1.Conducerea. Ce este conducerea.

o activitate complexă care include o seamă de atribute şi

funcţii cum sunt: Prevedere
Planificarea,Organizarea,Comanda,Coordonarea,Controlul,Climatul,Motivarea,Proiectarea
sistemului condus,Evaluarea rezultatelor, în sens restrâns, prin conducere se poate înţelege:
doar înfăptuirea intenţiilor conducătorilor fata de cei condusi.
2.Semnificația conceptului de conducere. Rolul conducerii. Exprimă relaţiile fundamentale
faptice care se stabilesc între conducător şi cei conduşi Reprezintă o acţiune care: - iniţiază,
declanşează, stimulează si interzice alte acţiuni Este cea mai complexă acţiune umană care
presupune concordanţă dintre autoritate şi răspundere
3.Conducere și comandă militară.In vocabularul militar sunt deja consacraţi şi utilizaţi
termenii de "comandă" şi "comandant". Primul defineşte acţiunea de a comanda; ordin,
poruncă, funcţie de conducere a unei unităţi militare; ordin dat de comandant pentru executarea
simultană a unor mişcări, a unei activităţi sau a unei dispoziţii) este o formă aparte de
conducere, cea specifică organizaţiilor militare,ceea ce o particularizează este faptul că ea se
exprimă, în principal, prin ordin
4.Subiectul, obiectul și scopul conducerii.Cei care decid ce trebuie să se facă (subiectul
conducerii) şi cei ce execută acţiunea propriu-zisă în vederea atingerii ţelului stabilit (obiectul
conducerii).Realizarea obiectivul consta in realizarea procesului de conducere si executie.
Rolul conducerii constă tocmai în faptul de a deţine iniţiativa şi de a concepe creator acţiunea
care priveşte îndeplinirea respectivelor scopuri. Ea iniţiază, orientează şi îndrumă numeroasele
activităţi prin care membrii organizaţiei creează valori, transformă mediul natural şi
social.Sistem de conducere-A. Subsistemul de conducere(Organ de conducere-comandant si
organ de executie-loctiitorul,statul major) B. Subsistemul condus(Obiectul conducerii-
comandantii si personalul subunitatilor)Activitati-gatinta in vederea luptei si de
mobilizare,pregatirea de lupta,servicii trupe etc.
5.Principii specifice conducerii militare.
Unitati de comanda- constă în conceperea şi desfăşurarea tuturor acţiunilor militare,
indiferent de numărul şi diversitatea forţelor participante, de formele şi procedeele adoptate, în
mod unitar, pe baza hotărârii comandantului, investit cu autoritatea deplină, direct răspunzător
de îndeplinirea misiunii. centralizarii conducerii- concentrarea autorităţii decizionale într-un
număr redus de forţe pentru a se putea asigura unitatea, coerenţa, operativitatea şi eficienţa
procesului informaţional - decizional. Structurii ierarhice- realizarea finalităţii,
funcţionalităţii şi coeziunii interne a sistemelor militare printr-o structură organizatorică înalt
ierarhizată care să asigure oportunitate, operativitate şi eficienţă sporite acţiunilor militare.
Alte principii: - conducere centralizată şi execuţie descentralizată; - unitate de acţiune;calitate
şi eficienţă; ierarhizare strictă; delegare de autoritate; rigurozitate,operativitate,asumarea
responsabilităţii .
6. Functiile conducerii militare. o activitate complexă care include o seamă de atribute şi
funcţii cum sunt: Prevedere
Planificarea,Organizarea,Comanda,Coordonarea,Controlul,Climatul,Motivarea,Proiectarea
sistemului condus,Evaluarea rezultatelor, în sens restrâns, prin conducere se poate înţelege:
doar înfăptuirea intenţiilor conducătorilor fata de cei condusi.
7. Particularitățile conducerii militare.
 Armata constituie o organizaţie cu anumite particularităţi sub raportul conducerii:
 este un sistem birocratic, stabil din punct de vedere organizatoric, al obiectivelor şi al
structurii şi sub aspectul relaţiilor interumane bazate pe ierarhie strictă şi reglementări
impuse;
 conducerea este bazată pe autoritatea formală, subordonarea fiind necondiţionată, în limitele
stabilite de lege şi de regulamentele militare;
 sistemul militar este format din diverse categorii de personal cu statut social foarte diferit, cu
motivaţii şi interese în mare parte noncoincidente;
 comunicarea dintre şefi şi subordonaţi este în mare măsură unidirecţională, concisă şi cu o
terminologie specifică;
 absenţa aproape completă a mediului concurenţial;
 interesele individuale sunt subordonate intereselor generale ale unei organizaţii;
 există un grad înalt de specializare a muncii, de solicitare fizică şi psihică, de tensiune şi
pericol;
 spaţiu redus pentru manifestarea iniţiativei;
 independenţa decizională, pe măsură ce se coboară pe scara ierarhică este tot mai mică;
 controlul şi supravegherea sunt, de asemenea, mult mai strânse ca în viaţa civilă;
 abaterile de la normele şi regulamentele militare sunt mai riguros sancţionate;
 sistemul este puţin sensibil la nevoile particulare ale personalului;
 responsabilităţile sunt mai mari decât în organizaţiile civile;
 pregătirea este făcută pentru ducerea luptei armate, deci pentru război.
8.Asigurarea regimului secret: scop, noțiuni de bază, legislație.
Regimul secret reprezintă ansamblul de măsuri organizatorico-juridice, care fac parte
din sistemul naţional de protecţie a secretului de stat, privind metodele şi mijloacele utilizate
de protejare a informaţiilor şi a purtătorilor materiali de informaţii atribuite la secret de stat,
precum şi acţiunile întreprinse în acest domeniu, care se referă inclusiv la:
1) secretizarea şi desecretizarea informaţiilor;
2) cerinţele înaintate faţă de autorităţile publice, alte persoane juridice şi personalul
acestora cu privire la protecţia secretului de stat;
3) modul de acces la secretul de stat;
4) întocmirea, evidenţa, păstrarea, procesarea, multiplicarea, utilizarea, transmiterea,
distrugerea informaţiilor atribuite la secret de stat;
5) protecţia secretului de stat prin măsuri de ordin juridic şi de ordin procedural, măsuri
de protecţie fizică, de protecţie a sistemelor informaţionale, de telecomunicaţii, precum şi a
personalului;
6) exercitarea controlului asupra măsurilor referitoare la protecţia secretului de stat.
autorizaţie de acces la secret de stat – document prin care se confirmă că persoana
fizică, titular al acesteia, poate avea acces la secret de stat de un anumit grad de secretizare;
articole secrete – complexele, sistemele şi articolele de înarmare şi tehnică militară,
precum şi anumite instalaţii, agregate, blocuri, reţele, dispozitive, materiale, produse chimice,
aparataj, utilaj, machete de produse şi altele asemenea, care fac parte din categoria
informaţiilor atribuite la secret de stat;
secretizarea informaţiei – încadrarea informaţiei la un anumit grad de secretizare;
desecretizarea informaţiei – scoaterea informaţiei secretizate de sub incidenţa
reglementărilor privind secretul de stat şi suprimarea parafei de secretizare aplicată pe
purtătorul material de asemenea informaţie;
grad de secretizare – categorie ce caracterizează importanţa informaţiilor atribuite la secret de
stat, gradul de limitare a accesului la ele şi gradul de protecţie a lor de către stat;
mijloace de protejare a informaţiilor – mijloace tehnice, criptografice, de program şi de
altă natură menite să protejeze informaţiile atribuite la secret de stat, mijloacele prin care
acestea sînt realizate, precum şi mijloacele de verificare a eficienţei protejării informaţiilor;
parafă de secretizare – menţiune aplicată pe purtătorul material de informaţii atribuite
la secret de stat şi/sau indicată în documentaţia de însoţire a acestuia, care atestă gradul de
secretizare a informaţiilor conţinute de purtător;
 pierderea informaţiilor atribuite la secret de stat – ieşirea, inclusiv temporară, din
posesia sau folosirea legală a informaţiilor atribuite la secret de stat drept rezultat al pierderii,
sustragerii sau distrugerii neautorizate a acestora;
protecţia secretului de stat – complex de măsuri organizatorico-juridice, tehnico-
inginereşti, criptografice, operative de investigaţii şi de altă natură, destinate prevenirii
divulgării sau pierderii informaţiilor atribuite la secret de stat;
purtători materiali de informaţii atribuite la secret de stat – obiecte materiale, inclusiv
cîmpuri fizice, în care informaţiile atribuite la secret de stat sînt expuse în formă de texte,
semne, simboluri, imagini, semnale, soluţii tehnice, procese etc.;
secret de stat – informaţii protejate de stat în domeniul apărării naţionale, economiei,
ştiinţei şi tehnicii, relaţiilor externe, securităţii statului, asigurării ordinii de drept şi activităţii
autorităţilor publice, a căror divulgare neautorizată sau pierdere este de natură să aducă
atingere intereselor şi/sau securităţii Republicii Moldova.
zonă de securitate – perimetru delimitat şi special amenajat unde sînt gestionate
informaţiile atribuite la secret de stat.
Legislaţia cu privire la secretul de stat are la bază:
- Constituţia Republicii Moldova;
- Legea RM cu privire la secretul de stat (nr.245 din 27.11.2008);
- alte acte normative ce reglementează protecţia secretului de stat;
- tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.
9. Sistemul naţional de protecţie a secretului de stat.
Include totalitatea organelor de protecţie a secretului de stat a metodelor şi mijloacelor de
protejare a informaţiilor şi a purtătorilor materiali de informaţii atribuite la secret de stat
măsurilor întreprinse în acest domeniu. Sistemul naţional de protecţie a secretului de stat
vizează:
a) protecţia juridică – ansamblul prevederilor conţinute în actele legislative şi normative
ce reglementează protecţia secretului de stat;
b) protecţia prin măsuri procedurale – ansamblul reglementărilor prin care deţinătorii de
informaţii atribuite la secret de stat stabilesc măsuri interne de lucru şi de ordine interioară în
vederea realizării protecţiei informaţiilor;
c) protecţia fizică – ansamblul activităţilor de pază, de asigurare a securităţii şi de apărare
a informaţiilor atribuite la secret de stat prin măsuri şi mijloace de control fizic;
d) protecţia sistemelor informaţionale şi de telecomunicaţii – ansamblul activităţilor de
asigurare a securităţii informaţiilor atribuite la secret de stat prin aplicarea metodelor şi
mijloacelor criptografice şi tehnice de protecţie a informaţiilor, precum şi a procedurilor
tehnico-organizatorice;
e) protecţia personalului – ansamblul verificărilor şi al măsurilor ce vizează cetăţenii
cărora li se perfectează dreptul de acces la secretul de stat sau care au acces la acesta în scopul
prevenirii şi înlăturării riscurilor pentru securitatea şi protecţia secretului de stat.
Sistemul naţional de protecţie a secretului de stat este destinat:
a) să prevină accesul neautorizat, divulgarea şi pierderea secretului de stat;
b) să identifice împrejurările, precum şi persoanele care, prin acţiunile sau inacţiunile lor,
pot pune în pericol securitatea secretului de stat;
c) să garanteze că informaţiile atribuite la secret de stat sînt accesibile exclusiv
persoanelor îndreptăţite să le cunoască în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu sau în
baza unui alt temei legal;
d) să asigure securitatea sistemelor de telecomunicaţii, a sistemelor informaţionale şi a
reţelelor de transmitere a secretului de stat.
Autorităţile publice în domeniul protecţiei secretului de stat:
- Parlamentul RM;
- Președintele RM;
- Guvernul RM;
- Autorităţile publice centrale şi locale;
- Serviciul de Informaţii şi Securitate;
- Comisia interdepartamentală pentru protecţia secretului de stat.
10. Atribuirea informaţiilor la secret de stat.
Informaţiile din domeniul apărării naţionale, economiei, ştiinţei şi tehnicii, relaţiilor externe,
securităţii statului, asigurării ordinii de drept şi activităţii autorităţilor publice sînt secretizate,
ţinînd cont de importanţa pe care o au pentru interesele şi/sau securitatea Republicii Moldova
şi de consecinţele ce s-ar produce ca urmare a pierderii sau divulgării lor neautorizate. Sînt
atribuite la secret de stat informaţiile din domeniul apărării naţionale privind conținutul:
planurilor strategice şi operative ,al documentelor ce ţin de conducerea operaţiunilor de luptă
privind pregătirea şi derularea operaţiunilor, desfăşurarea strategică, operativă şi de mobilizare
a trupelor
alţi indicatori importanţi ce caracterizează organizarea, efectivul, dislocarea, pregătirea de
luptă şi de mobilizare, armamentul şi asigurarea tehnico-materială a Forţelor Armate ale
Republicii Moldova
direcţiile de dezvoltare a unor tipuri de armament, de tehnică militară şi specială cantitatea şi
caracteristicile lor tehnico-tactice,organizarea şi tehnologiile de producere ,lucrările ştiinţifice
teoretice şi experimentale legate de crearea modelelor noi de armament, tehnică militară şi
specială sau modernizarea acestora,alte lucrări planificate sau efectuate în interesele apărării
naţionale
11.Asigurarea secretului de stat în unitatea militară.
Protecţia secretului de stat constă:
a) în descoperirea surselor de divulgare a informaţiilor secrete;
b) în realizarea activităţilor de prevenire a divulgării informaţiei, documentelor şi
articolelor, etc. strict secrete, secrete, confidenţiale şi restricţionate;
c) în asigurarea îndeplinirii activităţilor de conducere în secret a trupelor.
Protecţia secretului de stat în Armata Naţională se atinge prin:
a) stabilirea regimului secret în unităţile militare;
b) contracararea complexă a mijloacelor tehnice străine de cercetare;
c) asigurarea securităţii transmisiunilor;
d) organizarea conducerii în secret a trupelor;
e) asigurarea securităţii exploatării aparaturii de secretizare a informaţiei;
f) prevenirea divulgării informaţiei secrete în materialele preconizate pentru publicarea
în sursele de informare deschise;
g) stabilirea regimului secret la realizarea cooperării în domeniul militar cu ţările
străine;
h) Responsabilitatea pentru asigurarea protecţiei secretului de stat în unităţile militare
subordonate o poartă şeful Marelui Stat Major al AN, şefii de direcţii şi secţii independente a
Ministerului Apărării şi Marelui Stat Major, comandanţii unităţilor militare.
Responsabilitatea nemijlocită pentru asigurarea regimului secret, elaborarea în termen şi
realizarea măsurilor necesare cu privire la păstrarea secretului de stat o poartă comandanţii
marilor unităţi, unităţilor militare, şefii instituţiilor de învăţămînt militare ale Forţelor Armate
în limita împuternicirilor sale.
12. Controlul privind starea protecției secretului de stat și asigurării regimului secret în
unitatea militară.
 Controlul privind starea protecţiei secretului de stat şi asigurării regimului secret
ii efectuează:
a) Serviciul protecţie informaţie al Direcţiei analiză şi informaţii - în toate direcţiile şi
secţiile Ministerului Apărării, Marelui Stat Major, Comandamentele de forţă şi logistic, in
unităţile militare ale Armatei Naţionale şi instituţiile Ministerului Apărării;
b)ORS, comandanţii ale unităţilor militare (instituţiilor) - în unităţile şi subunităţile
militare (instituţiile) din subordine;
c) Organele Serviciului de Informaţii şi Securitate - în toate direcţiile şi secţiile
Ministerului Apărării, Marelui Stat Major, Comandamentele de forţă şi logistic, în unităţile
militare ale Armatei Naţionale şi instituţiile Ministerului Apărării.
d)Direcţia inspecţie generală a Ministerului Apărării - numai verificarea evidenţei şi
existenţei documentelor secrete, în toate direcţiile şi secţiile Ministerului Apărării, Marelui Stat
Major, Comandamentele de forţă şi logistic, în unităţile militare ale Armatei Naţionale şi
instituţiile Ministerului Apărării.
13.Organele cu regim secret în unitatea militară.
În scopul elaborării şi realizării acţiunilor cu privire la asigurarea regimului secret şi
organizării controlului permanent privind respectarea lui în unităţile militare, unde se
efectuează lucrări secrete, se creează cu drept de subdiviziuni organele de protecţie a secretului
de stat.
Conducerea generală a asigurării regimului secret în Armata Naţională se efectuează de
către Şeful Marelui Stat Major, comandant al Armatei Naţionale prin intermediul Serviciului
protecţie informaţie al Direcţiei analiză şi informaţii.
In Ministerul Apărării măsurile de asigurare a regimului secret se pun pe seama şefului
Direcţiei analiză şi informaţii.
În unităţile militare ale Armatei Naţionale şi instituţiile Ministerului apărării, asigurarea
regimului secret se pune pe seama şefului statului major al unităţii, locţiitorul instituşiei prin
intermediul unui lucrător numit special prin ordinul comandantului după crearea condiţiilor, ce
asigură regimul secret. Asupra acestora se extind drepturile şi obligaţiile lucrătorilor ORS.
14.Modul de acces a colaboratorilor la secretul de stat.
Accesul colaboratorilor la secretul de stat este permis cetăţenilor Republicii Moldova cu
capacitate deplină de exerciţiu, începînd cu vîrsta de 18 ani, care: şi-au exprimat în scris
consimţărnîntul pentru aplicarea măsurilor de verificare din partea organelor competente; au
fost supuşi măsurilor de verificare în legătură cu perfectarea dreptului de acces ia secretul de
stat; şi-au asumat în scris obligaţia privind păstrarea secretului de stat care le va fi încredinţat;
şi-au exprimat în scris acordul pentru limitarea drepturilor lor în legătură cu accesul la secretul
de stat; au fost familiarizaţi, contra semnătură, cu normele ce prevăd răspunderea pentru
încălcarea legislaţiei privind secretul de stat.
15.Formele de acces la secretul de stat.
În funcţie de gradul de secretizare a informaţiilor, sînt stabilite următoarele forme de acces
la secretul de stat:
1) forma 1 – pentru lucrul cu informaţii atribuite la secret de stat avînd gradele de
secretizare „Strict secret”, „Secret”, „Confidenţial” şi „Restricţionat”;5 ani
2) forma 2 – pentru lucrul cu informaţii atribuite la secret de stat avînd gradele de
secretizare „Secret”, „Confidenţial” şi „Restricţionat”;7 ani
3) forma 3 – pentru lucrul cu informaţii atribuite la secret de stat avînd gradul de
secretizare „Confidenţial” şi „Restricţionat”;9 ani
4) forma 4 – pentru lucrul cu informaţii atribuite la secret de stat avînd gradul de
secretizare „Restricţionat”.12 ani
16.Documentele clasificate. Categoria documentelor clasificate.
În funcţie de gravitatea prejudiciilor ce pot fi cauzate intereselor şi/sau securităţii Republicii
Moldova în cazul divulgării sau pierderii acestor informaţii, Legea nr. 245-XVI din 27
noiembrie 2008 cu privire la secretul de stat (în continuare – Legea) stabileşte 4 grade de
secretizare a informaţiilor atribuite la secret de stat şi, respectiv, parafele de secretizare pentru
purtătorii materiali de asemenea informaţii:
1) „Strict secret” – grad de secretizare atribuit informaţiilor a căror divulgare neautorizată
poate aduce prejudicii deosebit de grave intereselor şi/sau securităţii Republicii Moldova;
2) „Secret” – grad de secretizare atribuit informaţiilor a căror divulgare neautorizată poate
dăuna grav intereselor şi/sau securităţii Republicii Moldova;
3) „Confidenţial” – grad de secretizare atribuit informaţiilor a căror divulgare neautorizată
poate dăuna intereselor şi/sau securităţii Republicii Moldova;
4) „Restricţionat” – grad de secretizare atribuit informaţiilor a căror divulgare neautorizată
poate fi în dezavantajul intereselor şi/sau securităţii Republicii Moldova sau poate conduce la
divulgarea unei informaţii secretizate cu parafa „Strict secret”, „Secret” sau „Confidenţial”.
În corespundere cu gradele de secretizare a informaţiilor atribuite la secret de stat, sînt stabilite
următoarele termene de secretizare a informaţiilor, care încep din ziua în care pe purtătorul
material de informaţii atribuite la secret de stat a fost aplicată parafa de secretizare:
1) „Strict secret” – pînă la 25 de ani;
2) „Secret” – pînă la 15 ani;
3) „Confidenţial” – pînă la 10 ani;
4) „Restricţionat” – pînă la 5 ani.
17.Reguli de elaborare și întocmire a documentelor clasificate.
Orice document atribuit la secret de stat trebuie să fie identificat printr-un anumit număr
de componente.
Documentele atribuite la secret de stat trebuie să conţină:
1) parafa de secretizare;
2) numărul de înregistrare;
3) data de înregistrare şi termenul de secretizare a informaţiilor;
4) funcţia, numele, prenumele şi semnătura persoanei cu funcţie de răspundere care a
secretizat informaţiile.
Parafa de secretizare se aplică pe toate exemplarele documentului, în partea dreaptă
superioară a fiecărei file.
Atunci cînd documentul urmează să fie distribuit în mai multe exemplare, fiecare
dintre acestea va purta numărul de exemplare, care apare pe prima pagină, sub parafa de
secretizare, împreună cu numărul total de file.
Pe documentele care sînt adresate unei anumite persoane se aplică suplimentar, sub
parafa de secretizare, menţiunea „Personal”, iar cele ce se referă la mobilizare, se
marchează cu litera „M”.
Fiecărui document i se atribuie un număr de înregistrare care se înscrie pe toate
exemplarele documentului şi pe anexele acestora. Numărul de înregistrare este urmat de
menţiunile: „SS” – pentru informaţiile avînd gradul de secretizare „Strict secret, „S” –
pentru informaţiile avînd gradul de secretizare „Secret”, „C” – pentru informaţiile avînd
gradul de secretizare „Confidenţial” şi „R” – pentru informaţiile avînd gradul de
secretizare „Restricţionat”.
La înscrierea numărului de înregistrare se va indica în mod obligatoriu data.
Termenul de secretizare a informaţiilor începe de la data la care pe document a fost
aplicată parafa de secretizare.
 Fiecare filă a documentului trebuie să fie numerotată, avînd înscris numărul curent al
paginii, urmat de numărul total al acestora. Filele fiecărei anexe la document vor fi
numerotate separat.
La sfîrşitul documentului se indică funcţia, numele, prenumele persoanei cu funcţie de
răspundere care a secretizat informaţiile, cu aplicarea semnăturii acesteia, precum şi
numele, prenumele, semnătura celui care a întocmit documentul.
Cînd documentele ce conţin informaţii atribuite la secret de stat se semnează de o
singură persoană, datele privind funcţia, numele şi prenumele acesteia se înscriu sub
text, în centrul paginii.
Dacă documentele se semnează de două sau mai multe persoane, funcţia, numele şi
prenumele comandantului unității se înscrie în partea stîngă, iar ale celorlalţi semnatari –
în partea dreaptă, în ordinea corespunzătoare funcţiilor.
În situaţia în care documentul de bază este însoţit de anexe, la sfîrşitul textului se
indică, pentru fiecare anexă: numărul anexei, denumirea (dacă denumirea anexei este
indicată în textul documentului, atunci în anexă denumirea nu se indică), numărul de
înregistrare, numărul de file al acesteia şi gradul de secretizare. La expedierea
documentelor prin scrisoare de însoţire, se va indica suplimentar numărul de exemplare
anexate şi numărul total de file.
În cazurile în care există un număr mare de anexe, se poate face inventarierea lor cu
indicarea elementelor necesare ale documentelor incluse în anexă, iar în scrisoarea de
însoţire se scrie:„Anexă conform inventarului nr. ______ pe _____ file”.
Anexele se secretizează în funcţie de conţinutul lor, şi nu de cel al documentelor pe care
le însoţesc.
Scrisoarea de însoţire a documentului nu va cuprinde informaţii detaliate referitoare la
conţinutul documentelor anexate.
Documentele anexate se semnează, dacă este cazul, de persoanele care au semnat
documentul iniţial. Întocmirea documentelor ce conţin informaţii atribuite la secret se
stat, respectiv, multiplicarea acestora, se face într-un număr strict limitat de exemplare.
Informaţiile atribuite la secret de stat vor fi marcate, inscripţionate şi gestionate numai
de către persoanele care au autorizaţie de acces la secretul de stat de forma
corespunzătoare.
18.Obligaţiunile persoanelor care au acces la lucrările, documentele, articolele atribuite
la secret de stat.
Persoanele care au acces la lucrări, documente şi articole atribuite la secret de stat, poartă
răspundere personală pentru respectarea regimului secret stabilit în unităţile militare:
-să păstreze în strictă taină informaţiile secrete de care au luat cunoştinţă în procesul de lucru
sau serviciu, sau pe altă cale, să suprime acţiunile altor persoane ce pot aduce la divulgarea
informaţiilor secrete.
-Despre aceste fapte, precum şi despre alte cazuri și condiţii posibile de pierdere a datelor
secrete vor fi informaţi neîntîrziat Organul cu regim secret;
-să îndeplinească numai acele lucrări secrete şi să ia cunoştinţă numai de acele documente şi
articole secrete la care au obţinut acces, aflîndu-se în exerciţiul funcţiei;
-să elaboreze documentele secrete, să efectueze inscripţiile de caracter secret numai în caiete
secrete de lucru (blanchete) sau foi speciale separate, ţinute în prealabil la ORS; să
întocmească documentele strict secrete pe foi separate, blanchete speciale, destinate numai
pentru aceste scopuri şi ţinute în prealabil la ORS; la întocmirea documentelor secrete sub
foaia specială este necesar să se pună un suport, care va exclude posibilitatea de a lăsa urme ale
textului pe alte foi;
-să elaboreze documentele secrete, să efectueze inscripţiile de caracter secret numai în caiete
secrete de lucru (blanchete) sau foi speciale separate, ţinute în prealabil la ORS;
-să întocmească documentele strict secrete pe foi separate, blanchete speciale, destinate numai
pentru aceste scopuri şi ţinute în prealabil la ORS;
-la întocmirea documentelor secrete sub foaia specială este necesar să se pună un suport, care
va exclude posibilitatea de a lăsa urme ale textului pe alte foi;
-zilnic la finele zilei de muncă, înainte de a preda mapa de lucru la păstrare în ORS, să
controleze existenţa documentelor în ea;
să nu permită păstrarea în comun, în mapa de lucru, a documentelor secrete şi nesecrete, dacă
ultimele nu sînt anexă la documentele secrete
să comunice neîntîrziat în ORS despre pierderea documentelor (foilor separate) şi articolelor
secrete, legitimaţiilor, permiselor, cheilor de la încăperile cu regim, de la depozite, safeuri
(dulapuri de metal), ştampilelor, sigiliilor personale, precum şi despre faptele de depistare a
documentelor şi articolelor secrete neţinute la evidenţă
-să predea, în termen, în ORS, la concediere, înainte de a pleca în concediu, la plecare în
misiune, sigiliile personale, documentele şi ediţiile secrete trecute pe numele lor
-să plaseze documentele şi articolele secrete în aşa fel ca în procesul de muncă asupra lor să se
excludă posibilitatea altor persoane de a avea acces la ele, precum şi a persoanelor care au
acces la alte lucrări, documente şi articole, dar nu au atribuţie directă la ele
-să informeze, la reîntoarcerea din călătoriile de peste hotare ORS, despre încercările
întreprinse de către cetăţenii străini de a primi informaţii secrete de la ei în perioada aflării lor
peste hotare, despre încercările de a-i compromite şi de a stabili contacte cu ei, neprevăzute în
programul dc şedere în ţara respectivă
-să comunice, în termen, în serviciul personal a unităţii militare despre orice modificări în
datele autobiografice şi de anchetă;
19.Modul de lucru cu documentele clasificate.
Păstrarea documentelor clasificate în UM- Persoanele care au acces- Încăperile Tehnica-
Interzicerea multiplicării (numai conform doc.conducere)- Interzicerea scoaterii din SM-
Primirea și predarea documentelor (forma)- Raportarea imediată despre pierdere- Sigilarea
mapelor- Predarea la timp.
20.Restricțiile impuse persoanelor care au acces la lucrări, documente și articole secrete.
-să încalce obligaţiunile privind păstrarea secretului de stat;
-să aducă pe teritoriul unităţii militare cu regim sau în încăperile unde se execută lucrări
secrete, aparatură personală de filmat şi fotografiat, audio şi video de imprimare;
-să ducă convorbiri secrete, folosindu-se de liniile de telecomunicaţii neprotejate;
-să utilizeze informaţiile secrete în corespondenţa de serviciu nesecretă;
-să comunice în scris sau oral oricui n-ar fi (inclusiv rudelor) informaţii secrete;
-să efectueze, fără permisiunea ORS, filmări, fotografii ale edificiilor unităţilor militare cu
caracter de apărare, documentelor şi articolelor secrete;
-să facă copii de pe documentele secrete sau să efectueze extrase din ele fără permisiunea în
scris a comandantului (şefului statului major) unităţii militare;
-să păstreze în safeurile personale mapele de lucru, caietele, documentele şi alte materiale, ce
conţin informaţii strict secrete;
-să lase pe mesele de lucru, în mese şi în safeurile neîncuiate (dulapurile de metal)
documentele secrete, precum şi să lase neîncuiate şi nesigilate la finisarea lucrului încăperile
(depozitele speciale), în care se păstrează astfel de documente şi articole;
-să transporte documentele şi articolele secrete cu transportul personal şi obştesc şi să între cu
ele în localuri, care nu au legătură cu îndeplinirea misiunii.
21.Capacitatea de luptă: definiție, indicii de bază care caracterizează capacitatea de luptă
a subunităților, activitățile pentru menținerea gradului înalt a capacității de luptă.
 Starea subunităților și unităților care permite acestora:
să treacă în termenele stabilite de documentele de directivă de la starea de pace la starea de
război și să îndeplinească cu succes misiunile de luptă.
Indicii de bază care caracterizează CL a subunităților:
completarea cu personal
completarea cu armament și tehnică de luptă, gătința pentru întrebuințare conform destinației
asigurarea cu toate tipurile de resurse în cantitățile necesare
instruirea înaltă a efectivului în vederea luptei și închegarea acțiunilor acestora
starea moral-psihologică înaltă, disciplina militară și vigilența efectivului
Activitățile pentru menținerea gradului înalt a CL:
1. Elaborarea planurilor de ridicare graduală a capacității de luptă a subunităților, coordonarea în
timp și precizarea la timp a acestora.
2. Completarea subunităților cu personal, armament și tehnică militară, asigurarea cu mijloace
materiale conform statelor de organizare, tabelelor și normelor prevăzute pe timp de război.
3. Organizarea păstrării și menținerii corecte a armamentului, tehnicii militare în gătință
permanentă pentru întrebuințare în luptă.
4. Ținerea evidenței sistematice a efectivului, tehnicii de luptă și altor mijloace materiale.
5. Echiparea efectivului pe alarmă.
6. Elaborarea ordinei de bătaie în vederea luptei a subunității, precizarea zilnică pe timpul
apelului de seară.
7. Organizarea serviciului trupe în corespundere cu cerințele documentelor de conducere.
8. Selectarea, studierea cetățenilor din rezervă, destinați completării la război și tehnicii din
economia națională.
22.Structura forțelor Armatei Naționale conform gradului de pregătire.
Forţe operaţionale (cu capacitate permanentă de intervenţie)- includ unităţi militare
(subunităţi) completate cu efectiv, armament şi tehnică la un nivel ce asigură executarea
misiunilor specifice.
Forţe cu efectiv redus (cu capacitate redusă de intervenţie)- includ mari unităţi şi unităţi
militare (subunităţi), baze, depozite de păstrare a armamentului, tehnicii şi patrimoniului
militar, care au nevoie de completare cu efectiv, armament şi tehnică, precum şi de
interoperabilitate în vederea îndeplinirii misiunilor ce le revin
Unităţi nou-formate (de rezervă)- includ unităţi militare de luptă şi de asigurare ce se
constituie conform Planului de mobilizare a Forţelor Armate
23.Stările capacității de luptă. Capacitatea de luptă „PERMANENTĂ”.
Organele de conducere, marile unităţi, unităţile militare şi instituţiile Ministerului Apărării
desfăşoară activităţi conform planurilor pregătirii de luptă, operative şi de mobilizare, se afla în
starea gata de mobilizare (completare) şi de ridicare graduală a capacităţii de luptă.
Unităţile şi subunităţile militare cu gradul de pregătire de luptă permanent se menţin în starea,
care asigura aducerea lor la capacitatea de a îndeplini misiunile conform destinaţiei în
termenele stabilite de plan.
24.Stările capacității de luptă. Capacitatea de luptă „RIDICATĂ”.
Organele de conducere, marile unităţi, unităţile militare şi instituţiile Ministerului
Apărării, rămânând în punctele de dislocare permanentă, desfăşoară activităţi în rezultatul
cărora se ridică gradul lor de pregătire pentru mobilizare şi îndeplinire a misiunilor în
corespundere cu destinaţia lor.
25.Stările capacității de luptă. Capacitatea de luptă „COMPLETĂ”.
Organele de conducere, marile unităţi, unităţile militare şi instituţiile Ministerului
Apărării, sînt alarmate, se mobilizează (completează) şi se aduc în starea de pregătire
pentru îndeplinirea misiunilor conform destinaţiei.
 În corespundere cu schema de desfăşurare a mobilizării se execută mobilizarea
(completarea) trupelor regulate, unităţile de rezervă şi de apărare teritorială conform planului.
26.Acțiunile ofițerului de serviciu pe unitate la aducerea unității la capacitatea de luptă.
Ofiţerul de serviciu pe unitate
-confirmă semnalul primit;
-transmite semnalul în subunităţi, conform schemei de înştiinţare;
-raportează comandantului unităţii şi șeful statului major, denumirea şi timpul primirii
semnalului;
-înştiinţează locţiitorii comandantului și alte persoane cu funcții de răspundere a unității;
-raportează ofiţerului de serviciu operativ pe Ministerul Apărării, timpul adunării efectivului
şi timpul începerii activităţilor conform planului de ridicare graduală a capacităţii de luptă;
-pînă la sosirea comandantului și șefului de stat major conduce cu ieșirea subunităților în
raioanele de concentrare;
-ulterior, acţionează în conformitate cu indicaţiile comandantului de unitate şi planului de
ridicare graduală a capacităţii de luptă.
27.Acțiunile companiei la aducerea unității la capacitatea de luptă.
Subunitatea:
 Se îmbracă
 Strîng așternutul patului în modul stabilit
 Curierii se înarmează și pleacă neîntîrziat la OSU
 La necesitate se execută mascarea încăperilor
 În conformitate cu ordinea de bătaie în vederea luptei efectivul primește:
 Armamentul și munițiile – din camera pentru păstrarea armamentului
 Mijloacele materiale – din magazii
 Alte bunuri materiale – din magazii
 Odată cu primirea armamentului și echipamentului efectivul subunităților se adună pe echipe
conform OBVL
 Mecanicii conductori se deplasează în parcul ML
 Echipele de încărcare pleacă la depozitele UM
 Restul efectivului pleacă în parcul ML sau în raionul de îmbarcare în mașini (raion de adunare
pe alarmă)
 Militarii prin contract se echipează și acționează conform OBVL a subunității
28.Activitatea comandantului de subunitate privind aducerea subunității la capacitatea
de luptă.
Ridicarea efectivului pe semnalul alarma
Echiparea personalului
Iesirea din subunitate
Adunarea echipelor si deplasarea in parc
Pregatirea masinilor pt iesire
Iesirea subunitatilor prin parcuri si deplasarea in rainoanele de concentrare
29.Pregătirea de mobilizare: definiție, scop, conținut.
pregătirea de mobilizare - planificare şi realizare, în termene optime, a măsurilor care asigură
trecerea, într-o perioadă restrînsă, a economiei naţionale, a teritoriului şi a forţelor sistemului
naţional de apărare la regimul de activitate în condiţii de război, în scopul asigurării apărării
militare a ţării şi securităţii populaţiei; Pregatirea de mobilizare:-a teritoriului-a economiei
nationale-a Fortelor Armate
Pregatirea de mobilizare prevede:
 planificarea măsurilor pentru trecerea autorităţilor administraţiei publice, a instituţiilor publice
şi a agenţilor economici la activitate pe timp de război;
 elaborarea planului de mobilizare a economiei naţionale şi a planului de mobilizare a Forţelor
Armate;
 elaborarea proiectului bugetului de stat pentru primul an de război;
 pregătirea economiei ţării, a economiei unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul al doilea
şi a unităţilor teritoriale autonome cu statut special, precum şi a agenţilor economici, pentru
activitate pe timp de război;
 crearea, dezvoltarea şi păstrarea capacităţilor de mobilizare pentru fabricarea producţiei
necesare satisfacerii nevoilor statului, ale Forţelor Armate şi ale populaţiei pe timp de război;
 crearea, acumularea, păstrarea şi împrospătarea rezervelor de mobilizare;
 organizarea punctelor de conducere ale autorităţilor administraţiei publice, ale instituţiilor
publice şi ale agenţilor economici, precum şi pregătirea acestor puncte, pentru activitate
pe timp de război;
 pregătirea cetăţenilor în cadrul concentrărilor militare, exerciţiilor şi antrenamentelor de
mobilizare;
 pregătirea teritoriului pentru apărare.
30.Mobilizarea: definiție, scop, conținut.
 mobilizarea - proces planificat din timp şi asigurat multilateral de trecere organizată a
economiei naţionale, a teritoriului şi a forţelor sistemului naţional de apărare de la starea de
pace la starea de război.
 Mobilizarea la nivelul FA include:
- completarea cu efectiv
-completarea cu tehnica de lupta
-completarea cu echipament,armament ,munitii
-completarea cu mijloace de transport
-formarea noilor unitati militare
Scopul: trecerea armatei şi infrastructurii de stat la starea de război.
31.Formele și procedeele mobilizării.
• Formele mobilizării: -Generală(cuprinde toate componentele Forţelor Armate)
- Parțială(se mobilizează doar unele unităţi militare ale componentelor Forţelor Armate)
• Procedeele mobilizării:
- Deschisă(în cazul atacului prin surprindere, sau a unei amenințări directe din partea
inamicului)
- În ascuns(sub forma unor activități obișnuite de pregătire a trupelor, fără a demasca scopurile
acțiunilor)
32.Principiile mobilizării. Enumerarea și descrierea principiilor.
Principii: - conducerea unitară;
- pregătirea activităților din timp;
- planificarea în detaliu a activităților;
- executarea controlului;
- executarea activităților în complex;
- coordonarea activităților.
33.Constituirea stocurilor de mobilizare.
Rezervele de mobilizare:
 în industrie - materiile prime, materialele, semifabricatele, subansamblurile şi piesele de
completare, utilajele speciale, sculele, aparatele de măsurat, dispozitivele, documentaţia
tehnică şi alte materiale, necesare pentru fabricarea şi repararea tehnicii militare şi a
armamentului
 în transporturi şi telecomunicaţii - materialele necesare pentru restabilirea şi menţinerea în
stare de funcţionare a mijloacelor de transport şi a telecomunicaţiilor, ce asigură necesităţile de
 apărare
 în domeniul ocrotirii sănătăţii - materialele sanitar-farmaceutice consumabile, materiile prime
şi materialele necesare fabricării produselor farmaceutice, aparatura şi instrumentarul medical,
precum şi alte materiale, asigurînd buna funcţionare a instituţiilor medicale existente şi a celor
înfiinţate pe timp de război
 în domeniul comerţului - produsele alimentare şi mărfurile industriale necesare asigurării
nevoilor FA şi ale populaţiei
 în domeniul agriculturii şi industriei prelucrătoare - materiile prime agricole, preparatele
pentru protecţia plantelor şi animalelor.
34.Rezerva Forțelor Armate: destinație, structura.
Rezerva FA- Totalitatea resurselor umane care se află în evidenţa militară în calitate de
rezervişti.
 Aflarea în rezervă - îndeplinirea de către cetăţeni a unor obligaţii specifice care asigură
pregătirea lor pentru apărarea Patriei.
 Este destinată pentru completarea Forţelor Armate la mobilizare.
Structura rezervei:
În funcţie de gradul de pregătire militară:
• instruita(alcătuită din cetăţenii care au îndeplinit serviciul militar, au absolvit cursurile de
pregătire a rezerviştilor în cadrul centrelor de instruire a rezervei Forţelor Armate sau au
absolvit cursul deplin de instruire la catedra militară)
• neinstruita(alcătuită din cetăţenii apţi pentru serviciul militar, dar care nu au îndeplinit această
obligaţiune pînă la împlinirea vîrstei de 27 de ani)
În funcţie de faptul dacă rezerviştii sînt sau nu repartizaţi în funcţii în UM:
• activa(alcătuită din rezerviştii repartizaţi în funcţii militare în marile unităţi, unităţi şi instituţii
ale Forţelor Armate în corespundere cu planul de completare)
• pasiva(alcătuită din rezerviştii care nu sînt repartizaţi în funcţii şi care pot completa, în caz de
necesitate, rezerva activă
Conform indicelui de vîrstă:
de clasa 1(în care se află rezerviştii pînă la împlinirea vîrstei:
soldaţii, sergenţii şi subofiţerii - de 45 de ani;
ofiţerii - de 55 de ani;
generalii - de 60 de ani;)
• de clasa 2(în care se află rezerviştii:
soldaţii, sergenţii şi subofiţerii - de la 45 de ani pînă la împlinirea vîrstei de 50 de ani;
ofiţerii - de la 55 de ani pînă la împlinirea vîrstei de 60 de ani;
generalii - de la 60 de ani pînă la împlinirea vîrstei de 65 de ani.)
35.Punctul de primire a resurselor de mobilizare (umane și tehnice): destinație,
compunere, înzestrare.
Punctele de primire a resurselor de mobilizare - Sunt organizate şi create de unităţile
(instituţiile) militare, care execută primirea şi repartizarea rezerviştilor în subunităţile militare
ale acestor unităţi (instituţii).
 COMPUNERE:
1. Conducerea Punctului de primire a resurselor de mobilizare (umane şi tehnice)
2. Punctul de întîlnire a resurselor de mobilizare (umane şi tehnice)(PÎRM)
3. Punctul de primire a resurselor umane (PPRU):
 conducerea punctuilui;
 secţia de prezentare şi primire a echipelor;
 secţia de examinare medicală;
 secţia de repartizare a rezerviştilor;
 secţia de eliberare a măştilor antigaze şi echipare a efectivului.
4. Punctul de primire a resurselor tehnice (PPRT):
 conducerea punctului;
 secţia de adunare a tehnicii sosite;
 secţia de primire a tehnicii din economia naţională;
 secţia de repartizare a tehnicii primite şi transmitere a ei în subunităţile militare.
 DESTINAȚIE
• întîlnirea resurselor de mobilizare (umane şi tehnice) sosite (a echipelor, partidelor, care
sosesc pentru completare);
• îndreptarea lor spre punctul de primire a
resurselor umane (PPRU) şi punctul de primire
a resurselor tehnice (PPRT;
• acordarea de ajutor echipelor şi partidelor
altor unităţi (instituţii) militare la găsirea
punctelor sale de întîlnire.
36.Modul de activitate a punctului de primire a resurselor de mobilizare (umane și
tehnice).
Punctul de primire a resurselor umane (PPRU):
 Asigură:
 primirea resurselor umane la timp
 luarea la evidenţa militară
 echiparea şi repartizarea lor pe subunităţile militare
 Sarcini de bază:
• primirea şi repartizarea echipelor;
• examinarea medicală (la necesitate);
• repartizarea rezerviştilor pe echipe şi pe subunităţi militare;
• eliberarea măştilor antigaze şi controlul lor tehnic;
• echiparea rezerviştilor;
• îndreaptă spre fluxul de adunare în formaţie pe fluxuri, formate în secţia de repartizare, unde
sunt întîlniţi de reprezentanţii subunităţilor militare şi sub conducerea lor pleacă în
subunităţile proprii.
Punctul de primire a resurselor tehnice (PPRT):
 Punctul asigură:
 primirea tehnicii la timp şi repartizarea ei pe subunităţile militare.
 Sarcini de bază:
• verificarea stării tehnice a unităţilor de transport sosite pentru completarea trupelor, nivelul
ei de completare cu piese şi sculele de rezervă necesare şi cu unelte pentru lucrări de
terasament, documentarea primirii ei în Forţele Armate şi eliberarea reprezentanţilor
gospodăriilor auto a certificatului despre predarea maşinii în Forţele Armate;
• lichidarea micilor defecţiuni şi utilarea completă a tehnicii, realimentarea, repartizarea şi
transmiterea ei reprezentanţilor subunităţilor militare;
• evidenţa tehnicii primite şi rapoartele despre nivelul de completare cu acestea subunităţilor
militare
37.Activitățile desfășurate în unitatea militară pentru menținerea gradului înalt a
capacității de luptă.
 Activitățile pentru menținerea gradului înalt a CL:
1. Elaborarea planurilor de ridicare graduală a capacității de luptă a subunităților, coordonarea în
timp și precizarea la timp a acestora.
2. Completarea subunităților cu personal, armament și tehnică militară, asigurarea cu mijloace
 materiale conform statelor de organizare, tabelelor și normelor prevăzute pe timp de război.
3. Organizarea păstrării și menținerii corecte a armamentului, tehnicii militare în gătință
permanentă pentru întrebuințare în luptă.
4. Ținerea evidenței sistematice a efectivului, tehnicii de luptă și altor mijloace materiale.
5. Echiparea efectivului pe alarmă.
6. Elaborarea ordinei de bătaie în vederea luptei a subunității, precizarea zilnică pe timpul
apelului de seară.
7. Organizarea serviciului trupe în corespundere cu cerințele documentelor de conducere.
8. Selectarea, studierea cetățenilor din rezervă, destinați completării la război și tehnicii din
economia națională.
38. Acțiunile sergentului de serviciu pe subunitate odată cu primirea semnalului „Alarmă”.
 Sergentul de serviciu pe subunitate
 Dă semnalul pentru deșteptarea subunității
 Deschide camera pentru păstrarea armamentului și rastelele
 Înarmează efectivul din serviciul de zi și distribuie armementul subunităților
 Distribuie mijloacele individuale de protecție, ruczacurile, alte bunuri și materiale
 Execută controlul privind plecarea:
a) Curierilor
b) Echipelor de încărcare la depozitele unității
 La sosirea comandantului de subunitate raportează despre semnalul primit și măsurile
întreprinse
 Acționează conform indicațiilor comandantului de subunitate.
39.Ordinea de bătaie în vederea luptei a companiei: destinație, conținut, mod de
elaborare, precizare, actualizare, aducere la cunoștință.
Ordinea de bătaie în vederea luptei:
• Modul de înștiințare a militarilor prin contract
• Modul de primire a armamentului și muniției, echipamentului
• Modul de scoatere a bunurilor materiale
• Modul de pază și apărare a locului de dispunere a subunității
• Echipele numite de la subunitate, ora și modul de plecare
40.Capacități de mobilizare: definiție, conținut, mod de realizare.
 Reprezintă un element de bază în activitatea cotidiană a trupelor:
 atenție deosebită pe timpul adunărilor, aplicațiilor, exercițiilor de comandament și stat major
 un factor, care în mare măsură determină puterea de luptă a Forțelor Armate, care la rîndul lor
au o influiență nemijlocită asupra securității statului
 Forțele Armate pe timp de pace se mențin într-o componență strict limitată
 Totalitatea capacităţilor de comunicaţii, mijloacelor de transport şi de altă natură, pregătite încă
din timp de pace să facă faţă nevoilor crescute după decretarea mobilizării, precum şi în
perioada iniţială a războiului, ţinînd cont de distrugerile probabile foarte mari ce pot avea loc la
începutul unei confruntări militare.
mod de realizare:
 în industrie - materiile prime, materialele, semifabricatele, subansamblurile şi piesele de
completare, utilajele speciale, sculele, aparatele de măsurat, dispozitivele, documentaţia
tehnică şi alte materiale, necesare pentru fabricarea şi repararea tehnicii militare şi a
armamentului
 în transporturi şi telecomunicaţii - materialele necesare pentru restabilirea şi menţinerea în
stare de funcţionare a mijloacelor de transport şi a telecomunicaţiilor, ce asigură necesităţile de
apărare
 în domeniul ocrotirii sănătăţii - materialele sanitar-farmaceutice consumabile, materiile prime
 şi materialele necesare fabricării produselor farmaceutice, aparatura şi instrumentarul medical,
precum şi alte materiale, asigurînd buna funcţionare a instituţiilor medicale existente şi a celor
înfiinţate pe timp de război
 în domeniul comerţului - produsele alimentare şi mărfurile industriale necesare asigurării
nevoilor FA şi ale populaţiei
 în domeniul agriculturii şi industriei prelucrătoare - materiile prime agricole, preparatele
pentru protecţia plantelor şi animalelor.
Ministerele şi departamentele:
 înaintează propuneri pentru elaborarea proiectelor planului de mobilizare a economiei
naţionale şi a bugetului de stat pentru primul an de război;
 elaborează planurile de mobilizare ale domeniilor respective, iau măsuri pentru asigurarea
funcţionării lor stabile pe timp de război;
 stabilesc, creează şi păstrează capacităţi şi rezerve de mobilizare;
 îndeplinesc alte sarcini de pregătire a economiei naţionale pentru apărare.
Ministerul Apărării
planifică şi coordonează activităţile privind completarea FA
cu resurse de mobilizare.
41.Rezerve de mobilizare: definiție, conținut, mod de realizare.
Totalitatea resurselor umane care se află în evidenţa militară în calitate de rezervişti.
Aflarea în rezervă - îndeplinirea de către cetăţeni a unor obligaţii specifice care asigură
pregătirea lor pentru apărarea Patriei.
Este destinată pentru completarea Forţelor Armate la mobilizare.
Subunităţi ale rezervei, precum şi rezervişti aparte, pot fi antrenaţi pentru participare la
lichidarea consecinţelor calamităţilor naturale, avariilor tehnogene şi catastrofelor.
 După atingerea limitei de vîrstă de aflare în rezerva de clasa I, cetăţenii sînt trecuţi în rezerva
de clasa II:
 în acest caz, rezerviştii aflaţi în componenţa rezervei active sînt trecuţi, de regulă, în
componenţa rezervei pasive.
 Limita de vîrstă de aflare în rezerva de clasa II este, concomitent, şi limita de vîrstă de aflare în
rezerva Forţelor Armate.
 După atingerea limitei de vîrstă de aflare în rezerva Forţelor Armate, rezerviştii sînt trecuţi în
retragere şi excluşi din evidenţa militară.
 activă
 alcătuită din rezerviştii repartizaţi în funcţii militare în marile unităţi, unităţi şi instituţii ale
Forţelor Armate în corespundere cu planul de completare
 pasivă
 alcătuită din rezerviştii care nu sînt repartizaţi în funcţii şi care pot completa, în caz de
necesitate, rezerva activă
 instruită
 alcătuită din cetăţenii care au îndeplinit serviciul militar, au absolvit cursurile de pregătire a
rezerviştilor în cadrul centrelor de instruire a rezervei Forţelor Armate sau au absolvit cursul
deplin de instruire la catedra militară
 neinstruită
 alcătuită din cetăţenii apţi pentru serviciul militar, dar care nu au îndeplinit această obligaţiune
pînă la împlinirea vîrstei de 27 de ani
42.Principiile de completare a Forțelor Armate cu efectiv și resurse tehnico-materiale.
 La declararea mobilizării, completarea Forţelor Armate cu efectiv şi resurse tehnico-materiale
se efectuează, conform legislaţiei, în baza planului de completare.
 Unităţile militare se completează, de regulă, cu rezervişti şi tehnică rechiziţionată după
 principiul teritorial de completare:
 pentru fiecare UM – raion de completare:
• existența resurselor de mobilizare umane disponibile;
• posibilitatea sosirii acestora în termenii indicați în planurile de mobilizare;
• tehnica – cu caracteristici asemănătoare celor din statele de organizare a UM;
• rezerva de parcurs pînă la următoarea deservire tehnică – nu mai puțin de 10000 km
• Principii de completare
 Pentru rezerviştii repartizaţi în unităţi militare, se elaborează ordine de repartizare la
mobilizare.
 Pentru tehnica rechiziţionată se întocmesc ordine de predare pe partide.
 Pentru conducătorii auto la tehnica repartizată, se elaborează ordine de repartizare la
mobilizare, care se înmînează pe timp de pace şi ordine de chemare, care se înmînează la
mobilizare.
 Ordinele de repartizare la mobilizare cu bonurile de control la ele se încleie de către organul
administrativ-militar în livretele militare ale rezerviştilor (la certificatul tehnic al
automobilului).
• Principii de completare
 Predarea rezerviştilor şi a tehnicii în termenele stabilite se asigură prin înştiinţarea rezerviştilor
şi furnizorilor de tehnică rechiziţionată, cu înmînarea ordinelor de chemare şi ordinelor de
predare.
 Conducătorii auto împreună cu tehnica, repartizaţi în trupe pentru predare, se înştiinţează la
locurile lor de trai de către reprezentanţii primăriilor (preturilor), iar la locurile lor de muncă -
de către conducătorii instituţiilor publice, agenţii economici.
43.Punctul de întîlnire a resurselor de mobilizare (umane și tehnice): destinație,
compunere, mod de activitate.
• PPRM (UT)
 Sunt organizate şi create de unităţile (instituţiile) militare, care execută primirea şi repartizarea
rezerviştilor în subunităţile militare ale acestor unităţi (instituţii).
 CERINȚE:
 să fie completate şi înzestrate cu inventarul şi documentaţia necesară
 să fie gata pentru desfăşurarea şi asigurarea rapidă a primirii resurselor de mobilizare, atît în
punctele de dislocare permanentă, cît şi în condiţii de campanie (în locul indicat).
• PPRM (UT)
 COMPUNERE:
1. Conducerea Punctului de primire a resurselor de mobilizare (umane şi tehnice)
2. Punctul de întîlnire a resurselor de mobilizare (umane şi tehnice)(PÎRM)
3. Punctul de primire a resurselor umane (PPRU):
 conducerea punctuilui;
 secţia de prezentare şi primire a echipelor;
 secţia de examinare medicală;
 secţia de repartizare a rezerviştilor;
 secţia de eliberare a măştilor antigaze şi echipare a efectivului.
4. Punctul de primire a resurselor tehnice (PPRT):
 conducerea punctului;
 secţia de adunare a tehnicii sosite;
 secţia de primire a tehnicii din economia naţională;
 secţia de repartizare a tehnicii primite şi transmitere a ei în subunităţile militare.
• PPRM (UT)
 DOCUMENTELE:
 instrucţiuni
 scheme şi obligaţiuni ale administraţiei
 indicative ale persoanelor cu funcţii
 tabele cu semnale
 modele de documente
 liste, formulare, registre etc. pentru fiecare punct, secţie separat
 Fiecare punct şi secţie va avea mapă separată pentru păstrarea documentelor cu întocmirea
unui opis a lor:
 mapele secţiilor vor fi păstrare centralizat în mapele şefilor punctelor.
 documentaţia punctului de primire a resurselor de mobilizare se va păstra în biroul lucrări
secrete de mobilizare, separat de gestiunea secretă generală sau în biroul lucrări secrete
generală în mape separate şi sigilate
• PPRM (UT)
 UTILAJ:
 trebuie să fie universal
 la crearea primară - se permite de a folosi utilajul de campanie al unităţii (instituţiei) militare
 pentru desfăşurarea ulterioară se pregăteşte echipamentul special destinat în aceste scopuri:
• indicatoare luminiscente ale punctului şi ale secţiilor şi echipelor lui
• scaune şi mese pliante
• ecusoane (pentru fiecare persoană din administraţie), etichete cu mărimi
• scuturi de podea
• corturi
• cisterne pentru apă potabilă
• instalaţii pentru dezinfectare
• staţii electrice
• panouri antiincendiare
Utilajul destinat desfăşurării punctelor, după posibilitate, va fi depozitat centralizat în
apropierea locului (zonei) desfăşurării punctelor.
44. Punctul de primire a resurselor umane: destinație, compunere, mod de activitate.
• Organizarea activităţii punctului de primire
 Trebuie să asigure:
 primirea rapidă
 repartizarea
 echiparea
 expedierea în subunităţile militare a resurselor de mobilizare (umane şi tehnice) sosite.
• Organizarea activităţii punctului de primire
 Formarea fluxurilor
 SCOP:
 asigurarea funcţionării rapide
 repartizarea resurselor de mobilizare, concomitent pentru completarea proporţională a
subunităţilor militare
 începînd cu secţia de repartizare, se formează mai multe fluxuri.
 Numărul fluxurilor se creează:
 reieşind din calculul asigurării primirii tuturor resurselor în termen de 10 ore
 capacitatea lor trebuie să fie nu mai mică de 80-100 oameni oră şi 15-20 unităţi de tehnică
oră.
• Conducerea PPRM(UT)
 Este destinat pentru a conduce cu procesul de primire şi distribuire a rezerviştilor şi tehnicii din
economia naţională.
 Locul de dispunere va fi ales în aşa mod ca să asigure comanda şi controlul cu PÎRM, PPRU,
PPRT.
 Conducerea PPRM (UT):
• asigură gradul înalt de organizare a primirii resurselor de mobilizare şi ordinii;
• organizează şi asigură paza şi apărarea punctului de primire;
• execută controlul asupra mersului sosirii resurselor umane şi tehnicii din economia naţională;
• coordonează acţiunile cu centrele militare de completare;
• primeşte rapoarte de la PPRU şi PPRT despre primirea şi repartizarea resurselor de
mobilizare;
• raportează în grupul de control al unităţii (instituţiei) militare în termenele stabilite despre
sosirea resurselor de mobilizare.
• Punctul de întîlnire a resurselor de mobilizare
(umane şi tehnice)
 DESTINAȚIE
• întîlnirea resurselor de mobilizare (umane şi tehnice) sosite (a echipelor, partidelor, care
sosesc pentru completare);
• îndreptarea lor spre punctul de primire a
resurselor umane (PPRU) şi punctul de primire
a resurselor tehnice (PPRT;
• acordarea de ajutor echipelor şi partidelor
altor unităţi (instituţii) militare la găsirea
punctelor sale de întîlnire.
 CERINȚE
• să se amplaseze în apropierea punctului de dislocare permanentă a unităţii (instituţiei)
militare sau pe principalele itinerare de deplasare a resurselor de mobilizare şi în apropiere
de repere clar vizibile;
• să fie bine indicat ziua şi noaptea;
• să posede o legătură telefonică sigură şi stabilă cu punctele de primire (PPRU, PPRT).
• Punctul de primire a resurselor umane (PPRU)
 Se creează în unităţile militare:
 care primesc 100 şi mai mulţi rezervişti
 Asigură:
 primirea resurselor umane la timp
 luarea la evidenţa militară
 echiparea şi repartizarea lor pe subunităţile militare
 Sarcini de bază:
• primirea şi repartizarea echipelor;
• examinarea medicală (la necesitate);
• repartizarea rezerviştilor pe echipe şi pe subunităţi militare;
• eliberarea măştilor antigaze şi controlul lor tehnic;
• echiparea rezerviştilor;
îndreaptă spre fluxul de adunare în formaţie pe fluxuri, formate în secţia de repartizare,
unde sunt întîlniţi de reprezentanţii subunităţilor militare şi sub conducerea lor pleacă în
subunităţile proprii.
45. Punctul de primire a resurselor tehnice: destinație, compunere, mod de activitate.
Punctul de primire a resurselor tehnice (PPRT)
 Se creează în unităţile (instituţiile) militare:
 care primesc 20 unităţi de transport şi mai mult din economia naţională.
 Punctul asigură:
 primirea tehnicii la timp şi repartizarea ei pe subunităţile militare.
 Sarcini de bază:
• verificarea stării tehnice a unităţilor de transport sosite pentru completarea trupelor, nivelul
ei de completare cu piese şi sculele de rezervă necesare şi cu unelte pentru lucrări de
terasament, documentarea primirii ei în Forţele Armate şi eliberarea reprezentanţilor
gospodăriilor auto a certificatului despre predarea maşinii în Forţele Armate;
• lichidarea micilor defecţiuni şi utilarea completă a tehnicii, realimentarea, repartizarea şi
transmiterea ei reprezentanţilor subunităţilor militare;
• evidenţa tehnicii primite şi rapoartele despre nivelul de completare cu acestea subunităţilor
militare.
46. Componentele și obiectivele instruirii.

Realizarea capacităţii operaţionale a armatei

Componenta conceptuală
 STRATEGIA DE SECURITATE NAŢIONALĂ
 STRATEGIA MILITARĂ NAŢIONALĂ
 DOCTRINELE PENTRU OPERAŢII

Componenta de moral
 ÎNSUŞIRILE PSIHICE ALE PERSONALULUI
 MOTIVAREA CAPACITATEA
 CĂLIREA MORALULUI (REALIZATĂ ŞI PRIN OPERAȚIONALĂ A ARMATEI
INSTRUIRE)
 LIDERŞIPUL

Componenta fizică
 ORGANIZAREA STRUCTURILOR
ŞI ÎNCADRAREA CU PERSONAL
 DOTAREA CU ECHIPAMENTE
MILITARE ŞI LOGISTICA FORŢELOR
 INSTRUIREA FORŢELOR
 Instruirea forţelor
 activitate esenţială a
procesului de realizare a
capacităţii operaţionale
 nu poate fi abordată izolat

Cunoaş Dezvolt Formare Formarea Dezvolt Evaluar Executa Acumularea de

terea area a şi deprinder area ea rea experienţă
gândirii dezvolta ilor deprind capacit repetiţiil profesională
(specific (specific rea colective erilor ăţii or (cunoştinţe şi
ă ă deprinde colectiv operaţi pentru deprinderi)
domeniu domeni rilor e onale misiune
lui) ului) individu (deprind (deprind
ÎNVĂŢĂMÂNTUL INSTRUCŢIA EXERCIŢIILE INSTRUIREA
MILITAR PRIN
PRACTICAR

• Componentele instruirii
• Învățămînt militar
 Componenta instruirii prin care se realizează:
 formarea, specializarea şi dezvoltarea profesională a personalului din punct de vedere
teoretic şi, parţial, practic-aplicativ.
 Procesul se desfăşoară:
 pe baza unui curriculum integrat, etapizat şi diferenţiat
 pe forme şi niveluri de învăţămînt
 Obiective principale:
 cunoaşterea specifică domeniului profesiei militare
 dezvoltarea gîndirii creative a individului.
• Învățămînt militar
 Se desfăţoară în instituţii de învăţământ militar
 Asigură:
 formarea ofiţerilor
 formarea subofiţerilor
 perfecţionarea profesională a ofiţerilor Armatei Naţionale – cursuri de scurtă durată
 instruirea lingvistică a personalului militar şi civil
• Instrucția
 Activitate cu caracter predominant practic-aplicativ
 Obiectiv principal:
 formarea, dezvoltarea şi menţinerea deprinderilor de acţiune ale individului şi ale structurilor
militare în scopul îndeplinirii atribuţiilor funcţiei.
 Se desfăşoară pe două paliere distincte:
1. La nivelul individului
2. La nivelul colectiv (al structurilor militare).
• Exercițiile
 Metodă de pregătire şi antrenare a militarilor (subunităţilor, unităţilor) pentru formarea unor
deprinderi sau însuşirea modului de acţiune pentru îndeplinirea misiunilor.
• Exercițiile
 Pe lîngă dezvoltarea deprinderilor colective, exerciţiile au şi obiective de verificare a nivelului
capacităţii operaţionale a structurilor.
 Prin exerciţii structurile de operaţii pot determina în ce măsură forţele din subordine sunt
capabile să îndeplinească misiunile pentru care s-au pregătit.
 Practic, exerciţiile fac legătura dintre domeniul instruirii şi cel al operaţiilor.
 În funcţie de mediul în care se execută exerciţiile pot fi:
 pe hartă
 de instrucţie prin simulare
 în teren
 combinate
• Forme de desfăşurare:
• Exerciţii de rezolvare a unei situaţii tactice;
• Exerciţii de antrenament în teren;
• Exerciţii de comandament în teren;
• Exerciţii de comandament;
• Exerciţii tactice cu trageri de luptă;
• Exerciţii de conducere a focului;
• Exerciţii de conducere a logisticii;
• Instruirea prin practicare
 Faza finală şi cea mai complexă a ciclului de instruire.
 Pe timpul îndepliniri atribuţiilor/misiunilor personalul şi structurile militare acumulează
experienţă, fapt ce reprezintă, în esenţă, lărgirea orizontului de cunoaştere şi dezvoltare a
deprinderilor.
 Din punct de vedere al instruirii, experienţa din unitate şi experienţa operaţională sunt expresia
a ceea ce s-a acumulat prin practicare.
47.Fazele instruirii. Planificarea instruirii.
 STABILIREA
CERINŢELOR

PLANIFICARE replanificare
A a
ASIGURAR

FEEDBACK EXECUTAREA

EVALUAREA

Planificarea instruirii
• dezvoltarea capabilităţilor şi spectrului de misiuni repartizate unităţilor/subunităţilor şi nivelul
de instruire al personalului/structurilor
• se stabilesc, se programează şi se asigură cu resurse
• activităţile de instruire necesare atingerii nivelului de performanţă stabilit
• Unitate de concepţie
• este asigurată prin stabilirea de către eşalonul superior a capabilităţilor unităţilor militare şi
aprobarea de către acesta a planurilor de instruire
• Libertate
• de acţiune
• rezidă în dreptul fiecărui comandant/şef de a stabili cum să instruiască personalul/structura pe
care îl/o comandă
• Răspundere
• este legată de obligaţiile acestuia privind atingerea nivelului de instruire necesar îndeplinirii
misiunilor stabilite
4 8 . Fazele instruirii. Executarea instruirii.
 Reprezintă transpunerea în practică a ceea ce s-a planificat
 Începe cu eşalonul cel mai mic şi este o activitate descentralizată
 În perioada executării instruirii, fiecare individ şi structură militară:
 învaţă cum să acţioneze în cîmpul tactic
 îşi formează/dezvoltă deprinderile necesare îndeplinirii atribuţiilor/misiunilor
 se căleşte fizic şi psihic
Principiul: de la simplu la complex.
Cerintele:
• cunoaşterea şi respectarea prevederilor doctrinelor de operaţii
• cunoaşterea capabilităţilor unităţii şi misiunilor repartizate
• cunoaşterea caracteristicilor cîmpului de luptă şi antrenarea în condiţii cît mai apropiate de cele
reale
• atingerea performanţelor stabilite
• asigurarea şi consumarea resurselor aşa cum au fost planificate
• respectarea măsurilor tehnicii securităţii pentru personal şi echipamente şi protejarea mediului
4 9 . Fazele instruirii. Evaluarea instruirii.
 Comandanţii:
 trebuie să cunoască în orice moment cum se desfăşoară procesul de instruire
 la încheierea acestuia, în ce măsură personalul/forţele pe care le au în subordine sunt
pregătite pentru îndeplinirea misiunilor.
 Dacă sunt probleme, acestea trebuie identificate şi rezolvate.
 Identificarea acestor probleme se face prin activităţi de evaluare.
 Evaluarea
 Pe timpul instruirii
 la încheierea instruirii
 Se aplică tuturor aspectelor instruirii
 Scop: de a creşte, prin realizarea
feedback-ului, eficienţa activităţii de instruire
5 0 . Structura și conținutul instrucției.
• Aspecte generale
 Instrucţia cuprinde:
 totalitatea acţiunilor întreprinse pentru formarea, dezvoltarea şi menţinerea deprinderilor
individuale şi colective, necesare îndeplinirii sarcinilor/misiunilor.
• Aspecte generale
 Activitate cu caracter predominant practic-aplicativ
 Obiectiv principal:
 formarea, dezvoltarea şi menţinerea deprinderilor de acţiune ale individului şi ale structurilor
militare în scopul îndeplinirii atribuţiilor funcţiei.
 Indicaţii organizator-metodice ale şefului Marelui Stat Major cu privire la instruirea trupelor
pentru următorul an de instrucţie
• Principiile instrucției
 Definesc regulile fundamentale care trebuie să guverneze domeniul, reprezentînd coloana
vertebrală a acestei activităţii
• să fie planificată unitar – se asigură armonizarea activităţilor pe întreaga scară ierarhică;
• să fie condusă cu competenţă – cresc performanţele procesului de instrucţie;
• să fie un proces continuu, progresiv – deprinderile se dobîndesc firesc şi eficient, de la simplu
la complex;
• să fie standardizată – se generalizează experienţa şi se aplică soluţiile cele mai bune de
instrucţie;
• să adopte şi să implementeze standardele şi procedurile statelor occidentale – creşte
interoperabilitatea cu armatele statelor occidentale;
• să se desfăşoare modular – obiectivele se îndeplinesc, în mod secvenţial, cu programe
individualizate, specifice fiecărei etape/structuri;
• să asigure motivarea – se dă sens activităţii şi se creează competiţia, mărindu-se angajarea
fiecărui individ în obţinerea performanţei;
• să fie o activitate preponderent practic-aplicativă – se asigură o trecere rapidă la specificul
acţiunilor din teatrul de operaţii;
• să cultive spiritul combativ şi virtuţile militare – se stimulează angajarea în obţinerea
performanţei şi dezvoltarea voinţei de a învinge;
• să fie flexibilă – să permită redimensionarea obiectivelor şi a activităţilor, în funcţie de
modificările ce apar;
• să promoveze exigenţa – se asigură desfăşurarea activităţii într-un cadru riguros organizat;
• să fie evaluată pe baza standardelor de performanţă – se asigură cunoaşterea nivelului real de
instruire şi se pot opera imediat corecturile necesare;
• să se desfăşoare în concordanţă cu legislaţia şi reglementările în vigoare privind securitatea,
 sănătatea în muncă şi protecţia mediului – se elimină pericolul afectării sănătăţii oamenilor şi
al distrugerii mediului.
• Moralul Forțelor
• a depins, în multe situaţii, înclinarea balanţei între victorie şi înfrîngere
 Personalitatea unui militar se creează şi se întăreşte prin instrucţie unde, din această
perspectivă, trebuie să se aibă în vedere următoarele aspecte:
• competenţa profesională;
• capacitatea de a reacţiona rapid, de a obţine şi menţine iniţiativa;
• încrederea în sine, autodisciplina şi răspunderea personală;
• tăria fizică şi capacitatea mentală;
• abilitatea de a face faţă cu succes situaţiilor neprevăzute;
• rezistenţa la presiuni fizice şi psihice prelungite;
• curajul, voinţa şi hotărîrea de a învinge;
• cinstea, integritatea şi conduita etică;
• devotamentul şi loialitatea faţă de camarazi, unitate, armată şi naţiune;
• încrederea reciprocă şi disponibilitatea de a lucra în echipă.

Structura instrucției

Instrucția

Individuală Colectivă

laturi

teoretică fizică psiho-morală tehnică tactică

la nivelul individului şi al eşaloanelor mici

al structurilor de execuţie

la eşaloanele superioare al structurilor de comandă

51. Instrucția individuală: scop, conținut, obiective specific, evaluare.

• Instrucţia individuală de bază
 SCOP
 adaptarea individului la mediul militar
 formarea pentru îndeplinirea cerinţelor comune tuturor militarilor.
 Este primul contact cu instruirea pe care o
primeşte un tînăr care a optat pentru cariera
militară şi face trecerea de la statutul de civil la
cel de militar
 Se execută:
 cu grupuri relativ mari de indivizi – clase de
elevi/studenţi, grupe/plutoane de soldaţi;
 în instituţii de învăţămînt militar şi unităţi
specializate pentru această activitate.
• Instrucţia individuală de bază
 Obiectivele
• adaptarea la mediul militar;
• însuşirea legislaţiei şi a reglementărilor specifice domeniului militar;
• însuşirea regulilor şi măsurilor de securitate la mînuirea armamentului din dotare (în
conformitate cu prevederile „Instrucţiunii privind regulile şi măsurile de securitate în
Armata Naţională” aprobată prin directiva şefului Marelui Stat Major al Armatei
Naţionale, comandant al Armatei Naţionale nr.D-23 din 12 decembrie 2007.
• însuşirea cunoştinţelor militare generale;
• călirea fizică, psihologică şi morală;
• formarea deprinderilor pentru folosirea echipamentelor militare individuale şi acţiunea în
cîmpul tactic.
• Instrucţia individuală de bază
 Se execută în unităţile militare, cu instructori care au un înalt nivel de pregătire, inclusiv
experienţă operaţională.
 Se desfăşoară după o programă comună pentru toate genurile de armă şi specialităţile militare
centralizat.
 Perioada ciclului instrucției – 4 săptămîni.
 După finalizarea instrucției – urmează instruiţia în cadrul pregătirii de specialitate în unităţile
în care au fost repartizaţi
• Instrucţia individuală de bază
 Trebuie desfăşurată conform următoarelor componente principale:
 instruirea pentru formarea deprinderilor de militar, care este orientată spre:
 cunoaşterea şi folosirea corectă a armamentului individual, mijloacelor tehnice de protecţie etc.
aflate în dotarea militarilor;
 formarea aptitudinilor fizice, psihologice şi morale ale acestora;
 instruirea multilaterală:
 identificarea aptitudinilor şi calităţilor individuale ale individului pentru a le putea fi
valorificate pe parcursul serviciului militar, precum şi a potenţialului acestuia de a-şi îndeplini
rolul în cadrul echipei.
• Instrucţia individuală de bază
 În cadrul acestei perioade, se vor executa obligatoriu:
• şedinţa iniţială şi şedinţa 1 instrucţie (ziua şi noapte din pistol-mitralieră) la instrucţia de foc;
• verificarea nivelului pregătirii fizice.
 În perioada finală a instruirii individuale (iniţiale):
• se execută instrucţia în echipă pentru aplicarea şi dezvoltarea deprinderilor dobîndite la nivel
individual şi pentru iniţierea formării deprinderilor colective, de lucru în echipă.
• Evaluarea instrucției individuale
 Evaluarea instrucţiei individuale întră în responsabilitatea ofiţerilor
 Fiecare militar este evaluat la încheierea etapei instrucţiei individuale:
 se stabilește dacă acesta poate fi numit în funcţie
 Nivelul instruirii este evaluat prin testări practice, urmărindu-se cît de bine sunt executate
activităţile pentru care s-a făcut instruirea.
• Aspecte generale
 Se situează în domeniul instruirii operaţionale
 Are ca scop:
 formarea, dezvoltarea şi menţinerea deprinderilor colective şi a coeziunii structurilor militare
în vederea îndeplinirii misiunilor
 52. Instrucția colectivă: scop, caracteristici, conținut. Instrucția
comandamentelor.
 Caracteristicile de bază:
• are în vedere misiunile şi cerinţele specifice cîmpului de luptă – „să ne instruim aşa cum vom
lupta”;
• are la bază doctrinele pentru operaţii;
• este răspunderea comandantului care este şi principalul instructor;
• este orientată spre obţinerea performanţei;
• se execută multieşalon şi interarme;
• este parte integrantă a ciclului de instruire a unităţii.
• Componentele instrucției colective
• Instrucția comandamentelor
 Reprezintă totalitatea activităţilor de instruire îndreptate spre instruirea întregului efectiv al
Marelui Stat Major, comandamentelor categoriilor de forţe, statelor majore (comandamentelor)
şi unităţilor militare ale Armatei Naţionale
 SCOP
 formarea şi dezvoltarea capacităţii acestor structuri de a planifica şi conduce cu maximă
eficienţă acţiunile militare ale structurilor pe care le conduc
• Instrucția comandamentelor
 Se desfăşoară în cadrul sistemului de perfecţionare profesională a militarilor prin contract ai
Armatei Naţionale
 Are două componente:
 instruirea individuală
 instruirea colectivă
• Instrucția comandamentelor
 Instruirea individuală
 SCOP
 menţinerea şi dezvoltarea deprinderilor militare individuale
 formarea deprinderilor cerute prin fişa postului şi de manipulare a echipamentelor noi din
dotare
 Cuprinde:
• instruirea individuală teoretică
• instruirea individuală practică
• Instrucția comandamentelor
 Instruirea colectivă
 Se realizează preponderent prin activităţi practic-aplicative asemănătoare exerciţiilor.
 Pentru a se atinge standardele de performanţă stabilite, aceste activităţi de instruire se planifică
şi se execută aplicînd regulile „de la simplu, la complex” şi „de la parţial la întrunit”, astfel:
• exerciţii de rezolvare a unei situaţii tactice;
• exerciţii de stat major, exerciţii de mobilizare, exerciţii de specialitate;
• exerciţii de comandament;
• ateliere de lucru, exerciţii tehnice, lucru în structuri de comandă/stat major ale unor exerciţii
multinaţionale
• Componentele instrucției colective
• Pregătirea operativă
 Este un proces de pregătire a organelor de conducere, cadrelor de comandă și statelor majore
de nivel operativ și strategic.
 Misiunea de bază:
 instruirea comandamentelor și statelor majore
 menținerea lor în stare gata pentru îndeplinirea misiunilor pe timp de pace și razboi.
 Sarcinile:
• pregătirea profesională a ofițerilor de stat major
• pregătirea compartimentelor statului major în planificarea și conducerea operațiilor
• pregătirea statelor majore în planificarea și conducerea operațiilor
• Pregătirea profesională a ofițerilor de stat major
Instituții miliare
de învățământ
(cursuri de stat major și.a.)
• Pregătirea operativă
 Pregătirea compartimentelor statului major
• are ca scop închegarea compartimentului;
• se desfășoară de către șeful de compartiment;
• participă militarii compartimentului;
• se desfășoară pe teme reieșind din necesitățile de pregătire a compartimentului.
• Pregătirea operativă
 Pregătirea statelor majore
• are ca scop închegarea statului major
• se desfășoară de către șeful de stat major sau comandant
• participă militarii statului major
• se desfășoară pe teme reieșind din misiunile Marii unități
• Ciclul de instruire a comandamentelor
(o variantă)
• Componentele instrucției colective
• Instrucția unităților
 SCOP
• formarea, dezvoltarea şi menţinerea deprinderilor colective şi a coeziunii structurilor militare
şi presupune, în acest sens, instruirea în comun a comandamentelor şi a trupelor
 Este o activitate preponderent practic-aplicativă.
 Se desfăşoară, fără excepţie, în teren.
 Se limitează la eşaloane cu efective sub 700-800 de militari – echivalent batalion.
 Începînd cu eşalonul brigadă (similar), instrucţia unităţilor se execută, de regulă, doar cu
comandamentul marii unităţi şi o parte din forţele din subordine, celelalte forţe fiind simulate
prin diverse modalităţi
• Etapele instrucției unităților
• Instrucția unităților
 Ciclul de instruire:
 instruirea specialiştilor – 6 săptămîni;
 închegarea grupelor – 4 săptămîni;
 închegarea plutoanelor – 4 săptămîni;
 închegarea companiilor – 3 săptămîni;
 închegarea batalioanelor – 2 săptămîni
 Repartizarea timpului pentru instrucție:
 durata unei zile de instruire – 5 ore
 fiecare oră – 50 minute
 în cadrul ieşirilor de campanie – 8 ore
 Procesul de instruire se desfăşoară conform programelor de pregătire a subunităţilor genurilor
de arme
• Categorii şi discipline de instruire
• Instrucția unităților
 Pe parcursul, cît şi la sfîrşitul fiecărei etape de închegare a subunităţilor sunt planificate şi
executate exerciţii:
 exerciţiu de conducere a focului (CFX)
 exerciţiu de rezolvare a unei situaţii tactice (STX)
 exerciţiu de luare a deciziei (DMX)
 exerciţiu de comandament şi stat major (CPX)
 exerciţiu de antrenament în teren (FTX)
 exerciţiu tactic cu/sau fără trageri de luptă (LFX)
• Calendarul activităţilor-tip organizate în unităţile militare (instituţiile) Armatei Naţionale
• Calendarul activităţilor-tip organizate în unităţile militare (instituţiile) Armatei Naţionale
• Documentele de conducere şi planificare a instruirii
• Evidenţa procesului de instruire
 Registrele de evidenţă a procesului de instruire a subunităţilor:
• în pluton – individual şi pentru grupă (piesă);
• în companie (baterie) – pentru grupe, plutoane şi sergenţi;
• în batalion (divizion) – pentru companie (baterie), plutoanele independente şi militarii prin
contract;
• în brigadă – pentru batalioane (divizioane), companii (baterii) independente şi militarii prin
contract.
 Documentele de planificare, evidenţă şi evaluare a procesului de instruire se păstrează în
cadrul unităţii şi subunităţilor timp de un an calendaristic.
• Analiza instruirii
• zilnic – la pluton/similare
• săptămînal – la companie/similare
• lunar – la batalion/divizion
• trimestrial – brigadă/regiment
• la sfîrşitul perioadelor instruirii individuale iniţiale – subunităţile de instrucţie
• semestrial – Marele Stat Major
• anual – Ministerul Apărării
5 3 . Instrucția colectivă: scop, caracteristici, conținut. Instrucția unităților.
Este in rs 52
5 4 . Modul de organizare și planificare a instrucției în subunitate.
• Priorităţile procesului de instruire
 Accentul de bază în organizarea şi desfăşurarea procesului de instruire MU şi UM ale AN este
pus pe nivelul de companie/baterie/ similare.
 În acest context, toate activităţile planificate la nivelul unităţii militare (procesul de instruire,
serviciul de zi şi de gardă, lucrări de gospodărie etc.) sunt corelate şi executate la nivel de
companie/baterie.
Anul de instruire
 Se desfăşoară pe parcursul unui an calendaristic:
 de la 1 ianuarie pînă la 31 decembrie
 Cuprinde două cicluri de instruire:
• ianuarie-iunie
• iulie-decembrie
 instruirea în cadrule fiecărei etape se desfăşoară începînd cu instruirea individuală şi
finalizînd cu închegarea unităţii în întregime
 Repartizarea timpului pentru instrucție:
 durata unei zile de instruire – 5 ore
 fiecare oră – 50 minute
 cadrul ieşirilor de campanie – 8 ore
 Procesul de instruire se desfăşoară conform programelor de pregătire a subunităţilor genurilor
de arme
• Planificarea instruirii în subunitate
 SCOP
 identificarea şi stabilirea activităţilor de instruire
 resurselor necesare pentru atingerea nivelului de performanţă stabilit
 care trebuie executate de către fiecare subunitate pe timpul desfăşurării procesului de
instruire şi dezvoltare a capabilităţilor operaţionale.
• Principiile procesului de planificare a instruirii
• Procesul de planificare a instruirii
• Pasul 1 - analiza misiunii
• Pasul 2 - determinarea/evaluarea nivelului de instruire a structurii proprii
• Pasul 3 - stabilirea concepţiei privind desfăşurarea instruirii
• Pasul 4 - orientarea subordonaților
• Pasul 5 - stabilirea activităţilor de instruire
• Pasul 6 - elaborarea planului
• Pasul 7 - aprobarea planului de către eşalonul superior
• Pasul 8 - revizuirea planului de instruire
5 5 . Orarul lecțiilor în subunitate. Modul de elaborare.
Elaborarea orarului lecțiilor
• Se elaborează pe coli de hîrtie format A 2 (A 4)
• Este aprobat de comandantul de batalion și semnat de comandantul de companie
• Se afișează pe panoul cu orarul lecțiilor companiei în ziua de vineri
• Se păstrează în companie
5 6 . Modul de evidență a instruirii în pluton. Documentele de evidență.
• Evidenţa procesului de instruire în subunitate
 Registrele de evidenţă a procesului de instruire a subunităţilor:
• în pluton – individual şi pentru grupă (piesă);
• în companie (baterie) – pentru grupe, plutoane şi sergenţi;
• în batalion (divizion) – pentru companie (baterie), plutoanele independente şi militarii prin
contract.
 Documentele de planificare, evidenţă şi evaluare a procesului de instruire se păstrează în
cadrul subunităţilor timp de un an calendaristic.
5 7 . Succesiunea activităților comandantului de subunitate în cadrul pregătirii
pentru ședință.
Pregătirea efectivului subunității
 Se organizează de către conducătorul lecției în orele pregătirii individuale. Include:
 studierea temei, problemelor de învățat și obiectivelor lecției, modului de acțiuni a instruiților
la prelucrarea diferitor procedee studiate;
 studierea de către instruiți a regulamentelor, manualelor, instrucțiunilor;
 studierea normativelor, semnalelor de conducere și înștiințare, măsurilor tehnicii securității.
• Pregătirea bazei materiale de instrucție
 controlul (recunoașterea) stării și gătinței pentru desfășurarea lecțiilor a locurilor de
instrucție și obiectivelor bazei materiale de instrucție (platoul de instrucție, poligon de
tragere);
 controlul existentului și completării bazei materiale de instrucție a companiei;
 pregătirea mijloacelor de protecție individuală, instrumentelor de geniu, etc.
• Pregătirea armamentului și tehnicii militare
• determinarea necesarului în armament și tehnică militară pentru desfășurarea lecției;
• controlul modului de funcționare și nivelului de completare a armamentului și tehnicii
militare, în caz de necesitate – completarea acestora pînă la normele stabilite;
• organizarea alimentării din timp pînă la normele stabilite a dispozitivelor și agregatelor cu
combustibil și lubrifianți;
• primirea munișiei, mijloacelor de imitare.

58. Succesiunea activităților comandantului de subunitate în cadrul desfășurării

ședinței.
Segventa introductiva
- controlul prezenței și echipării efectivului;
- controlul prezenței armamentului, tehnicii
militare și altor
mijloace materiale;
- controlul (instructajul) privind cerințele tehnicii
securității;
- deplasarea în raionul desfășurării lecției.
Segventa de baza
- anunțarea temei, obiectivelor, timpului și problemelor
de învățat;
- prelucrarea problemelor de învățat:
 demonstrarea exemplară a procedeului studiat în
întregime;
 învățarea efectivului a procedeului într-un tempou
lent, pe elemente;
 învățarea procedeului în întregime;
 antrenarea și executarea acțiunilor efectivului în
conformitate cu cerințele normativelor.
- finalizarea prelucrării problemelor de învățat (controlul
prezenței și completării bazei materiale de instrucție)
Segventa finala
- desfșurarea bilanțului lecției:
 reamintirea temei lecției;
 analiza acțiunilor efectivului pe timpul prelucrării problemelor de învățat;
 indicarea neajunsurilor și căilor de înlăturare a acestora;
 indicarea nivelului de realizare a obiectivelor și atingerii scopului lecției;
 aprecierea acțiunilor instruiților.
- anunțarea misiunii pentru pregătirea individuală.
59. Modul de realizare a capacității operaționale a Armatei Naționale. De
reprezentat schematic.
 Realizarea capacităţii operaţionale a armatei
Componenta conceptuală
 STRATEGIA DE SECURITATE NAŢIONALĂ
 STRATEGIA MILITARĂ NAŢIONALĂ
 DOCTRINELE PENTRU OPERAŢII

Componenta de moral
 ÎNSUŞIRILE PSIHICE ALE PERSONALULUI
 MOTIVAREA CAPACITATEA
 CĂLIREA MORALULUI (REALIZATĂ ŞI PRIN OPERAȚIONALĂ A ARMATEI
INSTRUIRE)
 LIDERŞIPUL

Componenta fizică
 ORGANIZAREA STRUCTURILOR  Instruirea forţelor
ŞI ÎNCADRAREA CU PERSONAL  activitate esenţială a
 DOTAREA CU ECHIPAMENTE
MILITARE ŞI LOGISTICA FORŢELOR procesului de realizare a
 INSTRUIREA FORŢELOR capacităţii operaţionale
 nu poate fi abordată izolat

Modul de realizare a pregătirii și instruirii forțelor în Armata Națională. De

60.
reprezentat schematic.

Diagrama pregătirii şi a instruirii forţelor

UNITĂŢI INSTRUITE

Instruirea
OPERAŢIONALĂ
3. I N S T R U I R E A

prin practicare unităţi

colectivă
AUTOINSTRUIREA

Exerciţiile
comandamente

Instrucţia
de specialitate
INSTITUŢIONALIZATĂ

individuală
de bază

Învăţămîntul
militar

Pregătirea 2. DOTAREA CU ECHIPAMENTE MILITARE

Forțelor
1. ORGANIZAREA STRUCTURILOR şi ÎNCADRAREA CU PERSONAL

61. Conținutul instruirii forțelor ca proces. De reprezentat schematic.

 Instruirea ca proces.
CAPACITĂŢI DE PROCESARE:
Cadre didactice
Instituţii de învăţământ
Instructori militari
Terenuri de instrucţie
Poligoane
Literatură specifică
Echipamente de instrucţie
Documente de concepţie şi reglementare

PROCESARE:
INTRĂRI: •Învăţămînt militar PRODUS:
•Tineri civili Instrucţie Soldaţi
Resurse Exerciţii Comandanţi
financiare Instruire prin practicare Unităţi instruite

Feedback Feedback

62. Principiile instrucției.

Principiile instrucției
 Definesc regulile fundamentale care trebuie să guverneze
domeniul, reprezentînd coloana vertebrală a acestei activităţii
instrucţia urmăreşte pregătirea efectivului/unităţilor
pentru situaţii de război şi pentru operaţii militare altele
decît războiul

instrucţia are la bază doctrinele pentru operaţii

comandantul/şeful poartă întreaga răspundere pentru

instrucţia structurii pe care o comandă/conduce

instrucţia se execută în condiţii cît mai apropiate de cele

din teatrul de operaţii

63. Cerințele instrucției.

a. să fie planificată unitar – se asigură armonizarea activităţilor pe întreaga scară ierarhică;
b. să fie condusă cu competenţă – cresc performanţele procesului de instrucţie;
c. să fie un proces continuu, progresiv – deprinderile se dobîndesc firesc şi eficient, de la simplu
la complex;
d. să fie standardizată – se generalizează experienţa şi se aplică soluţiile cele mai bune de
 instrucţie;
e. să adopte şi să implementeze standardele şi procedurile statelor occidentale – creşte
interoperabilitatea cu armatele statelor occidentale;
să se desfăşoare modular – obiectivele se îndeplinesc, în mod secvenţial, cu programe
individualizate, specifice fiecărei etape/structuri
• să asigure motivarea – se dă sens activităţii şi se creează competiţia, mărindu-se angajarea
fiecărui individ în obţinerea performanţei;
• să fie o activitate preponderent practic-aplicativă – se asigură o trecere rapidă la specificul
acţiunilor din teatrul de operaţii;
• să cultive spiritul combativ şi virtuţile militare – se stimulează angajarea în obţinerea
performanţei şi dezvoltarea voinţei de a învinge;
• să fie flexibilă – să permită redimensionarea obiectivelor şi a activităţilor, în funcţie de
modificările ce apar;
64. Laturile instrucției și conținutul acestora.

Obiectivele
• cunoaşterea caracteristicilor cîmpului de luptă
latura teoretică • formarea şi dezvoltarea capacităţii de a gîndi
eficient, specific nevoilor din acel mediu

• formarea şi dezvoltarea capacităţii fizice şi

laturile fizică şi psiho- psiho-morale, necesare personalului pentru
morală îndeplinirea misiunilor în condiţiile extreme de
efort şi stres, specifice operaţiilor

• cunoaşterea echipamentelor militare

latura tehnică • formarea şi dezvoltarea deprinderilor
necesare folosirii lor eficiente în cîmpul tactic

• cunoaşterea modului în care trebuie acţionat

latura tactică • formarea şi dezvoltarea deprinderilor acţionale
pentru îndeplinirea misiunilor

65. Baza materială de instrucție: definiție, compunere, mod de întrebuințare.

Totalitatea mijloacelor materiale, tehnice și a obiectivelor amenajate (raioanelor din
teren), destinate asigurării instruirii militarilor, închegării subunităților în conformitate cu
planurile și programele de instruire.
Pregatirea bazei material de instructie
 controlul (recunoașterea) stării și gătinței pentru desfășurarea lecțiilor a locurilor de
instrucție și obiectivelor bazei materiale de instrucție (platoul de instrucție, poligon de
tragere);
 controlul existentului și completării bazei materiale de instrucție a companiei;
 pregătirea mijloacelor de protecție individuală, instrumentelor de geniu, etc.
6 6 . Serviciul trupe: destinație, misiuni.
 Este serviciul militar cotidian care asigură:
 condiţiile necesare de viaţă, instruire şi trai ale trupelor;
 respectarea ordinii regulamentare în unităţi şi garnizoane.
 Se organizează şi se realizează:
 de către comandanţii (şefii) şi statele majore corespunzătoare;
 în baza prevederilor şi cerinţelor regulamentelor militare, instrucţiunilor, ordinelor şi
dispoziţiunilor comandamentului ierarhic superior.
Misiuni de baza;
 organizarea şi menţinerea ordinii interioare în marile unităţi, unităţile militare (subunităţi),
instituţiile militare de învăţămînt şi alte instituţii;
 repartizarea corectă a timpului şi îndeplinirea strictă a programului zilnic;
 numirea, pregătirea şi executarea serviciului de către personalul serviciului de zi;
 organizarea pazei sigure şi apărării locurilor de dislocare a unităţilor şi subunităţilor,
depozitelor cu armament şi muniţii, tehnică de luptă, cît şi a altor obiective;
 organizarea şi desfăşurarea în garnizoane a diverselor activităţi orientate spre menţinerea în ele
a unei ordini regulamentare stricte.
 Pe lîngă acestea, în sarcinile serviciului trupe mai sînt incluse şi:
 grija pentru sănătatea, condiţiile de trai ale militarilor ;
 controlul desfăşurării cu regularitate a activităţilor sanitaro-igienice.
6 7 . Direcţiile principale ale conducerii serviciului trupe.
1. planificarea şi darea misiunilor;
2. pregătirea metodică a ofiţerilor, subofiţerilor şi sergenţilor;
3. controlul activităţii subalternilor şi acordarea de ajutor acestora;
4. lucrul educativ;
5. efectuarea bilanţului privind starea serviciului trupe şi a disciplinei militare;
6. crearea şi perfecţionarea bazei materiale de instrucţie a serviciului trupe.
6 8 . Modul de organizare a serviciului de zi în unitate.
Subunităţile (în limita posibilităţilor) sînt numite la serviciu împreună cu comandanţii
(şefii) lor.
Graficul privind rîndul la serviciu al subofiţerilor, ofiţerilor şi subunităţilor unităţii este
elaborat de statul major de comun acord cu şeful statului major şi aprobat de comandantul
unităţii.
 Rîndul la serviciu în subunitate
 al plutoanelor îl stabileşte plutonierul de subunitate
 în pluton - locţiitorul comandantului de pluton
 IMPORTANT:
 din punct de vedere numeric serviciile de rînd urmează a fi repartizate militarilor uniform şi
echitabil
 Statul major al unităţii militare
• cu patru-cinci zile pînă la începutul lunii următoare, comunică comandanţilor de subunităţi
zilele de intrare şi componenţa personalului destinat pentru executarea serviciului de zi pentru
luna următoare
70. Modul de pregătire a personalului pentru serviciul de zi pe subunitate. Documentele
elaborate.
 Subunităţile (în limita posibilităţilor) sînt numite la serviciu împreună cu comandanţii (şefii)
lor.
 Graficul privind rîndul la serviciu al subofiţerilor, ofiţerilor şi subunităţilor unităţii este
elaborat de statul major de comun acord cu şeful statului major şi aprobat de comandantul
unităţii.
 Rîndul la serviciu în subunitate
 al plutoanelor îl stabileşte plutonierul de subunitate
 în pluton - locţiitorul comandantului de pluton
 IMPORTANT:
 din punct de vedere numeric serviciile de rînd urmează a fi repartizate militarilor uniform şi
echitabil
 Evidența serviciilor
 Tabelele cu rîndul la serviciu al personalului sînt ţinute separat pentru fiecare lună:
1) pentru efectivul de soldaţi - de către locţiitorii comandanţilor de plutoane;
2) pentru efectivul de sergenţi - de către plutonierul de subunitate;
3) pentru subofiţeri şi ofiţeri - de către statul major al unităţii.
 Tabelele cu rîndul la serviciu se păstrează timp de un an, apoi se nimicesc în modul
stabilit.
 Statul major al unităţii militare
 cu patru-cinci zile pînă la începutul lunii următoare, comunică comandanţilor de subunităţi
zilele de intrare şi componenţa personalului destinat pentru executarea serviciului de zi pentru
luna următoare
 Comandanţii subunităţilor, din partea cărora se numeşte personalul pentru serviciul de
zi, răspund nemijlocit de:
 selectarea efectivului
 pregătirea acestuia pentru executarea serviciului
 de sosirea la timp a personalului la şedinţă (instructaj) la persoanele cu funcţii de răspundere
ale unităţii şi la apel
 În noaptea care precede serviciul:
 persoanele numite în serviciul de zi vor fi scutite de toate şedinţele şi lucrările
 pompierii numiţi din partea echipei de pompieri, care execută serviciul în locul de dispunere a
unităţii, nu sînt scutiţi de şedinţe şi lucrări.
 Organizarea pregătirii serviciului de zi include:
• selectarea personalului, repartizarea acestora la locurile de executare a serviciului;
• aducerea la cunoștința militarilor a deciziei cu privire la numirea serviciului de zi și
repartizarea timpului pentru pregătire și odihnă;
• pregătirea nemijlocită pentru executarea serviciului în ziua intrării în serviciul de zi;
• efectuarea lucrului educativ și studierea stării moral-psihologice a efectivului în cursul
pregătirii către executarea serviciului.
 În cursul primei etape:
• Se studiază dispoziția militarilor
• Se analizează particularitățile individuale ale fiecărui militar
• Se execută selectarea personalului
SCOPUL SELECTĂRII
 completarea serviciului de zi în așa mod, ca să se asigure îndeplinirea cu succes a misiunii
încredințate
 excluderea tentativelor de pătrundere la obiectivele păzite
Metodica selectării și repartizării la locurile de executare a serviciului
 este necesar de luat în calcul capacitățile moral-psihologice a fiecărui militar, nivelul de
pregătire, experiența, deasemenea perioada de executare a serviciului și relațiile între
aceștea.
 În cazul numirii schimburilor serviciului de zi este necesar de respectat principiul
compatibilității psihologice, care permite crearea unui microclimat sănătos.
 În cursul etapei II:
 în ajunul zilei intrării în serviciu se desfășoară ședinţele (instructajul) teoretice
• Plutonierul subunității desfășoară ședințe cu personalul privind:
 studierea cerințelor regulamentelor
• cursul ședinței:
 se reamintește modul de executare a serviciului;
 se studiază măsurile tehnicii securității
Document de evidență:
 Plan-conspect pentru desfășurarea ședinței teoretice privind pregătirea personalului
serviciului de zi
 În cursul etapei III
 la orele indicate în programul zilnic, personalului i se acordă obligatoriu cel puţin 3 ore
pentru a se pregăti de executarea serviciului, inclusiv pentru desfăşurarea şedinţei practice
 este efectuată de către plutonierul subunității (sau persoana ce-l înlocuieşte)
• Şedinţele practice se desfăşoară:
• la ora indicată în programul zilnic
• în încăperi (locuri) utilate pentru executarea serviciului de zi
• în locul de dispunere a subunităţii sau la locul de executare a serviciului
71.Modul de numire și pregătire a personalului pentru gardă. Documentele elaborate.
 Totalitatea activităților desfășurate permanent în unitatea militară (subunitate) pentru:
 paza şi apărarea magaziilor cu muniţii, tehnicii militare, obiectivelor militare şi de stat, altor
mijloace militare, precum şi paza persoanelor deţinute în arest
 Constă în executarea misiunii de luptă pe timp de pace.
 Conducerea cu serviciul de gardă:
 în garnizoană – comandantul garnizoanei
 în unitatea militară – comandantul unității
 Pentru executarea serviciului de gardă, este numit personalul gărzii.
 Garda este:
 subunitatea înarmată şi destinată executării misiunii de luptă privind paza şi apărarea
obiectivelor militare şi de stat, precum şi paza persoanelor deţinute în arest.
 Garda poate fi:
 de garnizoană
 interioară
 permanentă
 provizorie
 Garda interioară
 este destinată pazei şi apărării obiectivelor unităţii militare, precum şi a avioanelor
(elicopterelor) de pe aerodrom.
 Gărzile interioare se subordonează:
• comandantului unităţii militare
• ofiţerului de serviciu pe unitatea militară
• ajutorului ofiţerului de serviciu pe unitatea
militară, dacă acesta este ofiţer
 În componenţa gărzii sînt numiţi:
 şeful gărzii
 militarii de gardă – după numărul de posturi şi schimburi
 caporalii de schimb
 ajutorul şefului gărzii
 în componenţa gărzii de pază a arestului – însoţitorii
 Statul major al unităţii militare
 cu 5-6 zile înainte de începutul lunii următoare
 informează comandanţii subunităţilor care vor asigura gărzile, despre zilele de intrare în
 serviciu şi componenţa gărzilor lor
 Se interzice de a numi în gardă militari care:
 încă nu au depus Jurămîntul Militar
 nu au însuşit programele respective de pregătire a contingentului nou-sosit
 au comis delicte pasibile de urmărire penală, referitor la care are loc anchetarea
 militarii bolnavi
 alţi militari, care, la acel moment, din cauza stării moral-psihologice nu pot executa serviciul
de gardă
 militarii sancţionaţi disciplinar cu arest
 În noaptea care precede intrarea în serviciu:
 militarii numiţi în gardă nu vor executa nici un fel de serviciu, nu vor fi antrenaţi în instrucţie
şi munci
 În ziua intrării în serviciu:
• în orele indicate în programul zilei, personalul de gardă va dispune de cel puţin 3 ore de
pregătire pentru serviciu
• iar dacă intră în serviciu peste 24 de ore – de cel puţin 4 ore, inclusiv cel puţin o oră pentru
odihnă (somn)
• în cazul în care schimbul gărzilor se efectuează dimineaţa, orele pentru odihnă (somn), nu se
acordă
• şedinţele (instructajul) teoretice se desfăşoară în ajunul zilei intrării în serviciu, şedinţele
(instructajul) practice – în ziua intrării în serviciu
 Pregătirea gărzii pentru executarea serviciului se execută în trei etape:
 prima etapă
 cu două-trei zile înainte de intrarea
 a doua etapă
 în ziua ce precedă intrarea în serviciu
 a treia etapă
 în ziua de intrare în serviciu
 SCOPUL SELECTĂRII
 completarea gărzii în așa mod, ca să se asigure îndeplinirea cu succes a misiunii încredințate
 excluderea tentativelor de pătrundere la obiectivele păzite
 Metodica selectării și repartizării conform tabelelor de posturi
 este necesar de luat în calcul capacitățile moral-psihologice a fiecărui militar, nivelul de
pregătire, experiența, deasemenea perioada de executare a serviciului și relațiile între
aceștea.
 În cazul numirii schimburilor la posturi este necesar de respectat principiul compatibilității
psihologice, care permite crearea unui microclimat sănătos
Documente de evidență:
 Registrul de aducere la cunoştinţă a serviciilor companiei
 Registrul de selectare a personalului pentru gardă
 Foaia de stare a gărzi
72.Ordinea interioară în parcurile auto.
 Teritoriul amenajat pentru păstrarea, întreţinerea, repararea şi punerea în stare de luptă
a armamentului şi a tehnicii militare
Parcuri auto sunt:
• -permanente (se amenajează în locurile de dispunere permanentă a amplasării unităţii, la
centrele de instruire)
• -decampanie (se amenajează în locurile de dispunere permanentă a amplasării unităţii, la
centrele de instruire).
 Serviciul interor in parcurie auto se consideră ca parte componentă a serviciului trupe
Se organizează şi se realizează:
 de către:
 comandantul unității (subunității)
 șeful compartimentului logistic a unităţii militare
 în conformitate cu prevederile şi cerinţele:
 regulamentelor militare
 Îndrumarelor
 Instrucţiunilor
 ordinelor şi dispoziţiilor eşalonulului superior.

73.Modul de acces a militarilor și subunităților în parcurile auto.

 Accesul personalului (efectivului) în parc este stabilit
 Regulamentul Serviciului Interior al FA ale RM:
• a personalului;
• a militarilor prin contract din unitate;
• sergenţilor şi soldaţilor, care vin cu chestiuni de serviciu cîte unul;
• echipajelor (şoferilor) maşinilor, sosiţi pentru scoaterea maşinilor în cursă;
• persoanelor, care nu fac parte din unitate.
• ordinea de acces în parc şi lucrul în parc în afara timpului stabilit
 Ordin pe unitate:
 programul de lucru în parc
 ordinea de predare a parcului sub pază gărzii şi ordinea de deschidere a parcului
 în timpul stabilit pentru lucru şi pentru şedinţe de pregătire, personalul are acces în parc
numai în formaţie, sub comanda ofiţerilor, subofiţerilor sau sergenţilor
 militarii prin contract din unitate au acces în parc în timpul stabilit pentru lucru în baza
legitimaţiei
 sergenţii şi soldaţii care vin în parc în interes de serviciu, cîte unul, au acces în parc în baza
livretelor militare cu aprobarea ofiţerului (subofiţerului) de serviciu pe parc, informîndu-l pe
şeful compartimentului logistic
 echipajele (conducătorii auto) sosite pentru scoaterea autovehiculelor în cursă au acces în
parc pe baza foilor de parcurs
 persoanele care nu fac parte din unitate au acces în parc numai pe baza permiselor valabile o
singură dată, semnate de comandantul unităţii şi confirmate prin ştampila unităţii, şi fiind
însoţite de un militar numit
 Accesul militarilor (efectivului) la autovehicule şi altă tehnică
 Modul de acces la maşini şi altă tehnică în caz de alarmă sau adunare:
 se stabileşte de instrucţiunea „Cu privire la ordinea de acces la maşini şi altă tehnică în caz
de alarmă sau adunare (concentrare)”
 Particularităţile accesului la maşinile grupurilor de luptă şi de front
 numai sub comanda ofiţerului (plutonierului, sergentului)
 verificarea de către OSP extrasul din ordin „Cu privire la numirea persoanelor cu funcţie,
responsabile de deschiderea şi predarea sub pază a obiectelor parcului”
 înscrierea în „Registrul de deschidere a încăperilor din parc, maşinilor de luptă şi front”
 Ordinea accesului la parcări (remize, şoproane, adăposturi etc.) în care este amplasată
tehnica mai multor subunităţi:
 numai sub comanda ofiţerului (plutonierului, sergentului) uneia din subunităţi, responsabil de
deschiderea încăperilor
 OSP înaintea începerii şi după încheierea lucrărilor (înaintea sigilării încăperilor, remizelor),
în prezenţa ofiţerului care a deschis încăperea verifică integritatea sigiliilor la maşinile
subunităţilor vecine
74. Particularitățile serviciului de zi în parcurile auto.
 Ordinea numirii şi pregătirii serviciului de zi pe parc
 Prin ordin pe unitate se stabilesc:
• numărul plantoanelor pe parc şi conductorilor - mecanici (conducătorilor auto) maşinilor de
tracţiune de serviciu;
• ofiţerii şi plutonierii numiţi pentru executarea serviciului de zi în calitate de ofiţer de serviciu
pe parc;
• timpul şi ordinea pregătirii personalului serviciului de zi pe parc.
 Pentru menţinerea ordinii interioare în parc sînt numiţi:
 ofiţerul (subofiţerul) de serviciu pe parc
 plantoanele
 mecanicii-conductori (conducătorii auto) autovehiculelor de tracţiune
• Plantoanele sînt repartizate de către ofiţerul (subofiţerul) de serviciu pe parc pe la intrările în
parc, iar în timpul lucrărilor - şi pe teritoriul parcului.
 Parcurile permanente şi cele de campanie sînt păzite neîntrerupt, ziua şi noaptea, de către gardă
cu santinele
 Dacă parcurile sînt amenajate cu mijloace
tehnice de pază sigure, ele pot fi păzite de
gardă şi fără santinele.
 Încăperile (locurile) destinate executării serviciului de zi pe parc
 sînt amplasate şi utilate în aşa fel ca să asigure condiţii comode pentru îndeplinirea
obligaţiilor de serviciu de către persoanele din serviciul de zi
 încăperea ofiţerului de serviciu pe parc şi punctul de control tehnic se amenajează, de regulă,
într-o clădire, la ieşirea principală a maşinilor (autovehiculelor) din parc
 clădirea se asigură cu iluminare electrică, încălzire şi legătură telefonică, cu apă şi canalizare
 În încăperea ofițerului de serviciu pe parc trebuie să se afle:
1) mijloace tehnice de recepţie a semnalelor şi de înştiinţare;
2) mijloace de comunicaţii şi informatică (telefon, selector, computer etc.);
3) ceasornic;
4) surse de rezervă pentru iluminat;
 5) panou cu documentaţia serviciului de zi;
6) inventar de făcut curăţenie şi pubele.
 În afară de acestea, în încăperea ofițerului de serviciu pe parc trebuie să fie:
a) masă cu sertare care se încuie cu lacăt, scaune (fotolii);
b) dulap (ladă) cu set de chei de la broasca de contact şi de la trapele maşinilor de luptă, de la
încăperile şi porţile parcului;
c) termometre interior şi exterior.
75. Documentele elaborate în companie pentru planificarea şi evidenţa serviciului de zi.
1. Registrul de aducere la cunoştinţă a serviciilor companiei.
2. Tabelele cu rîndul la serviciu pentru lună.
3. Registrul de selectare a gărzii.
4. Foaia de stare a gărzii.
 pe prima foaie de stare a garzii se înscriu:
1. Menţiunile privind accesul în corpul de gardă şi la obiectivele aflate sub pază,
semnăturile şefului gărzii şi ale persoanelor admise la deschiderea magaziilor.
2. Semnăturile şefilor gărzii noi şi celei vechi cu privire la schimbul gărzilor şi neregulile
constatate în cadrul schimbului.
3. Menţiunile comandantului companiei (bateriei) cu privire la măsurile luate pentru
lichidarea neregulilor din serviciul gărzii.
 Registrul apelului de seară
 Tabelele cu rîndul la serviciu al personalului sînt ţinute separat pentru fiecare lună:
1) pentru efectivul de soldaţi - de către locţiitorii comandanţilor de plutoane;
2) pentru efectivul de sergenţi - de către plutonierul de subunitate;
3) pentru subofiţeri şi ofiţeri - de către statul major al unităţii.
 Tabelele cu rîndul la serviciu se păstrează timp de un an, apoi se nimicesc în modul
stabilit.
 La sergentul de serviciu pe companie
1. Instrucţiunea sergentului de serviciu şi a plantonului, inclusiv pentru caz de pericol de folosire
a mijloacelor nucleare, biologice şi chimice (NBC).
2. Programul zilnic.
3. Instrucţiunea privind regulile de prevenire a incendiilor.
4. Registrul de primire şi predare a serviciului.
5. Tabelul cu comenzi şi semnale tip pe care le dă sergentul de serviciu (plantonul).
6. Tabelul cu numele militarilor companiei care nu trăiesc în cazărmi, cu indicarea adreselor,
telefoanelor, modalităţilor de chemare şi a agenţilor de legătură.
7. Modelele de ţinută pentru înviorarea de dimineaţă.
8. Schema sectorului repartizat companiei pentru asigurarea curăţeniei.
9. Registrul de distribuţie a armamentului şi muniţiei; registrul bolnavilor; registrul învoiţilor.
10. Setul de chei de la broasca de contact de la trapa maşinilor de luptă, închis într-o ladă sigilată,
împreună cu foile de parcurs, pentru caz de alarmă.
11. Registrul apelului de seară.
12. Tabelul cu rînd la serviciu.
76.Baza materială de instrucție a serviciului trupe: destinație, compunere.
 Este destinată pentru:
• pregătirea organizată şi calitativă a personalului serviciului de zi
• trebuie să asigure formarea la el a deprinderilor practice în acţiunile din timpul executării
serviciului.
 Include:
• o sală pentru pregătirea teoretică a serviciului de zi
• locuri de studiu unificate speciale pentru desfăşurarea şedinţelor practice cu personalul ce
intră în gardă
77.Modul de efectuare a bilanțului în companie
 Se desfăşoară în scopul creşterii în continuare a eficienţei lucrului privind consolidarea
disciplinei militare şi executării serviciului trupe.
 Periodicitatea:
• Brigadă – lunar cu militarii prin contract;
• Batalion – lunar cu toţi militarii;
• Companie – săptămânal cu toţi militarii;
• Pluton – zilnic cu toţi militarii.
 Comandantul de companie analizează:
 starea disciplinei şi spiritul organizatoric al efectivului în pregătirea de luptă
 exploatarea, întreţinerea şi păstrarea tehnicii şi armamentului
 executarea serviciului în garnizoană, de gardă şi interior
 respectarea orarului lecțiilor şi programului zilnic, ţinutei, relaţiilor reciproce regulamentare
în colectivul militar şi alte probleme, ţinînd cont de specificul subunităţii.
 Ulterior comandantul de companie:
 apreciază disciplina în plutoane și grupe
 anunță grupele, plutoanele fruntașe și codașe
 nominalizează sergenţii şi soldaţii care s-au evidenţiat, precum şi acei care au admis încălcări
ale disciplinei militare
 Comandantul subunităţii pentru a-l aprecia pe soldat examinează:
 atitudinea militarului faţă de:
 pregătirea de luptă
 respectarea disciplinei, cerinţelor dispoziţiunilor privind exploatarea, păstrarea şi
întreţinerea tehnicii de luptă şi armamentului
 disciplina personală în timpul executării serviciului în garnizoana, de gardă şi interior
 respectarea disciplinei în formaţie, regulilor privind portul uniformei militare şi dării
onorului;
 îndeplinirea cerinţelor regulamentelor, normelor morale şi etice, în relaţiile cu camarazii, în
comportamentul personal la serviciu şi în permisie.
78.obligațiunile comandantului de companie pentru organizarea serviciului trupe.
 Activitățile de bază sunt:
- respectarea ordinei și regulilor de instalare a militarilor;
- respectarea strictă a programului zilnic și regulamentului timpului de serviciu;
- menținerea ordinei interioare;
- selectarea, numirea, pregătirea și ducerea serviciului de zi;
- păstrarea și fortificarea sănătății militarilor;
- asigurarea cerințelor măsurilor de securitate, de protecție a mediului;
- particularitățile serviciului interior pe timpul dispunerii trupelor în poligoane (tabere).
 Responsabilitatea pentru starea serviciului trupe în subunitate revine comandantului subunității
respective.
 În conformitate cu RSI, cdt.Cp. răspunde de:
 Disciplina militară
 Menținerea ordinei interioare în subunitate
 Respectarea măsurilor de securitate
 Selectarea și pregătirea efectivului pentru ducerea serviciului
 Sosirea la timp a personalului din serviciul de zi la ședințe (instructaj) la persoanele cu funcții
de răspundere a UM și la apelul serviciului de zi
 Executarea cerințelor securității antiincendiare și exploatarea corectă a mijloacelor de
stingere a incendiilor
 Este obligat:
1) Să menţină în permanenţă o disciplină militară strictă şi o stare moral-psihologică sănătoasă
în cadrul efectivului.
2) Să întreprindă măsuri pentru prevenirea cazurilor de deces şi de traumatism în cadrul
efectivului. În acest scop:
a) să stabilească regulile:
 de securitate pe timpul executării diferitelor activităţi conform programului zilnic (serviciului
de alarmă (de luptă)
 folosirii armamentului şi utilizării tehnicii militare
 executării marşului, desfăşurării aplicaţiilor, tragerilor (lansărilor) de luptă, zborurilor,
 desfăşurării şedinţelor, lucrărilor de gospodărie şi speciale, serviciului de gardă şi celui interior
etc.)
 să aducă aceste reguli de securitate la cunoştinţa subordonaţilor, să ceară şi să controleze
respectarea lor strictă;
b) pînă la începerea şedinţelor, lucrărilor sau altor activităţi de serviciu, să se convingă dacă
pentru ele sînt create şi menţinute condiţiile de securitate necesare; dacă subordonaţii au însuşit
regulile de securitate ce li s-au adus la cunoştinţă şi dacă au suficiente deprinderi practice
pentru a le îndeplini.
3) Să asigure ordinea interioară în unitatea (subunitatea) subordonată. În acest scop:
 să orienteze activitatea subordonaţilor spre organizarea studierii şi respectării prevederilor
regulamentelor militare;
 să organizeze instalarea corectă a militarilor (subunităţilor) în încăperi (unitate);
 să prevadă distribuirea raţională a timpului pe parcursul activităţilor cotidiene;
 să realizeze pregătirea multilaterală a efectivului pentru executarea serviciului de zi; să
organizeze controlul executării serviciului interior; să participe personal la verificarea
gărzilor, precum şi să elaboreze recomandări pentru îmbunătăţirea serviciului de zi;
 să organizeze şi să menţină ordinea interioară în locurile în care militarii se află temporar (în
parc, la centrele de instruire etc.);
4) să menţină în stare de funcţionare permanentă tehnica şi armamentul din dotare şi să asigure
integritatea patrimoniului militar. În acest scop:
 să organizeze primirea şi punerea în funcţiune a armamentului şi a tehnicii militare sosite în
unitatea (subunitatea) militară, să controleze personal pregătirea efectivului pentru primirea
şi exploatarea lor;
 să organizeze şi să realizeze controlul stării tehnice şi exploatării armamentului şi tehnicii
militare, să întreprindă măsuri de prevenire a incidentelor şi a accidentelor;
 să organizeze evidenţa, păstrarea şi mişcarea patrimoniului militar; să organizeze inventarieri
ale bunurilor materiale în scopul prevenirii pierderii acestora (lipsuri, deteriorări, sustrageri
etc.) şi să tragă la răspundere persoanele vinovate;
 să organizeze asigurarea deplină a efectivului din subordine cu toate tipurile de drepturi în
conformitate cu legislaţia în vigoare, să folosească raţional mijloacele materiale şi financiare;
 să întreprindă măsuri pentru prevenirea maladiilor, pentru menţinerea şi fortificarea sănătăţii
militarilor şi pentru perfecţionarea asistenţei medicale;
 să organizeze gospodăria trupelor;
 să ia măsuri pentru protecţia mediului ambiant în zona de acţiune a unităţii militare, pentru
folosirea raţională şi conform destinaţiei a suprafeţelor de teren.
 79.Gospodăria trupelor: destinație, misiunile de bază, organizarea și conducerea.
 Reprezintă baza tehnico-materială cu rezervele de mijloace materiale care include obiectivele
cu destinaţie:
 economică
 tehnică
 medicală
 ale bazei materiale de instrucţie a pregătirii de luptă
 Destinată pentru asigurarea multilaterală şi neîntreruptă a:
 pregătirii de luptă a unităţilor militare şi marilor unităţi
 cerinţelor materiale, de trai şi culturale ale efectivului
 exploatării şi întreţinerii corecte a armamentului, tehnicii militare şi altei tehnici, muniţiilor,
carburanţilor şi lubrifianţilor şi altor bunuri materiale.
 Misiunile de bază:
 asigurarea multilaterală şi neîntreruptă a pregătirii de luptă
 menţinerea permanentă a capacităţii de luptă şi mobilizare a unităţilor şi marilor unităţi
militare
 crearea condiţiilor pentru trecerea acestora de la starea de pace la cea de război

 Persoanele cu funcţii de răspundere care desfăşoară organizarea şi conducerea gospodăriei

trupelor:
• poartă răspundere pentru această gospodărie
• îşi îndeplinesc obligaţiunile în conformitate cu Regulamentul Serviciului Interior al Forţelor
Armate ale Republicii Moldova și documentele de directivă în vigoare
 Comandanţii (şefii) trebuie:
• să aibă grijă faţă de păstrarea şi fortificarea sănătăţii subalternilor
• să le cunoască condiţiile de trai şi necesităţile
• să verifice oportunitatea, plenitudinea şi calitatea distribuirii drepturilor cuvenite
80.Gospodăria de companie: destinație, misiunile de bază, organizarea și conducerea
 Reprezintă:
 o parte integră a gospodăriei trupelor
 o veriga finală în asigurarea efectivului cu mijloace materiale
 Destinație:
 asigurarea pregătirii de luptă a subunităţii (companiei)
 crearea condiţiilor adecvate de instruire, educare şi viaţă (trai)
 satisfacerea necesităţilor materiale şi culturale a efectivului
 Se organizează şi se conduce în corespundere cu:
 Regulamentul Serviciului Interior al Forțelor Armate ale Republicii Moldova
 Regulamentul cu privire la activitatea economico-gospodărească în marile unităţi, unităţi
militare ale armatei naţionale şi instituţii din subordinea ministerului apărării
 Sarcinile principale ale gospodăriei de companie
• menţinerea în gătinţă permanentă de luptă a armamentului, tehnicii de luptă şi a
transportului;
• primirea la timp şi distribuirea efectivului subunităţii(companiei) a mijloacelor materiale şi
băneşti stabilite de normele în vigoare;
• crearea condiţiilor de trai necesare care vor contribui succesiunii de desfăşurare a procesului
pregătirii de luptă a efectivului;
• exploatarea corectă, păstrarea, folosirea raţională, economisirea şi evidenţa mijloacelor
materiale, inventarului de cazarmă şi materialului didactic.
CONDUCEREA
 Persoanele cu funcţii de răspundere (plutonierul de companie) ale companiei pe
problemele de conducere a gospodăriei companiei îndeplinesc obligaţiunile sale în
conformitate cu:
 Regulamentul Serviciului Interior al Forţelor Armate ale Republicii Moldova
 Regulamentul cu privire la activitatea economico-gospodărească în marile unităţi, unităţi
militare ale armatei naţionale şi instituţii din subordinea ministerului apărării
81.Încăperile prevăzute pentru instalarea fiecărei subunități. Reguli generale de
amenajare.
 Toate încăperile trebuie să fie numerotate în modul stabilit
 În interiorul fiecărei încăperi trebuie afişat inventarul bunurilor materiale
 Lista inscripţiilor model de pe uşile încăperilor în companie:
 dormitor ,cameră de informare şi odihnă ,cameră pentru păstrarea armamentului ,cameră (loc)
pentru curăţarea armamentului ,cameră de menaj ,magazie ,sală (loc) de activităţi sportive
,cameră pentru curăţarea încălţămintei ,uscătorie ,duşuri ,lavoare,toaletă.
 În coridor se amplasează:
• magaziile pentru păstrarea echipamentului special şi bazele tehnico-materiale ale subunităţii;
• locul pentru plantonul pe companie;
• dulapuri pentru păstrarea scurtelor, sacilor de spate completaţi, coifură şi căştilor de oţel;
• suporturi şi policioare pentru păstrarea încălţămintei şi ciupicilor
 În coridor, la un loc vizibil, se afișează:
• programul zilnic,orarul şedinţelor,tabelul cu rîndul la serviciu,schemele de instalare a
efectivului ,lista bunurilor materiale ,instrucţiunile necesare .
 Mobilierul:
• paturile se dispun în consecutivitatea corespunzătoare statelor de organizare şi funcţii ale
subunităţii
• se aranjează în aşa mod ca lîngă fiecare din ele sau lîngă două paturi împreunate să rămînă
loc pentru noptieră
• între rîndurile de paturi să fie loc liber pentru adunarea efectivului
• se amplasează cu cel puţin 50 cm depărtare la pereţii exteriori, respectîndu-se alinierea
• paturile trebuie să fie uniforme (standard)
• în dormitoare, paturile pot fi cu unul sau cu două nivele
 În noptiera militarului se păstrează:
 rechizitele de igienă corporală, care se păstrează în sertar:
 săpun de toaletă în săpunieră,perie de dinţi în toc,pastă de dinţi,accesoriile de bărbierit
 obiectele de uz cotidian, care se păstrează pe polițe:
 caiete şi rechizite de scris
 perie şi cremă de ghete(se păstrează în husă specială)
Camera de informare și odihnă
 Se amenajează cu:
 Dulap pentru ziare, Tapete cu fotopeizaj ,Masă pentru jurnale, Măsuţă cu acvariu
Măsuţă pentru şah
Camera pentu menaj
 Se amenajează cu următoarele obiecte:
 dulap pentru furnitură
 mese pentru călcare(3-5 unităţi)
 oglinzi cu dimensiuni de 600x400mm
 policioare cu acoperire igienică pentru dispozitivele de bărbierit
 prize pentru aparatele electrice
 lămpi (bra) de perete
 locul pentru frizer
 locul pentru cizmar
 masă cu scaune pentru efectuarea reparaţiei mici ale echipamentului
 Pe pereți se instalează următoarele placate:
• Ordinea de petrecere a inspecţiei de dimineaţă;
• Modelele de frezuri;
• Ordinea de ajustare a îmbrăcămintei;
• Ordinea de ajustare a încălţămintei;
• Reparaţia echipamentului prin metoda încleierii;
• Reparaţia încălţămintei;
• Păstrarea şi îngrijirea echipamentului în subunităţi;
• Normele de asigurare cu echipament a efetivului în termen;
• Stendul “Complectul sacului de spate”.
 Placatele se instalează în rame sub sticle.
 Înălţimea de la nivelul podelei pînă la marginea placatelor trebuie să fie de 1800 – 1900 mm.
Pe pereţi pe suporturi decorative se atîrnă 4-5 ghiveciuri cu flori
 În magazie se instalează şi permanent se păstrează următorul mobilier şi inventar:
 Dulapurile pentru păstrarea obiectelor de echipament ale militarilor în termen
 Placatul “Organizarea păstrării echipamentului în subunitate”
 Dispozitivul pentru măsurarea înălţimei şi măsurarea talpei
 Standul ”Documentaţia plutonierului de companie”
 Ungeraşul pentru poansonare
 Tabloul evidenţei numerale de eliberare a echipamentului militarilor în termen
 Masă de cancelarie(de birou) 1 unitate, scaun 1 unitate, noptieră 1 unitate, taburet 1 unitate
 Dulap cu celule pentru fiecare militar pentru păstrarea mănuşilor de tricotaj, centurelor,
ciorapilor de semilînă, de bumbac
 Tabelul bunurilor materiale
Uscătoria
 Se amenajează cu:
 cuiere pentru uscarea încălţămintei şi îmbrăcămintei (pe umeraşe)
 termometru cu intervalul de temperaturi de la + 10 grade pînă la + 120 grade C
 planşet cu măsurile 150-200mm, cu regimul de temperaturi
 regulile antiincendiare
 tabelul bunurilor materiale
 82.Modul de asigurare a militarilor companiei cu bunuri materiale.
 Militarii se asigură cu bunuri materiale conform normelor corespunzătoare de aprovizionare
 Pentru ţinerea evidenţei şi efectuarea înscrierilor în registrele de evidenţă este responsabil
plutonierul companiei
 Pentru formulare (paşapoartele) şi tehnica militară - tehnicianul superior (tehnicianul) al
companiei
 Evidenţa bunurilor materiale, eliberate militarilor în termen, pentru uz personal, se ţine de către
plutonierul de companie în fişe de evidenţă
Bunurile materiale de folosirea individuală, lenjeria de pat, de corp şi alte obiecte de inventar,
aflate în subunităţi, se supun poansonării.
83.Organizarea primirii, păstrării şi îngrijirii armamentului, tehnicii militare şi a
bunurilor materiale ale companiei.
S-4
Raport

Factură
Cdt. Cp.

Raport

Depozit

Plt.Cp.

 primirea şi predarea mijloacelor materiale se întocmeşte prin documente de primire-predare

 Regulamentul cu privire la evidenţa armamentului, tehnicii şi altor bunuri materiale în
unităţile militare ale Armatei Naţionale şi instituţiile Ministerului Apărării (aprobat prin
ordinul Ministrului apărării nr.170 din 27 iulie 2006)
 primirea şi predarea mijloacelor materiale fără documente este interzisă
 =Păstrarea armamentului în companie: Camera pentru păstrarea armamentului
 Regulamentul cu privire la securitatea fizică şi managementul stocurilor de armament şi
muniţii convenţionale în Armata Națională
 Registrul de distribuţie a armamentului şi muniţiei
 Tabelul de încredințare a armelor
 =Păstrarea obiectelor de echipament: Se păstrează:
 în magazia pentru păstrarea bunurilor materiale a companiei şi lucrurilor personale ale
militarilor
 în dormitoare
 nemijlocit la militar
 Locurile pentru păstrarea tuturor tipurilor de echipament se repartizează militarilor şi se
marchează cu o etichetă cu mărimea de 20 x 80 mm. cu indicarea gradului militar, numelui şi
iniţialelor militarului
 =Echipamentul de campanie: Se păstrează:
 în subunităţi aranjate pe centură fără muniţii şi masca antigaz.
 Periodic, echipamentul de compania:
 este supus verificării, curăţirii şi controlului cu înlăturarea neajunsurilor depistate
84.Ordinea de inventariere a bunurilor materiale în companie.
 Inventarierea=Un ansamblu de operaţiuni prin care se constată:
 existenţa tuturor elementelor de activ şi de pasiv, în expresie cantitativ – valorică sau numai
valorică (după caz)
 în patrimoniul sau gestiunea unităţii militare (instituţiei) la data efectuării acestora
 Se efectuează în mod obligatoriu:
 cel puţin de două ori pe an, de regulă, la mijlocul (mai – iunie) şi la sfîrşitul anului (noiembrie
– decembrie), pe parcursul activităţii unităţii militare (instituţiei)
 SCOP:
 verificărea existentului real al bunurilor materiale
 confruntarea bunurilor materiale existente cu datele evidenţei din contabilitate
 controlul stării calitative şi completaţia bunurilor materiale în serviciile logistice şi subunităţile
unității
 controlului existenţei reale a formularelor de evidenţă strictă şi cu regim special
 Prin ordin pe unitate Se instituie:
 comisii de inventariere pe fiecare serviciu de resort în parte (armament, auto şi blindate,
carburanţi-lubrifianţi, alimentar, echipament, cazare, geniu, chimic, topografic etc.)
 Se stabilesc:
 modul, termenele începerii şi încheierii inventarierii, reflectării rezultatelor acesteia în
evidenţă
 efectuează inventarierea bunurilor materiale în locurile de depozitare şi păstrare a acestora;
 confruntă soldurile valorilor materiale real existente cu datele evidenţei contabile, privind
existenţa acestora:
 întocmesc avize referitor la lipsurile şi surplusurile depistate
 înaintează propuneri despre compensarea lipsurilor cu surplusurile de la inventariere
 întocmesc documentele respective pentru trecerea la pierderi a lipsurilor în limita normelor
de perisabilitate naturală;
 înaintează propuneri privind:
 reglementarea recepţionării, păstrării şi eliberării bunurilor materiale
 îmbunătăţirea stării evidenţei, controlul asupra integrităţii lor
 comercializarea surplusurilor de bunuri materiale neutilizate.
 Către începutul inventarierii este necesar de a finaliza prelucrarea documentelor justificative:
 în serviciul financiar (contabilitate)
 în serviciile de resort
 în subdiviziunile structurale ale unităţii militare (instituţiei)
 Privind:
 intrarea, consumul, ieşirea bunurilor materiale
 efectuarea înscrierilor necesare în registrele de evidenţă analitică şi sintetică a acestora
 determinarea soldurilor la ziua inventarierii
 În depozite şi alte locuri de păstrare valorile materiale trebuie să fie sortate şi aranjate pe:
 denumiri
 calitate
 cantitate
 greutate
 unităţi de măsură etc.
 Bunurile materiale trebuie să dispună:
 de etichete de stelaj (de stivă) ce conţin date concrete caracteristice acestor valori, unde sînt
indicate cantitatea, calitatea, greutatea şi unitatea de măsură
etichetele de stelaj (de stivă) urmează să fie amplasate în locurile stabilite.
 Persoanele responsabile de integritatea valorilor materiale:
 pînă la începutul inventarierii, prezintă preşedintelui comisiei Recipisa
 Persoana responsabilă material indică în recipisă:
 tipul, numărul şi data ultimului document de intrare şi de ieşire a bunurilor materiale aflate în
gestiune.
Inventarierea mijloacelor fixe, armamentului, tehnicii de luptă, muniţiilor, materialelor, se
efectuează la locurile de depozitare a acestora şi pe fiecare gestionar, responsabil de păstrarea
acestor bunuri.
=Modul de efectuare a inventarierii:
 Verificarea soldurilor existentului real de bunuri materiale se efectuează:
 de către membrii comisiei de inventariere
 cu participarea obligatorie a persoanelor responsabile de păstrarea şi evidenţa acestora
 Bunurile materiale ambalate:
 trebuie deschise şi verificate după cantitate şi calitate
 Nu se supun deschiderii:
 valorile materiale aflate în ambalajul standard nedefectat, cu marcajul stabilit
 precum şi cele aflate în ambalajul cu plomba (sigiliul) uzinei producătoare
 la decizia preşedintelui comisiei de inventariere se permite desfacerea şi verificarea lor
selectivă
 Starea calitativă (tehnică) a bunurilor materiale se stabileşte:
 în corespundere cu standardele în vigoare (condiţii tehnice, regulamente, instrucţiuni etc.)
 Nivelul de completare a acestora se verifică:
 după opisul, formularelor şi paşapoartelor tehnice ale uzinei producătoare.
 La inventariere se determină existenţa valorilor materiale prin:
 numărare
 cîntărire
 măsurare etc.
 reieşind din unităţile de măsură stabilite
 Listele de inventariere a bunurilor materiale:
 se completează în trei exemplare:
- primul exemplar se remite în serviciul financiar al unităţii militare (contabilitatea instituţiei);
- al doilea – în subdiviziunea structurală supusă inventarierii (serviciu, subunitate, depozit
etc.);
- al treilea – în comandamentul ierarhic superior (J4 Direcție logistică)
 Listelor de inventariere a tehnicii militare, al armamentului şi muniţiilor:
 li se atribuie în mod obligatoriu gradul de secretizare respectiv după completare
 se completează în două exemplare:
- primul exemplar se remite în comandamentul ierarhic superior (J4 Direcție logistică –
structura responsabilă de evidenţa centralizată a tehnicii militare, a armamentului şi a
muniţiilor;
al doilea – în unitatea militară (instituţie) unde s-a petrecut inventarierea cu asigurarea
modului de păstrare a documentelor secrete
 Rezultatele inventarierii: Ordin pe unitate
 cu privire la rezultatele desfăşurării inventarierii armamentului, tehnicii şi altor bunuri
materiale
 planul de lichidare a neajunsurilor depistate în urma inventarierii armamentului, tehnicii şi
altor bunuri materiale pe serviciile logistice ale unității militare
85.Modul de evidență a bunurilor materiale ale companiei. Documentele de evidență.
Documentele de evidență:
 Registrul de evidenţă a existentului şi mişcării bunurilor materiale în subunitate (F26);
 Registrul de evidență a existentului și circulației bunurilor materiale în subunitate (FAM 19);
 Actele stării tehnice a armamentului și tehnicii (F12, FAM 11);
 Tabelul de distribuţie – predare a muniţiilor la punctul de aprovizionare de luptă (FAM 8);
 Registrul de evidenţă a bunurilor materiale, eliberate în folosinţă temporară (F37, FAM 38);
 Fișa de evidență a bunurilor materiale de uz temporar (FAM 29);
 Fişa incompletului (FAM 30);
 Tabelul (inventarul) bunurilor materiale (F65, FAM 33);
 Registrul de distribuţie a armamentului şi muniţiilor;
 Registrul de control (revizie) al armamentului, tehnicii militare şi muniţiei;
 Formulare şi paşapoarte tehnice pentru armament şi tehnică;
 Registrul de distrubuire a săpunului;
 Registrul de evidenţă a îmbăierii efectivului şi schimbul lenjeriei;
 Planurile zilelor de parc şi gospodărie;
 Tabelul de încredințare a armelor.
86.Modul de distribuire şi întărire după efectiv a materialelor din companie.
=Întărirea tehnicii :
 Ordin pe unitate:
 repartizarea tehnicii militare membrilor echipajelor (echipelor), conducătorilor auto
(mecanicilor-conducători) şi altor persoane
 Formularul (pașaportul) tehnicii militare:
 numărul ordinului
numele persoanelor, cărora li s-a repartizat tehnica militară
=Întărirea armamentului:
 Ordin pe unitate:
 se întărește armamentul eliberat militarilor, conform listelor de întărire a armamentului
 În subunitate denumirea armamentului de infanterie, seria lui şi data eliberării se înscriu:
 în livretul militar
tabelul de încredințare a armelor
 Evidența armamentului în companie-Registrul de evidenţă a existentului şi circulaţiei bunurilor
materiale în subunitate
 Evidenţa armamentului şi muniţiilor, eliberate personalului subunităţii pentru folosirea
temporară şi ducerea serviciului de gardă, precum la aplicaţii, şedinţe şi pentru îndeplinirea
altor misiuni, se ţine de către plutonierul companiei, conform Registrului de distribuţie a
armamentului şi muniţiilor
=Întărirea obiectelor de echipament:
 Registrul de evidenţă a existentului şi circulaţiei bunurilor materiale în subunitate
 Registrul de evidenţă a bunurilor materiale, eliberate în folosinţă temporară
87.Obligațiunile comandantului de cmpanie pentru organizarea și conducerea
gospodăriei companiei.
• să organizeze păstrarea corectă a materialelor didactice, a aparatelor, utilajului şi obiectivelor
bazei materiale de instrucţie şi sport, care se află în cadrul companiei;
• să organizeze instalarea efectivului, să menţină ordinea interioară în cadrul companiei;
• să supravegheze aspectul exterior şi ţinuta subordonaţilor, respectarea de către aceştia a
regulilor de purtare a ţinutei militare, ajustarea corectă a echipamentului, a îmbrăcămintei şi
încălţămintei;
• să organizeze primirea la timp, exploatarea corectă şi reparaţia armamentului, a tehnicii
militare şi a altor mijloace materiale ale companiei;
• să verifice, cel puţin o dată pe lună, existenţa, starea şi evidenţa acestora;
• să treacă în registrul reviziei (controlului) armamentului, tehnicii militare şi muniţiilor
rezultatele controlului armamentului, tehnicii militare şi muniţiilor;
• să asigure la timp militarii în termen din companie cu drepturile cuvenite, să se îngrijească de
traiul subordonaţilor şi să studieze în amănunte necesităţile lor, să supravegheze respectarea de
către ei a regulilor de igienă corporală;
• să supravegheze întreţinerea şi exploatarea corectă a tuturor încăperilor repartizate companiei,
menţinerea în curăţenie a sectorului de teren atribuit companiei, precum şi realizarea măsurilor
de protecţie contra incendiilor în cadrul companiei;
• să conducă gospodăria companiei.
88. Primirea funcției de către comandantul de pluton: scop, cerințe, modul de
prezentare în unitate, termenul pentru primirea funcției.
Modul de numire în funcție
Ofițerii, care au absolvit instituțiile de învățămînt militar: prin ordinul Ministrului
Apărării; numirea direct în unitatea militară
Documentele necesare la sosirea în unitate:Dispozițiune, Biletul de concediu,
Legitimația Diploma de absolvire cu supliment, Cartela medical, Echipamentul conform
atestatului Atestatele:
Echipament, Alimentar, Armament, Financiar.
Ofițerii sosiți în unitate pentru continuarea serviciului se prezintă:
 Comandantului de unitate
 Locțiitorilor comandantului de unitate
 Comandanților nemijlociți și locțiitorilor acestora
Prezentîndu-se şefului său nemijlocit, militarul îşi indică funcţia, gradul militar, numele
şi motivul prezentării. De exemplu: „Domnule colonel, sînt comandantul plutonului 1
infanterie motorizată, compania 5 infanterie motorizată, locotenent Popescu. Mă prezint cu
ocazia numirii în funcție”.Ofițerul se prezintă în uniforma de paradă.
După prezentare:
 Cu ofițerii se desfășoară convorbirea de către persoanele cu funcții ai unității
 Comandantul unităţii prezintă militarii prin contract nou-sosiţi întregului efectiv
al unităţii în faţa formaţiei
 Ulterior ofițerii sunt prezentați comandantului de batalion, locțiitorilor acestuia și
șefului nemijlocit
 Cu ofițerii sosiți se desfășoară o convorbire de către comandanții nemijlociți
Comandantul nemijlocit în prezența comandantului care predă funcția:
 Caracterizează pe scurt starea lucrurilor în subunitate
 Anunță tradițiile formate în subunitate
 Anunță performanțele și neajunsurile
 Determină misiunile de bază și secundare (particulare), care stau în fața
subunității
 Face o caracteristică a comandanților de grupe, locțiitorului comandantului de
pluton
 Dă recomandările necesare privind lucrul practic în subunitate
 Determină ora și locul prezentării efectivului subunității.
Acțiunile ofițerului după prezentarea efectivului subunității. Ofițerul este obligat să
execute următoarele:
 Să însușească acțiunile personale la ridicarea graduală a capacității de luptă
 Să primească arma personală și fișa suplinitoare pentru aceasta
 Să primească mijloacele de protecție individuală
 Să se echipeze pe alarmă
 Succesiunea activității la primirea funcției
1. Precizarea la cdt.Cp. despre numărul efectivului plutonului, armamentul, tehnica
și echipamentul întărit după pluton
2. Efectuarea primirii nemijlocite a funcției
3. Elaborarea documentelor privind rezultatele primirii funcției
Termenul pentru luarea în primire şi pentru predarea funcţiei şi gestiunii
constituie:
 pentru comandantul de subunitate (batalion, companie) - cel mult 5 zile
 pentru comandanţii de plutoane (grupe) - cel mult 3 zile
Acest termen se consideră din momentul sosirii în unitate a ofițerului pentru luarea în
primire a funcției
Comandantul de subunitate predă - primeşte funcţia şi gestiunea în baza ordinului pe
unitatea militară.Pentru primirea funcției se elaborează Planul de primire a funcției el trebuie
să includă efectuarea tuturor activităților în limitele timpului, repartizat primirii funcției și
poate include următoarele activități:
 modul de ascultare a rapoartelor comandanților de grupe
 succesiunea și termenii de control a mijloacelor materiale, armamentului și
tehnicii militare;
 timpul de elaborare a actelor stării tehnice a mijloacelor materiale, armamentului
și tehnicii militare;
 elaborarea actului de primire a subunității
Planul se elaborează:
 în comun de persoana care primește și predă funcția
 se aprobă de către comandantul de companie
89. Modul de primire a funcției de către comandantul de pluton. Primirea
efectivului plutonului.
Comandantul de pluton personal primește funcția. Algoritmul de primire a
funcției:
1. Primește efectivul plutonului. Studiază starea moral-psihologică și nivelul
disciplinei militare.
2. Primește armamentul și tehnica. Determină existentul și starea calitativă.
3. Primește bunurile materiale întărite după pluton.
4. Determină gătința în vederea luptei și nivelul pregătirii de luptă a plutonului.
5. Primește documentația plutonului.
6. Studiază:
 modul de acțiuni a plutonului pe alarmă;
 graficul de ducere a serviciilor și cantitatea de efectiv atrasă pentru acestea;
 modul de permisie a efectivului în afara unității;
 care încăperi și sectoare sunt întărite după pluton și ordinea de efectuare a
curățeniei;
 graficul timpului de serviciu.
Studierea efectivului în timpul primirii funcției:
 Comandantul de pluton folosește informația comandantului de companie,
comandanților de grupe și prin convorbiri individuale.
Comandantul de pluton trebuie să determine:
1. Datele generale.
2. Înclinarea persoanei și motivele comportamentului soldatului.
3. Relațiile cu alți militari.
4. Calitățile și reușita militarului.
 5. Participarea în veața obștească a subunității și unității.
Cerințele pentru desfășurarea convorbirii:
• condițiile și locul convorbirii trebiue să contribiue la o discuție reciprocă
• pe parcursul convorbirii comandantul nu trebuie să ducă înscrieri (după convorbire
obligatoriu de efectuat inscripțiile în caietul de convorbiri individuale cu concluzia privind
rezultatele convorbirii)
• întrebările trebuie formulate clar și conchis, de ascultat subordonatul pînă la capăt,
fără a-l întrerupe
• pe parcursul convorbirii de exclus intonații de comandă sau de impunere a voinței
proprii
• la începutul convorbirii obligatoriu de precizat starea sănătății a părinților și
rudelor apropiate
• la sfărșitul convorbirii de aflat, care sunt plîngerile, sugestiile, propunerile
(doleanțele)
Studierea temeinică și cunoașterea efectivului din subordine:
 constituie o condiție importantă a stării moral-psihologice a efectivului și
disciplinei militare în subunitate;
 permite comandantului de pluton să efectuieze lucrul educativ individual și de a
influiența pozitiv asupra militarilor
90. Modul de primire a funcției de către comandantul de pluton. Primirea
armamentului plutonului.
Primirea armamentului:
• de concretizat la cdt.cp. armamentul întărit după pluton
• de verificat tabelul de încredințare a armelor după efectivul plutonului,
corespunderea inscripțiilor în livretele militare ale efectivului plutonului
• de verificat armamentul, conform seriilor și completului (conform formularului
armei)
• de verificat completarea armelor, atrăgînd atenție deosebită la:
 corespunderea inscripțiilor în formularul armei referitor la numărul armei,
închizătorului, capacului cutiei cu mecanizme, baionete, înălțătoarelor, dispozitivelor de dare
a focului, declanșatoarelor electrice ș.a.;
• de verificat starea și ajustarea PSSA (cantitatea acestora este indicată în formularul
armei)
• de verificat starea tehnică a armelor
• de verificat locurile de păstrare a armelor (rastelele) și corespunderea acestora
documentelor de directivă în vigoare.
91. Modul de primire a funcției de către comandantul de pluton. Primirea
tehnicii militare a plutonului.
Primirea tehnicii militare:
• de concretizat la cdt.cp. tehnica întărită după pluton
• de verificat existentul mașinilor după marcă, numere și conform grupelor de
exploatare
• de verificat la conducătorii auto documentele ce atestă dreptul de conducere a
mijlocului respectiv (permisul de conducere, notița în livretul militar privind accesul la
conducere), corespunderea numelui conducătorului în pașaportul mașinei, prezența semnăturii
privind primirea mașinii
• de verificat completarea tehnicii, atrăgînd atenție deosebită la:
 corespunderea inscripțiilor în pașaportul mașinii referitor la numărul caroseriei,
motorului, modelul și numărul bateriei de acumulatoare;
  existența și starea bună de funcționare a roatei de rezervă, tentului, stingătorului,
preîncălzitorului.
• de verificat starea și ajustarea PSSA (cantitatea acestora este indicată în pașaportul
mașinei)
• de verificat starea tehnică a mașinii prin examinarea exterioară, controlul cu
ajutorul aparatelor, prin ascultarea motorului și testarea din mișcare
• de verificat locurile de păstrare a tehnicii, amenajarea acestora și respectarea
măsurilor de pază antiincendiară.
În baza datelor, primite în rezultatul studierii personalului, primirii armamentului și
tehnicii comandantul de pluton poate să tragă concluzia privind gătința plutonului în vederea
luptei și starea pregătirii de luptă a efectivului.
92. Modul de primire a funcției de către comandantul de pluton. Primirea
mijloacelor materiale, încăperilor și sectoarelor întărite după pluton.
Primirea altor mijloace materiale întărite după pluton:
• se primesc în conformitate cu datele precizate la comandantul de companie
• toate bunurile materiale trebuie să fie în stare bună de funcționare, în complet și să
corespundă categoriei (termenului) de exploatare
• la momentul primirii funcției toate mijloacele materiale trebuie să se afle în
subunitate
• toate mijloacele materiale, eliberate pentru uz temporar trebuie să fie înscrise în
documentele respective.
Primirea încăperilor și sectoarelor întărite după pluton se face prin examinare exterioară.
Neajunsurile, care pe timpul primirii funcției nu pot fi înlăturate se trec în actul de primire-
predare a funcției. Succesiunea îndeplinirii activităților la primirea funcției poate fi diferită
pentru fiecare caz concret, deoarece depinde de condițiile situației și misiunile, pe care le
execută subunitatea. În toate cazurile activitatea privind primirea funcției trebuie să fie
organizată în așa fel, ca în termenul stabilit să fie prezentat raportul și actul de primire-predare
a funcției. În caz de reținere obiectivă în activitatea de primire, persoana care ia în primire
funcția este obligată să raporteze comandantului nemijlocit.
93. Documentele elaborate în rezultatul primirii funcției. Modul de elaborare,
conținutul acestora.
Rezultatele luării în primire a funcției sunt reflectate în următoarele documente:
1. Raport în scris, în mod ierarhic, comandantului unităţii militare.
2. Act de primire a subunității.
3. Actele stării tehnice a armamentului și tehnicii militare.
 În actul de primire a subunităţii, se indică:
 efectivul control şi cel prezent ale subunităţii;
 starea pregătirii în vederea luptei;
 starea pregătirii de luptă a efectivului;
 starea moral-psihologică a efectivului şi disciplinei militare;
 existentul şi starea armamentului, tehnicii militare şi a altor mijloace materiale;
 condiţiile de cazare şi de trai ale militarilor.
 În actul stării tehnice a armamentului și tehnicii militare, se indică:
 datele cu privire la componența și starea calitativă;
 datele cu privire la indicii tehnici de exploatare;
 datele cu privire la piesele de schimb, scule și accesorii, documentația tehnică;
 datele cu privire la starea tehnică;
 cauzele uzurii înainte de termen sau defecţiunilor;