Adresa de corespondenta: hogea.lavinia@umft.

ro

Stres și boală.
Sindromul burn-out
în practica medicală.
Motto:”Stresul este un laborator de
studiu care ne învață mereu cum să
rezolvăm cu succes dificultățile pe care le
întâmpinăm în viață”-Merrill F.Raber
 Stresul

Ø  acţiune de suprasolicitare exercitată din exterior asupra organismului care determina o reacţie de
adaptare nespecifică a organismului faţă de agresiunea care-i ameninţa integritatea (H. Selye);
Ø  totalitatea conflictelor personale sau sociale ale individului care nu îşi găsesc soluţia (P. Fraisse);
Ø  stare de tensiune, încordare şi disconfort cauzată de afecte negative, de frustrare, de reprimare a
unor trebuinţe sau aspiraţii, de imposibilitatea rezolvării unor probleme (M. Golu);
Ø  dezechilibru între solicitările mediului şi capacităţile de răspuns ale organismului(Mc. Garth );
Ø  modalitatea în care corpul nostru răspunde solicitărilor din viaţa noastră;
Ø  antrenează o participare complexă a întregului organism în cele două ipostaze ale sale „psyche” şi
„soma”.

Stresori preventivi
1. evitarea stresorilor prin
adaptarea vieţii;
2. adaptarea nivelului cererii;
3. îndepărtarea stresului indus
de
patternurile comportamentale;
4. descoperirea resurselor
adaptării.
Comportamentele de
adaptare/Coping
•  1.Activ - pasiv (tratarea
Stresorilor combative stresorilor sau evitarea
stresorilor);
1. manifestarea stresului;
•  2. Cognitiv - emoţional
2. stăpânirea resurselor; (controlarea stresorilor angajaţi în
activitatea cognitivă sau din sfera
3. atacarea stresorilor; emoţională);
•  3. Controlul (menţinerea în
4. tolerarea stresorilor; aparenţă a controlului personal
5. scăderea iritabilităţii; asupra stresorilor);
•  4. Acţiunea psihologică/
acţiunea socială (autorealizare
sau suportul social).
EUSTRESUL (stres pozitiv) - conduce
la:
§ Nivel crescut de motivaţie ;
Sentimentul de tonifiere şi
mobilizare ;
Un nivel ridicat de energie;
Culegerea şi procesarea mai
rapidă a informaţiilor ;
Luarea unor decizii sănatoase;
Acţiuni eficiente şi creşterea
productivităţii personale ;
§ Aparţia unui dezechilibru ;
Stare de tensiune acută,
încordare şi disconfort ;
DISTRESUL (stres negativ) - conduce
Afecte negative, frustrare,
reprimare a unor trebuinţe sau
aspiraţii;
Imposibilitatea rezolvării unor
probleme;
Monotonie, lipsă de stimulare şi
informaţie care împiedică
individul să-şi manifeste toate
posibilităţile sale, să-şi mobilizeze
şi să-şi folosească resursele;
la:
 Clasificarea stresului

A)  Stresul excepţional sau catastrofic

- stresuri masive, acute, neaşteptate, evenimente ieşite din comun, din cotidian, deloc sau puţin
influenţabile de către subiect şi care afectează pe oricine într-o mare măsură;
- include dezastre şi calamităţi naturale, dezastre şi catastrofe (războaie, poluări, bombardamente);
accidente colective; violenţa nesexuală sau sexuală, tortura;
- din punct de vedere clinic: reacţii psihotice imediate (de şoc şi neşoc), reacţii de tip depresiv,
sechele la distanţă (tulburării de stres posttraumatic);
B) Stresurile vieţii

- stresuri concordante sau necontradictorii cu etape de viaţă, cu intesitate moderată medie

sau mare, care afectează pe oricine, dar într-o măsură variabilă;

1) stresuri scurte - pierderi reale (cunoştinţe, rude), pierderi simbolice ;

2) stresuri legate de boala tranzitorie;
3) stresuri cu post - efecte prelungite - pierderi reale (partener marital, etc), pierderi materiale
majore;
4) stresuri cu acţiune prelungită - suprasolicitări lungi, boala cronică, conflicte cornice;
5) stări stresante - stresul existenţei ca handicap sau ca sechelar grav stresul existenţei în
condiţii precare financiare şi/sau de mediu;
6) stresuri legate de schimbări majore de statut, mediu, condiţie de viaţă.

Stresurile îndelungate pot contribui la constituirea unor

dezvoltări patologice ale personalităţii.
C) Stresuri care decurg din desfăşurarea neobişnuită a unor acte de viaţă obişnuite;

D) Stresul necazurilor şi al solicitărilor

- induc manifestări tranzitorii sau fragmentare;
- adesea produc o anumită frustrare;

E) Stresurile speciale
- vulnerabilităţi;

F) Stresul experimental
- nu are urmări patologice durabile;
- proceduri de laborator care induc, la voluntari, stresuri scurte şi strict limitate ca intensitate;

G) Stresul situaţiilor extremale

- stresul experimental sau natural indus în legătură cu existenţa sau pregătirea pentru
existenţa în medii intens nefavorabile vieţii omului.
H) Stresul endemic

- veşti proaste ale zilei sau perioadei (inflaţie, şomaj);

- vulnerabilităţi individuale particulare:

a. psihopatologia preexistentă (anxietatea fobică, fenomene compulsive, schizofrenie, epilepsie);

b. acte psihotice (amintiri crepusculare, confuzie, comportament delirant-halucinator în psihoze majore);

c. stresul amintirilor, determinat de retrăirea sau evocarea unor situaţii stresante anterioare;

d. stresul sărbătorilor ce evidenţiază subiectului singurătatea sau inadecvarea vieţii pe care o duce;

e. prezenţa unei patologii somatice care modifică vulnerabilitatea.

 Stresul psihic – factor de
risc

Ø  Boli psihice – psihogenii;

Ø  Boli endocrine – boala Basedow, amenoree de stres, disfuncţii sexuale la barbat,
nanism psihosocial;

Ø  Boli psihosomatice – tip de personalitate, existenţa unui teren de organ;

Ø  Boli infecţioase – tuberculoza, hepatita virală A ;

Ø  Boli metabolice – diabet zaharat, obezitate, anorexie nervoasă;

Ø  Neoplasm.
ROLUL STRESULUI ÎN DETERMINAREA
ATACULUI DE PANICĂ
ROLUL STRESULUI ÎN DETERMINAREA
DEPRESIEI
 Sindromul burnout

•  Sindromul burnout reprezintă o stare de epuizare fizică, psihică și

emoțională produsă de stresul prelungit, în general la locul de
muncă, fiind o consecință a dezechilibrului dintre cerințe, resurse
și gradul de satisfacție profesională.
Termenul de “burnout” a fost
introdus în anul 1970 de către
psihologul american Herbert
Freudenberger. Acesta îl definea
ca fiind caracteristicpentru
angajații din domeniile de
lucru cu oamenii, adică medici,
asistente, profesori și asistenți
sociali, profesii în care ar fi
prezent un sentiment de sacrificiu
pentru ceilalți.
În prezent se consideră că sindromul burnout poate afecta orice persoană expusă la
un stres de lungă durată.

Sunt 3 dimensiuni ale sindromului burnout:

1.Epuizarea emoțională;

2.Detasarea;

3.Scaderea performantei.
 1.Epuizarea emotionala

•  Persoana afectată se
simte permanent
obosită, epuizată,
lipsită de energie,
simte că activitatea
depusă a
suprasolicitat-o și a
rămas fără resurse.
 2.Detasarea

•  Persoanele devin in timp

pesimiste,cinice, resimt
frustrare în legătură cu
activitatea lor, atitudinea
lor pare indiferentă,
detașată, uneori tind să
se izoleze sau să fugă
de responsabilități.
 3.Scăderea performanței

•  Scade stima de sine, încrederea în propriile capacități și realizări,

subiecții simt că ceea ce fac este neapreciat și nesemnificativ, scade
capacitatea de concentrare a atenției, creativitatea și
spontaneitatea.
 Cauzele sindromului burnout

Cauze care țin de mediul profesional unde vorbim de:

•  Suprasolicitare și volum mare de muncă;
•  Presiunea timpului și programul de lucru prelungit;
•  Evenimente cu impact emoțional negativ (de exemplu moartea unui
pacient în cazul personalului medical);
•  Lipsa de apreciere, mediul de lucru ostil și relațiile nesatisfăcătoare cu
colegii.
 Cauze care țin de personalitate:

•  Perfecționismul și nevoia excesivă de a deține controlul;

•  Așteptarea de recompense imediate, entuziasm și așteptări exagerate la
începutul carierei;
•  Stabilitatea emoțională scăzută, capacitatea slabă de adaptare și
rezistență la stress;
•  Neîncrederea în sine.
 Iar când ne referim la cauze care țin de stilul
de viață putem vorbi de:

•  Insuficiența timpului liber;

•  Insuficiența implicării în activități relaxante și în activități sociale;
•  Lipsa suportului social și familial;
•  Nerespectarea timpului necesar de somn.
 Simptome frecvent intalnite in sindromul
burnout:
•  Epuizare emoțională și lipsa energiei;
•  Oboseală permanentă și lipsa motivației;
•  Pesimism, frustrare, cinism și resemnare;
•  Iritabilitate și izolare socială;
•  Concentrare și productivitate scăzută;
•  Scăderea capacității de a lua decizii și de a rezolva probleme;
•  Neglijarea propriei stări de sănătate;
•  Refugiere în obiceiuri nesănătoase: alimentare, consum de alcool, droguri;
•  Tulburări ale somnului;
•  Incapacitatea de a se detașa de problemele profesionale inclusiv în timpul liber;
•  Simptome fizice precum:durerile de cap, tensiunea musculară, durerile de spate, manifestări digestive.