Sunteți pe pagina 1din 12

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE MEDICINA SI FARMACIE


SPECIALIZAREA: MEDICINA DENTARA

RECUPERAREA MEDICAL

NEUROLOGIC

COORDONATOR:
CONF.

STUDENT:
Medicin Dentar Anul II, Grupa 1

ORADEA,2016

1.Introducere

Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) defineste recuperarea ca un proces activ, in care


persoane cu dizabilitati datorate unor diverse afectiuni (traumatice, tumorale, vasculare,
infectioase, etc.) obtin revenirea completa la status- ul fizic si de performanta anterior declansarii
afectiunii respective sau, daca nu este posibil, revenirea la un potential (fizic, social si psihic)
care permite reintegrarea lor in societate. Este un domeniu de activitate complexa medicala,
educationala, sociala si profesionala prin care se urmareste restabilirea capacitatilor functionale
pierdute, precum si dezvoltarea unor mecanisme compensatorii care sa permita desfasurarea unei
vieti independente din punct de vedere economic si/sau social.
"Recuperarea medicala" este foarte importanta. Inainte de a se intreprinde un
program de recuperare medicala, trebuie, mai ales in cazurile complexe sa se
stabileasca un bilant complet, o evaluare completa a posibilitatilor fizice a
pacientului, o analiza a potentialului psihologic si trebuie de asemenea sa se
asigure ca bolnavul este capabil sa beneficieze de activitatea fizica, pentru a-si
ameliora starea sa.
Reabilitarea neurologica este un domeniu aparte in medicina de recuperare
pentru ca porneste de la urmatoarea premisa: afectiunile neurologice sunt afectiuni
care dau cea mai mare invaliditate in cazul populatiei adulte. O recuperare corecta
trebuie inceputa chiar din stadiul acut, insa tratamentul trebuie continuat chiar si
dupa externarea din spital.

Recuperarea neurologica se refera la afectiuni specifice ale sistemului nervos central


(SNC) si periferic (SNP), in principal sechele dupa accident vascular cerebral (AVC) sau
traumatisme ale SNC. Este o specialitate clinica de sine- statatoare, care face apel la o echipa
multi- disciplinara specializata intr-un asemenea domeniu, in cadrul activitatii sale. In
aceasta vor intra atat un medic neurolog, cat si specialisti in recuperare, dupa cum urmeaza:
-

Medic neurolog;
Specialist in recuperare (kinetoterapeut);
Specialist in terapie ocupationala (OT);
Specialist in recuperarea limbajului (logoped);
Asistente medicale specializate in recuperare;
Alti specialisti: dietetician, asistent social, etc.

2.Generalitai

Standardele actuale recomanda prezenta unui medic neurolog de recuperare la 100.000


locuitori. Centrele de recuperare trebuie sa efectueze si activitati de invatamant pentru
kinetoterapeuti si asistente medicale, precum si activitate specifica de cercetare.
Recuperarea trebuie abordata diferit in functie de tipul bolii cauzatoare de
deficit. Procesul de recuperare se concentreaza in principal pe managementul
dizabilitatii si diminuarea handicapului si mai putin pe stabilirea diagnosticului. In
acelasi timp insa, diagnosticul reprezinta prima veriga a acestui proces, in functie
de diagnostic stabilindu-se atat strategia de recuperare cat si eventualele limitari in
procesul de reabilitare.
Multe dintre bolile neurologice se caracterizeaza prin agravarea lenta a
simptomatologiei caracteristice. Procedurile recuperatorii in acest caz au ca scop
mentinerea unui grad de autonomie si intarzierea complicatiilor cu risc vital.
Combinarea terapiei neurologice specifice cu procedurile recuperatorii
amelioreaza deficitele, evita complicatiile, grabeste atingerea unor parametri
functionali perturbati, asigurand un anumit grad de autonomie. Kinetoterapia,
alaturi de fizioterapie, joaca un rol deosebit in tratarea afectiunilor neurologice,
procedeele specifice fiind adaptate de la caz la caz. Programele kinetice vor fi
adaptate diagnosticului si etapei de evolutie a suferintelor. In procesul de
recuperare a afectiunilor neurologice, se folosesc metode neurofacilitatorii.
Fizioterapia foloseste stimularea electrica, care implica aplicarea unui curent electric
pe piele pentru a provoca o contractie musculara ce va reduce durerea si
spasticitatea, in afectiunile in care este prezenta si va mentine limitele miscarilor.

Inainte de inceperea programului de recuperare, este obligatorie efectuarea unui bilant al


deficitului neurologic sau neuro- motor al pacientului. Vor fi evaluate posibilitatile fizice restante
ale pacientului, profilul psihologic si capacitatea de a urma un program de recuperare.
De remarcat ca procesul de recuperare se concentreaza in principal pe managementul
dizabilitatii/ handicapului si mai putin pe stabilirea diagnosticului. Stabilirea unui diagnostic
complet reprezinta insa prima etapa a acestui proces, in functie de diagnostic stabilindu-se atat
strategia de recuperare cat si eventualele limitari in procesul de reabilitare.
Se vor efectua un examen clinic amanuntit, precum si un set variabil de tehnici de evaluare/
cuantificare paraclinica, cum ar fi: tehnici imagistice (CT, RMN, examene clasice Rx), studii

vasculare (Doppler) sau tehnici electrofiziologice de explorare neuromotorie (EMG, EEG, VCN,
potentiale evocate corticale, etc.). Examenul clinic este insa esential si va determina deficitul de
forta sau tonus muscular, tulburarile sfincteriene, modificarile trofice cutanate precum si
afectarea neuro- psihologica.
De remarcat ca numeroase afectiuni neurologice se caracterizeaza prin agravarea lenta a
simptomatologiei caracteristice. Procedurile recuperatorii in acest caz nu pot obtine vindecarea,
si au ca scop mentinerea autonomiei functionale a paientului si evitarea complicatiilor cu risc
vital. Programele de kinetoterapie vor fi adaptate diagnosticului si etapei de evolutie a
suferintelor.
Testarile neuropsihologice, si in special testele destinate diagnosticului afaziei, au devenit
esentiale pentru stabilirea unor terapii de recuperare in domeniul recuperarii tulburarilor
cognitive si de vorbire. Alte teste specifice sunt diversele tipuri de scale clinice, care permit
evaluarea deficitelor focale sau a celor legate de activitatea zilnica a pacientului (ex.: Motor
Assessment Scale, Rankin Scale, Stroke- Specific Quality of Life Scale, etc.).

3.Mecanisme de recuperare neurologica


Mecanismele de recuperare sunt extreme de complexe, uneori se intrica si prezinta
evolutivitate pe parcursul procesului de recuperare. Se descriu trei procese fundamentale:
restitutia, substitutia si compensarea.
Restitutia este un proces independent de factori externi, cum ar fi stimularea fizica sau
factorii cognitive. Include o serie de fenomene biochimice care permit restaurarea functiei
tesutului nervos, cum ar fi: reducerea edemului post- traumatic; resorbtia colectiilor sanguine
cerebrale sau restaurarea curentilor ionici si a transportului axonal.
Substitutia defineste procese de adaptare a retelelor neuronale restante in vederea suplinirii
functiilor pierdute. Se realizeaza prin multiple mecanisme: reorganizarea reprezentarii corticale a
miscarilor; modificarea comportamentului functional al retelelor neuronale; activarea unor
modele biologice asociate cu invatarea sau cresterea eficientei activitatii corticale. Spre
deosebire de restitutie, substitutia depinde de unii factori externi (ex.: efectuarea de exercitii cu
membrul superior sau inferior afectat de hemipareza). In realizarea acestui mecanism participa
retele cognitive proprioceptive sau vizuale, care pot include mecanisme de control constient al
atentiei, motivatiei sau miscarilor generale ale organismului.
Compensarea este mecanismul prin care se realizeaza reducerea neconcordantei dintre
posibilitatile restante ale pacientului si necesitatile cerute de mediu. Este cel mai frecvent
mecanism implicat in recuperare si poate lua diverse forme, cum ar fi: remedierea
(antrenamentul progresiv al functiei pierdute); substitutia comportamentala (inlocuirea
aptitudinii pierdute cu una disponibila sau nou invatata inclusiv prin utilizarea de orteze);

acomodarea (schimbarea unui scop motor cu altul mai usor disponibil); asimilarea (schimbarea
de mediu sau atitudine a persoanelor din jurul pacientului), etc.

La nivel neuronal, procesele celulare care ofera suportul biochimic al acestor mecanisme
sunt de asemenea complexe si sunt dependente de plasticitatea retelelor neuronale, un concept
fiziopatologic relativ recent utilizat in practica recuperarii. Aceasta cuprinde mai multe aspecte:
-

recuperarea excitabilitatii neuronale;


activitatea pe cai neuronale partial normale sau recrutarea unor circuite noi;
modularea excitabilitatii controlate prin neurotransmitatori;
modificarea reprezentarilor corticale ale actului motor (mers, etc.)

Actualmente se iau in discutie si existenta unor modificari de functie sinaptica, precum si


posibilitatea existentei unor fenomene de regenerare neuronala. Date recente subliniaza si
posibilitatea recrutarii unor celule- stem neuronale din hipocamp si zonele subventriculare.
Progresele realizate in farmacologia clinica au permis introducerea in practica recuperarii
neurologice a unor produse noi, care stimuleaza plasticitate neuronala:
-

Cerebrolysin este un concentrat de factori neurotrofici, cu greutate molecular mica,

capabil sa traverseze bariera hemato- encefalica. Are actiune stimulatoare asupra proceselor de
troficitate, protectie si platicitate neuronala. Inhiba formarea de radicali liberi si stimuleaza
procesele de degradare oxidative a glucozei. Creste densitatea structurilor sinaptice. Numeroase
studii clinice sustin utilizarea produsului in tulburarile neurologice asociate cu AVC ischemic si
hemoragic, traumatismele SNC si toate formele de dementa;
-

Extractul de Ginkgo- biloba prezinta actiuni predominant la nivel vascular, cu cresterea

tonusului venos si rezistentei vasculare. Scade permeabilitatea capilara, are efecte anti- agregant
plachetar si anti- sludge. S- au descris si efecte de neutralizare a radicalilor liberi si stimulare a
metabolismului energetic al neuronului. Are efecte demonstrate in dementa;
-

Inhibitorii recaptarii serotoninei (SSRI), cum este Fluoxetina, exercita efecte de

stimulare a sinaptogenezei si participa la redesenarea hartilor corticale dupa producerea unui


AVC. Au de asemenea efect anti- depresiv, foarte util la pacientul aflat in proces de recuperare
neurologica. .

4.Programul de recuperare neurologica

Este un program de terapie si educatie utilizat pentru a creste calitatea vietii pacientilor
cu afectiuni neurologice si de a permite reintegrarea cat mai rapida din punct de vedere social si
profesional.
Scopul general al recuperarii este acela de a ajuta pacientul sa-si recastige forma fizica avuta
anterior bolii, sa previna deconditionarea fizica si mai ales sa previna agravarea afectiunii,sa se
creeze compensari, adaptari motrice de inlocuire si totodata, sa se conserve sau sa
se redea celui cu deficienta fizica sentimentul demnitatii sale umane, care sa-i
permita sa isi gaseasca un loc onorabil in societate.
Recuperarea medicala mai mult sau mai putin completa, este atat rezultatul
acestei reeducari, cat si al tratamentului medical sau chirurgical.Continutul acestor

programe este complex si include: exercitii fizice terapeutice monitorizate, sfaturi nutritionale,
sprijin emotional si educarea schimbarii stilului de viata.
Programele de recuperare sunt adaptate perfect nevoilor fiecarui pacient in parte si tin
cont de diagnosticul si de stadiul de evolutie al afectiunii. Nu exista un program de recuperare
care sa poata fi considerat standard pentru toti pacientii. Este foarte important ca pacientul sa fie
constient ca reusita programului de recuperare depinde in totalitate de atitudinea pe care acesta o
are fata de program. Cu cat programul de recuperare este respectat mai bine, cu atat sansele ca
programul sa- si atinga scopul sunt mai mari.

Programele de recuperare are mai multe componente:


-

Evaluarea medicala a pacientului: se va efectua inainte, in timpul si dupa incetarea


programului de recuperare. Aceste evaluari permit echipei medicale sa urmareasca
evolutia sub tratament a pacientului si sa aleaga un program de recuperare individualizat,

eliminand posibilitatea aparitiei unor complicatii;


Activitatea fizica: se adreseaza in mod direct restantului functional al pacientului si vor fi

adaptate particularitatilor fiecarea afectiuni;


Schimbarea stilului de viata: respectarea dietei si nutritiei permit pacientului sa- si
mentina greutatea sis a aleaga un stil de viata sanatos, bazat pe o nutritie si exercitii fizice

adecvate;
Sprijinul moral. Majoritatea pacientilor cu afectiuni neurologice sunt depresivi si anxiosi,
cu integrare sociala deficitara. Se adauga imposibilitatea de a fi activi din punct de vedere

profesional pentru perioade lungi de timp, ceea ce constituie dificultati in procesul de


recuperare. Este nevoie in aceste conditii de existent unui sistem de sprijin moral acordat
pacientului, in primul rand de catre familie, dar si de catre personalul de recuperare
implicat in supravegherea lui.
Programele de recuperare cuprind mai multe etape:
Inainte ca un pacient sa fie integrat intr-un program de recuperare, acesta trebuie
sa fie evaluat din punct de vedere medical. Evaluarile se vor efectua de asemenea
si in timpul programului de recuperare, cat si la sfarsitul acestuia.
Evaluarea initiala cat si evaluarile efectuate pe parcurs, sunt de un real folos echipei
medicale, care poate urmari mai usor evolutia starii de sanatate a fiecarui pacient
in parte. Toate aceste examinari, vor contribui la alegerea unui program de
recuperare individualizat nevoilor fiecarui pacient, eliminandu-se astfel orice
posibilitate de aparitie a unor evenimente nedorite.
1

Activitatea fizica, va fi adaptata de asemenea in functie de particularitatea

fiecarei afectiuni in parte, exercitiile fizice prescrise adresandu-se in mod direct


restantului functional.
2

Educarea schimbarii stilului de viata. Sfaturile in ceea ce priveste dieta si

nutritia vor ajuta pacientul, acolo unde este bineinteles necesar, sa nu creasca si
mai mult in greutate sau sa scada in greutate, si sa aleaga un stil de viata sanatos,
bazat pe o alimentatie sanatoasa si exercitiu fizic.
3

Sprijinul moral. A-ti ajusta modul de viata la o afectiune majora nu este un lucru

simplu. Cei mai multi pacienti sunt depresivi, anxiosi, isi pierd rapid aderenta
sociala, iar aceste lucruri sunt amplificate de faptul ca acestia , de cele mai multe
ori sunt nevoiti sa nu mai lucreze un timp indelungat. Aceste aspecte trebuiesc
corectate pentru ca pot constitui o frana in programul de recuperare.
Programele de recuperare sunt adaptate perfect nevoilor fiecarui pacient in parte si
tin cont de diagnosticul si de stadiul de evolutie al afectiunii. Nu exista un program
de recuperare care sa poata fi considerat standard pentru toti pacientii.
Recuperarea afectiunilor coloanei vertebrale presupune de asemenea si educarea
pacientilor prin unele recomandari considerate a fi necesare unei protectii cat mai
eficace a acestui segment atat de important al corpului. Programele de recuperare,
urmaresc cresterea calitatii vietii pacientilor cu afectiuni vertebrale precum si
reintegrarea profesionala si sociala cat mai rapida a acestora.

5.De ce nu se poate garanta vindecarea in urma tratamentului?

Fiecare tratament este bineinteles eficient in felul sau, insa "vindecarea" unei
afectiuni, tine foarte mult de diagnostic, de stadiul evolutiv al bolii si mai ales de
particularitatile pacientului, de cat de mult acesta participa si se implica in
tratament, (daca respecta sau nu regulile impuse, regulile necesare ce le presupune
tratamentul respectiv), de motivatia acestuia, de conditia fizica, de varsta, etc.
Psihicul este un factor foarte important in procesul de tratament. Nu demult s-a
constatat oficial, faptul ca mintea poate avea efecte semnificative asupra
ameliorarii si chiar vindecarii anumitor boli, intr-o maniera in care medicina clasica
nu va putea niciodata. Dupa cercetari intense, s-a aprofundat ceea ce sustinea
acum mii de ani filosoful Descartes, adica faptul ca exista o legatura stransa intre
minte si corp. Psihicul nostru este capabil sa "comande" vindecarea trupului nostru.
Evident ca aceasta este o explicatie superficiala, mecanismul nefiind unul atat de
plastic, dar aceasta este cu adevarat intelegerea procesului.
Mai mult, fiecare organism poate raspunde diferit la actiunea tratamentului, fapt
pentru care nu se poate garanta intru totul o vindecare completa. Pentru unii
pacienti, un anumit tratament poate aduce o vindecare sau o ameliorarea a
afectiunii in doar cateva sedinte, iar pentru alti pacienti, cu aceeasi afectiune, nu
poate fi vorba despre vindecare nici in cativa ani de tratament. Acesta este si unul
dintre motivele de baza pentru care nu se poate garanta vindecarea totala a unui
pacient. Totul depinde de felul in care reactioneaza organismul fiecarei persoane la
actiunile tratamentului.
In anumite situatii, in afectiunile grave, de mare severitate, cum sunt unele
dintre afectiunile neurologice, inca de la inceputul tratamentului se poate face
cunoscut pacientului, faptul ca boala sa nu poate fi vindecata complet. In cel mai
favorabil caz, poate fi vorba despre o diminuare a simptomalogiei afectiunii, atat de
neplacute pentru acesti pacienti. Exista boli care raspund foarte bine tratamentelor
si destul de repede, exista boli care pe parcursul tratamentului au perioade de
stagnare si totodata exista boli care in ciuda oricarui tratament, si chiar daca
aparent apar efecte bune, cu ameliorari semnificative, isi continua evolutia pana la
invaliditate, iar in cel mai nefericit caz pana la moarte.

Terapeutul nu poate garanta vindecarea afectiunii pentru care pacientul i s-a


adresat. Avand in vedere caracterul profesiei sale, profesie foarte apropiata de cea
a medicului, in care pot aparea la tot pasul si in oricare imprejurari complicatii in
tratarea unei afectiuni, complicatii care pot fi previzibile sau total imprevizibile, nu
poate fi vorba nicidecum despre o garantare a vindecarii afectiunii, pe care acesta o
trateaza. Prin acest mod se protejeaza astfel profesia cat si arta terapiei in sine. In
primul rand este imoral si de neacceptat ca un terapeut sa isi faca o reclama prin
care sa garanteze rezultatul tratamentului, respectiv vindecarea completa!
6.Importanta factorului psihic in recuperare
Reusita unui tratament va depinde intotdeauna de factorul psihic al pacientului.
Cu cat acesta este mai optimist, mai increzator in fortele proprii si cu cat va
participa mai mult la procesul de recuperare, cu atat si rezultatele vor fi mai vizibile
si mai bune. Daca pacientul nu are un psihic bun, este lipsit de motivatie si
descurajat de boala, recuperarea nu se va concretiza prin rezultate satisfacatoare.
Fara cooperarea pacientului si a familiei acestuia, procedurile de recuperare au
sanse reduse. Observatia de fiecare zi a aratat ca fara cooperarea psihica a
bolnavului, fara participarea cat mai plenara a acestuia, actul de recuperare nu
poate fi infaptuit.
A-ti ajusta modul de viata la o afectiune majora nu este un lucru simplu, insa
factorul psihic in derularea efecienta a unui program de recuperarea este absolut
important. Cei mai multi pacienti sunt depresivi, anxiosi, isi pierd rapid aderenta
sociala, iar aceste lucruri sunt amplificate de faptul ca acestia, de cele mai multe ori
sunt nevoiti sa nu mai lucreze un timp indelungat, sau chiar sa renunte definitiv la
meseria anterioara bolii. Aceste aspecte trebuiesc corectate pentru ca pot constitui
o frana in programul de recuperare.
Este foarte important ca pacientul sa fie constient ca reusita programului de
recuperare depinde in totalitate de atitudinea pe care acesta o are fata de program,
si cu cat va respecta mai in detaliu indicatiile din program, cu atat programul isi va
atinge scopul.
Influenta factorului psihic in aparitia si dezvoltarea spre agravarea sau
insanatosirea bolnavilor este considerabila. Influenta factorului psihic a fost
recunoscut din toate timpurile si in toate specialitatile medicale. In actiunea de
recuperare se incepe cu obtinerea increderii bolnavului si a cooperarii acestuia,

pentru ca in orice proces recuperator, trebuie sa "lupte" doi: bolnavul trebuie sa


lupte alaturi de terapeut, si desigur alaturi de familie.
Terapeutul va stimula dorinta de vindecare, rezervandu-i totodata pacientului,
satisfactia pentru participarea sa. Bolnavul trebuie sa inteleaga oportunitatea
terapiei, sa fie convins ca in conditiile respectarii indicatiilor date, evolutia afectiunii
sale va decurge in conditii bune.
7.Terapia

ocupationala (OT)

Terapia ocupationala este definita ca fiind "forma de tratament care foloseste activitati si
metode specifice, pentru a dezvolta, ameliora sau reface capacitaatea de a desfasura activitatile
necesare vietii individului, de a compensa disfunctii si de a diminua deficiente fizice". Terapia
ocupationala este o profesie care ajuta o persoana cu incapacitate sa-si castige potentialul maxim
pentru independenta si productivitate in propria viata; terapia ocupationala foloseste "activitati"
pentru cresterea si restaurarea starii fizice si psihice ale unei persoane, la nivel functional,
necesar vietii cotidiene.
Recuperarea prin terapie ocupationala urmareste sa dezvolte, sa amelioreze, sa sustina
sau sa refaca abilitatile fizice pentru viata zilnica (ADL), pentru munca sau pentru activitati
productive, pentru activitati de vacanta si distractie. Terapia ocupationala dezvolta sau
restaureaza performantele senzitivo-senzoriale, cognitive sau psiho- sociale. Identifica si
faciliteaza angajarea pacientului in ocupatii sanatoase, lipsite de factori de risc. Terapia
ocupationala educa pacientul, precum si familia acestuia sau ingrijitorul sau alte persoane in
scopul de a realiza interventiile posibile de asistare-ajutorare a pacientului.
Exemplu de ofert comercial de sistem de recuperare
Reo Ambulator - dispozitiv robotizat pentru recuperarea mersului ce integreaza cele mai noi
module create pentru imbunatatirea eficientei terapiei recuperatorii sau pentru a implica si mai
mult pacientul in timpul acesteia. Astfel s-a reusit accelerarea procesului recuperatoriu si/sau s-a
transformat sedinta terapeutica intr-o sesiune placuta si antrenanta pentru pacient (mai ales in
cazul copiilor).
MODULE INCLUSE IN CONFIGURATIA SISTEMULUI:
- Reo Gait Analysis - modul pentru analiza mersului si pentru crearea de tipare de
mers pentru pacienti;

- Reo Eye Gait - modul pentru antrenarea activa a membrelor superioare in timpul
sedintei de tratament, mobilizand si implicand si mai mult pacientul in cadrul
proceselor terapeutice.
- Reo Virtual Reality - modul ce transpune pacientul intr-un mediu familial (de tip
imagini reale ale mediului inconjurator), cu posibiitatea alegerii avatarului care sa-l
reprezinte etc;
- Reo Games interfata tip jocuri ce permite stimularea functiilor congitive si
recuperarea intr-un mod complex si unitar a functiilor de echilibru a pacientilor.
Sistemul este prevazut cu mai multe jocuri, cu diverse nivele de dificultate.
Principalele avantaje ale sistemului:
- timpii scazuti de instalare a pacientilor in aparat - aprox 5 minute;
- dispozitivul este prevazut cu un sistem de stabilizare a soldurilor in timpul
mersului, astfel in mod robotizat este recreat un mers anatomic normal (inclusiv cu
miscarea soldurilor);
- posibilitatea de a face tratamente complet in imponderabilitate, prin preluarea
intregii greutati a pacientului;
- 4 moduri de miscari posibile: total activ, total pasiv (robotizat) si alte 2 moduri
activo-pasive (miscarea va fi asistata de catre robot in functie de setarile facute);
- posibilitatea de a face tratamente in 3 directii (inainte, in lateral, inapoi),
beneficiind de sprijinul liftului de pacient si a barelor paralele atasabile benzii de
alergare;
- posibilitatea antrenarii atat a membrelor inferioare, cat si a membrelor superioare,
activarea functiilor cognitive si de echilibru, facilitand astfel recrearea conexiunilor
neuronale;
- software dedicat ce permite setarea tuturor functiilor terapeutice, formarea de
baze de date pentru pacienti, generarea de rapoarte complexe etc;
- lipsa costurilor de intretinere - nu exista necesitatea semnarii unui contract de
mentenanta pe perioada garantiei (2 ani), implicint nu exista costuri aditionale;
- existenta unei telecomenzi fara fir prin care poate fi programat aparatul de la
distanta, astfel incat terapeutul sa-si canalizeze toata atentia catre pacient, fiind
langa el;
- sistem complex de autodiagnosticare tehnica si suport on -line oferit de catre
producator (gratuit);
- este un sistem unitar, monobloc, ce se poate instala intr-un spatiu redus;
- multiple sisteme de securitate, inclusiv senzori IR la nivelul benzii de alergare;