STRESUL ȘI SĂNĂTATEA

Sănătatea şi condiţiile menţinerii ei constituie una din problemele centrale ale

psihologiei sociale, în masura în care această stare a membrilor societăţii influenţează în mod
esenţial raporturile interpersonale, activitatea în cadrul grupurilor şi organizaţiilor sociale,
performanţele obţinute de către acesta, climatul social, şi nu în utimă instanţă, însăşi calitatea
vieţii. Starea de sănătate fizică şi psihică a unei comunităţi reprezintă cel mai relevant
indicator asupra gradului său de cultură şi civilizaţie: este măsura potenţialului său de
supravieţuire şi dezoltare.

Dintre factorii de natură psihică, psihosocială şi culturală care pot afecta starea de
sănătate în contextul civilizaţiei contemporane, amintim stresul, calitatea relaţiilor
interpersonale în cadrul grupurilor de bază, reactivitatea personală, climatul social şi
organizaţional, anomia, armonia ambientală şi echilibrul ecologic. Aceşti factori au un
caracter coplex, implicându-se reciproc într-un lanţ de cauzalitate şi condiţionări circulare.
Stresul este considerat factorul cu cel mai înalt potenţial patogen, fiind incriminat de
producerea a numeroase tulburări somatice, psihice şi relaţionale.

De origine engleză, cuvântul stres circumscrie o serie de substantive înrudite ca

înţeles, dar ce au totuşi nuanţe uşor diferite: presiune, apăsare, efort, solicitare, tensiune,
constrângere, încordare nervoasă. În limba română, termenul de stres a fost preluat iniţial cu
ortografia din limba engleză (stress) pentru ca mai apoi ortografia să fie adaptată, cu un
singur “s”(stres) atunci când au apărut derivatele adjectivale (stresant), substantivale (stresor)
şi verbale (a stresa). Stresul, și îndeosebi stresul psihic, este considerat o stare a organismului
care rezultă din interacțiunea, confruntarea unică sau repetată a individului cu situația. Alte
definiții prezintă stresul ca un răspuns la o supraîncărcare, la o solicitare intensă, prelungită.

Conform concepţiei lui Selye, tensiunile care produc stresul fac parte din viaţa
cotidiană. Stresul caracterizează o reacţie psihologică complexă extrem de intensă şi relativ
durabilă a individului confruntat cu noi şi dificile situaţii existenţiale. Pentru a prezenta mai
exact termenul, încearcă să facă distincția dintre eustres și distres. Eustresul desemnează
nivelul unei stimulări psihoneuroendocrine moderate, optime, care menține echilibrul și
tonusul fizic și psihic al persoanei, starea de sănătate și induce o adaptare pozitivă la mediu.
Eustresul sau stresul stimulant este indispensabil pentru viață și pentru menținerea funcțiilor
mentale și fizice, necesare desfășurării activității umane. Distresul reprezintă stresul care
depășește o intensitate critică, ale cărei valori variază în limite largi de la un individ la altul.
Este provocat de supraîncărcări, suprastimulări intense și prelungite, care depășesc resursele
fiziologice și psihologice personale, rezultând scăderea performanțelor, insatisfacție, dereglări
psihosomatice și fizice. Prin efectele antihomeostaziante și/sau antialostaziante, distresul
crește vulnerabilitatea organismului, determină tulburări de adaptare, afectează starea de
sănătate și generează boli.
 Tot mai mult stresul psihic îl înlocuiește pe cel fizic. Factorul uman este considerat ca
fiind răspunzător de propria inadaptare. Prin „factor inuman” se înțelege ansamblul
condițiilor de mediu specifice civilizației moderne. În acest caz, agenții stresori se clasifică în
două mari grupe։ primari (factorii de mediu, traumatismele sau leziunile, care solicită direct
capacitățile de adaptare ale sistemului neuroendocrin։ imponderabilitate, accelerația crescută,
variațiile de temperatură, oboseala, durerea fizică, foamea, setea, radiațiile, tulburările
ritmului biologic) și secundari (eșecul în desfășurarea unei sarcini, amenințarea pierderii
statutului sau a stimei față de sine sau de ceilalți).

Totodată, reacțiile la stres se pot grupa în reacții pe termen scurt și reacții pe termen
lung. Reacțiile pe termen scurt sunt răspunsuri fiziologice adaptative։ tahicardia, midriaza,
hiperglicemia, accelerarea respirației, încetinirea digestiei, creșterea fluxului sanguin spre
mușchi și teritoriul cerebral, creșterea contracțiilor musculare, vasoconstricție cutanată.
Reacțiile pe termen lung cunosc patru categorii։ reacții somatice (scăderea sau modificarea
apetitului, indigestii, crampe sau spasme musculare, cefalee sau migrene, alergii, insomnii,
viroze frecvente), reacții cognitive (scăderea atenției, a memoriei), reacții afective
(iritabilitate, pesimism, dezinteres), reacții comportamentale (scăderea performanțelor,
consum de alcool sau de droguri, agresivitate, tulburări de somn). Foarte puțini oameni sunt
supuși unei singure categorii de influențe, având de dat o singură categorie de răspunsuri.

Conceptul de stres a fost introdus de H. Selye, iar în legătura cu teoria sa asupra

sindromului general de adaptare, în conformitate cu modelul fiziologic, a remarcat trei stadii,
etape și faze de răspuns:

- Stadiul I - faza de alarmare în care organismul încearcă să se apere împotriva acţiunii unui
factor nou printr-o puternică reacţie endocrină (secreţii de adrenalină şi de steroizi).

- Sadiul II - faza de revenire sau de rezistenţă specifică, în care organismul pare că adaptează
situaţia tensională, comportându-se relativ normal. În acest stadiu intervin două categorii de
hormoni։ sintoxici (antiinflamatori) și catatoxici (proinflamatori). Stresul cronic duce la
epuizarea resurselor corpului și la o reducere a eficacității sistemului imunitar. Problemele de
sănătate apărute sunt tumori, atacuri cardiace, ulcere, colite, astm, hipertensiune arterială.

- Stadiul III - faza de epuizare, care apare după o acţiune mai îndelungată a stimulului nociv,
timp în care au loc importante modificări hormonale care pun organismul într-o situaţie
fiziologică şi psihică precară şi vulnerabilă, care se accentuează dacă în această perioadă mai
intervin şi alţi factori nocivi.Nivelele de glucoză din sânge scad, datorită faptului că au fost
consumate rezervele de glicogen. Epuizarea sistemului imunitar are ca rezultat boala, ducând
la tulburări psihosomatice și fizice.

Stresul își face simțită prezența prin influențele pe care acesta le are asupra
comportamentului, stării fiziologice și sănătății omului. Prin urmare, aceste influențe pot fi։

1. Influențe asupra personalității, manifestate prin stări de agitație, agresivitate, apatie,

depresie, oboseală, deziluzie, sentiment de culpabilitate, iritabilitate, tensiune psihică,
autoevaluare negativă, nervozitate, alienare.
2. Influențe asupra comportamentului, care se exercită prin vulnerabilitate la accidente,
dependență de alcool și narcotice, crize emoționale, bulimie sau anorexie, fumat excesiv,
comportament impulsiv.

3. Efectele cognitive sunt։ incapacitatea de a lua decizii, lipsă de concentrare, amnezii,

hipersensibilitate la critici, inhibiție/blocaj mental.

4. Efectele fiziologice։ hiperglicemie, tahicardie, hipertensiune arterială, uscăciune a gurii,

hipersudorație, midriază, dispnee și hiperventilație, valuri de căldură sau friguri, furnicături în
extremități, tremur.

5. Influențe asupra sănătății, manifestate prin dureri toracice și dorsale, diaree sau
constipație, vertij și leșin, micțiuni, cefalee sau migrenă, insomnii, coșmaruri nocturne,
impotență, amenoree.

6. Influențe asupra capacității de muncă։ lipsă deconcentrare, coflicte la locul de muncă,

productivitate scăzută, accidente profesionale frecvente, insatisfacție, instabilitate/fluctuație.

Astfel, stresul își găsește consecințele ultime în provocarea multiplelor afecțiuni ale
sistemului cardiovascular (aritmii, accident vascular cerebral, boala coronariană,
hipertensiune arterială), ale sistemului respirator (hiperventilație, astm bronșic), ale
sistemului nervos (anxietate, depresie, oboseală, insomnie, tulburări de alimentație), ale
sistemului endocrin (hiperglicemie, diabet zaharat), ale sistemului musculoscheletic
(cefalee, dureri de spate, bolile țesutului conjunctiv։ sclerodermia, artrita reumatoidă), ale
sistemului tegumentor (eczeme, psoriazis, neurodermite, acnee, alopecie), sistemului
digestiv (gastrită, greață și vărsături, diaree, sindrom de colon iritabil, colică ulcerativă), cât
și ale sistemului genitourinar (vezică iritabilă, impotență, tulburări ale ciclului menstrual).

În concluzie, stresul are un impact uriaş asupra sănătăţii noastre mintale, fizice,
afective şi spirituale și chiar este esenţial totuși să ştim să-l ţinem sub control. Numai atunci
când este moderat, stresul ne poate face viaţa plăcută şi înviorătoare, stimulându-ne
creativitatea, productivitatea, entuziasmul şi sănătatea.

Bibliografie։

1. Coord. Nicolae Horațiu Pop, Educația pentru sănătate, Iuliana Boroș Balint,
Stresul și sănătatea, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2019.