4. Cazul: Hoffmann - La Roche & Co. AG vs. Comisia, nr.

85\76, 13 februarie 1979

Situaţia de fapt
Societatea elveţiană Hoffmann - La Roche et co. solicită anularea Deciziei
„Vitamine” a Comisiei, din data de 9 iunie 1976, privind procedura de aplicare a art. 86 TCE.
Potrivit unei hotărâri a Comisiei, societatea La Roche dispunea de o poziţie
dominantă pe piaţa comună, iar, ca urmare a încheierii unor contracte care obligau sau, cel
puţin incitau cumpărătorii, prin acordarea unei prime de fidelitate, să-i acorde exclusivitate
sau cel puţin preferinţă, încălcase dispoziţiile art.86 TCE prin exploatarea abuzivă a acestei
poziţii. Prin urmare, Comisia a hotărât aplicarea de sancţiuni societăţii La Roche. Societatea
s-a adresat CJCE susţinând că Decizia Comisiei este incorectă. În Decizia sa, Comisia a arătat
că, pentru a aprecia dacă La Roche deţine poziţia dominantă de care e acuzată, trebuie
delimitată piaţa relevantă din punct de vedere geografic (care în acest caz se întindea pe toată
piaţa comună) şi piaţa relevantă a produsului.

Norme comunitare relevante

Art. 86 TCE.

Soluţia şi principiile degajate de CJCE

În această speţă, Curtea a stabilit că, în ceea ce priveşte dreptul comunitar al
concurenţei, dacă un produs este utilizat cu scopuri diferite şi, de asemenea, răspunde unor
nevoi economice diferite, poate aparţine unor pieţe distincte. Un astfel de produs, alături de
toate celelalte produse care îi pot fi substituite şi cu care intră în concurenţă, constituie, ele
însele o piaţă distinctă.
În ceea ce priveşte noţiunea de piaţă relevantă în interpretarea CJCE, se are în vedere
posibilitatea ca o concurenţă efectivă să poată exista între produsele care alcătuiesc această
piaţă, ceea ce presupune că produsele care intră în concurenţă pot fi substituite
Cu privire la noţiunea de poziţie dominantă la care se referă art. 86 TCE, Curtea a
considerat că este vizată situaţia în care o întreprindere are puterea economică de a împiedica
menţinerea unei concurenţe efective pe piaţă, prin capacitatea de a avea un comportament
independent faţă de ceilalţi participanţi pe piaţă, faţă de clienţi şi faţă de consumatori. Acest
comportament, deşi nu exclude existenţa unei anumite forme de concurenţă pe piaţă, oferă
întreprinderii cu o asemenea situaţie posibilitatea să decidă sau cel puţin să influenţeze într-o
manieră decisivă condiţiile concurenţiale de pe piaţă. S-a stabilit că deţinerea unui segment
de piaţă de mare amploare constituie un indiciu al unei poziţii mai favorabile în raport cu
ceilalţi participanţi.
Noţiunea de exploatare abuzivă este o noţiune obiectivă care vizează comportamentul
pe piaţă al unei întreprinderi care deţine o poziţie dominantă şi care sunt de natură să
influenţeze structura pieţei şi care au ca efect crearea unor obstacole privind libera
concurenţă. Acţiunea unei întreprinderi care deţine o poziţie dominantă pe piaţă, în sensul de
a impune cumpărătorilor obligaţia de a se aproviziona în totalitate cu produsele sale,
constituie o exploatare abuzivă a unei poziţii dominante în sensul art. 86 din Tratat. În
aceeaşi categorie intră şi acţiunea unei întreprinderi care, fără a obliga clienţii să-şi asume o
obligaţie formală, aplică – fie unilateral, fie pe baza unor acorduri încheiate cu clienţii - un
sistem de reduceri de preţuri pentru fidelitate (adică pentru faptul că un client se
aprovizionează exclusiv sau aproape exclusiv cu produse provenind de la întreprinderea care
acordă aceste reduceri) Includerea în contract a unei clauze „englezeşti” (clauză conform
căreia cumpărătorii se angajează să comunice întreprinderii care exploatează o poziţie
dominantă orice ofertă mai avantajoasă pe care au primit-o din partea concurenţilor acesteia
şi prin care îşi rezervă libertatea de a se aproviziona de la concurenţă în cazul în care
întreprinderea dominantă nu aliniază preţurile ofertei mai avantajoase) nu duce la excluderea
caracterului abuziv şi anticoncurenţial al contractelor prin care se acordă reduceri de
fidelitate. În ceea ce priveşte acordarea reducerilor de fidelitate, CJCE concluzionează că
acestea sunt condamnabile fiindcă au drept efect aplicarea pentru partenerii comerciali a unor
condiţii inegale pentru prestaţii echivalente ce se reflectă în faptul că doi cumpărători ai
aceleiaşi cantităţi dintr-un produs plătesc un preţ diferit după cum se aprovizionează exclusiv
de la întreprinderea care se bucură de o poziţie dominantă sau, dimpotrivă, se aprovizionează
de la surse diferite