VIZIUNEA LIDERULUI

,,REALITATEA
ȘI
VIZIUNEA IDEALĂ”

Masterand:
Popa Loredana
Anul II,L.O.
10.01.2015

Cuprins:
 Introducere....................................................................................................3

1. Rolul viziunii în leadership..........................................................................4

2.Realitatea și viziunea ideală..........................................................................5

2.1.Viziunea parte componentă a misiunii organizației...................................7

3. Caracteristici ale viziunii liderilor în

organizații........................................................................................................7

4. Leadership-ul vizionar.Tipuri de lideri vizionari.........................................8

Concluzii.........................................................................................................12

Bibliografie.................................................................................................13

Introducere
 Crearea unei viziuni cu privire la situația dorită a viitorului este una dintre metodele
cele mai populare pentru planificarea și implementarea schimbărilor organizației,inclusiv a
culturii acesteia.
Conform lui Nanus 1 ,nu există o forță mai mare care să consucă o firmă către
excelență, către succes pe termen mediu și lung decât o viziune a viitorului și pe care autorul
o definește ca fiind ,,o construcție mentală pe care noi avem forța de a o transforma în
realitate”.
Această construcție se bazează pe un set de valori ce stau la baza culturii organizaționale.
Dintr-o perspectivă a interpretării simbolice, viziunea ar putea servi mai departe,
pentru modelarea culturii organizaționale necesare succesului organizației în viitor și de a
facilita trasnformările necesare pentru a ajunge la rezultatul dorit.
O importanță majoră o are modalitatea în care liderii transmit propria viziune
potențialilor susținători.Aceștia interpretează printr-o serie de procese individuale și de grup
evenimentele organizaționale și , pe această bază, ei decid ce modele comportamentale vor
adopta în viitor.
Viziunea liderilor are un impact puternic asupra direcționării potenșialului resurselor
umane către realizarea obiectivelor organizației și obținerea performanțelor așteptate.
În esență leadership-ul reprezintă procesul prin care o persoană ,un lider, determină , prin
utilizarea relațiilor interpersonale, una sau mai multe persoane să acționeze în vederea
realizării unor obiective bine stabilite, pe baza unei viziuni puternice si atractive.
De asemenea viziunea liderului trebuie sa fie ancorată în realitate și de asemenea să fie
o viziune care poate fi atinsă în viitor prin subordonați.

1.IMPORTANȚA VIZIUNII ÎN LEADERSHIP

1
Nanus B.,Bennis W., Leaders:Strategies for Taking Charge, New York, Harper Business,1997.
 Esența leadership-ului constă în capacitatea de a crea viziune, motivație și elan într-un
grup de oameni. Oamenii nu sunt conduși de planuri și analize. Ei sunt conduși de această
triadă de alte lucruri. Iar liderul cu adevarat eficient își concentrează aproape toate acțiunile
asupra creării lor - folosind aptitudini diferite pentru fiecare element al triadei.
Viziunea este o imagine pozitivă a ceea ce ar putea deveni organizația și calea de
atingere a destinației. Pentru a crea o viziune care să fie împărtășită, liderul trebuie să fie
mereu în căutarea unor noi idei, care să se potrivească cu strategia organizației și să fie
suficient de inteligent pentru a sesiza ideile bune. Este extrem de important ca acesta să fie un
artist în transformarea acestor idei în imagini și povești, care să fie incitante, logice și
realizabile.
Pentru indivizii care compun organizația motivația este aceea care împinge la acțiune.
Liderul își folosește aptitudinile interpersonale pentru a trezi energia oamenilor și a-i ajuta să
vadă cum ar putea profita atât de "călătoria" către obiectiv, cât și în urma atingerii
obiectivului. El îi ajută să vadă "cuvintele prinzând viață".
Elanul necesar pentru proiectele și inițiativele organizației este elementul care ajută
organizația să ajungă la destinație. Folosindu-și energia și aptitudinile de rezolvare a
problemelor, liderul se asigură că firma este pe drumul cel bun către îndeplinirea misiunii.
Liderul trebuie să funcționeze eficient în toate aceste trei dimensiuni. Vizionarul nu este
un lider dacă nu poate motiva. Persoana care susține elanul nu este un lider dacă nu poate să
creeze o viziune care să fie împărtășită de toți. Deci, atât pentru echipele mici, cat si pentru
corporațiile mari: LEADERSHIP = VIZIUNE x MOTIVAȚIE x ELAN.
Pentru ca liderul să ajungă să creeze o viziune ideală în organizație trebuie să țină cont
de aspectele care definesc organizația în momentul prezent și de asemenea pe baza aspectelor
deja existente să își creeze un plan analitic a ceea ce vrea sa obțină în viitor prin ideile sale.
Pregătirea:concentrarea,urgența și facțiunile rivale
Chemarea de a conduce apare în multe feluri: angajându-te într-o nouă organizație,
fiind promovat în cadrul aceleiași firme sau văzând că organizația are nevoie de o schimbare
sau transformare. Dar înainte de a se repezi să impună schimbarea, liderii eficienți se
pregătesc cu grijă. Înainte de lansarea marilor schimbări, introduc întotdeauna o perioadă în
care ascultă, observă si strâng informații. Prin aceasta, liderul încearcă să răspundă la trei
întrebări:
Asupra a ce trebuie să mă concentrez? Care sunt prioritățile organizației sau echipei?
Care este schița simplă de maximum o pagină a initiațivelor de care am nevoie? Unde îmi voi
investi timpul și așa destul de redus? Ar trebui să mă concentrez pe problemele legate de piață
pe delegarea unei restructurări a proceselor organizației sau pe transformarea culturii
organizației?
Cum să mă exprim și cum să cădem de acord asupra urgenței demersurilor? Cum pot
eu să determin organizația să vadă că menținerea stării de fapt este mai periculoasă decât
saltul pe care are nevoie să îl facă? Ce date și ce dovezi trebuie să aduc? Cum voi atrage
atenția organizației și cum o voi determina să își concentreze eforturile asupra inițiativelor de
care avem nevoie?
Care sunt facțiunile de care trebuie să țin cont și care sunt coalițiile pe care trebuie să
le formez? Care sunt alianțele pe care le pot folosi sau contracara? Cine este în favoarea și
cine este împotriva ideii? Ce grupare de susținători trebuie să conducă diferitele inițiative de
care va fi nevoie? Ce semnale va recepta organizația din alegerea membrilor echipei mele?

2. REALITATEA ȘI VIZIUNEA IDEALĂ

Leadershipul este principala componentă a schimbării, asigurând viziunea, dar și

dedicarea necesară pentru materializarea acesteia. Deși rezultatele impresionante ale liderilor
lasă impresia ca nu pot fi atinse decât printr-o abilitate înnăscută, leadershipul este, de fapt, o
abilitate ce se formează prin educație, experiențe inedite, interacțiune cu oameni inspiraționali
și, desigur, practică. Pentru a înțelege și pentru a dezvolta cât mai bine abilitățile de
leadership, este important ca procesul să fie început cât mai devreme, de la vârste cât mai
mici. Un aspect important în educația pentru leadership este faptul că ea nu se realizează
numai într-un cadru formal, un rol deosebit având modelele de leadership din societate, dar și
oportunitățile de a practica leadership-ul.Apariția leadershipului depinde întotdeauna de
interacțiunea dintre lideri, followeri și situație. Din acest motiv, nu există o „formulă” de
leadership care poate fi aplicată universal, fiecare persoană, grup, companie având propriul
stil de leadership. Această natură situațională a leadershipuului face posibil ca, în funcție de
context, o persoană să fie deopotrivă lider sau follower.Eficiența leadershipului depinde în
mare masură de modul în care liderii își definesc, urmează și împărtășesc viziunea către
followeri. Liderul este responsabil de a-și face viziunea cât mai relevantă pentru followeri și
de a-i motiva pe aceștia în procesul de materializare a viziunii. Așadar, un bun lider este acela
care are abilitatea, dar și responsabilitatea, de a determina, motiva, inspira și caută metode de
acțiune, făcându-se astfel urmat. Interacționând cu peste 500 de vorbitori – traineri,
antreprenori, manageri de top, artiști și sportivi – invitați în cadrul programelor pe care le
dezvoltăm, am observat că principalele trăsături ale liderilor autentici, indiferent de domeniul
lor, sunt: viziunea, integritatea, competența, responsabilitatea, credibilitatea,
responsabilizarea, empatia și entuziasmul. Principalele componente ale leadershipului sunt
așadar: viziunea și integritatea. Viziunea orientează liderul spre viitor, iar integritatea și
realismul sunt cele care îl fac sa trăiască în prezent.
Conceptul de viziune pentru o organizație se definește în zona de inefabil a
managementului strategic, dar el operează prin oameni în zona pragmatica a lui. Viziunea
unei organizații reprezintă o stare ideală proiectată în viitor și care configurează o posibilă și
dezirabilă dezvoltare a organizației respective.
Viziunea presupune o gândire dinamică și capabilă să evalueze pe termen lung șansele
reale de dezvoltare ale organizației. Nu oricine are această capacitate de a vedea în timp și de
a consemna în viitorul virtual al organizației imaginea acesteia. De aceea, nu orice dorință
personală sau speranță împărtășită poate contribui la crearea unei viziuni.
O viziune bună, deci o viziune care să surprindă elementele cele mai importante ale
organizației și care să aibă succes, trebuie să se caracterizeze prin următoarele:
 Starea ideală care se proiectează în viitor trebuie să fie înrădăcinată în prezentul
organizației;
 Creatorii acestei viziuni trebuie să conștientizeze dificultățile care vor fi întâmpinate și
provocările la care este supusă organizația;
 Viziunea creată trebuie să genereze o atitudine de încredere în viitor și în posibilitățile
organizației de a se dezvolta în sensul transformării viziunii propuse în fapte;
 Viziunea trebuie să fie rezultatul sinergetic al muncii întregii echipe manageriale. În
cazul firmelor mici, viziunea este atributul gândirii membrilor fondatori;
 O viziune bună oferă posibilitatea tuturor membrilor organizației să își identifice
interesele și deci să-și construiască motivația necesară pentru transpunerea ei în viață;
 O viziune bună este aceea care poate fi împărtășită de toți membrii organizației și nu
numai de o parte a lor; aceasta înseamnă ca ea sa fie acceptată și să genereze idei și
atitudini novatoare. Existența sau crearea unei viziuni bune este o condiție intrinsecă
dezvoltării oricărei organizații. Fără viziune, organizația este condamnată la stagnare,
la involuție sau chiar la faliment, dacă operează într-un mediu puternic concurențial. O
viziune bună se poate naste dintr-o dorință, dar nu se identifică cu ea, deoarece
viziunea este un rezultat rațional al voinței de dezvoltare și de succes. Viziunea
conține și o componentă intuitivă, care își are originea în experiența și cunoștințele
 tacite ale celui care o formulează, dar această componentă este greu cuantificabilă și
de aceea despre ea se vorbește mai puțin.

2.1.Viziunea parte componentă a misiunii organizației

Misiunea unei organizații reprezintă rațiunea de a fi și de a crea valoare pentru

societate. Ea sintetizează legea existențială a organizației și explicitează viziunea ei. Misiunea
determină evoluția organizației în sensul transformării viziunii în realitate. În timp ce viziunea
exprimă o stare ideală posibilă, misiunea exprimă o evoluție programatică spre această stare.
Viziunea se concentrează pe imaginea internă a organizației și pe aspirațiile managementului
de vârf, în timp ce misiunea se concentrează pe imaginea externă a organizației și pe
determinanții sau factorii decizionali ai managementului. Pe scurt, misiunea unei organizații
comunică ce este organizația respectivă și ce vrea ea să facă pentru această societate. O bună
formulare a misiunii unei organizații trebuie să conțină trei elemente importante: o exprimare
generală a viziunii,o indicare a valorilor fundamentale pe care și le asumă managementul de
vârf al organizației ,o articulare a obiectivelor fundamentale sau strategice ale organizatiei.
Aceste elemente trebuie să fie realiste și convingătoare atât pentru angajații
organizației cât și pentru cei care sunt sau care pot fi clienții organizației. O misiune
exprimată în termeni bombastici și fără acoperire nu poate decât să conducă la pierderea
credibilității și, pe termen lung, la un declin al organizației care nu este capabilă să se ridice la
nivelul misiunii asumate. De aici decurge și dificultatea formulării clare și convingătoare a
misiunii.

3. CARACTERISTICI ALE VIZIUNII LIDERILOR ÎN ORGANIZAȚII

Fenomenul de schimbare și realiniere a valorilor la noile cerințe ale managerilor sunt

strâns legate de capacitatea managerilor/liderilor de a dezvolta o viziune organizatorică
puternică, atractivă pentru membrii organizației.
Potrivit lui Nanus ,viziunile puternice au următoarele trăsături:
 Adecvate-ele sunt adecvate pentru organizațiile respective,în contextul existent.Ele se
potrivesc cu cultura organizației,istoria și valorile organizației,cu performanțele ei și
furnizează o evaluare a situațiilor dorite la care se va ajunge dacă se urmăresc anumite
căi;
  Idealism-viziunile stabilesc niște standarde de excelență și reflectă o serie de idealuri
înalte .Totodată,dezvoltă un sentiment de comunitate și de responsabilitate colectivă;
 Clarifică scopul organizației –ele dau noi înțelesuri ,noi semnificații existenței
organizației și rolului salariaților din cadrul acesteia.Ele sunt convingătoare și
credibile în ceea ce privește dorința organizației de a obține ceva ,ce constituie o bază
importantă pentru ca oamenii să perceapă că aspirațiile lor vor fi satisfăcute;
 Inspiră entuziasm-viziunea inspiră entuziasm și încurajează implicarea salariaților la
nivele cât mai mari.În viziune sunt cuprinse toate interesele stakeholderilor,care se văd
recompensați dacă sprijină liderii respectivi;
 Ușor de înțeles-sunt bine articulate și ușor de înțeles,astfel încât să poată ghida
deciziile și acțiunile celor care sunt chemați să le pună în practică;
 Unicitate-viziunea reflectă unicitatea organizației ,competențele sale disticntive și
performanța ce dorește să o obțină și care o să o individualizeze de asemenea;
 Ambiție-viziunea trebuie să fie ambițioasă, să provoace salariații la autodepășire, să se
implice intetelectual și emoțional în dezvoltarea activităților organizației.

4. LEADERSHIP-UL VIZIONAR.TIPURI DE LIDERI VIZIONARI

O caracteristică fundamentală a viziunii este aceea că reprezintă miezul de la care

porneşte un proiect. Ea este factorul declanşator care dă impulsul pentru paşii următori. Îi
aminteşte iniţiatorului perspectiva care îl determină să plece la drum, indiferent că este vorba
despre sfera de business sau de o alta. Viziunea este intuiţia, imaginea ce precede setul de
convingeri care se regăsesc la nivelul valorilor, al explicaţiilor integrative de la nivelul
misiunii sau al paşilor discutaţi în partea de strategie. Ea cascadează astfel, mai mult sau mai
puţin vizibil, de la nivelurile superioare la cele inferioare ale mediului organizaţional.
Tocmai de aceea, viziunea este pusă, susţin unii cercetători, în legătură cu ideile de
leadership, implementare de strategie şi schimbare.
În continuare, voi aborda, pe rând, relaţia dintre viziune şi cele trei entităţi.

Influenţe şi diferenţe
 Liderii pot avea viziuni în varii forme şi tipuri. Dincolo de orice suspiciune de
ezoterism, acest lucru se referă la determinările, valorile psihologice şi culturale care pot
genera o preferinţă pentru o perspectivă anume de leadership şi pentru un mod anume de a o
implementa.
Cercetătorii Frances Westley şi Henry Mintzberg propun o analiză a leadership-ului
vizionar pornind de la o analogie cu lumea teatrului, care ar avea virtutea de a explica
diferitele maniere în care un lider îşi poate construi şi implementa viziunea. Cercetătorii spun
că aceasta din urmă poate fi explicată prin prisma a trei termeni: repetiţia, reprezentarea şi
publicul. Ei corespund celor trei paşi care definesc leadership-ul vizionar: viziunea/ideea,
comunicarea şi, respectiv, acţiunea.
Asumarea explicită a viziunii
Prima etapă corespunde astfel etapei de familiarizare şi perfecţionare a viziunii. Dacă,
iniţial, ea se prezintă la nivel mental sub forma unei idei sau a unui grup de idei, este necesar
ca acestea să fie ordonate, clarificate autorului şi apoi internalizate. Aşa cum, atunci când
vorbim despre valorificarea talentului, se spune că trebuie să adăugăm 99% efort la procentul
unic de inspiraţie, tot astfel şi în cazul viziunii este nevoie de efort. În prima fază, ea
presupune un exerciţiu, dacă putem spune astfel, de umilinţă. Liderul trebuie să îşi structureze
clar, în faţa ochior minţii, consistenţa viziunii, apoi să şi-o însuşească până la identificarea cu
ea. Este ca şi cum, folosind metafora unui rol, un actor poate transmite în mod cu adevărat
valoros mesajul personajului numai după ce devine una cu el. Iar pentru aceasta, condiţia este
rutina memorării, a confortului şi a familiarizării cu el până la automatism.Prin urmare,
viziunea trebuie să devină pentru lider ca o a doua natură. Ea nu se poate mima, pentru că
artificialitatea atitudinii l-ar trăda pe autor şi ar diminua forţa mesajului. Viziunea presupune o
intimitate, un firesc cu autorul ei şi dobândirea unei cunoaşteri suficient de riguroase a
acesteia, astfel încât el să o poată stăpâni şi folosi în mod controlat, echilibrat.
Exprimarea explicită a viziunii
A doua etapă, reprezentarea, se referă la deschiderea viziunii către lume. Aşa cum
menirea artistului care şi-a învăţat rolul este aceea de a-l materializa pe scenă în faţa unui
public, tot astfel şi viziunea există pentru a fi împărtăşită. Liderul are astfel nu doar misiunea
de a o transmite, ci şi de a face acest lucru într-un mod cât mai potrivit. În cazul leadership-
ului vizionar, este esenţial nu doar conţinutul viziunii, ci şi felul în care este el redat. Aceasta
pentru că raportarea la ea presupune un aport puternic subiectiv. Simplul contact al
ascultătorului cu esenţa mesajului nu este suficient. Aportul emoţional al acestuia face
diferenţa; pentru că viziunea nu trebuie să fie doar inteligentă, oportună, utilă, ci şi vie şi
puternică la nivel de trăire. Un bun lider trebuie, aşadar, să îşi adapteze modul în care o
prezintă diferitor factori: natura ei, tipul de „public”, contextul de timp şi de spaţiu, starea de
spirit a audienţei etc. Edwin Land, inventatorul Polaroidului şi cofondatorul Polaroid
Corporation, spunea că „a doua mare invenţie pentru a o putea susţine pe prima este
descoperirea modului în care ceea ce ai adus nou poate fi pus în relaţie cu publicul. Cu toţii
avem o combinaţie variată de idei, iar cele mai multe nu prind viaţă. Este datoria creatorului
să le dea o formă în structura socială. Şi când acest lucru se întâmplă, creaţia sa devine parte
integrantă din viaţa celorlalţi în măsura în care nimeni nu ar putea înţelege cum de nu a fost
dintotdeauna acolo. Dar, până ce inventatorul nu a realizat ambele lucruri (atât elementul nou,
cât şi punerea lui în concret), nimic nu are sens.”
Feedback-ul
În sfârşit, a treia fază este cea a asistenţei. O reprezentaţie scenică se face în faţa unui
public, însă acesta, mai ales în punerile în scenă contemporane, nu este pasiv. Audienţa este,
ca şi conţinutul viziunii, vie. Ea îl inspiră pe lider şi îl ghidează într-o direcţie sau alta, în
funcţie de feedback-ul pe care îl transmite. Relaţia dintre lider şi follower-i nu presupune un
singur pol de putere. Fluxul de influenţă curge biunivoc. Un lider adevărat, care doreşte să îşi
implementeze viziunea, trebuie să ştie cui şi cum vorbeşte, dar trebuie să fie, la rândul său,
bine conectat şi la replica auditoriului. Aşa cum un actor care nu ţine cont de reacţiile celor
din faţa scenei nu poate mişca publicul prin prestaţia lui, tot astfel un lider nu şi-ar putea
implementa cu succes viziunea fără concursul şi reacţiile adepţilor ei.
Câteva tipuri de lideri vizionari
A)Creatorul
Un astfel de lider este, în primul rând, original. Acest lucru poate merge chiar până la a
da naştere unui produs sau serviciu cu totul nou. Vizionarul creator este, aşadar, un inventator.
Sentimentul care îl însoţeşte în actul creaţiei are ceva din intuiţiile speciale ale artistului sau
cercetătorului. Uneori, el poate da senzaţia că este nu atât un creator, cât un medium potrivit,
care ştie să recepteze şi să traducă pentru ceilalţi noutatea.
Liderul creator riscă, cu toate acestea, să investească prea puţin în partea de conectare cu
targetul său.
B) Prozelitistul
Liderul cu un astfel de tip de viziune nu se remarcă prin originalitatea investită în
crearea unui produs sau serviciu. El are, mai degrabă, capacitatea de a prevedea importanţa,
rolul şi locul pe care acestea le pot avea pe piaţă. Prozelitistul ştie să „îmbrace” o invenţie, o
noutate, intuind punctul de conexiune dintre ce are acesta de oferit şi ce aşteptări are piaţa.
Dacă liderul creator inventează un gadget cu totul nou, cel prozelitist va şti unde şi cui i se
potriveşte acesta şi cum trebuie făcut ca potenţialul target să devină receptiv. Prozelitistul
poate părea că are nevoie, de altfel, alături de el, de cineva mai dispus sau poate chiar mai
înzestrat decât el, care să investească mai temeinic pe partea de viziune creativă, nu
pragmatică.
C)Bricolerul
Termenul este folosit metaforic pentru a desemna o persoană care creează ceva nou din
elemente deja existente, aflate la îndemână. Riguros vorbind, totul provine din materiale
existente anterior într-o formă sau alta, însă, în acest caz, bricolajul este adus în discuţie
pentru a sublinia o caracteristică esenţială a acestui tip de lider vizionar: adaptabilitatea
inovatoare. Un astfel de lider este original în alt fel decât cel creator. El nu aduce pe piaţă
ceva ce nu exista înainte, ci revalorifică resursele avute (riscul unui astfel de profil fiind
ignorarea laturii inovatoare în detrimentul celei de reorganizare). Aşa cum colajul este o
modalitate de exprimare artistică, tot astfel liderul vizionar bricoler compilează, transformă,
pune un accent diferit asupra unui produs sau serviciu. El este cel care aduce o schimbare
binevenită.
D)Idealistul
Aşa cum sugerează şi termenul, acest tip de lider se focalizează cu precădere pe gradul
de perfecţiune a proiectului său. Dimensiunea axiologică este foarte importantă pentru el.
Acest lucru se simte în felul în care se pune accentul pe utilitatea sau calitatea produsului sau
a serviciului. El va fi extrem de original sau de folositor, revoluţionar, special. Liderul idealist
este un entuziast şi, totodată, o persoană cu o apreciere deosebită pentru ideea de model, de
prototip. Dificultatea proiectelor unui astfel de lider constă, desigur, în adecvarea lor la
realitate, în implementarea lor cu disponibilitate la adaptare.
Acestea sunt câteva tipuri de lideri vizionari, dar diversitatea lor nu se opreşte aici.
Aceste compartimentări, dacă le putem spune astfel, comunică între ele şi au, fireşte, şi multe
caracteristici în comun. Astfel că, de pildă, un lider idealist poate fi şi creator, în funcţie de
gradul lui de originalitate. Tot aşa, un bricoler poate fi şi un bun prozelitist, dacă are un
contact bun cu piaţa. O combinaţie echilibrată între tipuri diferite (bricolerul şi creatorul) ar
da, probabil, o aproximare a liderului perfect.
Pe de altă parte, însă, poate că puterea de influenţă şi magnetismul liderilor adevăraţi
vin tocmai din acel „ceva” care îi diferenţiază şi care, probabil, nu ar mai fi atât de evident
într-un cadru ideal. Cu siguranţă, o condiţie de impact fundamentală a unui lider este viziunea.
Ea îl face original, îl reprezintă şi îl uneşte cu follower-ii în măsura în care aceştia se regăsesc
în ea.

CONCLUZII

1.Viziunea unei organizații reprezintă o stare ideală proiectată în viitor și care

configurează o posibilă și dezirabilă dezvoltare a organizației respective.
             Viziunea presupune o gandire dinamică și capabilă să evalueze pe termen lung șansele
reale de dezvoltare ale organizației. Fără viziune, o organizație este condamnată la stagnare, la
involuție sau chiar la faliment, dacă operează într-un mediu puternic concurențial.
              O viziune bună este aceea care poate fi împărtașită de toți membrii organizației și nu
numai de o parte a lor. Aceasta înseamnă ca ea să fie acceptată și să genereze idei și atitudini
novatoare. Viziunea este un rezultat rațional al voinței de dezvoltare și de succes al oricărei
organizații.
Misiunea unei organizații reprezintă rațiunea de a fi și de a crea valoare pentru
                 

societate. Ea sintetizează legea existențială a organizației și explicitează viziunea ei.

                   În timp ce viziunea se concentreză pe imaginea internă a organizației și pe aspirațiile
managementului de vârf, misiunea se concentrează pe imaginea externă a organizației și pe
determinanții sau factorii decizionali ai managementului.

2. Eficiența leadershipului depinde în mare masură de modul în care liderii își definesc,
urmează și împărtășesc viziunea către followeri. Liderul este responsabil de a-și face viziunea
cât mai relevantă pentru followeri și de a-i motiva pe aceștia în procesul de materializare a
viziunii. Așadar, un bun lider este acela care are abilitatea, dar și responsabilitatea, de a
determina, motiva, inspira și căuta metode de acțiune, făcându-se astfel urmat.
Bibliografie:

1.Collins J.Porras, ,,Built to Last:Successful Habits of Visionary Companies”,New

York,1994;
2.Năstase M., ,,Cultura organizațională și managerială” ,București,Editura ASE,2004;
3.Quigley J., ,,Vision,How Leaders Develop It,Share It and Sustain It” ,Washington,Mc.
Graw-Hill,1993;
4.Max Landsberg, ,,Leadership” ,Editura Curtea Veche;
5.Nanus B.,Bennis W., Leaders:Strategies for Taking Charge, New York, Harper
Business,1997.
6.http://www.managerexpress.ro/knowledge/dosar-interes/leadership-ul-vizionar.html;
7.um.com/management/managementul-institutiilor-publice/Viziunea-misiunea-si-
obiective11797.php;
8. http://www.leaders.ro/leaders/despre-leadership/