Leadershipul

 Ansamblul relatiilor intra si intergrupale

prin intermediul carora o persoana sau un
grup de persoane influenteaza
comportamentul de grup, dirijeaza si
controleaza activitatile, asigurind
mentinerea grupului ca sistem organizat.
 Leadershipul vizeaza procesele si fenomenele
psihosociale legate de exercitarea fct de
conducere si control implicind trei aspecte
esentiale
 A. aspectul functional – referitor la rolul pe care il
are actul conducerii in desfasurarea
activitatilor,realizarea sarcinii si mentinerea
grupului ca sistem
 B. aspectul relational – prin care se evidentiaza
raporturile interindividuale dintre lider si ceilalti
membrii ai grupului
 C. aspectul aptitudinal – referitor la capacitatile
si calitatile psihoindividuale ale celor implicati in
exercitarea conducerii activitatii grupului
 Problematica liderului trebuie
studiata dintr-o tripla perspectiva:
 A.statutul formal si informal pe care il
detine in structura de putere a grupului
sau organizatiei din care face parte
 B.liderul ca persoana, avind o anumita
personalitate si un set determinat de
aptitudini psihosociale
 C.stilul de conducere, inteles ca o
structura relationala specifica
 Stilul autoritar
 Se carac prin concentrarea puterii de
decizie si control in mina liderului; acesta
ia singur decizii si masuri, sanctioneaza
sau recompenseaza dupa propriile sale
opinii fara sa se consulte cu membrii
grupului si fara sa tina cont de parerea lor:
 Climatul psihosocial este apasator si
tensionat, iar conflictele se pastreaza intr-
o stare latenta
 Stilul democrat
 Se bazeaza pe raporturi de colaborare si
incredere intre lider si membrii
grupului.Liderul ia decizii si masuri in urma
consultarii unor membrii;
 Climatul psihosocial este tonic si destins;
 Performanta este superioara
 Nr. Conflictelor este f.scazut
 Stilul permisiv
 Se caracterizeaza prin faptul ca liderul isi
abandoneaza intr-o mare masura
responsabilitatile si functiile sale, lasind ca
activitatea grupului sa se desfasoare de la
sine.
 In acest context, performantele si eficienta
grupului sunt foarte scazute, climatul este
deosebit de nefavorabil, cu numeroase
conflicte intre membrii .
 Factori psihosociali legati de stilul
de conducere
a. Factorii determinanti ai stilului de
conducere si a relatiilor din campul
exercitarii autoritatii
b. Factorii caracteristici ai stilului de
conducere
c. Factorii care reflecta perceptia subiectiva
a stilului de conducere de catre membrii
grupului
A. Factorii determinanti ai stilului de
conducere
1. Puterea pozitiei – exprima gradul de investire
cu autoritate a liderului de catre nivelul ierarhic
superior si gradul de autonomie pe care o are
in exercitarea puterii specifice statutului sau
2. Gradul de structurare a sarcinii: reflecta
masura in care sarcina este precis definita si
algoritmizata sau, dimpotriva, presupune o
elaborare continua a modului de rezolvare prin
initiativa si creativitate personala.
3. Compozitia grupului se refera la omogenitatea
grupului dpdv al varstei, sexului, experientei,
culturii, statutului social.
4. Traditia grupului se refera la gradul de
structurare a normelor si a modelelor
organizatorice atitudinale si comportamentale
prin intermediul carora grupul isi regleaza viata
interna.
5. Competenta profesionala a liderului –
capacitatea liderului de a organiza activitatea si
de a solutiona problemele ivite in procesul
atingerii obiectivelor
6. Trasaturile temperamental-caracteriale ale
liderului
 B. Factorii caracteristici ai stilului
de conducere
 Acestia evidentiaza acele “invariante”
comportamentale si relatonale ale liderului
specifice unei anumite situatii de
conducere (o anumita sarcina, o situatie
sociala data)
 Factorii cei mai semnificativi din aceasta
categorie sunt:
1. Autoritarismul – gradul de concentrare a
puterii de catre lider si modalitatea de
luare a deciziilor si masurilor privind
diferite aspecte ale vietii de grup
2. Directivitatea – atitudinea liderului in
situatiile problematice pe care le ridica
activitatea de realizare a sarcinii dpdv al
sugestiilor si al solutiilor oferite
3. Relatiile lider-membrii – tipul general de
relatii informale pe care liderul le
promoveaza in raporturile sale cu
subalternii.
C. Factorii perceperii subiective a stilului de
conducere de catre membrii grupului
1. Statutul sociometric al liderului – pozitia
conducatorului in structura sociometrica a
grupului prin intermediul indicelui statutului
sociometric (alegerile si respingerile socio-
afective pe care le suscita liderul)
2. Gradul de incredere in lider – masura in
care membrii il crediteaza pe lider in ceea
ce priveste capacitatea acestuia de a
coordona eficient activitatea grupului
 Liderul in fata maselor –
aspecte psihologice
 Liderul este un personaj simbolic asupra caruia
masele vor proiecta propriile lor emotii,
sentimente, idealuri, nevoi, frustrari, complexe;
 La rindul sau acesta se “identifica cu problemele
maselor”, preluind asupra sa in mod simbolic
frustrarile colective;
 Liderul apare ca “persoana salvatoare”,
“mesianica”, ce va rezolva problemele maselor –
prin aceasta el se va substitui Supraeului
colectiv, anulat prin degradarea valorilor sociale,
culturale si morale.
 Existenta tandemului alcatuit din lider si mase va
face ca orice fel de comunicare sa fie
unidirectionala, de la lider la mase; aceasta
comunicare are caracterul unei “asteptari” a unei
solutii salvatoare;

 Schimbarile in planul relatiilor interumane sunt

determinate de urmatorii factori :
 A. Starea de nesiguranta, neincredere,
suspiciune, evitarea de contacte umane; ea va fi
compensata prin nevoia de asociere a indivizilor
in scopul obtinerii unei garantii de protectie prin
siguranta oferita de apartenenta la un grup;
 B. Aparitia unor grupe de interese ce ofera
membrilor o identitate, un rol si un statut pe care
societatea nu il mai ofera; in plus membrii grupului
se vor identifica cu liderul printr-o relatie de tip
patern, intrucit acesta se suprapune arhetipului
tatalui protector;

 C. Un proces de inductie sugestiva colectiva

favorizat de regresiunea psihologica globala a
maselor (exp. : liderul va gindi pentru mase, iar
masele isi vor urma neconditionat liderul);
 Valoarea persoanei este inlocuita treptat cu
valoarea colectivitatilor de indivizi, iar aceasta va fi
transferata asupra liderului – este cazul liderilor
dictatori prezenti in toate epocile de criza ale
istoriei umanitatii;

 Devalorizarea sociala va duce la inlocuirea

valorilor socio-culturale si moral-religioase cu
ideologii aparte care vor fi impuse in mod
obligatoriu maselor de indivizi drept unica forma
de gindire, asa cum este intilnita in societatile
totalitare laice sau religioase;
 Se produce in timp o inlocuire a gindirii logice si
creatoare cu o gindire artificiala de factura utopica
– irationalul ca model de gindire absurda va duce
la constructii fabulative, la vaste sisteme de gindire
deliranta;
 In geneza modelelor de gindire ilogica, absurda un
rol deosebit de important il are pierderea reperelor
valorice;
 Discursul colectiv reprezinta un limbaj socio-
politic ce exprima o anumita ideologie si care
permanent, in mod repetitiv utilizind formule
simple, directe prin repetitie si persuasiune se
adreseaza maselor creind un curent de opinie cu o
anumita directie precisa ca intentie;
 Discursul
colectiv are un puternic continut
emotional-afectiv si are drept scop formarea
unor modele de gindire si a unui tip de
comportament dirijat;

 Printr-unmecanism de sugestie colectiva,

discursul ideologic devine un principal
instrument de manipulare a colectivitatilor
socio-umane;
 Discursul colectiv intretine o atmosfera de
incertitudine si favorizeaza o explozie a
irationalului in realitatea lumii – in aceasta
atmosfera ideologica, populatia nu se mai
recunoaste pe sine si din acest motiv nu mai poate
intelege raportul firesc cu lumea reala pe care o
simte straina, inautentica sau chiar ostila;

 Astfel, incep sa apara explicatii fanteziste cu

caracter catastrofic care accentueaza si mentin
aceasta stare de incertitudine si de angoasa
colectiva.
 Limbajul folosit in discurs are
urmatoarele caracteristici :
 Simplu, dar accesibil;
 Insinuant, acuzator, demascator;
 Persuasiv;
 Exprima o atitudine precisa ce corespunde
asteptarilor maselor, avind astfel o mare
audienta;
 Ofera solutii si face promisiuni referitoare la
problemele, conflictele sau nedreptatile
sociale;
 Ofera modele de sensibilitate, gindire si
comportament ce sunt imediat acceptate si
imitate;

 Influenteaza atitudinile emotionale ale

maselor pe care le dirijeaza intr-o directie
intentionata;

 Vizeazadescarcarea agresivitatii colective

asupra unor tinte anume.
 Caracteristici psihologice ale
liderului in fata maselor
 Puternica forta persuasiva
 Prestigiu - manifestandu-se ca o forma de
fascinatie atat asupra persoanelor, cat si
asupra grupurilor si multimilor, prestigiul
denota o ascendenta sociala recunoscuta,
admirata, dar si temuta
 Charisma – conducatorul charismatic
emana o forta interioara, convinge fara
effort si inspira o incredere spontana
 Inducerea unui sentiment de dependenta
afectiva
 Experienta sociala – este o calitate ce
contribuie semnificativ la succesul unui
lider in fata multimilor; inteligenta sociala
corelata cu o buna cunoastere a
psihologiei multimilor si a tehnicilor de
structurare si desfasurare a relatiilor
umane
 Inteligenta emotionala
 Mijloacele utilizate de lideri in fata
multimilor
1. Inductia comportamentala – initierea de catre
lider a unei actiuni sau a unui comportament
demonstrativ la care multimea se alatura prin
imitatie si contagiune (datorita “spiritului de
turma” cf. lui Le Bon )
2. Incitarea emotionala – ridicarea intentionata de
catre lider a tonusului emotonal al multimii.
Acest lucru se realizeaza prin utilizarea unor
sintagme, imagini sau simboluri sugestive cu o
mare incarcatura afectiva
3. Sugestia consta in determinarea multimii
sa adopte anumite atitudini sau sa
declanseze anumite actiuni apeland la
mecanisme psihologice care scapa
controlului rational; un bun procedeu de
sugestie consta in exemplul personal dar
si acela de realizare a unor asociatii,
sublinieri, repetitii sau exemple care sa
conduca spontan multimea pe directia
dorita.
4. Prezentarea unei idei foarte simple intr-o
forma care nu permite nici o indoiala sau
contrazicere, in primul rand datorita
fermitatii sau prestigiului celui care o
emite.
5. Repetarea sistematica a unei idei
sfarseste prin a o induce inconstient in
mintea ascultatorilor ca fiind un adevar
evident ce nu are nevoie de nici o
demonstratie. Aceast tip de repetare
devine un substitut pentru orice fel de
ratonament justificativ.
6. Ordinul – indicatie comportamentala ce
solicita o acceptare imdeiata si
neconditionata datorita autoritatii celui ce il
emite. Acest procedeu este eficient numai
in cazul unei ascendente recunoscute a
liderului de catre multime.