UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA

SIBIU

FACULTATEA DE DREPT

DREPT PENAL GENERAL II

Temă de control
Asemănări și deosebiri între infracțiunea continuă și continuată

Coordonator: Lect.univ.dr. Daniela Csika

Student: Burlan Luminița

An II
 Asemănări și deosebiri între infracțiunea continuă și continuată

Conceptul de „infracţiune” este prevăzut în cadrul legislaţiei penale române ca instituţie

fundamentală, alături de răspunderea penală şi sancţiunile de drept penal. Aceste instituţii fiind
examinate ca şi elemente structurale ale dreptului penal, putem afirma că totalitatea normelor
penale tind către sfera de influenţă a acestor instituţii. Legătura dintre acestea este lesne de
înţeles, fiind absolut necesară o interdependenţă ascendentă ori descendentă. Astfel, nu putem
vorbi de răspunderea penală în lipsa infracţiunii, de sancţiuni de drept penal în lipsa răspunderii
penale, însă putem constata existenţa unei infracţiuni şi ulterior anumite cauze ce pot înlătura
răspunderea penală.1 De exemplu sancţiunile de drept penal nu se mai impun atunci când putem
constata existenţa infracţiunii de loviri şi alte violenţe, prevăzută de art. 180 din Codul penal,
însă fără o plângere prealabilă din partea persoanei vătămate, ca şi cauză de înlăturare a
răspunderii penale, a treia instituţie a dreptului penal, respectiv cea a sancţiunilor nu mai este
justificată.2

Se poate desprinde din definiţia infracțiunii că aceasta reprezintă fapta care prezintă
pericol social, săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penală. De asemenea, acest conţinut
privit din prisma incriminării, se poate subclasifica în unitate infracţională şi pluralitate de
infracţiuni.3 Termenul de unitate semnifică entitatea singulară raportată la baza evaluării, la
totalitatea acţiunilor sau inacţiunilor ce formează elementul material al infracţiunii, pentru care
se aplică doar o pedeapsă.4 Pluralitatea de infracţiuni este descrisă ca fiind o însumare a unor
conţinuturi constitutive ale mai multor infracţiuni. De exemplu, în încercarea de a sustrage mai
multe bunuri dintr-un magazin, infractorul distruge camerele de filmare şi casa de marcat,
totodată atribuindu-i vânzătoarei mai multe lovituri.5 În acest caz avem de-a face cu infracţiunea

1
Boroi, Alexandru, Drept penal – partea generală, Bucureşti, Editura C. H. Beck, 2006.
2
http://evidentacercetare.univ-danubius.ro/Surse/Set_009/mxtrM8A4L3.pdf
3
http://drept.usm.md/public/files/Dreptpenalgeneral3acfb.pdf
4
Pascu, Ilie, Drăghici, Vasile, Drept penal – partea generală, Bucureşti, Editura Lumina Lex, 2004.
5
Mitrache, C-tin, Mitrache, Cristian, Drept penal român – partea generală, Bucureşti, Editura Universul Juridic,
2005.

1
de furt calificat, infracțiunea de distrugere precum şi infracţiunea de lovire a altei persoane şi alte
violenţe.

Există mai multe forme de infracțiuni și totodată mai multe subunități ale acestora, dar în
continuare mă voi axa pe definițiile infracțiunii continue și infracțiunii continuate, dar și pe
asemănările și deosebirile dintre acestea.

În materia infracţiunii continuate sau prelungite, problema delimitării acesteia de

infracţiunea continuă trezește și acum un interes specialiștilor în domeniu. În doctrina
românească de specialitate se susţine că infracţiunea continuă este acea infracţiune ce se
caracterizează prin prelungirea în chip natural a acţiunii sau inacţiunii, ce constituie elementul
material al laturii obiective, după consumare, până la intervenţia unei forţe contrare 6, când
acţiunea sau inacţiunea infracţională şi urmarea durează până în momentul în care infractorul o
curmă de bunăvoie sau datorită intervenţiei altei persoane, moment în care aceasta se epuizează 7,
sau mai este definită și ca acea infracţiune care, odată realizată în toate elementele sale, este
susceptibilă de consumare în continuare, prin prelungirea atât a acţiunii sau inacţiunii
constitutive, cât şi a procesului de producere a rezultatului, fără ca această prelungire să-i
afecteze unitatea.8

Absenţa definiţiei legale a infracţiuni continue în legislaţia penală a României se explică

prin faptul că infracţiunile fiind prin însuşi conţinutul lor normativ fie instantanee, fie continue,
fără a-şi putea schimba natura din instantanee în continue sau invers, în raport cu anumite
condiţii concrete de săvârşire n-ar fi nevoie de o definiţie generală a infracţiunii continue. Totuşi
utilitatea unei asemenea definiţii legale nu poate fi nici ea trecută cu vederea. Astfel, o asemenea
definiţie ar fi fost utilă nu numai pentru a indica dacă în concepţia legiuitorului nostru
continuitatea este un atribut rezultat din incriminare sau o situaţie derivată din modul de
săvârşire, ci şi, mai ales, pentru a marca caracterele specifice ale acestei forme de unitate

6
Dobrinoiu V. ş.a., Drept penal. Partea generală., Bucureşti: Ed. ATLAS LEX,
1994.
7
Basarab M., Drept penal. Partea generală. Vol.II, Ed. a III-a rev ăzut ă şi ad ăugit ă,
Cluj-Napoca: Ed. Lumina Lex, 2002.
8
Basarab M., Partea generală a Codului penal român într-o perspectiv ă
europeană. În: Revista de drept penal, nr.1/2004.

2
infracţională, astfel ca ea să poată fi recunoscută în cadrul incriminărilor legale.9 O posibilă
definiție ar putea suna cam așa: infracţiunea este continuă atunci când aceasta constă dintr-o
acţiune sau inacţiune ce se prelungeşte în timp, până la încetarea activităţii infracţionale.
Infracţiunea continuă poate fi permanentă sau succesivă.10

Autorul V.Dongoroz a expus opinia că sub aspect obiectiv infracţiunea continuă se

realizează printr-o dublă atitudine a făptuitorului, şi anume: una comisivă, prin care se creează
starea infracţională, şi alta omisivă, prin care se lasă ca starea infracţională să dureze.11
Deopotrivă, V.Kudreavţev susţine că toate infracţiunile continue încep cu o activitate
infracţională activă, cum este de pildă părăsirea samavolnică a unităţii, evadarea din locurile de
detenţie etc. sau cu una pasivă, neprezentarea militarului la timp din concediu, însă continuitatea
este determinată de neexecutarea ulterioară îndelungată a obligaţiei vinovatului.12

De-a lungul timpului opiniile în cauză au generat două obiecţii. Prima obiecţie se referă
la faptul că nici o normă de drept penal, în măsura în care prevede un singur conţinut de
infracţiune, nu pretinde persoanelor cărora li se adresează două conduite, una derivând din
nerespectarea celeilalte, ci o singură conduită, care rezultă din descrierea acţiunii sau inacţiunii
incriminate sub ameninţarea unei pedepse.13 O altă obiecţie vizează faptul că existenţa unei
inacţiuni subsecvente acţiunii iniţiale nu este confirmată de realitate, în sensul că acţiunii iniţiale,
de principiu, nu-i urmează un comportament omisiv, ci un comportament comisiv.14 De exemplu,
cel ce continuă să păstreze o substanţă narcotic – acţiune ce constituie o modalitate normativă de
săvârşire a infracţiunii prevăzute de articolul 217 din Сodul penal15 săvârşeşte, ca şi la începutul
activităţii infracţionale, acte cu caracter comisiv, şi nu omisiv. Sub aspect obiectiv, infracţiunile
continue pot fi săvârşite atât prin acţiune, de exemplu, purtarea și păstrarea armelor de foc şi a
muniţiilor așa cum reiese din articolul 290 din Сodul penal,16 evadarea din locurile de detenţie

9
Papadopol V., Pavel D., Formele unităţii infracţionale în dreptul penal român
Bucureşti: Casa de editură şi presă “Şansa” – S.R.L., 1992, p.59.
10
http://www.inm-lex.ro/fisiere/d_1219/Institutii%20Si%20Infractiuni%20In%20Noul%20Cod%20Penal.pdf
11
Dongoroz V., Drept penal (Tratat), Institutul de Arte Grafice “Titajul”, Bucureşti,
1939.
12
http://www.legeasiviata.in.ua/archive/2012/10-md/8.pdf
13
http://www.legeasiviata.in.ua/archive/2012/10-md/8.pdf
14
Biro L., Basarab M., Curs de drept penal al R.P.R. Partea general ă. Bucureşti:
Ediţia didactică şi pedagogică, 1961.
15
Codul penal
16
Codul Penal

3
așa cum este menționat în articolul 317 din Сodul penal,17 însuşirea sau utilizarea samavolnică a
energiei electrice sau a gazelor natural, articolul 194 din Сodul penal,18 dar şi prin inacţiune:
eschivarea de la mobilizare, articolul 354 din Codul penal,19etc. Legiuitorul a prevăzut expres
două criterii în baza cărora poate fi constatat caracterul continuu al elementului material descris
în norma de incriminare, şi anume: pe de o parte, caracterul nedeterminat de timp în cadrul
căruia are loc derularea acţiunii sau a inacţiunii, pe de altă parte, caracterul neîntrerupt al
acesteia.20

De exemplu, dacă ne referim la însuşirea sau utilizarea ilicită a energiei electrice, termice
sau a gazelor naturale (infracţiune incriminată în articolul 194 din Codul penal),21 modul concret
de executare a acestei infracţiuni, în mod obiectiv şi necesar, nu poate avea un caracter
instantaneu, ci se prelungeşte în timp, pe toată durata perioadei cât durează transferul energiei
electrice, termice sau al gazelor de pe traseul său iniţial licit pe cel ilicit, creat prin fapta
infractorului. Dacă sustragerea unui oarecare bun mobil se realizează îndată, sustragerea energiei
de orice fel nu este de conceput, datorită obiectului material, decât printr-o acţiune de durată.22

În cazul infracţiunilor săvârşite prin inacţiune, trebuie să determinăm caracterul obligaţiei

a cărei nerespectare este sancţionată de lege. Astfel, există infracţiuni continue săvârşite prin
inacţiune. Acele infracţiuni care se comit prin neîndeplinirea unei obligaţii ce poate fi executată
pe un termen relativ îndelungat de timp sau pe un termen nedeterminat.23

La determinarea infracţiunilor continue trebuie să se ţină cont de faptul că există

infracţiuni continue propriu-zise şi infracţiuni cu modalităţi alternative continue. Infracţiunile
continue propriu-zise sunt acele infracțiuni a căror modalităţi de săvârşire de fiecare dată au un
caracter continuu (spre exemplu, evadarea din locurile de detenţie nu poate fi săvârşită decât în
mod continuu). Infracţiunile cu modalităţi normative continue sunt acelea care au o dinamică
execuţională continuă doar atunci când sunt săvîrşite prin anumite modalităţi alternative descrise
în dispoziţia normei penale (spre exemplu, circulaţia ilegală a drogurilor (articolul 217 din Codul

17
Codul penal
18
Codul penal
19
Codul penal
20
http://drept.usm.md/public/files/Dreptpenalgeneral3acfb.pdf
21
Codul penal
22
http://www.legeasiviata.in.ua/archive/2012/10-md/8.pdf
23
http://www.inm-lex.ro/fisiere/d_1219/DREPT%20PENAL.%20PARTEA%20GENERAL%C4%82.pdf

4
penal),24 care este descrisă prin mai multe modalităţi alternative, dintre care doar unele sunt
susceptibile unei prelungiri în timp, are un caracter continuu doar atunci când este săvârşită prin
deţinerea sau păstrarea substanţelor narcotice, psihotrope sau a precursorilor.25

Așadar spre deosebire de infracţiunile continuate (prelungite), sfera de răspândire a

infracţiunilor continue este mai mică, întrucât acestea devin posibile doar la faptele al căror
element material este susceptibil unei continuități infracţionale pe un termen nedeterminat, pe
când infracţiunile continuate (prelungite) sunt posibile în cazul majorităţii infracţiunilor cu
caracter intenţionat.26

În doctrina penală, după modul cum se realizează activitatea infracţională în cazul

infracţiunilor continue, se face distincţie între infracţiunile continue permanente şi infracţiunile
continue successive.27 

În cazul infracţiunilor continue succesive, prelungirea este naturală şi de esenţa

infracţiunii, pe când în infracţiunile continuate (prelungite) prelungirea este accidentală, căci o
infracţiune care îmbracă forma continuată poate fi comisă şi instantaneu. Prelungirea activităţii
infracţionale la infracţiunile continue decurge din natura faptei, acest tip de unitate fiind atribuit
unităţii naturale de infracţiune. O cu totul și cu totul alta este situaţia infracţiunii continuate care,
pe de o parte, aparţine unităţii legale de infracţiune, iar pe de altă parte, prelungirea elementului
material se datorează modului de săvârşire al faptei pe rate sau în tranşe.28

În cazul infracţiunii continue succesive, continuitatea este inerentă acţiunii sau inacţiunii
constitutive, neputând fi săvârşită altfel decât în mod continuu. În literatura de specialitate se
susţine însă faptul că în infracţiunile succesive continue se permit unele întreruperi în
desfăşurarea activităţii infracţionale.29 Alta, însă, este situaţia infracţiunii continuate, la care

24
Codul penal
25
Berliba V., Cojocaru R., op. cit. Bucureşti, 2006.
26
https://www.scribd.com/doc/39396998/MICHEL-FOUCAULT-A-supraveghea-si-a-pedepsi
27
Papadopol V., Pavel D., op. cit. Bucureşti, 1992, p.171
28
https://www.juridice.ro/89560/inceputul-termenului-pentru-depunerea-plangerii-prealabile-in-cazul-
infractiunilor-continuate-sau-continue.html
Alexei Barbăneagră, Gheorghe Alecu, Viorel Berliba, Vitalie Budeci, Trofim
29

Carpov, Valeriu Cuşnir, Radion Cojocaru, Alexandru Mariţ, Tudor Popovici,

Gheorghe Ulianovschi, Xenofon Ulianovschi, Nicolae Ursu, Victor Volcinschi,
Codul Penal al Republicii Moldova. Comentariu, Chişinău: Sarmis, 2009, 860 p.

5
continuitatea activităţii infracţionale este întâmplătoare, depinzând de modul în care autorul a
conceput desfăşurarea activităţii infracţionale.

Infractiunea continuă se caracterizează așadar prin prelungirea în chip natural a acțiunii

sau a inacțiunii, ce constituie elementul material al laturii obiective, după consumare, până la
intervenția unei forțe contrare.

Exemple de infracțiuni continue: lipsirea de libertate în mod ilegal (articolul 189 din
Codul penal),30 furtul de curent electric (articolul 208 din Codul penal),31 portul ilegal de
decorații sau semne distinctive (articolul 241 din Codul penal),32 abandonul de familie (articolul
305 din Codul penal),33 deținerea de arme și muniții fără drept (articolul 279 alin. (1) din Codul
penal),34 dezertarea (articolul 332 din Codul penal),35 evadarea (articolul 269 din Codul penal)36
etc. După cum rezultă din specificul ei, infracțiunea continuă necesită o anumită prelungire
firească, de esență, a săvârșirii ei în timp pentru că numai prin această prelungire de durata se
consideră că ea atinge gradul de periculozitate socială necesar pentru a fi considerată infracțiune,
deci incriminată și sancționată.
Cum însă pe parcursul realizării elementului material de durată al acestei infracțiuni pot
apărea și momente firești de întrerupere, de pauză, dictate de specificul activităților desfășurate,
știința dreptului penal face distincție între infracțiunile continue permanente și infracțiunile
continue succesive.37

Infracțiunile continue permanente se caracterizează prin desfășurarea activității

infracționale fără întrerupere, deci care nu necesită intervenția făptuitorului pentru prelungirea
activității infracționale. Exemple de infracțiuni continue permanente pot fi: deținerea în mod
ilegal de arme (art. 279 C. pen.), dezertarea (art. 332 C. pen.), evadarea (art. 269 C. pen.) etc.

Spre deosebire de infracțiunile continue permanente, cele succesive permit în

desfășurarea activității infracționale unele întreruperi, determinate de natură acesteia, dar
fără să transforme unitatea de infracțiune într-o pluralitate de infracțiuni. De exemplu: portul
30
Codul penal
31
Codul penal
32
Codul penal
33
Codul penal
34
Codul penal
35
Codul penal
36
Codul penal
37
https://www.scribd.com/document/57189986/Drept-Penal-General

6
ilegal de decorații sau semne distinctive (articolul 241 din Codul penal), 38 portul de arme fără
drept (articolul 279 din Codul penal)39 etc. Întreruperile ce apar în activitatea infracțională sunt
determinate de specificul și natura actului de executare al infracțiunii.40

  Pe de altă parte infracțiunea continuată poate fi definită că fiind acea formă a unității
legale de infracțiune ce se realizează prin săvârșirea de către aceeași persoană la intervale de
timp diferite, însă în realizarea aceleiași rezoluțiuni infracționale, a unor acțiuni sau inacțiuni
care prezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni. Această unitate infracțională legală
care rezidă din rațiuni de răspundere penală și de tehnică legislativă nu este o creație arbitrară, ci
se întemeiază pe anumite legături care unesc între ele faptele din care este alcătuită. Astfel,
acțiunile sau inacțiunile ce alcătuiesc infracțiunea continuată sunt legate între ele printr-o triplă
unitate, și anume: unitate de subiect, de rezoluție infracțională și de conținut de infracțiune.41

Pentru existența infracțiunii continuate trebuie îndeplinite următoarele condiții:42

 existența unei pluralitati de acțiuni sau inacțiuni săvârșite la intervale diferite de timp.
Pentru îndeplinirea acestei condiții trebuie să se săvârșească cel puțîn două acțiuni sau
inacțiuni. Legea nu precizează cât de mari sunt intervalele care se intercalează între
acțiunile sau inacțiunile ce se repetă. Atunci când acțiunile sau inacțiunile se succed la
intervale scurte nu există infracțiune continuată, ci infracțiune simplă. Intervalele prea
mari de timp pot să conducă la caracterizarea lor că infracțiuni distincte.
 acțiunile sau inacțiunile să fie săvârșite de aceeași persoană. Așadar este imperios
necesar ca autorul să fie aceeași persoană sau, dacă este vorba de mai mulți oameni
implicați, atunci este imperios necesară existența acelorași persoane.
 acțiunile sau inacțiunile să fie comise în baza aceleiași rezoluții infracționale. Unitatea
de rezoluție infracțională care stă la baza infracțiunii continuate reprezintă factorul
care unește pluralitatea de acte componente ale acestei infracțiuni și totodată este și
principalul criteriu de delimitare a infracțiunii continuate de concursul de infracțiuni.

38
Codul penal
39
Codul penal
40
https://www.juridice.ro/500604/analiza-ultimelor-modificari-aduse-materia-procedurii-civile-si-executarii-silite-
special-prin-legea-nr-172017.html
41
http://www.stiucum.com/drept/drept-penal/Unitatea-de-infractiune42291.php
42
idem

7
 Infracțiunea continuată fiind alcătuită din mai multe acțiuni ce se succed la diferite
intervale de timp ridică problema determinării datei săvârșirii sale. Codul penal în articolul 122
alineatul ultim a stabilit ca dată a săvârșirii infracțiunii continuate dată comiterii ultimei acțiuni
sau inacțiuni. Stabilirea momentului final al executării infracțiunii continuate, a datei când se
consideră săvârșită această infracțiune prezintă un deosebit interes practic în ceea ce privește
aplicarea legii penale în timp, în aplicarea dispozițiilor actelor de amnistie și grațiere, precum și
în stabilirea răspunderii penale pentru o faptă începută în timpul minorității și continuată în
perioada în care infractorul a devenit deja major. Infracțiunea continuată este posibilă la orice
infracțiune dacă este susceptibila de repetabilitate, deoarece infracțiunea continuată nu este
altceva decât o infracțiune simplă, dar care se poate repeta, care se poate relua în timp.43

43
http://drept.usm.md/public/files/Dreptpenalgeneral3acfb.pdf

8
Bibliografie:

1. Boroi, Alexandru, Drept penal – partea generală, Bucureşti, Editura C. H. Beck, 2006.
2. Pascu, Ilie, Drăghici, Vasile, Drept penal – partea generală, Bucureşti, Editura Lumina
Lex, 2004.
3. Mitrache, C-tin, Mitrache, Cristian, Drept penal român – partea generală, Bucureşti,
Editura Universul Juridic, 2005.
4. Dobrinoiu V. ş.a., Drept penal. Partea generală., Bucureşti: Ed. ATLAS LEX, 1994.
5. Basarab M., Drept penal. Partea generală. Vol.II, Ed. a III-a revăzută şi adăugită, Cluj-
Napoca: Ed. Lumina Lex, 2002.
6. Basarab M., Partea generală a Codului penal român într-o perspectivă europeană. În:
Revista de drept penal, nr.1/2004.
7. Papadopol V., Pavel D., Formele unităţii infracţionale în dreptul penal român Bucureşti:
Casa de editură şi presă “Şansa” – S.R.L., 1992
8. Dongoroz V., Drept penal (Tratat), Institutul de Arte Grafice “Titajul”, Bucureşti, 1939.
9. Biro L., Basarab M., Curs de drept penal al R.P.R. Partea generală. Bucureşti: Ediţia
didactică şi pedagogică, 1961.
10. Berliba V., Cojocaru R., op. cit. Bucureşti, 2006
11. Papadopol V., Pavel D., op. cit. Bucureşti, 1992
12. https://www.scribd.com/doc/39396998/MICHEL-FOUCAULT-A-supraveghea-si-a-
pedepsi
13. http://drept.usm.md/public/files/Dreptpenalgeneral3acfb.pdf
14. https://www.juridice.ro/89560/inceputul-termenului-pentru-depunerea-plangerii-
prealabile-in-cazul-infractiunilor-continuate-sau-continue.html
15. https://www.scribd.com/doc/299354072/Infractiune-Continua-Continuata-Complexa-
Concurs-de-infractiuni
16. http://evidentacercetare.univ-danubius.ro/Surse/Set_009/mxtrM8A4L3.pdf
17. https://dreptmd.wordpress.com/2014/11/25/infractiunea-continuata-prelungita-si-
infractiunea-continua-succesiva-in-dreptul-penal/

9
18. http://www.scrigroup.com/term/asemanari-si-deosebiri-intre-infractiunea-continua-si-
cea-continuata_s-57.php
19. http://www.legeasiviata.in.ua/archive/2012/10-md/8.pdf
20. https://www.scribd.com/document/272167127/Conspect-Drept-penal-PARTEA-
GENERAL%C4%82-docx
21. http://www.stiucum.com/drept/drept-penal/Unitatea-de-infractiune95378.php
22. http://www.legeasiviata.in.ua/archive/2012/10-md/8.pdf

10