Universitatea de Medicină și Farmacie “Nicolae Testemițanu”

Catedra de Igienă Generală

STRESUL PROFESIONAL
LA LUCRĂTORII
MEDICALI

Student: Sprîncean Mădălina, gr.M1809

Profesor: Serbulenco Aliona

Chișinău, 2019
 CUPRINS:
- Definiții
- Istoric
- Model al stresului
- Boala sec.XXI
- Tipuri
- Cauze
- Consecințe
- Statistică
 Definiții:
- Stresul poate fi definit ca o stare de dezechilibru, de tensiune și discomfort, o reacție
anormală, nefavorabilă a organismului uman provocat de momente tensionate trăite repetat.

- Stresul reprezintă "colecția" de temeri, frământări, griji de toate tipurile și conflicte, care
contribuie la dereglarea echilibrului intern al organismului, afectând grav sănătatea.

- La locul de muncă, stresul se manifestă ca rezultat al unor resurse psihice și fizice

insuficiente pentru a face față solicitărilor profesionale.
- În acest caz vorbim de stresul profesional, care apare
atunci când exigențele profesionale
depășesc resursele
de care dispune ființa umană.
- “Când constrângerile ating o valoare critică specifică
materialului, se produce ruptura” J.Courbon
 Istoric:
 Termenul de stres a fost introdus de biochimistul canadian
Hans Selye în anul 1950.
El definește stresul ca un “sindrom general de adaptare”
pentru a desemna un ansamblu de reacții adaptive ale
organismului la acțiunea nespecifică a unor “agresori fizici” care vin din
mediul extern.

 Sindromul general de adaptare comportă trei stadii:

- de alarmă;
- de rezistență;
- de epuizare;

- Cel mai frecvent și, totodată, cel mai devastatot factor stresant
îl constituie mediul de muncă care respectiv
determină stresul profesional.
 Modelul Mediu-Persoană-Mediu
• Este unul dintre primele modele ale stresului
ocupațional, fiind dezvoltat de psihologii
Universității și Institutului de Cercetări Sociale
din Michigan.

• El susține ideea că reacțiile la stres au loc în

momentul în care relația dintre persoană și
mediu este în dezechilibru.

• Se arată că "prezența unor carențe între

particularitățile individuale ale persoanei
(aptitudini, trasaturi de personalitate, valori,
etc.) si mediu (solicitari, conditii de munca,
etc.) pot conduce la neîndeplinirea
trebuintelor individuale sau neîndeplinirea
cerintelor muncii". Acestea pot duce la
crearea unei stari stresante, si, implicit, la
reflectarea ei în diferite reactii individuale.
 “O nouă boală a sec.XXI”
- Stresul profesional la medici este o problemă universală.

- În rândul lucrătorilor medicali, problematica stresului profesional

este mereu actuală, dat fiind specificul activității pe care aceștia
o desfășoară și care implică un nivel ridicat al solicitării în plan
fizic, cognitiv, dar și emoțional.

- Această ocupație reprezintă una dintre cele mai solicitante,

întrucât branșa profesională a lucrătorilor medicali este chemată
să răspundă nevoilor imediate de ajutor pe care le au persoanele
din toate categoriile populației, care se află într-o suferință acută
sau cronică.

- Permanent, lucrătorul medical este pus în situația de a răspunde

unor multiple solicitări, de a acționa rapid, de a lua decizii
flexibile, de a intra în contact cu alte persoane aflate în suferință,
care le solicită ajutorul și își pun toate speranțele în ei.
TIPURI:
● Stresul poate fi cauzat de diferiți agenți stresori atât la locul de muncă,
cât și în afara acestuia. El poate avea diferite cauze și diverse forme de
manifestare.
Unele persoane se pot adapta mai bine la agenții stresori, altele mai puțin,
în funcție de personalitate și circumstanțe.
Stresul, în general, și stresul profesional, în special delimitează 2 tipuri:

• stresul cu caracter benefic sau “eustress-ul”, care motivează și

mobilizează persoana în activitatea profesională;
• stresul cu caracter negativ sau “distress-ul”, cu impact nefavorabil asupra
sănătății persoanei stresate.
 CAUZE:
 Volum de lucru supraîncărcat (afluența mare de pacienți, efort fizic permanent,
deplasări, rezistență la oboseală fizică și psihică);

 Program de lucru nerespectat, implică numeroase ture de noapte sau de zi,

program ce trebuie împăcat într-un mod judicios cu rezolvarea îndatorărilor și
responsabilităților cotidiene;

 Veniturile insuficiente raportate la volumul de muncă;

 Presiunea reglementărilor legislative, sarcinile birocratice (aplicarea procedurilor clinice se face

conform unui protocol foarte strict);

 Lipsa sentimentului de împlinire; lipsa de sprijin și suport;

 Necesitatea acordării imediate a ajutorului de specialitate;

 Necesitatea interacțiunii cu un mare număr de persoane

( numeroase cerințe și atitudini);

 Nivelul ridicat al solicitării în plan emoțional.

• Datorită devotamentului lor înalt şi conştiincios faţă de meserie, ei
devin la un moment dat nu doar buni profesionişti, dar şi nişte fiinţe
vulnerabile: mereu obsedate de muncă, cu gândul neostenit la
perfecţionare, la menajarea spaţiului de acţiune, la deţinerea controlului
absolut.

• Toate aceste cerinţe exagerate provoacă dezechilibrul interior, ce

degenerează în stres profesional.

• Mulţi medici suferă de „fantezia salvării”, făcând tot felul de lucruri

pentru pacienţi, asumându-şi toată responsabilitatea în privinţa
însănătoşirii lor. Vor cu orice preţ să schimbe comportamentul
pacientului, să-l vindece sau să-l salveze. Ei nu acceptă ideea că uneori
pacientul chiar nu poate fi vindecat.

• Deci, în cazul medicilor, stresul profesional rezultă din starea deficitară

de timp, din munca intensă, suprasolicitată şi responsabilitatea
excesivă, precum şi din cauza, că, sesizând condiţiile proaste de
muncă, ei nu pot influenţa îmbunătăţirea lor, în timp ce aşteptările
pacienţilor şi ale societăţii, în general, cresc pe zi ce trece.
Răspunsul organismului la stres
Emoțiile negative se asociază cu eliberarea substanțelor
toxice.

Glanda suprarenală eliberează hormonii de stres cortizolul,

adrenalina și noradrenalina.

Adrenalina crește T/A, care în timp provoacă hipertensiune.

Cortizolul provoacă funcționarea anormală a endoteliului în

interiorul vaselor de sânge ce provoacă declanșarea
aterosclerozei, riscul de infarct sau accident cerebral.

Când creierul sesizează stresul, activează SNA cu sporirea

activității intestinale. Astfel, se poate declanșa sindromul
colonului iritabil, și poate crește sensibilitatea intestinului la
acis- produce senzația de arsură la stomac.

Stresul poate modifica compoziția și funcționarea bacteriilor

intestinale, care poate afecta digestia și starea generală de
sănătate.
 Emoționale:
• Nervozitate și iritabilitate
• Anxietate, insecuritate
• Deprimare
• Încordare nervoasă
• Subestimare
• Pierderea încrederii în sine
• Lipsa motivației, satisfacției
în muncă
• Persistența gândirii negative
Fizice:
• Cefalee
• Hipertensiune
• Stare de oboseală
• Palpitații
• Indigestie
• Dificultăți respiratorii
• Creștere sau scădere
rapidă în greutate
• Imunitate scăzută
• Creșterea frecvenței
îmbolnăvirilor
Comportamentale: Intelectuale:
• Neliniște, agitație • Dificultăți în luarea
• Sociabilitate redusă deciziilor
• Pierderea apetitului sau • Tulburări de memorie
supraalimentare • Incapacitate de
• Consum crescut de concentrare
alcool, tutun • Tulburări ale somnului
• Tendința de a se certa, • Lipsă de ordine în
abuzuri verbale gândire
• Productivitate scăzută • Erori
• Persistența gândirii • Persistența gândirii
negative negative
 Burnout-ul ca epuizare profesională
 O consecință a expunerii cronice la factori de stres este sindromul „burnout”, care a
fost denumit astfel pentru prima dată în anul 1974 de către Freudenberger pentru a
descrie o stare fizică şi mentală epuizată a omului (medicului), ce conduce la crearea
unei imagini şi poziţii nefavorabile la locul de lucru, o renunţare la implicare
personală. Acesta este, de fapt, sindromul stresului cronic la locul de muncă.

❏Agentia Europeana pentru Securitatea si Sanatatea Muncii estimeaza ca o treime

dintre medici sufera de burnout, iar 10% dintre ei ajung sa aiba deteriorari grave ale
starii de sanatate, cum ar fi depresia severa sau alte tulburari psihiatrice, boli
degenerative, abuzul de alcool sau droguri.

Sindromul „burnout” are trei dimensiuni ale simptomatologiei:

1.Epuizare emoțională provocată de muncă (oboseală, neputință de a empatiza, lipsă de
energie, semne fizice precum dureri abdominale sau de cap);

2.Depersonalizare (atitudine cinică, sentimente impersonale și distanțare față de

pacienți);

3.Scăderea performanței (sentimente de incompetență, ineficiență, inadecvare, dificultate

de concentrare).
Care sunt strategiile de adaptare la stres la nivel individual?

 Ce este copingul?

Copingul este un ansamblu de mecanisme si conduite pe care individul le plaseaza

între el si evenimentul perceput ca amenintator, pentru a stapâni, a tine sub control,
pentru a tolera sau diminua impactul acestuia asupra starii sale de confort fizic si
psihic.

Strategiile de coping ale stresului ocupaţional, la nivel individual, sunt:

-strategii de natură psihologică (organizarea propriei vieţi, evaluarea realistă a
propriei persoane şi a propriilor aspiraţii;

-strategii de natură fizică/fiziologică (dietă, exerciţii fizice, somn odihnitor);

strategii de schimbare a propriului comportament/managementul timpului liber,
folosirea răspunsului de relaxare, cultivarea unor prietenii trainice pentru suportul
social;

-strategii de schimbare a mediului de muncă (angajarea într-un loc de muncă mai

puţin solicitant.
 Date statistice:
Pe plan mondial, problematica sănătății în muncă a
cunoscut o revalorizare în ultimii ani, iar stresul ocupațional
a constituit o prioritate.
Cercetări recente relevă un fapt îngrijorător și anume acela
că stresul ocupațional este astăzi a doua problemă de
sănătate de muncă, după afecțiunile musculo-scheletale.
Peste 28% dintre lucrătorii din Uniunea Europeană,
respectiv peste 40 de milioane de persoane fiind afectate
în mod direct.
Femeile sunt afectate mai mult decât bărbații de stres.
Stresul în muncă este cauza a peste 50% din
absenteism; a peste un sfert din totalul
concediilor medicale a căror reprezintă cel
puțin două săptămâni de absențe de la
serviciu.
Antrenează, estimativ, costuri de peste 20
miliarde de euro, la nivelul UE, reprezentând
pierderi în timp de lucru și costuri de
sănătate.
 Top 10 specialități medicale cele mai
- Chirurgie generală
stresante:
- Neurologie

- Medicină de familie

- Medicina de urgență

- Anesteziologie

- Pediatrie

- Obstetrică și ginecologie

- Psihiatrie

- Oncologie

- Cardiologie
 Concluzie
Practicarea unei meserii din domeniul medical este foarte solicitanta. Stresul se
datoreaza faptului ca personalul medical trebuie sa raspunda nevoilor pacientilor
si a familiilor acestora intr-un timp foarte scurt, iar cunostintele si procedurile
medicale includ, uneori, limitari si incertitudini. Orice erorare sau greseala vine
cu un cost uman foarte mare, poate pune in pericol viata unui pacient si, de foarte
multe ori, este ireversibila. Mai mult decat atat, munca de noapte, munca in
schimburi si ore prelungite de lucru sunt foarte frecvente in domeniul profesiilor
medicale.

Astfel, este fundamental să înțelegem că medicii nu sunt roboţi, ci ființe umane,

care au nevoie la rândul lor de mulţumire şi înţelegere din partea pacienţilor şi a
societăţii în general.
 “Cea mai bună armă
împotriva stresului este
capacitatea noastră de a alege
gândurile pe care le gândim”
-William James-
Mulțumesc pentru atenție!
 Bibliografie
● 1. Ursu Mihaela Andreea. Stresul organizaţional. Modalităţi de identificare, studiere,

prevenire şi combatere. Ed. „Lumen”, Iaşi, 2007.

● 2. Avram Eugen. Psihologie organizaţional-managerială. Tendinţe actuale. Ed.

„Polirom”, Bucureşti, 2008.

● 3. Revista de Psihologie organizaţională. Vol. VI. Nr.1-2/200