Concluzii şi propuneri

Fizionomia acţiunilor militare se schimbă în ritm alert. Aceasta va răsturna şi

concepţiile clasice legate de război. Noi arme – noi concepţii. De multe ori nu le sesizăm. Dar
suntem surprinşi de noutăţile apărute în conflictele militare declanşate în cine ştie ce parte a
planetei. Desigur, nimeni nu poate să le studieze în detaliu acolo unde se desfăşoară, dar
totodată, nimeni nu-şi poate permite să ignore perspectivele.
În timpul cercetărilor efectuate am ajuns la următoarele concluzii:
În procesul de formare profesională iniţială şi continuă, instrucția tragerii este una
dintre disciplinele de bază, care participă la constituirea, menţinerea şi dezvoltarea
deprinderilor militarilor pentru îndeplinirea eficace şi eficientă a misiunilor.
Bilanţul exerciţiului ne permite să analizăm atît aspectele pozitive, cît şi greşelile de
execuţie. După evidenţierea celor dintîi, care se iau în vedere pentru a fi consolidate, sunt
analizate  greşelile, care trebuie notate şi planificate pentru corectare cît mai rapid în cadrul
şedinţelor ulterioare.
E.T.T.L. contribuie la realizarea sincronizării grupei de infanterie pentru atingerea
unui scop comun.
E.T.T.L. prezintă un prilej deosebit pentru mărirea nivelului de instruire, capacității de
luptă și de pregătire psihologică.
In urma unei analize a concluziilor, pot face următoarele propuneri:
 Modificarea permanentă a formelor de instrucție, adaptîndu-le la condițiile cîmpului de
luptă modern.
 Dotarea subunităților de infanterie în corespundere cu armatele țărilor moderne
europene.
 Elaborarea unei metodologii complexe pe baza cărei să se elaboreze și să se desfășoare
E.T.T.L.
 Concluzii și propuneri

Menţinerea sub control şi stăpânirea spaţiului aerian vor fi decisive pentru asigurarea
libertăţii de acţiune, iar experienţa ultimelor conflicte a confirmat impunerea conceptului
conform căruia orice confruntare militară începe cu agresiunea aeriană care se poate prelungi atât
cât este necesar pentru crearea condiţiilor optime de trecere la agresiunea terestră.
Perfecţionarea continuă a mijloacelor capabile să acţioneze din aer asupra unor trupe şi
obiective dispuse la sol, diversificarea şi modernizarea mijloacelor de foc folosite,
experimentarea şi aplicarea, în cadrul unor conflicte militare locale, a unor procedee noi de
acţiune, impun abordarea cu o mai mare atenţie a problemei apărării antiaeriene şi a eficacităţii
acţiunilor acesteia.
Cunoaşterea mijloacelor şi sistemelor de agresiune aeriană, precum şi a modului de
acţiune în câmpul tactic este foarte importantă pentru succesul operaţiilor.
Focul armamentului uşor împotriva platformelor aeriene, poate avea eficacitate
rezonabilă, deoarece armamentul uşor întrebuinţat pentru apărarea antiaeriană are la bază
întrebuinţarea volumului de foc. Militarii trebuie să fie instruiţi şi antrenaţi să aplice o secvenţă
adecvată a tehnicilor de angajare, pentru fiecare tip de aeronavă, încât, reacţia acestora va fi
automată, în urma unei comenzi autorizate şi corespunzătoare.
Armata Naţională trebuie să fie pregătită să prevină, să descurajeze şi, dacă este necesar,
să înfrângă un eventual agresor care ar ameninţa şi ar atenta la securitatea statului.
Reieșind din concluziile de mai sus propun următoarele:
1. Studierea minuțioasă a noilor mijloacelor de agresiune aeriană și modul de
identificare a acestora.
2. Acordarea unei atenţii deosebite la instruirea comandanţilor în vederea planificării și
organizării acțiunilor de luptă și a protecției aeriene în diferite forme ale luptei.
3. Antrenamentul practic al trupelor de infanterie în organizarea protecţiei aeriene și
reacţiei de răspuns atacului aerian.
5. Dotarea subunităților de infanterie sa fie corespunzătoare cu dotarea armatelor
moderne.

Concluzii
 1. Menţinerea sub control şi stăpânirea spaţiului aerian vor fi decisive pentru asigurarea
libertăţii de acţiune, iar experienţa ultimelor conflicte a confirmat impunerea conceptului conform căruia
orice confruntare militară începe cu agresiunea aeriană care se poate prelungi atât cât este necesar pentru
crearea condiţiilor optime de trecere la agresiunea terestră.
2. Perfecţionarea continuă a mijloacelor capabile să acţioneze din aer asupra unor trupe şi
obiective dispuse la sol, diversificarea şi modernizarea mijloacelor de foc folosite, experimentarea şi
aplicarea, în cadrul unor conflicte militare locale, a unor procedee noi de acţiune, impun abordarea cu o
mai mare atenţie a problemei apărării antiaeriene şi a eficacităţii acţiunilor acesteia.
3. Cunoaşterea mijloacelor şi sistemelor de agresiune aeriană, precum şi a modului de
acţiune în câmpul tactic este foarte importantă pentru succesul operaţiilor.
4. Focul armamentului uşor împotriva platformelor aeriene, poate avea eficacitate rezonabilă,
deoarece armamentul uşor întrebuinţat pentru apărarea antiaeriană are la bază întrebuinţarea volumului de
foc. Militarii trebuie să fie instruiţi şi antrenaţi să aplice o secvenţă adecvată a tehnicilor de angajare,
pentru fiecare tip de aeronavă, încât, reacţia acestora va fi automată, în urma unei comenzi autorizate şi
corespunzătoare.
5. Armata Naţională trebuie să fie pregătită să prevină, să descurajeze şi, dacă este necesar, să
înfrângă un eventual agresor care ar ameninţa şi ar atenta la securitatea statului.

Propuneri
3. Studierea minuțioasă a noilor mijloacelor de agresiune aeriană și modul de identificare a
acestora.
4. Acordarea unei atenţii deosebite la instruirea comandanţilor în vederea planificării și
organizării acțiunilor de luptă și a protecției aeriene în diferite forme ale luptei.
3. Antrenamentul practic al trupelor de infanterie în organizarea protecţiei aeriene și reacţiei de
răspuns atacului aerian.
5. Dotarea subunităților de infanterie sa fie corespunzătoare cu dotarea armatelor moderne.

Concluzii și propuneri

Pe parcursul studierii tematicii Plutonul de infanterie ca element al cercetării în ofensivă

în localitatea Orhei am dedus următoarele concluzii:
 1. În lupta în localitate este foarte importantă cercetarea prealabilă atât a terenului până la
localitate cât și a structurii clădirilor, deoarece în ofensivă capacitatea de observare este limitată,
ceea ce determină reducerea substanţială a capacităţii de manevră a forţelor şi mijloacelor
proprii, determinându-i pe comandanţi să ia decizii pe baza unor informaţii cu grad ridicat de
incertitudine.
2. Un avantaj pentru inamic în lupta de apărare în localitate îl reprezintă posibilităţile de
adăpostire (acoperire) şi mascare, în același timp pentru noi cercetarea în localitatea este
îngreunată deoarece până la sosirea în localitate putem fi reperați de către inamic, dar la intrare
în localitate posibilitățile de mascare se egalează cu ale inamicului.
3. Puterea de luptă a plutonului este determinată nemijlocit de gradul de instruire practică,
dotarea materială/tehnică/armament, moralul ridicat, exemplul propriu al comandantului,
participarea anterioară în luptă, crearea spiritului de echipă şi de competenţa comandantului.
4. Forţa morală a personalului plutonului se bazează pe încrederea acestuia în
comandanţi, în valoarea individuală a camarazilor, în armamentul şi tehnica de luptă din dotare,
precum şi pe convingerea că de felul cum va acţiona depinde succesul în luptă.
Reieșind din concluziile deduse propun:
1. Organizarea multiplelor aplicații și exerciții tactice pe tema “ Pl. I ca element al
cercetării în ofensivă…” în diferite localități ai Republicii Moldova care vor include
situații tactice, având la bază schemele și planurile obiectivelor de importanță
strategic al localităților.
2. Elaborarea unui manual care va servi drept lucrare de bază pentru studierea
amănunțită a acțiunilor de cercetare in localitate. Editarea unui regulament (manual)
care va cuprinde întregul algoritm al acțiunilor de cercetare și ofensivă în localitate.
3. Dotarea subunităților de infanterie corespunzător dotării armatelor moderne îndeosebi
cu aparate de vedere pe timp de noapte, dronelor , aparatelor de zbor fără pilot și
instruirea personalului în scopul utilizării lor eficace.

Concluzii şi propuneri
Oraşul Călăraşi, este situat în centrul Republicii Moldova, în apropierea capitalei la o
depărtare de aproximativ 49 km. Prin aşezarea sa geografică reprezintă un oraş de importanţă
majoră atît pentru trupele proprii cît şi pentru un potenţial adversar, prin ocuparea acestuia
practic se limitează accesul cu ţările vecine cît şi cu oraşele din partea de Vest a ţării.
Raionul Călăraşi dispune de terenuri cu diverse destinaţii, majoritatea fiind terenurile cu
destinaţie agricolă şi forstieră. Terenul împădurit oferă posibilităţi multiple plutonului (grupei)
pentru pregătirea unei apărări puternice, cu forţe şi mijloace puţine, precum şi pentru organizarea
traiului şi luptei în condiţii de izolare pe o durată de timp mai mare.
În condiţiile trecerii la apărare, zona împădurită oferă o protecţie considerabilă plutonului
de infanterie, prin executarea mascării, reducerea de a fi observat de către adversar, precum şi în
unele cazuri, executarea barajelor (abatizelor), ocuparea şi amenajarea eficientă a locaşurilor de
tragere.
Terenul greu accesibil, în cazul nostru terenul împădurit din pădurea Vătămăneasa şi
punctele obligatorii de trecere, adică comunicaţiile existente, îngreunează executarea manevrei
atât cu forţe şi mijloacele cît şi cu focul.
În condiţiile aplicării armelor chimice, plutonul de infanterie, ocupă şi pregăteşte apărarea
concomitent cu îmbrăcarea mijloacelor de protecţie individuală, de aceea trebuie de dus
permanent observarea asupra inamicului.
Procesul de planificare, pregătire şi organizare a acţiunilor de luptă reprezintă un proces
complex pe care comandanţii de toate nivelurile trebuie să-l urmărească şi să-l execute
necondiţionat în orice formă a luptei inclusiv şi în cazul nostru privind planificarea şi
organizarea ducerii luptei de apărare în zonele împădurite de către comandantul de pluton
infanterie în condiţiile aplicării armelor chimice. În condiţiile actuale Pădurea Vătămaneasa
capată o importanţă deosebită pentru un agresor, prin ocuparea acesteia, ulterior dezvoltînd
ofensiva pentru cucerirea oraşului Călăraşi.
Propuneri:
1. Studierea amănunţită a terenului pentru a putea organiza şi planifica lupta de apărare
în rolul comandantului plutonului de infanterie;
2. Imprimarea hărţilor topografice de diferite dimensiuni a oraşului şi raionului Călăraşi
pentru executarea atît a procesului IPB cît şi a concepţiei grafic;
3. Alocarea surselor şi mijloacelor necesare pentru executarea planificării, organizării şi
ducerea luptei de apărare de către plutonul de infanterie, în condiţiile aplicării armelor
chimice.

Concluzii și propuneri
Pe timpul războiului au fost elaborate şi verificate principiile generale de întrebuinţare
de luptă a trupelor de desant aerian astfel: premiza succesului luptei desantului aerian o
constituie realizarea prealabilă a supremaţiei aeriene; trupele de desant trebuiau folosite masat şi
prin surprindere; trupele de desant erau folosite în locurile în care acţiunile lor aveau rol decisiv
şi principal; acţiunile desantului aerian trebuiau coordonate minuţios cu ale celorlalte trupe de
uscat, aviaţie şi marină participante la operaţie.
Astfel, a reieşit că acţiunea rapidă şi prin surprindere a unui batalion de paraşutişti
asupra unui obiectiv important din adâncimea teritoriului inamicului poate fi cucerit mai eficace
decât prin acţiunea unei divizii sau un corp de armată prin acţiuni terestre.
Practica arată că mai eficientă este varianta când se folosesc grupe diferite, pe direcţii
diferite cu acelaşi scop şi cu misiune unică (plutoane întărite). Aceasta, a dus în ultimii ani, la
crearea în mai multe ţări a unităţilor aeromobile şi de cercetare - diversiune, iar în unele ţări şi a
forţelor de reacţie rapidă.
În asemenea condiţii, atât în apărare cât şi în ofensivă, organizarea şi conducerea luptei
cu şi împotriva acestor trupe trebuie să constituie o preocupare permanentă a comandanţilor şi
statelor majore de la toate eşaloanele.
Ducerea luptei împotriva desantului aerian începe prin lovirea acestuia încă din
raioanele de concentrare. Pentru aceasta poate fi folosită aviaţia de vânătoare-bombardament,
elicopterele, rachetele operativ-tactice şi grupurile de cercetare în dispozitivul inamicului.
Folosind procedee de lupta adecvate, se pot produce pierderi foarte mari inamicului ce urmează a
fi desantat, tehnicii de transport şi mijloacelor sale de conducere.
Pe timpul deplasării spre raioanele de desantare, asupra mijloacelor aeriene ale
inamicului acţionează aviaţia de vânătoare şi o parte din marile unităţi, unităţile şi subunităţile de
rachete, artilerie sau mitraliere antiaeriene.
După care le revine și subunităților de infanterie să intre în luptă deja pe timpul
desantării inamicului ce constituie o misiune importantă. Ea se declanşează la semnalul stabilit şi
începe cu acţiunile întreprinse de forţele aflate în interiorul şi în apropierea raionului în care are
loc desantarea. Acestea, constituite în grupe de nimicire şi interzicere a manevrei desantului,
acţionează ofensiv, executând lovituri frontale care trebuie să aibă ca efect imediat pătrunderea
în interiorul dispozitivului trupelor desantate. Totodată, aceste grupe, vor acţiona pentru
interzicerea acţiunii desantului aerian asupra obiectivului vizat sau realizării joncţiunii cu forţele
principale ce acţionează de front, şi izolarea în timp scurt a raionului de desantare.
Avînd așa mari posibilități de întrebuințare a desantului aerian în acțiuni militare, este
necesar de instruit efectivele și comandanții de toate nivelele în lupta contra desantului. Pentru
organizarea şi ducerea luptei cu desantul, cadrele din comandamentele de mari unităţi (unităţi)
trebuie să dovedească multă elasticitate în gândire, capacitate de adaptare la situaţii critice şi
îndrăzneala în adoptarea celor mai realiste situaţii.
Reieșind din concluziile expuse propun:
1. Elaborarea unui manual privind acțiunile subunităților de infanterie la nivel tactic în
lupta antidesant.
2. Organizarea exercițiilor tactice cît și a unor aplicații anume în zonele aeroporturilor,
pentru înstruirea efectivelor și depistarea unor lacune în activitatea de comandă și
coordonarea trupelor.

Concluzii și propuneri
 După cum am dezvăluit în conţinutul lucrării, paza și apărarea unei hidrocentrale, în
zona geografică-Cîmpia Nistrului Inferior, este o acţiune, care se desfăşoară în condiţii
deosebite, ce este influențată de necesitatea menținerii controlului asupra acestui obiectiv de
importanță strategică pentru țara noastră, precum și de particularitățile planificării, organizării și
desfășurării acțiunilor de luptă.
Ţinînd cont de cele expuse mai sus, pot fi formulate următoarele concluzii:
1) Regiunea geografică-Cîmpia Nistrului Inferior, conţine un relief, care favorizează
desfășurarea acțiunilor militare, datorită denivelărilor terenului, obstacolelor tari și sectoarelor
fluviale, pe care se sprijină forţele. Studiul amănunţit al zonei geografice-Cîmpia Nistrului
Inferior, creează o imagine completă, asupra posibilităţilor şi necesităţilor de pregătire,
organizare şi ducere a acţiunilor de pază și apărare a hidrocentrale de la Dubăsari, iar sinteza
justă, oportună şi completă a factorilor situaţiei în vederea elaborării concepţiei, necesită
existenţa planurilor și schemelor actualizate ale obiectivului strategic, precum şi recunoaşterea
minuțioasă a localităților din împrejurime, terenului adiacent, precum și a porțiunii fluviale din
acest sector.
2) Cunoaşterea îndetaliată a valorii şi dimensiunilor elementelor de planimetrie ale
Cîmpiei Nistrului Inferior este absolut necesară pentru determinarea realistă a cursurilor de
acţiune. Acţiunile militare, în această zonă geografică, se vor desfăşura prepoderent, la cursurile
de apă, pentru cucerirea, menţinerea sau nimicirea unor capete de pod la rîul Nistru, a trecerilor
permanente și a obiectivelor de importanță strategică, printre care se enumără și hidrocentrala de
la Dubăsari.
3) În prisma rezultatelor conflictului din estul Ucrainei, în care lovirea ţintelor se va
putea realiza aproape simultan cu descoperirea lor, utilizarea metodelor şi mijloacelor de
planificare şi conducere a pazei și apărării obiectivelor de importanță strategică, constituie un
element important și necesită pregătire minuțioasă pe timp de pace.
4) Complexitatea desfășurării acțiunilor de luptă actuale, folosirea noilor sisteme de
armament, precum și tehnologiilor avansate, precum ar fi aparatele de zbor fără pilot și dronele,
(mai ales în condiții de vizibilitate redusă şi condiţii de noapte), impun introducerea unor noi
concepte de comandă și control, care solicită un nivel foarte ridicat al organizării acțiunilor de
mascare a obiectivelor industriale proprii și depistării la timp a acțiunilor inamicului.
Reieșind din concluziile deduse, propun:
1) Elaborarea urgentă de către Academia Militară a Forțelor Armate ,,Alexandru cel
Bun” a unui manual cu titlul: ,,Planificarea și organizarea pazei și apărării a obiectivelor de
importanță strategică pentru Republica Moldova”, care va servi drept lucrare de bază pentru
studierea amănunțită a acestor acțiuni. Editarea unui regulament (manual) care să cuprindă
întregul algoritm al acestui tip de acţiune şi în care să fie incluse activităţile desfăşurate de toate
forţele particitante, ar fi foarte utilă.
2) Organizarea multiplelor aplicații și exerciții tactice pe tematica pazei și apărării
obiectivelor de importanță strategică, care vor include situații tactice, avînd la bază schemele și
planurile obiectivelor de importanță strategică din zona geografică- Cîmpia Nistrului Inferior.
3) Elaborarea de către Centrul Topografic al Armatei Naționale a programelor speciale
(soft, în 3D) și a planurilor obiectivelor de importanță strategică din țara noastră, necesare pentru
organizarea studierii și instruirii efectivului din trupe și studenților Academiei Militare a Forțelor
Armate ,,Alexandru cel Bun”.
4) Includerea în noul proiect al Strategiei de Securitate Națională a obiectivelor de
importanță strategică pentru Republica Moldova, precum și a modalității de cooperare dintre
organele de conducere ale statului și mai ales ale structurilor de forță pentru organizarea
monitorizării și protecției acestor obiective.
Propunerile pe care le-am formulat, denotă necesitatea acordării unei atenții deosebite
problematicii pazei și controlului permanent asupra obiectivelor de importanță vitală pentru țara
noastră, reieșind din schimbările accelerante ale mediului de securitate regional.

Concluzii și propuneri
În această lucrare am descris atât din punct de vedere teoretic cât și practic exercițiile
tactice cu trageri de luptă în teren muntos a plutonului de infanterie motorizată. Deci reieşind din
cele menţionate anterior în aceasta lucrare, ne convingem ca asupra organizării și desfășurării
acestor ședințe trebuie acordată o atenție sporită, îndeosebi la respectarea masurilor de securitate,
deoarece după analiza situației, aceasta este principala problemă ce împiedica desfășurarea
exercițiilor tactice cu trageri de luptă în apărare a plutonui de infanterie.
În timpul cercetărilor efectuate am ajuns la următoarele concluzii:
În procesul de formare profesională iniţială şi continuă, instrucția tragerii este una dintre
disciplinele de bază, care participă la constituirea, menţinerea şi dezvoltarea deprinderilor
militarilor pentru îndeplinirea eficace şi eficientă a misiunilor.
Puterea de luptă a plutonului este determinată nemijlocit de gradul de instruire practică,
dotarea materială,tehnică,armament, moralul ridicat, exemplul propriu al comandantului, crearea
spiritului de echipă şi de competenţa comandantului.
Menţinerea sub control şi stăpânirea spaţiului aerian, cunoaşterea armamentului de
apărare antiaeriană, posibilităţile acestuia, precum şi modul de folosire vor fi decisive pentru
asigurarea libertăţii de acţiune. Terenul muntos nu de fiecare dată încurcă acţiunii, ci poate să
asigure avantaj.
E.T.T.L. contribuie la realizarea sincronizării grupei de infanterie pentru atingerea unui
scop comun.
E.T.T.L. prezintă un prilej deosebit pentru mărirea nivelului de instruire, capacității de
luptă și de pregătire psihologică.
In urma unei analize a concluziilor, pot face următoarele propuneri:
 Modificarea permanentă a formelor de instrucție, adaptându-le la condițiile câmpului de
luptă modern.
 Dotarea subunităților de infanterie în corespundere cu armatele țărilor moderne europene.
 Elaborarea unei metodologii complexe pe baza cărei să se elaboreze și să se desfășoare
E.T.T.L.
 Acordarea unei atenţii deosebite la instruirea comandanţilor în vederea planificării și
organizării acțiunilor de luptă și a protecției aeriene în diferite forme ale luptei.
 Antrenamentul practic al trupelor de infanterie în organizarea protecţiei aeriene și reacţiei
de răspuns atacului aerian.
 Dotarea subunităților de infanterie sa fie corespunzătoare cu dotarea armatelor moderne.