind cheltuielile:
- credite de angajament inițiale, credite de angajament finale;
- credite bugetare inițiale, credite bugetare definitive;
- angajamente bugetare;
- angajamente legale;
- plăți efectuate;
- angajamente legale de plătit;
Capitolul 6. CONTROLUL UTILIZĂRII FONDURILOR PUBLICE
6.1. Conceptul de control intern managerial

Controlul intern/managerial = ansamblul formelor de control exercitate la nivelul entităţii publice,
inclusiv auditul intern, stabilite de conducere în concordanta cu obiectivele acesteia şi cu
reglementările legale, în vederea asigurării administrării fondurilor în mod economic, eficient şi
eficace; acesta include, de asemenea, structurile organizatorice, metodele şi procedurile.
Controlul intern/managerial are următoarele obiective generale:

- realizarea, la un nivel corespunzător de calitate, a atribuţiilor instituţiilor publice, stabilite în
concordanță cu propria lor misiune, în condiţii de regularitate, eficacitate, economicitate şi
eficiență;
– protejarea fondurilor publice împotriva pierderilor datorate erorii, risipei, abuzului sau
fraudei;
– respectarea legii, a reglementărilor şi deciziilor conducerii;
– dezvoltarea şi întreţinerea unor sisteme de colectare, stocare, prelucrare, actualizare şi
difuzare a datelor şi informaţiilor financiare şi de conducere, precum şi a unor sisteme şi proceduri
de informare publică adecvată prin rapoarte periodice.
Obligaţiile conducătorului instituţiei publice în domeniul controlului intern/managerial:

- asigură elaborarea, aprobarea, aplicarea şi perfecţionarea structurilor organizatorice,
reglementărilor metodologice, procedurilor şi criteriilor de evaluare, pentru a satisface
cerinţele generale şi specifice de control intern/managerial;
- dispune măsurile necesare pentru elaborarea, dezvoltarea şi aplicarea sistemului de
control intern/managerial;
- elaborează anual un raport asupra sistemului de control intern/managerial.
Sancțiunea aplicată de Ministerul Finanțelor Publice în cazul neîndeplinirii de către ordonatorul de

30
ADMINISTRAȚIE
credite a obligaţiei de a elabora şi prezenta raportul anual asupra sistemului de control
intern/managerial, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 3.000 la 5.000 lei.
Conducătorul instituţiei dispune, ţinând cont de particularităţile cadrului legal de organizare şi
funcţionare, măsurile de control necesare pentru implementarea şi dezvoltarea sistemului de
control intern/managerial, inclusiv pentru actualizarea registrelor de riscuri și a procedurilor
formalizate pe procese sau activităţi, care pot fi proceduri de sistem și proceduri operaționale.
Obiectivele, acţiunile, responsabilităţile, termenele, precum şi alte componente ale măsurilor
respective se cuprind în Programul de dezvoltare a sistemului de control intern/managerial,
elaborat şi actualizat la nivelul fiecărei entităţi publice.
În vederea monitorizării, coordonării şi îndrumării metodologice a implementării şi/sau dezvoltării
sistemului de control intern/managerial, conducătorul entităţii publice constituie, prin act de decizie
internă, o structură cu atribuţii în acest sens (Comisia de monitorizare).
Comisia de monitorizare cuprinde conducătorii compartimentelor incluse în primul nivel de

conducere din structura organizatorică a entităţii publice, cu excepţia compartimentului de audit
public intern; în cazul entităţilor publice locale care nu au o structură organizatorică dezvoltată,
Comisia de monitorizare poate cuprinde reprezentanţi ai compartimentelor, desemnaţi de către
conducătorul entităţii publice.
Comisia de monitorizare este coordonată de către un preşedinte, care poate fi conducătorul
entităţii sau o altă persoană de conducere cu autoritate, delegată de acesta şi asistată de un
secretariat tehnic.
Modul de organizare şi de lucru al Comisiei de monitorizare se află în responsabilitatea
preşedintelui acesteia şi se stabileşte în funcţie de volumul şi de complexitatea proceselor şi
activităţilor, pe baza Regulamentului de organizare şi funcţionare al Comisiei, care se actualizează
ori de câte ori este cazul.
Comisia de monitorizare coordonează procesul de actualizare a obiectivelor generale şi specifice,
a activităţilor procedurale, a procesului de gestionare a riscurilor, a sistemului de monitorizare a
performanţelor, a situaţiei procedurilor şi a sistemului de monitorizare şi de raportare, respectiv
informare către conducătorul entităţii publice. Procesul de management al riscurilor se află în
responsabilitatea preşedintelui Comisiei de monitorizare şi se organizează în funcţie de
dimensiunea, complexitatea şi mediul specific al entităţii publice.
Pentru asigurarea unui management eficient al riscurilor la toate nivelurile entităţii publice,
conducătorii compartimentelor de la primul nivel de conducere din structura organizatorică
desemnează la nivelul acestora un responsabil cu riscurile.

Responsabilii cu riscurile consiliază personalul din cadrul compartimentelor şi asistă conducătorii
acestora în procesul de gestionare a riscurilor.
Riscurile aferente obiectivelor şi/sau activităţilor se identifică şi se evaluează la nivelul fiecărui
compartiment, în conformitate cu elementele minimale din Registrul de riscuri; riscurile
semnificative se centralizează la nivelul Comisiei de monitorizare în Registrul de riscuri al entităţii
publice.
Comisia de monitorizare analizează şi prioritizează riscurile semnificative, care pot afecta
atingerea obiectivelor entităţii publice, prin stabilirea profilului de risc şi a limitei de toleranţă la risc,
anual, aprobate de către conducerea entităţii
Stadiul implementării şi dezvoltării sistemului de control intern/managerial la nivelul entităţilor
publice, precum şi situaţiile deosebite, constatate în acţiunile de monitorizare, coordonare şi
îndrumare metodologică, fac obiectul informării, prin întocmirea de situaţii trimestriale/anuale, care
se transmit entităţilor publice ierarhic superioare, la termenele stabilite de acestea.
Standardele de control intern/managerial

Standardele de control intern reprezintă un ansamblu minimal de reguli de management care

31
ADMINISTRAȚIE
trebuie să fie aplicate în oricare entitate publică;
Reglementarea standardelor de management / control intern a urmărit, pe de o parte, crearea unui
model de control managerial unitar şi coerent pentru entitățile publice iar, pe de alta parte,
utilizarea standardelor drept sistem de referință în raport cu care se evaluează calitatea sistemelor
de control managerial ale entităților publice.
1.Mediul de control
Standardul 1 - Etica, integritatea
Standardul 2 - Atribuţii, funcţii, sarcini
Standardul 3 - Competenţa, performanţa
Standardul 4 - Structura organizatorică
2. Performanţe şi managementul riscului
Standardul 5 - Obiective
Standardul 6 - Planificarea
Standardul 7 - Monitorizarea performanţelor
Standardul 8 - Managementul riscului
3. Informarea şi comunicarea
Standardul 12 - Informarea și comunicarea
Standardul 13 - Gestionarea documentelor
Standardul 14 - Raportarea contabilă și financiară
4. Activităţi de control
Standardul 9 - Proceduri
Standardul 10 - Supravegherea
Standardul 11 - Continuitatea activităţii
5. Evaluare și audit
Standardul 15 - Evaluarea sistemului de control intern managerial
Standardul 16 - Auditul intern
6.2. Controlul financiar preventiv

Una dintre funcţiile controlului este aceea de prevenire a producerii de erori care pot genera
pagube. Managementul pune un accent deosebit pe această funcţie de prevenire, prin separarea
funcţiilor pentru cei ce gestionează valori materiale şi băneşti, cei ce înregistrează în contabilitate
şi cei ce aprobă operațiunile, stabilindu-se limitele de competenţă prin fişa postului.
O obligaţie legală a managementului entităţii este de a organiza controlul financiar
preventiv propriu.
Conţinutul controlului financiar preventiv

Controlul financiar preventiv consta în verificarea sistematica a proiectelor de operaţiuni care
fac obiectul acestuia, din punctul de vedere al:
a) legalităţii şi regularităţii;
b) încadrării în limitele creditelor bugetare sau creditelor de angajament, după caz, stabilite
potrivit legii.
Scopul controlului fianciar preventiv este acea de identificare a proiectelor de operaţiuni care nu
respectă condiţiile de legalitate şi regularitate şi/sau, după caz, de încadrare în limitele şi
destinaţia creditelor bugetare şi de angajament şi prin a căror efectuare s-ar prejudicia patrimoniul
public şi/sau fondurile publice.
Obiectivele controlului financiar preventiv

Conţinutul complex al controlului fianciar preventiv se concretizează în obiectivele sale specifice,
care se stabilesc la începutul exerciţiului financiar şi se realizează concret la diverse termene şi
prin modalităţi adecvate în funcţie de priorităţile strategice şi tactice de management.

32
ADMINISTRAȚIE
Operațiuni care fac obiectul controlului financiar preventiv:
- în principal angajamentele legale, angajamentele bugetare
- deschiderea şi repartizarea de credite
- modificarea repartizării creditelor bugetare
- ordonanţarea cheltuielilor
- constituirea veniturilor publice
- concesionarea sau închirierea bunurilor aparţinând domeniului public
- vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea bunurilor aparţinând domeniului public
Ministerul Finanţelor Publice este autoritatea de coordonare şi reglementare a controlului

financiar preventiv pentru toate entităţile publice.
Controlul financiar preventiv se organizează şi se exercita de autorităţi competente, în mod unitar,
potrivit prevederilor prezentei ordonanţe şi ale actelor normative emise în aplicarea acesteia.
Controlul financiar preventiv se organizează şi se exercita în următoarele forme:
 controlul financiar preventiv propriu, la toate entităţile publice şi asupra tuturor
operaţiunilor cu impact financiar asupra fondurilor publice şi a patrimoniului public;
 controlul financiar preventiv delegat, la ordonatorii principali de credite ai bugetului de
stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, precum şi ai bugetului oricărui fond special, la
Fondul naţional şi la agenţiile de implementare a fondurilor comunitare, precum şi la alte
entităţi publice cu risc ridicat, prin controlori delegaţi ai Ministerului Finanţelor Publice.
Organizarea şi exercitarea controlului financiar preventiv propriu

Controlul financiar preventiv propriu se organizează, de regulă, în cadrul compartimentelor de
specialitate financiar-contabilă.
Persoanele care exercită activitatea de control financiar preventiv propriu nu trebuie să fie
implicate, prin sarcinile de serviciu, în efectuarea operaţiunii supuse controlului financiar
preventiv propriu.
Controlul financiar preventiv propriu se exercită, prin viză, de persoane din cadrul
compartimentelor de specialitate desemnate în acest sens de către conducătorul entităţii publice.
Procedura de control
 documentele se prezintă persoanei desemnate cu exercitarea controlului financiar
preventiv propriu de către compartimentul de specialitate care iniţiază operaţiunea, avizate
de compartimentele de specialitate, însoţite de note de fundamentare, de Propunerea de
angajare unei cheltuieli şi/sau Angajamentul individual/global;
 parcurgerea listei de verificare specifică operaţiunii primite la viză;

 acordarea vizei în cazul în care operaţiunea îndeplineşte condiţiile de legalitate,
regularitate şi, după caz, de încadrare în limitele şi destinaţia creditelor bugetare şi/sau de
angajament;
 documentele vizate şi actele justificative se restituie sub semnătură compartimentului de
specialitate emitent.
Refuzul de viză
 dacă în urma verificării se constată că cel puţin un element de fond cuprins în lista
de verificare nu este îndeplinit, se va refuza motivat, în scris, acordarea vizei de
control financiar preventiv propriu, la care se va anexa şi un exemplar al listei de
verificare;
 refuzul de viză, însoţit de acte justificative semnificative va fi adus la cunoştinţa
conducătorului entităţii publice;
 operaţiunile refuzate la viză se pot efectua pe proprie răspundere a conducătorului
entităţii publice, prin act de decizie internă, cu excepţia cazurilor de depăşire a
creditelor bugetare şi/sau de angajament;

33
ADMINISTRAȚIE
 persoanele desemnate cu exercitarea controlului financiar preventiv propriu vor
informa Curtea de Conturi, Ministerul Finanţelor Publice şi, după caz, organul
ierarhic superior, asupra operaţiunilor refuzate la viză şi efectuate pe propria
răspundere.
Condiţiile necesare a fi îndeplinite de persoanele ce se numesc în activitatea de control

financiar preventiv propriu şi principiile care stau la baza exercitării acestei activităţi:
a) au cetăţenie română şi domiciliul în România;
b) cunosc limba română, scris şi vorbit;
c) au capacitate deplină de exerciţiu;
d) au o stare de sănătate corespunzătoare, atestată pe bază de examen medical de
specialitate;
e) au studii superioare economice sau juridice. Prin excepţie, când nu există persoane cu
pregătire superioară care să îndeplinească prezentele condiţii, pot fi numite pentru
exercitarea controlului financiar preventiv propriu şi persoane cu studii medii de specialitate
economică;
f) au o vechime efectivă în domeniul finanţelor publice de minimum 3 ani, în cazul
instituţiilor publice, şi de minimum 3 ani în domeniul financiar-contabil, în cazul
celorlalte entităţi publice;
g) nu au fost condamnate pentru săvârşirea unei infracţiuni care le-ar face incompatibile cu
exercitarea acestei activităţi;
h) prezintă minimum două scrisori de recomandare.
Exercitarea atribuţiilor de control financiar preventiv de către persoanele desemnate se

realizează pe baza următoarelor principii:
 Competenţă profesională.
Persoana desemnată să exercite controlul financiar preventiv propriu trebuie să cunoască şi
să
aplice cu consecvenţă şi fermitate prevederile legale în domeniu, asigurând legalitatea şi
regularitatea proiectelor de operaţiuni ce fac obiectul vizei.
 Independenţă decizională în condiţiile separării atribuţiilor.
Persoana desemnată să exercite controlul financiar preventiv propriu este independentă în
luarea deciziilor şi acesteia nu i se poate impune în nici un fel acordarea sau refuzul vizei de
control financiar preventiv propriu.
 Obiectivitate.
În exercitarea activităţii de control financiar preventiv propriu şi, mai ales, în luarea deciziei de
a acorda sau respinge viza, persoana desemnată trebuie să verifice sistematic şi temeinic
proiectele de operaţiuni, să nu cedeze unor prejudecăţi, presiuni sau influenţe ce i-ar putea
afecta aprecierea corectă a acestora, să dea dovadă de imparţialitate, o atitudine neutră,
lipsită de subiectivism.
Numirea, suspendarea, destituirea, schimbarea persoanei care acordă viza de control

financiar preventiv propriu se face de către conducătorul instituţiei publice, prin
ordin/decizie.
Numirea persoanelor care vor exercita controlul financiar preventiv propriu se efectuează
numai dacă acestea îndeplinesc condiţiile şi criteriile din "Codul specific de norme
profesionale pentru persoanele care desfăşoară activitatea de control financiar preventiv
propriu”.
Suspendarea, destituirea sau schimbarea personalului desemnat să acorde viză de control
financiar preventiv propriu se efectuează prin decizie al şefului unităţii, cu avizul prealabil

34
ADMINISTRAȚIE
şi a respectării codului specific.
Capitolul 7. AUDIT PUBLIC INTERN

7.1. Organizarea auditului public intern
Audit public intern = activitate funcţional independentă şi obiectivă, de asigurare şi consiliere,
concepută să adauge valoare şi să îmbunătăţească activităţile entităţii publice; ajută entitatea
publică să îşi îndeplinească obiectivele, printr-o abordare sistematică şi metodică, evaluează şi
îmbunătăţeşte eficienţa şi eficacitatea managementului riscului, controlului şi proceselor de
guvernanţă.
Obiectivul general al auditului public intern în entităţile publice îl reprezintă îmbunătăţirea

managementului acestora şi poate fi atins, în principal, prin:
a) activităţi de asigurare, care reprezintă examinări obiective ale elementelor probante,
efectuate în scopul de a furniza entităţilor publice o evaluare independentă a proceselor de
management al riscurilor, de control şi de guvernanţă;
b) activităţi de consiliere menite să adauge valoare şi să îmbunătăţească procesele
guvernanţei în entităţile publice, fără ca auditorul intern să îşi asume responsabilităţi managerial.
Sfera auditului public intern cuprinde toate activităţile desfăşurate în cadrul entităţilor publice
pentru îndeplinirea obiectivelor acestora, inclusiv evaluarea sistemului de control managerial.
Auditul public intern este organizat astfel:

a) Comitetul pentru Audit Public Intern (CAPI);
b) Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI);
c) comitetele de audit intern;
d) compartimentele de audit public intern din entităţile publice.
Compartimentul de audit public intern se constituie distinct în subordinea directă a conducătorului

entităţii sau a organului de conducere colectivă/colegială, după caz.
Conducătorul compartimentului de audit public intern este numit/destituit de către conducătorul
entităţii/structurii asociative, cu avizul UCAAPI; pentru entităţile publice subordonate, aflate în
coordonarea sau sub autoritatea altor entităţi publice, numirea/destituirea se face cu avizul entităţii
publice ierarhic superioare, în condiţiile legii.
Conducătorul compartimentului de audit public intern este responsabil pentru organizarea
şi desfăşurarea activităţilor de audit.
Compartimentul de audit public intern este dimensionat, ca număr de auditori interni, pe baza
volumului de activitate, mărimii şi complexităţii entităţii şi a entităţilor aflate în subordinea, în
coordonarea sau sub autoritatea entităţii publice, ţinând cont de atribuţiile şi competenţele
prevăzute
în actele de înfiinţare, organizare şi funcţionare ale acesteia şi având în vedere riscurile asociate
activităţilor desfăşurate de entitatea publică.
7.2. Desfăşurarea auditului public intern

Tipurile de audit sunt următoarele:
 auditul de sistem, care reprezintă o evaluare de profunzime a sistemelor de conducere şi
control intern, cu scopul de a stabili dacă acestea funcţionează economic, eficace şi
eficient, pentru identificarea deficienţelor şi formularea de recomandări pentru corectarea
acestora;
 auditul performanţei, care examinează dacă criteriile stabilite pentru implementarea
obiectivelor şi sarcinilor entităţii publice sunt corecte pentru evaluarea rezultatelor şi

35
ADMINISTRAȚIE
apreciază dacă rezultatele sunt conforme cu obiectivele;
 auditul de regularitate, care reprezintă examinarea acţiunilor asupra efectelor financiare pe
seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, sub aspectul respectării ansamblului
principiilor, regulilor procedurale şi metodologice care le sunt aplicabile.
 auditul tehnologiilor informaţionale, care examinează şi evaluează riscurile, politicile,
procedurile, operaţiunile, aplicaţiile, managementul datelor şi infrastructura entităţii publice
în domeniul tehnologiei informaţiei.
Disfuncționalități constatate și recomandări formulate
Constatările şi recomandările auditorilor interni sunt comunicate structurii auditate, iar observaţiile
sau neclarităţile sunt discutate cu responsabilii acesteia pe parcursul derulării misiunii de audit
public intern.
Compartimentul de audit public intern, în procesul de raportare a activităţii de audit intern, asigură
şi raportarea asupra progreselor înregistrate în implementarea recomandărilor.
Răspunderea pentru măsurile luate în urma analizării recomandărilor prezentate în rapoartele de
audit aparţine conducerii entităţii publice.
Obiectivele activităţii de audit public intern sunt evaluarea şi îmbunătăţirea proceselor de

management al riscului, de control şi de guvernanţă, precum şi nivelurile de calitate atinse în
îndeplinirea responsabilităţilor, cu scopul de:
- a oferi o asigurare rezonabilă că acestea funcţionează cum s-a prevăzut şi că permit
realizarea obiectivelor şi scopurilor propuse;
- a formula recomandări pentru îmbunătăţirea funcţionării activităţilor entităţii publice în ceea
ce priveşte eficienţa şi eficacitatea.
Procesul de urmărire a recomandărilor constă din:
- evaluarea caracterului adecvat al acestora;
- eficacitatea şi oportunitatea acţiunilor întreprinse de către conducerea structurii auditate
pentru implementarea recomandărilor din raportul de audit public intern.
Recomandări neînsușite se referă la cele cuprinse în raportul de audit public intern cu care
conducătorul instituției publice nu este de acord.
Neînsuşirea parţială sau în totalitate a recomandărilor de conducătorul entității se motivează în
scris, iar motivarea se comunică compartimentului de audit public intern.
Conducătorul compartimentului de audit public intern informează comitetul de audit intern, organul
ierarhic superior sau UCAAPI, după caz, cu privire la recomandările neînsuşite de conducătorul
entităţii.
Recomandările însușite sau, după caz, cele care au fost neînsuşite de conducătorul entității se
comunică structurii auditate.
Recomanadări neacceptate = recomandările cuprinse în proiectul raportului de audit public
intern şi cu care structura auditată nu este de acord.
Responsabilitatea structurii auditate

 elaborarea planului de acţiune pentru implementarea recomandărilor;
 stabilirea responsabililor pentru fiecare recomandare;
 implementarea recomandărilor;
 comunicarea periodică a stadiului progresului înregistrat în procesul de implementare a
recomandărilor;
 evaluarea rezultatelor obţinute.
Planul de acţiune pentru implementarea recomandărilor

- se transmite de structura auditată compartimentului de audit public intern care a realizat

36
ADMINISTRAȚIE
misiunea de audit public intern;
- pe parcursul implementării recomandărilor structura auditată transmite periodic informări
asupra stadiului progresului înregistrat în procesul de implementare a recomandărilor şi
despre situaţiile de nerespectare a termenelor de implementare.
Responsabilitatea compartimentului de audit public intern

Auditorii interni care au realizat misiunea de audit public intern analizează şi evaluează planul de
acţiune pentru implementarea recomandărilor şi propun, dacă este cazul, eventuale modificări.
Evaluarea stadiului de implementare a recomandărilor şi caracterul adecvat al acţiunilor
întreprinse se urmăresc de către şeful compartimentului de audit public intern în funcţie de
informările primite de la structurile auditate.
Acţiunile implementate necorespunzător sunt identificate de auditul intern care propune structurii
auditate eventuale modificări ale planului de acţiune pentru implementarea recomandărilor.
Şeful compartimentului de audit public intern analizează periodic rezultatele implementării,
progresele înregistrate în implementarea recomandărilor raportate de structura auditată.
Raportează anual asupra progreselor înregistrate în implementarea recomandărilor către UCAAPI
sau organul ierarhic superior.
Compartimentul de audit public intern comunică semestrial către conducătorului entităţii publice
care a aprobat misiunea de audit recomandările neimplementate.
Dificultăți întâmpinate în activitatea de implementare a recomandărilor

 Stabilirea de către structura de audit/structura auditată a unui termen nerealist pentru
implementarea recomandărilor formulate;
 Transmiterea cu întârziere a Planului de acțiune pentru implementarea recomandărilor;
 Netransmiterea la termenele stabilite de către structura auditată a modului de
implementare a recomandărilor la care termenul de implementare s-a împlinit/ a fost
depășit;
 Nesolicitarea de către structura auditată a prelungirii termenului de implementare a unor
recomandări;
 Menționarea termenului permanent de implementare a unor recomandări.
Informarea conducerii asupra recomandărilor neimplementate de către structura auditată

Compartimentul de audit public intern comunică semestrial către conducătorul entităţii publice care
a aprobat misiunea de audit recomandările neimplementate.
Bibliografie:
- Legea nr. 82/1991 a contabilității, republicată, cu modificările și completările ulterioare

- Legea nr. 500/2002 a finanțelor publice, cu modificările și completările ulterioare
- Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, republicată, cu modificările și completările
ulterioare

37
ADMINISTRAȚIE
- Legea nr. 69/2010 a responsabilității fiscal - bugetare, republicată, cu modificările și completările
ulterioare
- Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, cu modificările și completările ulterioare
- Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și
- Ordonanța Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv,
republicată, cu modificările și completările ulterioare
- Hotărârea Guvernului nr. 906/2020 pentru punerea în aplicare a unor prevederi ale Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ
privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice, precum și
organizarea, evidența și raportarea angajamentelor bugetare și legale, cu modificările și
privind organizarea și conducerea contabilității instituțiilor publice, Planul de conturi pentru
instituțiile publice și instrucțiunile de aplicare a acestuia, cu modificările și completările ulterioare
generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv și a Codului specific de norme
profesionale pentru persoanele care desfășoară activitatea de control financiar preventiv propriu,
republicat, cu modificările și completările ulterioare
- Ordinul Secretariatului General al Guvernului nr. 600/2018 privind aprobarea Codului
controlului intern managerial

38

Suport de Curs M8 Management Financiar Și Bugetar

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Suport de Curs M8 Management Financiar Și Bugetar

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

INSTITUTUL NAȚIONAL DE

Bulevardul Timișoara, nr. 6, sector 6, București, 061328

Bulevardul Timișoara, nr. 6, sector 6, București, 061328

Obiectivul general al modulului de formare:

Obiectivele specifice (de învățare) ale modulului de formare:

Bulevardul Timișoara, nr. 6, sector 6, București, 061328

Capitolul 1. MANAGEMENTUL FINANCIAR - BUGETAR ÎN INSTITUȚIILE PUBLICE

Capitolul 2. REGLEMENTĂRI APLICABILE DOMENIULUI ACHIZIȚIILOR PUBLICE

Capitolul 3. ASPECTE DE MANAGEMENT AL EXECUŢIEI BUGETARE

Capitolul 4. ÎMBUNĂTĂŢIREA SISTEMULUI DE STABILIRE ŞI ÎNCASARE A VENITURILOR

Capitolul 5. INDICATORI FINANCIARI DE PERFORMANȚĂ AI ORGANIZAȚIEI

Capitolul 6. CONTROLUL UTILIZĂRII FONDURILOR PUBLICE

Capitolul 7. AUDIT PUBLIC INTERN

Bulevardul Timișoara, nr. 6, sector 6, București, 061328

Capitolul 1. MANAGEMENTUL FINANCIAR - BUGETAR ÎN INSTITUȚIILE PUBLICE

1.1. Reglementări din domeniul finanțelor publice

Bulevardul Timișoara, nr. 6, sector 6, București, 061328

b) funcţia de reglementare a domeniului de competenţă, cu respectarea ierarhiei actelor

1.2. Concepte, obiective, exigenţe ale managementului financiar

Relaţiile de management reprezintă raporturile care se stabilesc între componentele unui

Printre exigenţele managementului financiar public modern se numără:

Bulevardul Timișoara, nr. 6, sector 6, București, 061328

Funcțiile managementul financiar sunt:

1.3. Ordonatorii de credite și rolul acestora în managementul financiar – bugetar

Bulevardul Timișoara, nr. 6, sector 6, București, 061328

Responsabilităţile ordonatorilor de credite

Angajarea, lichidarea și ordonanțarea cheltuielilor se aprobă de către ordonatorul de

Bulevardul Timișoara, nr. 6, sector 6, București, 061328

Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale sunt primarii unităţilor administrativ-teritoriale,

Responsabilitatea fiscal – bugetară

Ministerului Finanţelor Publice, care:

Bulevardul Timișoara, nr. 6, sector 6, București, 061328

d) gestionează procesul bugetar anual, pentru a asigura respectarea legii;

Ordonatorilor principali de credite, care:

1.4. Bugetul instituției prefectului

Bulevardul Timișoara, nr. 6, sector 6, București, 061328

Cheltuielile bugetare se înscriu şi se aprobă în buget pe surse de provenienţă şi, respectiv, pe

Din punct de vedere al clasificației economice a indicatorilor privind finanțele publice,

Capitolul 2. REGLEMENTĂRI APLICABILE DOMENIULUI ACHIZIȚIILOR PUBLICE

2.1. Autorităţile contractante

Bulevardul Timișoara, nr. 6, sector 6, București, 061328

2.2. Domeniul de aplicare

Etapele procesului de achiziţie publică

Bulevardul Timișoara, nr. 6, sector 6, București, 061328

2.3. Procedurile de atribuire

a) 23.227.215 lei, pentru contractele de achiziţie publică/acordurile-cadru de lucrări;

Procedurile aplicabile pentru atribuirea contractelor de achiziţie publică/ acordurilor-cadru sau

Licitaţia deschisă = procedura de atribuire a contractului de achiziție publică la care orice

Licitaţia restrânsă = procedura de atribuire a contractului de achiziție publică la care numai

Bulevardul Timișoara, nr. 6, sector 6, București, 061328

Termene limită de depunere a ofertelor:

Negocierea competitivă = reprezintă procedura de atribuire a contractului de achiziție publică la

Dialogul competitiv = reprezintă procedura de atribuire a contractului de achiziție publică la care

Bulevardul Timișoara, nr. 6, sector 6, București, 061328

Parteneriatul pentru inovare = reprezintă procedura de atribuire a contractului de achiziție

Negocierea fără publicare prealabilă = reprezintă procedura de atribuire a contractului de

Bulevardul Timișoara, nr. 6, sector 6, București, 061328

Procedura de atribuire aplicabilă în cazul serviciilor sociale şi al altor servicii specifice =

Procedura simplificată = autoritatea contractantă atribuie contractele de achiziţie

Oferta este considerată neconformă în situația în care conţine propuneri de modificare a

Documentația de atribuire este formată din:

Procedura de atribuire a contractului de achiziție publică se anulează atunci când au fost

Capitolul 3. ASPECTE DE MANAGEMENT AL EXECUŢIEI BUGETARE