ACADEMIA FORȚELOR TERESTRE

„NICOLAE BĂLCESCU“ SIBIU

REFERAT:
PRACTICĂ

TEMA: LEADERSHIPUL ÎN ERA INFORMAȚIONALĂ

Întocmit:
Cpt.
Buture Ciprian-Cătălin

SIBIU
2022
1 din 8
 CUPRINS

I.

INTRODUCERE.......................................................................................................................3
II. TIPURI DE LEADERSHIP..................................................................................................4
III. LEADERSHIPUL ÎN ERA DIGITALĂ………….…………………………………….....5
IV.CONCLUZII.........................................................................................................................7
V. BIBLIOGRAFIE...................................................................................................................8

2 din 8
I. INTRODUCERE
Organizația militară este un organism complex, asupra căruia în permanență
sunt exercitate presiuni ale mediului de securitate, care se află într-o permanentă
transformare, astfel aceasta este nevoită să se transforme, să se modernizeze pentru
a fi în măsură să facă față noilor provocări.
Noile provocări sunt determinate, în principiu, de avansul tehnologic al
sistemelor avute la dispoziție pe piața liberă. În urma accesului liber la acestea,
provocările, amentințările și riscurile la adresa mediului de securitate au crescut.
Pentru a putea face față acestora, organizația militară depune permanent efort
pentru dezvoltarea capabilităților acesteia, mediul militar este puternic influiențat
și dependent de tot ceea ce reprezintă tehnologia, astfel la nivel organizațional este
nevoie de o conștientizare a personalului pentru necesitatea educației de securitate,
a educației digitale în primul rând.
În această perioadă în care totul este bazat și în același timp dependent de
informație, liderii militari trebuie să conștientizeze nevoia organizației de
transformare, pentru a fi în măsură să facă față provocărilor. Amenințările cu
privire la securitate s-au schimbat considerabil în ultima perioadă, astfel în special
domeniul cibernetic a căpătat valențe noi ca urmare a necesității tehnologice de a
răspunde cerințelor din domeniu, implicit aceste “achiziții” au ajuns să fie vizate de
cei mai puțin bine intenționați, care au găsit metode de a le folosi pentru a-și atinge
scopurile.
Pentru a putea răspunde acestor amenințări, personalul desfășoară o serie de
activități/ acțiuni menite să asigure stabilitatea necesară în plină transformare
organizațională. Pentru îndeplinirea obiectivelor impuse sau propuse șefii/
comandanții au la dispoziție posibilitatea exercitării unui stil de leadership prin
care le pot atinge.
Astăzi, mai mult ca oricând, liderii organizației militare sunt nevoiți să se
autoperfecționze în arta conducerii structurilor, atât din perspectiva obiectivelor
organizaționale pe care trebuie să le atingă, cât și din perspectiva aspectului militar
și anume îndeplinirea misiunii, acestea în contextul transformărilor
organizaționale.
Organizația militară, prin liderii ei este nevoită să răspundă necesității
mediului civil de securitate, dar în acceași măsură, depinde de aportul tehnologic al
acesteia, de cele mai multe ori este primordial să cunoască în totalitate
specificațiile tehnologice ale sistemelor care pot genera riscuri, pentru a fi în
măsură să ofere un răspuns rapid și eficient.
Organizația militară se bazează pe lângă tehnologia avută la dispoziție, pe
structurile organice constituite în acest sens, astfel resursa umană devine

3 din 8
principalul unealtă în această balanță sensibilă. Armata este organizată ierarhic,
astfel există la fiecare structură/ nivel, un lider/ comandant/ șef, care poartă
răspunderea structurii pe care o comandă, în acest sens stilul de leadership este
definitoriu pentru îndeplinirea obiectivelor.

II. TIPURI DE LEADERSHIP

Leadeshipul în mediul militar poate fi definit ca procesul prin care un șef/
comandant determină personalul din subordine să desfășoare ansamblul de
activități pe care acesta îl consideră necesar, în vederea îndeplinirii scopurilor și
obiectivelor bine determinate, în baza viziunii acestuia. Un aspect greu de ținut
sub control, cu care se confruntă personalul militar cu funcții de conducere, este
reprezentat de menținerea culturii organizaționale pentru îndeplinirea atribuțiilor
funcționale din perspectiva modului de lucru al subordonaților.
Leadershipul în mediul militar se manifestă diferit de la caz la caz, ca
urmare a faptului că este influiențat de o serie de factori, dintre aceștia cei mai
predominanți sunt cei legați de personalitatea liderului, de cea a subordonaților
acestuia și de mediul în care aceasta evoluiează. Aceste elemente determină stilul
de leadership pe care îl întâlnim, atât la nivel organizațiilor cât și la nivelul micilor
structuri din cadrul acestora.
În organizația militară, până în acest moment al carierei mele, am observat
că sunt întâlnite, în funcție de eșalon/ structură următoarele stiluri de leadership:
 Leadership carismatic: este întâlnit în cazul militarilor cu acest talent
nativ, de a-i determina pe cei din jur, el este întâlnit în cazul liderilor care
au charisma ca principală calitate, de obicei la baza carierei militare, acolo
unde este esențială “Capacitatea de a energiza echipa”
 Leadership autocratic: este întâlnit în cazul șefilor care simt nevoia de a
controla munca subordonaților, aceștia iau deciziile pentru structura pe
care o conduc, subordonații primesc doar sarcini, relația esxistentă între
șefi și subordonați este strict profesională.
 Leadership tranzacţional: este întâlnit în cazul “bunilor negociatori”,
care promit diferite “recompense” pentru a urma direcțiile stabilite de
acesta, în același timp implicând subordonații în luarea deciziilor și
îndeplinirea sarcinilor.
 Leadership transformational: este întâlnit în cazul șefilor care doresc
schimbarea la nivelul organizației/ microstructurii pe care o conduce,
acesta stil este întâlnit la nivelului organizației militare, întrucât aceasta se
află într-o permanent schimbare generată de provocările din domeniu.
Liderul are nevoie de trăsături puternice de caracter pentru a inspira și
influiența echipa pe care o conduce.

4 din 8
 Leadershipul transformational, se manifestă în cadrul organizațiilor unde
există un nivel ridicat al relațiilor interpersonale bazate pe moralitate, iar toți
membrii, muncesc pentru a îndeplini aceleași obiective. Prin acest stil de
leadership subordonații sunt motivați să se autodepășească.
Leadershipul transformațional “încurajează folosirea abilităţilor
oamenilor, stimulează oamenii în plan intelectual. Se realizează acest lucru prin
influenţarea ideilor personalului, prin căutarea unor abordări noi la probleme,
pune accentul pe soluţionarea cu eleganţă a problemelor, apelează la focalizarea
individuală. Fiecare membru este tratat separat de grup; este carismatic/vizionar.
De fapt, se merge mai departe decât elaborarea viziunii, ajungându-se până la a
influenţa individul în raport cu misiunea primită, insistându-se pe simţul datoriei
şi răspunderii faţă de sine şi faţă de ceilalţi membri ai organizaţiei”1.
Prin stilul de leadeshipul transformational exercitat asupra subordonaților,
șeful/ comandantul urmărește respectarea valorilor etice și morale și în același
timp creșterea coeziunii structurii. Din punct de vedere militar acest stil de
conducere este caracteristic vremurilor actuale, când diferite structuri sunt
implicate în operații sub umbrela “operațiilor de menținere a păcii”, în cadrul
cărora este necesară adaptabilitatea permanentă a conduitei la provocările
mediului de securitate aflat într-o permanent transformare.
Coeziunea reprezintă un factor determinat în motivarea militarilor și se
referă la solidaritatea structurii necesară realizării sarcinilor bazată pe consens.
Implicarea militarilor în realizarea obiectivelor prezintă o motivație și o satisfacție
mai mare dacă aceștia indetifică interesele organizaționale ca fiind aceleași cu
interesele proprii. „În opinia lui McBreen, importanța coeziunii în mediul militar
este dată de faptul că unitățile coezive luptă mai bine, au mai puține pierderi de
ordin psihic, se instruiesc la un standard mai ridicat, nu se dezintegrează în
condiții de stres, au nevoie de un sprijin administrativ mai redus și generează o
calitate a vieții mai bună”2.

III. LEADERSHIPUL ÎN ERA DIGITALĂ

Liderul militar poate fi comparat cu unul care activează în mediul civil din
următoarea perspectivă “face ceea ce are de făcut și poți avea încredere în el”, dar
specificul și cultura organizațională îl determină pe lider să aibă un set de norme
pe care să le urmărească și să se asigure că echipa sa le respectă, aceasta pe lângă
îndeplinirea obiectivelor.
Liderul militar, prin statului poziției pentru a exercita comandă este nevoit să
iasă în evidență, să-și cunoască echipa să identifice punctele forte și punctele slabe
1
P. Duțu, Leadership şi management în armată, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, București,
2008, p. 23.
2
M. Popa, Psihologie militară, Editura Polirom, București, 2012. p.199.

5 din 8
ale fiecărui subordonat pentru a le pune în valoare respectiv transforma. În acceași
măsură, acesta este responsabil de motivarea subordonaților pentru realizarea
coeziunii specifică mediului militar și în același timp necesară îndeplinirii
obiectivelor organizaționale. Toate acestea în contextul culegerii rapide de
informații care schimba soarta reușitei.
Cu atât mai important este un stil bine definit de leadership, cu cât
provocările la adresa organizației sunt mai complexe, iar pentru îndeplinirea
obiectivelor este nevoie de o echipă conectată la scopul organizației, pentru aceasta
liderul trebuie să găsească acele elemente care îî conectează pe subordonați, iar în
mod deosebit, să-i cunoască.
Așadar, astăzi când provocări și presiuni la adresa organizației sunt la tot
pasul, datorate tehnologiei în primul rând, pentru ca liderul să poată gestiona corect
și complet provocarea, acesta are nevoie de echipă. Așadar, un lider trebuie să-și
cunoască subordonații și în acceași măsură să-și cunoască capacitățile personale.
Subordonații urmează liderul pe care-l simt aproape de ei, pe care-l simt că-i
reprezintă.
Autenticitatea acestuia este apreciată în aceeași măsură cu generozitatea și
tăria de caracter de care ar trebui să dea dovadă liderul, astfel succes au aceea care
arată subordonaților că relația existentă este în ambele direcții și acesta
conștientizează privilegiul de a fi liderul lor, astfel putem creiona caracterul
liderului smerit “humble lider”, acesta poate fi stilul de leadership care să răspundă
provocărilor pe care organizația le întâmpină, mai ales în contextul erei
informaționale.
Liderul smerit nu dă dovadă de modestia care implică chiar negarea propriei
valori, așa cum ar lăsa de înțeles termenul, dimpotrivă, acesta își cunoaște
adevărata valoare, nu simte nevoia să o prezinte subordonaților,dar în același timp
are grijă să nu lase impresia cum că nu ar avea încredere în forțele proprii, sau să
pară umil și servil.
Acest tip de lider dorește să cunoască capacitățile fiecărui subordonat, să-i
motiveze pentru a se autodezvolta, în același timp apreciază autonomia și
unicitatea subordonaților, determinându-i pe aceștia să devină responsabili în
raport cu obiectivele organizaționale.
Liderul smerit conștientizează importanța exercitării puterii și în mod
deosebit, modalitatea utilizării acesteia, “smerenia este o componentă
surprinzătoare pentru liderii din era digitală, diferenţiindu-i de cei care nu obţin
rezultate remarcabile”3.
Pentru transformarea necesară organizației, liderul smerit trebuie să
identifice potențialul personalului și să-l motiveze pe acesta pentru a-l determina să

3
http://presamil.ro/leadershipul-si-liderii-era-digitala/ accesat la data de 26.01.2022 ora 01.10

6 din 8
se autodepășească, să-și prezinte viziunea și să fie inovator, în aceeași măsură să
traseze direcțiile necesare pentru autoperfecționarea subordonaților.
Ne aflăm într-o perioadă în care liderul trebuie să facă față reorganizărilor și
transformărilor organizaționale, astfel acesta este nevoit să se concentreze pe
aceste provocări, iar pentru a face față are nevoie de o echipă solidă, bine ancorată
în realitate, mai ales în mediul militar, unde lipsa analizei și diseminării
informației se poate plăti cu viața.
Smerenia te protejează de iluzia puterii și în același timp îți permite să
analizezi situația din toate aspectele contribuind la clarificarea și conturarea
viziuni. Aceasta este specifică liderilor care au un bagaj solid al educației și de
experiențe, în acest mod, timpul avut la dispoziție este folosit pentru a realiza
obiectivele organizaționale, obținând avantaje pentru întreaga echipă. Astfel,
liderul smerit este recunoscut după modestie și înțelepciune, valori care-l
poziționează pe acesta ca fiind demn de urmat, cu atât mai mult în era
informațională, când liderul autentic pentru a-și construi viziunea trebuie să țină
cont de o serie de elemente și informații de moment care pot influienața atingerea
scopului.
Adaptabilitatea la schimbările mediului organizațional este una dintre cele
mai definitorii însușiri ale unui lider smerit, mai ales în contextul tendinței de
informatizare, digitalizare a tuturor mediilor organizaționale, în acest mod
capacitatea de a manageria structura este direct proporțională cu capacitatea
liderului de a-și crea o imagine de ansamblu asupra întregului domeniu de
activitate și de a ține cont în deciziile sale de totalitatea ideilor și informațiilor
apărute, atât în cadrul echipei pe care o conduce cât și în mediul exterior
organizației.
De asemenea, este important ca liderul smerit să susțină în rândul
subordonaților cultura organizațională, în aceeași măsură este esențial să dețină
cunoștințele necesare domeniului de activitate, iar pe baza aptitudinilor de a lucra
în echipă și a încrederii acumulate din partea subordonaților să coordoneze
organizația.
Având menirea să strălucească chiar aflându-se în mijlocul întunericului,
liderii actualei epoci a digitizării, a individului şi a subiectivităţii, chiar dacă, sub
auspiciile unei noi modernităţi, se desprind definitiv de trecut, având un rol activ în
democratizarea cunoaşterii, ar trebui să reînveţe „îndoiala” de la oamenii de geniu,
favorizând identitatea a tot ceea ce este diferit, valoros şi autentic.

IV. CONCLUZII
Liderii din domeniul militar desfășoară permament acțiuni pentru a
eficientiza activitatea desfășurată și a obține succesul, încercând în permanență să
alinieze organizația la provocările mediului de securitate.

7 din 8
 Lidershipul a căpătat noi valențe, întrucât nevoia de conducere a devenit
una de transformare a organizațiilor, de adaptare, iar liderul are nevoie de oameni
autodidacți, motivați pentru a contribui la îndeplinirea obiectivelor.
Liderul de succes este acela care își înțelege rolul în cadrul echipei și devine
pentru aceasta sursa de bine necesară fiecărui subordonat pentru creșterea
capacităților sale.

V. Bibliografie
AUTORI ROMÂNI:
1. C. MOŞTOFLEI, P. DUŢU, Liderul militar în românia, Editura
Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2007.
2. P. Duțu, Leadership şi management în armată, Editura Universităţii
Naţionale de Apărare „Carol I”, București, 2008.
3. M. Popa, Psihologie militară, Editura Polirom, București, 2012.
SURSE BIBLIOGRAFICE DE PE INTERNET:
4. https://www.researchgate.net/publication/
222553147_Dimensions_of_transformational_leadership_Conceptual_and_empiric
al_extensions, accesat în data de 25.01.2022
5. http://presamil.ro/leadershipul-si-liderii-era-digitala/ accesat la data de
26.01.2022

8 din 8