Sunteți pe pagina 1din 2

Sindromul de tunel carpian

Sindromul de tunel carpian, numit si neuropatia mediana a incheieturii mainii, este o afectiune medicala ce se caracterizeaza prin compresia nervului median, insotita de durere, parestezii, anestezii si hipotonie musculara. Nervul median este unul din cei mai importanti nervi localizati in membrul superior. Are origine complexa, deriva din plexul brahial si are traiect descendent de-a lungul bratului, antebratului, pe sub tunelul carpian, pana la nivelul mainii, unde se imparte in ramuri ce inerveaza degetele. Este singurul nerv care trece pe sub tunelul carpian, o structura fibro-osoasa situata pe partea palmara a incheieturii mainii. Tunelul carpian contine, alaturi de nervul median, noua tendoane ale muschilor flexori ai degetelor. Nervul median este responsabil de inervatia motorie si senzitiva a degetului mare si a urmatoarelor trei degete, insa nu si a degetului mic. Datorita faptului ca tunelul carpian este o structura ingusta si inextensibila, dar cu un continut dens, orice modificare de calibru a structurilor ce il traverseaza se va rasfrange si asupra nervului median. Tunelul este o structura cam de dimensiunile degetului mare! De aceea, orice modificare a continutului se va rasfrange si va afecta functionalitatea nervului. Edematierea tendoanelor sau degenerarea lor pot fi cauze frecvente de aparitie a sindromului de tunel carpian. Aceste modificari determina cresterea presiunii in tunel, ceea ce se rasfrange negativ asupra nervului median, comprimandu-l. Sindromul de tunel carpian poate sa apara si in cadrul unor afectiuni sistemice de tipul hipotiroidismului, artritei reumatoide, diabetului, in sarcina, in obezitate, in traumatisme ale mainii si incheieturii. Chiar si pacientii care au un istoric indelungat de fumat pot dezvolta in timp sindrom de tunel carpian, datorita faptului ca este afectata circulatia sangelui, foarte multe organe si tesuturi suferind ischemie. Pacientii cu sindrom de tunel carpian se plang, cel mai adesea, de slabiciune la nivelul degetelor, de dureri, parestezii, furnicaturi sau chiar abolirea senzatiei la nivelul degetelor si palmei (anestezie). In unele cazuri durerea este mult mai intensa si mai difuza, incepand chiar de la nivelul cotului si coborand de-a lungul antebratului, pana in varful degetelor. Tulburarile sunt resimtite la nivelul degetului mare, indexului, degetului trei si jumatate din degetul patru (inelar), in timp ce degetul mic nu este deloc afectat. O particularitate a simptomelor aparute in cadrul sindromului de tunel carpian o reprezinta debutul lor noaptea si disparatia dupa scuturarea mainii. Diagnosticarea sindromului de tunel carpian se realizeaza in general de catre un medic specialist neurolog. Acesta trebuie intai sa poarte o discutie cu pacientul, pentru a intelege care sunt simptomele, care a fost debutul si evolutia lor, dar si pentru a stabili daca exista si alte afectiuni sistemice ce pot fi factori de risc pentru sindromul de tunel carpian. In plus, activitatile zilnice trebuie si ele discutate, deoarece, din ce in ce mai mule persoane care lucreaza foarte mult la calculator si tin mana excesiv de mult pe mouse acuza simptome sugestive pentru sindromul de tunel carpian. Examenul fizic va obiectiva simptomele descrise de pacient, medicul efectuand o serie de investigatii si verificand mobilitatea incheieturii, consistenta canalului carpian, dar si sensibilitatea cutanata in teritoriul inervat de nervul median. Testele de laborator ce vor fi cerute, in principal hemograma, vor putea stabili daca exista o problema sistemica a organismului, ce se rasfrange si asupra nervului, sau daca, dimpotriva, problema este doar locala. Se poate testa, de asemenea, si nervul median in sine.

Prin efectuarea unor teste neurologice se va stabili daca stimulii nervosi sunt condusi corespunzator de-a lungul traiectului sau, daca viteza de conducere este cea normala sau daca exista, undeva de-a lungul nervului, blocaje sau intreruperi ale continutitatii. Simptomele de intensitate moderata pot fi tratate chiar si la domiciliu, fara a se interveni mai agresiv. Cu cat pacientul se adreseaza medicului mai repede si este inceput tratamentul, cu atat simptomele se vor atenua mai rapid, si vor trece doar prin aplicarea unor masuri fiziokinetoterapeutice. Prevenirea evolutiei bolii este primul pas in evitarea complicatiilor ulterioare. Specialistii recomanda tuturor pacientilor care se confrunta cu simptome sugestive pentru sindromul de tunel carpian ca, ori de cate ori apar durerile sau paresteziile, sa opreasca activitatea din acel moment, sa isi odihneasca mana si sa o scuture de cateva ori. In cazul in care durerile sunt intense, se poate aplica local gheata, pentru 10- 15 minute, sau de 1-2 ori pe ora, sau se pot administra analgezice cu actiune moderata, cum ar fi antiinflamatoarele nesteroidiene (aspirina, ibuprofen, naproxen). Acestea au avantajul ca, pe langa diminuarea durerii, pot sa reduca si inflamatia care sta de cele mai umlte ori, la baza cresterii presiuniii in interiorul tunelului carpian. In prezent, exista chiar si niste dispozitive medicale similare unor atele, care sunt special concepute pentru a servi pacientilor cu sindromul de tunel carpian. Acestea se pun seara, la culcare, pe incheietura si ajuta mana sa stea intr-o pozitie neutra, astfel incat sa se mai reduca din presiunea care apasa pe nervul median. Se considera ca mana este intr-o pozitie neutra cand sta intinsa, dreapta, sau cand este usor inclinata. De exemplu, tinerea unui pahar cu apa in mana este o pozitie neutra. Pacientii sunt sfatuiti sa isi consulte medicul personal in cazul in care simptomele se agraveaza sau nu dispar in urma aplicarii, timp de 1-2 saptamani, a unor masuri terapeutice la domiciliu. O astfel de evolutie indica o afectiune mai grava, sindromul necesitand in acest caz un tratament mai agresiv. Adesea, chiar si interventia chirurgicala poate fi considerata o optiune terapeutica foarte utila, insa la ea se recurge doar daca simptomele sunt atat de grave incat sa afecteze capacitatea de lucru a pacientului si nu dispar nici chiar dupa 3-12 luni de tratament neurologic si fiziokinetic corect aplicat. Chirurgia presupune sectionarea ligamentelor tunelului, ceea ce va reduce semnificativ presiunea din interior, ameliorand simptomele prin imbunatatirea conducerii nervoase. Chiar daca in numeroase cazuri tratamentul chirurgical a ameliorat semnificativ simptomele, el nu are rezultate la fel de bune in cazul tuturor pacientilor, multi ramanand cu senzatia de parestezie sau chiar anestezie la nivelul degetelor, daca boala a fost tratata in stadii foarte tardive. Specialistii considera ca, pentru a preveni reaparitia simptomelor sindromului, pacientii trebuie sa respecte, totusi, cateva recomandari de baza. Acestea pot imbunatati starea generala de sanatate a organismului, prevenind aparitia si a altor probleme. Astfel, printre recomandarile specialistilor se numara, atat cele clasice: evitarea fumatului, mentinerea unei greutati in limite normale, adoptarea unei diete sanatoase si echilibrate, efectuarea de exercitii fizice zilnice, dar si cele specifice: evitarea mentinerii mainii in aceeasi pozitie timp indelungat, realizarea de pauze frecvente daca pacientul lucreaza mult la calculator, incercarea de a tine mana intr-o pozitie neutra, prinderea si tinerea obiectelor cu toata mana, nu doar cu degetele, relaxarea umerilor cand mainile sunt pe langa corp, si alternarea mainilor cand sunt realizate miscari repetate. Din fericire, majoritatea pacientilor care dezvolta sindrom de tunel carpian se prezinta in timp util la medic, astfel incat tratamentul recuperator ii ajuta foarte mult, iar complicatiile apar mai rar.