Tema 1: Unitatea și pluralitatea de infracțiuni

1) infracțiunea unică, noțiune și modalități

2) pluralitatea de infracțiuni
a) concursul de infracțiuni
b) recidiva de infracțiuni

1) Calificarea juridică a unei fapte sau activități antisociale ca formând o singură infracțiune sau
mai multe infracțiuni, produce consecințe juridice importante deoarece persoana într-un caz
urmează să răspundă pentru o singură infracțiune, iar în alt caz pentru două sau mai multe.
 În cazul când activitatea persoanei se încadrează în limitele unei singure norme din codul penal
putem vorbi despre o infracțiune unică, dacă activitatea persoanei se încadrează în limitele a
două sau mai multe norme din codul penal, putem vorbi despre o pluralitate de infracțiuni.
 Potrivit prevederilor din art.28 CP infracțiunea unică reprezintă o acțiune/ inacțiune sau un
sistem de acțiuni/inacțiuni care se califică conform dispoziției unei singure norme a legii penale.
 Infracțiunea unică poate îmbrăca două forme: unitatea naturală și unitatea legală.
1. Unitatea naturală este definită ca formă de unitate infracțională determinată de unitatea
acțiunii sau inacțiunii, de unicitatea rezultatului și unicitatea formei de vinovăție cu care este
săvârșită. Unitatea naturală cunoaște câteva modalități: infracțiune simplă, infracțiunea continuă.
- Infracțiunea simplă este infracțiunea care se caracterizează sub raport subiectiv printr-o singură
formă de vinovăție.
- Infracțiunea continuă este definită în art.29 CP care declară că se consideră infracțiune continuă
fapta care se caracterizează prin săvârșirea neîntreruptă, timp nedeterminat a activității
infracționale. Infracțiunea continuă se consumă din momentul încetării activității infracționale
sau datorită survenirii unor evenimente care împiedică această activitate. De exemplu, art.317
(evadarea din locul de deținere), art.371 (dizertarea).

2. Unitatea legală este acea unitate care nu reiese din realitatea obiectivă în care se săvârșește
fapta, ci din voința legiuitorului care reunește în conținutul unei singure infracțiuni două sau mai
multe acțiuni sau inacțiuni care ar putea realiza fiecare în parte conținutul unor infracțiuni
distincte. Unitatea legală de infracțiuni se poate prezenta în câteva modalități:
- Infracțiunea prelungită, este definită în art.30 CP și reprezintă fapta săvârșită cu intenție unică
caracterizată prin două sau mai multe acțiuni infracționale identice comise cu un singur scop,
alcătuind în ansamblu o infracțiune. Infracțiunea prelungită se consumă din momentul săvârșirii
ultimei acțiuni sau inacțiuni infracționale. De exemplu: înșelarea permanentă a cumpărătorilor,
este săvârșită pe parcursul zilei de sute de ori, este identică și cu aceiași formă de vinovăție.
Condiții de existență:
* unitatea de subiect (una și aceleași persoana săvârșește mai multe acțiuni sau inacțiuni)
* acțiunile sau inacțiunile săvârșite sunt identice
* unitatea scopului cu care se comit acțiunile sau inacțiunile
* unitatea intenției
- infracțiunea complexă, este infracțiunea care cuprinde în conținutul său ca element constitutiv
sau ca circumstanță agravantă o acțiune sau inacțiune care constituie însuși o faptă prevăzută de
legea penală. De exemplu: art.188 (tâlhăria).
- infracțiunea progresivă, este acea infracțiune care după atingerea momentului consumativ,
corespunzător unei anumite infracțiuni, fără intervenția făptuitorului, își amplifica progresiv
rezultatul ori se produc urmări noi corespunzătoare unor infracțiuni mai grave. Infracțiunea
realizată corespunzător rezultatului mai grav amplificat absoarbe în conținutul său infracțiunile
mai ușoare realizate anterior, astfel fapta inițială care a produs un anumit rezultat susceptibilă de
o anumită încadrare juridică datorită amplificării rezultatului va primi noi calificări în funcție de
rezultatul atins până în acel moment. Infracțiunea progresivă cunoaște un moment al consumării
apoi o amplificare a urmărilor după care urmează un moment al epuizării provocat de ultimul
rezultat la care s-a ajuns.
- infracțiunea de obicei, este infracțiunea al cărui conținut se realizează prin repetarea faptei de
un anumit număr de ori din care să rezulte obișnuință, îndeletnicirea făptuitorului cu această
activitate. Caracteristic pentru infracțiunea de obicei este repetarea faptelor de același fel de un
număr suficient de mare din care să rezulte îndeletnicirea făptuitorului. Fiecare faptă luată
separat nu are semnificație penală ci doar împreună denotă obișnuința făptuitorului de a săvârși
infracțiunea dată și denotă pericolul social al acestei activități. De exemplu: art.234
(îndeletnicirea ilegală cu pescuitul...).

2) Prin pluralitate de infracțiuni înțelegem situația în care o persoană săvârșește mai multe
infracțiuni (două sau mai multe) înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreo una din ele și
situația în care o persoană săvârșește din nou o infracțiune după ce a fost condamnată definitiv
pentru o altă infracțiune. Reieșind din prevederile art.33 alin.1 și art.34 CP deosebim două forme
a pluralității de infracțiuni:
a) concursul de infracțiuni, reprezintă săvârșirea de către o persoană a două sau mai multe
infracțiuni dacă persoana nu a fost condamnată definitiv pentru vreo una din ele și dacă nu a
expirat termenul de prescripție de tragere la răspundere penală cu excepția cazurilor când
 săvârșirea a doua sau mai multe infracțiuni este prevăzută în articolele părții speciale a codului
penal în calitate de circumstanță agravantă. O altă definiție a concursului de infracțiuni prevede
că concursul reprezintă săvârșirea de către una și aceleași persoană a două sau mai multe
infracțiuni prevăzute de diferite articole a codului penal sau de diferite alineate ale aceluiași
articol fără ca ea să fi fost condamnată pentru vreo una dintre aceste infracțiuni și dacă nu a
expirat termenul de prescripție (art.60 CP) de tragere la răspundere penală pentru ele.
 Trăsăturile:
* săvârșirea de către una și aceleași persoană a două sau mai multe infracțiuni
* infracțiunile să fie prevăzute de diferite articole din CP sau de diferite alineate ale aceluiași
articol
* toate infracțiunile să fie săvârșite până la condamnarea pentru vreo una dintre ele
* să nu fie expirat termenul de prescripție de tragere la răspundere penală
 Potrivit prevederilor art.33, concursul de infracțiuni este de două tipuri:
- concurs real, potrivit alineatului 3 art.33 CP există atunci când persoana prin două sau multe
acțiuni sau inacțiuni săvârșește două sau mai multe infracțiuni. Trăsăturile:
* săvârșirea a doua sau mai multe infracțiuni unice
* săvârșirea infracțiunilor prin două sau mai multe acțiuni sau inacțiuni de sine stătătoare
* săvârșirea infracțiunilor în timp diferit
* toate infracțiunile sunt calificate în baza diferitelor aroclole din CP sau diferite alineate din
același articol
- concurs ideal, există atunci când persoana săvârșește o acțiune sau inacțiune care întrunește
elemente a mai multor infracțiuni. Caracteristic pentru concursul ideal este faptul că persoana
săvârșește o singură acțiune sau inacțiune

b) recidiva, prin recidivă într-un sens general înțelegem săvârșirea unei infracțiuni intenționate
de către o persoană ce are antecedent penal pentru infracțiunea săvârșită anterior. Din această
definiție, reies următoarele trăsături ale recidivei:
- săvârșirea de către una și aceleași persoană a două sau mai multe infracțiuni în perioade de timp
diferite
- persoana posedă antecedent penal pentru infracțiunea anterioară, respectiv antecedentul penal
nu s-a stins sau nu a fost ridicat de către instanța de judecată. Potrivit prevederilor art.110 CP
antecedentele penale reprezintă o stare juridică a persoanei ce apare din momentul rămânerii
definitive a sentinței de condamnare și generează consecințe de drept nefavorabile pentru
condamnat până în momentul stingerii antecedentelor penale sau reabilitării. Stingerea (art.111),
reabilitarea (art.112).
 Recidiva infracțiunilor este cea mai periculoasă formă a pluralității de infracțiuni deoarece ea ne
demonstrează faptul că pedeapsa aplicată pentru infracțiunea precedentă nu și-a produs efectul și
în continuare persoana are un comportament infracțional.
 Reieșind din prevederile art.34 CP deosebim 3 modalități ale recidivei:
- recidiva simplă, în situația comiterii cu intenție a uneia sau mai multor infracțiuni de o persoană
cu antecedente penale pentru o infracțiune săvârșită cu intenție.
- recidiva periculoasă, dacă persoana anterior condamnată pentru o infracțiune intenționată gravă
sau deosebit de gravă, a săvârșit din noi cu intenție o infracțiune gravă, deosebit de gravă sau
excepțional de gravă.
- recidiva deosebit de periculoasă, este un cazul când persoana anterior condamnată pentru o
infracțiune excepțional de gravă, a săvârșit din nou o infracțiune gravă, deosebit de gravă sau
excepțional de gravă.

 Doctrina dreptului penal deosebește și alte modalități ale recidivei: generală, specială,
penitenciară ș.a.
 La stabilirea stării de recidivă se ține cont și de hotărârile definitive de condamnare pronunțate în
străinătate și recunoscut de instanțele de judecată a RM.
 La stabilirea stării de recidivă nu se ține cont de antecedentele penale pentru:
* infracțiunile săvârșite în timpul minoratului; pentru infracțiunile săvârșite din imprudență;
* pentru infracțiunile pentru care condamnarea a fost cu amânarea executării pedepsei și dacă
aceasta nu a fost anulată și persoana nu a fost trimisă să execute pedeapsa în închisoare (art.96
CP);
* pentru faptele care nu constituie infracțiuni conform codului penal al RM;
*antecedentele penale stinse sau în caz de reabilitare în conformitate cu prevederile art.111 și
112 CP;
*dacă persoana a fost condamnată cu suspendarea condiționată a executării pedepsei (art.90 CP);
* potrivit prevederilor art.82 CP la aplicarea pedepsei pentru recidivă se ține cont de numărul,
caracterul, gravitatea și urmările infracțiunilor săvârșite anterior, de circumstanțele în virtutea
cărora pedeapsa anterioară a fost insuficientă pentru corectarea vinovatului, precum și de
caracterul, gravitatea și urmările infracțiunii noi. Mărimea pedepsei pentru recidivă periculoasă
și deosebit de periculoasă nu poate fi mai mică de 1/3 din maximul pedepsei prevăzute la
articolul din partea speciala a codului penal.