Sunteți pe pagina 1din 5

UNITATEA LEGALA DE INFRACTIUNE

( cu focalizare pe problemele pe care le ridica, in principal, infractiunea continuata


si infractiunea complexa)
APRECIATI

ARGUMENTAT
URMATOARELOR AFIRMATII:

ASUPRA

CORECTITUDINII

1. In cazul infractiunii continuate si al infractiunii complexe, forme ale unitatii


legale infractionale, nu exista pluralitate (reala) de infractiuni.
2. Infractiunea continuata nu este susceptibila de tentativa, insa cunoaste un
moment al consumarii, respectiv un moment al epuizarii, reprezentind una dintre
infractiunile de durata.
3. Infractiunea continuata este o creatie a legiuitorului penal (unitate legala),
desemnind un mod de savirsire a unor fapte penale intentionate; aceasta se
caracterizeaza prin tripla unitate: pe latura obiectiva; pe latura subiectiva; de
subiecti (activ si pasiv).
4. Printre conditiile de existenta, infractiunea continuata impune si conditia unitatii
de subiect activ, respectiv cea a subiectului pasiv; conditia unitatii de subiect pasiv
se considera indeplinita si atunci cind, spre exemplu, bunurile ce constituie
obiectul infractiunii se afla in coproprietatea mai multor persoane.
5. Din punct de vedere subiectiv, infractiunea continuata se poate comite cu orice
forma de vinovatie penala.
6. Infractiunea continuata este o infractiune de durata, ca si infractiunea de obicei,
ambele fiind unitati legale; in conditiile legii, comiterea repetata de furturi, poate
atrage retinerea unei infractiuni continuate sau a unei infractiuni de obicei.
7. Momentul epuizarii infractiunii continuate, respectiv cel al savirsirii infractiunii
- in sensul art.154 alin.2 Cod penal este cel avut in vedere la incadrarea juridica a
ansamblului faptic si la sanctionarea corespunzatoare din art.36 alin.1 Cod penal.
1

8. Infractiunea continuata ridica probleme de delimitare in raport de unitatea


naturala infractionala (infractiunea simpla unitate naturala colectiva; infractiunea
continua succesiva), cit si in raport de pluralitatea de infractiuni sub forma
concursului de fapte penale (concurs real si omogen).
9. In cazul in care un minor a savirsit, in timpul cind nu raspundea penal, o parte
dintre actiunile succesive componente ale unei activitati relevante penal ca
infractiune continuata, acte pe care le-a repetat in perioada in care a devenit
raspunzator potrivit legii, va fi tras la raspundere penala numai pentru activitatea
infractionala savirsita in aceasta ultima perioada, dupa caz, infractiune simpla sau
infractiune continuata.
10. Ca unitate legala, infractiunea continuata este o cauza (stare, nu circumstanta!)
generala de agravare facultativa a raspunderii penale.
11. Potrivit dispozitiilor legale (art.35 alin 2 Cod penal) - infractiunea complexa
prezinta doua modalitati normative, distingind intre forma tip (infractiune pe
continut de baza) si forma agravata / calificata.
12. Sint incriminari complexe (din partea speciala a Codului penal), spre exemplu:
art.189 alin.1 lit.f); art.196 alin.4; art.229, alin.2 lit.d, teza I; art.233; art. 236;
art.257 alin.1 etc.
13. Sub aspect subiectiv, infractiunea complexa se poate caracteriza prin intentie,
culpa sau praeterintentie.1
14. Infractiunea de tilharie - in modalitatea normativa a furtului savirsit prin
intrebuintarea de violente fizice (spre ex., lovire) - este o infractiune materiala de
rezultat; ramasa la stadiul de tentativa, infractiunea va atrage o pedeapsa cuprinsa
intre 1 3 ani si 6 luni si interzicerea exercitarii unor drepturi, in ipoteza comiterii
de catre un infractor major.
15. In principiu, infractiunea complexa savirsita cu intentie depasita, daca s-a
produs numai rezultatul mai grav al actiunii secundare - raminere la stadiul de
tentativa se sanctioneaza conform parificarii de pedeapsa, ca exceptie de la
sistemul diversificarii potrivit art.33 alin.2 Codpenal.

16. Infractiunea complexa ridica probleme de delimitare in raport de concursul de


infractiuni; o legatura de la mijloc la scop / de la cauza la efect, poate sa
caracterizeze atit infractiunea complexa cit si concursul de infractiuni.
17. In cazul unei infractiuni complexe (unitate legala) nu poate exista o pluralitate
de subiecti pasivi.
18. O infractiune complexa se poate manifesta ca infractiune progresiva, caz in
care se distinge un moment final, al epuizarii activitatii infractionale.
19. In principiu, o infractiune complexa intentionata este susceptibila de savirsire
in mod continuat, caz in care se distinge un moment final, al epuizarii activitatii
infractionale.
20. Atit infractiunea continuata cit si infractiunea complexa sint definite in partea
generala a Codului penal si constituie cauze (stari) generale de agravare facultativa
a pedepsei.

COMPLETARE - UNITATEA INFRACTIONALA (dat fiind stadiul atins la


intilnirea precedenta din data de 22 noiembrie a.c.)
1. Unitatea naturala colectiva (unitatea naturala de infractiune cu pluralitate de acte
contextuale sau infractiunea omogena) reprezinta o modalitate sub care se
infatiseaza infractiunea simpla.
2. Infractiunea continua este una dintre infractiunile de durata, infractiune a carei
epuizare are loc la data savirsirii ultimei actiuni sau inactiuni.
3. Tentativa nu este posibila in cazul infractiunilor continue omisive; in cazul unor
infractiuni continue comisive intentionate, tentativa se pedepseste potrivit
dispozitiilor legale.
4. Infractiunile continue se clasifica (si) in infractiuni permanente sau succesive;
orice intrerupere intervenita in cazul infractiunilor continue permanente are
valoarea unei epuizari, iar reluarea activitatii infractionale poate conduce, dupa
caz, la retinerea unei unitati legale infractionale sau a pluralitatii de infractiuni (sub
forma concursului de fapte penale).
3

5. Infractiunea continua si infractiunea de obicei apartin categoriei infractiunilor de


durata; chiardaca nu sint definite de legea penala, exista dispozitii de interes in
materia acestora, dispozitii cuprinse in partea generala a Codului penal, faptele cu
aceasta natura juridica fiind (usor) de identificat potrivit verbum regens.
6. O infractiune de furt se poate prezenta, dupa caz, ca infractiune simpla,
infractiune continua sau infractiune deviata; o infractiune de omor se poate
prezenta, dupa caz, ca infractiune simplasau infractiune deviata; in conditiile legii,
furtul calificat / omorul calificat reprezinta incriminari complexe.
7. Daca un minor raspunzator penal incepe savirsirea unei activitati infractionale
de durata (infractiune continua / continuata / de obicei), activitate pe care o va
continua si dupa ce devinemajor, raspunderea sa penala pentru intregul ansamblu
faptic infractional, se va angaja de pe pozitia infractorului major.
8. Aberratio ictus si error in personam / error in re sint (doua dintre)
modalitatile sub carese prezinta infractiunea deviata; in cazul devierii actiunii, se
poate promova - uneori - si solutia pluralitatii de infractiuni (concurs de
infractiuni).
9. Din punct de vedere subiectiv, o infractiune progresiva se poate caracteriza prin
orice forma de vinovatie penala.
10. Fapta de lovire a unei persoane, fapta care a avut ca urmare, prin depasirea
intentiei, moartea acesteia, in conditiile in care rezultatul letal a intervenit dupa o
perioada mai indelungata de timp, se va considera savirsita la data actului de
executare, dar va fi incadrata potrivit tipului de infractiune cu rezultat mai grav
produs. In cazul in care, autorul faptei de lovire este un minor neraspunzator penal,
iar fapta prevazuta de legea penala atrage urmari progresive realizate in perioada in
care a devenit raspunzator penal, persoana nu va fi trasa la raspundere penala.

* A se consulta PRACTICA RELEVANTA, INALTA CURTE DE CASATIE SI


JUSTITIE, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala:
4

- DECIZIA NR. 6 / 2014 (materia tentativei);


DECIZIA NR. 5 / 2014 si DECIZIA NR. 7 / 2014 (materia infractiunii continuate).
** De asemenea, a se consulta: DECIZIA NR. 265 / 2014 a CURTII
CONSTITUTIONALE
*** VEZI si INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE, Decizii pronuntate in
solutionarea unor recursuri in interesul legii, respectiv - DECIZIA NR.V / 2006;
DECIZIA NR. 17 / 2008 (discutii).
****VEZI si Practica instantei supreme, Tribunal Suprem, Decizia de indrumare
nr.9 / 1972, pct.I (cu privire la stabilirea limitelor raspunderii penale); Decizia de
indrumare nr. 1 / 1987.
TEME DE REFLECTIE:
1. Asemanari / deosebiri intre infractiunea continua si infractiunea continuata;
2. Asemanari / deosebiri intre infractiunea continuata si infractiunea de obicei;
3. Asemanari /deosebiri intre infractiunea continuata si infractiunea complexa;
4. Asemanari / deosebiri intre infractiunea continua si infractiunea progresiva;
5. Asemanari / deosebiri intre infractiunea continuata si concursul real omogem de
infractiuni;
6. Asemanari / deosebiri intre infractiunea complexa si concursul de infractiuni.