Tumori craniene si intracraniene

Cea mai recenta clasificare – OMS 2016 – dupa parametric fenotipici si genotipici
Stadializarea (grading) se face in 4 categorii/grade (I- IV) in functie de 4 caracteristici : atipie
citologică, activitate mitotică, proliferare microvasculară (proliferare a celulelor endoteliale)
și necroză.
Gradul I: Tumorile nu îndeplinesc niciunul dintre criterii. Aceste tumori sunt în creștere
lentă, nonmaligne și asociate cu supraviețuirea pe termen lung
Gradul II: Tumorile îndeplinesc un singur criteriu, adică numai atipii citologice. Aceste
tumori sunt în creștere lentă, dar reapar ca tumori de grad superior. Ele pot fi maligne sau
non-maligne
Gradul III: Tumorile îndeplinesc două criterii, adică anaplazia și activitatea mitotică. Aceste
tumori sunt maligne și adesea reapar ca tumori de grad superior
Gradul IV: Tumorile îndeplinesc trei sau patru dintre criterii, adică care prezintă anaplazie,
activitate mitotică cu proliferare microvasculară și / sau necroză. Aceste tumori se reproduc
rapid și sunt tumori maligne foarte agresive.
Neuronii nu se înmulțesc, deci nu generează tumori !!!
Mutatia originara este importanta pt clasificare, dar pe parcursul cresterii tumorii apar si alte
mutatii.
Cele mai importante mutatii :
IDH 1 și IDH 2 – Izocitratdehidrogenaza de tip I sau II. Apare în glioamele de grad II și se
consideră că mutațiile ei sunt responsabile de declanșarea procesului tumoral.
Izocitratdehidrogenaza (IDH) este o enzimă implicată în metabolismul glucozei, iar mutațiile
care o afectează îi scad capacitatea de funcționare, ceea ce duce la acumularea unor produși
de metabolism toxici, care stimulează diviziunea celulei. Prezența mutațiilor IDH într-o
tumoră glială este de bun augur, prezicând o evoluție relativ lentă și un bun răspuns la
tratament (radioterapie și, mai ales, chimioterapie citostatică)
Co-deleția 1p-19q – absența brațului scurt al cromozomului 1 și a brațului lung al
cromozomului 19. Este o mutație specifică oligodendroglioamelor, se însoțește, de regulă, de
mutația IDH 1/2 și indică un prognostic favorabil suplimentar, în special datorită sensibilității
crescute la citostatice.
Statusul de metilare MGMT – MGMT este o enzimă care repară molecula de ADN afectată
de chimioterapia citostatică. Cele mai folosite citostatice pentru tumorile cerebrale (în special
Temozolomida) fac parte din grupa agenților alchilanți, denumiți așa datorită mecanismului
de acțiune: lipesc pe molecula mare de ADN numeroase mici molecule (grupări metil) care
fac ca molecula de ADN să devină nefuncțională; astfel, celula tumorală nu se mai poate
apăra și moare. Ei bine, MGMT îndepărtează acele mici molecule metil, restabilind
funcționarea normală a ADN-ului tumoral și favorizând rezistența tumorii la citostatice. Când
însă gena responsabilă de producerea MGMT este inactivată prin metilare (corect – metilarea
promoterului, adică a porțiunii inițiale, de start), enzima MGMT nu se mai produce și ADN-
ul celulei tumorale nu mai poate fi reparat; celula este, astfel, sensibilă la acțiunea
citostaticelor. Aceasta mutație apare într-o proporție de cca. 20-25% dintre tumori și poartă
un prognostic favorabil.
B-raf – o genă detectată la unele dintre tumorile cerebrale infiltrative ale copiilor, care nu pot
fi, din păcate, îndepărtate chirurgical deoarece se dezvoltă în structuri vitale ale creierului
(trunchiul cerebral). Această mutație apare și în alte tipuri de tumori – melanoame, de
exemplu, și există medicamente care acționeaza țintit asupra ei – inhibitori B-raf. Utilizarea
lor in tumorile cerebrale este încă limitată din cauza slabei penetrări a medicamentului în
țesutul cerebral.
ATRX – Este o importantă proteina de remodelare a cromatinei în replicarea ADN-ului,
stabilitatea telomerilor, transcripția genelor, congresiunea cromozomilor și coeziunea în
timpul diviziunii celulare. Alfa-talasemia / sindromul de retard mental mutația legată X
(ATRX) are ca rezultat prelungirea telomerazei care ajută la întreținerea și remodelarea
cromatinei. Toate celulele sunt ATRX pozitive. Dacă este prezentă mutația ATRX, atunci va
exista o pierdere de colorare în celule. Mutațiile ATRX sunt însoțite aproape întotdeauna de
alte mutații în reglarea histonei (IDH, H33 K27M, proteina tumorală p53 [TP53], etc.).
Pierderea expresiei ATRX este observată la 45% din astrocitoamele anaplastice, 27% din
oligoastrocitoamele anaplastice și 10% din oligodendroglioamele anaplastice și, de asemenea,
în astrocitomul pediatric și adult grad inalt.

1. Tumorile tesutului neuroepitelial

1.1. Astrocitoame
1.2. Oligodendrocitoame
1.3. Ependimoame
1.4. Glioame mixte
1.5. Tumorile plexului coroidian
1.6. Tumori neuroepiteliale de origine incertă
1.7. Tumori neuronale si mixte neuronal – gliale
1.8. Tumori ale parenchimului pineal
1.9. Tumori embrionare

2. Tumori ale nervilor cranieni si ale coloanei vertebrale

2.1. Schwanom
2.2. Neurofibrom
2.3. Tumora maligna a tecii nervilor periferici
3. Tumorile meningelui
3.1. Tumori meningeale (meningioame)
3.2. Tumori mezenchimale non – meningeale
3.3. Leziuni melanocitare primare
3.4. Tumori cu histogeneza incerta
4. Limfoame si tumori hematopoetice
5. Tumori cu celule germinale
6. Chisturi si leziuni care seamana cu tumorile
7. Tumori ale regiunii selare
8. Extensii locale ale regiunilor tumorale
9. Tumori metastatice
10. Tumori neclasificate