STRESUL

Etimologie, istoric
 fr.
estrece= îngustare, opresiune
 Lat. stringere= a strange

 Sec XVI –eng.- încercare, mâhnire

 Sec .XX
 W. Cannon- reacţia de luptă sau fugă (“fight or
flight”)
 Hans Selye – SGA- stres
Ce este stresul ?
 stare intensă şi neplăcută care, pe termen lung are
efecte negative asupra sănătăţii, performanţelor şi
productivităţii
 reacţie individuală şi rezultatul interacţiunii dintre
exigenţele mediului pe de o parte şi resursele,
capacităţile şi posibilităţile individului pe de altă
parte
 La locul de munca, stresul apare atunci când
exigenţele profesionale depăşesc resursele de care
dispune fiinţa umană.

“Când constrângerile ating o valoare critică

specifică materialului,se produce ruptura.”
J. Courbon , Curs de rezistenţa materialelor, 1955
 Este important de amintit că stresul nu este
numai rezultatul unor evenimente majore
negative ci de asemenea al unor tensiuni şi
presiuni zilnice.
 Acestea din urmă, prin frecvenţa lor, au un
rol important în mediul profesional şi
afectează mai mult individul, decât
evenimentele negative majore, dar mai rare.
 Uneori, stresul profesional este considerat
ca un element pozitiv, cu efect benefic
asupra performanţelor. Aceasta se referă la
“EUSTRES” care se traduce prin activarea,
mobilizarea resurselor individuale.
 Este important să se facă distincţie între
“eustres” şi “distres”, ca o stare de stres
cu efecte benefice, respectiv cu efecte
negative asupra sănătăţii.
 Încondiţiile în care o exigenţă a mediului
profesional este motivantă pentru individ,
aceasta acţionează ca un factor de stres
pozitiv. În acelaşi timp, dacă o
constrângere este percepută ca neplăcută,
dificilă şi se manifestă permanent, ea poate
conduce la stres (“distres“) şi la efectele
sale negative.
 Termenul de stres a fost introdus de Hans Selye
în anul 1950. El defineşte stresul ca un “sindrom
general de adaptare” pentru a desemna un
ansamblu de reacţii adaptative ale organismului
la acţiunea nespecifică a unor “agresori fizici”.
 Diferiţi agenţi stresori produc nu numai un efect
specific (leziuni, arsuri, reacţii imunitare, maladii
infecţioase etc) ci şi un efect nespecific, comun
tuturor acestor agenţi: starea de stres.
Sindromul general de adaptare comportă trei
stadii: de alarmă, de rezistenţă şi de epuizare
 Ioan-Bradu Iamandescu, în lucrarea “Stresul psihic
şi Bolile Interne” editura ALL, Bucureşti, 1993,
defineşte stresul psihic

“…Stresul psihic reprezintă un sindrom constituit

din exacerbarea, dincolo de nivelul unor simple
ajustări homeostatice, a unor reacţii psihice şi a
corelatelor lor somatice (afectând cvasitotalitatea
compartimentelor organismului) în legatură, cel
mai adesea evidentă, cu o configuraţie de factori
declanşanţi ce acţionează intens, surprinzător, brusc
şi/sau persistent şi având adeseori un caracter
simbolic “de ameninţare” (percepuţi sau anticipaţi
ca atare de subiect).
Ioan-Bradu Iamandescu, în lucrarea “Stresul psihic şi
Bolile Interne” editura ALL, Bucureşti, 1993, defineşte
stresul psihic

Alteori constituit de o suprasolicitare sau

subsolicitare a mecanismelor cognitive
(atenţie, operaţii ale gândirii etc) şi
voliţionale, cel mai frecvent stresul psihic
este caracterizat printr-o participare afectivă
pregnantă (ce poate însoţi ca rezonanţă
afectivă negativă şi formele de stres psihic
prin suprasolicitare sau subsolicitare “ fizică
şi intelectuală.“
Mihai Golu, în “Dicţionar de Psihologie Socială”
editura Enciclopedică, Bucureşti, 1981

stresul psihic - ” o stare de tensiune, încordare şi disconfort

determinată de agenţi afectogeni cu semnificaţie
negativă, de frustrarea sau reprimarea unor stări de
motivaţie (trebuinţe, dorinţe, aspiraţii), de dificultatea
sau imposibilitatea rezolvării unor probleme”.
Paul Popescu Neveanu, în ”Dicţionar de
Psihologie”, editura Albatros, Bucuresti, 1978,
atribuie termenului de stres …" doua accepţiuni:

 situaţie,stimul, ce pune organismul într-o stare

de tensiune;
 însăşi starea de tensiune deosebită a
organismului prin care acesta îşi mobilizează
toate resursele sale de apărare pentru a face faţă
unei agresiuni fizice sau psihice (emoţie
puternică).
 Stresul se caracterizează prin modificări hormonale
intense, secreţie masivă de adrenalină. Se produc de
asemenea modificări morbide (hipertensiune, ulcere
gastrice etc.).
 Stresul psihologic este provocat de emoţii
prelungite datorate în primul rând frustraţiei,
conflictelor, anxietăţii.
 Există stres de suprasolicitare, dar şi stres de
subsolicitare. Un stres moderat antrenează şi
stimulează vitalitatea organismului.
 Caracterul nociv al stresului apare atunci când
degradările produse sunt prea ample, depăşind
capacităţile adaptative.”
 Stresul este reacţia pe care oamenii o pot avea atunci când
simt că nu se pot adapta solicitărilor şi presiunilor cărora
trebuie să le facă faţă în viaţa de familie, personală sau la
locul de muncă.
 Solicitările nu conduc neapărat la stres. Ele pot stimula
succesul care conduce la satisfacţia în muncă. Problemele
apar atunci când solicitările sunt prea mari şi pe termen lung
sau acţionează din mai multe direcţii; unele persoane işi pot
pierde controlul ceea ce poate conduce la stres.
 Stresul poate fi cauzat de diferiţi agenţi stresori atât la locul
de muncă cât şi în afara acestuia.
 El poate avea diferite cauze şi diferite forme de manifestare.
 Unele persoane se pot adapta mai bine la agenţii stresori,
altele mai puţin, în funcţie de personalitate şi circumstanţe.
Caracteristicile indivizilor aflati intr-o
stare cronica de stres
Probabil ca multi dintre noi ne vom recunoaste in aceasta descriere.
Daca aveti cel putin 3 dintre caracteristicile urmatoare, este timpul
sa va ganditi serios la o modalitate de a reduce stresul
Sentiment constant de urgenta, graba; lipsa timpului pentru relaxare
Tensiune in toate relatiile, rezultand certuri, neintelegeri, jigniri etc.

Mania “evadarii” (in camera personala, masina, parc etc.)

Senzatia ca timpul curge prea repede, copii cresc prea rapid etc.

Dorinta constanta de a avea o viata mai simpla si mai linistita;

discutii permanente cu cei din jur despre vremurile mai bune (care
au trecut sau care vor veni)
Prea putin timp dedicat propriei persoane sau cuplului

Sentiment de vinovatie determinat de ideea ca nu ati reusit sa faceti

tot ce ati fi putut pentru cei dragi din jurul vostru.

 Cauzele stresului profesional
 Cerinte –cunostinte si abilitati- capacitatea de adaptare

Cunostinte
si
Abilitati

Cerinte

Capacitatea
de adaptare
 Factorii de stres care acţionează în viaţa de familie sau
în viaţa personală pot afecta comportamentul la locul de
muncă sau se pot cumula cu cei de la locul de muncă,
rezultând probleme de sănătate.
 Fiecare manager şi angajat trebuie să cunoască factorii
care conduc la stres (agenţii stresori), cum poate fi
identificat acesta şi ce se poate face pentru eliminarea
sau reducerea lui.
 Lucrând împreună şi utilizând tehnicile de management
pot fi evitate aceste probleme.
Factori de stres la locul de munca
Stilul de conducere

 lipsa unor obiective clare

 slaba comunicare şi lipsa de informare în
cadrul organizaţiei
 neconsultarea şi neimplicarea angajaţilor în
schimbările şi modificările de la locul de
muncă
 lipsa sprijinului din partea conducerii
Statutul, rolul în organizaţie

 statut neclar în organizaţie

 obiective şi priorităţi contradictorii
 nivel înalt de responsabilitate la locul de muncă
Cariera
 incertitudine în evoluţia carierei
 frustrări în dezvoltarea carierei
 statut incert şi lipsa recunoaşterii
 nesiguranţa locului de muncă
 insuficienţa programelor de instruire
 modificarea statutului în cadrul organizaţiei
Decizie si control

 slaba participare la luarea deciziilor

 lipsa controlului asupra propriei munci
Relaţiile la locul de muncă
 izolare fizică sau socială
 legături slabe cu superiorii, lipsa de comunicare
 conflicte interpersonale
 diferite tipuri de hărţuire (agresivitate verbală,
hărţuire sexuală etc)
Proiectarea locului de muncă

 sarcini de muncă repetitive şi monotone

 riscuri semnificative de accidentare şi
îmbolnăvire profesională la locul de muncă
(tehnologii cu riscuri de accidentare, zgomot,
noxe chimice etc)
 teama de tehnologie în raport cu responsabilitatea
 lipsa de competenţă
Sarcina de muncă şi ritmul de muncă

 lipsa controlului asupra ritmului de muncă

 sarcini de muncă supra- sau subîncărcate
 lipsa prioritizării activităţilor
Programul de lucru
 program de lucru inflexibil
 apariţia imprevizibilă a unor supraîncărcări ale
sarcinii de muncă
 ore de lucru suplimentare neplanificate
 lucrul în schimburi
 lucrul suplimentar excesiv
Performanţa în muncă
 scăderea performanţei în muncă
 greseli
 lipsa de decizie
 semne de oboseală
 iritabilitate
 lapsus
 rezistenţa la schimbare
 ore suplimentare excesive
Neimplicare
 pierderea interesului pentru muncă
 întârzieri
 absenteism sau creşterea absenţelor pe motive
medicale
 pasivitate sau lipsă de implicare
Comportament agresiv
 criticareacelorlalţi
 abuzuri verbale, hărţuire
 vandalism
Comportament imatur
 reacţiişi răspunsuri emoţionale necontrolate
 nervozitate, certuri, ton necorespunzător
 căderi de personalitate
Comportament negativ

 refuzul de a asculta sfaturile şi sugestiile celor din

jur
 repetarea aceloraşi argumente
 utilizarea de soluţii cunoscute a fi
necorespunzătoare
 agresivitate
 Alti factori stresori la locul de
munca
 Volumul de munca
 Cultul performantei
 Absenta greselilor
 Timpul
 Intreruperile
 Invazia de e-mail-uri
 Schimbarile
“Homo homini lupus”

“Omul este un factor de stres pentru om”

 Clientii
 Lipsa de politete
 Agresivitate zilnica
 Atmosfera locului de munca
 Hartuire
 Violenta
SIMPTOMELE STRESULUI
 Lista de mai jos prezintă posibilele simptome
ale stresului pe care oamenii le pot avea din
diferite cauze.
 Este necesar să poată fi cunoscute schimbările
fizice, emoţionale etc. care pot indica starea de
stres.
 Unele persoane au o reacţie acută la stres, altele
pot avea simptome în timp, acestea fiind
cumulate cu diferite alte probleme de sănătate.
 Reacţia imediată acută este de panică, anxietate,
creşterea pulsului, transpiraţie, senzaţie de
uscăciune în gură sau tremurături.
 Starea de stres pe o durată mai îndelungată poate
cauza cefalee, ameţeli, tulburări de vedere (vedere
înceţoşată), dureri ale cefei şi umerilor, mâncărimi
ale pielii etc.
Simptome fizice
 cefalee
 hipertensiune
 stare de oboseală, lipsa relaxării
 indigestie
 palpitaţii
 dificultăţi respiratorii
 stare de vomă
 iritaţii ale pielii
 stare de leşin
 transpiraţie excesivă
 susceptibilitate la alergii
 constipaţie sau diaree
 creştere sau scădere rapidă în greutate
 frecvente răceli, gripe sau alte infecţii minore
Simptome pe plan intelectual
 dificultăţi în luarea deciziilor
 tulburări de memorie
 incapacitate de concentrare
 tulburări ale somnului
 stare de îngrijorare
 lipsă de ordine în gândire
 erori
 intuiţie scăzută
 persistenţa gândirii negative
 gândire pe termen scurt mai mult decât pe termen lung
 decizii pripite
Simptome pe plan emoţional
 nervozitate şi iritabilitate
 anxietate, sentiment de insecuritate
 proastă dispoziţie
 sensibilitate mare la critici
 mai multă suspiciune
 deprimare
 sentiment de încordare nervoasă
 mai multă îngrijorare fără motiv
 lipsa entuziasmului
 lipsa simţului umorului
 alienare
 mai puţină satisfacţie în viaţă
 lipsa motivaţiei
 subestimare, pierderea încrederii în sine
 lipsa satisfacţiei în muncă
Schimbări de comportament
 nelinişte, agitaţie
 sociabilitate redusă
 pierderea apetitului sau supraalimentare
 insomnie
 consum mai mare de alcool
 consum mai mare de ţigarete
 continuarea lucrului acasă
 prea preocupat de problemele de serviciu pentru a se relaxa
şi a se ocupa de propria persoană
 tendinţa de a minţi pentru a acoperi greşelile
 comportament necorespunzător (tendinţa de a se certa,
abuzuri verbale etc.)
 productivitate redusă
 predispoziţie spre accidente de muncă
 dificultăţi în vorbire ( bâlbâială, tremur al vocii)
 Cum afecteaza stresul diverse
organe si sisteme
 Tractul digestiv – bolile cate pot fi provocate sau agravate de stres include
gastrita, ulcerul gastric sau duodenal, colita ulcerativa si colonul iritabil
 Organele de reproducere – infertilitate, tulburari menstruale sau chiar
lipsa ciclului menstrual la femei, impotenta si ejaculare precoce la barbati
 Vezica urinara – iritabilitate, incontinenta, enurezis
 Sistem nervos central – probleme mentale si emotionale, anxietate,
psihoze, depresie
 Par – pierderea parului cu calvitie
 Orificiul bucal – ulceratii si lichen plan oral
 Plamani – exacerbarea astmului bronsic in perioadele cu stres acut
 Inima – tulburari de ritm cardiac, crize anginoase
 Musculatura – tensiune musculara dureroasa, agravarea ticurilor nervoase
si a tremorului la bolnavii cu Parkinson
 Efectele
stresului
profesional

Individuale Organizationale

Mintale Fizice Sociale Economice

-grabit, stresat -mananca putin -mai izolat social -reducerea Absenteism
-Abuzat -bea excesiv -artagos si irascibil performantei Rulaj
-Nervos -nu are timp -Capacitate redusa -cotrol scazut satisfactie↓
-Deprimat de exercitii fizice de a pastra sau de a asupra calitatii Practici de munca
-Neglijent -Doarme prost lega relatiile -mai putin creativ riscante
-obosit -predispus infectii - Eficienta scazuta
Acţiuni de formare a strategiilor de adaptare
la stres

Conceptul de "coping" a fost elaborat de
Lazarus şi Launtier în 1978, acesta desemnând
un ansamblu de mecanisme şi conduite pe
care individul le interpune între el şi
evenimentul perceput ca ameninţător,
pentru a stăpâni, a ţine sub control, pentru a
tolera sau diminua impactul acestuia asupra
stării sale de confort fizic şi psihic.
 Lazarus şi Folkman (1984) l-au definit ca reprezentând
ansamblul eforturilor cognitive şi comportamentale
destinate controlării, reducerii sau tolerării exigenţelor,
cerinţelor externe şi/sau interne care ameninţă sau
depăşesc resursele unui individ.
 Termenul "coping strategy" sau "coping ability" este
utilizat în special în literatura anglo-saxonă în timp ce
"stratégie d'ajustement" (Dantchev, 1989; Dantzer, 1989)
se utilizează în cea de limba franceză.
 Personalitate

factori
de stres Perceperea Efecte
Solicitare
în mediul stresului negative
extern

Suport
Managerial

Identificarea Identificarea Măsurarea Măsurarea

riscurilor stresului perceput suprasolicitării efectelor stresului
 Răspunsurile individului la factori de stres,
răspunsuri necesare acestuia pentru a putea
face faţă situaţiilor respective pot fi de natură
cognitivă sau afectivă (exemplu:
transformarea în plan imaginar a unei situaţii
periculoase într-o ocazie favorabilă de profit
personal), dar şi forme de comportament
(înfruntarea deschisă a problemelor, adoptarea
unei conduite de evitare etc.).
 Studiile referitoare la strategiile de adaptare (de
"coping") au adus o schimbare fundamentală în
cercetările referitoare la stres, prin schimbarea
orientării acestora de la descrierea reacţiilor la stres la
descrierea şi cercetarea modalităţilor prin care
individul controlează factorii şi situaţia stresantă.
 Conform acestui nou mod de abordare a
problemelor, stresul nu trebuie căutat nici doar în
raport cu individul, nici numai la nivelul
evenimentului, ci în relaţia individ-mediu.
 Caracteristicile cantitative şi calitative ale unui
factor-stresor nu influenţează singure intensitatea
stării de stres; reacţia negativă la stres este rezultatul
dezechilibrului între exigenţe (interne sau externe) şi
resursele individului de a face faţă acestora. Factorii
agresori parcurg mai multe filtre individuale care
conduc la amplificarea sau diminuarea reacţiilor, în
funcţie de modul în care sunt percepuţi (apreciaţi,
evaluaţi) factorii respectivi.
Principalii mediatori ai relaţiei factor de stres-
tulburare a echilibrului individual (în principal
emoţional) sunt reprezentaţi de:
 perceperea stresului sub influenţa experienţei
anterioare cu acelaşi tip de stres, susţinerii sociale şi
religioase;
 mecanismele individuale de apărare a Eului, care
acţionează inconştient;
 eforturile conştiente: punerea în funcţiune a unui
plan de acţiune, recurgerea la diferite tehnici
(relaxare, exerciţii fizice etc.).
 Aceşti mediatori sunt antrenaţi în două procese de mediere
a relaţiei: autoevaluarea propriilor posibilităţi în raport cu
situaţia respectivă şi strategiile individuale de ajustare în
raport cu aceasta.
 Evaluarea reprezintă un dublu proces cognitiv de
apreciere a gradului de pericol pe care îl prezintă o
situaţie anumită şi care poate afecta individul şi a
resurselor personale de "coping".
 Este vorba de o evaluare primară a potenţialului
stresant şi una secundară a resurselor individuale de
adaptare.
 Evaluarea primară conduce la stabilirea semnificaţiei
pentru individ a factorului sau situaţiei stresante şi, în funcţie
de aceasta, la emoţii de o anumită calitate şi intensitate:
 pierdere - emoţii negative: frică, mânie, ruşine etc.
 ameninţare
 beneficiu - emoţii pozitive: pasiune, euforie

 Evaluarea secundară pornind de la întrebarea ce poate face

individul pentru a preveni o pierdere, o ameninţare sau pentru
a obţine beneficiul ajunge la a răspunde prin: schimbarea
situaţiei, acceptarea ei, fugă, evitare, căutarea unui plus de
informaţii, a unui suport social, acţiune impulsivă etc.
Strategiile alese sunt de două tipuri:
 centrate pe emoţii: au ca obiectiv reducerea tensiunii emoţionale fără
a schimba situaţia;
 centrate pe problemă: au ca obiectiv modificarea situaţiei, acţionând
indirect asupra emoţiilor.
 Procesul de evaluare a relaţiilor individ - eveniment este
influenţat de:
caracteristici individuale (resurse personale)
 credinte
 religioase (evenimente stresante sunt considerate ca încercări din
partea lui Dumnezeu, încercări pe care trebuie să le acceptam);
 în propria capacitate de control asupra stresului;
 rezistenţa la exigenţele exterioare (capacitatea de a ţine sub
control factorii şi evenimentele stresante);
 trăsături de anxietate, care determină tendinţe de a percepe
situaţiile de viaţă ca ameninţătoare, cu atât mai mult când
sunt noi şi ambigue.
 Variabile ambientale, care influenţează atât
perceperea situaţiei stresante, cât şi alegerea
strategiei:
 caracteristicilesituaţiei - natura pericolului,
durata, iminenţa etc.; dacă situaţia este evaluată
ca susceptibilă la schimbare, sunt utilizate mai
frecvent strategiile centrate pe rezolvarea
problemei; dacă situaţia este considerată ca
putând fi transformată sau, din contra, ca
nefiind controlabilă - se utilizează strategii
centrate pe reducerea tensiunii emoţionale;
Variabile ambientale, care influenţează atât
perceperea situaţiei stresante, cât şi alegerea strategiei:
 resursele sociale (suportul social) - reţeaua de susţinere
socială a individului, reprezentând ansamblul relaţiilor
interpersonale ale individului, care-i furnizează o legătură
afectivă pozitivă (prietenii, dragoste etc.), un ajutor practic
(material, financiar), informaţii şi aprecieri referitoare la
situaţie;
 este foarte important modul în care apreciază individul gradul
de susţinere socială - cu cât îl apreciază ca fiind mai mare, cu
atât îi creşte sentimentul capacităţii proprii de control a
situaţiei şi se reduce efectul negativ al stresului.
 Modalităţi de "coping"
 Aceste strategii de relationare cu stresul pot
modela conduita afectiva a individului în diferite
feluri:
 Modificând sensul orientarii atentiei - deturnând-o
de la sursa stresului (strategii de evitare) sau,
dimpotriva, dirijând-o catre aceasta (strategii de
vigilenta).
 Strategiile de evitare conduc la orientarea individului catre activitati de
substituire comportamentala sau cognitiva tinzând spre eliminarea
tensiunii emotionale (activitati sportive, jocuri, relaxare, etc.). Aceste
strategii sunt totusi mai eficace când sunt asociate cu cele de confruntare
cu evenimentul.

 Printre strategiile de evitare se enumera si o alta subgrupa mai putin

adaptativa - cea a strategiilor de fuga - individul crede, de exemplu, ca
scapa, se elibereaza de stres, daca bea, fumeaza sau foloseste
medicamente; în realitate este vorba doar de un ragaz temporar, putin
eficace si cu efecte secundare, pe termen mai mult sau mai putin lung,
nedorite, nocive pentru organism, atunci când situatia stresanta dureaza
mai mult.

Cercetarile arata ca aceste strategii de fuga sunt asociate cu anxietate,

depresiune si tulburari psihosomatice.
 Strategiile de vigilenta directioneaza atentia
individului spre situatia stresanta pentru a o controla
si preveni efectele stresului.
 Aceste strategii prezinta doua forme: de cautare a
unui plus de informatii si de punere în actiune a unor
solutii de rezolvare a situatiilor.
 Acest tip de strategii conduc la scaderea tensiunii
emotionale facilitând controlul asupra situatiei.
 Pot provoca însa si intensificarea starii emotionale,
atunci când informatiile suplimentare indica o mai
mare gravitate a situatiei decât cea apreciata initial
si/sau imposibilitatea de a o rezolva.
 Modificând semnificatia subiectiva a evenimentului -
recurgând la activitati cognitive, aparent de sfidare:
exagerarea aspectelor si implicatiilor pozitive ale situatiei,
evidentierea aspectelor umoristice ale acesteia (facând "haz
de necaz"), subevaluarea implicatiilor negative, reevaluarea
pozitiva etc.
 Aceste strategii sunt eficace pe termen scurt si când nu
exista o rezolvare momentana, pentru ca reduc tensiunea
emotionala.
 Modificând direct termenii actuali ai relatiei
individ-eveniment - prin punerea în functiune a
unor eforturi comportamentale active de înfruntare a
situatiei-problema în scopul rezolvarii acesteia prin
confruntare (spirit combativ) si/sau elaborarea si
realizarea unor planuri de actiune. Asemenea
strategii determina atât modificarea situatiei, cât si
reducerea tensiunii emotionale.

 Aceste trei modalitati de orientare a conduitei de adaptare la

stres determina modificarea modului de percepere a situatiei,
la reevaluarea potentialului stresant
Clasificarea strategiilor "coping" si
metoda de evaluare a acestora

 Plecândde la aceste diferite posibilitati de a

face fata evenimentelor stresante se
evidentiaza doua functii ale strategiilor de
tip coping: influenta asupra starii
emotionale si controlul asupra situatiei,
asupra problemei care genereaza starea de
stres.
 Metodologia pentru inventarierea diferitelor
strategii se bazeaza pe identificarea modalitatilor
de reactie în diferite situatii stresante, având la
baza marea variabilitate inter si intraindividuala
precum si utilizarea analizei factoriale pe un
numar suficient de subiecti.
 În scopul evaluarii strategiilor în functie de cele
doua dimensiuni principale amintite au fost
construite diferite scari-chestionare.
Dintre cele mai utilizate se pot cita cea a lui Lazarus si Folkman
(1984) - "The Ways of Coping Check-List" cu 67 itemi repartizati în 8
subscari: primele doua vizeaza strategiile centrate pe probleme, iar
celelalte sase, pe cele centrate pe starea emotionala:
1. rezolvarea problemei - cautarea de informatii ("am stabilit
un plan de actiune si m-am tinut de el")
2. spirit combativ sau acceptarea confruntarii
3. îndepartarea sau minimalizarea amenintarii
4. reevaluarea pozitiva
5. autoacuzare
6. fuga de evitare (mâncând, bând etc.)
7. cautarea unui suport social
8. stapânirea de sine.
 Alti autori nu sunt total de acord cu aceasta
clasificare. Suls si Fletcher (1985) utilizeaza
clasificarea care împarte strategiile în doua grupe
mari de evitare si de vigilenta, care opun strategiilor
pasive (evitare, fuga, negare, acceptare stoica) -
strategiile active (cautare de informatii, sustinere
sociala, planuri de rezolvare).

 Copingul, mai mult decât o simpla reactie la stres,

reprezinta o strategie multidimensionala de control,
a carei finalitate este schimbarea, fie a situatiei, fie
a aprecierii subiective.
 Criteriile de eficacitate a copingului sunt si ele
multidimensionale
-controlul sau reducerea impactului agresiunii asupra starii de
confort fizic si psihic conducând la reducerea excitatiei si
depresiunii;
-stilul activ centrat pe rezolvarea problemei este mai eficace
decât cel pasiv, centrat pe emotie;
-în functie de caracteristicile situatiei, de durata si
controlabilitatea ei:
•evitarea este eficace la un stres pe termen scurt;
•strategiile active sunt eficace la un stres pe termen lung;
•strategiile active nu sunt eficace în cazul unor situatii
necontrolabile.
 Este însa absolut necesar de a nu pierde din vedere întregul
biopsihosocial pe care îl reprezinta individul uman si de a
aborda problema formarii unor conduite adaptative
multidimensional, asa cum este activitatea profesionala, asa
cum este individul si asa cum sunt relatiile individ-activitate.
 “Dă-mi forţa de a mă lupta împotriva a ceea ce
poate fi schimbat, înţelepciunea de a accepta ce
nu poate suferi vreo schimbare şi inteligenţa de a
şti să fac diferenţa dintre cele doua!”
Organizarea muncii

Interactiune

Omul Sistemul Muncii

 Ce e de facut cu stresul?

 Trebuie sa intelegem ca stresul psihic este cauzat

doar de noi insine, de reactiile noastre la actiunea
mediului inconjurator: cantitatea stresului resimtit
depinde doar de natura gandurilor noastre! Alungati
din mintea voastra gandurile sumbre, nehotararea
si sovaiala. Inlocuiti-le cu ganduri pozitive, vesele,
constructive. Cum?
 Inceteaza sa te invinovatesti pe tine si pe cei din jur pentru cele trecute,
trage doar invataminte pentru viitor si apoi tine cont de ele!
 Nu fii ingrijorat pentru ziua de maine: sa te preocupe e ok, dar sa nu ajunga
sa te streseze viitorul. Gandeste-te doar ca astazi este ziua pentru care te
ingrijorai ieri. Cat s-a adeverit din temerile tale? Traieste doar pentru ziua
de azi, scoate maximul din ea. Doar asa iti poti pregati viitorul.
 Fii tu insuti! Nu incerca sa ii imiti pe altii. Aminteste-ti ca esti unic: ceea ce
poti face tu, nu poate nimeni in afara de tine!
 ”Ceea ce nu ne omoara, ne face mai puternici" - a spus Nietzche. Profita de
orice situatie grea pentru a te perfectiona.
 Nu incerca sa schimbi inevitabilul! Exista unele situatii care trebuie sa fie
asa, si nu pot fi altfel - accepta-le asa cum sunt. Aceasta nu inseamna sa
cedezi indata ce apar greutatile, doar incearca sa distingi improbabilul de
imposibil.
 Fii atat de ocupat, incat sa nu ai timp sa-ti macini grijile. Gaseste-ti un
hobby, o a doua slujba, o preocupare ce te pasioneaza, fiindca ocupatia
este cel mai ieftin medicament si cel mai eficient.
 Sa nu te supere criticile: inseamna ca ai fost remarcat! Mai bine asculta-
le si multumeste celor ce te critica. Astfel dai doua lovituri deodata: iti
dezarmezi criticul si ai o sansa sa iti corectezi greselile si sa te
perfectionezi.
 Inainte e a te agita pentru ceva, pune-ti intrebarea: "Merita?" In 99,99%
din cazuri sigur vei raspunde "NU".
 Alcatuieste-ti un program de actiune pentru fiecare zi si urmareste-l
riguros. Vei evita astfel pierderea inutila de timp cu visarea sau ezitarea,
si vei avea certitudinea ca nu ai uitat nimic din ce ai facut.
 Rezolva-ti problemele, una dupa cealalta, dupa importanta lor; termina
mai intii cu cele mai importante. Daca ai ceva de neplacut sau plictisitor
de facut, incepe cu aceasta, apoi treci la activitatile pe care le agreezi. Si
ce este cel mai important: rezolva-le atunci cand apar, nu le amana nici
o secunda. Lucrand conform acestor trei principii, vei scuti o gramada
de nervi si timp.
 Inca nu a murit nimeni prin lipsa de somn. Nu insomnia te distruge, ci
ingrijorarea din cauza ei. Mai bine scoala-te si citeste ceva sau lucreaza
pana devii somnoros. Cand te culci sa nu te intereseze ca vei dormii,
doar inchide-ti ochii, relaxeaza-ti muschii si odihneste-te.
 Daca simti ca lucrurile incep sa se incurce, inseamna ca ai ajuns la un
impas. Inainte de a-ti smulge parul din cap, scoate o coala goala de hartie
si noteaza-ti aceste trei intrebari: "Ce ma nelinisteste?", "Ce pot face?",
"Cum voi actiona?". Tot aici, raspunde la ele si apoi actioneaza!
 Misca-te! Stiti ca 2/3 din structura organismului este destinat miscarii?
Aparatul locomotor este format din aproximativ 400 de muschi scheletici
si 208 oase ce trebuie puse la treaba, altfel 2/3 din corp "mor". Orice
forma de sport, jogging, tenis, inot, culturism, aerobic sau fotbal, etc - in
afara de faptul ca imbunatateste starea generala a organismului, te
descarca total de tensiunile acumulate in timpul activitatii de zi cu zi,
adica de stres.
 Relaxeaza-te in mod regulat. Asa vei induce o stare de calm si liniste in
organism, ce te vor detasa de presiunea psihica, uneori devenita
insuportabila.
 “Important este nu ceea ce ti se intampla, ci felul in care
reactionezi” Hans Selye, medic austriac

 Un cantec la moda in urma cu cativa ani spunea “Life is a

rollercoaster”…

 Pentru cine nu stie, un rollercoaster este acel trenulet din parcurile de

distractie, care merge pe o șina suspendata, avand o multime de suisuri si
coborasuri, unele dintre ele foarte abrupte, incat trebuie sa te gandesti de
multe ori inainte de a-ti lua inima in dinti pentru a incerca senzatia.
 La fel este si viata noastra. In permanenta suntem nevoiti sa urcam si sa
coboram, fie ca vrem, fie ca nu. Sarcina noastra cea mai dificila este sa
facem fata acestor incercari adesea neprevazute, pastrandu-ne sanatatea
fizica si mentala. Agentii stresori sunt factorii care modeleaza “șina” pe
care circula trenuletul in care ne aflam fiecare dintre noi.