Stresul

Termenul are în general două accepţiuni :

a. situaţie, stimul ce pune organismul într-o stare de tensiune;
b. însăşi starea de tensiune deosebită a organismului prin care acesta îşi
mobilizează toate resursele sale de apărare pentru a face faţă unei anumite
agresiuni psihice (emoţie puternică ).
Unii autori (P.Fraisse) au în vedere doar aspectul psihologic al stress-ului ca
pe o totalitate a conflictelor personale sau sociale ale individului care nu
îşi găsesc soluţia într-un fel sau altul. Termenul de stress a fost introdus de
H.Seyle (1935)38 care lucrând pe animale a avut în vedere mai ales stress-
ul provocat de stimuli fizici. După H.Seyle reacţia organismului are 3 faze
care formează sindromul general de adaptare (S.G.A.):
a. faza de alarmă în care organismul încearcă să se apere de acţiunea
nocivă, prin acţiunea puternică a sistemului endocrin ( secreţia de adrenalină
şi steroizi);
b. faza de revenire ( rezistenţa specifică ) în care organismul pare că se
adaptează la situaţie, comportându-se relativ normal;
c. faza de epuizare apare după o perioadă mai îndelungată de acţiune a
stimulilor nocivi şi se caracterizează prin modificări hormonale intense,
secreţii intense de adrenalină. În cazul omului stress-ul psihologic este
provocat de emoţii prelungite datorate în primul rând frustraţiei, conflictelor,
anxietăţii.
Un stress moderat antrenează şi stimulează vitalitatea organismului.
Caracterul nociv al stress-ului apare atunci când degradările produse sunt
prea ample depăşind capacităţile adaptative ale organismului. În încercarea
de definire a stress-ului putem afirma că acesta este reacţia complexă dar
nespecifică a organismului de răspuns la stimuli fizici,biologici, psihici şi
socio-culturali percepuţi de acesta ca agresivi. Dacă organismul animal sau
uman a reacţionat într-un mod specific pentru specia sa dar şi pentru el
însuşi până în momentul apariţiei factorilor stressanţi – din acel moment
reacţia organismului este nespecifică, este perturbată. Caracterul complex
al stress-ului este dat de faptul că el este o relaţie între factorii stressanţi
(stressori) fizici, biologici, psihici, socioculturali, situaţia particulară stressantă
şi organism. Stress-ul nu se identifică nici cu factorii stressori sau cu situaţia
stressantă, nici cu organismul stressat. În viaţa de toate zilele stress-ul este
confundat mai ales cu factorii stressanţi: zgomot, lipsa banilor, viteza
schimbărilor, moartea unui părinte/copil, severitatea profesorilor, divorţul,
etc. De asemenea stress-ul nu se confundă cu persoana sau personalitatea
care suportă factori agresivi: slabă sau puternică, calmă sau mânioasă,
veselă sau tristă, dinamică sau lentă, etc. Situaţiile stressante: despărţirea
părinţilor, schimbarea şcolii,pierderea locului de muncă nu conduc automat
la stress. Stress-ul reprezintă relaţia de interdependenţă între factorii
externi şi cei interni care conduc la o reacţie inadecvată a organismului la
realitatea dată. Când factorii fizici, biologici, psihici şi socio-culturali devin
factori stressori? Condiţiile necesare pentru ca aceşti factori sa fie
indiferenţi sau stimulativi pentru organism să devină stressori sunt:- acţiunea
prelungită în timp;- creşterea sau scăderea intensităţii lor raportată la
intensitatea anterioară;- cumularea cu alţi factori stressori.
Care sunt condiţiile interne ale factorilor stressori cele care favorizează
reacţiile de stress? În lista deschisă a condiţiilor interne favorizante
pentru instalarea stress-ului putem enumera:
- hipersensibilitatea organismului sau psihicului;
- emotivitatea;
- lipsa de experienţă;
- rigiditatea extremă sau dinamismul excesiv al personalităţii;
- concepţia de viaţă învechită sau modernistă etc.
Stress-ul rezultă numai din interacţiunea dintre persoană, situaţie şi factori
stressori.
Reacţia de stress are mai multe componente: fiziologică – psihică – socială.
Componenta fiziologică este dată de activitatea perturbată a hipofizei,
hipotalamusului, a suprarenalelor datorată factorilor stressori. Componenta
psihologică este reprezentată de totalitatea conflictelor, frustrărilor,
tensiunulor (presiunilor), suportate de persoana respectivă într-o perioadă
îndelungată Componenta socială se poate concretiza în conduite sociale
ca: izolarea de ceilalţi (fuga de stress) hiper-relaţionare (aruncarea în relaţiile
sociale), indiferenţă excesivă, comportamente copiate de tip mască, tulburări
de comportament şi conduita delicventă.
Efectele stress-ului pot fi considerate şi pozitive dar ele sunt mai ales
negative. Efectele pozitive se referă la stimularea şi menţinerea vitalităţii
organismului atunci când intensitatea stressului este mică, când persistenţa
în timp este redusă iar factorii stressori nu se cumulează între ei.Efectele
negative se referă la perturbarea într-un sens sau altul a funcţionării
normale, adaptative a organismului într-o anumită perioadă de timp.
Din punct de vedere fiziologic hipertensiunea arterială,
palpitaţiile,insuficienţa respiratorie sau simptome mai complexe ca cefaleea,
reacţii inflamatorii pot fi efectele stressului.
Din punct de vedere psihologic iritabilitatea, nervozitatea, lipsa de
răbdare, depresia, anxietatea, fobia se pot instala în urma acţiunii prelungite
a factorilor stressori.
Din punct de vedere social minciuna, neîncrederea în oameni, anumite
forme de violenţă verbală (înjurături), fizică (bătaia), psihică (intoleranţa,
autoritarism) pot fi reacţii negative, dezadaptive la anumiţi factori stressori.
stressori s-a multiplicat:- schimbareaEfectele factorilor stressori – generatori
de stress sunt filtrate de tipul de personalitate a celor implicaţi, de experienţa
acestora în managementul şi în depăşirea stress-ului. Cu privire la
managementul stress-ului V. Hall şi D. Oldroyd39 prezintă două liste de
caracteristici care privesc două modalităţi diferite de reacţii la stress -ului.
POZITIVE
1. Evitaţi să cereţi prea mult. 2. Aveţi o limită în ceea ce priveşte numărul de
ore lucrate. 3. Acceptaţi eşecul ca pe ceva inevitabil şi folositor. 4. Folosiţi
eficient timpul. 5. Vă împărtăşiţi sentimentele.6. Aveţi grijă să vă menţineţi o
bună condiţie fizică.7. Menţineţi relaţii strânse cu oamenii
NEGATIVE
1. Nu spuneţi niciodată NU. 2. Lucraţi prea multe ore. 3. Nu acceptaţi eşecul.
4. Nu folosiţi eficient timpul.5. Vă împărtăşiţi foarte rar sentimentele. 6.
Neglijaţi condiţia fizică. 7. Ţineţi oamenii la distanţă.
Alte reacţii posibile la factorii stresanţi sunt prezentate în lista de mai jos
(după J. Dunham):
- creştere mare a consumului de alcool; - conflicte conjugale familiale; -
reducerea drastică a relaţiilor cu persoanele - agresivitate excesivă care se
manifestă în relaţiile cu ceilalti, cucolegii, cu persoanele din afara -
sentimentul de incapacitate de a face faţă situaţiei;- irascibilitate; - senzaţia
de izolare;- lipsa de chef; - incapabil de a lua decizii;- rezultate modeste
chiar dacă se depune o cantitate mare de efort;- incapacitatea de
concentrare;- depresie nervoasă;- dureri de cap;- manii;- senzaţia de
teamă;- sentimentul vinovăţiei;- supraalimentarea;- lipsa de poftă de
mâncare şi pierderea în greutate;- apariţia unor eczeme;- creşterea
numărului de ţigări fumate;- creşterea numărului de ore petrecute în faţa
televizorului;- sensibilitate exagerată la critică;- dureri de spate;- apatie;-
dorinţa de a renunţa la învăţământ;- refuzul contactului cu colegii şi lipsa
dorinţei de a-i ajuta;- nelinişte şi nerăbdare;- insomnie.
Strategiile cu ajutorul cărora pot fi limitate efectele negative produse de
stress sunt:- exerciţiile fizice;- tehnicile de relaxare fizică;- tehnicile de
respiraţie;- tehnicile de control mental;- - relaxarea progresivă
(Ed.Jacobson);- sofrologia Al.Caycedo);- training-ul autogen
(H.Schultz,consilierea,psihoterapia