Chestionarul de evaluare a nivelului de stres Abraham

Chestionarul de evaluare a nivelului de stres (Stress Level Questionnaire, 1985) conceput de

J. Abraham evaluează intensitatea globală a stresului în funcţie de şase factori care constituie surse şi
totodată arii de manifestare ale acestuia: ambianţă, prejudicierea Eului, relaţii interpersonale, activitate
profesională, administrarea timpului şi regim de viaţă. Chestionarul cuprinde 84 de întrebări şi are o
sensibilitate crescută datorită celor patru variante de răspuns pentru fiecare item, gradate în funcţie de
intensitatea manifestării respective: “aproape niciodată”, “rareori”, “deseori”, “întotdeauna”.
Factorul ambianţă (A) pune în evidenţă reacţii de stres generate de lipsa de intimitate a
spaţiului psihologic, pe care persoana are senzaţia că nu-l poate controla şi în interiorul căruia nu
resimte linişte şi relaxare, ca şi de un spaţiu fizic lipsit de confort.
Factorul prejudicierea Eului (PE) pune în evidenţă reacţii de stres exprimate prin trăiri de
insuficienţă personală constând în (auto)devalorizare, incapacitate de afirmare, vinovăţie, anxietate,
teamă, ca şi printr-o conduită evitantă şi submisivă.
Factorul relaţii interpersonale (RI) evidenţiază reacţii de stres produse de culpabilitatea şi
dezamăgirea în relaţiile familiale (cu partenerul de viaţă şi cu copiii), de dificultăţile financiare,
problemele sexuale, de incapacitatea de a întreţine relaţii durabile de prietenie, de relaţionarea
insuficientă şi nesatisfăcătoare cu sine însuşi.
Factorul activitate profesională (AP) evidenţiază reacţii de stres datorate incapacităţii de
organizare a muncii, imposibilităţii de a refuza sarcinile suplimentare şi de a delega răspunderile atunci
când ele devin copleşitoare, inabilităţii de a cere ajutor sau de a solicita recompensele cuvenite (bani
sau vacanţe). Pe de altă parte, reacţii de stres poate genera şi caracterul monoton, nestimulativ al
activităţii sau condiţiile nocive în care ea se desfăşoară.
Factorul administrarea timpului (AT) pune în evidenţă reacţii de stres care decurg din lipsa de
planificare a timpului, din supraîncărcarea benevolă cu sarcini care împing adesea persoana în criză de
timp şi spre trăiri conflictuale cu familia, din nesepararea activităţilor profesionale de cele personale cu
alocarea unui timp pentru relaxare şi refacere.
Factorul regim de viaţă (RV) evidenţiază reacţii de stres produse de dezechilibrul dintre
activitate şi repaus, de alimentaţia neechilibrată, de efortul fizic intens. Totodată factorul reflectă
efectele stresului acumulat în celelalte arii, tradus atât prin conduite compensatorii (exces alimentar,
abuz de produse stimulative), cât şi prin slăbirea rezistenţei generale a organismului faţă de boală.

Cotarea probei. Itemii corespunzători celor şase factori sunt următorii: factorul ambianţă (A):
itemii 1 – 9; factorul prejudicierea Eu-lui (PE): itemii 10 – 24; factorul relaţii interpersonale (RI):
itemii 25 – 38; factorul activitate profesională (AP): itemii 39 – 54; factorul administarea timpului
(AT): itemii 55 – 71; factorul regim de viaţă (RV): itemii 72 - 84.
Se echivalează cu puncte variantele de răspuns, astfel: A = 1 punct; B = 2 puncte; C = 3
puncte; D = 4 puncte. Se calculează scorurile pe factori şi scorul total al probei.

Interpretarea probei se face în funcţie de scorul total care indică nivelul global de intensitate a
stresului şi în funcţie de punctajele celor şase factori, toate raportate la etalon. Punctajele factorilor
ierarhizate descrescător pun în legătură reacţiile de stres cu sursele lor, evidenţiind cauzele stresului în
raport cu cele şase registre de funcţionare personală, interpersonală şi socială a individului. În
principiu, se poate considera că factorii cei mai încărcaţi constituie surse maxime de dificultate şi
destabilizare, în timp ce factorii cei mai puţin perturbaţi indică zonele mai rezistente ale persoanei. Se
poate face şi o analiză calitativă pe baza factorului cel mai tensionat, ai cărui itemi pot fi analizaţi
detaliat în cadrul unui interviu. Totodată, aceştia pot constitui puncte de sprijin într-o consiliere sau
într-o terapie scurtă (focalizată pe problemă).
 Etalon - Stres total

Notă brută Stanină Evaluare calitativă

336 - 227 1 stres foarte intens
226 - 212 2 stres intens
211 - 198 3 stres semnificativ, la limita critică, disfuncţională
197 - 186 4 stres mediu - la limita normalităţii, cu risc de accentuare
185 - 174 5 stres mediu, de luat în seamă
173 - 157 6 stres mediu, destul de bine gestionat
156 - 140 7 stres relativ prezent (în anumite situaţii), dar bine gestionat
139 - 126 8 stres scăzut, bine gestionat
125 - 84 9 stres scăzut, foarte bine gestionat, linişte interioară, calm

Etalon – Factori de stres

Ambianţă Prejudicierea Relaţii Activitate Adimin. Regim de Nota

Eului interpersonale profesională timpului viaţă standard
28 – 36 46 – 60 40 – 56 46 – 64 52 – 68 36 – 52 1
26 – 27 40 – 45 37 – 39 43 – 45 47 – 51 33 – 35 2
22 – 25 37 – 39 35 – 36 38 – 42 43 – 46 30 – 32 3
19 – 21 34 – 36 31 – 34 35 – 37 41 – 42 28 – 29 4
16 – 18 30 – 33 28 – 30 32 – 34 38 – 40 26 – 27 5
14 – 15 27 – 29 25 – 27 29 – 31 35 – 37 24 – 25 6
12 – 13 23 – 26 21 – 24 26 – 28 29 – 34 20 – 23 7
11 20 – 22 19 – 20 23 – 25 26 – 28 18 – 19 8
9 – 10 15 – 19 14 – 18 16 – 22 17 – 25 13 – 17 9

Semnificaţia notelor standard privind intensitatea stresului pentru fiecare din cei 6 factori este
aceeaşi ca la stresul total. Dincolo de intensitate, factorii se descriu conform manualului.