1

CURS 10

IMAGISTICA PRIN RADIOUNDE REZONANŢA MAGNETICĂ

NUCLEARA (RMN sau IRM)
Cunoscuta sub mai multe denumiri – cea veche RMN (Rezonanta
Magnetica Nucleara) si cea noua, IRM (Imagistica prin Rezonanta
Magnetica) este o tehnica imagistica avansata, care utilizeaza un camp
magnetic foarte puternic pentru putea “vedea” in interiorul corpului.
Tehnica IRM nu presupune folosirea de radiatii sau iradiere nociva, pana
in prezent nu exista dovezi ca rezonanta magnetica ar putea avea efecte
nocive asupra organismului.
Imagistica prin rezonanţă magnetică este o investigatie care foloseşte un
camp magnetic şi pulsuri de radiofrecvenţă pentru vizualizarea imaginii
diferitelor organe şi ţesuturi ale corpului omenesc. În multe din cazuri
RMN oferă informaţii care nu pot fi vizualizate prin radiografie,
ultrasonografie sau tomografie computerizată. În timpul RMN regiunea
corpului ce trebuie investigată este plasată într-un aparat special care
reprezintă un magnet uriaş. Informaţiile furnizate de RMN pot fi stocate
şi salvate într-un computer. În anumite cazuri, se poate utiliza o
substanţă de contrast pentru a vizualiza mai clar anumite structuri ale
corpului. In organism, nucleele celulelor se comportă ca nişte mici
magneţi care, plasaţi într-un câmp magnetic extern puternic, se vor
orienta faţă de acesta paralel (starea excitată) sau antiparalel (starea
fundamentală). Trecerea între cele două orientări se face prin absorbţia
sau emisia de radiounde (unde electromegnetice de radiofrecventa).
Ofera imagini foarte precise pentru ţesuturile bogate în apă (moi).
 2

Echipamentul RMN
Magnetul - este piesa centrală a instalaţiei RMN - el trebuie să producă
un câmp magnetic extern cât mai uniform.
Bobinele de radiofrecvenţă - forma şi dispoziţia acestor bobine depind
substanţial de sistemul magnetic principal, de regulă, au o formă de şa .
Gradienţii de câmp magnetic - se produc prin curenţi electrici care
circulă în spire din materiale conductante, cu geometrii variate.
Calculatorul - controlează parametri fizici aleşi de operator.
 3

Constituie o metodă non-invazivă de examinare. Se bazează pe

proprietatea (descoperită în anul 1946) că nucleele se comportă ca nişte
magneţi în prezenţa unui câmp magnetic intens. Nucleele de hidrogen
sunt animaţi de mişcarea în jurul propriului ax - spin nuclear.

Etapele obţinerii imaginii prin RMN

-Specimenul examinat (corpul uman) este supus unui câmp magnetic
exterior foarte puternic.
 4

-Corpului i se aplică apoi un câmp magnetic oscilant din zona de

radiofrecvenţă a specimenului electromagnetic, adică a unei unde de
radiofrecvenţă (RF) ce determină rezonanţa nucleilor.
-Radiaţia electromagnetică (unda de RF) este apoi suprimată iar nucleii
continuă să oscileze, emiţând ei însăşi - ca particole cu sarcină electrică -
o undă de RF care poate fi detectată ca semnal rezonant magnetic al
nucleilor. Recepţia semnalului este posibilă prin faptul că unda
respectivă induce un curent electric într-o bobină construită în acest
scop.
-Acest semnal este transmis unui computer, care îl transformă, prin
prelucrare digitală, în semnale optice elementare (pixeli).
RMN se efectuează pentru diagnosticarea anumitor afecţiuni: neuro-
musculo-scheletale, tumori, afectări vasculare, etc. Prin folosirea unei
substante de contrast în timpul RMN se pot vizualiza foarte clar anumite
ţesuturi. In general imaginea este comparabilă cu cea obtinuta prin CT -
sub unele aspecte suprioară pentru ca permite un contrast superior,
imaginile sunt uşor de recunoscut. Agenţii de contrast folosiţi în RMN
au la bază Gadoliniu - folosit în investigarea lichidului cefalorahidian -
face ca imaginea să fie mai luminoasă
RMN se efectuează, de regulă, de către medicul specialist în rezonanţa
magnetica, rezultatele vor fi interpretate de către acesta. De asemenea,
alţi medici sunt capabili să interpreteze RMN. Pacientul va scoate toate
obiectele de metal (ca dispozitive pentru auz, plăci dentare, orice tip de
bijuterii, ceasul, agrafe de păr, etc) de pe corp, deoarece există riscul ca
aceste obiecte să fie atrase de către magnetul folosit pentru efectuarea
investigatiei. In cazul în care pacientul a suferit un accident sau dacă
lucrează cu metale, există posibilitatea ca acesta să prezinte fragmente
de metal la nivelul regiunii cefalice, în ochi, pe piele sau coloana
vertebrală. De aceea se recomandă efectuarea unei radiografii înainte de
efectuarea RMN pentru a stabili dacă testul RMN se poate efectua.
Pacientul va trebui să se dezbrace complet, în anumite cazuri pacienţii
 5

pot păstra o parte din haine, dacă nu incomodează, in functie de

segmentul care se examineaza. În cazul în care se permite păstrarea unor
haine, pacientul va trebui să golească buzunarele de orice monede sau
carduri cu benzi magnetice inscripţionate, deoarece prin RMN acestea se
pot demagnetiza.
În timpul testului, pacientul se va întinde pe spate pe masa
dispozitivului. Capul, toracele şi membrele pot fi fixate cu nişte curele
pentru a menţine pacientul nemişcat. Masa va aluneca în interiorul unui
dispozitiv care conţine magnetul. Un dispozitiv în formă de colac poate
fi plasat peste sau în jurul regiunii care urmează să fie scanată. Unele
tipuri de RMN (numite RMN deschise) sunt construite asfel încît
magnetul nu înconjoară corpul în întregime. Unii pacienţi devin agitaţi
(claustrofobicii) în interiorul magnetului RMN. Dacă pacientul nu poate
menţine poziţia nemişcată i se va administra un medicament sedativ
pentru relaxare. Dispozitivele cu sistem deschis pot fi utile în cazul
pacienţilor claustrofobici. În interiorul scannerului, pacientul va auzi un
ventilator şi va simţi aerul mişcîndu-se. De asemenea, se mai pot auzi
diverse zgomote. Unele aparate prezintă căşti sau dopuri pentru urechi
pentru a reduce din zgomot. Este foarte important ca pacientul să nu se
mişte în timpul scanării. Pacientul va fi rugat să îţi ţină respiraţia pentru
scurte perioade de timp. În timpul efectuării testului, pacientul va fi
închis în camera de scanat, însă va fi supravegheat prin intermediul unei
ferestre transparente si poate comunica printr-un microfon cu
examinatorul. În cazul în care este necesară utilizarea unei substanţe de
contrast, aceasta va fi administrată la nivelul venelor periferice ale
braţului pacientului. Substanţa de contrast va fi administrată în 1 pană la
2 minute. Apoi se pot efectua o serie de clişee. RMN durează de obicei
30 pană la 60 minute dar se poate prelungi pană la două ore. Campul
magnetic folosit de dispozitiv nu produce durere. Masa pe care se
întinde pacientul poate fi incomoda iar camera poate fi mai racoroasa.
Pacientul poate fi speriat sau iritat. În cazul în care se foloseşte substanţa
de contrast, poate apărea senzaţie de răceală sau căldură în timpul
 6

introducerii substanţei la nivel venos. În cazuri rare, pot apărea: -

furnicături la nivelul cavităţii bucale, în cazul în care pacientul prezintă
dentiţie de metal; - încălzirea zonei care se examinează - acest lucru este
normal. Medicul specialist trebuie informat dacă apare senzaţie de
greaţă, vomă, cefalee, ameţeală, durere sau dificultăţi de respiraţie.
Nu există efecte adverse secundare expunerii campului magnetic folosit
pentru RMN.Magnetul deregleaza un ceas care se află în apropierea lui.
Dacă pacientul prezintă fragmente metalice la nivelul ochiuluiefectuarea
RMN poate afecta retina. Dacă există suspiciunea că ar exista fragmente
metalice la nivelul ochiului se recomandă efectuarea unei radiografii
înainte de efectuarea RMN iar, in cazul în care radiografia a depistat
fragmentele metalice la nivelul ochiului, se interzice efectuarea RMN.
Tatuajele sau machiajul permanent pe baza de pigment ce conţine fier
pot provoca iritaţii ale pielii. Majoritatea reacţiilor sunt moderate şi pot
fi tratate cu antialergice. Există un risc scăzut de infecţie la nivelul venei
pe care se introduce substanţa de contrast.
Imagistica prin rezonanţă magnetică este indicată pentru:
-regiunea cefalică - poate detecta tumori, anevrisme, sangerări la nivel
cerebral, leziuni nervoase şi alte afecţiuni ca şi cele cauzate de un
accident vascular cerebral, afecţiuni ale globului ocular, ale urechilor.
-regiunea toracică - poate vizualiza cordul, valvele cardiace şi vasele
coronare, poate stabili dacă plămanii sau inima sunt afectate, poate fi
folosit pentru diagnosticarea cancerului de san sau pulmonar. - vasele
sanguine - poate folosi pentru vizualizarea vaselor de sange şi a
circulaţiei sângelui prin vase - angiografie prin rezonanţă magnetică;
poate depista afecţiuni ale venelor sau arterelor, cum sunt anevrismele
vasculare, tromboza la nivel vascular sau ruptura parţială a peretelui
vascular. Uneori se foloseşte substanţa de contrast pentru vizualizarea
mai clară a vaselor sanguine.
 7

- regiunea abdominală şi pelvină - poate depista diferite afectări ale

organelor abdominale ca: ficat, vezica biliară, pancreas, rinichi şi vezica
urinară. Se foloseşte pentru depistarea tumorilor, sângerărilor. La femei
se pot vizualiza uterul şi ovarele, la bărbaţi se poate vizualiza prostata.
- oasele şi articulaţiile - poate evidenţia afectări ale sistemului osos sau
articular ca artrite, afectări ale articulaţiei temporomandibulare, tumori
osoase, afectări ale cartilajului, rupturi de ligamente sau tendoane. Poate
afirma cu precizie dacă un os este rupt sau nu atunci cand radiografia
este neclară.
- coloana vertebrală - poate vizualiza discurile intervertebrale, putand
diagnostic afecţiuni ca stenoza de canal vertebral, hernia de disc sau
tumori de coloană vertebrală.
Exista cateva situatii in care examinarea IRM este contraindicata.
Acestea sunt:
 
- daca ai un stimulator cardiac (pacemaker)
- daca ai proteze valvulare cardiace (metalice)
- daca ai implantat un stimulator neuronal
- daca ai clipsuri/stenturi/spirale intravasculare metalice cu componenta
feroasa la nivel intracranian.
- daca ai fragmente metalice (schije, aschii) la nivelul capului in special
ochi sau orbita

Comparaţie RMN-CT:
Ambele metode permit obtinerea de imagini 3D (reconstructie 3D a
unor organe, sistem vascular, coloana vertebrala, articulatii, in functie de
software-ul folosit)
Diagnosticarea sau confirmarea unor afecțiuni presupune în anumite
situații realizarea unor investigații suplimentare analizelor de sânge,
ecografiilor sau radiografiilor, precum Tomografia Computerizată (CT)
sau Rezonanţa Magnetică (RM). Acestea sunt două modalități
 8

diagnostice care utilizează tehnici diferite pentru achiziția imaginilor:

radiațiile X pentru Tomografia Computerizată și câmpul magnetic
pentru Rezonanța Magnetică.
Rezonanta Magnetica Nucleara este o tehnica folosita in imagistica
medicala pentru stabilirea caracteristicilor fizico-anatomice ale unor
organe sau tesuturi.
Tomografia computerizata (TC) este o tehnica de investigatie medicala
care foloseste razele X pentru a crea imagini detaliate ale structurilor din
interiorul organismului
În anumite afecțiuni este preferată una din aceste modalități, alteori ele
sunt complementare. Fiecare are avantaje și dezavantaje, ținând cont de
informațiile necesare diagnosticului, costul investigației și confortul
pacientului.

►Avantaje RMN:
- neiradiantă
- foarte bună rezoluţie în contrast, in special pentru tesuturile moi
- vizualizarea structurilor vasculare fără contrast.
►Limite RMN:
- susceptibilitate la artefactele de mişcare
- evidenţierea mai dificilă a hemoragiei recente (acute)
- vizualizarea limitata a structurilor osoase şi calcificărilor (tesuturi
dense).
Imagini RMN
 9

i
MAMOGRAFIA
Mamografia reprezinta o serie de radiografii care prezinta imagini ale
tesuturilor moi ale sanului. Este o procedura de screening valoroasa, care
poate detecta cancerul de san intr-un stadiu incipient, chiar cu doi ani
inainte ca un nodul sa poata fi palpat.
Mamografia este un test rapid si in general nedureros, care dureaza de
obicei mai putin de 30 de minute, in functie de numarul de radiografii
necesare. Radiografiile in sine dureaza doar cateva secunde, insa este
nevoie de timp pentru a pozitiona sanul si corpul corect pentru fiecare
radiografie in parte.
Doza de iradiere cu raze X folosita la mamografie este foarte scazuta,
asemanatoare cu cea folosita la o radiografie dentara.

IMAGISTICA PRIN RADIATII INFRAROSII – TERMOGRAFIA

Termografia porneste de la un principiu foarte simplu, dar deosebit de

util in diagnostic: toate bolile modifica temperatura organului
bolnav: unele boli scad temperatura organului afectat, altele o cresc.
Termograful lucreaza cu temperatura corpului omenesc si masoara
 10

tocmai aceasta modificare a temperaturii organelor in urma imbolnavirii

lor.

Foarte util in acest sens este gradientul de temperatura, adica diferenta

de temperatura dintre un tesut normal si unul bolnav. Deci Termografia
este un sistem de scanare in infrarosu. Undele infrarosii sunt
continuarea gamei luminii vizibile din partea culorii rosii a spectrului si
de aceea sunt numite infrarosii. Termograful capteaza un numar imens
de informatii, atat de multe incat nici macar nu ar putea fi interpretate
daca nu am avea mijloacele necesare in acest sens. Si aceste mijloace
sunt reprezentate de programe superspecializate de calculator care preiau
aceste informatii, le analizeaza, le prelucreaza si le transforma intr-o
harta colorata care poate fi interpretata de catre cel specializat in
Termografie.
Ca orice alta vietuitoare cu sange cald, omul emite radiatie in IR;
radiatia de aceasta energie este capabila sa strabata distante nu prea mari
de tesut astfel incat la suprafata corpului pot ajunge radiatii IR produse
in zone de oarecare profunzime. Un detector in IR poate converti
radiatia IR in impulsuri electrice care sunt vizualizate pe monitor cu un
cod de culoare. Aceste “harti” ale temperaturilor corpului sunt
denumite termograme. Spectrul color indica o crestere sau scadere fata
de normal a temperaturii locale a corpului. Datorita simetriei corpului in
ce priveste temperatura sa, asimetriile, chiar discrete, pot fi sesizate.
Furnizează imagini ale distributiei temperaturii cutanate.
Temperatura cutanată este direct influentată de fluxul sangvin prin
regiunile subiacente:
-Creste in caz de procese inflamatorii, procese tumorale
-Scade in caz de procese ischemice - ocluzii arteriale
Principiul - captarea radiatiei infrarosii emise natural de către organism
Sistemul de termografie cutanată cuprinde:
+ Filtru optic - transparent numai pentru radiatii infrarosii
 11

+ Detector (răcit cu ajutorul azotului lichid) - produce semnale electrice,

cu amplitudine proportională cu temperatura zonei corespunzătoare
+ Ecran de vizualizare
Orice reactie inflamatorie este insotita de o crestere detectabila a
temperaturii locale.
Gradul de vascularizare si fluxul sanguin sunt sub controlul sistemului
nervos simpatic. Acesta se reflecta in temperatura corpului, termografia
digitala fiind capabila sa inregistreze diferente de temperatura de 0,1
grade Celsius.
In neurologie (dureri lombare, de exemplu), deja o diferenta de 1,5
grade Celsius stanga/drapta indica o anomalie a nervului periferic. Sunt
insa uzuale diferente de temperaturi de 1 pana la 10 grade Celsius,
functie de gravitatea bolii.
Procese reumatologice, inflamatorii, traumatisme ale muschilor, apar
ca zone de temperatura crescuta.

Imagini obtinute prin termografie .Exemple (descrise in imaginea de mai

jos)
 12

Femeie de 34 de ani.Semne clinice : dureri persistente la nivelul

mainii stangi, consecinta unei raniri mai vechi la incheietura mainii.
Diferenta de culoare intre cele doua maini este evidenta , mana in
suferinta avand o tenta generala de albastru inchis.

DUREREA SPATE
Modelele de durere termică „se aprind” alb și roșu fierbinte pe o scanare
în zona implicată.

Imagine termografica inainte (foto stanga) si dupa expunerea la

radiatiile telefonului mobil (15 minute de conversatie, foto dreapta)

OSTEODENSITOMETRIA(DEXA) 
 13

Osteodensitometria este o investigatie care masoara densitatea

minerala si duritatea osului.

Osteodensitometria prin iradiere (DEXA - Dual Energy Xray

Abbsortiometry) - este o investigaţie imagistică de înaltă performanţă
care foloseşte radiația X pentru determinarea densităţii şi a rezistenţei
osoase, prin măsurarea gradului de absorbţie a radiaţiei emise X şi
dispersia acesteia pe segmentul examinat. Aparatul DEXA Metoda de
examinare DEXA este atraumatică şi este folosită intensiv în
diagnosticul osteoporozei. Investigatia se adreseaza tuturor persoanelor
care prezinta factori de risc pentru osteoporoza, precum: femeile dupa
instalarea menopauzei sau cele in perioada premenopauzei, persoanelor
care au remarcat o scadere a inaltimii, barbatii cu varsta peste 65 de ani,
fumatorii si persoanele care primesc tratament cortizonic sau de
supresie hormonala. Procedura este nedureroasa, nu necesita o pregatire
prealabila iar doza de iradiere este cu mult mai redusa decat in cazul
unei radiografii standard . Pentru efectuarea investigatiei, pacientul este
intins pe o masa speciala intre sursa de raze X si pacient. Detectorul de
raze X se deplaseaza in dreptul segmentului/zonei investigate, fara a
produce durere sau disconfort. Investigatia dureaza aproximativ 1-2
minute pentru fiecare segment (in total aprox 10-15 min), timp in care
pacientul trebuie sa stea nemiscat pentru a asigura producerea unei
imagini cat mai bune.

Indicatii - Investigatia este recomandata in diagnosticarea

osteoporozei si pentru monitorizarea tratamentului si evolutiei acestei
patologii.

Contraindicatii - Sarcina

Pregatire - Investigatia nu necesita o pregatire prealabila.

Pacientul va trebui să renunțe pe perioada examinării la bijuteriile
metalice.

Rezultate - Rezultatul osteodensitometriei DEXA este DMO

(densitatea minerala osoasa) pe unitate de suprafata. DMO poate sa
 14

scada si in osteoporoze secundare (necorelate cu menopauza sau varsta)

sau in osteopatii fragilizante (mielom, metastaze osoase, osteogeneza
imperfecta, sindrom Marfan, osteomalacie sau osteodistrofie renala).

Exista doua scoruri pentru rezultatul DEXA:

-scorul T = abaterea de la deviatia standard de pe curbele de

referinta raportat la pacientii sanatosi de aceeasi etnie, acelasi sex si
varsta similara;

-scorul Z = aceeasi abatere pentru pacienti tineri (sub 50 de ani) si

acelasi sex.

Interpretare rezultat DEXA pentru femei la menopauza si barbati

peste 50 de ani:

- densitate osoasa normala: scor T peste -1

- osteopenie: scor T intre -1 si -2,5

- osteoporoza: scor T mai mic sau egal cu -2,5,

- osteoporoza severa: scor T mai mic sau egal cu -2,5 si prezenta

uneia sau mai multor fracturi.