Universitatea Spiru-Haret

Facultatea de Management

-Sistemele de inteligenta artificiala si

eficienta activitatii decizionale-
 Complexitatea afacerilor si a mediului de desfasurare a acestora a crescut simtitor
in ultimele decenii. Exista cateva cauze majore care au determinat aceasta crestere a
complexitatii - numarul de  solutii posibile foarte mare, dificultatea prezicerii
consecintelor pe termen lung  datorita cresterii gradului de incertitudine, efectele erorilor
in luarea deciziilor, care pot fi dezastruoase datorita complexitatii operatiilor si a reactiei
in lant pe care o eroare poate sa o cauzeze in diverse sectoare ale nivelelor micro si
macroeconomic. Mediul informational din afaceri este din ce in ce mai complex si
datorită cresterii volumului de informatii relevante pentru afaceri, a numarului de resurse
informationale si a numărului de tehnologii utilizate pentru acces si stocare a datelor.
Intelegerea contextului in care se desfasoara procesul decizional intr-o firma, a
factorilor care determină succesul sau insuccesul unei decizii, a factorilor care determina
cresterea eficacitatii deciziilor, a categoriilor de decidenti si a stilurilor lor decizionale
este foarte importanta in proiectarea si construirea unui sistem informational. Acesta
trebuie sa fie o componenta integrala a muncii manageriale deoarece poate extinde
abilitatea managerului de a procesa rapid informatiile valabile si de a aborda probleme
complexe, consumatoare de timp, micşoreaza timpul afectat procesului decizional,
imbunatateste fiabilitatea procesului decizional, incurajeaza procesul de explorare si
invatare, creeaza un avantaj strategic sau competitiv pentru organizatie.
Dezvoltarea tehnologiei informationale a condus la includerea informatiei ca a
sasea resursa organizationala, alaturi de resursele umane, masini, resursele financiare,
materiale si management. Chiar in conditiile intangibilitatii, informatia reprezinta o
modalitate extrem de eficienta si economica de a reuni celelalte resurse ale firmei. In
plus, informatia este utilizata atat pentru asistarea celelorlalte cinci resurse in coordonarea
activitatilor organizationale, cat si pentru planificarea, directionarea si controlarea acestor
activitati. In acest context, construirea de sisteme informatice competente pentru asistarea
deciziilor apare ca o prioritate pentru noul val de manageri. In aceste conditii si tinand
cont de ritmul accelerat al afacerilor, apare nevoia definita de a utiliza un sistem
informatic care sa asiste managerii. Sistemul nu trebuie sa impiedice procesul rational al
managerilor, dar trebuie sa mareasca capacitatea lor si sa devina o extensie a ratiunii
managerilor. Rolul sistemelor informatice pentru management consta in imbunatatirea
costurilor, marirea potentialului de crestere a afacerii si automatizarea sau asistarea
procesului decizional. Asistarea deciziilor prin instrumente specifice tehnicii de calcul a
inceput in urma cu aproximativ 25 de ani  si a fost justificata initial de erorile datorate
unor "slabiciuni" tipic umane. Conform lui Butler, cazuri concrete si experimente de
laborator au pus in evidenta cinci caracteristici umane care pot conduce la erori în
procesul decizional:
 oamenii sunt mai sensibili la consecintele negative decat la cele pozitive.
 nu reusesc sa se descurce cu evenimentele de probabilitate scazuta.
 sunt mai degraba inclinati sa accepte un rezultat negativ daca este prezentat ca un
cost, decat daca este prezentat ca o pierdere.
 nu stiu sa recunoasca elementele  aleatoare.
 nu stiu cand sa se opreasca in problema costurilor.
  Din punct de vedere al deciziilor, managerul trebuie sa identifice si sa initieze
schimbarile, sa rezolve alocarea resurselor, manipularea perturbarilor si de asemenea
indeplineste rolul de negociator. Corespunzator acestor roluri ale managerului, sistemele
informatice trebuie sa fie capabile sa automatizeze procesul decizional (in cazul deciziilor
programabile), respectiv sa asiste managerul in procesul decizional (in cazul deciziilor
neprogramabile). O decizie neprogramabila este, de exemplu, alegerea pretului de intrare
pe piata si a culorii ambalajului pentru o marca noua de ciocolata. In acest caz
calculatorul proceseaza informatiile referitoare la vanzarile  pentru diferite nivele de pret
si genereaza, sub  diverse  forme grafice, statistici referitoare la vanzarile in cazul
preturilor cuprinse intre anumite limite. In final decizia trebuie sa fie luata de manager.
Avantajele introducerii sistemelor soft in asistarea deciziilor constau in culegerea
si prelucrarea rapida a unui volum mare de date, utilizarea metodelor si modelelor
economico-matematice riguroase in analiza si interpretarea informatiilor, precum si în
realizarea unor corelatii multiple intre elementele si fenomenele caracteristice situatiilor
decizionale analizate, corelatii care ofera posibilitatea unor analize si interpretari complex
fundamentate si de regula, prezentate intr-o maniera deosebit de sugestiva pentru
decident. Principalele limite ale sistemelor de asistare a deciziei tin de imposibilitatea de
a substitui complet si perfect rationamentul uman, de gradul redus in care iau în
considerare incertitudinea mediului economic si de dependenta dintre performantele
acestor sisteme soft si cele ale sistemelor de calcul pe care sunt implementate. Un alt
impediment in utilizarea pe scara larga a acestor sisteme il reprezinta costul lor destul de
ridicat. Cu toate acestea, influenta sistemelor suport de decizie si a sistemelor expert
asupra cresterii eficientei activitatii decizionale nu poate fi contestata.
Foarte mult timp s-a crezut ca rationamentul uman in formele sale intuitive,
rationament care constituie principalul motor in activitatea decizionala, nu poate fi
incredintat unui calculator. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, aceasta credinta a fost
infirmata de aparitia elementelor de inteligenta artificiala. Treptat, pe baza acesteia, s-a
raspandit ideea ca prin folosirea calculatorului s-ar putea realiza tot ceea ce face omul. Cu
certitudine, ideea pare inca ambitioasa si este nevoie de multa munca pentru a se ajunge
la performanta de a se inlocui total capacitatile umane cu cele ale calculatoarelor. Nu pot
fi insa ignorate performantele obtinute in rezolvarea problemelor specializate prin
utilizarea sistemelor de inteligenta. Perfectionarea lor continua, dublata de imbunatatirea
performantelor computerelor, ofera posibilitati sporite de preluare a unor segmente din ce
in ce mai cuprinzatoare ale activitatii de rationare desfasurata de catre decidentul uman.

1.1.Functiile si rolul sistemului informatic

In sens larg, un sistem informatic pentru asistarea managementului poate exercita

doua functii in cadrul procesului decizional: fie furnizeaza informatii, exploreaza
alternative si ofera suport in timp ce managerul ia decizia, fie ia el insusi decizia - acest
tip de sistem este recomandat numai in cazul deciziilor de rutina la nivelul operational
unde regulile de decizie sunt cunoscute. In general, la nivelele operationale deciziile sunt
structurate si exista reguli cunoscute de decizie si obiective clar definite. Aceste decizii
sunt rezolvate cu ajutorul SIM ca parte a procesarilor zilnice a tranzactiilor intr-o
organizatie. Rezolvarea problemelor este dependenta de tipul problemei de solutionat,
care se clasifica in functie de tipul de decizii. Astfel, problemele structurate (decizii în
conditii de certitudine) - sunt problemele la care toate elementele pot fi identificate si
cuantificate pentru a afla raspunsul corect. Problemele semi-structurate (decizii în
conditii de risc) - sunt probleme care contin elemente structurate si nestructurate.
Deoarece aceste probleme presupun atat folosirea calculatorului cat si a rationamentului
uman, este importanta construirea unei interfete corespunzatoare om – calculator.
Problemele nestructurate (decizii in conditii de incertitudine) - sunt problemele in care
elementele constituente nu pot fi identificate precis. Pentru rezolvarea lor sunt necesare
intuitia si rationamentul uman. In aceste cazuri nu este posibila utilizarea de modele
matematice sau statistice, luarea deciziei bazandu-se in foarte mare masura pe experienta
decidentului. Deciziile semi- si nestructurate exista la nivelele operationale, dar se
regasesc mult mai des la nivelele superioare. Aceste decizii trebuie sa fie luate de
manageri, dar acestia au nevoie de informatii care sa-i ajute in definirea problemei,
evaluarea rezultatelor probabile ale diferitelor alternative, testarea efectelor, etc.
Suportul oferit de sistemele informatice pentru management difera functie de
nivelul de management si functie de tipul deciziilor carora li se adreseaza. Granitele
dintre deciziile structurate si cele nestructurate se modifica continuu. Pe masura ce se
dezvolta noi tehnici si sisteme, exista o tendinta ca tot mai multe decizii sa fie tratate
utilizând proceduri si reguli predefinite. Pentru a preintampina efectele pe care
modificarile aparute in cerintele utilizatorului si in cunostintele necesare satisfacerii
acestor cerinte, sau in conditiile externe in care firma isi desfasoara activitatea, o solutie
in acest sens a constituit-o realizarea unor sisteme de inteligenta artificiala (sisteme
suport de decizie si sisteme expert), utilizate pe scara din ce în ce mai larga, o data cu
extinderea utilizarii tehnicii de calcul in management. Astfel, schimbarile survenite la
nivelul organizatiilor vor influenta numai anumite componente ale sistemului informatic,
fara sa necesite o restructurare completa a acestuia.
Se remarca faptul ca sistemele informatice pentru executiv sunt cel mai des
utilizate intre toate tipurile de sisteme pentru asistarea procesului decizional, la diversele
nivele de management. Sistemele informatice implicate in domeniul decizional sunt
cunoscute sub numele de Siseme de Asistare a Deciziei termen cunoscut in literatura
internationala de specialitate sub numele Decision Support System cu acronimul DSS.
Identificam astazi cinci tipuri de sisteme de asistare a deciziei (in functie de componenta
tehnologica dominanta):
 sistemele de asistare a deciziei bazate pe date, adica conduse prin date, ele avand
componenta tehnologica principala baza de date;
 sistemele de asistare a deciziei bazate pe modele, adica conduse prin modele
avand componenta tehnologica principala o baza de modele, dintre care se disting
modelele matematice de simulare si optimizare;
 sistemele de asistare a deciziei bazate pe cunostinte sau de tip expert - SSDE care
au componenta tehnologica principala o baza de cunostinte (de tip rationament);
 sisteme de asistare a deciziei bazate pe comunicatii - de asistare a deciziei de grup
care au componentǎ tehnologică principală comunicaţiile bazate pe calculator,
acestea fiind utilizate la asistarea co-deciziilor elaborate de mai mulţi participanţi
din aceeasi sau din mai multe organizatii;
 sistemele de asistare a deciziei bazate pe documente a carei componenta
tehnologica principala asigura crearea, revizuirea si vizualizarea automata a
diferitelor documente.
Sistemele suport de decizii (SSD) si sistemele expert (SE) abordeaza sarcinile si
problemele nestructurate sau semi-structurate. Un SSD ofera informatii asupra unei
probleme care impune o decizie, informatii care sunt receptionate si prelucrate de
decident si care îl ajuta sa adopte o decizie. SSD  nu ofera explicatii asupra
 rationamentului sau a algoritmului pe care-l aplica si prin care se obtin informatiile cerute
sau necesare si nu calculeaza un grad de certitudine pentru concluziile pe care le
formuleaza. Spre deosebire de SSD, SE trateaza cu succes problemele semi-structurate si
se bazeaza pe prelucrarea simbolica. SE ofera managerului recomandari care nu mai au
nevoie de alte interpretari manageriale. In plus, SE ofera justificari ale concluziilor
oferite si asociaza recomandarilor un anumit grad de certitudine. Unele SE pot fi regasite
si la nivelul conducerii de mijloc. Sistemele de raportare/informare a conducerii (SIM)
centralizeaza si prelucreaza datele si informatiile furnizate de sistemele de prelucrare a
tranzactiilor (SPT).

1.2. Rolul SDD

Sistemele suport de decizie, numite si sisteme de asistare a deciziei, sunt sisteme

informatice interactive care, prin intermediul modelelor de decizii si a bazelor de date
specializate ofera informatii pentru asistarea managerilor in adoptarea de decizii
nestructurate sau semistructurate. Acest termen a fost definit în anii '70 de M.S. Scott si
indica obiectivul SSD, acela de a pregati decizia. Caracteristicile fundamentale ale SSD,
care le individualizeaza de celelalte tipuri de sisteme informatice pentru conducere sunt
urmatoarele (Fanaru):

 SSD asista deciziile, cu precadere pentru situatiile semistructurate si nestructurate,

combinand cunostintele si intuitia umana cu cunostintele si viteza calculatorului.
 Asistarea deciziilor se poate realiza la toate nivelurile de conducere, de la manageri
operationali la manageri de varf, atat individual cat si pentru grupurile de lucru.     
 SSD poate asista mai multe decizii interdependente si/sau secventiale, avand în
vedere faptul ca in practica economica majoritatea deciziilor sunt intercorelate.
 SSD este adaptabil in timp. Decidentul trebuie sa aiba un comportament reactiv in
utilizarea SSD, sa sesizeze schimbarea conditiilor si sa adapteze corespunzator sistemul.
 SSD sustine toate fazele procesului decizional si poate fi adaptat diverselor stiluri
decizionale. Ofera suport pentru toate etapele procesului decizional (figura 1-2).
Principala cerinta a sistemului suport de decizie pentru etapa de informare este abilitatea
de a accesa rapid si eficient sursele de date interne si externe ale organizatiei. De
asemenea, sistemele suport de decizie prin facilitatile de modelare pot analiza datele
foarte rapid. Etapa de proiectare a procesului decizional implica generarea de directii
alternative ale actiunii, decizii despre criteriul de selectie si previziunea consecintelor
viitoare ale utilizarii alternativelor. Unele activitati pot utiliza modele standard furnizate
de SSD. Un sistem suport de decizie poate oferi suport in etapa de alegere a procesului
decizional prin analize de tip „what-if” si „goal seeking”. Managerii folosesc sistemele
suport de decizie si in etapa de implementare a procesului decizional si anume in
activitsti de comunicare a deciziei, explicare si justificare. Procesul decizional include si
activitati suplimentare, precum evaluarea si controlul solutiei implementate.
 Un SSD ad-hoc poate fi definit cu usurinta de catre utilizator, pe baza unui mediu de
dezvoltare prietenos, flexibil, cu capacitati grafice puternice si interfata adaptata
utilizatorilor neprofesionisti.
 SSD promoveaza invatarea si acumularea de noi cunostinte, care conduce la cerinte
noi si la rafinarea sistemului.
 SSD include diferite categorii de analiza, de la obisnuitul "ce-ar fi daca" la elaborarea
si selectarea scenariilor.
 SSD se bazeaza pe modele standard sau definite de utilizator. Capacitatile de
modelare ale sistemului favorizeaza experimentarea, in contextul mai multor configuratii.

MIS
Etapa de identificaresi formulare a OLTP
problemei decizionale

Etapa de proiectare (identificarea

alternativelor si evaluarea lor) ştiinţa
conduceri
i
Etapa de alegere a solutiei SSD

Etapa de implementare a deciziei

Etapa de evaluare

MIS=sistem informatic pentru conducere

OLTP=sistem tranzacţional

Figura 1-2. Rolul sistemului suport de decizie in procesul decizional

1.3. Componente ale SSD

Sistemele suport de decizie sunt constituite din module software pentru

gestionarea bazelor de date, gestionare dialogului si respectiv gestionarea modelelor. SSD
avansate contin si o componenta pentru gestionarea cunostintelor, fundamentata pe un
sistem expert si care ii confera SSD  atributul de inteligent sau SSD bazat pe cunostinte
(Fig. 1-3. Componentele unui SSD).
Bonczek şi Holsapple in lucrarea “Foundation of Decision Support Systems”
(1981) considerau ca un sistem suport de decizie este format din trei componente ce
interactioneaza: interfata cu utilizatorul (Dialog Management), componenta de gestiune
a datelor (Data Management), componenta de gestiune a modelelor
(ModelManagement).
Componenta de Gestiune a datelor: aceasta componenta este alcatuita din baza de date a
SSD,  dictionarul bazei de date, facilitati de interogare. Baza de date poate include
tranzactii interne, alte surse de date interne, date externe si date personale apartinând
unuia sau mai multor utilizatori. Datele interne (financiare, contabile, din domeniul
productiei, a marketing-ului) provin din prelucrarea rezultatelor tranzactiilor interne ale
organizatiei. Datele externe includ diferite cercetari in domeniul marketing-ului,
regulamente guvernamentale, indicatori macro-economici, iar datele private pot include
anumite reguli specifice decidentilor. Dictionarul bazei de date este un catalog al tuturor
datelor din baza de date care contine definitiile acestora si are ca functie principala
furnizarea informatiilor cu privire la disponibilitatea, sursa si semnificatia lor exacta.
Utilizarea acestui catalog este indicata in faza de identificare si definire a procesului de
luare a deciziilor, prin scanarea datelor si identificarea domeniilor si oportunitatilor
problemei.
Facilitatile de interogare reprezinta elementul esential pentru accesul la date. Ele
accepta cereri de date de la alte componente ale SSD, determina care dintre acestea pot fi
solutionate, formuleaza cereri detaliate si returneaza rezultate cu privire la subiectul
cerut. Facilitatile de interogare presupun existenta unui limbaj special de interogare.

Baza de date Baza de modele

SGBD SGBM

Sistemul de gestiune
a dialogului

Utilizator

Figura 1-3 Componentele unui SSD

Componenta de gestiune a modelului: aceasta componenta poate fi descompusa in patru

elemente: baza cu modele, sistemul de management al bazei modelelor, dictionarul
modelelor respectiv executarea, integrarea si comandarea modelelor.
Baza de modele contine rutine si modele cantitative din domeniul statisticii, finantelor,
managementului care ofera capacitati de analiza intr-un SSD. Sistemul de management
este un sistem software cu functiuni de creare si actualizare a modelului, utilizare a
subrutinelor si a altor blocuri, generarea de noi rutine si rapoarte, manipularea datelor.
Dictionarul de modele este un catalog care contine definitii de modele si furnizeaza
informatii cu privire la disponibilitatea si capacitatea acestora. Controlarea executiei
modelului precum si combinarea operatiilor specifice sunt controlate de managementul
modelului. Pentru a accepta si interpreta instructiunile de modelare, pentru executie sau
interpretare se foloseste un procesor de controlare a modelului.
 Componente de Gestiune a dialogului (interfata cu utilizatorul):aceasta componenta
acopera toate aspectele privind comunicarea intre utilizator si sistemul suport de decizie,
incluzând atat parti hard si soft cat si factori care conduc la facilitarea utilizarii,
accesibilitatii si interactiunii dintre utilizator si sistemul suport de decizie.
Componenta de gestiune a cunostintelor: aceasta componenta apare in cazul integrarii
sistemului suport de decizie cu un sistem expert, in vederea obtinerii unui SSD inteligent
(expert). Modulul cuprinde, in esenta,  motorul de inferenta si baza de cunostinte.
Motorul de inferenta va permite sistemului sa simuleze rationamentul unui expert pornind
de la datele si cunostintele disponibile, in timp ce baza de cunostinte va alimenta
mecanismul de inferenta, intr-un mod similar celui in care baza de date alimenteaza
algoritmii statistici in cadrul sistemelor suport de decizie. Un aspect esential al construirii
si utilizarii sistemelor suport de decizie expert consta in realizarea unei interactiuni
sinergice intre aceste elemente, sinergie tradusa pe de-o parte prin trecerea controlului de
la o functiune la alta in cadrul sistemului si, pe de alta parte, prin transferul informatiilor
intre functiuni (subsisteme).

1.4. Eficienta utilizarii SSD în management

Fara indoiala ca pentru majoritatea institutiilor din România SSD constituie inca
instrumente decizionale costisitoare. O decizie eficienta nu este însa, doar una a carei
adoptare si implementare implica cele mai reduse costuri, ci si una complet si complex
fundamentata intr-un interval de timp cat mai scurt si care are efecte pozitive asupra
sistemului sau aspectului pe care îl vizeaza. In atingerea acestor obiective ale activitatii
decizionale, rolul sistemelor suport de decizie nu poate fi contestat. Pe de alta parte,
sistemele inteligente utilizate in activitatea manageriala constituie astazi unul din
mijloacele de crestere a productivitatii muncii. Automatizarea culegerii datelor privind
evolutia diferitelor fenomene economice caracteristice firmei si mediului sau extern,
utilizarea modelelor complexe de calcul si analiza a acestora conduc la o adevarata
explozie a informatiilor aflate la dispozitia decidentului. Fara ajutorul sistemelor de
asistare a deciziei majoritatea acestor date ar fi insuficient utilizate, chiar neglijate. Intr-
un astfel de mediu informational-decizional, utilizarea SSD si a sistemelor inteligente
poate veni in ajutorul decidentilor pentru ca acestia sa nu piarda din vedere factori de
influenta importanti in problema analizata, sa fie in cunostinta de cauza in ce priveste
ratiunile care motiveaza deciziile lor, sa isi îmbogateasca propria experienta si baza de
cunostinte prin intermediul accesului la experienta si cunostintele altora, sa isi poata
transfera stiinta sub forma bazelor de cunostinte sau de diagnostic.
Privita din acest unghi, utilizarea sistemelor suport de decizie nu poate fi
caracterizata decat ca  benefica pentru activitatea decizionala. Totusi, pentru ca
achizitionarea si implementarea unor astfel de sisteme sa isi dovedeasca eficienta in
activitatea decizionala, decidentii trebuie sa tina seama de gradul de dotare a firmei cu
tehnica de calcul corespunzatoare. Pentru o firma care nu dispune de baze de date
gestionate stiintific, sau care abia isi propune sa introduca tehnica de calcul in activitatea
sa financiara, efortul de a achizitiona elementele hardware si softul specializat poate fi
mult prea mare pentru a putea fi justificat de efectul utilizarii sistemelor de asistare a
deciziilor in procesele decizionale. Putem afirma, deci, ca eficienta utilizarii sistemelor
suport de decizie si a sistemelor expert in activitatea decizionala trebuie analizata atat
prin prisma influentei asupra calitatii proceselor decizionale si a deciziilor adoptate, cat si
prin prisma costurilor pe care le presupun si a oportunitatii acestor sisteme in asistarea
deciziilor. Rolul lor nu trebuie nici subestimat, nici supraestimat si mai ales, nu trebuie
justificat in exclusivitate prin intermediul modernismului in domeniul activitatii
manageriale.

2.1. Sisteme suport de decizii pentru executivi (SSDE)

Scopul deciziilor poate varia functie de pozitia managerului in cadrul organizatiei.

In cadrul ierarhiei manageriale, la nivelul de varf se afla managerii executivi care au un
statut de autoritate si responsabilitate formala asupra intregii organizatii sau asupra unei
unitati functionale a acesteia. Deciziile pe care trebuie sa le adopte executivii au o
importanta particulara, indeosebi deoarece acestea afecteaza pe termen lung intreaga
organizatie. Aparitia SSDE-lor a permis managerilor executivi sa-si imbunatateasca
timpul de raspuns in cadrul procesului decizional precum si gradul de informare a
deciziilor. In plus, utilizarea lor la nivelul top managementului asigura localizarea si
alocarea informatiilor orientata spre executivi.
SSDE poate fi definit, in sensul cel mai larg, ca un sistem care foloseste informatii
utile executivului in luarea deciziilor strategice si competitionale, urmarirea de ansamblu
a firmei si reducerea timpului ocupat cu activitatile rutiniere ale executivului. O alta
definitie priveste SSDE-urile "ca un set de instrumente integrate proiectate cu scopul de a
permite executivilor firmei acces rapid si flexibil la informatiile din bazele de date ale
firmelor" .

2.2. Caracteristicile SSDE

Trasaturile esentiale ale unui SSDE  trebuie cunoscute pentru a intelege nu numai modul
de operare al sistemului, ci si necesitatea utilizarii acestuia.
 Ofera executivului informatiile pe care acesta le considera importante pentru  a-si
desfasura în bune conditii activitatea. Informatia este accesibila executivului in timp
util, fiind astfel necesara actualizarea regulata a datelor.
 Ofera rezumate ale informatiilor intr-o forma corespunzatoare cu stilul propriu al
fiecarui membru al executivului.
 Permite combinarea informatiilor prezente din surse externe (piata, concurenta, firme
independente, organizatii guvernamentale), traditional interne (fisiere referitoare la
produs, clienti, furnizori, vanzari) si netraditional interne (interviuri privind satisfactia
clientului, calitatea serviciilor oferite). In ultimul timp sunt tot mai utilizate sursele
netraditional interne pentru obtinerea informatiilor.
 Poate constitui o metoda efectiva in obtinerea de avantaje concurentiale si în
monitorizarea factorilor importanti in derularea operatiilor firmei.
 Permite accesul on-line la informatii recente, indiferent de sursa.

Elementul cheie al unui SSDE se refera la gradul de flexibilitate in satisfacerea

nevoilor managerilor. Sistemul trebuie sa ofere informatii managerilor nu numai
referitoare la starea din trecut a organizatiei, ci si previziuni realiste si credibile asupra
starii ei viitoare. Acest lucru este posibil intr-un mediu atat de incert cum este
managementul de vârf, numai prin utilizarea inteligentei artificiale.
2.3. Efectivitatea unui SSDE

Pentru ca asistarea deciziei sa se faca corect si productiv, SSDE trebuie sa fie

efectiv. Efectivitatea reflecta gradul de atingere a scopurilor si se refera la iesirile
sistemului. Ea nu trebuie confundata cu eficienta care este masura utilizarii intrarilor
(resurselor) pentru a obtine iesirile (rezultatele). Pentru a fi efectiv, SSDE trebuie sa faca
parte dintr-un proces strategic de management astfel incat sa permita planificarea si
masurarea performantei organizatiei pe termen scurt, mediu si lung. In acest scop SSDE
trebuie sa ofere executivului date care pot fi usor prelucrate pentru a asista procesul
decizional, utilizând in acest scop surse interne si externe, obisnuite si neobisnuite.
Efectivitatea unui SSDE devine extrem de importanta daca se tine cont de
riscurile mari pe care le presupune implementarea unui astfel de sistem. Exista multe
posibilitati prin care un SSDE poate sa esueze. De multe ori, proiecte costisitoare de
SSDE-uri au fost anulate, implementari au fost rar utilizate sau au dat rezultate negative.
Un SSDE este  un proiect cu un grad foarte ridicat de risc tocmai pentru ca urmeaza sa fie
utilizat de cei mai puternici oameni dintr-o organizatie. Managerii de varf pot foarte usor
sa utilizeze gresit informatiile din sistem cu un efect devastator asupra organizatiei. De
asemenea, ei pot sa refuze sa utilizeze un sistem care nu corespunde nevoilor lor
personale imediate sau care este prea greu de invatat si de utilizat. Pentru ca proiectantii
unui SSDE sa realizeze un sistem efectiv, trebuie sa cunoasca barierele care apar în
atingerea acestui obiectiv.

3.1 Sisteme suport pentru decizii de grup (SSDG)

Deciziile care trebuie luate in cadrul unei organizatii implica deseori comunicatii
intre diferitele entitati ale organizatiei (departamente, manageri). In procesul decizional
de grup mai multi decidenti lucreaza impreuna pentru a ajunge la o concluzie comuna in
privinta anumitor probleme. Dimensiunea grupului variaza de la 2 la 50 de persoane, in
functie de actiunea intreprinsa, de marimea proiectului precum si de alte elemente
organizatorice sau tehnice. Solutiile alternative propuse in cadrul dezbaterilor de grup
sunt semnificativ mai multe si mai consistente decât cele pe care le poate propune si
imagina un singur decident,  potentialul creator al unui grup fiind mai mare decat suma
contributiilor individuale. De asemenea procesul decizional de grup conduce la o buna
cunoastere a mecanismelor de luare a deciziei si implicit de functionare a organizatiei de
catre un numar mai mare de angajati ai acesteia, ceea ce are ca efect îmbunatatirea
performantelor personalului.
Pentru ca un sistem informatic sa fie considerat groupware el trebuie sa integreze
toate cerintele de lucru ale membrilor unui grup sau organizatii, si anume: comunicare,
prin utilizarea mesageriei electronice, colaborare, prin partajarea resurselor
informationale intre membrii grupului, coordonare, prin adaugarea comunicarii si
colaborarii in structura proceselor de afaceri. Din acest punct de vedere groupware poate
fi definit ca un set integrat de instrumente care permit decidentilor sa lucreze împreuna,
prin comunicare, colaborare si coordonare diferite, la momente de timp si in locuri
diferite. Desfasurarea acestor activitati se realizeaza in cazul in care mai multe camere de
conferinta, aflate la distanta, se conecteaza intre ele prin legaturi video/audio in timp real,
rezultand un spatiu media. Practic intr-un mediu de tip spatiu media se defasoara acelasi
tip de întâlniri sincrone, fata in fata. In cadrul camerelor individuale de conferinta sau in
spatiile cu tehnologie multimedia, intalnirile sunt asistate atat de tehnica de calcul cat si
de alte forme de tehnologie din domeniul comunicatiilor (fax, telefon, video-proiector,
etc). O alta abordare a sistemelor suport pentru decizii de grup se bazeaza in totalitate pe
serviciile oferite de retelele de calculatoare. Un astfel de sistem este cel numit "decizie în
retea", care porneste de la ideea unor intalniri asincrone in cadrul deciziilor de grup.
In ambele cazuri este necesara o retea de calculatoare pentru a asigura serviciile
de comunicatie necesare in deciziile de grup atat participantilor umani cat si actorilor
software.

3.2. Obiectivele fundamentele ale sistemelor decizionale de grup sunt descrise în

continuare.

 Partajarea informatiilor, concretizata in folosirea in comun a datelor, textelor,

cunostintelor care sunt accesibile atat utilizatorilor individuali care isi indeplinesc
sarcinile curente, cat si membrilor grupului de decizie.
 Realizarea in colaborare a documentatiilor tehnice, a rapoartelor si a altor
documente, inclusiv a documentelor multimedia.
 Urmarea proiectelor utilizand software specializat. Sunt incluse obiectivele
propuse, proiectele pentru realizarea obiectivelor si actiunile de intreprins pentru
rezolvarea proiectelor.
 Sustinerea de conferinte electronice folosind tehnologii din domeniul
comunicatiilor precum si tehnica de calcul. 
 Gestionarea mesajelor prin sisteme ce se constituie ca o extensie a facilitatilor
de posta electronica si reprezinta porti de comunicare atat cu exteriorul cat si in
interiorul unei organizatii.
 Asistare in constituirea grupurilor de lucru, prin intermediul unor programe
specializate care coordoneaza actiunile de intreprins si stabilesc persoanele care
pot fi grupate cel mai eficient intr-o echipa, alaturi de un lider.

4.1. Sisteme expert (SE)

Sistemele expert sunt programe concepute pentru a rationa in scopul rezolvarii
problemelor pentru care in mod obisnuit se cere o expertiza umana considerabila. Frenzel
defineste sistemul expert ca pe un program particular care incorporeaza o baza de
cunostinte si un motor de inferente. Programul se comporta ca un consilier inteligent intr-
un domeniu particular. Acestea reprezinta un raspuns competent la cerintele
managementului in mediul concurential si consecinta unor descoperiri de frontiera
obtinute in cercetarea informatica in scopul imbunatatirii activitatii decidentilor si
cresterii eficientei circuitelor informationale.
Necesitatea introducerii acestor instrumente manageriale inteligente se datoreaza
unor factori cum sunt: globalizarea activitatii economice, rotatia managerilor,
flexibilitatea investitiilor, productivitatea intelectuala si orientarea stiintifica a
managementului. Sistemele expert constau din pachete software care reprezinta si
prelucreaza cunoasterea manageriala cu ajutorul tehnologiei specifice inteligentei
artificiale. Cunoasterea manageriala, exploatata in sistemele expert in materie de
formatizare si reproducere a rationamentelor, reflecta influenta a doua etape de gandire si
ilustreaza evolutia informaticii manageriale, astfel:

Prima abordare este specifica sistemelor suport pentru decizii (SSD) si se bazeaza pe
reprezentarea analitica a cunoasterii in sensul ca, se folosesc unul sau mai multe modele
matematice, ale caror parametrii sunt specificati subiectiv, statistic sau experimental.
Motivatia mentinerii si in viitor a acestei abordari rezulta din eficacitatea
(calitatea, rapiditatea si compatibilitatea) deciziilor luate, mai buna intelegere a
comportamentului organizational, a pietelor si mijloacelor strategice la dispozitia
decidentilor, imbunatatirea procedurilor de colectare a informatiei, mai buna utilizare a
potentialului creator al managerilor si stabilirea unor criterii obiective de masurare si
control a performantelor.
Cea de-a doua abordare este specifica sistemelor expert si se bazeaza pe
reprezentarea calitativa a cunoasterii. Se folosesc cele mai diverse metode pentru a
surprinde euristicile operationale din domeniul managerial. Aceste sisteme sunt rezultatul
cercetarilor, in psihologia cunoasterii si inteligenta artificiala. Ele isi au originea in
observatia ca, aparent, in procesele decizionale intervine aproximatia rezultata din
cunoasterea procedurala. Sistemele de acest tip, adevarate instrumente manageriale
inteligente, sunt foarte utile in situatii ca:
 stabilirea strategiei cand se doreste punerea in evidenta a componentei
manageriale, a fortei si flexibilitatii organizationale;
 imbunatatirea modelarii in sensul ca modelele decizionale se vor putea completa
cu experienta expertilor in management;
 analiza situatiilor complexe, caracterizarea prin praguri de eficienta diferite si alte
discontinuitati, dificil de integrat intr-o structura analitica (cu multe variabile de
control).
Cu toate ca, adesea, in literatura, sistemele suport pentru decizie (SSD) se prezinta
in disjunctia lor, aceste doua tipuri de instrumente sunt complementare, iar integrarea lor
este din ce in ce mai preferata de catre managerii performanti. Viitorul ne releva deja
cresterea rolului instrumentelor inteligente de tipul sistemelor expert integrate in
sistemele decizionale (figura 4-1), in scopul cresterii performantei diagnosticului, analizei
si asistarii deciziei. Stau marturie generatoarele de sisteme expert si noile hiperlimbaje
(HyperCard si Wingz) utilizate pentru construirea si comercializarea instrumentelor
inteligente de management.
In scopul atingerii obiectivelor cum sunt: reducerea riscurilor, cresterea
creativitatii in transferul expertizei, un instrument inteligent de management trebuie sa fie
in mod necesar evolutiv. Acesta presupune rafinarea sa periodica, in vederea adoptarii din
mers la nevoile managementului, in functie de schimbarile survenite in mediul
concurential, in metodele de analiza si rationament, managerial.

SISTEM EXPERT SISTEM DECIZIONAL

Baza de Baza de
cunostinte modele

Probleme
Motorul de decizionale
Interfata
inferente
de dialog

Decident Alegerea
solutiei
Modulul
explicativ
Procese Actiune
cognitive
Baza de date
Audit si
control
Fig. 4-1. Sisteme expert integrate in sisteme decizionale

4.2. Caracteristicile SE

Din punct de vedere al procesului decizional In management, sistemele expert

prezinta doua caracteristici importante - automatizarea si Imbunatatirea deciziilor,
respectiv difuzarea expertizei si normalizarea deciziilor.  Spre deosebire de SSD, care nu
sunt destinate sa genereze solutii sau recomandari, SE au ca scop inlocuirea
managerului prin captarea cunoasterii de la un expert si a expertizei sale. Exista, in
prezent, tendinta integrarii sistemelor expert si a altor domenii ale inteligentei artificiale
la nivelul sistemelor suport de decizii, astfel incat sa se obtina sisteme de asistare a
deciziilor cat mai puternice si mai usor de utilizat sub aspectul interfetei utilizator.
O sinteza a argumentelor in favoarea introducerii SE in intreprindere este
prezentata in Quibel:
1.      gestiunea unui volum ridicat de cunostinte si informatii;
2.      exploatarea corecta a competentelor din interiorul intreprinderii
3.      inlocuirea cartilor si a materialelor documentare
4.      atingerea unui nivel de securitate in administrarea si conservarea patrimonului
5.      obtinerea de avantaje economice directe sau indirecte.

4.3. Efectivitatea unui SE

Prezentarea functiunilor SE nu poate fi decât arbitrara, avand in vedere faptul ca

SE indeplinesc adesea sarcini complexe care traverseaza frontierele definite. Benchimol
clasifica functiunile SE sunt dupa cum urmeaza: interpretare, diagnostic, formare,
supraveghere, previziune, simulare, planificare, intretinere, conceptie, control si pilotaj.
In domeniul asistarii deciziilor sunt combinate in general functiile de planificare,
diagnostic si simulare.
Planificarea reprezinta definirea in timp si spatiu a actiunilor care permit sa se
atinga o stare finala prin compararea starii curente cu starea dorita, prevazand
consecintele de actiune, intr-o maniera care sa permita respectarea restrictiilor impuse de
mediu, nivelul resurselor disponibile si consecintele previzibile ale instructiunilor dintre
stari si actiuni sau dintre stari succesive.
Diagnosticul se refera la stabilirea unor corelatii intre caracteristici sau simptome
si situatii tip, iar simularea este reprezentata de deductia care se stabileste plecand de la
un model al consecintelor de actiune sau de la evenimente declansate de catre sistemul
aflat în curs de derulare a simularii.
Principala ratiune a inlocuirii expertilor umani cu sistemele expert este ceea a
economiei de timp. Conform unor constatari verificate in companii de asigurari
americane, pentru un sistem expert de evaluare a riscului clientului, timpul necesar de
studiu se reduce de la o ora la 10 minute. Pentru controlul dosarelor privind securitatea
sociala timpul necesar este de 7 ori mai mic. Pe de alta parte, SE reprezinta un instrument
excelent de protejare a functiilor sistemelor informatice, pentru ca ele proceseaza un
volum mare de date si efectueaza rationamente.
Totusi, exista putine cazuri in care sistemele expert  inlocuiesc complet expertul
uman, in general ele fiind utilizate pentru a ameliora calitatea deciziilor. Varianta
introducerii unui SE este indicata in una din urmatoarele situatii:
 Expertiza exista, dar difuzarea se face anevoios; specialistul este dificil de abordat
pentru ca este foarte ocupat.
 Mai multi experti sau specialisti sunt necesari pentru rezolvarea problemei, dar
acestia nu sunt obisnuiti sa-si confrunte punctele de vedere.
Metodele de rezolvare a problemelor sau de aplicare a regulilor difera in functie de
persoanele care le aplica si le interpreteaza intr-o maniera proprie. O structurare a
cunostintelor va conduce la o gestiune mai buna a expertizei.
 Studiu de caz
Prezentarea firmei

SC V Com este unul dintre cei mai importanti distribuitori de materiale de

constructii din Romania, de la vopsea lavabila, email ecologic, tencuiala decorativa
structurata, pana la sisteme termoizolante si lacuri pentru lemn, caramizi, gresie, etc.
Succesul inseamna o afacere de 2 milioane de euro pe an, 100 de angajati, un profit anual
de 400.000 de euro si o retea de distributie in toata tara, format din peste 30 parteneri.
Compania, procesează curent un volum urias de date si informatii. Coordonarea si
administrarea lor eficienta este o necesitate critica si o problema strategica de mare
importanta pentru institutie.

Situatia

Pentru ca SC V Com desfasoara operatiuni de distributie, prioritatile companiei in

materie de informatizare se refera la urmarirea si administrarea complexa a acestor
procese, dar si la integrarea lor cu celelalte activitati, fie ele de aprovizionare,
contabilitate sau vanzare. Astfel, SC V Com are nevoie de un Sistem Informatic Integrat
pentru administrarea tuturor datelor si informatiilor existente la nivelul societatii.
In decursul anului 2005, managementul companiei a ajuns la concluzia ca achizitionarea
unui sistem integrat este o investitie strategica si a urmat un proces de cautare si evaluare
a solutiilor existente pe piata. Din acest punct de vedere, clientul a apreciat in alegerea
solutiei in primul rand beneficiile legate de activitatea desfasurata, intrucat pana atunci
urmarirea se facea prin doua aplicatii distincte, iar sincronizarea datelor intre ele era
foarte dificila. Transferul informatiilor intre departamente se realiza manual, din acest
motiv stocurile aveau un decalaj de pana la o luna si jumatate si erau imposibil de urmarit
in timp real.
Era dificil sa se realizeze previziuni, iar deciziile se luau foarte greu. Partea de
contabilitate era rupta de restul departamentelor, iar gestiunea era defazata cu
aproximativ o luna de zile. Astfel, marea provocare era construirea unui sistem care sa
sustina activitatea tuturor departamentelor si care sa realizeze integrarea datelor fiecărei
divizii si ale fiecarui colaborator al companiei. Cerinta esenţiala a fost asigurarea
accesului rapid la informatii corecte si complete pentru factorii de decizie.

Solutia

Construirea unui sistem informatic, ce urmeaza sa fie folosit de angajati din

departamentele de distributie, achizitii, financiar, contabilitate, vanzari. Un sistem
informatic in care datele sunt disponibile in timp real pentru toata lumea. Managementul
companiei poate lua decizii in timp foarte scurt pe baza unor informatii coerente si
verificate de cei responsabili pe departamentele lor. Printre instrumentele cele mai
importante se numara facilitatile de tip drill down, reporting sau inquiries care usureaza
procesul decizional. Sunt functionalitati folosite curent in zona vanzarilor si contabilitatii
pentru analiza si vizualizarea unor performante sau rezultate.
Unul dintre cele mai importante beneficii se refera la suportul pe care sistemul il
ofera pentru cresterea afacerii.

Construit pe o infrastructură flexibilă, sistemul integreaza o serie de sisteme individuale

dezvoltate pentru:
 gestiunea resurselor financiare, materiale si umane
 realizarea bazei de date
 realizarea arhivei electronice
 mesageria electronica
 managementul documentelor si al fluxurilor de lucru
 managementul relatiei cu clientii
 securitatea sistemului informatic integrat

Sistemul Informatic Integrat pentru Managementul Activitatilor din cadrul societatii

reprezinta suportul informational pentru luarea deciziilor. Sistemul faciliteaza:
 obtinerea informatiilor reale si complete pe fiecare domeniu de activitate;
 managementul eficient al activitatilor desfasurate de companie;
 evaluarea si planificarea resurselor financiare;
 reducerea timpului de raspuns la cerintele cetatenilor;
 elaborarea unor strategii corecte de dezvoltare pe termen mediu si lung;
 constituirea si utilizarea in comun a colectiilor de informatii de interes general
(nomenclatoare, baze de date proprii si baze de date publice);
 codificarea unica a informatiilor si identificarea prompta a acestora;
 accesul rapid la informatii si distribuirea prompta a acestora catre utilizatori;
 securitatea datelor si accesul la informatii pe paliere de competenta;
 definirea rolurilor in procesul de prelucrare a informatiilor.
Alaturi de cresterea eficientei, implementarea sistemului a dus la imbunatatirea imaginii
societatii prin fluidizarea proceselor de luare si implementare a deciziilor care afecteaza
in mod direct activitatea companiei.
 BIBLIOGRAFIE

 Filip, Gh.,F. – “ Decizie asistata de calculator”, Ed. Tehnica, B., 2005

 Maracine V. –“Decizii manageriale:imbunatatirea performanţelor decizionale ale
firmei” , Ed. Economica, B., 1998
 Olaru, S. –“Managementul intreprinderii”, Ed. Ase, B, 2005
 Popescu I. – “Decizia in mediu reglementat”, Ed. Fundatie Romania de Maine,
B.,2006