Tipuri de manageri si stiluri de management

Student: Hodinet AnaMaria

Grupa: 135

Managementul este un proces ce poate fi aplicat în varii domenii și care

nu are o definiție exacta însă gravitează în jurul cuvintelor “gestionare” și
“oameni”.
 De ce am ales sa scriu despre aceasta tema?
Principalul motiv este ca, fiind un domeniu larg, am acces la o
multitudine de resurse informaționale care îmi pot oferi diverse perspective
asupra subiectului și îmi pot forma ulterior o părere subiectiva bine susținută de
argumente.
Printre motivele secundare se enumera și faptul ca pe viitor as dori sa îmi
întemeiez propria mea afacere iar calea către succes, în special în cazul unei
afaceri, este reprezentata de know-how-ul deținut dar și de abilitatea de a
conecta cunoștințele ca în final sa fie obținute cele mai bune rezultate.
Ca manager, cum gestionezi situațiile în propria ta afacere tine foarte
mult de stilul de management pe care îl urmezi. A fi un bun manager nu tine de
a știi cum sa controlezi oamenii și cum sa dai ordine, tine de a știi cum sa ii
abordezi și ce stil de management sa folosești în diferite situații.
In ceea ce privește stilul de management putem spune că acesta reflectă
modul de utilizare a cunoștințelor, calităților și aptitudinilor în relațiile cu
subordonații și derularea efectivă a acestor procese de muncă este influențat sau
conturat de câțiva factori de tip intern sau extern și teoria X și Y.
Factorii interni ai companiei care determină un stil de conducere includ,
însă nu se limitează la politici, priorități, cultura corporativa, nivelurile de
competențe ale personalului, motivația și structurile de conducere.
Stilul și perspectivele managerului trebuie să se încadreze în cultura
organizațională a companiei pentru a fi eficient; totodată, trebuie să respecte
politicile și procedurile stabilite și trebuie să poată atinge obiectivele companiei.
O influență foarte mare asupra stilurilor de management este reprezentată
de nivelurile de calificare ale personalului și motivația, pentru că una din
principalele atribuții ale managerului este să coordoneze o echipă și să obțină
rezultate cât mai bune.
Așadar, angajații care au puțină experiență, care sunt mai puțin calificați
sau motivați au nevoie de un stil care să-i controleze mai mult și să stimuleze
supravegherea astfel încât productivitatea să se mențină la un scor înalt. La
polul opus, angajații cu o înaltă motivare sau calificare au nevoie de mai puțină
supraveghere și îndrumare deoarece aceștia deja dețin capacitatea de a lua
decizii autonome deci implicit acești angajați ar beneficia de un stil de
conducere mai lejer, având mână liberă asupra unor decizii. ("Management
style", 2018)
 Factorii externi care influențează stilurile de management sunt cei care nu
se află sub controlul organizației. Aceștia, ca în cazul factorilor interni, includ,
dar nu se limitează la consumatori, furnizori, concurenți, economie și lege.
Câteva exemple de factori externi pot fi reprezentate de un concurent care oferă
un mediu mai autonom pentru angajații calificați și controlul bazei de locuri de
muncă sau economia pentru un bun produs specific ce are ca rezultat o creștere
a cererii care provoacă o criză de producție.("Management style", 2018)
Teoria X și Y introdusă de Douglas McGregor în anul 1957 sugerează că
modul în care o relație umană privită în ansamblu cu cea a unei întreprinderi și-
a determinat stilul de conducere.
Teoria X presupune că oamenii au în mod inerent lipsa de motivație și
dorința de responsabilitate și trebuie supravegheați îndeaproape, îndrumați și
controlați cu strictețe pentru a atinge obiectivele echipei. Fără aceasta,
muncitorii pot deveni dispuși să nu lucreze. Teoria X este considerată a fi mai
convențională și are ca rezultat stiluri de management care au un grad ridicat de
control asupra angajaților.
Teoria Y sugerează că natura umană trebuie să fi motivată de obiecte și să
câștige satisfacția prin încheierea lucrului. Cei care cred în teoria Y considera că
este responsabilitatea conducerii de a promova medii în care angajații pot
dezvolta potențialul și își pot folosi abilitățile pentru a atinge obiectivele.
Această perspectivă conduce la stiluri de management ce oferă lucrătorilor mai
mult control decizional și mai puțină supraveghere. ("Management style", 2018)
In literatura de specialitate s-au identificat trei stiluri de management
principale; astfel avem:("Management style", 2018)
1. managementul democratic;
2. managementul autocratic;
3. managementul de tip laissez-faire
Când ne gândim la management democratic vedem manageri care se
presupune că iau decizii cu ajutorul angajaților, însă ei sunt responsabili pentru
luarea deciziei finale. Există trei variații ale acestui stil de conducere:
consultativ, participativ, colaborativ. ("Management Style", 2018)
Punctele pro ale acestui stil de management sunt reprezentate de
consultarea între echipe ce duce la o identificare a problemelor devreme și
comunicarea bună ce ridica moralul personalului.
Punctele contra sunt date de faptul că prea multă consultare poate fi
consumatoare de timp și poate reduce productivitatea afacerii iar, uneori,
angajații doresc ca un manager să ia decizii pentru ei.("Management styles |
Business Queensland", 2017)
Stilul de management autocratic este cel mai impunător dintre toate, este
un stil dictatorial în care persoana responsabilă are autoritatea și controlul total
asupra procesului de luare a deciziilor. Aceștia controlează activitatea echipei și
monitorizează îndeplinirea fiecărei sarcini supraveghere atentă pentru a se
asigura că totul este finalizat la timp.
Ca și în cazul managementului democratic, există trei variații: autoritar,
paternalist, persuasiv. ("Management Style", 2018)
Acest stil poate fi o modalitate eficientă de navigare în siguranță a
perioadelor de stres sau de criză. Punctul pro este că unor oameni le place să li
se spună ce să facă iar punctele contra sunt date de faptul că poate fi frustrat
pentru angajații care preferă să aibă un anumit control asupra propriilor
activități, de asemenea, poate înăbuși ideile creative și inovatoare într-o
afacere.("Management styles | Business Queensland", 2017)
Stilul de management laissez-faire implică puțină sau nici o interferență
din partea conducerii. Personalul nu are nevoie de supraveghere și este foarte
calificat, ceea ce permite conducerii să lase rezolvarea problemei și luarea de
decizii pe mana personalului. Acesta are o singură variație, și anume stilul de
delimitare. Putem spune că “laissez-faire” este o abordare “hands off” în care
managerul își părăsește echipa pentru a continua activitatea. punctele pro sunt
că oferă angajaților un sentiment de împuternicire și împlinire și poate stimula
creativitatea și inovația. Punctele contra sunt ca se cere personalului să fie
responsabil și angajat în activitate și problemele pot pătrunde nedetectate de
ceva timp până când devin serioase.("Management styles | Business
Queensland", 2017)
Prin tip de manager desemnăm ansamblul de caracteristici principale
referitoare la calitățile, cunoștințele și aptitudinile unei categorii de cadre de
conducere.
In literatura de specialitate, tipurile de manager variază de la un specialist
la altul, în funcție de criteriile specifice care au stat la baza delimitării lor și de
combinațiile acestor criterii. Spre exemplu, francezul Chalvin delimitează 10
tipuri de manageri: organizatorul, participativul, întreprinzătorul, realistul,
maximalistul, birocratul, demagogul, tehnocratul, oportunistul, utopistul
modernist, profesorul american Keith Davis deosebește patru tipuri de cadre de
conducere: autocrat, sportiv, custodial, colegial, pe când profesorul polonez
Storociak prezintă doar două tipuri: autocrat și democrat.("Tipuri de Manageri",
2018)
Abordarea tridimensională a managementului prin luarea în considerare a
caracteristicilor preocuparea pentru sarcini preocuparea pentru contacte umane
ocuparea pentru randament a permis lui W. J. Redin delimitarea a opt stiluri
manageriale: (Verboncu, 2000)
● negativ
● birocrat
● autocrat
● autocrat cu bunăvoință
● altruist
● ezitant
● promotor
● realizator
R. Blake si J. Mouton au conceput grila bidimensională pe baza
preocupării pentru sarcini si preocupării pentru oameni, generând astfel mai
multe portrete robot de tipuri de manageri. O dezvoltare a acestei teorii au
realizat specialiștii CEMATT prin conceperea unei grile bidimensională axată
pe preocuparea pentru rezultate și preocuparea pentru problemele sociale ale
salariaților. Semnificația celor cinci portrete robot este: (Verboncu, 2000)
1. Incompetentul care este caracterizat prin absența unei strategii realiste,
ușor coruptibil, adaptare la schimbările din mediul ambiant, lipsa de
inițiativă curaj în asumarea unor riscuri
2. Populistul, cu următoarele caracteristici: lipsa unui management strategic,
prioritatea acordată rezolvării unor pretenții salariale, renunțarea la
restructurare pentru a evita conflicte cu sindicatele, apelarea unor
împrumuturi mari pentru salarii care conduce la încălcarea corelațiilor
fundamentale dintre indicatorii economici (productivitate, salariul mediu)
3. Autoritarul, evidențiat prin acordarea unei atenții deosebite problemelor
restructurării, are o bogată experiență anterioară și o personalitate solidă,
este foarte competent profesional, dă dovadă de corectitudine severitate și
seriozitate față de angajați, dezinteres pentru problemele sociale,
urmărește maximizarea profitului, dispus să își dea demisia dacă nu se
exercită stilul managerial
4. Reformatorul consideră că poate fi realizată restructurarea din mers cu
asigurarea unui parteneriat al salariaților, aceștia fiind convinși că ceea ce
se întreprinde este în interesul lor, are un spirit inovator creator, curaj în
 asumarea riscurilor, capacitate mare de antrenare, disponibilitate pentru
comunicare, flexibilitate în situații de criză, strategii clare, măsuri
preventive de evitare a crizelor
5. Echilibratul reprezintă un compromis între cele două tendințe considerate
contrare. Realizează performanțele din ambele direcții, strategii de
supraviețuire și o conducere abilă, de pe o zi pe alta abilitate în situații
conflictuale, face concesii în relațiile cu sindicatele, după care este mai
dur cu aceștia

Din punctul meu de vedere, se pune foarte mare accent pe delimitarea

acestor criterii și caracteristici și împărțirea lor pe categorii. Ideea principală
atunci când coordonezi un anumit grup de oameni pentru realizarea unor
obiective este că trebuie să le înțelegi nevoile și ce au de oferit și să pui totul în
balanță astfel încât la sfârșit să găsești un echilibru optim pentru îndeplinirea
obiectivelor afacerii. Managementul nu este o știință exacta, managementul are
în centru factorul uman. Degeaba avem grupuri de oameni care dețin cunoștințe
dacă noi nu știm să lucrăm cu ei astfel încât să obținem ce avem nevoie, un
manager trebuie să știe cum să lucreze cu oamenii iar stilurile de management
vin ca o completare, mai mult psihologică, din punctul meu de vedere, pentru că
toate caracteristicile date nu țin de cifre, nu țin de formule, țin strict de cum un
om alege să abordeze o situație sau alte persoane. În privința tipurilor de
manageri pot spune că este facilă realizarea șabloanelor însă trebuie luat în
considerare faptul că oamenii sunt diferiți și nu toți managerii se vor potrivi
unui șablon exact așa că ar trebui să se pună mai mult accent pe dezvoltarea
abilităților de comunicare și de rezolvare a posibilelor probleme și conflicte
când vine vorba de angajarea sau promovarea pe poziția manager.
BIBLIOGRAFIE
1. Management style. (2018). Retrieved from
https://en.wikipedia.org/wiki/Management_style#Theory_X_and_Theory_Y
în text: ("Management style", 2018)

2. Management Styles. (2018). Retrieved from

https://saylordotorg.github.io/text_human-relations/s16-01-management-styles.html
în text: ("Management Styles", 2018)

3. Management styles | Business Queensland. (2017). Retrieved from

https://www.business.qld.gov.au/running-business/employing/management-styles
în text: ("Tipuri de Manageri", 2018)
4. Tipuri de Manageri. (2018). Retrieved from
https://www.scribd.com/doc/46749735/Tipuri-de-Manageri
în text: ("Tipuri de Manageri", 2018)

5. Verboncu, I. (2000). Manageri & management (1st ed., pp. 25-33).

Bucuresti: Editura Economică.
în text: (Verboncu, 2000)