Paralizia nervului vag

Nervul vag sau nervul cranian X este un nerv mixt, somatomotor, visceromotor si

senzitiv. El controleaza activitatea muschilor laringelui, faringelui si activitatea majoritatii
organelor interne (inima, plamani, organe abdominale).

Cauzele afectarii nervului vag

Ramurile faringiene pot fi afectate in difterie. La nivel meningeal, nervul vag poate fi
afectat de procese neoplazice si infectioase. La nivel bulbar tumorile, leziunile vasculare
si boala neuronului motor sunt principalele cauze ale afectarii vagului. Alte cauze ale
afectarii nervului vag sunt leziunile inflamatorii din herpes
zoster. Polimiozita si dermatomiozita care produc de obicei raguseala si disfagie prin
afectarea directa a muschilor faringelui si laringelui, pot preta la confuzii cu afectarea
nervului vag. In cazul unor traumatisme intratoracice sau tumori, cel mai des sunt lezati
nervii recurenti, mai ales cel de pe partea stanga. Afectiuni intratoracice care pot
determina o paralizie a recurentilor sunt: anevrismele arcului aortic, dilatari ale atriului
stang (in stenoza mitrala sau aortica), tumorile mediastinale si cele ale bronhiilor
principale.

Manifestari clinice
Paralizia nervului vag se traduce clinic prin tulburari motorii, senzitive si vegetative.
Daca leziunea este unilaterala va apare o hemipareza velopalatina, valul palatin fiind
cazut, hipoton. Lueta este deviata de partea sanatoasa. Apar tulburari in deglutitia
lichidelor, ele refluand pe nas, vocea devine nazonata.

Paralizia unilaterala a laringelui duce la tulburari de fonatie, constand in voce bitonala

prin paralizia corzii vocale de aceeasi parte. Din punct de vedere senzitiv, se constata
o hemianestezie a valului palatin si a treimii superioare a pilierilor anteriori si posteriori,
precum si a jumatatii corespunzatoare a faringelui. Exista o pierdere a producerii reflexul
de varsatura pepartea afectata.
Reflexul velopalatin, care consta in contractia reflexa cu ridicarea valului la atingerea
valului, este diminuat sau chiar abolit de partea leziunii. Poate exista, de asemenea,
o pierdere a sensibilitatii la nivelul meatului auditiv extern si in spatele pavilionului
urechii.

In leziunile bilaterale ale nervului vag apar tulburari grave de deglutitie pentru

lichide, tulburari de fonatie cu disfonie accentuata care pot merge pana la afonie. Tot in
cadrul leziunilor bilaterale de nerv X apar si tulburarile vegetative. Tulburarile vegetative
se manifesta prin puls accelerat sau bradicardie, tulburari respiratorii grave cu
bronhoplegie. Daca dureaza timp indelungat, aceste manifestari pot duce la anoxemie si
bronhopneumonii. Tulburarile respiratorii si circulatorii din cursul paraliziei nervului vag
indica de regula un prognostic prost. Sindroamele bulbare din cadrul sclerozei laterale
amiotrofice, poliomielitei, poliradiculonevritei, siringobulbiei, tumorile bulbare si
hemoragiile bulbare sfarsesc de cele mai multe ori prin tulburari ale functiei respiratorii si
circulatorii.

Sediul afectarii nervului vag

 daca nervul vag este afectat intramedular, atunci apare o disfunctie
cerebeloasa ipsilaterala, pierderea sensibilitatii dureroase si termice la nivelul
jumatatii de fata ipsilaterale si la nivelul membrului superior si inferior
controloateral. De asemenea, se intalneste si un sindrom
Horner ipsilateral. Sindromul Horner consta din ptoza palpebrala, mioza
si sudoratie limitata la nivelul fetei.
 in cazul unei leziuni cu sediul extramedular sunt frecvent afectati nervii accesor
spinal si glosofaringian, aparand sindromul de gaura rupta posterioara. Acest
sindrom se caracterizeaza printr-un ansamblu de tulburari determinate de
paralizia nervilor glosofaringian, vag si spinal, prin leziuni la nivelul gaurii rupte
posterioare. Aceste tulburari sunt reprezentate de hemiparalizia si
hemianestezia valului palatin, a laringelui si a faringelui, paralizia unilaterala a
muschiului trapez si sternocleidomastoidian. Se mai numeste si sindromul
Vernet.
 daca leziunea este extracraniana, in spatiul laterocondilian posterior sau
retroparotidian, poate exista o asociere de paralizii ale nervilor cranieni IX, X,
XI si XII si un sindrom Horner.