Disciplina „Dreptul afacerilor”

Ciclu 1, secția zi/fr.red.

Testul nr. 7

Subiectul 1. Noţiunea de concurenţă.

nr. Conţinutul subiectului puncte

1.1. Descrieţi condiţiile de existenţă a concurenţei şi funcţiile concurenţei. 3 pct.
1.2. Comparați practicile concurențiale cunoscute dupa subiecții implicați. 5 pct.
1.3. Mai mulţi întreprinzători din or. Orhei s-au adresat în instanţa de judecată cu o cerere pentru a 7 pct.
anula o clauză din contractul de arendă semnat de Primăria or. Orhei şi SRL “VOCO”. Potrivit
acestui contract Primăria a transmis către SRL ”VOCO”, în arendă, un lot de 20 de ari pentru
a organiza o piaţă comercială. Prin contract Primăria s-a obligat ca după darea în exploatare a
pieţei, să retragă autorizaţiile tuturor micilor întreprinzători care comercializează mărfuri în
raza de 1 km de la piaţă. După ce piaţa a început să funcţioneze, Primarul a retras autorizaţiile
de amplasare a unităţilor de comerţ mai multor întreprinzători care activau în raza de 1 km de
la piaţa nou formată. În referinţa Primăriei a fost menţionat că motivul retragerii autorizaţiilor
este necesitatea de a face ordine în oraş precum şi cel de onorare a obligaţiei contractuale faţă
de SRL “VOCO”.
Întocmiţi o opinie juridică care să conţină soluţia litigiului.

Subiectul 2. Adunarea generală a acţionarilor (AGA) în societatea pe acţiuni (SA).

nr. Conţinutul subiectului puncte

1.1. Definiţi noţiunea de “adunare generală a acţionarilor” evidenţiind tipurile de adunări generale 3 pct.
şi formele de ţinere a adunării generale.
1.2. Analizaţi procedura de convocare şi desfăşurare a adunării generale a acţionarilor referindu-vă 5 pct.
în special la: persoanele care sunt în drept să dispună convocarea AGA, întocmirea ordinii de
zi, informarea acţionarilor, deliberativitatea şi modul de adoptare a hotărârilor.
1.3. Cetăţenii Gavriil Jardan şi Andrei Corlăteanu sunt acţionari ce deţin 39% din acţiunile ordinare 7 pct.
ale „Nucul” S.A., au depus în instanţa de judecată o cerere prin care solicită anularea deciziei
Organului Înregistrării de Stat prin care a fost înregistrată în Registrul de Stat al persoanelor
juridice modificarea actului de constituire a „Nucul” S.A. şi implicit majorarea capitalului
social cu 100 %, efectuate prin hotărârea adunării generale din 20.08.2017. Acţionarii
reclamanţi susţin că au participat la adunarea generală, au votat împotriva hotărârii de
majorare a capitalului social şi deci hotărârea nu a fost adoptată. Ceilalţi acţionari, precum şi
Organul Înregistrării de Stat afirmă că hotărârile AGA au fost adoptate cu majoritatea de
voturi necesară şi nu există temei de nulitate a hotărârii.
Întocmiţi o notă informativă şi expuneţi-vă opinia faţă de situaţia juridică creată şi
respecitiv faţă de eventuala soluţie judiciară.

Conform art. 126 alin. (2) din Constituţia Republicii Moldova, statul trebuie să asigure
protecţia concurenţei loiale, crearea unui cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de
producţie. În dezvoltarea acestei prevederi constituţionale, au fost stipulate norme juridice
privind contribuţia statului la dezvoltarea unei concurenţe libere şi oneste între întreprinderi,
neadmiţând monopolizarea pieţelor (Legea nr.845/1992, art. 8), şi punând în faţa
întreprinzătorilor obligaţia de a respecta regulile de comportament pe piaţă în condiţiile
concurenţei libere (art. 7 ). Principiul liberei concurenţe exprimă facultatea tuturor
întreprinzătorilor de a utiliza propriile mijloace şi metode pentru menţinerea şi dezvoltarea
comerţului, pentru atragerea, menţinerea şi creşterea numerică a clientelei lor. Concurenţa nu
este posibilă fără libertatea comerţului şi activităţii de întreprinzător, şi, invers, libertatea
comerţului are sens în condiţiile existenţei unei concurenţe între numeroşi producători şi
ofertanţi de servicii. Concurenţa apare între două interese: a producătorului de a obţine un
profit cât mai mare şi de a atrage un număr cât mai mare de consumatori (clienţi) şi a
consumatorului de procura mărfuri şi servicii calitative la un preţ cât mai redus pentru a face
economii. Concurenţa are loc între întreprinzătorii care produc sau vând mărfuri şi servicii
identice sau similare, adică menite să satisfacă necesităţi analogice. Nu poate exista
concurenţă între produse şi servicii care, în virtutea caracteristicilor şi destinaţiei, sunt
fungibile. Concurenţa este o luptă între întreprinzători pentru atragerea clientelei, însă trebuie
dus cu bună credinţă şi onestitate fără a se pune îngrădiri concurenţilor, fără a se prejudicia
reputaţia profesională sau reparaţia bunurilor lor. Concurenţa pură şi monopolul sunt două
extreme. Concurenţa pură avantajează consumatorul, deoarece vânzătorul, pentru a-l face să-i
cumpere marfa, recurge la diferite stimulente (preţ redus, calitate înaltă, garanţii, ambalaj
atractiv, atitudine respectuoasă etc.). Concurenţa pură este extrema spre care tinde economia
statului şi care permite consumatorului să economisească bani, iar producătorului – resurse.
Condiţii pentru existenţa concurenţei şi funcţiile acesteia. Pentru ca întreprinzătorii să-şi
manifeste comportamentul concurenţial, trebuie să existe un mediu adecvat, şi anume cel al
economiei de piaţă, care implică existenţa unor condiţii specifice, cum ar fi: - liberalizarea
comerţului (activităţii de întreprinzător); - existenţa unui număr suficient de agenţi economici
privaţi, - liberalizarea preţurilor şi tarifelor, - asigurarea unui cadru legal128 . Liberalizarea
activităţii de întreprinzător. Potrivit acestei condiţii, fiecare întreprinzător este în drept să-şi
aleagă domeniul de activitate, având deplina libertate de a produce şi/sau de a vinde
mărfurile, de a presta serviciile cerute de piaţă. Această condiţie îşi are fundamentul juridic în
dispoziţii constituţionale, potrivit cărora piaţa şi libera iniţiativă economică ... sunt factori de
bază ai economiei (art.9), iar statul trebuie să asigure libertatea comerţului şi activităţii de
întreprinzător (art.126)
Existenţa unui număr suficient de întreprinzători privaţi. Această condiţie îşi are originea în
principiul constituţional de libertate a activităţii de întreprinzător, conform căruia legiuitorul
permite persoanelor fizice a se înregistra ca întreprinzător individual şi a participa la
constituirea unor persoane juridice cu scop lucrativ ca să desfăşoare activităţi economice
aducătoare de profit.
Liberalizarea preţurilor şi tarifelor. Conform art.6 alin.(6) din Legea nr.845/1992,
întreprinzătorii sunt în drept să stabilească, în mod independent, preţurile şi tarifele la
producţia fabricată sau la serviciile prestate în bază de contract cu partenerii. Prin art.9 alin.
(4) lit.a) din legea nominalizată, autorităţilor publice li se interzice să încheie acorduri sau să
dea dispoziţii privind majorarea, reducerea sau menţinerea preţurilor şi tarifelor care conduc
la limitarea concurenţei. Prin Hotărârea Guvernului nr. 547/1995 cu privire la măsurile de
coordonare şi reglementare de către stat a preţurilor (tarifelor), mărfurile, lucrările şi
serviciile se comercializează la preţuri libere, cu excepţia celor reglementate de stat. Unei
astfel de reglementări sunt supuse preţurile la energia electrică şi termică, la gazele naturale,
la transportul de pasageri, la serviciile poştale de pe teritoriul ţării etc. Asigurarea unui cadru
legal, care să prevină şi să sancţioneze concurenţa ilicită130 . În absenţa unor reglementări
legale de prevenire a practicării ilicite a activităţii de întreprinzător s-ar ajunge la denaturarea
funcţionării economiei de piaţă. Astfel, unii agenţi economici ar folosi metode care să
discrediteze şi săi defăimeze pe cei de bună-credinţă, cauzându-le daune materiale şi morale.
ă. În economia de piaţă, concurenţa îndeplineşte următoarele funcţii: regulator al cererii şi
ofertei; de factor determinant la stabilirea preţului mărfurilor şi serviciilor; de mecanism al
repartizării profitului între agenţii economici implicaţi în producţia şi distribuţia mărfurilor.
Concurenţa - regulator al cererii şi ofertei. Numai într-o economie de piaţă în care concurenţa
funcţionează efectiv se ajunge la un echilibru între cerere şi ofertă. Astfel, dacă piaţa duce
lipsă de anumite produse, mărfuri sau servicii, preţul la ele creşte, asigurând ofertanţilor
beneficii suplimentare. Faptul acesta îi determină pe ultimii să majoreze cantitatea de
producţie deficitară şi, totodată, îi ademeneşte pe alţi întreprinzători să producă mărfurile şi
să presteze serviciile solicitate. Această situaţie continuă până când oferta de mărfuri şi
servicii nu satisface cererea lor pe piaţă. Dacă oferta creşte astfel încât pe piaţă să apară un
surplus de mărfuri ori servicii, preţul la ele va scădea brusc. În câştig vor fi ofertanţii care
propun mărfuri mai calitative şi la un preţ mai redus. Factorul determinant în stabilirea
preţului la mărfuri. Concurenţa împiedică impunerea preţurilor de monopol şi obţinerea de
suprabeneficii care, de asemenea, au caracter de monopol. Mecanismul de repartizare a
profitului între întreprinzătorii implicaţi în producţia şi distribuţia mărfurilor. Concurenţa îl
determină pe întreprinzător să urmărească piaţa, pentru a reacţiona cu promtitudine la
cerinţele ei. Creşterea cererii are ca efect majorarea preţului la mărfurile şi serviciile
respective. După cum s-a menţionat, pentru a se menţine pe piaţă şi a obţine profitul scontat,
întreprinzătorii au dreptul de a utiliza anumite instrumente ca: reducerea cheltuielilor de
producţie şi a preţului de cost, producerea de mărfuri şi prestarea de servicii de calitate mai
înaltă, stabilirea unui termen de garanţie, organizarea deservirii în perioada de garanţie şi post
garanţie, intensificarea publicităţii comerciale, alte condiţii care favorizează competitivitatea
mărfurilor şi a 86 serviciilor

1.2 Adunarea generală. Formată din totalitatea asociaţilor (membrilor) societăţii comerciale,
adunarea generală este organul suprem al societăţii şi decide în cele mai importante chestiuni
ce ţin de activitatea şi chiar de existenţa societăţii. Adunarea generală, ca organ al societăţii,
este reglementată numai în societăţile cu răspundere limitată şi în societăţile pe acţiuni. În
societăţile în nume colectiv nu există adunare generală instituţionalizată, însă legea stabileşte
că deciziile cu privire la conducerea societăţii se iau cu acordul tuturor membrilor (Codul
civil, art.123) sau în unanimitate (art.124), adică se presupune posibilitatea convocării
asociaţilor la anumite şedinţe comune, iar lipsa a cel puţin unuia din ei nu permite adoptarea
de hotărâri legale. Şi în societăţile în comandită urmează a se aplica regulile stabilite pentru
societatea în nume colectiv, cu excepţiile stabilite în Codul civil la art.136 alin.(4) şi 138 alin.
(2). Regulile de convocare şi desfăşurare a adunării asociaţilor
societăţii în nume colectiv şi în comandită, modul de adoptare a hotărârilor, deşi
nereglementate de lege, sunt preluate de la societatea cu răspundere limitată sau de la
societatea pe acţiuni. 2.1.1. Felurile adunărilor generale. Adunările generale sunt de două
feluri: ordinare şi extraordinare. Adunarea generală ordinară se convoacă cel puţin o dată în
an, de regulă după expirarea exerciţiului financiar. Actul de constituire poate prevedea
convocarea mai frecventă a adunării generale ordinare. Adunarea generală extraordinară se
convoacă ori de câte ori este nevoie. Adunările generale se pot desfăşura cu prezenţa
asociaţilor, prin corespondenţă sau în formă mixtă. Dacă adunarea se desfăşoară cu prezenţa
asociaţilor, fiecare asociat trebuie să fie informat despre la locul, data, ora desfăşurării,
ordinea de zi, locul unde se poate lua cunoştinţă de ordinea de zi etc. Dacă adunarea se
desfăşoară prin corespondenţă, actul de constituire trebuie să prevadă cu claritate modul
desfăşurării. Fiecărui asociat i se expediază ordinea de zi a adunării, actele pe care trebuie să
le studieze şi să le analizeze, ceea ce îi permite să-şi facă o concluzie pe marginea
chestiunilor de pe ordinea de zi, buletinele de vot pentru fiecare chestiune, prin care asociatul
poate vota pro, contra sau se poate abţine de la vot. Din buletinele de vot trebuie să rezulte cu
claritate cine şi cum votează. Dacă adunarea se desfăşoară în formă mixtă, persoanele care o
convoacă trebuie să îndeplinească condiţiile de convocare prin corespondenţă şi, totodată, să
comunice celorlalţi asociaţi locul, data şi ora adunării. În acest caz, asociaţii care nu doresc să
fie prezenţi la adunarea generală trebuie să expedieze voturile astfel încât, în cadrul ei, să fie
numărate şi luate în considerare la adoptarea hotărârii definitive.

2.2. Convocarea adunării generale şi informarea asociaţilor. Adunarea generală se ţine în

termenul prevăzut de lege, de actul constitutiv sau de hotărârea adunării generale precedente,
însă cel puţin o dată în an. În lipsa unor stipulaţii exprese în actul de constituire, adunarea
generală se convoacă după expirarea exerciţiului financiar, urmând să decidă aprobarea
raportului financiar anual, raportului organului executiv şi al comisiei de cenzori, precum şi
să hotărască repartizarea beneficiului şi acoperirea pierderilor. Adunarea generală se
convoacă la iniţiativa organului executiv sau a asociaţilor, iar în unele societăţi iniţiativa
poate aparţine consiliului sau comisiei de cenzori. În societăţile în nume colectiv şi în
comandită dreptul de a convoca adunarea asociaţilor îl are fiecare asociat. În societăţile cu
răspundere limitată, acest drept îl au asociaţii (unul sau mai mulţi împreună) ale căror părţi
sociale constituie cel puţin 10% din capitalul social, iar în societăţile pe acţiuni acţionarii ce
deţin cel puţin 25% din acţiunile cu drept de vot. Decizia de convocare a adunării generale
este emisă de organul executiv. În societăţile pe acţiuni care au consiliu directoriu dreptul de
a decide convocarea adunării îl deţine consiliul. Dacă organul executiv sau consiliul nu decid
convocarea adunării generale, asociaţii pot adresa în instanţă cererea de a obliga organul
executiv (după caz, consiliul) să convoace adunarea ori pot convoca adunarea din proprie
iniţiativă. În decizia de convocare a adunării generale se indică locul , data şi ora adunării,
ordinea ei de zi. Adunarea asociaţilor se desfăşoară la sediul societăţii, dacă actul constitutiv
sau adunarea precedentă nu a stabilit altfel. Deşi nu este stabilit expres, considerăm că locul
adunării generale trebuie să fie pe teritoriul Republicii Moldova. Data adunării trebuie fixată
astfel încât să asigure un timp rezonabil pentru informarea asociaţilor şi posibilitatea acestora
de a lua cunoştinţă de materialele pregătite pentru adunare, iar în unele cazuri de a expedia
votul. Ordinea de zi a adunării generale se elaborează de organele sau persoanele care o
convoacă. Fiecare asociat are dreptul de a propune chestiuni pentru ordinea de zi a adunării
generale, dacă legea nu prevede altfel. Organul executiv sau, după caz, consiliul nu sunt în
drept să modifice formularea chestiunilor propuse de asociaţi în ordinea de zi. Adunarea
generală nu poate examina chestiuni care nu au fost incluse în ordinea de zi ori nu au fost
comunicate tuturor asociaţilor. Aceştia trebuie să aibă posibilitatea de a lua cunoştinţă de
toate materialele de pe ordinea de zi pentru a vota în cunoştinţă de cauză. Adunarea generală
se consideră convocată legal dacă asociaţii au fost informaţi în timp rezonabil. De exemplu,
acţionarii trebuie să aibă cunoştinţă despre convocarea adunării generale ordinare cel târziu
cu 30 de zile înainte de deschidere. Asociaţii societăţii cu răspundere limitată trebuie să fie
informaţi cu cel puţin 15 zile înainte de data adunării. Pentru asociaţii societăţilor pe persoane
nu este stabilit un anumit termen şi de aceea se consideră că prezenţa lor la adunare înlătură
orice viciu al convocării. 2.1.3. Desfăşurarea adunării generale. Adunarea generală se
desfăşoară în ziua, la ora şi în locul indicat în decizia de convocare. Organul sau asociaţii care
au convocat adunarea organizează înregistrarea asociaţilor şi a voturilor pe care le deţine.
Calitatea de asociat conferă dreptul de a participa la adunarea generală. Deşi acest drept se
exercită, de regulă, personal, legea permite şi exercitarea lui reprezentanţilor. Calitatea de
reprezentanţi o pot avea ocrotitorii legali (părinţii şi tutorii minorilor, curatorul incapabilului),
administratorul persoanei juridice şi persoana învestită prin procură. Asociatul
(reprezentantul) neînregistrat nu poate participa la vot. Procedura desfăşurării adunării
asociaţilor se stabileşte în actul de constituire sau în regulamentul adunării generale adoptată
anterior de adunare. Chestiunile de procedură nereglementate se reglementează la adunarea
generală. Adunarea generală se deschide de conducătorul organului executiv (administrator,
director, manager, preşedinte etc.) sau de o altă persoană aleasă ad hoc. Adunarea generală a
acţionarilor se deschide de preşedintele consiliului dacă adunarea nu stabileşte altfel. La
adunare se alege unul sau mai mulţi secretari, care vor scrie procesul-verbal al adunării. După
îndeplinirea condiţiilor legale pentru deliberativitatea adunării generale, se trece la dezbaterea
problemelor de pe ordinea de zi. Dacă adunarea nu este deliberativă, se convoacă o adunare
repetată cu aceeaşi ordine de zi. Adunarea generală convocată repetat este deliberativă după
cum urmează: în societăţile cu răspundere limitată – indiferent de numărul de voturi
reprezentate; în societăţile pe acţiuni – în prezenţa acţionarilor care deţin cel puţin 1/3 din
acţiunile cu drept de vot; în societăţile de persoane – în prezenţa tuturor asociaţilor