Determinarea functiei vestibulare

Sistemul vestibularstabilizeaza corpul in spatiul tridimensional in care acesta

evolueaza si contribuie la perceptia stabila a acestuia. Functia vestibulara se
realizeaza prin intermediul celor trei canale semicirculare, a utriculei si
saculei. Canalele semicirculare percep miscarile de rotatie ale capului. Utricula si
sacula constituie sistemul otolitic care percepe miscarile liniare ale capului, aduc
informatii despre presiune, respectiv inaltime sau adancime.

Pentru determinarea functiei vestibulare se utilizeaza probele vestibulareProbele

vestibulae reprezinta o serie de teste efectuate cu echipamente speciale care fac
rapid diferenta intre un vertij periferic si unul de tip central (de cauza
neurologica).Aceste investigatii nu sunt invazive, nu produc durere sau vertij mai
puternic decat criza resimtita de pacient.

Tipuri de probe vestibulare

Videonistagmografia
Dintre investigatiile vestibulare (in prezent foarte numeroase, deoarece actual
exista teste adresate fiecarei componente anatomice a urechii interne), cea mai
importanta pentru diferentierea vertijului periferic de cel central este
videonistagmografia. Se realizeaza cu ajutorul unor ochelari speciali cu camera
video, care pun in evidenta asa-numitul “nistagmus” – o miscare involuntara a
ochilor care apare in anumite pozitii de testare. In functie de tipul nistagmusului se
poate face diferenta intre un sindrom vertiginos de tip periferic si unul de tip
central.
Video head impulse test
Aceasta investigatie importanta exploreaza individual functia celor sase canale
semicirculare, cea mai frecvent afectata componenta a sistemului vestibular
periferic. Daca in trecut se efectua un test clinic, subiectiv si limitat ca posibilitati
de detectare a unei anomalii, in prezent testul se realizeaza cu ajutorul unor
ochelari de videonistagmografie foarte usori, dotati cu o camera video
ultraperformanta, de mare viteza, capabila sa surprinda cele mai mici detalii legate
de miscarile ochilor in timpul testarii.
Investigatii suplimentare
Daca pacientul prezinta si simptome auditive (scadere de auz, presiune in urechi,
tinitus) trebuie efectuat si bilantul audiologic (imitanta acustica, otoemisiuni
acustice, audiometrie tonala etc).
Daca se banuieste drept cauza a vertijului o boala mai rara precum o malformatie
de ureche interna, atunci pacientul are nevoie si de alte investigatii vestibulare:
potentiale evocate vestibulare miogene cervicale, oculare, proba calorica,
electrocohleografie, etc.
Recomandari inainte de efectuarea probelor vestibulare:
Intreruperea medicatiei care poate inhiba nistagmusul (Metoclopramid, somnifere
sau sedative, antialergice, Arlevert) cu doua zile inainte de efectuarea probelor
vestibulare;
Evitarea machiajului (tus, rimel, fard de ochi)
Retine ca este foarte important momentul prezentarii la medic, care trebuie sa fie
cat mai aproape de momentul crizei vertiginoase (in primele zile/prima saptamana
de la debut). Altfel, semnele se estompeaza in timp si diagnosticul devine dificil.

Proba Romberg

Bolnavul, in pozitie verticala, cu picioarele apropiate, cu vârfurile si calcâiele

lipite, este rugat sa inchida ochii. in caz de leziuni vestibulare si ale sensibilitatii
profunde (tabes, polinevrite), bolnavul nu poate mentine aceasta pozitie (proba
Romberg este pozitiva),corpul deviaza in directia regiunii lezate ; la cerebelosi,
proba Romberg este negative

Proba braţelor întinse (Barany):

bolnavul este aşezat pe scaun cu spatele sprijinit; i se comandă întinderea braţelor

înainte, cu indexurile în extensie; examinatorul marchează poziţia degetelor întinse
cu propriile sale degete, fără să atingă bolnavul. La închiderea ochilor se produce o
deviere tonică a braţelor, de obicei spre partea lezată. Se poate sensibiliza invitând
bolnavul să penduleze braţele în plan vertical.

Proba Babinski-Weil (proba mersului în stea): la mersul înainte devierea se

produce spre partea lezată, iar la mersul înapoi spre partea opusă. O deviere de cel
puţin 90º se consideră patologică

Proba calorica este un test ce exploreaza functia canalului semicircular lateral

(orizontal) si a nervului vestibular. Canalul auditiv extern este irigat cu apa calda si
apoi rece (pe rand, la fiecare ureche), iar diferenta de temperatura (fata de cea a
corpului) stimuleaza urechea interna producand un raspuns sub forma
de nistagmus (succesiune de miscari rapide involuntare ale ochilor). Observarea
nistagmusului se poate face prin videonistagmografie sau electronistagmografie.

Contraindicatiile probei calorice

Perforatia timpanului
Faza acuta a unui sindrom vertiginos (se pot accentua simptomele).

Pregatirile necesare pentru test

Oprirea anumitor medicatii cu cel putin 48 de ore inainte (sedative, antialergice)
Evitarea consumului de cafea sau alcool cu 24 de ore inainte
Aviz de la medicul curant in cazul existentei unui istoric de epilepsie, boli
cardiovasculare sau de coloana cervicala.
 Inaintea efectuarii probei trebuie indepartat bine cerumenul din urechi (chiar daca
nu este un dop complet obstruant), deoarece acesta poate impiedica transferul de
caldura.
Ce se poate intampla in timpul testarii?
La unii pacienti poate apare vertij, insotit eventual de greata.

Sindroamele vestibulare:
Se împart, după localizarea leziunii, în:
A) Sdr. vestibular de tip periferic (armonios): în leziunile de labirint sau de nerv
vestibular. Apare în procese inflamatorii ale urechii interne sau medii, nevrite vestibulare,
sindrom de unghi pontocerebelos, fracturi de stâncă de temporal, tulburări circulatorii pe
traseul arterei auditive interne.
Caractere:
1. Vertij intens, chiar paroxistic, care poate fi generat de mişcările capului.
2. Deviaţii tonice ale capului, trunchiului, braţelor spre partea lezată.
3. Nistagmus orizontal cu bătaie contralaterală devierilor.
4. Se pot asocia acuze auditive.
5. Tulburări vegetative accentuate.
B) Sdr. vestibular tip central (dizarmonic): apare în scleroza multiplă, afecţiuni
vasculare, tumorale, toxice, infecţioase etc.
Caractere:
1. Vertij de intensitate mică, uneori continuu.
2. Nistagmus, adesea în două direcţii,vertical,girator,disjunct
3. Deviere tonică nesistematizată a corpului.
4. În principiu însoţit de alte simptome de leziuni ale trunchiului cerebral
Boala Méniere: este un sindrom vestibular armonios cu determinism labirintic, dominat
de triada:
1. Vertij
2. Tinitus
3. Surditate
Se manifestă sub formă de crize care survin brusc, în plină sănătate, brutal şi cu manifestări
vegetative foarte accentuate. Tulburările sunt determinate de suferinţe acute ale canalelor
semicirculare, elementul de bază fiind hidropizia labirintului, care poate fi determinată de tulburări
circulatorii, mai frecvent ischemice.
Sdr. ménieriform: crize vertiginoase fără severitatea şi brutalitatea celor din boala
Méniere, fără tinitus sau hipoacuzie. Apar în traumatisme, afecţiuni vasculare,
neurolabirintite toxice, boli generale (DZ, distiroidii, HTA),afecţiuni infecţioase,hemoragii
şi tromboze ale arterei labirintice,insuficienţă vertebro-bazilară.