 Rezonanţa Magnetică Nucleară

(RMN-ul) este una dintre cele mai moderne tehnici

imagistice folosite în prezent în spitale.

 Este o tehnică neinvazivă şi neiradiantă, cu ajutorul

căreia se pot obţine imagini de rezoluţie şi claritate
superioare ale interiorului organismului uman.

 Se pot obţine imagini ale diferitelor părţi ale

organismului fără utilizarea razelor X, aşa cum se
întâmplă în cazul radiografiei tradiţionale şi a
tomografiei computerizate.
 Un scaner RMN constă, în mare,
dintr-un magnet de mari
dimensiuni în interiorul căruia este
aşezat pacientul.
 O antenă radio este folosită pentru a transmite semnale spre
organism, dar şi pentru a recepţiona ceea ce se întoarce
dinspre corpul pacientului.
 Pot fi obţinute imagini din aproape orice zonă a
organismului, sub orice unghi.
 Semnalele radio folosite sunt câmpuri magnetice variabile
mult mai slabe decât câmpul static foarte puternic generat
de magnetul scanerului.
 RMN-ul reprezintă o tehnică tomografică, în sensul că sunt
analizate secţiuni ale corpului uman.
 Pacientul este plasat în interiorul unui câmp magnetic
foarte puternic (în jur de 30000 de ori mai puternic decât
câmpul magnetic al Pământului).
 Protonii de H2, într-un câmp magnetic static, au doar două
orientări posibile; fie aliniate, fie opuse câmpului magnetic.
 Depăşirea acestei stări poate fi realizată prin aplicarea unui
câmp EM în spectrul radio (20-100 de MHz).
 Semnalele sunt detectate folosind dispozitive speciale.
 RMN-ul poate fi folosit
pentru a obţine imagini
prin secţiuni ale organismului orientate în orice
direcţie, pentru CT secţiunile de investigaţie sunt doar
transversale.

 Cu RMN-ul se pot produce şi secţiuni sagitale (plan

vertical de simetrie), ori secţiuni orientate în orice plan.

 Contrastul imaginilor obţinute cu un scaner RMN

poate fi modificat, pentru CT contrastul este fix,
depinzând de coeficientul de atenuare al ţesuturilor.
 RMN-ul nu este o procedură 100% sigură, deşi nu implică
utilizarea de radiaţie ionizantă.
 Câmpurile magnetice puternice şi pulsurile de
radiofrecvenţă pot afecta buna funcţionare a pacemaker-
elor sau pot încălzi anumite implanturi metalice.
 “Efectul proiectil“.
 Puterea câmpului magnetic şi a radiaţiei electromagnetice
sunt mult sub nivelurile dăunătoare. Totuşi, ca o precauţie,
în mod normal nu se efectuează scanări RMN pe perioada
sarcinii.
 RMN oferă o rezoluţie spaţială excelentă
a imaginilor şi o diferenţiere excelentă între diferitele tipuri de
ţesuturi (materia cenuşie poate fi deosebită de materia albă la
nivelul creierului).
 Absenţa radiaţiei ionizante şi posibilitatea de a obţine imagini de-a
lungul unor secţiuni orientate în orice plan reprezintă un alt avantaj
al procedurii.
 Dezavantajele constau în:

 Costul ridicat al echipamentelor şi cel aferent întreţinerii acestora;

 Viteza mică de desfăşurare a procedurilor de scanare;
 Anumite categorii de pacienţi (de exemplu cei care au montat un
pacemaker) nu sunt eligibili pentru acest tip de investigaţie.