Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
BOALA
PARKINSON
Profesor: Grabovschi Ion
Student: Sprîncean Mădălina, gr. M1809
Chișinău, 2020
CUPRINS:
Scurt istoric;
Definiție;
Epidemiologie;
Etiologie;
Markeri neuropatologici;
Tablou clinic;
Simptome secundare;
Tratament;
SCURT ISTORIC:
Boala Parkinson ca afecțiune medicală, a fost
denumită după James Parkinson, medicul londonez care
a descris pentru prima dată simptomele specifice bolii în
anul 1817 în “Eseul despre paralizia tremurătoare”.
Încă pe atunci, doctorul a stabilit unele caracteristici
externe distinctive ale acestei boli, precum mişcările
degetelor – “socotitul monedelor” - care vizual într-adevăr
reamintesc socotitul banilor şi postura gârbovită specifică
- “postura cerşetorului”.
1755 - 1824
DEFINIȚIE:
Boala Parkinson reprezintă o afecțiune neurodegenerativă, cauzată de distrugerea
lentă și progresivă a neuronilor dopaminergici din substanța neagră (pars compacta),
urmată de abolirea secreției de dopamină la nivelul nucleului caudat și al putamenului.
Sdr. parkinsonian: grup de manifestări similare celor din boala Parkinson, care apar
în afecţiuni sau condiţii determinante (în mod secundar).
Parkinson plus: afecţiuni neurologice care, ca şi boala Parkinson, sunt degenerative,
idiopatice, dar sunt acompaniate de leziuni la nivelul altor centri, căi nervoase, nuclei,
cortex cerebral, cerebel.
INFORMAȚIE EPIDEMIOLOGICĂ:
Vârsta de debut: 40 – 70 de ani;
Tendinţă de creştere exponenţială cu vârsta:
- 1,5% în populaţia cu vârstă după 65 de ani;
- 3,5% în populaţia cu vârstă după 85 de ani;
Incidența: 10 – 20/ 100 000 de persoane pe an;
B > F;
Cea mai frecventă afecţiune neurologică după AVC şi epilepsie;
Cea mai frecventă boală neuro-degenerativă după boala Alzheimer;
ETIOLOGIE:
Factori de mediu:
- Expunerea precoce sau prelungită la substanțe poluante chimice sau la pesticide;
- Consumul de droguri- derivați de heroină: Ecstasy- conţine metil-fenil-tetrahidropiridina,
cu metabolit-MPP, neurotoxină puternică, acumulată în mitocondrii → inhibarea lanţului
respirator şi scăderea producţiei de ATP → deficit de DA la nivel nigro-striat;
- Medicamente neuroleptice (fenotiazina) sau substanțe care blochează receptorii DA;
- Intoxicația cu CO sau mangan → inhibă mecanisme celulare de apărare, cu accentuarea
stresului oxidativ;
Factorii genetici:
- Indentificarea a 16 gene implicate în transmiterea monogenică a bolii.
BP are o incidență de 2-14 ori mai mare la rudele apropiate ale bolnavilor.
- Cauzele genetice cunoscute explică mai puțin de 5% din cazurile de BP.
BOALA PARKINSON:
Această maladie se caracterizează prin degenerescenţa sistemelor dopaminergice
centrale şi a căilor monoaminergice (norepinefrina, serotonina), colinergice
şi peptidergice, reprezintă consecinţa unei apoptoze neuronale, care afectează teritoriul
bine definit al sistemului nervos central şi în primul rând neuronii din substanţa neagră,
neuronii care sintetizează şi eliberează neuromediatorul – dopamina.
Debutul bolii este insidios, în plină sănătate aparentă, cu senzaţie de înţepenire a unui
segment (legat uneori de profesia bolnavului), dificultate în executarea şi controlul unor
mişcări, senzaţii de amorţeală a unor segmente, fenomenele fiind predominante pe o parte
a corpului şi pe membrele respective.
MARKERI NEUROPATOLOGICI:
Pierderea excesivă de neuroni de la nivelul substanței negre depigmentarea acesteia;
Depleție de dopamină – inițial compensată de existența depozitelor cerebrale;
Pacienţii devin simptomatici când ~60% din neuronii dopaminergici din substanța neagră
s-au degenerat, iar conţinutul striatal de dopamină este redus cu ~ 80%.
Incluziuni intraneuronale, eozinofilice, mici, rotunde, ce conțin alfa-sinucleină și ubiquitină
= corpi Lewy;