TULBURARI FUNCTIONALE

1. EUSTRES SI DISTRES
2. SCALA EVENIMENTELOR STRESANTE
3. RASPUNSURI SOMATICE, COGNITIVE, EMOTIONALE, COMPORTAMENTALE LA
STRES
4. FACTORI DE STRES IN PROFESIA MEDICALA – L.T.

1. EUSTRES SI DISTRES
Definitie: Stresul reprezinta reactia organismului la factorii exteriori interpretati ca fiind disturbatori.

- Costurile societăţii legate de efectele stresului sunt extrem de mari. Organizaţia Mondială a Sănătăţii estimează că
50% din totalul cauzelor de mortalitate se datorează stilului de viaţă, în care stresul are un rol preponderent în
adoptarea unor comportamente inadecvate.

- Bolile cardiovasculare, tulburările mentale, dependenţa de substanţe au devenit boli ale civilizaţiei, asociate
termenului de stres.

- Stresul a fost şi rămâne unul dintre cele mai disputate concepte din istoria ştiinţei: fiziologii şi endocrinologii
dovedesc experimental că stresul este un răspuns al organismului la stimulările externe; sociologii ne sugerează că
stresul se datorează caracteristicilor mediului în care trăim, iar psihologii argumentează că stresul rezultă din
perceperea unei stări de autoineficienţă. Lazarus afirma ca : "stresul este o relaţie particulară între persoană şi mediu,
în care persoana evaluează mediul ca stimul ce impune solicitări care depasesc resursele proprii şi ameninţă starea sa
de bine.
- Prima descriere a relaţiei dintre stres şi boală datează din 1910 şi aparţine lui Sir W. Osler, care consemna că
angina pectorală este o boală caracteristică oamenilor de afaceri, intens absorbiţi de munca lor (1973).
Relevarea relaţiei dintre psihic şi somatic a determinat apariţia Psihosomaticii, marcată în special de studiile
lui Dunbar (1938) şi Alexander (1950)

Astăzi, un număr mare de cercetări încearcă să elucideze rolul predispozant sau precipitator al stresului pentru diverse
boli Dezvoltarea unei noi ramuri interdisciplinare, şi anume Psihoneuroimunologia este relevantă în acest sens (Ader,
1982, Whalley şi Page, 1989, Băban, 1992).
Ignorarea rolului personalităţii şi situaţiei în răspunsul individual face ca demersul de cunoaştere să devină
incomplet şi inadecvat.
- STRESUL NU ESTE CEEA CE MI SE INTAMPLA, CI CEEA CE CRED EU CA MI SE INTAMPLA !
- La începutul secolului al XX-lea, fiziologul american Walter Cannon (1929), utilizează termenul de stres pentru a
demonstra existenţa unor mecanisme homeostatice specifice de protejare a organismului împotriva agenţilor
perturbatori (1929). Aceste mecanisme de natură fiziochimică, enzimatică, endocrină şi nervoasă, in conditiile
modificarii mediului, menţin constante:

• temperatura corpului,
• pH,
• nivelul sanguin de glucide, lipide, proteine, minerale

-In 1983, Selye introduce termenii de :

- eustres (stimulare optimă, adaptare)
- distres (solicitare intensă, prelungită, supraîncărcare, efecte de încordare şi tensionare, de dezadaptare).

EUSTRES :

1
 - stresul bun
- organismul este pregatit sa faca fata unor situatii dificile
- este vorba despre echilibrul dintre
o provocări și rutină,
o solicitări și resurse
o efort și recompense
o adrenalină și serotonină
- este insotit de eliberarea ADRENALINEI ( creste dimineata pana in jurul orei 11.00 cand intervine
suprasolicitarea, dupa care scade la pranz, creste dupa-amiaza, apoi scade seara pentru a permite aparitia
somnului)
- SEROTONINA = aduce relaxarea, se produce in timpul somnului
Trezirea se produce cand se acumuleaza maximum de serotonina
In cazul somnului agitat, perturbat, inseamna ca exista un nivel crescut de adrenalina.
- Atât la bărbaţi cât şi la băieţii de vârstă şcolară secreţia de adrenalină este mai mare decât la persoanele de sex
feminin (1986).

DISTRES :
- Atât supraactivarea cât şi subactivarea induc stres exprimat prin modificări în plan fiziologic, psihologic şi
comportamental cu repercursiuni asupra nivelului performanţei umane.
- stres de suprasolicitare : supraîncărcare a activităților zilnice, suprastimulare senzorială, frustrare, agitație
- stres de subsolicitare : lipsa alternativelor, lipsă motivație și mobilizare a resurselor, lipsa flexibilității,
folosirea excesivă a automatismelor. Se produce distrugerea substantei albe din neuroni ; aceștia mor prin
nefolosirea conexiunilor neuronale !!!

Un stimul exterior este evaluat :

a. Ca situatie obisnuita, cunoscuta, de rutina ( se activeaza parasimpaticul) ;
b. Ca situatie noua, neobisnuita, periculoasa, ce solicita efort si determina instaurarea starii de alerta (se
activeaza simpaticul)
- Cel mai frecvent, stresul se manifesta prin alergii cutanate si herpes (deoarece pielea si SN se dezvolta din
aceeasi foita embrionara). In general, virusul herpesului este slab ; el se poate dezvolta doar in situatii de stres.
- Perioadele stresante din viata noastra solicita rezistenta din partea organismului ; organismul « fura » energia
de la sistemul imunitar (acesta se prabuseste prin epuizare)

2
2. FAZELE STRESULUI :
I. faza de mobilizare
- individul intelege contextul situatiei stresante si isi mobilizeaza resursele
II. Faza de rezistenta la stres
- 2-3 ani
- Doarme putin
- Tulburari intestinale (digestive), colon iritabil, alergii, raceli frecvente
III. Faza de epuizare
- 6-9 luni
- Organismul cedeaza, somatizand stresul prin :
Atacuri de panica : 2-3/an = normale ; 2-3/saptamana = semn de epuizare a resurselor
Depresii (deficit emotional si cognitiv)
Tulburari functionale : dureri de cap, febra, varsaturi…

Dupa 8-10 ani de cicluri repetate de stres apar : tensiune arteriala, boli renale, cancer…

2. FACTORII DE STRES – SCALA EVENIMENTELOR STRESANTE

Stresorii sau factorii de stres sunt evenimente sau condiţii ale mediului, suficient de intenşi sau frecvenţi
care solicită reacţii fiziologice şi psihosociale din partea individului. (Elliot şi Eisdorfer, 1982).

Sursele de stres de la nivel familial sunt multiple:

• apariţia unor noi membrii în familie,

• personalităţi şi sisteme de valori diferite între membrii familiei,
• conflicte maritale şi filiale,
• divorţ,
• comunicare redusă,
• alcoolism,
• violenţă intrafamilială,

3
 • boala,
• invaliditatea,
• decesul unui membru al familiei
o deoarece familia reprezintă de cele mai multe ori universul individului, fisurile sau eşecurile
funcţionării ei se transformă în factori de stres acuţi sau cronici.

Factorii de stres profesionali provin din:

• ambianţa fizică: pericol fizic, zgomot, vibraţii, temperatură, noxe, iluminat etc.;
• ambianţa socială: relaţii interpersonale reduse, lipsa cooperării, atitudini critice sau dictatoriale,
nesiguranţa locului de muncă etc;
• caracterul şi organizarea muncii: suprasolicitare/subsolicitare, muncă repetitivă, ritm impus, orar
prelungit, munca în schimburi, nivel de responsabilitate şi decizie, automatizare excesivă,
ambiguitatea sarcinii sau a rolului, control redus, perspective de avansare.
• Şomajul, care implică pierderea resurselor financiare de trai, are drept consecință scăderea stimei de
sine, schimbarea statusului social, ducând la izolare şi inactivitate.

SCALA EVENIMENTELOR STRESANTE DIN VIAȚA UNUI INDIVID (0 – 100%)

1. Decesul copilului sau partenerului de viață = 100

2. Divorțul = 73
3. Separarea = 65
4. Sfârșitul detenției = 63
5. Decesul unui membru apropiat al familiei = 63
6. Accident sau maladie personală = 53
7. Dispute conjugale = 50
8. Concediere = 47
9. Pensionare = 45
10. Modificări ale stării de sănătate a unui membru din familie = 44
11. Graviditate = 40
12. Disfuncții sexuale = 39
13. Apariția unui nou membru în familie = 39
14. Reorientare profesională = 39
15. Schimbarea statutului financiar = 39
16. Decesul unui prieten apropiat = 38
17. Neplăceri juridice = 29
18. Părăsirea domiciliului de către copil = 29
19. Realizarea personală incompletă = 28
20. Renunțarea la obiceiurile personale = 24
21. Dificultăți în relația cu șeful = 23
22. Schimbarea orarului sau a condițiilor de muncă = 20
23. Schimbarea domiciliului (a școlii) = 20
24. Schimbare în programul de distracție = 19

4
25. Modificarea obiceiurilor alimentare = 13
26. Vacanțe, Sărbători de Crăciun… = 12

3. RASPUNSURI SOMATICE, COGNITIVE, EMOTIONALE, COMPORTAMENTALE

LA STRES

FIZIOLOGICE EMOŢIONALE

Sistem scheleto-muscular:

o tensiune musculară, ticuri, bruxism, - frustrare, ostilitate,

dispnee, hiperventilaţie. - anxietate, tensiune,

Sistem cardiovascular: - nervozitate, nelinişte,

o tahicardie, aritmii, presiune arterială crescută - depresie, demoralizare,

Sistem gastrointestinal: - insatisfacţie,

o sialoree, uscăciune, intensificarea - labilitate,

tranzitului gastrointestinal - autoevaluare negativă,

Sistem imun: - culpabilitate, alienare.

o modificări la nivelul imunoglobulinei - sentiment de neputinţă

IgA, IgE, IgG, IgM;

Nivel dermal:

o modicări în conductanţa electrică a pielii,

a potenţionalului electric, hipertranspiraţie.

COGNITIVE COMPORTAMENTALE

- deteriorări ale memoriei de scurtă si de lungă durată - scăderea performanţei

- scăderea gradului de concentrare - instabilitate şi fluctuaţie profesională

- creşterea ratei de erori şi confuzii - absenteism;

- scăderea capacităţii de decizie, - evitare/evadare, pasivitate

de planificare şi organizare - agresivitate/intoleranţă/ dezacord;

- căutare redusă de informaţii - deteriorarea relaţiilor interpersonale,

- evitare sau negare - accidente

- inhibiţii şi blocaje - răspuns "totul sau nimic"

- creativitate redusă - excesul sau pierderea apetitului,

- ideaţie obsesivă şi iraţională - insomnii;

- toleranţă redusă la criticism - utilizare crescută de alcool, tutun, cafea, tranchilizante

- suicid

4. FACTORI DE STRES IN PROFESIA MEDICALA – L.T.

Analizați sursele de stres ce actionează asupra stării de confort fizic și psihic pentru asistentul medical.

5
Exerciţii şi aplicaţii

1. Prezentaţi relaţia dintre stres şi starea de sănătate, făcând referire la conceptul de stil de viaţă.

2. Ilustraţi printr-un exemplu afirmaţia: STRESUL NU ESTE CEEA CE MI SE INTAMPLA, CI CEEA CE CRED EU CA
MI SE INTAMPLA.

3. A.I. şi B.S. au absolvit şcoala postliceală sanitară. A.I. va lucra ca asistenta la oftalmologie, iar B.S. la oncologie. In care
dintre cele două cazuri consideraţi că probabilitatea de apariţie a sindromului de extenuare este mai mare. De ce?