Sunteți pe pagina 1din 199

TITLUL I

-Consideratii generale asupra materiei mostenirii-

Capitol I
Raportul de drept succesoral

1. 1.

Notiunea raportului de drept succesoral:

Raportul de drept succesoral reprezinta relatia sociala cu character patrimonial, reglementata


de norma de drept succesoral.
Prin intermediul mostenirii are loc transmisiunea catre mostenitori a drepturilor si obligatiilor
cu caracter patrimonial ale defunctului.

! Nu poate exista caracter exceptional prin care sa fie transmise ,prin mostenire, drepturile
personale nepatrimoniale ale defunctului,acestea incetand odata cu titularul lor.Chiar si unele
drepturi si obligatii patrimoniale ale defunctului,contracte sau nascute [ex.: lege intuit
personae ori care au caracter viager (dreptul la salariu/pensie, dreptul de uz sau de
usufruct,obligatia de intretinere etc.)] inceteaza prin moartea acestuia si nu se transmit
mostenitorilor.

Caracter exclusiv patrimonial prezinta raportul de drept succesoral in ipoteza in care izvorul
acestuia este reprezentat de testament,iar acesta din urma contine,pe langa legate,alte
dispozitii precum o dezmostenire,revocarea unui testament anterior,recunoasterea filiatiei
etc.De asemenea,raportul de drept succesoral prezinta exclusiv caracter patrimonial,si in
ipoteza in care actul de ultima vointa a testatorului nu contine legate,ci alte dispozitii
testamentare,situatie in care suntem in prezenta mostenirii legale.

Elemente ale raportului de drept succesoral:


a) raportul juridic de drept succesoral reprezinta o relatie sociala (stabilita intre oameni,priviti
mod individual ca persoane fizice sau in mod colectiv ca persoane juridice);
b) relatia sociala prezinta caracter patrimonial;

c) pt. a devein raport de drept succesoral,relatia sociala trebuie sa fie reglementata de o norma
a dreptului succesoral;

1. 2.

Izvoarele raportului de drept succesoral:

Pt. nasterea unui raport de drept succesoral concret ale carui elemente sunt strict
determinate,in comparative cu cele ale raportului de drept succesoral abstract,este necesara,in
plus,existent unei a treia premise,si anume faptele juridice.
Faptele juridice reprezinta pt. raportul de drept succesoral atat premise cat si izvor.

Clasificare a faptelor juridice,ca izvor al raportului de drept succesoral:

A. In functie de dependenta lor fata de vointa omului,izvoarele raportului de drept succesoral


se impart in:
a)
Fapte naturale (evenimente) faptele produse in absenta oricarei vointe umane,dar
carora legea le confera semnificatie juridical,de producerea lor legand nasterea unui raport de
drept succesoral.

Sunt retinute ca fiind evenimente urmatoarele:

nasterea si conceptia persoanei fizice [de la nastere,persoana fizica dobandeste


aptitudinea de a culege o mostenire,adica dobandeste capacitea de folosinta; de asemenea
faptul conceptiei persoanei fizice capata,in material dreptului succesoral,rezonanta
juridical,intrucat ii permite acesteia sa culeaga o mostenire,sub condita de a se naste vie (art.
36 NCC.)];
decesul persoanei fizice (prin moarte,se transmit catre mostenitorii persoanei fizice
drepturile si obligatiile cu caracter patrimonial ale acesteia;moartea persoanei fizice este
evenimentul care declanseaza nasterea raportului de drept succesoral);
varsta persoanei fizice (varsta persoanei fizice nu prezinta nicio relevanta in ceea ce-l
priveste pe defunctul care nu a lasat testament si nici cat priveste mostenritorii legali sau
legatarii,acestia ptand culege mostenirea daca detin cel putin capacitatea anticipata de
folosinta);

!! Prin testament poate dispune numai majorul.

scurgerea timpului [in materie succesorala,scurgerea timpului are numai effect


extinctive,putand conduce la pierderea dreptului de a opta cu privire la mostenire,daca acesta
nu este exercitat in termenul legal de 1 an (art. 1103 alin. (1) NCC.);

b)
Actiuni omenesti faptele omului,carora legea le atribuie aptitudinea de a produce
efecte juridice,in sensul de a determina nasterea sau stingerea raporturilor concrete de drept
succesoral.

In functie de atitudinea psihica a autorului,actiunile omenesti se clasifica in :

actiuni savarsite cu intentia de a produce efecte juridice (acte juridice);

actiuni savarsite fara intentia de a produce efecte juridice,dar care intervin in puterea
legii (fapte juridice in sens restrans);

In cadrul actiunilor savarsite cu intentia de a produce efecte juridice,un loc important il


ocupa
actele juridice. Actele juridice specifice materiei succesorale sunt testamentul si actul de
optiune succesorala,ambele constituind izvor numai pt. mostenirea testamentara.
Testamentul actul revocabil prin care testatorul isi exprima,pt. momentul incetarii sale din
viata,ultima vointa.Aceasta poate privi fie averea defunctului,fie alte aspecte,precum
recunoasterea filiatiei,funeraliile samd.
Testamentul consituie izvor al dreptului succesoral numai in masura in care contine
legate.

Actul de optiune succesorala (de asemenea act unilateral) manifestarea de vointa


a titularului dreptului de optiune succesorala,exprimata in termenul legal,in sensul acceptarii
ori renuntarii la mostenire.

Faptele juridice in sens restrans actiunile savarsite de in fara intentie,insa de care


legea leaga producerea de efecte juridice (ex.:uciderea din culpa care genereaza,ca accesoriu
nasterea unui raport de drept succesoral).

1. B. Deosebim,de asemenea, intre faptele juridice lato sensu si fapte juridice stricto
sensu.

a)
faptul juridic lato sensu, suprapunandu-se notiunii de izvor al raportului concret de drept
succesoral,reuneste in egala masura evenimentele si actiunile omenesti (atat pe cele savarsite
cu intentia de a produce efecte juridice,cat si pe cele savarsite fara aceasta intentie);
b)
faptul juridic stricto sensu exclude din sfera sa de cuprindere actele juridice,reunind
doar evenimentele si faptele juridice in sens restrans (fapte savarsite fara intentie);

1. C. Doctrina a realizat si alte clasificari ale izvoarelor raportului juridic concret,in


general. Prezinta utilitate in materie succesorala insa numai distinctia dintre izvoare
simple, care au in component numai un singur element (ex.: moartea persoanei fizice)
si izvoare complexe, care au o structura formata din mai multe elemente,reunite
succesiv sau concomitent (ex.: mostenirea testamentara opereaza daca sunt intrunite
urmatoarele conditiimin mod cumulativ: exista un testament,a intervenit moartea
testatorului,legatarul accepta legatul).
!! In concluzie,apreciem ca izvorul mostenirii legale este simplu si este reprezentat de moartea
celui despre a carui mostenire este vorba,in timp ce izvorul mostenirii testamentare este
complex si reuneste 3 elemente: testamentul,moartea testatorului si acceptarea legatului.

1. 3.

Premisele raportului de drept succesoral:

Formarea raportului de drept succesoral este conditionata de existent concomitenta a


urmatoarelor premise: norma juridica, subiectele de drept si faptele juridice.
Norma juridica si subiectele de drept sunt considerate premise generale sau abstracte,iar faptul
juridic este considerat premise speciala,concreta sau minora.

O contributie substantial la formarea raportului de drept succesoral are norma de drept


succesoral,care determina capacitatea subiectelor de drept succesoral,drepturile si obligatiile
acestora (formand continutul raportului de drept succesoral) si imprejurarile in care raportul
de drept succesoral se declanseaza.

Subiectele de drept sunt reprezentate de persoanele fizice in cazul mostenirii legale (numai
moartea acestora atragand deschiderea mostenirii si transmirerea acesteia catre mostenitori si
numai acestia putand dobandi calitatea de mostenitori) si de persoanele fizice si persoanele
juridice,in cazul mostenirii testamentare (testatorul putand fi numai persoana fizica,in timp ce
calitatea de legatar poate fi detinuta si de catre o persoana juridica).

Subiectele raportului de drept succesoral constituie,in acelasi timp,si unul dintre elementele
esentiale ale relatiei juridice succesorale.
Faptele juridice constituie premise minora a relatiei juridice succesorale.In acelasi timp
insa,acestea constituie si izvorul raportului de drept succesoral.

1. 4.

Caracterele juridice ale raportului de drept succesoral:

Raportul de drept succesoral prezinta,in principal, caracter social si caracter dublu


volitional.De asemenea,acesta se caracterizeaza prin pozitia de egalitate juridica a partilor
sale.

a)

Caracterul social al raportului de drept succesoral:

Intrucat raportul de drept succesoral se stabileste intre oameni,acesta prezinta un pronuntat


character social.Raportul de drept succesoral ese poate stabili atat intre pesoane fizice, cat si
intre personae juridice.

b)

Caracterul dublu volitional al raportului de drept civil:

Vizand vointa,raportul de drept succesoral este un raport volitional.In fapt,raportul de drept


succesoral prezinta character dublu volitional,reprezentant terenul pe care se intalnesc doua
vointe: cea a statului,exprimata impersonal in norma de drept succesoral si cea a subiectelor
acestuia.

In ipoteza mostenirii legale,intalnim atat vointa statului,materializata in normele Codului civil


incidente in materie,cat si vointa mostenitorilor legali,care se manifesta cu ocazia exercitarii
dreptului de optiune succesorala.
Caracterul dublu volitional al raportului juridic subzista si in materie
testamentara.Testamentul,act juridic civil unilateral,da nastere,alaturi de celelalte izvoare,unui
raport juridic care prezinta character dublu volitional,in cadrul acestuia intalnindu-se atat
vointa statului,exprimata in normele Codului civil care-l reglementeaza,cat si vointa
tatestatorului, exprimata in testament.In egala masura,este exprimata si vointa legatarului,prin
exercitarea dreptului de optiune succesorala.

c)

Egalitatea juridica a partilor raportului de drept succesoral:

Egalitatea juridica a partilor reprezinta nu numai metoda de reglementare a dreptului


civil,ci,in acelasi timp si un character propriu raportului juridic civil,imprumutat de catre
raportul de drept succesoral.Potrivit acestui character,partile raportului de drept succesoral nu
se subordoneaza una,celeilalte.

! Caracterul raportului de drept succesoral semnifica nesubordonarea uneia dintre parti


acestuia,fata de cealalta parte,iar principiul fundamental al dreptului civil face
referire la pozitia de egalitate a tuturor subiectelor de drept succesoral,fata de legea civila.

!! Egalitatea juridica a partilor raportului de drept succesoral nu trebuie inteleasa in sensul ca


subiectele acestuia dibandesc cote egale din masa succesorala,ci dimpotriva,de multe ori,in
cadrul raporturilor de drept succesoral,mostenitorii primesc,in functie de clasa de mostenitori
din care fac parte si de gradul de rudenie,cote differentiate din masa succesorala,fara ca prin
aceasta sa fie afectata insa egalitatea lor juridica.

1. 5.

Elementele raportului de drept succesoral:

Ca orice raport juridic,raportul de drept succesoral prezinta o structura tihotomica, reunind


urmatoarele elemente structural: subiecte,continut si obiect.
! Absenta oricaruia dintre aceste elemente atrage,inevitabil,consecinta nexistentei raportului
de drept succesoral.

5.1. Subiectele raportului de drept succesoral:

Subiectele raportului de drept succesoral pot fi persoanele fizice sau persoanele juridice.
Unul dintre subiectele raportului de drept succesoral este cel despre a carui mostenire este
vorba,denumit in material mostenirii legale defunct,autod, de cuius, iar in material
mostenirii testamentara testator.
Celalalt subiect al raportului de drept succesoral,cel care dobandeste patrimonial
defunctului,se numeste,in material mostenirii legale mostenitor,successor sau urmas,iar in
material mostenirii testamentare legatar.

!! Persoanele juridice pot deveni subiecte ale raportului de drept succesoral,numai in masura
in care au fost gratificate de catre testator prin actul sau de ultima vointa si,unele dintre
ele,numai cu respectarea principiului specialitatii capacitatii lor civile.Comuna,orasul sau
municipiul si statul sunt singurele personae juridice care au,in lumina dispozitiilor NCC.,
vocatie la mostenirea legala,acestea culegand mostenirile vacante.Statul si celelalte personae
juridice mentionate pot dobandi calitatea de legatar,in masura in care testatorul a inteles sa le
gratifice prin actul sau de ultima vointa.

In material raportului civil obligational,putem vorbi despre un subiect activ,caruia ii revin,


drepturi, si despre un subiect pasiv care este tinut de executarea obligatiilor correlative,dar in
materia succesorala, drepturile si obligatiile sunt atribuite exclusive mostenitorilor
defunctului.
Putem vorbi in material raportului de drept succesoral despre pluralitatea subiectelor
acestuia,sub forma indiviziunii. Asadar,comostenitorii detin in proprietate partimoniul
succesoral,fiecare avand calitatea de coindivizar.Specificul indiviziunii rezida in aceea ca
fiecare coindivizar isi cunoaste cota ideala din drept,insa nu detine in exclusivitate un anumit
bun sau anumite bunuri din masa succesorala.Starea de indiviziune inceteaza prin partaj, fie
voluntar fie judiciar.
Persoana fizica sau juridica dobandeste calitatea de succesibil numai daca intruneste in mod
cumulativ 3 conditii: capacitate succesorala,nedemnitate succesorala si vocatie succesorala.

5.2. Continutul raportului de drept succesoral:

Este reprezentat de drepturile si obligatiile cu caracter patrimonial ale mostenitorilor.In cadrul


raportului de drept succesoral,drepturile si obligatiile apartin exclusiv

mostenitorilor,indiferent ca acestia sunt legali sau testamentari,intrucat acestia dobandesc,de


la data mostenirii,atat activul cat si pasivul succesoral.
Continutul raportului de drept succesoral este reprezentat de drepturi si obligatii precum:
dreptul de optiune succesorala,dreptul de a primi mostenirea sau fractiunea din mostenire
stabilita prin lege sau determinate prin vointa testatorului in actul acestuia de ultima
vointa,obligatia de a suporta pasivul succesoral,obligatia de a executa sarcinile (in ipoteza
legatelor cu sarcina),obligatia de predare a legatelor,obligatia remunerarii executorului
testamentar si a decontarii cheltuielilor facute de acesta.

! Exista o corelatie intre drepturile si obligatiile mostenitorilor,acestia fiind tinuti a


suporta pasivul mostenririi in limita activului acesteia.
Mostenitorii,indiferent ca sunt legali sau testamentari,au dreptul de a primi,dupa
caz,mostenirea in totalitatea ei sau fractiunea din mostenire determinata de lege,in cazul
mostenirii legale sau determinata prin vointa testatorului,in cazul mostenirii testamentare.
! Numai in cazul legatului cu titlu particular putem vorbi despre dreptul de proprietate
al legatarului asupra unui bun sau asupra unor bunuri individual determinate,de la data
deschiderii mostenririi. Legatarul cu titlu particular al unor bunuri de genul,este insa numai
titularul unei creante asupra mostenirii ( art. 1059 NCC).
In sarcina mostenitorilor pot lua nastere obligatii si prin efectul testamentului,astfel,
defunctul putand dispune,pentu momentul incetarii sale din viata,printr-un legat cu
sarcina.Valoarea acesteia nu trebuie sa depaseasca insa valoarea bunurilor primate,astfel
legatarul putandu-se libera predand beneficiarului sarcinii bunurile care i-au fost lasate prin
legat sau valoarea lor (art. 1060 alin (1) NCC).
In continutul raportului de drept succesoral trebuie incluse,de asemenea,obligatia
predarii legatului,obligatia remunerarii executorului testamentar si obligatia decontarii
cheltuielilor facute de acesta in exercitarea puterilor sale.

!! Conform dispozitiilor art. 1066 NCC,ca regula,cheltuielile predarii legatului sunt in


sarcina mostenirii,fara ca prin aceasta sa se aduca atingere rezervei succesorale.De
asemenea,remuneratia executorului testamentar,precum si cheltuielile facute de acesta in
exercitarea puterilor sale,sunt in sarcina mostenirii (art. 1083-1084 NCC).

5.3.

Obiectul raportului de drept succesoral:

In cadrul raportului de drept succesoral intalnim atat un obiect principal,reprezentat de


actiunile si inactiunile partilor,adica de concuita acestora,cat si un obiect derivat reprezentat
de patrimonial succesoral,de o fractiune din patrimoniul succesoral sau de bunuri individual
determinate.
Actiunile si inactiunile in cadrul raportului de drept succesoral sunt intreprinse exclusiv de
catre mostenitori.Astfel,in materie succesorala,putem vorbi despre actiunea mostenitorilor de
a opta cu privire la mostenire,actiunea de a prelua patrimoniul succesoral,o fractiune din
acesta,un bun sau mai multe bunuri individual determinate si actiunea de a suporta datoriile
mostenirii,in limita activului acesteia.
Obiectul derivate al raportului de drept succesoral este reprezentat de patrimoniul
succesoral,adica de o universalitate juridica.Acesta este desemnat,frecvent,prin expresia
masa succesorala.

!! Patrimoniul succesoral este format din totalitatea drepturilor (activul patrimoniului) si


obligatiilor (pasivul patrimoniului) cu caracter patrimonial,care au apartinut defunctului.

In ceea ce priveste legatul cu titlu particular,obiectul derivate al acestuia este reprezentat de un


bun sau mai multe bunuri individual determinate.Cu privire la obiectul derivate al legatului cu
titlu particular,trebuie apreciata,raportat la momentul deschiderii succesiunii,pt. ca,la acest
moment actul de ultima vointa a defunctului isi produce efecte.
In cazul testamentului cu continut complex,trebuie examinate conditiile de valabilitate a
obiectului,separate,pt. fiecare act juridic cuprins in testament.Asadar,putem intalni in
cuprinsul aceluiasi testament,dispozitii al caror obiect sa fie valabil si dispozitii anulabile pt.
nevalabilitatea obiectului.
Obiectul legatului trebuie sa fie: determinat sau cel putin determinabil,licit (art. 1225 alin. (2)
NCC) sis a se afle in circuitul civil (art. 1229 NCC).El poate fi reprezentat si de un bun viitor
(art. 1228 NCC) mai putin de o mostenire nedeschisa (art. 956 NCC).

!! Legatul bunului altuia este valabil numai daca,la data intocmirii testamentului,testatorul a
stiut ca bunul nu este al sau,cel insarcinat cu executarea legala fiind obligat,la alegerea sa,sa
dea fie bunul in natura ,fie valoarea acestuia de la data deschiderii mostenririi (art. 1064 alin.
(3) NCC).

! Bunurile care formeaza obiectul legatului cu titlu particular pot fi mobile sau
imobile,corporale sau incorporale,fungibile sau nefungibile,comsumptibile sau
neconsumptibile,divizibile sau indivizibile,frugifere sau nefrugifere.

Capitol II
Notiunea si felurile mostenirii

1. 1.

Precizari terminologice:

Din punct de vedere juridic,notiunea de succesiune are un sens larg si unul restrans,asadar:

Lato sensu (sens larg), succesiunea desemneaza orice fek de transmisiune de drepturi,atat
intre vii,cat si pt. cauza de moarte.Se realizeaza o succesiune in privinta titularilor dreptului de
proprietate,nu numai pt. cauza de moarte,ci si prin contractele translative de proprietate
precum: contractual de vanzare-cumparare,contractual de schimb,contractual de
donatie,contractual de imprumut de consumatie etc.),care sunt acte juridice,intre vii.

Stricto sensu (sens restrans),succesiunea reprezinta transmiterea patrimoniului unei


personae fizice decedate catre una sau mai multe persoane vii. Succesiunea in sens restrictive
poate fi desemnata si prin termenii de mostenire sau ereditate. Asadar, putem folosi
termenul mostenire numai pt. a desemna sensul restrans al succesiunii,mostenirea
desemnand numai transmisiunea pt. cauza de moarte,nu si transmisiunea intre vii.

!! Termenul de succesiune are o arie de cuprindere mai mare decat mostenirea. Prin
succesiune se poate desemna si obiectul transmisiunii succesorale,adica bunurile mobile si
imobile,transmise catre succesori. succesiunea poate desemna patrimoniul succesoral
transmis mostenitorilor.

1. 2.

Notiunea de mostenire:

Conform dispozitiilor art. 953 NCC mostenirea reprezinta transmiterea patrimoniului unei
persoane fizice decedate catre una sau mai multe persoane in fiinta de unde rezulta ca:

mostenirea reprezintra transmiterea unui patrimoniu;

obiectul transmisiunii este reprezentat de un patrimoniu (de o universalitate de drepturi


si obligatii si nu de bunuri individual determinate);
subiectele raportului juridic de mostenire sunt reprezentate de persoana fizica
decedata,in calitat de transmitator,si de una sau mai multe persoane fizice/juridice,in calitate
de dobanditori;
-

poate avea calitatea de transmitator numai persoana fizica,nu si persoanele juridice;

persoana fizica al carei patrimoniu se transmite trebuie sa fie decedata,intrucat


mostenirea este o transmisiune pt. cauza de moarte (mortis causa);
dobanditor al unei mosteniri poate fi atat persoana fizica,cat si persoana
juridica,inclusive statul;
-

persoana fizica sau persoana juridical,pt. a dobandi o mostenire trebuie sa existe;

1. 3.

Reglementarea legala a mostenirii:

Conform art. 42 Constitutia Romaniei Dreptul la mostenire este garantat.


Reglementarea generala a materiei mostenirii este asigurata de Noul Cod Civil.

1. 4.

Felurile mostenirii:

Mostenirea poate fi legala sau testamentara (art. 955 alin (1) NCC).

4.1. Mostenirea legala:

Mostenirea este legala in urmatoarele situatii:

defunctul nu a lasat testament;

defunctul a lasat testament,dar acesta este nul;

defunctul a lasat testament,insa acesta nu cuprinde legate,nu face referire la


patrimoniul sau,ci cuprinde dispozitii referitoare la funeralii,la numirea unui executor
testamentar etc.,motiv pt. care,desi exista un testament valabil,mostenirea se va deferi potrivit
dispozitiilor legale,fiind tot legala;
defunctul a lasat testament,insa a nesocotit rezerva succesorala,dezmostenint
mostenitorii rezervatari,astfel incat,in limita acesteia,sunt aplicabile dispozitiile legale;

Beneficiarii mostenirii legale se numesc mostenitori sau succesori.Acestia sunt mostenitori


universali,intrucat au vocatie la intregul patrimoniu succesoral,chiar daca,in fapt,in ipoteza
pluralitatii de mostenitori,culeg numai o fractiune de patrimoniu.

! Nu poate exista niciun caz in care mostenitorul legal sa beneficieze de bunuri privite ut
singuli, devenind astfel mostenitor legal cu titlu particular.Mostenitorul rezervatar este un
mostentor cu titlu universal, intrucat culege din mostenire cota stabilita de lege.

Culeg mostenirea in temeiul legii,fiind mostenitori legali,atat mostenitorii legitimi (sau


regulati),cat si cei neregulati (iregulari).Mostenitorii legitimi sunt chemati de lege sa culeaga
mostenirea,ca urmare a legaturii lor de sange cu defunctul,in timp ce mostenitorii
neregulati,reprezentati de sotul defunctului si de comuna,oras sau municipiu si stat,vin la
mostenire in puterea legii,desi nu sunt rude cu defunctul.

4.2. Mostenirea testamentara:

Aceasta este deferita potrivit vointei testatorului,materializata in testament.

!!Dispozitiile testamentare referitoare la transmiterea patrimoniului succesoral se numesc


legate.

Legatarii pot culege,ca urmare a vointei testatorului,intreaga mostenire (legatarii universali),o


fractiune din mostenire (legatarii cu titlu universal) sau bunuri singular (legatarii cu titlu
particular).Asadar,numai mostenitorul testamentary poate fi mostenitor cu titlu particular.

4.3.Coexistenta mostenirii legale cu mostenirea testamentara:

Constituie,cu titlu de exemplu,cazuri de coexistent a celor doua feluri de mostenire


urmatoarele:

defunctul instituie numai legatari cu titlu particular,caz in care patrimoniul sau


succesoral se transmite potrivit legii mostenitorilor legali,acestora din urma revenindu-le
obligatia de a executa,fata de cei dintai,legatele.Aceasta obligatie nu subzista,in cazul in care
obiectul legatului cu titlu particular este reprezentat de un drept real,asupra unui bun
individual determinat,intrucat intr-o asemenea ipoteza,dreptul in discutie nu va trece de la
defunct;
defunctul nu epuizeaza,prin legatele cu titlu universal instituite,intregul sau patrimoniu
succesoral,astfel incat restul masei succesorale va fi deferit mostenitorilor legali potrivit
dispozitiilor legale;
defunctul,prin legatele instituite,a adus atingere rezervei succesorale a mostenitorilor
rezervatari,caz in care mostenirea va fi testamentara,in limitele legatelor si legala,in limitele
rezervei.

mostenirea este exclusiv testamentara,excluzand-o pe cea legala,numai daca sunt intrunite


cumulative urmatoarele conditii:

nu exista mostenitorii rezervatari;

defunctul a instituit fie unul sau mai multi legatari universali,fie doi sau mai multi
legatari cu titlu universal,cu vocatie la intreaga mostenire.

In final,relevam faptul ca Legea nr. 287/2009,cu titlu de noutate,consacra expres coexistent


mostenirii legale cu cea testamentara.

Capitol III
Caracterele juridice ale transmiterii mostenirii

Transmiterea mostenirii prezinta urmatoarele caractere juridice:

a)

este o transmisiune mortis causa;

b)

este o transmisiune universala;

c)

este o transmisiune unitara;

d)

este o transmisiune indivizibila;

1. 1.

Transmirerea mostenirii este o transmisiune mortis causa:

Conform dispozitiilor art. 954 NCC mostenirea unei persoane se deschide in momentul
decesului acesteia.

!! Transmiterea mostenirii,spre deosebire de transmisiunea intre vii,se produce numai la


momentul incetarii din viata a unei persoane fizice (nu si in cazul incetarii existentei unei
persoane juridice),indifferent ca este vorba de moarte fizic constatata sau de moarte declarata
prin hotarare judecatoreasca.

Elementul distinctive al transmiterii mostenirii este faptul mortii. Transmisiunea inter vivos se
realizeaza numai intre persoane fizice sau juridice,in fiinta la data survenirii ei si este
guvernata de principiile dreptului obligational.
regulile transmisiunii mortis causa nu sunt aplicabile transmisiunii inter vivos si nici in
cazul incetarii existentei persoanei juridice.
Principiile dreptului succesoral sunt aplibabile,totusi,subiectului colectiv de drept,in ipoteza in
care acesta are calitatea de dobanditor al unui patrimoniu succesoral,intrucat de lege lata
persoanele juridice si statul pot avea calitatea de legatari.Mai mult,comuna,orasul sau
municipiul,precum si statul pot culege mostenirile vacante,in puterea legii,devenind astfel
mostenitori legali.

1. 2.

Transmiterea mostenirii este o transmisiune universala:

Obiectul transmiterii mostenirii este reprezentat de patrimoniul defunctului,privit ca


universalitate juridica.Patrimoniul succesoral este format din totalitatea drepturilor (activul) si
obligatiilor (pasivul),cu caracter patrimonial ale defunctului.
Sunt transmisibile pt. cauza de moarte drepturile si obligatiile cu caracter patrimonial ale
defunctului.Nu se transmit,totusi,prin mostenire urmatoarele categorii de drepturi:

drepturile si obligatiile nepatrimoniale;

drepturile patrimoniale,care inceteaza la moartea titularului,fie pt. ca au cacacter


viager,fie pt. ca sunt contractate sau nascute ex lege intuitu personae (ex.: dr. de
uz,uzufruct,abitatie,o creanta de intretinere sau de renta viagera,dr. la pensie etc.),fie din alte
cauze;
obligatiile patrimoniale nascute din contracte incheiate intuitu personae (precum
obligatiile antreprenorului) sau cele legate de o calitate personala a defunctului;
Spre deosebire de transmisiunea intre vii,transmiterea mostenirii prezinta urmatoarele
elemente distinctive:

a)
poarta asupra unei universalitati de bunuri sau a unei cote din aceasta universalitate si nu
numai asupra unor bunuri singulare;

b)

priveste universalitatea datoriilor defunctului si nu datorii singulare;

Prin efectul mostenirii se transmite catre mostenitori intregul patrimoniu al defunctului,adica


totalitatea drepturilor si obligatiilor patrimoniale ale acestuia.
se transmite catre mostenitori chiar si totalitatea datoriilor defunctului.
Conform NCC,si prin intermediul contractelor civile are loc o transmisiune a
drepturilor si obligatiilor partilor.Transmiterea datoriilor este reglementata de NCC sub
denumirea de cesiunea contractului,respective preluarea datoriei.

! Cesiunea contractului contractual prin care una dintre parti,numita


cedent,transmite in conditiile legii unei alte persoane,numita cesionar,ansamblul drepturilor si
obligatiilor nascute dintr-un contract.

c)
nu este supusa formelor de publicitate,reglementate de NCC (si de Legea 7/1996),pt. a
deveni opozabila si tertilor,in cazul in care obiectul sau este reprezentat de drepturi reale
imobiliare;

Conform dispozitiilor art. 887 NCC Drepturile reale se dobandesc fara inscriere in cartea
funciara cand provin din mostenire.

! Cu titlu de exceptie,in cazul vanzarii drepturilor succesorale care au ca obiect drepturi


reale,este necesara realizarea,in prealabil,a publicitatii pt. opozabilitate fata de terti,intrucat
obiectul contractului nu este reprezentat de intreg patrimoniul defunctului (de o
universalitate),ci numai de un drept sau mai multe drepturi privite izolat de acesta.

d)
nu este supusa,cat priveste dobandirea creantelor,formalitatilor prevazute de lege pt.
cesiunea contractului;

Transmisiunea succesorala pastreaza caracterul universal,chiar si in urmatoarele ipoteze:


mostenitorii (inclusive cei rezervatari) au vocative cu titlu universal,culegand numai o
cota din mostenire;

mostenirea este culeasa de catre comuna,oras sau municipiu ori de catre stat,intrucat
este vacanta;
mostenitorii accepta mostenirea,raspunzand de datoriile acesteia numai in limitele
activului (intra vives hereditatis);

1. 3.

Transmiterea mostenirii este o transmisiune unitara:

Transmiterea mostenirii are caracter unitar,deoarece intregul patrimoniu al defunctului este


transmis dupa aceleasi reguli,indifferent de natura(drepturi reale sau drepturi de
creantalbunuri mobile sau imobile etc.),provenienta (de pe linie maternal sau de pe linie
paterna),originea (mostenite sau achizitionate) sau modalitatile de care sunt afectate (termen
ori conditie) bunurile care-l compun.
Acest principiu ce deriva din caracterul unitary al patrimoniului transmis pe cale succesorala
comporta unele exceptii,reprezentate de situatiile in care transmiterea mostenirii este
guvernata de reguli diferite,in functie de natura sau originea ori provenienta bunurilor care
formeaza masa succesoala a defunctului:

1. A. Mobilierul si obiectele de uz casnic care au fost afectate folosintei commune a


sotilor se cuvin,potrivit dispozitiilor art. 974 NCC,sotului supravietuitor,numai daca
acesta nu vine in concurs cu descendentii defunctului.

1. B. Drepturile duccesorilor asupra salariului,indemnizatiei de concediu si


pensiei,neincasate de defunct,sunt reglementate de norme juridice speciale,derogatorii
de la dreptul comun,astfel:
a)
salariul cuvenit defunctului pana la data decesului,dar neincasat de catre acesta,se
plateste,conform dispozitiilor Codului muncii,in ordine: sotului supravietuitor,copiilor majori
ai defunctului sau parintilor sai,iar in lipsa acestora,celorlalti mostenitori in conditiile
dreptului comun;
b)
intrucat Codul muncii care reglementeaza material concediului de odihna,nu cuprinde
dispozitii cu privire la ridicarea indemnizatiei de concediu,care se cuvine salariatului decedat
pt. concediul neefectuat,literature de specialitate propane,pt. o astfel de ipoteza,aplicarea prin
analogie a dispozitiilor cuprinse de acesta indemnizatia de concediu,care se cuvine
salariatului defunct pt. concediul neefectuat,se plateste sotului

supravietuitor,copiilor,parintilor,iar in lipsa acestora,celorlalti mostenitori in conditiile


dreptului comun;
c)
sumele neincasate de catre pensionarul decedat se vor plati,potrivit dispozitiilor art. 120
Legea nr. 263/2010^2:sotului supravietuitor,copiilor,parintilor,iar in lipsa acestora,celorlalti
mostenitori in conditiile dreptului comun;

1. C. Nu constituie exceptii de la caracterul unitary al transmisiunii mostenirii


urmatoarele ipoteze:
a)

transmiterea drepturilor patrimoniale de autor,potrivit dispozitiilor Legii nr. 8/1996^3;

b)

coexistent mostenirii legale cu cea testamentara;

c)
impartirea de catre defunct a mostenirii in mai multe mase deosebite (ex.:legatul tuturor
bunurilor mobile sau legatul tuturor bunurilor imobile);

1. 4.

Transmiterea mostenirii este o transmisiune indivizibila:

Transmiterea mostenirii are caracter indivizibil,intrucat dreptul de optiune succesorala vizeaza


intreaga masa succesorala si nu doar o parte a ei.
Astfel,mostenirea trebuie acceptata sau repudiata in tot si nu in parte,sucesibilul neputand
accepta,spre exemplu,mostenirea care priveste bunurile imobile si sa repudieze mostenirea
care priveste bunurile mobile.
Indivizibilitatea patrimoniului succesoral se mentine pana la efectuarea
partajului.Indivizibilitatea nu mai caracterizeaza acea transmisiune succesorala care opereaza
in baza unui partaj de ascendant,caz in care succesorii primesc,prin vointa autorului lor,inca
de la data deschiderii mostenirii,cotele succesorale,in proprietate exclusiva si nu in
indiviziune.
! Constituie o exceptie de la caracterul indivizibil al transmiterii mostenirii regula divizarii de
drept a pasivului succesoral conform dispozitiilor art. 1155 alin. (1) NCC, mostenitorii
universali cu titlu universal contribuie la plata datoriilor si sarcinilor mostenirii,proportional
cu cota succesorala ce ii revine fiecaruia.

Capitol IV
Deschiderea mostenirii

1. 1.

Consideratii generale:

Deschiderea mostenirii este reglementata de Legea nr. 278/2009.Deschiderea mostenirii


prezinta in materie succesorala o deosebita importanta juridical,intrucat face posibila
producerea efectului juridic al transmisiunii succesorale.Inainte de deschiderea mostenirii,nu
putem vorbi nici de mostenitori si nici de masa succesorala.
Conform dispozitiilor art. 954 alin. (1) NCC Mostenirea unei persoane se deschide in
momentul decesului acesteia numai persoana fizica decedata poate fi mostenita,intrucat
nulla est viventis hereditas.
Prin moarte se intelege atat moartea constatata fizic,cat si moartea declarata printr-o hotarare
judecatoreasca,in cazul imposibilitatii constatarii fizice a acesteia.
Ca urmare a declararii judecatoresti a disparitiei persoanei fizice,nu se deschide mostenirea
acesteia,intrucat dispozitiile art 53 NCC, dispun in sensul ca Cel disparut este socotit a fi in
viata,daca nu a intervenit o hotarare declarativa de moarte ramasa definitiva.

1. 2.

Data deschiderii mostenirii:

2.1. Stabilirea datei deschiderii mostenirii:

Data deschiderii mostenirii este data mortii lui de cuius.

!Aceasta nu trebuie confundata cu data deschiderii procedurii notariale,declansata prin cererea


mostenitorilor,ulterior deschiderii mostenirii.

Cel care pretinde mostenirea sau unele drepturi asupra acesteia,indifferent ca isi intemeiaza
pretentiile pe dispozitii legale sau pe dispozitii testamentare,trebuie sa dovedeasca atat faptul
mortii cat si data mortii.Uneori prezinta utilitate chiar dovedirea orei si minutului mortii lui de
cuius.O astfel de necessitate este evident in ipoteza in care mostenitorul a murit aproape in
acelasi timp cu autorul sau (ex.: tatal si fiul mor in acelasi accident rutier,la interval foarte
scurte de timp).In ipoteza aleasa,daca nu se poate stabili cu exactitate momentul mortii celor
doi,acestia vor fi considerate ca au murit in acelasi timp (ipoteza comorientilor din vechea
reglementare civila) si nu se vor mosteni reciproc,lipsindu-le capacitatea succesorala.
Daca momentul mortii celor doi se poate stabili cu precizie,acela care a supravietuit,chiar si
numai pt. un singur minut,celuilalt,il va mosteni pe cel dintai decedat.
Faptul juridic al mortii si data mortii pot fi dovedite,in cazul mortii constatate fizic,cu
certificatul de deces.Acesta este eliberat,dupa intocmirea de catre serviciul de stare civila al
primariei din localitatea unde s-a produs moartea a actului de deces,pe baza declaratiei
verbale facuta de membrii familiei decedatului si a certificatului medical constatator al
mortii.In cazul declararii mortii pe cale judecatoreasca,actul de deces se completeaza pe baza
hotararii judecatoresti declarative de moarte,ramasa definitive,care cuprinde data stabilita in
instanta ca fiind aceea a mortii.
Dovada contrara a mortii si a datei mortii se poate face,cat priveste moartea fizic
constatata,prin orice mijloc de proba,intrucat cele doua elemente constituie simple fapte
materiale.
Desi certificatul de deces constituie un inscris authentic,totusi mentiunile acestuia fac dovada
numai pana la proba contrara si nu pana la declararea lui ca fals,intrucat ele nu constituie
constatari ale functionarului public,facute prin propriile simturi ex propriis sensibus.
Conform dispozitiilor art. 100 alin. (1) NCC printr-o actiune in justitie poate fi solicitata
anularea,completarea sau modificarea actului de deces si a mentiunilor acestuia.
Prin orice mijloc de proba se pot dovedi,de asemenea,ora si minutul decesului,in cazul mortii
fizic constatate,in masura in care cele doua elemente prezinta utilitate si nu sunt mentionate in
actul de deces.
In ipoteza mortii declarate pe cale judecatoreasca insa,dovada contrara a mortii si a datei
mortii se poate face numai printr-o noua hotarare judecatoreasca,care sa dovedeasca
contrariul.
Cu privire la stabilirea orei mortii,in cazul declararii decesului pe cale judecatoreasca,NCC
dispune,in art. 52 alin. (1) teza a II-a,in sensul ca,daca hotararea judecatoreasca declarativa de
moarte ramasa definitive nu arata si ora mortii ...se socoteste ca cel declarat mort a incetat
din viata in ultima ora a zile stabilite ca fiind aceea a mortii. De asemenea, NCC,prin
dispozitiile art. 52 alin. (2) arata ca,in lipsa unor indicia indestulatoare,se va stabili ca cel
declarat mort a incetat din viata in ultima ora a celei din urma zile a termenului de 2 ani.Acest
termen incepe sa curga astfel:
de la data primirii ultimelor informatii sau indicii din care rezulta ca cel declarat mort
pe cale judecatoreasca era inca in viata;

de la sfarsitul lunii in care s-au primjit ultimele indicii sau informatii in ipoteza in care
nu se poate stabili cu exactitate ziua;
de la sfarsitul anului calendaristic in care s-au primit ultimele indicii sau informatii,in
ipoteza in care nu se poate stabili nici luna;

In concluzie,apreciem ca poate fi folosit orice mijloc de proba,pt. a se determina ora


mortii,daca,in cazul mortii fizic constatate,certificatul de deces nu contine o astfel de
mentiune.Orice mijloc de proba poate fi folosit si pt. a se determina minutul mortii,indifferent
ca moartea a fost constatata fizic sau a fost declarata pe cale judecatoreasca,daca certificatul
de deces sau hotararea judecatoreasca declarativa de moarte nu contine o astfel de mentiune.

2.2.Importanta juridica a datei deschiderii mostenirii:

Potrivit NCC in functie de data deschiderii mostenirii,se pot stabili urmatoarele elemente:

persoanele care au vocatie la mostenire (care pot culege mostenirea),capacitatea


succesorala si drepturile care li se cuvin acestora asupra mostenirii;
data de la care incepe sa curga,ca regula,termenul de 1 an de prescriptive a dreptului de
optiune succesorala;
momentul transmiterii mostenirii la successori,intrucat mostenirea se transmite
succesorilor nu de la data acceptarii,ci retroactiv,de la data deschiderii acesteia (la fel si in
cazul renuntarii la mostenire,produce efecte retroactive pana la aceasta data);
-

compozitia si valoarea mesei succesorale;

momentul din care actele juridice asupra mostenirii devin valabile,intrucat ,conform
NCC, actele juridice asupra unei mosteniri nedeschise sunt nule absolut;
inceputul indiviziunii succesorale,in ipoteza pluralitatii de mostenitori universali sau
cu titlu universal si,de asemenea,momentul pana la care retroactiveaza efectul declarativ al
partajului;
legea aplicabila mostenirii,in caz de conflict de legi in timp (potrivit principiului
neretroactivitatii legii,devolutiunea mostenirii,in cazul unui conflict de lege in timp,va fi
guvernata de legea in vigoare la data deschiderii acesteia);

In concluzie,dispozitiile NCC se aplica mostenirilor deschise dupa data de 1 octombrie


2011,precum si mostenitilor deschise anterior acestei date,insa care se dezbat dupa acest
moment.

legea aplicabila mostenirilor cu element de extraneitate;

Potrivit dispozitiilor art. 2633 NCC mostenirea este supusa legii statului pe teritoriul caruia
de cuius a avut,la data mortii,resedinta obisnuita.NCC permite insa persoanei sa aleaga legea
statului carui cetatenie o are,ca lege aplicabila mostenirii in ansamblul ei.

1. 3.

Locul deschiderii mostenirii:

3.1.Stabilirea locului deschiderii mostenirii:

Potrivit dispozitiilor art. 954 alin (2) NCC,mostenirea se deschide,ca regula,la ultimul
domiciliu al defunctului,indifferent daca acesta corespunde sau nu cu locul decesului.
Domiciliul persoanei fizice este,conform dispozitiilor art. 87 NCC,locul unde aceasta isi are
principal locuinta.Domiciliul persoanei cu deplina capacitate de exercitiu este cel ales liber de
catre aceasta,iar domiciliul persoanei lipsite de capacitate de exercitiu (minor sau persoana
pusa sub interdictie) este la parintii sais au la acela dintre parinti la care ea locuieste in mod
statornic.

! Exceptie la domiciliul minorului si al celui pus sub interdictie judecatoreasca,care poate fi la


bunici ,la alte rude ori persoane de incredere,cu consimtamantul acestora,la o instituie de
ocrotire,la reprezentantul legal,la familia sau persoanele carora le-a fost dat in plasament.

Alaturi de domiciliul persoanei capabile si de domiciliul minorului si al celui pus sub


interdictie judecatoreasca,NCC reglementeaza prin art. 96 si 97,alte doua categorii de
domiciliu, si anume domiciliul professional si domiciliul ales,care insa nu prezinta nicio
semnificatie juridical in material locului deschiderii mostenirii,intrucat nu i se permite
defunctului sa stabileasca o alta competenta teritoriala,decat cea impusa prin normele
imperative ale legii.

Desi domiciliul persoanei disparute este cel al curatorului sau (art. 94 NCC),totusi acesta nu
prezinta nicio relevant in material locului deschiderii mostenirii.Si in acest caz,locul
deschiderii succesiunii este determinat de ultimul domiciliu al defunctului.
Daca ultimul domiciliu al defunctului nu este cunoscut sau nu se afla pe teritoriul
Romaniei,mostenirea se deschide la locul din tara,aflat in circumscriptia notarului public cel
dintai sesizat,cu conditia ca,in aceasta circumscriptie,sa existe cel putin un bun imobil al celui
care lasa mostenirea.
In cazul in care in patrimoniul succesoral nu exista astfel de bunuri (imobile),locul deschiderii
mostenirii este in circumscriptia notarului public cel dintai sesizat,cu conditia ca,in aceasta
circumscriptie,sa se afle bunuri mobile ale celui care lasa mostenirea [art. 954 alin (3) teza a
III-a NCC).
Necesitatea determinarii ultimului domiciliu al defunctului este impusa de ratiuni de
ordin practice,de cele mai multe ori in acest loc aflandu-se inscrisurile care permit stabilirea
mostenitorilor si a masei succesorale.

3.2. Importanta juridica a locului deschiderii mostenirii:

In functie de locul deschiderii mostenirii,se determina:


a)
competenta teritoriala a secretarilui consiliului local (sau a procurorului) de a cere
deschiderea procedurii succesorale notariale si luarea,daca este cazul,a masurilor de
conservare.Secretarul conciliului local al localitatii in care a avut defunctul ultimul domiciliu
poate cere deschiderea procedurii succesorale otariale,daca masa succesorala cuprinde numai
bunuri mobile si este obligat sa ceara deschiderea acestei procedure,daca in compozitia masei
succesorale se gasesc bunuri imobile;
b)
competent teritoriala a notarului public de a realiza procedura succesorala
necontencioasa.Astfel,conform dispozitiilor art. 954 alin. (3) NCC:
procedura succesorala necontencioasa este de competent notarului public cel dintai
sesizat,daca in circumscriptia acestuia se afla cel putin un imobil al defunctului;
daca defunctul nu are bunuri imobile,competent apartine notarului public cel dintai
sesizat,daca in circumscriptia acestuia se afla bunuri mobile ale celui dintai;
daca defunctul nu are bunuri situate in Romania (fie ca acesta nu are niciun fel de
bun,nici in tara si nici in strainatate,fie ca are bunuri,insa acestea se afla in
strainatate),competent apartine notarului public cel dintai sesizat;
c)
competent instantei judecatoresti de a solutiona litigiile cu privire la mostenire,atribuite
potrivit regulilor mentionate in cazul competentei notarului public.Asadar:

competenta sa judece actiunile civile cu privire la mostenire este instanta cea dintai
sesizata daca in circumscriptia acesteia se afla cel putin un imobil al defunctului;
daca defunctul nu are bunuri mobile,competent sa judece actiunile civile cu privire la
mostenire este instanta cea dintai sesizata,daca in circumscriptia acesteia se afla bunuri mobile
ale celui dintai;
daca defunctul nu are bunuri in Romania (fie ca acesta nu are niciun fel de bun,nici in
tara si nici in strainatate,fie ca acesta are bunuri,insa se afla in strainatate),competenta sa
judece actiunile civile cu privire la mostenire este omstamta cea dintai sesizata;

Consideram ca se judeca potrivit regulilor generale de competent teritoriala,incetand


competent exceptional a instantei de la locul deschiderii mostenirii,urmatoarele categorii de
actiuni:
orice cereri privind mostenirea formulate dupa desavarsirea partajului intre mostenitori
(inclusiv dupa judecarea actiunilor in garantie intre copartasi sau pt. desfiintarea partajului);
-

cererile creditorilor defunctului impotriva unicului mostenitor al acestuia;

Drept urmare,instanta de la locul deschiderii mostenirii poate judeca urmatoarele categorii de


cereri:
a)

cereri referitoare la validitatea si executarea dispozitiilor testamentare;

b)
cereri privitoare la mostenire,precum si cereri privitoare la pretentiile pe care
mostenitorii le-ar avea unul impotriva celuilalt;
c)
cererile legatarilor si ale creditorilor celui decedat impotriva vreunuia dintre mostenitori
sau impotriva executorului testamentar;
d)
cereri ale celor vatamati prin masuri de inventariere si conservare a bunurilor
succesorale,dispuse de notarul public,in cadrul procedurii succesorale;
e)

cereri privitoare la anularea certificatului de mostenitor;

1. 4.

Inventarul noutatilor:

Cat priveste deschiderea mostenirii,Legea nr. 278/2009 inoveaza sub urmatoarele aspect:

sub notiunea de persoane care au murit in acelasi timp,reuneste situatia cemorientilor


si codecedatilor din vechea reglementare;
condine dispozitii cu privire la stabilirea orei mortii,in cazul declararii decesului pe
cale judecatoreasca;
declararea judecatoreasca a mortii poate intervene numai dupa implinirea unui termen
de 2 ani (cu titlu de regula) sau de 6 luni (cu titlu de exceptie);
cu titlu de exceptie,domiciliul minorului si al celui pus sub interdictie judecatoreasca
poate fi,dupa caz,la bunici,la alte rude ori persoane de incredere,cu consimtamantul
acestora,la o institutie de ocrotire,la reprezentantul legal,la familia sau persoanele carora le-a
fost dat in plasament;
stabileste criteria noi pt. determinarea competentei teritoriale atat in cazul dezbaterii
necontencioase a mostenirii,cat si in cazul celei contencioase;
dovada ultimului domiciliu al defunctului se face cu certificatul de deces sau,dupa
caz,cu hotararea judecatoreasca declarative de moarte,ramasa definitiva;

Capitol V
Conditiile generale ale dreptului de a mosteni

1. 1.

Consideratii asupra conditiilor generale ale dreptului de a mosteni:

Legea nr. 287/2009 reglementeaza conditiile generale ale dreptului de a mosteni (art. 957962).Potrivit acestor dispozitii legale,constituie conditii generale ale dreptului de a
mosteni:capacitatea de a mosteni,nedemnitatea si vocatia la mostenire.

Constatam asadar,ca NCC,preluand propunerie formulate de literature de specialitate,ridica


nedemnitatea succesorala la randul de conditie generala a dreptului de a mosteni si
reglementeaza pt. prima data vocatia la mostenire.
Distinctia,realizata sub incidenta vechiului Cod de intreaga literature de specialitate,intre
conditii pozitive si conditii negative ale dreptului de a mosteni,poate fi mentinuta si in lumina
dispozitiilor NCC,capacitatea de a mosteni si vocatia succesorala constituind conditii positive
ale dreptului la mostenire,iar nedemnitatea succesorala reprezentand o conditie negativa.

1. 2.

Capacitatea de a mosteni:

2.1.Consideratii generale asupra capacitatii de a mosteni:

Potrivit dispozitiilor art. 957 alin. (1) prima teza NCC O persoana poate mosteni daca
exista la momentul deschiderii mostenirii.
Consideram capacitatea succesorala ca fiind numai o valenta a capacitatii de folosinta .
Conform dispozitiilor art. 34 NCC,capacitatea de folosinta reprezinta aptitudinea persoanei de
a avea drepturi si obligatii civile.Capacitatea succesorala,forma a capacitatii de
folosinta,prezinta insa anumite elemente de specificitate,imprimate de material careia ii este
specifica.
putem defini capacitatea succesorala ca reprezentand aptitudinea generala a unei persoane
de a fi titular al drepturilor si obligatiilor care decurg din calitatea de successor.
Pt. a putea mosteni,trebuie dovedita existent celui care pretinde drepturi asupra mostenirii,la
momentul mortii lui de cuius.Acasta dovada trebuie realizata fie direct de catre cel care
pretinde drepturi succesorale,fie de catre succesorii acestuia in drepturi,in ipoteza in care
mostenitorul a fost in viata la data mortii lui de cuius,dar a decedat la scurt timp.
In cea de-a doua ipoteza,suntem in prezenta retransmiterii dreptului de optiune
succesorala,intrucat intalnim mai multe mosteniri subsecvente.
Potrivit dispozitiilor art. 1105 alin. (1) Mostenitorii celui care a decedat fara a fi exercitat
dreptul de optiune succesorala,il exercita separat,fiecare pt. partea sa,in termenul aplicabil
dreptului de optiune privind mostenirea autorului lor.
Potrivit dispozitiilor aceluiasi art. alin. (2) Partea succesibilului care renunta profita
celorlalti mostenitori ai autorului sau.

Deci,pt. a opera retransmiterea este necesar ca mostenitorul lui de cuius sa fie in viata la data
deschiderii mostenirii,dar sa fi murit mai inainte de a fi expirat termenul de exercitare a
dreptului de optiune succesorala (de 1 an) si de a fi optat cu privire la mostenirea in discutie.
retransmiterea nu va opera in cazul in care mostenitorul,inainte de a muri,a renuntat la
mostenire.

!! Dreptul la mostenire al celui din urma defunct se retransmite catre proprii mostenitori.

Asadar,acestia trebuie sa realizeze o dubla dovada: dovada ca,la data deschiderii mostenirii
primului defunct,autorul lor era in viata si dovada ca ei sunt in viata la momentul deschiderii
celei de-a doua succesiuni.Prin retransmiterea dreptului de optiune succesorala,ei vor primi
mostenirea primului defunct.
O dubla dovada trebuie sa realizeze si cel care vine la mostenire prin reprezentare,si anume el
trebuie sa dovedeasca,pe de o parte,faptul ca reprezentantul nu mai era in viata la data
deschiderii mostenirii si,pe de alta parte,faptul ca la acelasi moment,el este in viata.
dovada capacitatii succesorale vizeaza nu numai si nu atat existent persoanei,ci mai ales
corelatia ei cu momentul mortii celui care a lasat mostenirea.

2.2.Persoanele care au capacitatea de a mosteni:

Conform NCC,au capacitate succesorala urmatoarele categorii de persoane:

a)
persoanele fizice in viata la data deschiderii mosteniri,fara deosebire de
rasa,nationalitate,origine etnica,limba,religie,sex,opinie,apartenenta politica,avere sau origine
sociala;
nu prezinta importanta durata vietii mostenitorului,dupa data deschiderii succesiunii,fiind
necesar numai ca acesta sa fie in viata,la data mortii lui de cuius,chiar daca,ulterior acestui
moment,moare.
dovada existentei mostenitorului,la data mortii lui de cuius,se realizeaza prin acte de stare
civila.

b)
persoanele disparute,intrucat,potrivit dispozitiilor art. 53 NCC Cel disparut este
socotit a fi in viata,daca nu a intervenit o hotarare declarativa de moarte ramasa definitiva;
sunt considerate disparute nu numai persoanele declarate astfel prin hotarare
judecatoreasca,ci si persoanele despre care nu mai exista informatii ca se afla in viata,insa
care nu au fost declarate disparute prin hotarare judecatoreasca.
situatia incerta a disparutului se va definitiva prin urmatoarele modalitati: reaparitia
acestuia,constatarea fizica a mortii acestuia sau declararea mortii acestuia prin hotarare
judecatpreasca,ramasa definitiva si irevocabila disparutul are o capacitate succesorala
provizorie.
din contra,daca se dovedeste ca moartea disparutului a intervenit mai inainte de deschiderea
mostenirii,capacitatea succesorala provizorie a acestuia,se desfiinteaza cu caracter
retroactive,fiind necesara restituirea catre mostenitorii inlaturati sau ale caror cote au fost
diminuate prin prezenta acestuia,a tot ceea ce s-a primit din mostenire in numele sau.

c)

persoanele concepute,dar nenascute la data deschiderii mostenirii;

potrivit dispozitiilor art. 36 NCC Drepturile copilului sunt recunoscute de la


conceptiune,insa numai daca el se naste viu.
ne aflam astfel in prezenta capacitatii anticipate de folosinta,in virtutea careia,sub conditia
de a se naste viu,copilul conceput are capacitate succesorala.
copilul nascut la cel putin 180 de zile si cel mult 300 de zile de la moartea sotului mamei
are capacitate succesorala,putandu-l mosteni pe tatal sau.
dimpotriva,copilul nascut mai inainte de 180 de zile sau dupa 300 de zile de la moartea
sotului mamei,il poate mosteni pe defunct,numai cu titlu de exceptie,daca prin mijloace de
proba nu va fi considerat ca avand tat ape defunct si nu va avea capacitate succesorala,astfel
incat nu va putea culege mostenirea acestuia,nici cu titlu de mostenitor legal si nici nu titlu de
legatar.

d)

persoanele juridice infiintate in conditiile legii,la data deschiderii mostenirii;

persoanele juridice pot culege numai mostenirea lasata prin testament,nu si pe cea
legala,intrucat nu fac parte din categoria mostenitorilor legali (doar in mod
exceptional,statul,comuna,orasul sau municipiul pot culege,in calitate de mostenitori
legali,mostenirile vacante).
conform dispozitiilor art. 208 NCC Orice persoana juridical poate primi liberalitati in
conditiile dreptului comun,de la data actului de infiintare sau,in cazul fundatiilor
testamentare,din momentul deschiderii mostenirii testatorului,chiar si in cazul in care
liberalitatile nu sunt necesare pt. ca persoana juridical sa ia fiinta in mod legal NCC
recunoaste persoanei juridice capacitate succesoralamai inainte de dobandirea personalitatii

juridice si chiar daca liberalitatile nu sunt necesare pt. ca aceasta sa ia fiinta in mod legal (este
vorba despre o capacitate anticipate de folosinta a persoanei juridice).
trebuie respectat principiul specialitatii capacitatii de folosinta a persoanei juridice [art. 206
alin. (2) din Legea nr. 287/2009] persoanele juridice fara scop patrimonial pot avea doar
acele drepturi si obligatii civile care sunt necesare pt. realizarea scopului stability de lege,actul
de constituire sau statut [in caz contrar va fi lovit de nulitate absoluta conform art. 206 alin.
(3)];din contra,rezulta ca acest principiu nu trebuie respectat in cazul persoanelor juridice cu
scop patrimonial,acestea putand primi,prin intermediul liberalitatilor mortis causa orice fel de
bunuri.
persoana juridical trebuie sa detina capacitate succesorala in momentul deschiderii
mostenirii,reprezentand nicio relevanta durata existentei acesteia;in cazul incetarii
sale,drepturile succesorale dobandite vor reveni persoanelor fizice sau persoanelor juridice
dobanditoare ale patrimoniului subiectului colectiv de drept,supus reorganizarii sau dizolvarii.

2.3.Persoanele care NU au capacitatea de a mosteni:

Din interpretarea per a contrario a dispozitiilor art. 957 NCC,rezulta ca nu au capacitate


succesorala urmatoarele categorii de persoane:
-

persoanele fizice care nu mai sunt in viata;

persoanele juridice care au incetat a mai avea fiinta,la data deschiderii mostenirii;

Asadar, fac parte din categoria persoanelor fizice care nu mai sunt in viata:
-

copilul conceput la data deschiderii mostenirii,dar nascut mort;

predecedatii = acea persoana care nu mai este in viata la data deschiderii


mostenirii,indifferent de faptul ca moartea acesteia a fost constatata fizic sau ca a fost
declarata printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila,insa aceasta poate fi
reprezentata,in conditiile legii de catre descendentii sai;
persoanele care au murit in acelasi timp [potrivit dispozitiilor art. 957 alin. (2) NCC
Daca in cazul mortii mai multor persoane nu se poate stabili ca una a supravietuit
alteia,acestea nu au capacitatea de a se mosteni una pe alta);

Pt. a fi aplicabile dispozitiile art. 957 alin. (2) NCC,trebuie intrunite urmatoarele conditii:

a)

doua sau mai multe persoane;

b)

decesul este determinat de aceeasi imprejurare sau de imprejurari diferite;

c)

conditiile decesului nu permit stabilirea faptului ca o persoana a supravietuit celeilalte;

d)

reciprocitatea vocatiei la mostenire;

2.4.Inventarul noutatilor:

In material capacitatii succesorale,actual reglementare civila inoveaza sub urmatoarele


aspecte:
prezumtia privind timpul legal al conceptiunii are numai caracter relativ,prin mijloace
stiintifice de proba putandu-se dovedi contrariul;
NCC recunoaste persoanei juridice capacitate succesorala,mai inainte de dobandirea
personalitatii juridice si chiar daca liberalitatile nu sunt necesare pt. ca aceasta sa ia fiinta in
mod legal;
principiul specialitatii capacitatii de folosinta nu trebuie respectat in cazul persoanelor
juridice cu scop patrimonial,acestea putand primi prin intermediul liberalitatilor mortis
causa,orice fel de bunuri;
reglementeaza situatia persoanelor care au murit in acelasi timp,ca echivalent al
situatiei comorientilor si codecedatilor din vechea reglementare;

1. 3.

Nedemnitatea succesorala:

3.1. Notiunea si reglementarea legala a nedemnitatii succesorale:

Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil,preluand propunerea formulate de literatura de


specialitate,retine nedemnitatea succesorala printer conditiile generale ale dreptului de a
mosteni.Drept urmare,in lumina dispozitiilor NCC,nedemnitatea succesorala caracterizeaza
atat mostenirea legala,cat si mostenirea testamentara.Constatam astfel prima noutate adusa de
NCC in materia nedemnitatii succesorale.

Nedemnitatea succesorala,reglementata de Legea nr. 287/2009 in art. 958-961, reprezinta


decaderea succesibilului legal sau testamentar din dreptul de a mosteni,inclusiv rezerva
succesorala,intrucat a savarsit o fapta grava,prevazuta expres de legiuitor,impotriva
defunctului sau a unui succesibil al acestuia.

! Nedemnitatea nu trebuie confundata cu incapacitatea cealalta conditie ceruta de lege pt. ca


o persoana sa poata mosteni.

Incapacitatea este atrasa de neindeplinirea calitatilor sau conditiilor de a mosteni,din motive


independente de vointa succesibilului (ex.: copilul conceput la data deschiderii mostenirii se
naste mort),in timp ce nedemnitatea intervine ca urmare a savarsirii de catre succesibil a unei
fapte grave fata de defunct sau fata de un alt succesibil al acestuia.

!! Numai nedemnitatea are rolul de a-l pedepsi pe succesibilul care este capabil sa
mosteneasca, pt. faptele sale grave.

3.2.Natura si caracterele juridice ale nedemnitatii succesorale:

Exista 2 teorii cu privire la natura juridica a nedemnitatii succesorale.


Potrivit uneia dintre acestea,nedemnitatea succesorala are natura juridica a unei pedepse
civile,intrucat se bazeaza pe motive de moralitate publica,neputandu-se admite ca o persoana
vinovata pt. fapte grave fata de o alta,sa o mosteneasca pe aceasta din urma.
Literatura de specialitate apreciaza insa ca nedemnitatea in reglementare Codului de la
1864,este numai o sanctiune civila intrucat prezinta urmatoarele caractere juridice:

a)
este aplicabila numai mostenirii legale,nu si celei testamentare si numai in cazuri expres
si limitativ prevazute de dispozitiile imperative ale Codului civil;
b)

opereaza de drept,cel care lasa mostenirea neputand inlatura aceasta sanctiune;

In lumina dispozitiilor NCC,nedemnitatea succesorala reprezinta o pedeapsa


civila,caracterizand ambele forme ale mostenirii si putand fi inlaturata prin vointa expresa a
celui care lasa mostenirea.
NCC inoveaza si bun aspectul naturii juridice a nedemnitatii succesorale.

!! NCC,prin dispozitiile art. 1069 alin. (2),reglementeaza si posibilitatea revocarii


legatului pe cale judecatoreasca,pt. ingratitudine.

In acest context,apreciem ca legiuitorul consacra un regim juridic mai aspru pt.


mostenitorul testamenta,decat pt. cel legal,in materia mostenirii testamentare operand atat
nedemnitatea,cat si revocarea judecatoreasca a legatului pt. ingratitudine.
Fapta nedemnului,mostenitor testamentar,de a atenta la viata testatorului sau a unui
succesibil al acestuia din urma,precum si faptele grave de violenta fizica ori faptele care au
avut ca urmare moartea testatorului sunt sanctionate de doua ori: in primul rand,prin
intermediul nedemnitatii,conditie generala a dreptului de a mosteni si,in al doilea rand,prin
posibilitatea revocarii judecatoresti (pt. ingratitudine) a legatului,dispus in favoarea
nedemnului,iertat in conditiile legii de catre testator.

3.3.Cazurile de nedemnitate succesorala:

Legea nr. 287/2009 privind Codul civil reformeaza cvasitotal cazurile care atrag nedemnitatea
succesorala,distingand intre nedemnitatea de drept si nedemnitatea judiciara.

1. A.

Nedemnitatea de drept:

Este de drept nedemna de a mosteni,potrivit dispozitiilor art. 958 alin. (1) NCC:
a)
persoana condamnata penal pt. savarsirea unei infractiuni cu intentia de a-l ucide pe cel
care lasa mostenirea;
acest caz de nedemnitate intervine pt. savarsirea de catre nedemn,asupra celui care lasa
mostenirea,a unei infractiuni de omor,careia ii este caracteristica intentia,ca forma de
vinovatie.

!! Nu putem retine printre infractiunile care atrag nedemnitatea de drept,uciderea din culpa.

b)
persoana condamnata penal pt. savarsirea,inainte de deschiderea mostenirii,a unei
infractiuni cu intentia de a-l ucide pe un alt succesibil care,daca mostenirea nu ar fi fost
deschisa la data savarsirii faptei,ar fi inlaturat sau ar fi restrans vocatia la mostenire a
faptuitorului;
in acest caz,nedemnitatea este generata de savarsirea tentativei la una dintre infractiunile de
omor sau a infractiunilor de omor in forma consumata,mentionate la primul caz,impotriva
unui alt succesibil al defunctului.

! Este absolut necesar pt. a interveni acest caz de nedemnitate,ca nedemnul sa savarseasca una
dintre infractiunile mentionate,mai inainte de deschiderea mostenirii,asupra uneia dintre
urmatoarele categorii de persoane:
un succesibil care,daca ar exista la data deschiderii mostenirii,l-ar inlatura de la
mostenire pe nedemn,cel dintai fiind intr-o clasa sau grad preferabil (pt. ipoteza mostenirii
legale) ori fiind legatar universal,iar faptuitorul numai mostenitor legal nerezervatar (pt.
ipoteza mostenirii testamentare);
un succesibil care,daca ar exista la data dechiderii mostenirii,i-ar limita faptuitorului
vocatia la mostenire,cel dintai fiind comostenitor din aceeasi clasa si de acelasi grad sau sot
supravietuitor (pt. ipoteza motenirii legale) ori fiind legatar (universal,cu titlu universal sau tu
titlu particular),iar faptuitorul mostenitor legal (pt. ipoteza mostenirii testamentare).

1. B.

Nedemnitatea judiciara:

Poate fi declarata nedemna de a mosteni,in temeiul dispozitiilor art. 959 alin. (1) NCC:
a)
persoana condamnata penal pt. savarsirea cu intentie,impotriva celui care lasa
mostenirea,a unor fapte grave de violenta, fizica sau morala,ori a unor fapte care au avur ca
urmare moartea victimei;
in acest caz,legiuitorul sanctioneaza cu nedemnitatea judiciara savarsirea,impotriva celui
care lasa mostenirea,a urmatoarelor doua categorii de fapte:

fapte grave de violenta,fizica sau morala,savarsite cu intentie (constituie fapte grave de


violenta fizica sau morala: talharia,lipsirea de libertate in mod ilegal sau santajul);

fapte care au avut ca urmare moartea victimei savarsite cu praeterintentie,altele decat


cele de omor (lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte,violul care a avut ca urmare
moartea victimei,talharia care a avut ca urmare moartea victimei sau lipsirea de libertate in
mod ilegal,care a avut ca urmare moartea victimei);

b)
persoana care,cu rea-credinta,a ascuns,a alterat,a distrus sau a falsificat testamentul
defunctului;
c)
persoana care,prin dol sau violnta,l-a impiedicat pe cel care lasa mostenirea sa se
intocmeasca,sa modifice sau sa revoce testamentul;

3.4.Regimul juridic al nedemnitatii:

Cele doua tipuri de nedemnitate prezinta un regim juridic diferentiat,nedemnitatea de drept


fiind caracterizata de un regim juridic mai energic.

3.4.1.

Regimul juridic al nedemnitatii de drept:

Nedemnitatea de drept poate fi constatata,potrivit dispozitiilor art. 958 alin. (3)


NCC,oricand,la cererea oricarei persoane interesate (precum: comostenitorii;mostenitorii
subsecventi;creditorii comostenitorilor sau ai mostenitorilor subsecventi,pe calea actiunii
oblice;procurorul;legatarii sau donatarii care au beneficiat de libertati excesive supuse
reductiunii,ca urmare a prezentei la mostenire a nedemnului) sau din oficiu de catre instanta
de judecata ori de catre notarul public,pe baza hotararii judecatoresti din care rezulta
nedemnitatea.Intrucat acest tip de nedemnitate opereaza de drept,acesta poate fi invocata chiar
de catre nedemnul insusi.
Asadar,legiulitorul ii atribuie nedemnitatii de drept un regim juridic foarte
energic,consacrandu-i imprescriptibilitatea si precizand ca poate fi invocata de orice persoana
interesata si chiar si din oficiu de catre instanta judecatoreasca sau de catre notarul public.
nedemnitatea de drept opereaza in puterea legii,instanta de judecata sau notarul public
avand numai rolul de a constata si nicidecum de a o pronunta.

Nedemnitatea de drept,ca si cea judiciara de altfel,poate fi constatata numai dupa deschiderea


mostenirii,intrucat,anterior acestui moment,actiunea in constatarea nedemnitatii este lipsita de
interes.

3.4.2.

Regimul juridic al nedemnitatii judiciare:

Actiunea in declararea nedemnitatii judiciare poate fi adresata instantei de judecata de catre:


a)

o persoana care are calitatea de succesibil;

b)
comuna,orasul sau municipiul in a carui raza teritoriala se aflau bunurile la data
deschiderii mostenirii,daca,in afara de autorul faptei care poate atrage nedemnitatea
judiciara,nu mai exista alti succesibili ai defunctului;

Actiunea in declararea nedemnitatii judiciare poate fi exercitata numai in termen de 1 an;acest


termen incepe sa curga de la data deschiderii mostenirii,insa ,in mod exceptional,termenul in
discutie incepe sa curga de la un alt moment decat data deschiderii mostenirii in urmatoarele
cazuri:
daca hotararea de condamnare pt. fapta prevazuta de NCC la art. 959 alin. (1) lit. a)
fapte grave de violenta fizica sau morala, sau fapte care au avut ca urmare moartea victimei
se pronunta ulterior datei deschiderii mostenirii,termenul de 1 an incepe sa curga de la data
ramanerii definitive a hotararii de condamnare [art. 959 alin. (3) NCC];
in cazul in care nu poate fi reziliata condamnarea faptuitorului pt. savarsirea,cu
intentie,impotriva celui care lasa mostenirea,a unor fapte grave de violenta fizica sau
morala,sau a unor fapte care au avut ca urmare moartea victimei [art. 959 alin. (1) lit. a)
NCC],intrucat a intervenit decesul acestuia,amnistia sau prescriptia raspunerii penale,iar
nedemnitatea a fost constestata printr-o hotarare judecatoreasca definitiva,termenul de 1 an
incepe sa curga de la aparitia cauzei de impiedicare a condamnarii,daca aceasta a intervenit
dupa deschiderea mostenirii [art. 959 alin. (4) NCC];
in cazurile prevazute la alin. (1) al. art. 959,lit. b) ascunderea,alterarea,distrugerea
sau falsificarea cu rea-credinta a testamentului defunctului si la lit. c) impiedicarea prin dol
sau violenta a celui care lasa mostenirea sa intocmeasca,sa modifice sau sa revoce
testamentul,termenul de 1 an curge de la data la care succesibilul a cunoscut motivul de
nedemnitate,daca aceasta data este ulterioara deschiderii mostenirii;

Introducerea actiunii in declararea nedemnitatii judiciare constituie,potrivit dispozitiilor art.


959 alin. (2) teza a doua NCC,un act de acceptare tacita a mostenirii de catre succesibilul
reclamant.

3.5.Efectele nedemnitatii succesorale:

Nedemnitatea produce efecte atat fata de nedemn,cat si fata de terti.Astfel, NCC asigura
nedemnitatii succesorale,sub aspectul efectelor sale,o reglementare justa.

3.5.1.

Efectele nedemnitatii succesorale fata de nedemn:

Principalul efect pe care-l produce nedemntatea,indiferent ca acesta este de drept sau


judiciara,este inlaturarea totala si retroactiva a nedemnului de la succesiune,acesta neputand
culege,daca face parte din categoria mostenitorilor rezervatari,nici macar rezerva succesorala.
Partea nedemnului va reveni,dupa caz,comostenitorilor,mostenitorilor subsecventi sau
legatarilor/donatarilor ale caror libertati excesive ar fi fost supuse reductiunii,ca urmare a
prezentei celui dintai,in calitate de mostenitor rezervatar.
Daca mostenitorul nedemn a intrat,inainte de declararea nedemnitatii,in posesia bunurilor din
masa succesorala,el va trebui sa le restituie,in natura.In caz de imposibilitate de restituire a
bunurilor succesorale in natura,datorata disparitiei (fortuite sau din cauza de forta
majora),instrainarii sau exproprierii pt. cauza de utilitate publica,nedemnul va fi tinut sa
plateasca despagubiri.Mostentorul nedemn este considerat posesor de rea-credinta si este de
drept pus in intarziere,de la data intrarii in folosinta a bunurilor succesorale (de la data
deschiderii succesiunii,si nu de la data constatarii nedemnitatii).
nedemnul este tratat mai sever decat posesorul de rea-credinta,astfel incat reaua-credinta a
celui dintai nu trebuie dovedita,intrucat aceasta reiese implicit din constatarea,respectiv din
declararea nedemnitatii succesorale.
Alaturi de bunurile succesorale,nedemnul trebuie sa restituie,de asemenea in natura si de la
data deschiderii mostenirii,fructele (natural,industriale sau civile),produse de acestea.Daca
nedemnul le-a consumat sau a neglijat sa le perceapa,acesta va restitui valoarea lor.
Daca nedemnul a incasat sume de bani de la debitorii mostenirii,va datora dobanzi pt.
acestea,de la data incasarii.De asemenea,toate drepturile si obligatiile fata de nedemn,stinse
prin confuziunea patrimoniului propriu cu cel succesoral sau prin consolidare,renasc.

Nedemnul,la randul sau,are dreptul de a pretinde celorlalti mostenitori sumele platite pt.
achitarea datoriilor mostenirii,impreuna cu dobanda aferenta,cheltuielile necesare si utile (nu
si cele voluptuarii),facute cu privire la bunurile succesorale,precum si contravaloarea muncii
depuse pt. culegerea fructelor.
Nedemnitatea il decade pe mostenitor numai din dreptul de a culege mostenirea,fata de care sa dovedit nedemn,si nu din dreptul de a culege alte mosteniri.Nedemnitatea produce efecte
numai asupra acelor drepturi ale nedemnului care isi au temeiul dobandirii in mostenire,si nu
asupra altor drepturi ale acestuia fata de defunctul cu privire la care a devenit nedemn (ex.:
sotul supravietuitor nedemn,desi este decazut din dreptul de a veni la mostenirea sotului
defunct,pastreaza totusi dreptul asupra cotei-parti din bunurile dobandite in timpul casatoriei
cu acesta).

3.5.2.

Efectele nedemnitatii succesorale fata de terti:

Nedemnitatea desfiinteaza retroactiv,de la data deschiderii succesiunii,titlul de mostenitor al


nedemnului.
Actele de conservare si actele de administrare,in masura in care profita
mostentorilor,incheiate intre nedemn si terti,sunt valabile [art. 960 alin. (3) prima teza NCC].
Intrucat legiuitorul nu distinge,in acest text de lege,intre tertii de buna-credinta si cei de reacredinta,vor fi considerate valabile orice acte de conservare sau de administrare incheiate intre
nedemn si terti,indiferent ca acestia din urma sunt de buna sau rea-credinta,in masura in care
actele profita mostenitorilor.
Actele de dispozitie cu titlu oneros,insa,incheiate intre nedemn si tertii de rea-credinta,care au
cunoscut despre nevalabilitatea titlului de mostenitor al nedemnului,se defiinteaza
retroactiv,potrivit principiilor nemo dat quod non habet si resoluto iure dantis resolvitur ius
accipientis.
Dimpotriva insa, se mentin actele de dispozitie cu titlu oneors,indiferent ca acestea privesc
bunuri mobile sau imobile,incheiate intre nedemn si tertii de buna-credinta (care au crezut in
valabilitatea titlului de mostenitor al celui dintai),trebuind respectate insa regulile din materia
cartii funciare.
Fata de dispozitiile Legii nr. 287/2009,apreciem ca plata facuta cu buna-credinta de catre
debitor,mostentorului nedemn,este valabila.

3.5.3.

Inlaturarea nedemnitatii:

Efectele nedemnitatii,de drept sau judiciare,pot fi inlaturate expres prin testament sau printrun act autentic notarial de catre cel care lasa mostenirea.Fara o declaratie expresa,nu
constituie inlaturare a efectelor nedemnitatii legatul lasat nedemnului,dupa savarsirea faptei
care atrage nedemnitatea [art. 961 alin. (1) NCC].
Iertarea nedemnului trebuie realizata numai de o maniera expresa si printr-un act solemn,fie
testament (in oricare dintre formele reglementate de lege),fie act autentic notarial.
iertarea nedemnului constituie un act solemn,iar neindeplinirea conditiilor de forma
impuse de lege atrage nulitatea acestuia.
Iertandu-l pe nedemn in conditiile legii,cel care lasa mostenirea face posibil ca cel dintai sa
poata veni la mostenirea legala sau testamentara,a celui din urma.

!! Efectele nedemnitatii nu sunt,in toate cazurile,inlaturate prin iertarea nedemnului de catre


defunct.

daca nedemnul iertat de defunct (in conditiile legii) si gratificat prin testament a savarsit
fapte precum atentat la viata testatorului sau a unui succesibil al acestuia din urma,fapte grave
de violenta fizica ori fapte care au avut ca urmare moartea testatorului,legatul dispus in
favoarea nedemnului iertat poate fi revocat pe cale judecatoreasca,pt. ingratitudine.
Efectele nedemnitatii insa nu pot fi inlaturate prin reabilitarea nedemnului,amnistie intervenita
dupa condamnare,gratiere sau prin prescriptia executarii pedepsei penale [art. 961 alin. (2)
NCC].
De altfel,dispunand de aceasta maniera in cuprinsul art. 961,legiuitorul da dovada de
consecventa,armonizand aceste dispozitii cu cele ale art. 958 alin. (2) si 959 alin. (4),potrivit
carora sunt inlaturate efectele nedemnitatii prin amnistie antecondamnatorie sau prin
prescriptia raspunderii penale,daca faptele in discutie nu au fost constatate printr-o hotarare
judecatoreasca civila definitiva.

3.6.Inventarul noutatilor:

Legea nr. 287/2009 reformeaza de o maniera justa si cvasitotala problematica nedemnitatii


succesorale.Astfel,conform NCC:
-

nedemnitatea succesorala este considerata o conditie generala a dreptului de a mosteni;

natura juridica a cesteia este aceea de pedeapsa civila;

cazurile care atrag nedemnitatea succesorala sunt in cvasitotalitatea lor reformate;

se realizeaza distinctia intre nedemnitatea de drept si nedemnitatea judiciara;

efectele nedemnitatii privesc numai pe nedemn si terti;

nedemnul poate fi iertat;

nedemnul poate fi reprezentat si,la randul lui,poate reprezenta;

1. 4.

Vocatia la mostenire:

4.1.Consideratii generale asupra vocatiei la mostenire:


Spre deosebire de Codul civil de la 1864,Legea nr. 287/2009 retine vocatia succesorala printre
conditiile dreptului de a mosteni si o reglementeaza in art. 962.
Potrivit dispozitiilor art. 962 NCC Pentru a putea mosteni,o persoana trebuie sa aiba
calitatea ceruta de lege sau sa fi fost desemnata de catre defunct prin testament.
Asadar,vocatia la mostenire are semnificatia unei chemari la mostenire,fie conferita de
lege,fie conferita prin testament.

!! A se distinge vocatia succesorala legala,de vocatia succesorala testamentara.

4.2.Vocatia succesorala legala:

Potrivit dispozitiilor NCC,vocatia legala la mostenire constituie o conditie generala,ceruta de


lege pt. a accede la mostenirea deferita potrivit dispozitiilor legale (mostenirea legala).Aceasta
avand semnificatia chemarii de catre lege la mostenire a rudelor defunctului,a sotului
supravietuitor al defunctului,a statului si a unitatilor administrativ-teritoriale (cu privire la
mostenirea vacanta),are un sens dublu: vocatie succesorala generala si vocatie succesorala
concreta.

1. A. Vocatia succesorala generala desemneaza vocatia eventuala a unor persoane


de a culege mostenirea lasata de o alta persoana.
Vocatie legala generala au rudele defunctului si sotul supravietuitor al acestuia. Rudenia este,
potrivit dispozitiilor art. 406 alin. (1) NCC:

a)
in linie dreapta (ascendenta si descendenta),rezultand din descendenta unei persoane din
alta persoana;
b)

in linie colaterala,rezultand din faptul ca mai multe persoane au un ascendent comun;

Potrivit dispozitiilor art. 406 alin. (3) lit. a) NCC,sunt rude in linie dreapta:
-

ascendenta: parintii,bunicii,strabunicii defunctului,fara limita de grad;

descendenta: copiii,nepotii,stranepotii,fara limita de grad;

Sunt rude in linie colaterala,potrivit dispozitiilor art. 406 alin. (3) lit. b):
-

fratii si surorile (rude de gradul II,pe linie colaterala neexistand rude de

nepotii de frate sau sora,unchi si matusile defunctului (rude de gradul III);

gradul I);

stranepotii de frate sau sora,verii primari si fratii sau surorile bunicilor defunctului (rude
de gradul IV);

Conform art. 470 alin. (1) NCC,prin adoptie se stabilesc legaturi de rudenie atat intre
adoptat cat adoptator,cat si intre adoptat si rudele adoptatorului si inceteaza relatiile de
rudenie dintre adoptat si familia fireasca a acestuia.
Conform dispozitiilor NCC,rudele in linie directa au vocatie succesorala legala
generala,indiferent de grad,in timp ce rudele in linie colaterala au vocatie succesorala legala
generala,numai pana la gradul al IV-lea inclusiv.
Vocatia succesorala legala generala este guvernata de principiul reciprocitatii
acesteia.Acest principiu comporta atat un sens pozitiv,cat si unul negativ.
Potrivit sensului pozitiv al principiului reciprocitatii vocatiei generale la
mostenire,daca o persoana are vocatie la mostenirea lasata de o alta persoana,atunci si aceasta
din urma are vocatie generala la mostenirea celei dintai.

Potrivit sensului negativ al principiului reciprocitatii,daca o persoana nu are vocatie la


mostenirea unei alte persoane ,atunci nici aceasta din urma nu are vocatie la mostenirea celei
dintai.
Rudele defunctului cu vocatie succesorala generala nu sunt chemate toate impreuna si
deodata la mostenire.Pt a culege mostenirea,este necesar ca aceasta sa indeplineasca si o
conditie negativa aceea de a nu fi inlaturate de la mostenire de catre un alt
succesibil,preferabil in clasa si grad.Aceasta conditie formeaza continutul vocatiei concrete la
mostenire.
rudele defunctului cu vocatie generala trebuie sa aibe si vocatie concreta pt. a putea
culege mostenirea.

1. B. Vocatia succesorala concreta au persoanele cu vocatie succesoala generala,care


nu sunt inlaturate de la mostenire de catre alt succesibil.

! Nu toate rudele care au vocatie generala vor culege mostenirea,ci aceasta va reveni acelor
rude care sunt preferate celorlalte,anume celor care se afla in clasa si grad preferabile.

Legiuitorul foloseste,asadar,doua criterii tehnico-juridice pt. a determina vocatia concreta a


rudelor defunctului,si anume clasa de mostenitori si gradul de rudenie.

!! Daca rudele defunctului sunt reprezentate de parinti si unchi,desi toate au vocatie generala
la mostenire,vocatie concreta au numai parintii defunctului,deoarece acestia din urma fac
parte din clasa a II-a de mostenitori,unchii facand parte din clasa a IV-a.

Cu privire la corelatia dintre vocatia generala si vocatia concreta,putem spune ca nu toate


rudele care au vocatie generala au si vocatie concreta la mostenire,insa toate rudele care au
vocatie concreta au si vocatie generala de a mosteni.

4.3.Vocatia succesorala testamentara:

In materie testamentara,se pune exclusiv problema vocatiei concrete la mostenire,intrucat


legea nu confera (dar nici nu interzice) nimanui,in mod special,vocatie generala la mostenirea
testamentara.In principiu,oricine poate fi gratificat printr-un act de ultima vointa,in masura in
care indeplineste conditiile legale.
De asemenea,nu este aplicabil mostenirii testamentare principiul reciprocitatii vocatiei la
mostenire,intrucat acesta ar contraveni conditiei generale de forma a testamentului,referitoare
la actul separat (interdictia testamentului reciproc,consacata de art. 1036 NCC).
Testamentul este nul,daca doua persoane testeaza una in favoarea celeilalte,prin acelasi
act,intrucat unul dintre caracterele juridice ale actului de ultima vointa este caracterul
personal.Este nul,constituind de asemenea un testament reciproc,actul de ultima vointa prin
care doua persoane testeaza in facoarea unei a treia,prin acelasi act.
In fapt insa,putem intalni si cazuri de reciprocitate a vocatiei succesorale in materie
testamentara (ex.: sotii,prin acte separate de ultima vointa,se gratifica reciproc).

4.4.Vocatia la mostenire si capacitatea de folosinta:

Vocatia la mostenire cu cele doua variante ale sale generala si concreta, nu se confunda cu
capacitatea de folosinta.
Capacitatea de folosinta reprezinta aptitudinea generala si abstracta a apersoanei de a avea
drepturi si obligatii,inclusiv dreptul de mostenire,reglementat de Constitutie in art. 46.
Vocatia succesorala generala,insa, reprezinta chemarea la mostenire a persoanei care face
parte din rudele defunctului,apartinand celor patru clase de mostenitori,a persoanei care are
calitatea de sot supravietuitor al defunctului sau a persoanei instituita legatar printr-un
testament.
nu orice persoana are vocatie generala succesorala,desi orice persoana,are n virtutea
capacitatii de folosinta,drepturi de a mosteni.
Vocatia concreta la mostenire este si mai restrictiva decat vocatia generala,intrucat aceasta
apartine numai acelor rude ale defunctului care se afla in clasa si grad
preferabile.Asadar,vocatia concreta la mostenire si capacitatea de folosinta nu pot fi
confundate,deosebirile dintre aceste institutii fiind semnificative si evidente.
TITLUL II

-Devolutiunea succesorala legala-

Capitol I
Principiile generale asupra devolutiunii legale a mostenirii

1. 1.

Consideratii generale asupra devolutiunii legale a mostenirii:

Devolutiunea mostenirii reprezinta atribuirea patrimoniului succesoral catre anumiti


mostenitori.
Devolutiunea legala a mostenirii opereaza in ipoteza in care defunctul nu a dispus prin
testament de patrimoniul sau si este guvernata de dispozitiile legii,acestea stabilind persoanele
care au vocatie la mostenire,ordinea in acestea vin la mostenire si cotele care le revin acestora
din mostenire.
Devolutiunea legala a mostenirii este guvernata de urmatoarele trei principii:

a)

principiul chemarii rudelor la mostenire in ordinea claselor de mostenirtori;

b)

principiul proximitatii gradului de rudenie in cadrul aceleiasi clase de mostenitori;

c)

principiul egalitatii intre rudele din aceeasi clasa si de acelasi grad;

1. A.

Principiul chemarii rudelor la mostenire in ordinea claselor de mostenitori:

Diferentierea rudelor apartinand aceleiasi clase de mostenitori se realizeaza cu ajutorul


gradului de rudenie.Acesta reprezinta distanta intre doua rude,masurata pe linia legaturii de
rudenie,dupa nr. nasterilor intervenite.

Potrivit dispozitiilor art. 406 alin. (3) NCC,gradul de rudenie se stabileste astfel:

a)
in linie reapta,dupa nr. nasterilor,sunt rude de gradul I copiii si parintii,de gradul al IIlea nepotii si bunicii,de gradul al III-lea stranepotii si strabunicii etc.
b)
in linie colaterala,dupa nr. nasterilor,urcand de la una dintre rude pana la ascendentul
comun si coborand de la acesta pana la cealalta ruda;sunt rude de gradul al II-lea fratii,de
gradul al III-lea unchii si nepotii, iar de gradul al IV-lea verii primari si fratii/surorile
bunicilor.

NCC stabileste patru clase de mostenitori legali:

clasa I clasa descendentilor in linie dreapta si cuprinde copiii (rude de gradul


I),nepotii (rude de gradul al II-lea), stranepotii (rude de gradul al III-lea) si ceilalti
descendenti,pana la infinit;
clasa a II-a (clasa mixta) clasa ascendentilor privilegiati (reprezentati de parintii
defunctului,rude de gradul I) si a colateralilor privilegiati (reprezentati de fratii si surorile
defunctului,rude de gradul al II-lea;nepotii de frate/sora,rude de gradul al III-lea;stranepotii de
frate/sora,rude de gradul al IV-lea);
clasa a III-a clasa ascendentilor ordinari si cuprinde bunicii,rude de gradul al IIlea,strabunicii,rude de gradul al III-lea si ceilalti ascendenti fara limita de grad;
clasa a IV-a clasa colateralilor ordinari si cuprinde unchii si matusile
defunctului,rude de gradul al III-lea,verii primari si fratii/surorile bunicilor,rude de gradul al
IV-lea;

1. B.

Principiul proximitatii de rudenie in cadrul aceleiasi clase de mostenitori:

In cadrul clasei de mostenitori,rudele se afla in grade diferite de rudenie cu defunctul.Potrivit


principiului proximitatii gradului de rudenie,in cadrul aceleiasi clase de mostenitori,rudele in
grad mai apropiat inlatura de la mostenire rudele in grad mai indepartat,desi toate fac parte
din aceeasi clasa (ex.: fratii defunctului inlatura de la mostenire pe nepotii si stranepotii de
frate ai acestuia).
Acest principiu comporta insa urmatoarele doua exceptii:

a)
in cadrul clasei a II-a de mostenitori,parintii defunctului,rude de gradul I,nu inlatura de
la mostenire pe fratii si surorile defunctului si pe descendentii acestora,desi sunt rude de
gradul II-IV (art. 978 NCC);
b)

reprezentarea succesorala;

1. C.

Principiul egalitatii intre rudele din aceeasi clasa si de acelasi grad:

Rudele din aceeasi clasa,care au acelasi grad,culeg mostenirea in cote egale,impartirea


acesteia realizandu-se pe capete (ex.: daca la mostenirea defunctului vin cei doi copii ai
sai,acestia vor primi cate din mostenire).
Acest principiu comporta insa doua exceptii:
a)

impartirea pe tulpini,ce caracterizeaza reprezentarea succesorala;

b)
impartirea pe linii,care este reglementata de NCC in art. 981 alin. (3) si (4) si care
opereaza in ipoteza in care,la mostenire vin atat fratii buni (cu aceeasi parinti),cat si fratii
consangvini (numai de tata) sau uterini (numai de mama);
In aceasta situatie,masa succesorala se imparte in dimidia maternis si dimidia paternis,iar la
randul lor,acestea se impart pe linii.Fratii uterini vor culege cate o linie din dimidia
maternis,fratii consangvini vor culege cate o linie din dimidia paternis,iar fratii buni vor
culege,intrucat au privilegiul dublei legaturi,cate o linie din ambele.

1. 2.

Reprezentarea succesorala:

2.1.Notiune:

Reprezentarea succesorala este institutia juridica prin intermediul careia un mostenitor legal
de un grad mai indepartat,numit reprezentant,urca,in virtutea legii,in drepturile ascendentului
sau,numit reprezentant,pt. a culege partea din mostenire ce i s-ar fi cuvenit acestuia,daca nu ar
fi fost nedemn fata de defunct sau decedat la data deschiderii mostenirii.

2.2.Domeniul de aplicare a reprezentarii succesorale:

Pot beneficia de reprezentare succesorala urmatoarele categorii de mostenitori:


a)

nepotii,stranepotii defunctului s.a.m.d. pana la infinit;

b)

nepotii si stranepotii de frate/sora ai defunctului;

2.3.Conditiile reprezentarii succesorale:

Pt. a putea opera reprezentarea,trebuie indeplinite doua conditii,una in persoana


reprezentatului si una in persoana reprezentantului,astfel:
a)
Reprezentatul,sa fie,la data deschiderii succesiunii,fie lipsit de capacitate succesorala,fie
nedemn fata de defunct,chiar daca se afla in viata la data deschiderii mostenirii;
b)
Reprezentantul trebuie sa indeplineasca toate conditiile generale cerute de lege pt. a
mosteni (capacitate succesorala,nedemnitate si vocatie la mostenire);

2.4.Modul de operare al reprezentarii succesorale:

Reprezentarea opereaza:

a)
in toate cazurile conform dispozitiilor 966 alin. (2) NCC,reprezentarea este admisa nu
numai in cazul in care nepotii din partea fiului predecedat al defunctului vin la mostenire prin
reprezentarea printelui lor,in concurs cu ceilalti fii in viata ai defunctului,ci si in cazul in care
toti fiii defunctului sunt predecedati,iar mostenirea acestuia este culeasa prin reprezentare de
catre nepotii din partea fiecarui fiu.

b)
la infinit NCC admite reprezentarea copiilor defunctului pana la infinit,astfel incat pot
avea calitatea de reprezentanti nu numai nepotii,ci si stranepotii,rastranepotii de fiu pana la
infinit,in timp ce reprezentarea fratilor si surorilor defunctului este admisa numai din partea
nepotilor si stranepotilor de frate,asadar,pana la gradul al IV- lea inclusiv.

c)
de drept si imperativ regulile reprezentarii nu pot fi modificate nici prin vointa
defunctului si nici prin cea a beneficiarilor reprezentarii.

Capitol II
Drepturile succesorale ale sotului supravietuitor al

defunctului.

1. 1.
Consideratii generale asupra drepturilor succesorale ale sotului
supravietuitor:

1.1 reglem legala a drepturilor succesorale ale sotului supravietuitor:

Noul cod civil: art. 970-974 din Cartea a IV-a, despre mopstenire si liberalitati, titlul II
mostenirea legala, capitolul III mostenitorii legali, sectiunea Isotul supravietuitor. In
mod firesc, legea 287/2009 reglementeaza, mai intai, drepturile succesorale ale sotului
supravietuitor si apoi drepturile succesorale ale celorlalti mostenitori legali. Sotul
supravietuitor vine la mostenire in concurs cu oricare dintre clasele de mostenitori, iar in
concursul dintre saotul supravietuitor si ceilalti mostenitori ai defunctului, cota celui dintai se
determina cu prioritate.

1.2 conditiile cerute de lege sotului supravietuitor pentru a putea mosteni:

Exista doua conditii speciale si una generala:


-sa aiba capacitate succesorala, adica sa fiein viata la data deschiderii mostenirii
defunctului;
-sa nu fie nedemn fata de defunct;
-sa aiba calitatea de sot la data deschiderii succesiunii, adica sa nu existe o hotarare de
divort definitiva. Aceasta conditie este cea speciala.
Pentru a veni la mostenire in concurs cu rudele defunctului, sotul supravietuitor
trebuie sa aiba, la data deschiderii mostenirii lui de cuius, calitatea de sot. Nu prezinta
importanta durata casatoriei cu defunctul, starea materiala sau sexul supravietuitorului,
existent copiilor rezultati din casatorie sau faptul ca sotii, la data deschiderii mostenirii,
convietuiau ori erau despartiti in fapt.
Nu putem vb de casatorie si implicit de calitatea de sot, in urmatoarele cazuri:
-casatoria este desfacuta prin divort;
-casatoria inceteaza prin moartea unuia dintre soti;
-casatoria este declarata nula sau anulata.
Atata vreme cat nu a intervenit o hotarare de divort definitive, sotul supravituitor
pastreaza aceasta calitate si, implicit, vocatia la mostenirea sotului decedat.
Sotul supravietuitor pastreaza vocatia la mostenire si in ipoteza in care nu a fost inca
eliberat un ceretificat de divort.
Sotul (de buna credinta) recasatorit al celui declarat judecatoreste mort nu mai poate
veni la mostenirea primului sot, in ipoteza reaparitiei acestuia si a anularii hotararii
declarative de moarte.
Calitatea de sot se pierde si ca urmare a desfiintarii retroactive a casatoriei, prin efectul
constatarii de catre instanta de judecata a nulitatii absolute, respectiv a pronuntarii nulitatii
relative, chiar daca moartea unuia dintre soti a intervenit mai inainte de hotararea de declarare
sau pronuntare a nulitatii casatoriei.

1.3 corelatia dintre dreptul la mostenire al sotului supravietuitor si regimul


matrimonial ales:

O corelatie poate exista, in lumina Noului Cod Civil, numai intre dreptul la mostenire a
sotului suprevietuitor si comunitatea legala sau comunitatea conventional. In ipoteza in care

sotii au optat, cat priveste relatiile lor patrimoniale, pentru separatia de bunuri, nu putem
identifica o astfel de corelatie.
Regulile care guverneaza transmiterea bunurilor sotului defunct catre sotul
supravietutor si catre ceilalti mostenitori ai celui dintai sunt aceleasi, atat in cazul comunitatii
legale, cat si in cazul comunitatii conventionale.
In cazul ambelor comunitati, sotul supravituitor are dreptul la partea sa din
comunitatea de bunuri, in calitate de codevalmas si nu in calitate de mostenitor. Cota parte
care revine fiecarui sot se determina avandu-se in vedere contributia acestuia la dobandirea
bunurilor commune si la indeplinirea obligatiilor comune.
Partea defunctului din comunitatea de bunuri, impreuna cu bunurile proprii ale
acestuia, formeaza masa succesorala, care va fi impartita intre mostenitori. Asadar, sotul
supravietuitor va putea culege o cota si din partea sotului din comunitatea de bunuri.
Prezinta incidenta in material drepturilor duccesorale ale sotului supravietuitor si
clauza de preciput. Daca sotii au stipulat o astfel de clauza, aumite bunuri din comunitatea de
bunuri sau aupra carora sotii au exercitat un drept de peoprietate comuna pe cote parti vor fi
preluate de catre sotul supravietuitor, mai inainte de partaj si fara plata. Precizam ca aceste
bunuri, desi nu vor fi raportate de catre sotul beneficiar supravituitor, vor fi supuse reductiunii
succesorale, in masura in care este afectata rezerva succesorala.

1.4 enumerarea drepturilor succesorale ale sotului supravituitor


Sotul supravietuitor beneficiaza de urmatoarele drepturi succesorale:
a.Un drept de mostenire,in concurs cu oricare dintre clasele de mostenitori sau, in lipsa
acestora, un drept de mostenire exclusiv;
b. un drept temporar de abitatie asupra casei de locuit;
c. un drept de mostenire special, asupra mobilierului si obiectelor de uz casnic care au fost
afectate folosintei commune a sotilor.

2. Dreptul la mostenire a sotului supravietuitor in concurs cu oricare dintre clasele


de mostenitori, sau, in lipsa acestora, dreptul de mostenire exclusiv:

Sotul supravietuitor nu este inlaturat si nici nu inlatura de la mostenire rudele defunctului,


indifferent de clasa din care acestea fac parte.

In concurs cu clasele de mostenitori, sotului supravietuitor ii revin urmatoarele drepturi


succesorale:
a.1/4 din mostenire, in concurs cu clasa I;
b.in ipoteza in care sotul supravietutor vine in concurs cu clasa a II-a, trebuie distinse
urmatoarele doua situatii:
-in concurs cu intreaga clasa a II-a (formata din ascendenti privilegiati si colaterali
privilegiati), sotul supravietuitor va culege 1/3 din mostenire;
-in concurs cu ascendentii privilegiati sau cu colateralii privilegiati, sotului supravietutor ii
revine din mostenire.
c.3/4 din mostenire, concurs cu clasa a III-a sau a IV-a de mostenitori.
Daca defunctul nu are rude sau daca niciuna dintre rudele defunctului nu vrea sau nu
poate sa vinala mostenire, sotul supravietuitor va culege intreaga mostenire.
Partea sotului supravietutor se imputa asupra mostenirii, micsorand astfel partile care
se cuvin celorlalti mostenitori.
Noul Cod Civil, prin dispoz art. 972 alin (2) si (3), reglementeaza de o maniera
expresa doua probleme speciale:
a.sotul supravietuitor concureaza cu doua clase (subclase) de mostenitori. Acesta poate
veni la mosgtenire cu doua clase (subclase) de mostenitori, numa in ipoteza dezmostenirii de
catre defunct a mostenitorilor rezervatari. Daca defunctul dezmosteneste o categorie de
mostenitori rezervatari, acestia vor culege totusi rezerva legala, caz in care la stabilirea cotei
sotului supravietuitor, trebuie tinut cont si de prezenta acestora.
Cota sotului supravietuitor, in concurs cu moestenitorii legali apartinand unor clase
diferite, se stabileste ca sic and acesta ar fi venit in concurs cu cea mai apropiata dintre ele.
b.doau sau mai multe persoane pretind drepturi succesorale, in calitate de soti
supravietuitori. Daca in urma casatoriei putative, doua sau mai multe persoane au situatia unui
sot supravietuitor, cota acestuia se imparte in mod egal intre acestea.

Caracterele juridice ale dreptului la mostenire al sotului supravietuitor:


- poate veni la mostenire numai in nume propriu, nu si prin reprezentare;
- este mostenitor rezervatar;
- este mostenitor sezinar;
- este obligat la raportul donatiilor primite de la defunct, numai daca vine in concurs cu clasa I
de mostenitori.

Sotul supravietuitor, in calitate de mostenitor sezinar, dobandeste de drept tapanirea de fapt a


mostenitrii.

3. Dreptul de abitatie al sotului supravietuitor:

Legea nr. 287/2009 confera sotului supravietuitor un drept de abitatie asupra casei in
care a locuit cu defunctul, pana la data deschiderii mostenirii. Acest drept se naste de la data
deschiderii mostenirii.
Sotul supravietuitor dobandeste acest drept, daca sunt indeplinite, in mod cumulativ,
urmatoarele conditii:
a.sotul supravietutor a locuit, pana la data deschiderii mostenirii, in acea casa;
b.sotul supravietuitor nu este titular al niciunui drept real de a folosi o alta locuinta
corespunzatoare nevoilor sale; Noua reglementare in materie civila face referire la dreptul de
a folosi o locuinta, si nu la dreptul de proprietate asupra unei locuinte.
c. casa face parte din bunurile succesiunii; dreptul de abitatie al sotului supravietuitor
ia nastere si in ipoteza in care locuinta in discutie a constituit proprietatea comuna a celor doi
soti sau proprietatea comuna a sotului defunct si a altei persoane. Este evident ca dreptul de
abitatie al sotului supravietuitor priveste numai partea din coproprietate care a apartinut
defunctului.
d. sotul supravietuitor nu devine, prin mostenire, proprietarull exclusive al casei; este
necesar sa vina la mostenire, in concurs cu sotul supravietuitor, si rudele defunctului.
e. defunctul nu a dispus altfel, intrucat sotul supravietuitor nu este mostenitor
rezervatar, in ceea ce priveste casa.
Caracterele juridice ale dreptului de abitatie al sotului supravietuitor:
-este un drept real;
-este un drept temporar; sotul supravietuitor pastreaza calitatea de titular al acestui
drept pana la iesirea din indiviziune, dar nu mai putin de un an, de la data deschiderii
mostenirii. Acest drept inceteaza, insa, chiar inainte de implinirea termenului de 1 an, in caz
de recasatorire a sotului supravietuitor.
-este un drept personal, care nu poate fi instrainat sau grevat de sotul supravietuitor in
favoarea altei persoane si care nu poate fi urmarit de creditorii defunctului;
-este un drept cu titlu gratuit.

Toate litigiile cu privire la dreptul de abitatie se solutioneaza de catre instanta


competent sa judece partajul mostenirii, care va hotari de urgenta, in camera de consiliu.

4. Dreptul special de mostenire al sotului supravietuitor:

In ipoteza in care sotul supravietuitor nu vine in concurs cu descendentii defunctului,


acesta mosteneste, pe langa cota stabilita, mobilierul si obiectele de uz casnic care au fost
afectate folosintei comune a sotilor.
Pentru ca sotul supravietuitor sa aiba acest drept special, trebuie indeplinite
urmatoarele doua conditii:
-sotul supravietutor sa nu vina la mostenire in concurs cu mostenitorii din clasa I;
-defunctul sa nu fi dispus, in mod expres, de partea sa din aceste bunuri, prin
liberalitati, inter vivos sau mortis cuasa;
Dreptul special al sotului supravietuitor vizeaza numai cota defunctului din aceste
bunuri comune si bunurile proprii ale defunctului din aceasta categorie. Partea sotului
supravietuitor din mobilier si obiectele de uz casnic ii revin acestuia cu titlu de proprietate, si
nu ca urmare a mostenirii.
In privinta acestor bunuri putem aprecia ca sotul supravietuitor nu este rezervatar, el
avand numai un drept special. Sotul supravietuitor va fi privat de acest drept special la
mostenire, numai daca defunctul a dispus prin liberalitati de toata partea sa din mobilier si din
obiectele de uz casnic. Daca obiectul liberalitatilor, facute de defunct catre terte persoane, este
reprezentat numai de o parte a acestor bunuri, restul va fi cules de catre sotul supravietuitor.
In cazul defunctului bigam, beneficiaza de dreptul special asupra mobilierului si
oiectelor de uz casnis, atat sotul supravietuitor din casatoria valabila, cat si sotul
supravietuitor de buna-credinta din casatoria putativa.
Prin mobilier, sunt desemnate, alaturi de bunurile destinate mobilarii locuintei
sotilor si covoarele, televizorul, radioul etc., iar prin obiecte de uz casnic sunt desemnate
obiectele care, prin natura lor, sunt destinate a servi in cadrul gospodariei casnice (aragazul,
aspiratorul, frigiderul, masina de spalat rufe..). Pentru a fi calificate astfel, mobilierul si
obiectele de uz casnic trebuie sa fi fost folosite efectiv de soti, in cadrul gospodariei comune,
potrivit nivelului lor de trai, indiferent de momentul dobandirii lor (inainte de incheierea
casatoriei sau in timpul acesteia).
Nu sunt considerate mobilier si obiecte de uz casnis urmatoarele categorii de bunuri:

-Bunurile care, potrivit naturii lor, nu pot fi folosite in cadrul gospodariei casnice
(automobilul, pianul, obiecte care prin valoarea lor deosebita, depases intelesul obisnuit al
notiunii de obiecte de uz casnic);
-bunurile care nu au fost destinate folosintei comune a sotilor, ci au fost procurate in alt scop
sau care au fost destinate uzului personal si exclusive al defunctului;
-bunurile apartinand gospodariei taranesti (animale, unelte etc.)

5. Procedura de calcul al drepturilor suucesorale ale sotului supravietuitor:

Etapele care trebuiesc parcurse in determinarea drepturilor succesorale ale sotului


supravietuitor:
a.determinarea partii cuvenite sotului supravietuitor din bunurile comune, in ipoteza in
care acestia s-au casatorit sub imperiul vechiului cod al familiei, precum si in ipoteza in care
sotii s-au casatorit sub imperiul actualului cod civil. Asupra bunurilor dobandite in timpul
casatoriei de catre sotii, casatoriti pana la momentul intrarii in vigoare a nouli cod civil,
precum si de catre sotii care, dupa intrarea in vigoare a actului normativ mentionat, au ales
comunitatea de bunuri, ca regim matrimonial, acestia au un dret de proprietate comuna in
devalmasie. Prin decesul unuia dintre soti insa, inceteaza comunitatea de bunuri si se impune
partajul acesteia, in baza gradului de contribuire la dobandirea bunurilor comune, in
ansamblul; asupa partii sale din bunurile comune, sotul supravietuitor dobandeste un drept
exclusive de proprietate;
b.determinarea partii cuvenite sotului supravietuitor din mobilier si din obiectele de uz
casnic,care au fost afectate folosintei comune a sotilor;
c.dobandirea de catre sotul supravietuitor a dreptului de abitatie aupra casei de locuit,
daca sunt indeplinite conditiile statuate de lege in acest sens;
d.determinarea masei succesorale;
Masa succesorala este formata din urmatoarele elemente:
-partea sotului decedat din comunitatea de bunuri;
-bunurile proprii ale defunctului;
-partea sotului decedat din mobilier si obiectele de uz casnic, care au foat afectate
folosintei comune a sotilor, daca sotul supravietuitor nu a indeplinit conditiile cerute de lege
pentru a le culege;

-casa de locuit (in tot, daca aceasta este un bun propriu al sotului decedat, sau in parte,
daca aceasta este bun comun al ambilor soti);
e.imputarea cotei sotului supravietuitor asupra masei succesorale.

Capitol III
Drepturile succesorale ale rudelor defunctului

1. 1.
1.1.

Clasa I de mostenitori legali


Notiune:

Apartin clasei I de mostenitori in calitate de descendenti, potrivit dispozitiilor art. 975 alin (1)
NCC, ...copiii defunctului si urmasii lor in linie dreapta la nesfarsit.
In consecinta, nu prezinta nicio importanta, relativ la problematica supusa analizei noastre,
sexul sau casatoria din care descendentii au rezultat sau faptul ca descendentii au rezultat din
afara casatoriei. De asemenea, nu prezinta nici un efect juridic, in privinta vocatiei
succesorale a copiilor, anularea sau constatarea nulitatii casatoriei parintilor. Copiii rezultati
din casatorii diferite vor mostenii impreuna, numai pe parintele lor comun.
Apartin in egala masura acestei clase de mostenitori, asa cum am aratat deja, copiii rezultati
din afara casatoriei, daca filiatia fata de tata al copilului moare in timpul procesului de
stabilire a paternitatii, ulterior stabilindu-se printr-o hotarare judecatoreasca filiatia fata de
acesta, copilul rezultat din afara casatoriei are, retroactiv, de la momentul conceptiei, vocatie
la mostenirea tatalui sau si a rudeloc acestuia.
De asemenea, fac parte din aceasta clasa de mostenitori copiii adoptati. Desi conform art 451
si 470 alin (2) NCC, adoptia genereaza relatii de rudenie atata intre adoptat si adoptator, cat si
intre adoptat si familia adoptatorului, incetand relatiile de rudenie dintre adoptat si familia
fireasca a acestuia, totusi prezinta inca importanta practica si distingem intre consecintele
juridice ale adoptiei cu efecte depline si cele ale adoptiei cu efecte restranse, forme
reglementate anterior anului 1997.
Asadar, ca si in cazul adoptiei reglementate de NCC, in cazul adoptiei cu efecte depline
incuviintata anterior anului 1997, adoptatul are vocatie concreta la mostenirea parintilor
adoptatori si a rudeloc acestora, intrucat, prin efectul acestui tip de adoptie, s-au stabilit
raporturi de rudenie cu adoptatorul si rudele acestuia si au incetat relatiile de rudenie cu
familia fireasca.
In cazul adoptiei cu efecte restranse insa, adoptatul are vocatie concreta numai la mostenirea
parintilor adoptatori, nu si a rudelor acestora si, in acelasi timp, mosteneste si pe parintii

firesti si rudele acestora, intrucat, prin efectul acestui tip de adoptie, s-au stabilit raporturi de
rudenie numai intre adoptat si adoptator si s-au mentinut cele cu familia fireasca.
Ca privire la vocatia succesorala a copilului adoptat anterior intrarii in vigoare a O.U.G. nr
25/1997, pot fi identificate urmatoarele ipoteze:
A) Mostenirea este lasata de adoptator, caz in care adoptatul si descendentii sai pot veni la
mostenire indiferent de felul adoptiei
B) Mostenirea este lasata de o ruda a adoptatorului, in caz in care adoptatul si descendentii
sai pot veni la mostenire, numai daca adoptia a fost cu efecte depline
C) Mostenirea este lasata de o ruda fireasca a adoptatului, caz in care adoptatul si
descendentii sai pot veni la mostenire, numai daca adoptia a fost cu efecte restranse.
Daca adoptia a fost realizata cu scopul de a crea adoptatului vocatie succesorala la mostenirea
adoptatorului, aceasta este lovita de nulitate, vocatia succesorala la mostenirea adoptatorului
trebuind sa fie efectul adoptiei, si nu cauza acesteia [art 480 alin (1-2) NCC]
La mostenirea defunctului are vocatie descendentul acestuia rezultat prin reproducere umana
asistata medical cu tert donator. Dimpotriva insa, descendentul astfel rezultat nu poate culege
mostenirea tertului donator.
In concluzie, fac parte din clasa I de mostenitori legali urmatoarele categorii de descendenti:
a)

Copiii din casatorie si urmasii acestora

b)

Copiii din afara casatoriei a caror filiatie a fost stabilita potrivit legii si urmasii acestora;

c)
Copiii adoptati de catre defunct si urmasii acestora (mai putin urmasii copiilor adoptati
cu efecte restranse anterior anului 1997)
d)
Copiii rezultati prin reproducerea umana asistata medical cu tert donator si urmasii
acestora
Prezenta mostenitorilor din aceasta clasa inlaturata de la mostenire pe cei din clasele
subsecvente, intrucat art 975 alin (2) NCC dispune in sensul ca Descendentii defunctului
inlatura mostenitorii din celelalte clase si vin la mostenire in ordinea proximitatii gradului de
rudenie.
In plus, potrivit dispozitiilor art 964 alin (2) NCC, Daca in urma dezmostenirii, rudele
defunctului din clasa cea mai apropiata nu pot culege intreaga mostenire, atunci partea ramasa
se atribuie rudelor din clasa subsecventa care indeplinesc conditiile pentru a mosteni.
Dezmostenirea descendentilor ale caror drepturi succesorale prezinta carater rezervatar,
permite venirea la mostenire a doua clase de mostenitori: clasa intai in limitele rezervei
succesorale si clasa a doua care va culege cotitatea disponibila.
Se impune insa precizat faptul ca dispozitiile art 964 alin (2) NCC devin aplicabile in cazul
primei clase de mostenitori, numai in masura in care defunctul a dezmostenit pe toti

descendentii sai, intrucat, potrivit dispozitiilor art 1075 alin (3) NCC, Atunci cand, in urma
dezmostenirii, un mostenitor primeste o cota inferioara cotei sale legale, mostenitorul cu care
vine in concurs culege partea care ar fi revenit celui dezmostenit. Asadar, daca exista mai
multi descendenti si numai unul dintre acestia este dezmostenit, acesta din urma va culege
numai rezerva, iar ceilalti vor culege restul mostenirii in cote egale. Daca insa, toti
descendentii sunt dezmosteniti, acestia vor culege rezerva, restul mostenirii revenind rudelor
din clasa subsecventa de mostenitori.

1.2.

Impartirea mostenirii

Potrivit dispozitiilor art 975 alin (4) NCC, Mostenirea sau partea din mostenire care li se
cuvine descendentilor se imparte intre acestia in mod egal, cand vin la mostenire in nume
propriu, ori pe tulpina, cand vin la mostenire prin reprezentanta succesorala.
NCC insa arata ca mostenirea se imparte in mod egal intre descendenti, cand vin la mostenire
in nume propriu, astfel incat nu limiteaza, precum Codul civil de la 1864, regula impartirii in
cote egale, numai cat priveste descendentii de gradul 1.
Conform vechiului Cod civil insa, daca descendentii defunctului din gradele subsecvente vin
la mostenire prin reprezentare, impartirea acesteia se va face pe tulpini.
Daca la mostenire vine si sotul supravietuitor al defunctului, descendentii lui de culus,
indiferent de numarul lor, culeg impreuna trei sferturi din mostenire [art 975 alin (3)]. Relativ
la acest aspect, relevam doua elemente pozitive pe care, in opinia noastra, le prezinta noua
reglementare in materie succesorala:
- In primul rand, este deosebit de benefica reglementarea in cadrul aceluiasi act normativ,
alaturi de drepturile succesorale ale rudelor defunctului din cele patru clase de mostenitori, si
a drepturilor succesorale ale sotului supravietuitor. Mai mult, reglementand drepturile
succesorale ale rudelor apartinand celor patru clase, NCC stabileste de o maniera expresa cota
care se cuvine acestora in concurs cu sotul supravietuitor. Se evita astfel, consideram noi,
orice suprapunere sau neconcordanta, care ar putea caracteriza doua reglementari separate, dar
cu aplicabilitate conjugala.
- In al doilea rand, consideram ca legiuitorul a procedat in modul cel mai potrivit preluand
dispozitiile Legii nr 319/1944, potrivit carora acestuia ii revine o cota fixa, reprezentand din
mostenire, in concurs cu descendentii. Consideram ca cel mai indreptatit a culege o parte a
mostenirii defunctului, chiar si in concurs cu descendentii, este sotul supravietuitor , care i-a
asigurat celui dintai, in timpul vietii, cand a acumulat de altfel si averea acum supusa
partajului, cel putin sprijin moral, daca nu si unul de natura fizica/materiala.
De asemenea, conform Legii nr 287/2009, in caz de concurs intre descendentii defunctului si
sotul supravietuitor al acestuia din urma, se va stabili, cu prioritate, cota acestuia de din
mostenire, iar restul de se va impartii descendentilor, dupa regulile mai sus aratate.

1.3.

Caracterele juridice ale dreptului la mostenire a descendentilor

Dreptul la mostenire al descendentilor prezinta urmatoarele caractere juridice:


a)
Descendentii pot veni la mostenire, atat in nume propriu, cat si prin reprezentare (art
965 NCC)
Precizam insa ca, copiii defunctului, rude de gradul I, pot veni la mostenirea acestuia numai in
nume propriu. Descendentii defunctului de gradul II si urmatoarele pot veni la mostenirea
acestuia, ca regula, prin reprezentare si, in mod exceptional, in nume propriu, numai atunci
cand autorul lor este dezmostenit. In cazul in care autorul lor este nedemn (chiar si in viata)
sau predecedat, descendentii de gradul II si urmatoarele vin la mostenire prin efectul
reprezentarii.
b)

Descendentii sunt mostenitori rezervatari, conform art 1087 NCC;

Acestia beneficiaza, potrivit legii, de o parte din mostenire, numita rezerva succesorala, chiar
impotriva vointei defunctului, exprimata prin testament. In consecinta, daca defunctul dispune
de patrimoniul sau, prin liberalitati inter vivos sau mortis causa, aducand atingere rezervei
succesorale a descendentilor, acestea vor fi supuse reductiunii.
Conform NCC, rezerva descendentilor este de din mostenire, daca acestia nu vin in concurs
cu sotul supravietuitor al defunctului si de 3/8 din mostenire (1/2 din 3/4), in ipoteza opusa.
Aceste cote vor fi impartite in mod egal de catre descendentii defunctului dezmosteniti,
indiferent de numarul lor. Daca insa, numai unul dintre descendentii defunctului a fost
dezmostenit, acesta va culege numai rezerva de din cota care i s-ar fi cuvenit daca nu ar fi
fost dezmostenit, restul fiind cules de catre ceilalti descendenti.
c)

Descendentii sunt mostenitori sezinari [art 1126 alin (1) NCC]

Drept urmare, pana la atestarea calitatii de mostenitor prin certificatul de mostenitor sau prin
hotararea judecatoreasca, descendentii (precum orice mostenitor sezinar) dobandesc de drept
stapanirea de fapt a mostenirii. Sezina confera descendentilor, pe langa stapanirea de fapt a
patrimoniului succesoral, si dreptul de a administra acest patrimoniu si de a exercita drepturile
si actiunile defunctului.
d)
Descendentii sunt obligati la raportul (la readucerea la masa succesorala) donatiilor
primite de la defunct, fara scutire de raport, cand vin la mostenire efectiv si impreuna cu sotul
supravietuitor (art 1146 NCC). Aceste categorii de mostenitori sunt obligate a raporta
donatiile, numai daca ar fi avut vocatie concreta la mostenirea defunctului, in cazul in care
aceasta s-ar fi deschis la data donatiei. Renuntarea la mostenire inlatura insa obligatia
descendentilor de a raporta donatiile.

1. 2.

Clasa a II-a de mostenitori legali

Conform art 964 alin (1) din Legea nr 287/2009 privind Codul civil, ascendentii privilegiati si
colateralii privilegiati fac parte din clasa a II-a de mostenitori legali. Asadar, clasa a doua de
mostenitori legali pastreaza, conform NCC, caracter mixt, cuprinzand rude pe linii diferite si
de grade diferite. Astfel, ascendentii privilegiati, reprezentati de parintii defunctului [art 976
alin (1) NCC] sunt rude in linie dreapta, ascendenta, de gradul 1, iar colateralii privilegiati,
reprezentati de fratii si surorile defunctului si descendentii acestora, sunt rude in linie
colaterala, de gradele II-IV [art 976 alin (2) si 963 alin (2) NCC]. De o maniera asemanatoare,
reglementa si Codul civil de la 1864, in art 670-674, drepturile succesorale ale ascendentilor
privilegiati si colateralilor privilegiati.
Valorificandu-se principiul chemarii la mostenire in ordinea claselor de mostenitori, rudele
din clasa a II-a vin la mostenire, numai daca:
a)

Defunctul nu are descendenti;

b)

Defunctul are descendenti, insa acestia au renuntat la mostenire;

c)
Defunctul are descendenti, insa acestia sunt nedemni de a mosteni si nu pot fi
reprezentati;
d)
Defunctul are descendenti, insa acestia au fost dezmosteniti, prin urmare culegand
numai rezerva legala, restul revenindu-le mostenitorilor din clasa a II-a
In virtutea aceluiasi principiu, prezenta mostenitorilor din aceasta clasa inlatura de la
mostenire pe cei din clasele subsecvente (III si IV).

2.1.

2.1.1.

Ascendentii privilegiati

Notiune

Ascendentii de gradul I, reprezentati de parinti, se numesc privilegiati, deoarece inlatura de la


mostenire pe ceilalti ascendenti ai defunctului, de gradul II pana la infinit, bunici, strabunici
etc.
Asadar, sunt ascendenti privilegiati, conform art 976 alin (1) NCC, tatal si mama defunctului.
Aceeasi componenta confera subclasei ascendentilor privilegiati si Codul civil de la 1864,
acest act normativ prezentand insa inconvenientul unei exprimari arhaice, specifica
momentului adoptarii sale si de cele mai multe ori alambicata.
Atat conform Codului civil de la 1864, cat si a NCC, in determinarea competentei acestei
subclase de mostenitori, nu prezinta nicio importanta faptul ca parintii defunctului sunt din

casatorie, din afara casatoriei, rezultati din adoptie, rezultati prin reproducerea umana asistata
medical cu tert donator sau ca au consimtit la aceasta.
De asemenea, fac parte din categoria ascendentilor privilegiati, parintii adoptatori ai
defunctului. In cazul adoptiei reglementate de NCC, precum si al adoptiei cu efecte depline,
reglementata anterior anului 1997, au vocatie la mostenirea adoptatului numai parintii
adoptatori, nu si parintii firesti. Daca insa, unul dintre soti adopta cu efecte depline copilul
celuilalt sot, legaturile de rudenie dintre copil si parintele sau firesc se mentin, acesta din urma
pastrand vocatia succesorala. Dimpotriva, insa, in cazul adoptiei cu efecte restranse,
reglementata anterior anului 1997, au vocatie la mostenirea adoptatului, atat parintii
adoptatori, cat si parintii firesti.
Conform NCC care reglementeaza reproducerea umana asistata medical cu tert donator, au
vocatie la mostenirea defunctului rezultat prin reproducerea umana, in calitate de ascendenti
privilegiati, parintii care au consimtit in conditiile legii la aceasta metoda. Aceasta vocatie nu
subzista insa si in cazul donatorului. De asemenea, au vocatie la mostenirea defunctului
ascendentii privilegiati ai acestuia, ei insisi rezultati prin metoda reproducerii umane asistata
medical cu tert donator.

2.1.2.

Impartirea mostenirii

Cat priveste impartirea mostenirii in cazul ascendentilor privilegiati, NCC distinge intre
urmatoarele ipoteze:
A)
Ascendentii privilegiati vin la mostenire in concurs cu sotul supravietuitor al
defunctului si cu colateralii privilegiati ai acestuia
Ca si Codul civil de la 1864, NCC consacra, in cazul clasei a II-a de mostenitori, o exceptie de
la principiul proximitatii gradului de rudenie, ascendentii privilegiati, desi rude de gradul I,
neinlaturand de la mostenire pe colateralii privilegiati, rude de gradele II-IV. Cu atat mai mult,
nu este inlaturat de la mostenire sotul supravietuitor al defunctului, care, desi nu este ruda cu
acesta din urma, vine la mostenire in concurs cu oricare dintre clasele de mostenitori [art 971
alin (1)].
In ipoteza in care ascendentii privilegiati vin la mostenire in concurs atat cu sotul
supravietuitor, cat si cu colateralii privilegiati, pentru determinarea cotei care revine fiecarei
categorii de mostenitori mentionata, trebuie parcurse urmatoarele doua etape:
a)

Determinarea cotei clasei a II-a in concurs cu sotul supravietuitor;

Conform art 977 alin (1) NCC, daca sotul supravietuitor vine la mostenire in concurs atat cu
ascendentii privilegiati, cat si cu colateralii privilegiati ai defunctului, partea cuvenita clasei a
doua este de doua treimi din mostenire. Asadar, cunoastem, dupa parcurgerea acestei etape,
numai cota care revine intregii clase a doua, in concurs cu sotul supravietuitor. Drept urmare,
se impune parcurgerea celei de-a doua etape, pentru a determina cota care se cuvine numai
ascendentilor privilegiati.

b)

Determinarea in cadrul clasei a doua a cotei ascendentilor privilegiati.

Conform art 978 NCC, cota care se cuvine ascendentilor privilegiati difera in functie de
numarul acestora. Astfel:
- in cazul in care la mostenire vine un singur parinte, acesta va culege din mostenire, iar
restul de va reveni colateralilor privilegiati, indiferent de numarul lor;
- in cazul in care la mostenire vin doi parinti, acestia vor culege impreuna din mostenire, iar
colateralii privilegiati, indiferent de numarul lor, vor culege cealalta jumatate.
Se impune insa sa precizam ca aceste cote vor fi raportate la 2/3 din mostenire, intrucat in
ipoteza pe care noi am supus-o analizei, ascendentii privilegiati suporta si concursul sotului
supravietuitor al defunctului. Drept urmare, unicul parinte al defunctului va culege din 2/3,
adica 1/6 din mostenire, restul de 3/6 din mostenire, revenind colateralilor privilegiati, iar cei
doi parinti ai defunctului vor culege din 2/3, adica 1/3 din mostenire, restul de 1/3
cuvenindu-se colateralilor privilegiati, indiferent de numarul lor.
B)
Ascendentii privilegiati vin la mostenire numai in concurs cu sotul supravietuitor
al defunctului, caz in care cei dintai vor culege o cota de din mostenire [art 977 alin (2)
NCC], cealalta jumatate revenind sotului supravietuitor;
C)
Ascendentii privilegiati vin la mostenire numai in concurs cu colateralii
privilegiati, caz in care mostenirea se imparte, conform art 978 NCC, astfel:
- in cazul in care la mostenire vine un singur parinte al defunctului, acesta va culege din
mostenire, restul de revenind colateralilor privilegiati indiferent de numarul acestora;
-in cazul in care la mostenirea defunctului vin doi parinti, acestia vor culege din mostenire,
cealalta jumatate cuvenindu-se colateralilor privilegiati indiferent de numarul lor.

D)
Ascendentii privilegiati vin la mostenire singuri, caz in care acestia vor culege
intreaga mostenire.
Ascendentii privilegiati vor culege intreaga mostenire in ipoteza in care defunctul nu are frati,
surori sau descendenti ai acestora si nici sot supravietuitor, precum si in cazul in care
fratii/surorile si sotul supravietuitor al defunctului nu indeplinesc conditiile de a mosteni. Intro asemenea situatie, sunt aplicabile dispozitiile art 979 alin (1) si 980 NCC, potrivit carora
ascendentii privilegiati vor culege mostenirea sau partea din mostenire cuvenita clasei a doua,
in mod egal.
Daca insa, de cuius are numai ascendenti privilegiati, iar pe sotul supravietuitor l-a
dezmostenit, acesta din urma va culege numai rezerva legala, restul mostenirii cuvenindu-se
parintilor defunctului [art 1075 alin (1) NCC]. Drept urmare, sotul supravietuitor va culege
(reprezentand rezerva succesorala) din cota legala de 1/ conferita de lege in concurs cu
ascendentii privilegiati, adica din mostenire, restul de revenind parintilor defunctului.

Daca defunctul are atat parinti, cat si colaterali privilegiati, insa pe acestia din urma,
mostenitori nerezervatari, i-a dezmostenit, cei dintai, venind singuri la mostenire, vor culege
intreaga mostenire.
In cazul in care ascendentii privilegiati ai defunctului, mostenitori rezervatari, insa
dezmosteniti, vin la mostenire in concurs cu colateralii privilegiati, cei dintai vor culege
rezerva legala (1/2 din ccota legala), iar restul va fi cules de catre cei din urma. Drept urmare,
daca exista un singur parinte al defunctului si acesta a fost exheredat, acesta va culege din
, adica 1/8 din mostenire, restul de 7/8 revenind colateralilor privilegiati, indiferent de
numarul lor, iar daca la mostenirea lui de cuius vin doi, trei sau patru parinti, toti dezmosteniti
insa, acestia vor culege impreuna din , adica din mostenire, restul de revenind
colateralilor privilegiati, indiferent de numarul lor. Asadar, cei doi, trei sau patru ascendenti
privilegiati ai defunctului dezmosteniti vor culege din mostenirea defunctului urmatoarele
cote:
- daca sunt doi parinti, fiecare va culege cate 1/8 din mostenire;
- daca sunt trei parinti, fiecare va culege cate 1/12 din mostenire;
- daca sunt patru parinti, fiecare va culege cate 1/16 din mostenire;

Capitol IV
Mostenirea vacanta

1. 1.

Notiunea de mostenire vacanta:

In lipsa de mostenitori legali sau testamentari , munurile lasate de defunct trec in proprietatea
statului.
Determinarea situatiilor in care pot interveni cele doua tipuri de vacanta succesorala:

A. Vacanta succesorala totala:

a) defunctul nu are sot supravietuitor, rude din cele patru clase de mostenitori si nu a instituit
legatari prin testament
b)defunctul are mostenitori legali nerezervatari, pe care ii dezmoteneste prin testament si nu a
instituit legatari

B. Vacanta succesorala partiala:

a) nu exista mostenitori legali, iar testatorul a instituit legatari, cu titlu universal sau cu titlu
particular, numai pt o parte a mostenirii sale, cu privire la restul bunurilor succesorale
intervenind vacanta succesorala
b) testatorul instituie legatari cu privire la o parte a masei sale succesorale, insa mostenitorilor
legali existenti le limiteaza, prin testament, vocatia succesorala
c) testatorul nu instituie legatari, insa mostenitorilor rezervatari existenti le limiteaza prin
testament, vocatia succesorala

1. 2.

Beneficiarii drepturilor succesorale asupra mostenirii vacante:

-mostenirile vacante revin comunei, orasului sau, dupa caz, municipiului in a carui raza
teritoriala se aflau bunurile la data deschiderii mostenirii si intra in domeniul lor privat

Conform Legii 287/2009:


-art 553 alin. (2)-mostenirile vacante...intra in domeniul privat al comunei, orasului sau
municipiului, dupa caz, fara inscriere in cartea funciara
-art 963 alin. (3)-in lipsa mostenitorilor legali sau testamentari, patrimoniul defunctului se
transmite comunei, orasului sau, dupa caz, municipiului in a carui raza teritoriala se aflau
bunurile la data deschiderii mostenirii
-art 223-in raporturile civ in care se prezinta nemijlocit, in nume propriu, ca titular de dr si
obligatii, statul participa prin Ministerul Finantelor Publice, afara in care legea stabileste un
alt organ in acest sens.

! Sectoarele Municipiului Bucuresti nu se numara printre beneficiarii drepturilor succesorale


asupra mostenirii vacante.

Conform NCC bunurile mostenirii vacante aflate in raza teritoriala a judetelor vor
fi culese de comuna,orasul sau municipiul in a carui arie acestea se aflau la data deschiderii
mostenirii,iar cele aflate pe teritoriul sectoarelor capitalei,vor reveni Municipiului Bucuresti.
Conform NCC mostenirile vacante,asemanator bunurilor imobilr cu privire la care
s-a renuntat la dreptul de proprietate,sunt considerate de interes public local.
Bunurile apartinand mostenirilor vacante raman in circuitul civil,pot fi instrainate,pot
face obiectul urmaririi silite si pot fi dobandite prin orice mod prevazut de lege.

!! Singura posibilitate de a inlatura vocatia succesorala legala a unitatilor administrativteritoriale este aceea ca testatorul sa instituie,cu privire la bunurile sale,legatari,care sa le
culeaga in intregime,astfel incat sa fie evitata chiar si vacanta succesorala partiala.

1. 3. Natura juridica a drepturilor succesorale asupra mostenirilor vacante si


interesul determinarii acesteia:

Teoria dreptului la mostenire -statul dobandeste mostenirea vacanta, privita ca universalitate,


in baza unui drept de mostenire legala.
-eliberarea certificatului de vacanta succesorala, in temeiul dispozitiilor art 553 al 2, probeaza
tocmai incompatibilitatea dobandirii bunurilor succesorale, prin exercitarea dr de suveranitate
-lipsa dr de optiune succesorala, consacrata de dispozitiile art 1139 al 2, denota caracterul
universal al dobandirii de catre stat a mostenirii, trasatura definitorie a transmisiunii
succesorale
-statul dobandeste mostenirea vacanta cu caracter universal, si nu cu caracter particular,
precum bunurile imobile aflate in starinatate cu privire la care s-a renuntat la dr de proprietate.
-statul dobandeste nu numai activul mostenirii, ci si pasivul acesteia.
Mostenirea vacanta a cetateanului strain care a avut la data deschiderii mostenirii resedinta
obisnuita in Rom, se cuvine statului roman.
-daca cetateanul roman cu resedinta stabilita in strainatate a ales ca aplicabila legea romana,
mostenirea vacanta a acestuia se va cuveni tot statului roman.

1. 4. Particularitatile drepturilor succesorale ale comunei, orasului sau


municipiului asupra mostenirilor vacante:

Drepturile succesorale ale comunei,orasului sau municipiului asupra mostenirilor


vacante,prezinta urmatoarele particularitati:

a) notarul public are posibilitatea de a numi un curator special al mostenirii, in ipoteza in care
mostenirea nu a fost acceptata sau daca succesibilul nu este cunoscut
-notarul pub trebuie sa realizeze aceasta numire, daca exista un litigiu cu privire la o astfel de
mostenire si reclamantul solicita acest lucru
-notarul pub poate sa faca o astfel de numire, ori de cate ori, cu privire la o mostenire care nu
a fost acceptata sau al carei succesibil nu este cunoscut, nu exista litigiu

b) daca exista indicii ca mostenirea urmeaza a fi declarata vacanta, notarul public competent
incunostinteaza si organul care reprezinta comuna, orasul sau municipiul

c) daca in termen de un an si 6 luni de la deschiderea mostenirii nu s-a infatisat nici un


succesibil, notarul, la cererea oricarei pers interesate, ii va soma pe toti succesibilii, printr-o
publicatie facuta la locul deschiderii succesiunii, la locul unde se afla imobilele din
patrimoniul succesoral, precum si intr-un ziar de mare circulatie, pe cheltuiala succesiunii, sa
se infatiseze in termen de cel mult 2 luni de la publicare. daca nu se prezinta nimeni, notarul
va constata ca mostenirea este vacanta

d) comuna, orasul, sau municipiul intra in stapanirea de fapt a mostenirii de indata ce toti
succesibilii cunoscuti au renuntat la mostenire, ori la implinirea termenului prevazut de art
1137, daca nici un mostenitor nu este cunoscut. mostenirea se dobandeste retroactiv de la data
deschiderii sale

e) comuna, orasul, sau municipiul nu are drept de optiune succesorala

f) comuna, orasul sau minicipiul este mostenitor sezinar

g) comunei, orasului, sau municipiului i se elibereaza certificat de vacanta succesorala

h) mostenirile vacante...intra in domeniul privat al comunei, orasului sau municipiului fara


inscriere in cartea funciara
TITLUL III
- Devolutiunea testamentara a mostenirii-

Capitol I
Testamentul

SECTIUEA 1. CONSIDERATII GENERALE ASUPRA TESTAMENTULUI

1. 1.

Notiunea testamentului si reglementarea legala a acestuia

- in sistemul nostru de drept este admisa coexistenta mostenirii legale cu mostenirea


testamentara, cea dintai reprezentand regula si constituind dreptul comun in materia
transmiterii patrimoniului succesoral
- testamentul este actul unilateral, personal si revocabil prin care o persoana, numita testator,
dispune in una dintre formele cerute de lege, pentru timpul cat nu va mai fi in viata
- literatura de specialitate a definit testamentul ca un tipar, o forma cuprinzand o multitudine
de acte juridice de sine-statatoare, cu regim juridic diferit

1. 2.

Caractere juridice

act juridic unilateral


caracter personal
caracter revocabil
caracter solemn

act mortis causa

1. Testamentul este un act juridic unilateral


-

exprima numai vointa testatorului

- pentru formarea testamentului, nu este necesara acceptarea dispozitiei testamentare de


catre legatar
- acceptarea legatului constituie un alt act unilateral (actul de optiune succesorala), distinct
de testament si producator de efecte juridice aparte
- nu trebuie confundata acceptarea legatului, cu acceptarea necesara incheierii unui contract
(act juridic bilateral)

1. Testamentul este un act juridic esentialmente personal


-

nu poate fi incheiat prin reprezentare sau cu incuviintarea ocrotitorului legal

- din caracterul personal rezulta si caracterul indivizibil, legiuitorul interzicand expres


testamentul reciproc

1. Testamentul este un act juridic solemn


- pentru validitatea lui trebuie indeplinita forma ceruta de lege, sub sanctiunea nulitatii
absolute

1. Testamentul este un act juridic mortis causa


-

produce efecte numai dupa moartea testatorului

1. Testamentul este un act juridic esentialmente revocabil


- oricand (pana la momentul mortii sale) si in mod absolut, testatorul, prin vointa sa
unilaterala, poate revoca sau modifica dispozitiile sale testamentare
- testatorul nu poate renunta la dreptul de a revoca testamentul, intrucat ar realiza un act
juridic asupra unei mosteniri nedeschise, interzis expres de lege

1. 3.

Cuprinsul testamentului

testamentul poate cuprinde:

" legate (universale, cu titlu universal sau cu titlu particular) acele dispozitii
testamentare prin
care testatorul stipuleaza ca, la decesul sau, unul sau mai multi legatari sa dobandeasca
intregul sau patrimoniu, o fractiune din acesta sau anumite bunuri determinate
" dezmosteniri acele dispozitii cu privire la inlaturarea de la mostenire a unor
mostenitori legali, in limitele prevazute de lege
" desemnarea unui/unor executori testamentari, care sa asigure executarea dispozitiilor
testamentare
" sarcini (obligatii) impuse legatarului sau mostenitorilor legali, fie de natura
patrimoniala, fie de alta natura
" revocarea, totala sau partiala, a unui testament anterior sau numai a unei dispozitii
testamentare anterioare ori retractarea revocarii anterioare
" partajul de ascendent, reprezentand partajul facut de testatorul ascendent intre
descendentii sai, cu privire la toate bunurile succesorale sau numai o parte dintre acestea
" recunoasterea de catre mama a unui copil nascut din parinti necunoscuti sau de catre
tata a unui copil din afara casatoriei
" dispozitii cu privire la funeralii si inmoramantare sau cu privire la corpul sau dupa
moarte
" desemnarea persoanei care urmeaza a fi numita tutore al copiilor testatorului sau
inlaturarea posibilitatii ca o anumita persoana sa fie tutore
" dispozitii cu privire la partea ce i s-ar cuveni sotului testator din comunitatea de bunuri,
la incetarea casatoriei
" testatorul poate sa-si dea acordul sau sa interzica, dupa decesul sau prelevarea de
organe, tesuturi si celule umane, in scop terapeutic sau stiintific
" dispozitii cu privire la infiintarea unei fundatii
" interdictia instrainarii unui bun, pentru o durata de cel mult 49 de ani, cu conditia sa
existe un interes serios si legitim
" imputernicirea unei persoane in vederea administrarii unuia sau mai multor bunuri, a
unei mase patrimoniale sau a unui patrimoniu care nu ii apartine

" alegerea legii aplicabile propriei succesiuni


" alte dispozitii de ultima vointa ale testatorului, in masura in care acestea nu incalca
ordinea publica

1. 4.

Proba testamentului

- sarcina probei existentei si continutului testamentului revine persoanei interesate, dupa


regulile dreptului comun in materie
- NCC nu contine dispozitii referitoare la probe, acestea, in mod firesc de altfel, fiind
continute de noul Cod de procedura civila
- orice persoana interesata poate dovedi existenta si continutul testamentului, in una dintre
formele prevazute de lege, dupa regulile cuprinse in Codul civil de la 1864
- numai in ipoteza in care testamentul a disparut printr-un caz fortuit, de forta majora sau
prin fapta unui tert, valabilitatea formei si cuprinsului testamentului vor putea fi dovedite prin
orice mijloc de proba

1. 5.

Interpretarea testamentului

in nici un caz vointa testatorului nu trebuie sa se exprime in termeni sacramentali

- testamentul (mai ales cel olograf) poate contine clauze indoielnice, ambigue, care necesita
a fi interpretate
- competenta sa realizeze aceasta operatiune juridica este instanta de judecata, judecatorul
nefiind ghidat, in principiu, in demersul sau juridic, de dispozitii legale speciale
- regulile de interpretare a contractelor sunt aplicabile si testamentului, in masura in care
sunt compatibile cu caracterele juridice ale acestuia
-

constituie reguli speciale de interpretare a testamentului, urmatoarele:

elementele extrisenci inscrisului testamentar pot fi folosite numai in masura in care se


sprijina pe
cele intrinseci
legatul in favoarea creditorului nu este prezumat a fi facut in compensatia creatiei sale

- trebuie respectate, in materia interpretarii clauzelor testamentare lipsite de claritate,


urmatoarele reguli:
in interpretarea dispozitiilor testamentare trebuie avuta in vedere vointa reala a
testatorului si nu sensul literal al termenilor

intentia testatorului va fi cautata, in primul rand, in continutul testamentului si numai apoi


in acte si imprejurari exterioare
in caz de indoiala, clauza se interpreteaza in favoarea mostenitorilor legali si nu a
legatarilor
clauza testamentara se interpreteaza in sensul in care poate avea un efect, nu in acela in
care nu ar avea niciunul
clauzele testamentare se interpreteaza unele prin altele, dandu-se fiecareia intelesul ce
rezulta din intregul act
legatul in favoarea creditorului nu este prezumat a fi facut in compensatia creantei sale

1. 6.

Conditiile esentiale de validitate ale testamentului

- testamentul trebuie sa indeplineasca conditiile esentiale de validitate privind capacitatea,


consimtamantul, obiectul si cauza
-

testamentul fiind un act juridic solemn, este necesar ca el sa imprace forma solemna

1. A.

Capacitatea de a dispune si de a primi prin testament

orice persoana poate face si primi liberalitati, cu respectarea regulilor privind capacitatea

- este capabil de a primi prin testament oricine este conceput la data mortii testatorului, cu
conditia de a se naste viu

1. a.

Capacitatea de a dispune prin testament

aceasta conditie trebuie indeplinita la data la care testatorul isi exprima consimtamantul

- are capacitatea de a dispune prin testament, persoana fizica ce a implinit varsta de 18 ani,
minorul de 16 ani casatorit si minorul care a dobandit capacitate anticipata de dispozitie
- NCC inoveaza sub aspectul capacitatii de a dispune prin testament, permistand instantei de
tutela sa confere capacitate de exercitiu anticipata minorului care a implinit varsta de 16 ani
- cel lipsit de capacitate de exercitiu (minorul care nu a implinit 14 ani) si cel cu capacitate
restransa de exercitiu (cel intre 14 si 18 ani) nu poate dispune de bunurile sale prin testament
- o persoana nu poate dispune prin liberalitati in folosul celui care a avut calitatea de
reprezentant ori ocrotitor legal al sau, inainte ca acesta sa fi primit de la instanta de tutela
descarcare pentru gestiunea sa
- in mod exceptional insa, persoana majora poate testa in favoarea ocrotitorului sau
reprezentantului sau legal, chiar mai inainte ca acesta din urma sa fie descarcat de gestiune,
daca reprezentantul sau, dupa caz, ocrotitorul legal este ascendentul testatorului
-

nesocotirea acestei incapacitati atrage nulitatea relativa a testamentului

1. b.

Capacitatea de a primi prin testament

orice persoana poate fi gratificata prin testament

- poate fi gratificata prin testament si persoana juridica, de la data actului de infiintare sau,
in cazul fundatiilor testamentare , din momentul deschiderii mostenirii testatorului, chiar si in
cazul in care legatele nu sunt necesare pentru ca persoana juridica sa ia fiinta in mod legal
- persoana juridica poate dobandi prin liberalitati orice drepturi si obligatii, in afara acelora
care, prin natura lor sau potrivit legii, nu pot apartine decat persoanei fizice
- persoanele juridice fara scop patrimonial pot dobandi prin testament numai acele drepturi
si obligatii civile, care sunt necesare pentru realizarea scopului stabilit prin lege, actul de
constituire sau statut
- constituie incapacitati speciale cu incidenta atat in materia donatiilor, cat si a legatului
urmatoarele:
incapacitatea care priveste medicii, farmacistii sau alte persoane care, in mod direct sau
indirect, i-au acordat ingrijire de specialitate testatorului pentru boala care este cauza a
decesului
- cu titlu de exceptie, sunt valabile urmatoarele categorii de legate:

legatele dispuse in favoarea sotului, rudelor in linie dreapta sau colateralilor privilegiati,
chiar daca acestia i-au acordat testatorului asistenta de specialitate pentru boala care este
cauza a decesului, in perioada in care acesta din urma si-a redactat testamentul
legatele dispuse in favoarea altor rude pana la al patrulea grad inclusiv, daca, la data
intocmirii testamentului, testatorul nu are sot si nici rude in linie dreapta sau colaterali
privilegiati

incapacitatea care priveste preotii sau alte persoane care i-au acordat asistenta religioasa
testatorului, in timpul bolii care este cauza a decesului
- este valabil legatul dispus in favoarea preotului sau persoanelor asimilate acestuia, care au
fata de testator calitatea de sot, rude in linie dreapta sau colaterali privilegiati, sau, in lipsa
acestora, rude pana la al patrulea grad inclusiv

nesocotirea acestei incapacitati speciale atrage nulitatea relativa a legatului

- daca testatorul a decedat din cauza bolii, termenul de prescriptie al actiunii curge de la data
la care mostenitorii au luat cunostinta de existenta legatului, iar daca testatorul s-a restabilit,
legatul devine valabil

incapacitati speciale in materia legatelor:

incapacitatea de a primi a notarului public care a autentificat testamentul


incapacitatea de a primi a interpretului care a participat la procedura de autentificare a
testatmentului
incapacitatea de a primi a martorilor care-l asista pe testator cu ocazia autentificarii
testamentului, respectiv a martorilor care trebuie sa semneze testamentele privilegiate
incapacitatea de a primi a agentilor instrumentatori ai testamentelor privilegiate
incapacitatea de a primi a persoanelor care au acordat in mod legal asistenta juridica la
redactarea testamentului
-

nerespectarea acestor incapacitati atrage nulitatea relativa

1. c.

Simulatia in materia incapacitatilor speciale de a primi

- dispozitia testamentara va fi anulabila chiar daca testatorul, in scopul de a face inaplicabile


dispozitiile legale care instituie incapacitati de a primi prin testament, recurge la interpunerea
de persoane, gratificand o alta persoana (capabila), in sarcina careia instituie obligatia de a
restitui legatul persoanei incapabile
-

fraudarea legii in astfel de cazuri trebuie dovedita

- legiuitorul a instituit prezumtia relativa potrivit careia sunt persoane interpuse: ascendentii,
descendentii si sotul persoanei incapabile de a primi prin testament, precum si ascendentii si
descendentii sotului acestei persoane
- aceste persoane devin incapabile de a primi, iar dispozitiile testamenare facute in favoarea
lor sunt anulabile

1. B.

Consimtamantul

- testamentul este valabil numai daca dispunatorul a avut discernamant si consimamantul


sau nu a fost viciat
-

consimtamantul testatorului trebuie sa fie serios, liber si exprimat in cunostinta de cauza

- eroarea poate atrage vicierea consimtamantului, numai in masura in care, la momentul


redactarii testamentului, testatorul s-a aflat intr-o eroare esentiala
-

eroarea este esentiala si poate atrage anularea testamentului in urmatoarele situatii:

J poarta asupra identitatii legatarului sau asupra calitatilor sale esentiale, in absenta carora
testatorul nu l-ar fi gratificat (testatorul a considerat ca legatarul este copilul sau din afara
casatoriei)
J poarta asupra motivului determinant al testamentului (testatorul nu a stiut ca are rude de
sange; daca ar fi stiut, nu ar fi instituit legatari)
-

cel mai frecvent, in materie testamentara este intalnit dolul

- dolul poate atrage anularea testamentului, chiar daca manoperele dolosive nu au fost
savarsite de beneficiarul dispozitiilor testamentare si nici nu au fost cunoscute de catre acesta
- dolul reprezinta in materie testamentara unele particularitati, reprezentate de captatie si
sugestie
- captatia folosirea de catre o persoana a unor manopere dolosive si a unor mijloace
frauduloase directe si brutale, in scopul de a castiga increderea dispunatorului, inselandu-i
buna-credinta si determinandu-l sa o gratifice prin testament

- sugestia folosirea unor mijloace indirecte si cu caracter ascuns, insidios, rafinat (siretenii,
afirmatii mincinoase la adresa diferitilor mostenitori legali) in scopul de a sadi in mintea
testatorului ideea de a face o liberalitate, pe care altfel nu ar fi facut-o
- sugestia si captatia atrag anularea testamentului numai in masura in care au alterat
consimamantul testatorului, in sensul ca, fara exercitarea lor, acesta nu ar fi facut o liberalitate
-

pentru a fi in prezenta dolului, trebuie indeplinite in mod cumulativ urmatoarele conditii:

utilizarea unor manopere dolosive si mijloace viclene, frauduloase


intentia de a induce in eroare cu rea-credinta pe testator
manoperele frauduloase sa aiba ca rezultat alterarea vointei testatorului, acesta dispunand in
sensul in care nu ar fi facut-o din proprie initiativa
- in materia testamentului cu continut complex, cuprinzand mai multe acte juridice de sinestatatoare, putem inalni un consimamant viciat numai partial, astfel incat unele dispozitii
testamentare sa fie anulate pentru vicierea consimtamantului, iar altele sa fie perfiect valabile
-

in cazul vicierii consimtamantului testatorului, va interveni sanctiunea nulitatii relative

actiunea in nulitate relativa trebuie exercitata in termenul general de prescriptie

1. C.

Obiectul

- trebuie sa fie, sub sanctiunea nulitatii absolute, determinat sau cel putin determinabil si
licit
- valabilitatea obiectului testamentului trebuie apreciata, raportat la momentul deschiderii
mostenirii
- in cazul testamentului cu continut complex, trebuie examinate conditiile de valabilitate a
obiectului, separat, pentru fiecare act juridic cuprins in testament
-

obiectul legatului trebuie sa fie in circuitul civil

poate fi reprezentat si de un bun viitor, mai putin de o mostenire nedeschisa

- este valabil legatul cu titlu particular al bunului altuia, daca testatorul a dispus in
cunostinta de cauza

1. D.

Cauza (scopul)

reprezinta motivul care-l determina pe testator sa intocmeasca testamentul

cauza testamentului trebuie sa existe, sa fie licita si morala

- lipsa cauze atrage nulitatea relativa a testamentului, iar cauza ilicita sau imorala atrage
nulitatea absoluta a testamentului
-

valabilitatea cauzei trebuie apreciata la momentul deschiderii mostenirii

- cauza testamentului este valabila, daca este intemeiata pe vointa testatorului de a gratifica,
fara sa urmareasca obtinerea unui echivalent in schimb
- imoralitatea cauzei este invocata in practica, cu precadere, in cazul legatului facut in
favoarea concubinului
- literatura de specialitate si practica judecatoreasca au apreciat ca are cauza imorala, fiind
asadar nul, numai legatul facut pentru a determina inceperea sau continuarea relatiilor de
concubinaj sau pentru a remunera inceperea sau continuarea relatiilor de concubinaj sau
pentru a remunerea intretinerea realtiilor sexuale
- nevalabilitatea cauzei trebuie dovedita prin orice mijloc de proba de catre cel care o
invoca, valabilitatea cauzei fiind prezumata pana la proba contrara

1. E.

Forma

testamentul este un act solemn

forma testamentului este ceruta de lege ad validitatem si nu ad probationem

exista 3 categorii de testamente:

testamente ordinare: testamentul olograf si testamentul autentic


testamente privilegiate: testamentul intocmit in timp de epidemii, catastrofe, razboaie sau
alte asemenea imprejurari exceptionale; testamentul intocmit la bordul unei nave sau
aeronave; testamentul militarilor; testamentul intocmit de persoana internata intr-o institutie
sanitara
testamentul sumelor si valorilor depozitate
-

solemnitatea nu trebuie confundata cu autenticitatea

- solemnitatea este mai vasta decat autenticitatea, pe care o incorporeaza, si consta in


indeplinirea unor conditii de forma si nu neaparat in autentificarea actului de catre un
functionar competent

1. a.

Conditiile generale de forma

forma scrisa
-

testamentul oral este nul

- lipsa formei scrise atrage nulitatea absoluta a testamentului, aceasta putand fi invocata de
orice persoana interesata si oricand

interzicerea testamentului reciproc


- sub sanctiunea nulitatii absolute, doua sau mai multe persoane nu pot dispune, prin acelasi
testament, una in favoarea celeilalte sau in favoarea unui tert
- mult mai potrivit ar fi fost ca legiuitorul sa denumeasca cea de-a doua conditie generala de
forma a testamentului, interdictia actului separat
- legatul conjunctiv acea dispozitie testamentara prin care testatorul lasa, prin acelasi
testament, un bun mai multor legatari cu titlu particular, fara a preciza partea fiecaruia

1. b.

Sanctiunea nerespectarii conditiilor de forma

nulitatea absoluta

1. c.
Limitari ale efectelor nulitatii absolute in cazul nerespectarii conditiilor de
forma ale testamentului si derogari de la dreptul comun

- confirmarea testamentului de catre mostenitorii universali ori cu titlu universal ai


testatorului atrage renuntarea la dreptul de a opune viciile de forma sau orice alte motive de
nulitate, faca ca prin aceasta renuntare sa se prejudicieze drepturile tertilor

- sanctiunea nulitatii pentru vicii de forma nu vizeaza acele dispozitii testamentare, care pot
fi realizate si intr-o alta forma
- exemplu: recunoasterea unui copil din afara casatoriei, printr-un testament autentic, dar
reciproc, produce efecte juridice
- testamentul autentic, nul pentru vicii de forma este valabil ca alta forma testamentara, daca
indeplineste conditiile prevazute de lege pentru aceasta
- nulitatea absoluta intervine, in cazul testamentelor care nu respecta exigentele de forma
reglementate de lege lata si care au fost incheiate de catre cetatenii romani pe teritoriul tarii
noastre
- daca testamentele sunt realizate de cetatenii romani sub imperiul altor legi sau in afara
teritoriului tarii noastre, regulile de forma ale acestora vor fi apreciate diferit:
p din punct de vedere temporal validitatea testamentului se apreciaza dupa legea in
vigoare la
momentul intocmirii
p din punct de vedere spatial testamentul intocmit, modificat sau revocat de cetateanul
roman in
strainatate, este valabil daca respecta conditiile de forma aplicabile, fie la data cand a
fost
intocmit, modificat sau revocat, fe la data decesului testatorului si consacrate de catre
una din
urmatoarele legi:
legea nationala a testatorului
legea domiciliului testatorului
legea locului unde actul a fost intocmit, modificat sau revocat
legea situatiei imobilului care formeaza obiectul testamentului
legea instantei sau organului care indeplineste procedura de transmitere a
bunurilor
mostenite

- cu privire la calificarea conditiei actului separat, in literatura de specialitate au fost


formulate doua teorii achiesam la - interdictia testamentului reciproc constituie o conditie
de forma, nerespectarea ei atragand sanctiunea nulitatii absolute

- aceasta sanctiune devine inaplicabila in cazul testamentului facut de cetateanul roman intro tara a carei legislatie nu interzice testamentul comun
SECTIUNEA A II-A. FORMELE TESTAMENTULUI

noua reglementare in materie civila renunta la testamentul mistic

1. 1.

Testamentele ordinare

1. A.

Testamentul olograf

- sub sanctiunea nulitatii absolute, testamentul olograf trebuie scris in intregime, datat si
semnat de mana testatorului

Avantajele si inconvenientele testamentului olograf

avantaje:

poate fi facut de orice persoana care stie sa scrie


realizarea lui nu presupune cheltuieli
poate fi facut oriunde, oricand si doar de catre testator
asigura secretul deplin al dispozitiilor de ultima vointa
poate fi usor revocat de catre testator, prin distrugere voluntara
-

inconveniente:

poate fi usor dosit sau distrus dupa moartea testatorului sau chiar in timpul vietii acestuia,
fara stirea lui
poate fi usor falsificat
vointa testatorului poate fi usor viciata prin dol
poate fi contestat mai usor decat celelalte forme testamentare

poate contine dispozitii redactate defectuos, ridicand astfel probleme de interpretare


- unele dintre inconvenientele pe care le prezinta testamentul olograf pot fi inlaturate insa
prin intocmirea acestuia in mai multe exemplare sau prin predarea lui unei persoane de
incredere sau unui notar public

Conditii speciale de forma

trebuie sa fie scris in intregime de mana testatorului

- testatorul poate scrie testamentul olograf in orice limba pe care o cunoaste, pe orice suport
(hartie, panza, lemn etc) si cu orice instrument, cu orice fel de scriere (caractere de mana, de
tipar, alfabetul special al orbilor)
- valabilitatea testamentului olograf nu este conditionata de folosirea unor formule
sacramentale
- testatorul poate fi asistat, dar exclusiv din punct de vedere tehnic, de o terta persoana, la
redactarea testamentului olograf
- rolul tertei persoane trebuie sa fie exclusiv acela de a oferi un model de testament sau de a
contribui la formularea clara a dispozitiilor de ultima vointa a testatorului
-

este necesar ca vointa autorului sa fie absolut libera

daca testamentul cuprinde o scriere straina, trebuie sa distingem intre doua ipoteze:

scrierea straina nu are legatura cu dispozitiile testamentului, ca in care actul de ultmia


vointa a testatorului este valabil, independent de faptul ca testatorul a avut sau nu cunostinta
despre aceasta si independent de momentul realizarii acesteia
scrierea straina are legatura cu dispozitiile testamentului si testatorul a avut cunostinta de
aceasta, caz in care actul mortis causa este nul; daca testatorul nu a cunoscut despre scrierea
straina, care are legatura cu dispozitiile testamentare, actul sau de ultima vointa este valabil, in
forma de el conceputa

trebuie sa fie datat de testator

data prezinta importanta sub urmatoarele aspecte:


1. in functie de data, se poate stabili daca testatorul a avut sau nu capacitatea de a testa

2. in cazul pluralitatii de testamente succesive, cu dispozitii contrare sau incompatibile,


se poate stabili care a fost ultima vointa a testatorului, aceasta revocandu-le pe cele
care au precedat-o
3. in functie de data, pot fi stabilite imprejurarile intocmirii testamentului, care pot atrage
nulitatea acestuia
-

data poate fi plasata oriunde

- se poate face prin indicarea, in cifre sau in litere, a zilei, lunii si anului in care testamentul
a fost intocmit sau se poate face prin indicarea unui eveniment (ziua de Sf Vasile, 2011)
-

nu este necesara indicarea orei sau locului intocmirii acestuia

lipsa datei atrage nulitatea absoluta a testamentului

- apreciem insa ca, poate fi completat, respectiv retificat un element al datei testamentului
(ziua, luna, anul), daca aceasta insuficienta se datoreaza unei erori involuntare a testatorului

trebuie sa fie semnat de testator

prin semnarea testatmentului, testatorul atesta ca dispozitiile acestuia reprezinta vointa sa

semnatura efectuata de testator de mana trebuie sa permita identificarea acestuia

- nu este considerata semnatura, tampila, sigiliul sau parafa testatorului sau semnatura prin
punere de deget
-

in toate aceste cazuri, testamentul este nul

semnatura poate fi plasata oriunde

este necesar sa rezulte ca, prin semnatura testatorul si-a insusit continutul intregului act

- poate fi intalnita situatia in care semnatura este aplicata pe plicul in care se afla
testamentul
- semnatura de pe plic poate fi considerata valabila, daca poate fi stabilita o legatura
indisolubila intre aceasta si continutul plicului, fiind exclusa posibilitatea inlocuirii
continutului plicului cu altul, care nu reprezinta vointa ultima si definitiva a testatorului
-

absenta semnaturii atrage nulitatea absoluta a testamentului

Deschiderea testamentului olograf

- testamentul olograf, indiferent ca este gasit la inventarierea bunurilor succesorale sau ca


este adus de partea interesata, trebuie prezentat spre avizare oricarui notar public si nu unuia
care isi are biroul in raza teritoriala in care s-a deschis mostenirea
-

deschiderea testamentului si starea in care aesta se gaseste se constata prin proces-verbal

- cei interesati pot primi, dupa vizarea spre neschimbare, pe cheltuiala lor, copii legalizate
ale testamentului olograf
- dupa finalizarea procedurii succesorale, originalul testamentului se preda legatarilor,
potrivit intelegerii dintre ei, iar in lipsa acesteia, persoanei desemnate prin hotarare
judecatoreasca
- apreciem ca testamentul olograf poate fi prezentat direct instantei de judecata, in cadrul
procedurii succesorale contencioase

Forta probanta a testamentului olograf

- desi este un act solemn, testamentul olograf se materializeaza intr-un inscris sub semnatura
privata, astfel incat persoanele interesate il pot contesta

a. Forta probanta a scrierii si semnaturii


- scrierea si semnatura au forta probanta numai daca sunt recunoscute, expres sau tacit, de
catre cei carora li se opune testamentul
- daca acestia din urma contesta semnatura, notarul public suspenda procedura notariala,
instanta de judecata trebuind sa solutioneze neintelegerile dintre mostenitori
- sarcina dovezii scrierii si semnaturii nu incumba celui care le contesta, ci, dimpotriva,
celui care invoca testamentul olograf
- in scopul dovedirii scrierii si semnaturii, instanta de judecata dispune efectuarea verificarii
de scripte a actului
- in caz de indoiala, se dispune efectuarea unei expertize, intrucat proba cu martori nu este
admisa decat in ipoteza in care prezentarea testamentului olograf nu poate fi realizata din
cauza fortei majore, cazului fortuit sau faptei tertului

b. Forta probanta a datei


-

exista prezumtia relativa de veridicitate a datei testamentului

- in materia testamentului olograf nu este necesara darea de data certa pentru a asigura
opozabilitatea acestuia fata de terti
-

data se prezuma a fi reala pana la proba contrarie

sarcina probei inexactitatii sau falsitatii probei apartine celui care o contesta

1. B.

Testamentul autentic

Notiunea testamentului autentic si reglementarea legala

- autentificarea testamentului poate fi realizata, in primul rand, de catre notarul public, insa,
alaturi de acesta, prin lege, mai pot fi investite cu asemenea atributii si alte persoane
- ar mai putea fi investiti cu asemenea atributii, dupa parerea noastra, reprezentantii
diplomatici ai Romaniei, in strainatate si secretarii consiliilor locale ale comunelor si oraselor
unde nu functioneaza birouri ale notarilor publici
-

cu ocazia autentificarii, testatorul poate fi insotit de unul sau doi martori

- din formularea textului de lege, rezulta numai posibilitatea si nu obligativitatea ca


testatorul sa fie insotit de martori
- prezenta a doi martori este insa obligatorie in cazul in care testatorul nu poate semna din
orice cauza

Avantajele si incovenientele testamentului autentic

avantaje:

poate apela la acest tip de testament orice persoana, care nu stie sa scrie si/sau sa citeasca
sau care nu poate sa scrie/semneze, din cauza bolii, infirmitatii sau din orice alte cauze
contestarea testamentului este mai anevoioasa, intrucat actul de autentificare are autoritate
publica, iar continutul actului de ultima vointa este verificat de notarul public sau de o alta
persoana investita cu autoritate publica, astfel incat nu contine cluaze contrare legii sau
bunelor moravuri si nici clauze formulate confuz, care sa ridice probleme de interpretare

vointa testatorului poate fi viciata mai greu


testamentul nu poate fi sustras, dosit sau distrus de persoanele interesate, intrucat un
formular original este pastrat in arhiva biroului notarial
existenta testamentului autentic poate fi cunoscuta, la data deschiderii mostenirii, de orice
persoana ce invoca un interes legitim, intrucat NCC reglementeaza obligativitatea inscrierii
acestei forme testamentare in Registrul notarial national, tinut in forma electronica potrivit
legii

inconveniente:

presupune cheltuieli materiale si timp pentru indeplinirea formalitatilor de autentificare


nu asigura secretul ultimei vointe a testatorului

Autentificarea testamentului

- testatorul trebuie sa-si dicteze dispozitiile in fata notarului, care se ingrijeste de scrierea
actului si apoi i-l citeste sau, dupa caz, i-l da sa-l citeasca, mentionandu-se expres indeplinirea
acestor formalitati
- constatam inconsecventa legiuitorului, care precizeaza ca ultima vointa a testatorului va fi
dictata in fata notarului, fara a mai mentiona si o alta persoana investita cu autoritate publica
de catre stat, potrivit legii
-

dupa citire, dispunatorul trebuie sa declare ca actul exprima ultima sa vointa

testamentul este semnat apoi de catre testator, iar incheierea de autenticitate de catre notar

- in cazul celor care, din pricina infirmitatii, a bolii sau din orice alte cauze, nu pot semna,
notarul public, indeplinind actul, va face mentiune despre aceasta imprejurare in incheierea pe
care o intocmeste, mentiunea astfel facuta tinand loc de semnatura
- mentiunea va fi citita testatorului de catre notar, in prezenta a doi martori, aceasta
formalitatea suplinind absenta semnaturii testatorului
- formularea textului de lege . din orice alte cauze nu poate semna acopera si ipoteza in
care testatorul nu stie sa semneze
- legiuitorul reglementeaza autentificarea testamentului surdului, mutului sau surdomutului,
distingand intre cei care stiu si pot sa scrie si cei care, din orice motiv, nu pot scrie

- declaratia de vointa a surdullui, mutului si surdomutului, stiutori de carte, se va da in scris


in fata notarului public, prin inscrierea de catre parte, inaintea semnaturii, a mentiunii
consimt la prezentul act, pe care l-am citit
- daca insa surdul, mutul sau surdomutul este, din orice motiv, in imposibilitate de a scrie,
declaratia de vointa se va lua prin interpret, iar persoana competenta a autentifica testamentul
va face mentiune despre aceasta imprejurare in incheierea pe care o intocmeste, mentiunea
astfel facuta tinand loc de semnatura
- si in acest caz, absenta semnaturii testatorului va putea fi suplinita numai prin citirea
mentiunii la care am facut referire, de catre persoana competenta sau autentifice testamentul,
in prezenta a doi martori
- pentru a lua consimtamntul unui nevazator, persoana competenta sa autentifice testamentul
il va intreba pe acesta daca a auzit bine cand i s-a citit actul sau de ultima vointa

Inregistrarea testamentului autentic

- in scop de informare a persoanelor care justifica existenta unui interes legitim, notarul care
autentifica testamentul are obligatia sa il inscrie, de indata, in Registrul national notarial tinut
in format electronic, potrivit legii
-

informatii cu privire la existenta unui testament se pot da numai dupa decesul testatorului

- retinerea unei asemenea obligatii in sarcina persoanei care autentifica testamentul prezinta
o deosebita utilitate practica, fiind evitate astfel numeroasele situatii in care patrimoniul unor
persoane a fost atribuit dupa regulile mostenirii legale, desi defunctul dispusese prin
testament de bunurile sale, actul sau de ultima vointa nefiind insa descoperit la data
deschiderii mostenirii

Forta probanta a testamentului autentic

trebuie sa distingem intre urmatoarele doua aspecte:

a. constatarile personale ale notarului fac dovada pana la declararea testamentului ca fals
b.declaratiile testatorului sau alte imprejurari de care notarul nu a luat cunostinta prin propriile
simturi fac dovada numai pana la proba contrara

1. 2.

Testamentele privilegiate

Notiunea si reglementarea legala a acestora

- se numesc privilegiate, intrucat se realizeaza intr-o forma autentica simplificata, datorita


faptului ca testatorul se afla intr-o situatie exceptionala, care-l impiedica sa faca un testament
autentic
-

sunt testamente privilegiate:

testamentul facut in timp de epidemii, catastrofe, razboaie sau alte asemenea


imprejurari
exceptionale
testamentul facut la bordul unei nave sau aeronave
testamentul militarilor
testamentul facut de o persoana internata intr-o institutie sanitara

Testamentul facut in timp de epidemii, catastrofe, razboaie sau alte asemenea


imprejurari exceptionale

- este valabil testamentul facut in fata unui functionar competent al autoritatii civile locale,
in caz de epidemii, catastrofe, razboaie sau alte asemenea imprejurari exceptionale
- literatura de specialitate poate aprecia ca un asemenea testament nu are valabilitate, daca
in localitate exista un birou notarial

Testamentul facut la bordul unei nave sau aeronave

- este valabil testamentul intocmit in fata comandantului vasului sau a celui care il
inlocuieste daca testatorul se afla la bordul unui vas sub pavilionul Romaniei, in cursul unei
calatorii maritime sau fluviale

- pot uza de aceasta forma testamentara toate persoanele (atat cele care fac parte din echipaj,
cat si calatorii) aflate pe mare, pe un vas sub pavilionul Romaniei sau la bordul unei aeronave
romanesti

Testamentul militarilor

- este valabil testamentul intocmit in fata comandantului unitatii militare ori a aceluia care il
inlocuieste, daca testatorul este militar sau, fara a avea aceasta calitate, este salariat ori
presteaza servicii in cadrul fortelor armate ale Romaniei si nu se poate adresa unui notar
public
- pentru a fi justificata intocmirea unui astfel de testament, testatorului trebuie sa-i fie
imposibil a se adresa notarului public

Testamentul facut de o persoana internata intr-o institutie sanitara

- NCC permite incheierea testamentului in fata directorului, medicului sef al institutiei


sanitare sau a medicului sef al serviciului ori, in lipsa acestora, in fata medicului de garda, cat
timp dispunatorul este internat intr-o institutie sanitara in care notarul public nu are acces

Reguli comune testamentelor privilegiate

intocmirea testamentului privilegiat in prezenta a doi martori

- semnarea testamentului de catre testator, de agentul instrumentator si de cei doi martori,


care au asistat la redactarea lui
- daca testatorul sau unul dintre martori nu poate semna, se va face mentiune despre cauza
care l-a impiedicat sa semneze
- desi dispozitiile NCC, nu fac referire la obligativitatea datarii testamentului privilegiat,
consideram, ca si data acestuia reprezinta un element esential, intrucat aprecierea caracterului
exceptional al imprejurarilor, care au justificat realizarea actului de ultima vointa intr-o forma
simplificata se raporteaza la aceasta
- trebuie indeplinite si in cazul testamentelor privilegiate formalitatile reglementate de NCC
cu privire la deschiderea testamentului olograf

- aceste testamente produce efecte numai daca testatorul a decedat in imprejurarile


exceptionale care au justificat incheierea lor in forma autentica, simplificata sau in cel mult 15
zile de la data cand dispunatorul ar fi putut sa testeze in vreuna dintre formele ordinare
-

dupa expirarea acestui termen, intervine caducitatea testamentelor privilegiate

- in mod exceptional insa, valabilitatea dispozitiei testamentare privilegiate prin care se


recunoaste un copil nu este limitata in timp, aceasta producand efecte, independent de
scurgerea timpului

1. 3.

Testamentul sumelor si valorilor depozitate

- dispozitiile testamentare privind sumele de bani, valori sau titlurile de valoare depuse la
institutii specializate sunt valabile, cu respectarea conditiilor de forma prevazute de legile
speciale aplicabile acestor institutii
- in cazul acestui tip de testament, forma ce trebuie respectata este cea prevazuta de legile
speciale care reglementeaza functionarea acestor institutii, si nu cea reglementata de NCC in
materia testamentului
- institutiile specializate nu vor putea proceda la predarea legatului avand ca obiect sume de
bani, valori sau titluri de valoare, decat in baza hotararii judecatoresti ori a certificatului de
mostenitor care contesta valabilitatea dispozitiei testamentare si calitatea de legatar,
prevederile privitoare la raport si reductiune fiind aplicabile
- testamentul sumelor si valorilor depozitate trebuie inscris, asemanator testamentului
autentic, in Registrul national notarial, tinut in format electronic, potrivit legii

1. 4.

Conversiunea formei testamentare

- un testament nul din cauza unui viciu de forma produce efecte, daca indeplineste conditiile
prevazute de lege pentru alta forma testamentara
- conversiunea formei testamentare devine greu de transpus in practica in conditiile in care
NCC nu mai reglementeaza testamentul mistic
- ar mai fi posibila conversiunea testamentului autentic, nul pentru vicii de forma in
testament olograf, in masura in care sunt indeplinite toate conditiile acestuia din urma

t:IgT<|'cPyle='font:7.0pt "Times New Roman"'>


nenascute la data deschiderii mostenirii;

persoanele concepute,dar

potrivit dispozitiilor art. 36 NCC Drepturile copilului sunt recunoscute de la


conceptiune,insa numai daca el se naste viu.
ne aflam astfel in prezenta capacitatii anticipate de folosinta,in virtutea careia,sub conditia
de a se naste viu,copilul conceput are capacitate succesorala.
copilul nascut la cel putin 180 de zile si cel mult 300 de zile de la moartea sotului mamei
are capacitate succesorala,putandu-l mosteni pe tatal sau.
dimpotriva,copilul nascut mai inainte de 180 de zile sau dupa 300 de zile de la moartea
sotului mamei,il poate mosteni pe defunct,numai cu titlu de exceptie,daca prin mijloace de
proba nu va fi considerat ca avand tat ape defunct si nu va avea capacitate succesorala,astfel
incat nu va putea culege mostenirea acestuia,nici cu titlu de mostenitor legal si nici nu titlu de
legatar.

d)

persoanele juridice infiintate in conditiile legii,la data deschiderii mostenirii;

persoanele juridice pot culege numai mostenirea lasata prin testament,nu si pe cea
legala,intrucat nu fac parte din categoria mostenitorilor legali (doar in mod
exceptional,statul,comuna,orasul sau municipiul pot culege,in calitate de mostenitori
legali,mostenirile vacante).
conform dispozitiilor art. 208 NCC Orice persoana juridical poate primi liberalitati in
conditiile dreptului comun,de la data actului de infiintare sau,in cazul fundatiilor
testamentare,din momentul deschiderii mostenirii testatorului,chiar si in cazul in care
liberalitatile nu sunt necesare pt. ca persoana juridical sa ia fiinta in mod legal NCC
recunoaste persoanei juridice capacitate succesoralamai inainte de dobandirea personalitatii
juridice si chiar daca liberalitatile nu sunt necesare pt. ca aceasta sa ia fiinta in mod legal (este
vorba despre o capacitate anticipate de folosinta a persoanei juridice).
trebuie respectat principiul specialitatii capacitatii de folosinta a persoanei juridice [art. 206
alin. (2) din Legea nr. 287/2009] persoanele juridice fara scop patrimonial pot avea doar
acele drepturi si obligatii civile care sunt necesare pt. realizarea scopului stability de lege,actul
de constituire sau statut [in caz contrar va fi lovit de nulitate absoluta conform art. 206 alin.
(3)];din contra,rezulta ca acest principiu nu trebuie respectat in cazul persoanelor juridice cu
scop patrimonial,acestea putand primi,prin intermediul liberalitatilor mortis causa orice fel de
bunuri.
persoana juridical trebuie sa detina capacitate succesorala in momentul deschiderii
mostenirii,reprezentand nicio relevanta durata existentei acesteia;in cazul incetarii
sale,drepturile succesorale dobandite vor reveni persoanelor fizice sau persoanelor juridice
dobanditoare ale patrimoniului subiectului colectiv de drept,supus reorganizarii sau dizolvarii.

2.3.Persoanele care NU au capacitatea de a mosteni:

Din interpretarea per a contrario a dispozitiilor art. 957 NCC,rezulta ca nu au capacitate


succesorala urmatoarele categorii de persoane:
-

persoanele fizice care nu mai sunt in viata;

persoanele juridice care au incetat a mai avea fiinta,la data deschiderii mostenirii;

Asadar, fac parte din categoria persoanelor fizice care nu mai sunt in viata:
-

copilul conceput la data deschiderii mostenirii,dar nascut mort;

predecedatii = acea persoana care nu mai este in viata la data deschiderii


mostenirii,indifferent de faptul ca moartea acesteia a fost constatata fizic sau ca a fost
declarata printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila,insa aceasta poate fi
reprezentata,in conditiile legii de catre descendentii sai;
persoanele care au murit in acelasi timp [potrivit dispozitiilor art. 957 alin. (2) NCC
Daca in cazul mortii mai multor persoane nu se poate stabili ca una a supravietuit
alteia,acestea nu au capacitatea de a se mosteni una pe alta);

Pt. a fi aplicabile dispozitiile art. 957 alin. (2) NCC,trebuie intrunite urmatoarele conditii:

a)

doua sau mai multe persoane;

b)

decesul este determinat de aceeasi imprejurare sau de imprejurari diferite;

c)

conditiile decesului nu permit stabilirea faptului ca o persoana a supravietuit celeilalte;

d)

reciprocitatea vocatiei la mostenire;

2.4.Inventarul noutatilor:

In material capacitatii succesorale,actual reglementare civila inoveaza sub urmatoarele


aspecte:
prezumtia privind timpul legal al conceptiunii are numai caracter relativ,prin mijloace
stiintifice de proba putandu-se dovedi contrariul;
NCC recunoaste persoanei juridice capacitate succesorala,mai inainte de dobandirea
personalitatii juridice si chiar daca liberalitatile nu sunt necesare pt. ca aceasta sa ia fiinta in
mod legal;
principiul specialitatii capacitatii de folosinta nu trebuie respectat in cazul persoanelor
juridice cu scop patrimonial,acestea putand primi prin intermediul liberalitatilor mortis
causa,orice fel de bunuri;
reglementeaza situatia persoanelor care au murit in acelasi timp,ca echivalent al
situatiei comorientilor si codecedatilor din vechea reglementare;

1. 3.

Nedemnitatea succesorala:

3.1. Notiunea si reglementarea legala a nedemnitatii succesorale:

Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil,preluand propunerea formulate de literatura de


specialitate,retine nedemnitatea succesorala printer conditiile generale ale dreptului de a
mosteni.Drept urmare,in lumina dispozitiilor NCC,nedemnitatea succesorala caracterizeaza
atat mostenirea legala,cat si mostenirea testamentara.Constatam astfel prima noutate adusa de
NCC in materia nedemnitatii succesorale.
Nedemnitatea succesorala,reglementata de Legea nr. 287/2009 in art. 958-961, reprezinta
decaderea succesibilului legal sau testamentar din dreptul de a mosteni,inclusiv rezerva
succesorala,intrucat a savarsit o fapta grava,prevazuta expres de legiuitor,impotriva
defunctului sau a unui succesibil al acestuia.

! Nedemnitatea nu trebuie confundata cu incapacitatea cealalta conditie ceruta de lege pt. ca


o persoana sa poata mosteni.

Incapacitatea este atrasa de neindeplinirea calitatilor sau conditiilor de a mosteni,din motive


independente de vointa succesibilului (ex.: copilul conceput la data deschiderii mostenirii se
naste mort),in timp ce nedemnitatea intervine ca urmare a savarsirii de catre succesibil a unei
fapte grave fata de defunct sau fata de un alt succesibil al acestuia.

!! Numai nedemnitatea are rolul de a-l pedepsi pe succesibilul care este capabil sa
mosteneasca, pt. faptele sale grave.

3.2.Natura si caracterele juridice ale nedemnitatii succesorale:

Exista 2 teorii cu privire la natura juridica a nedemnitatii succesorale.


Potrivit uneia dintre acestea,nedemnitatea succesorala are natura juridica a unei pedepse
civile,intrucat se bazeaza pe motive de moralitate publica,neputandu-se admite ca o persoana
vinovata pt. fapte grave fata de o alta,sa o mosteneasca pe aceasta din urma.
Literatura de specialitate apreciaza insa ca nedemnitatea in reglementare Codului de la
1864,este numai o sanctiune civila intrucat prezinta urmatoarele caractere juridice:

a)
este aplicabila numai mostenirii legale,nu si celei testamentare si numai in cazuri expres
si limitativ prevazute de dispozitiile imperative ale Codului civil;
b)

opereaza de drept,cel care lasa mostenirea neputand inlatura aceasta sanctiune;

In lumina dispozitiilor NCC,nedemnitatea succesorala reprezinta o pedeapsa


civila,caracterizand ambele forme ale mostenirii si putand fi inlaturata prin vointa expresa a
celui care lasa mostenirea.
NCC inoveaza si bun aspectul naturii juridice a nedemnitatii succesorale.

!! NCC,prin dispozitiile art. 1069 alin. (2),reglementeaza si posibilitatea revocarii


legatului pe cale judecatoreasca,pt. ingratitudine.

In acest context,apreciem ca legiuitorul consacra un regim juridic mai aspru pt.


mostenitorul testamenta,decat pt. cel legal,in materia mostenirii testamentare operand atat
nedemnitatea,cat si revocarea judecatoreasca a legatului pt. ingratitudine.
Fapta nedemnului,mostenitor testamentar,de a atenta la viata testatorului sau a unui
succesibil al acestuia din urma,precum si faptele grave de violenta fizica ori faptele care au

avut ca urmare moartea testatorului sunt sanctionate de doua ori: in primul rand,prin
intermediul nedemnitatii,conditie generala a dreptului de a mosteni si,in al doilea rand,prin
posibilitatea revocarii judecatoresti (pt. ingratitudine) a legatului,dispus in favoarea
nedemnului,iertat in conditiile legii de catre testator.

3.3.Cazurile de nedemnitate succesorala:

Legea nr. 287/2009 privind Codul civil reformeaza cvasitotal cazurile care atrag nedemnitatea
succesorala,distingand intre nedemnitatea de drept si nedemnitatea judiciara.

1. A.

Nedemnitatea de drept:

Este de drept nedemna de a mosteni,potrivit dispozitiilor art. 958 alin. (1) NCC:
a)
persoana condamnata penal pt. savarsirea unei infractiuni cu intentia de a-l ucide pe cel
care lasa mostenirea;
acest caz de nedemnitate intervine pt. savarsirea de catre nedemn,asupra celui care lasa
mostenirea,a unei infractiuni de omor,careia ii este caracteristica intentia,ca forma de
vinovatie.

!! Nu putem retine printre infractiunile care atrag nedemnitatea de drept,uciderea din culpa.

b)
persoana condamnata penal pt. savarsirea,inainte de deschiderea mostenirii,a unei
infractiuni cu intentia de a-l ucide pe un alt succesibil care,daca mostenirea nu ar fi fost
deschisa la data savarsirii faptei,ar fi inlaturat sau ar fi restrans vocatia la mostenire a
faptuitorului;
in acest caz,nedemnitatea este generata de savarsirea tentativei la una dintre infractiunile de
omor sau a infractiunilor de omor in forma consumata,mentionate la primul caz,impotriva
unui alt succesibil al defunctului.

! Este absolut necesar pt. a interveni acest caz de nedemnitate,ca nedemnul sa savarseasca una
dintre infractiunile mentionate,mai inainte de deschiderea mostenirii,asupra uneia dintre
urmatoarele categorii de persoane:
un succesibil care,daca ar exista la data deschiderii mostenirii,l-ar inlatura de la
mostenire pe nedemn,cel dintai fiind intr-o clasa sau grad preferabil (pt. ipoteza mostenirii
legale) ori fiind legatar universal,iar faptuitorul numai mostenitor legal nerezervatar (pt.
ipoteza mostenirii testamentare);
un succesibil care,daca ar exista la data dechiderii mostenirii,i-ar limita faptuitorului
vocatia la mostenire,cel dintai fiind comostenitor din aceeasi clasa si de acelasi grad sau sot
supravietuitor (pt. ipoteza motenirii legale) ori fiind legatar (universal,cu titlu universal sau tu
titlu particular),iar faptuitorul mostenitor legal (pt. ipoteza mostenirii testamentare).

1. B.

Nedemnitatea judiciara:

Poate fi declarata nedemna de a mosteni,in temeiul dispozitiilor art. 959 alin. (1) NCC:
a)
persoana condamnata penal pt. savarsirea cu intentie,impotriva celui care lasa
mostenirea,a unor fapte grave de violenta, fizica sau morala,ori a unor fapte care au avur ca
urmare moartea victimei;
in acest caz,legiuitorul sanctioneaza cu nedemnitatea judiciara savarsirea,impotriva celui
care lasa mostenirea,a urmatoarelor doua categorii de fapte:

fapte grave de violenta,fizica sau morala,savarsite cu intentie (constituie fapte grave de


violenta fizica sau morala: talharia,lipsirea de libertate in mod ilegal sau santajul);
fapte care au avut ca urmare moartea victimei savarsite cu praeterintentie,altele decat
cele de omor (lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte,violul care a avut ca urmare
moartea victimei,talharia care a avut ca urmare moartea victimei sau lipsirea de libertate in
mod ilegal,care a avut ca urmare moartea victimei);

b)
persoana care,cu rea-credinta,a ascuns,a alterat,a distrus sau a falsificat testamentul
defunctului;
c)
persoana care,prin dol sau violnta,l-a impiedicat pe cel care lasa mostenirea sa se
intocmeasca,sa modifice sau sa revoce testamentul;

3.4.Regimul juridic al nedemnitatii:

Cele doua tipuri de nedemnitate prezinta un regim juridic diferentiat,nedemnitatea de drept


fiind caracterizata de un regim juridic mai energic.

3.4.1.

Regimul juridic al nedemnitatii de drept:

Nedemnitatea de drept poate fi constatata,potrivit dispozitiilor art. 958 alin. (3)


NCC,oricand,la cererea oricarei persoane interesate (precum: comostenitorii;mostenitorii
subsecventi;creditorii comostenitorilor sau ai mostenitorilor subsecventi,pe calea actiunii
oblice;procurorul;legatarii sau donatarii care au beneficiat de libertati excesive supuse
reductiunii,ca urmare a prezentei la mostenire a nedemnului) sau din oficiu de catre instanta
de judecata ori de catre notarul public,pe baza hotararii judecatoresti din care rezulta
nedemnitatea.Intrucat acest tip de nedemnitate opereaza de drept,acesta poate fi invocata chiar
de catre nedemnul insusi.
Asadar,legiulitorul ii atribuie nedemnitatii de drept un regim juridic foarte
energic,consacrandu-i imprescriptibilitatea si precizand ca poate fi invocata de orice persoana
interesata si chiar si din oficiu de catre instanta judecatoreasca sau de catre notarul public.
nedemnitatea de drept opereaza in puterea legii,instanta de judecata sau notarul public
avand numai rolul de a constata si nicidecum de a o pronunta.
Nedemnitatea de drept,ca si cea judiciara de altfel,poate fi constatata numai dupa deschiderea
mostenirii,intrucat,anterior acestui moment,actiunea in constatarea nedemnitatii este lipsita de
interes.

3.4.2.

Regimul juridic al nedemnitatii judiciare:

Actiunea in declararea nedemnitatii judiciare poate fi adresata instantei de judecata de catre:


a)

o persoana care are calitatea de succesibil;

b)
comuna,orasul sau municipiul in a carui raza teritoriala se aflau bunurile la data
deschiderii mostenirii,daca,in afara de autorul faptei care poate atrage nedemnitatea
judiciara,nu mai exista alti succesibili ai defunctului;

Actiunea in declararea nedemnitatii judiciare poate fi exercitata numai in termen de 1 an;acest


termen incepe sa curga de la data deschiderii mostenirii,insa ,in mod exceptional,termenul in
discutie incepe sa curga de la un alt moment decat data deschiderii mostenirii in urmatoarele
cazuri:
daca hotararea de condamnare pt. fapta prevazuta de NCC la art. 959 alin. (1) lit. a)
fapte grave de violenta fizica sau morala, sau fapte care au avut ca urmare moartea victimei
se pronunta ulterior datei deschiderii mostenirii,termenul de 1 an incepe sa curga de la data
ramanerii definitive a hotararii de condamnare [art. 959 alin. (3) NCC];
in cazul in care nu poate fi reziliata condamnarea faptuitorului pt. savarsirea,cu
intentie,impotriva celui care lasa mostenirea,a unor fapte grave de violenta fizica sau
morala,sau a unor fapte care au avut ca urmare moartea victimei [art. 959 alin. (1) lit. a)
NCC],intrucat a intervenit decesul acestuia,amnistia sau prescriptia raspunerii penale,iar
nedemnitatea a fost constestata printr-o hotarare judecatoreasca definitiva,termenul de 1 an
incepe sa curga de la aparitia cauzei de impiedicare a condamnarii,daca aceasta a intervenit
dupa deschiderea mostenirii [art. 959 alin. (4) NCC];
in cazurile prevazute la alin. (1) al. art. 959,lit. b) ascunderea,alterarea,distrugerea
sau falsificarea cu rea-credinta a testamentului defunctului si la lit. c) impiedicarea prin dol
sau violenta a celui care lasa mostenirea sa intocmeasca,sa modifice sau sa revoce
testamentul,termenul de 1 an curge de la data la care succesibilul a cunoscut motivul de
nedemnitate,daca aceasta data este ulterioara deschiderii mostenirii;

Introducerea actiunii in declararea nedemnitatii judiciare constituie,potrivit dispozitiilor art.


959 alin. (2) teza a doua NCC,un act de acceptare tacita a mostenirii de catre succesibilul
reclamant.

3.5.Efectele nedemnitatii succesorale:

Nedemnitatea produce efecte atat fata de nedemn,cat si fata de terti.Astfel, NCC asigura
nedemnitatii succesorale,sub aspectul efectelor sale,o reglementare justa.

3.5.1.

Efectele nedemnitatii succesorale fata de nedemn:

Principalul efect pe care-l produce nedemntatea,indiferent ca acesta este de drept sau


judiciara,este inlaturarea totala si retroactiva a nedemnului de la succesiune,acesta neputand
culege,daca face parte din categoria mostenitorilor rezervatari,nici macar rezerva succesorala.
Partea nedemnului va reveni,dupa caz,comostenitorilor,mostenitorilor subsecventi sau
legatarilor/donatarilor ale caror libertati excesive ar fi fost supuse reductiunii,ca urmare a
prezentei celui dintai,in calitate de mostenitor rezervatar.
Daca mostenitorul nedemn a intrat,inainte de declararea nedemnitatii,in posesia bunurilor din
masa succesorala,el va trebui sa le restituie,in natura.In caz de imposibilitate de restituire a
bunurilor succesorale in natura,datorata disparitiei (fortuite sau din cauza de forta
majora),instrainarii sau exproprierii pt. cauza de utilitate publica,nedemnul va fi tinut sa
plateasca despagubiri.Mostentorul nedemn este considerat posesor de rea-credinta si este de
drept pus in intarziere,de la data intrarii in folosinta a bunurilor succesorale (de la data
deschiderii succesiunii,si nu de la data constatarii nedemnitatii).
nedemnul este tratat mai sever decat posesorul de rea-credinta,astfel incat reaua-credinta a
celui dintai nu trebuie dovedita,intrucat aceasta reiese implicit din constatarea,respectiv din
declararea nedemnitatii succesorale.
Alaturi de bunurile succesorale,nedemnul trebuie sa restituie,de asemenea in natura si de la
data deschiderii mostenirii,fructele (natural,industriale sau civile),produse de acestea.Daca
nedemnul le-a consumat sau a neglijat sa le perceapa,acesta va restitui valoarea lor.
Daca nedemnul a incasat sume de bani de la debitorii mostenirii,va datora dobanzi pt.
acestea,de la data incasarii.De asemenea,toate drepturile si obligatiile fata de nedemn,stinse
prin confuziunea patrimoniului propriu cu cel succesoral sau prin consolidare,renasc.
Nedemnul,la randul sau,are dreptul de a pretinde celorlalti mostenitori sumele platite pt.
achitarea datoriilor mostenirii,impreuna cu dobanda aferenta,cheltuielile necesare si utile (nu
si cele voluptuarii),facute cu privire la bunurile succesorale,precum si contravaloarea muncii
depuse pt. culegerea fructelor.
Nedemnitatea il decade pe mostenitor numai din dreptul de a culege mostenirea,fata de care sa dovedit nedemn,si nu din dreptul de a culege alte mosteniri.Nedemnitatea produce efecte
numai asupra acelor drepturi ale nedemnului care isi au temeiul dobandirii in mostenire,si nu
asupra altor drepturi ale acestuia fata de defunctul cu privire la care a devenit nedemn (ex.:
sotul supravietuitor nedemn,desi este decazut din dreptul de a veni la mostenirea sotului
defunct,pastreaza totusi dreptul asupra cotei-parti din bunurile dobandite in timpul casatoriei
cu acesta).

3.5.2.

Efectele nedemnitatii succesorale fata de terti:

Nedemnitatea desfiinteaza retroactiv,de la data deschiderii succesiunii,titlul de mostenitor al


nedemnului.
Actele de conservare si actele de administrare,in masura in care profita
mostentorilor,incheiate intre nedemn si terti,sunt valabile [art. 960 alin. (3) prima teza NCC].
Intrucat legiuitorul nu distinge,in acest text de lege,intre tertii de buna-credinta si cei de reacredinta,vor fi considerate valabile orice acte de conservare sau de administrare incheiate intre
nedemn si terti,indiferent ca acestia din urma sunt de buna sau rea-credinta,in masura in care
actele profita mostenitorilor.
Actele de dispozitie cu titlu oneros,insa,incheiate intre nedemn si tertii de rea-credinta,care au
cunoscut despre nevalabilitatea titlului de mostenitor al nedemnului,se defiinteaza
retroactiv,potrivit principiilor nemo dat quod non habet si resoluto iure dantis resolvitur ius
accipientis.
Dimpotriva insa, se mentin actele de dispozitie cu titlu oneors,indiferent ca acestea privesc
bunuri mobile sau imobile,incheiate intre nedemn si tertii de buna-credinta (care au crezut in
valabilitatea titlului de mostenitor al celui dintai),trebuind respectate insa regulile din materia
cartii funciare.
Fata de dispozitiile Legii nr. 287/2009,apreciem ca plata facuta cu buna-credinta de catre
debitor,mostentorului nedemn,este valabila.

3.5.3.

Inlaturarea nedemnitatii:

Efectele nedemnitatii,de drept sau judiciare,pot fi inlaturate expres prin testament sau printrun act autentic notarial de catre cel care lasa mostenirea.Fara o declaratie expresa,nu
constituie inlaturare a efectelor nedemnitatii legatul lasat nedemnului,dupa savarsirea faptei
care atrage nedemnitatea [art. 961 alin. (1) NCC].
Iertarea nedemnului trebuie realizata numai de o maniera expresa si printr-un act solemn,fie
testament (in oricare dintre formele reglementate de lege),fie act autentic notarial.
iertarea nedemnului constituie un act solemn,iar neindeplinirea conditiilor de forma
impuse de lege atrage nulitatea acestuia.
Iertandu-l pe nedemn in conditiile legii,cel care lasa mostenirea face posibil ca cel dintai sa
poata veni la mostenirea legala sau testamentara,a celui din urma.

!! Efectele nedemnitatii nu sunt,in toate cazurile,inlaturate prin iertarea nedemnului de catre


defunct.

daca nedemnul iertat de defunct (in conditiile legii) si gratificat prin testament a savarsit
fapte precum atentat la viata testatorului sau a unui succesibil al acestuia din urma,fapte grave
de violenta fizica ori fapte care au avut ca urmare moartea testatorului,legatul dispus in
favoarea nedemnului iertat poate fi revocat pe cale judecatoreasca,pt. ingratitudine.
Efectele nedemnitatii insa nu pot fi inlaturate prin reabilitarea nedemnului,amnistie intervenita
dupa condamnare,gratiere sau prin prescriptia executarii pedepsei penale [art. 961 alin. (2)
NCC].
De altfel,dispunand de aceasta maniera in cuprinsul art. 961,legiuitorul da dovada de
consecventa,armonizand aceste dispozitii cu cele ale art. 958 alin. (2) si 959 alin. (4),potrivit
carora sunt inlaturate efectele nedemnitatii prin amnistie antecondamnatorie sau prin
prescriptia raspunderii penale,daca faptele in discutie nu au fost constatate printr-o hotarare
judecatoreasca civila definitiva.

3.6.Inventarul noutatilor:

Legea nr. 287/2009 reformeaza de o maniera justa si cvasitotala problematica nedemnitatii


succesorale.Astfel,conform NCC:
-

nedemnitatea succesorala este considerata o conditie generala a dreptului de a mosteni;

natura juridica a cesteia este aceea de pedeapsa civila;

cazurile care atrag nedemnitatea succesorala sunt in cvasitotalitatea lor reformate;

se realizeaza distinctia intre nedemnitatea de drept si nedemnitatea judiciara;

efectele nedemnitatii privesc numai pe nedemn si terti;

nedemnul poate fi iertat;

nedemnul poate fi reprezentat si,la randul lui,poate reprezenta;

1. 4.

Vocatia la mostenire:

4.1.Consideratii generale asupra vocatiei la mostenire:


Spre deosebire de Codul civil de la 1864,Legea nr. 287/2009 retine vocatia succesorala printre
conditiile dreptului de a mosteni si o reglementeaza in art. 962.
Potrivit dispozitiilor art. 962 NCC Pentru a putea mosteni,o persoana trebuie sa aiba
calitatea ceruta de lege sau sa fi fost desemnata de catre defunct prin testament.
Asadar,vocatia la mostenire are semnificatia unei chemari la mostenire,fie conferita de
lege,fie conferita prin testament.

!! A se distinge vocatia succesorala legala,de vocatia succesorala testamentara.

4.2.Vocatia succesorala legala:

Potrivit dispozitiilor NCC,vocatia legala la mostenire constituie o conditie generala,ceruta de


lege pt. a accede la mostenirea deferita potrivit dispozitiilor legale (mostenirea legala).Aceasta
avand semnificatia chemarii de catre lege la mostenire a rudelor defunctului,a sotului
supravietuitor al defunctului,a statului si a unitatilor administrativ-teritoriale (cu privire la
mostenirea vacanta),are un sens dublu: vocatie succesorala generala si vocatie succesorala
concreta.

1. A. Vocatia succesorala generala desemneaza vocatia eventuala a unor persoane


de a culege mostenirea lasata de o alta persoana.
Vocatie legala generala au rudele defunctului si sotul supravietuitor al acestuia. Rudenia este,
potrivit dispozitiilor art. 406 alin. (1) NCC:

a)
in linie dreapta (ascendenta si descendenta),rezultand din descendenta unei persoane din
alta persoana;
b)

in linie colaterala,rezultand din faptul ca mai multe persoane au un ascendent comun;

Potrivit dispozitiilor art. 406 alin. (3) lit. a) NCC,sunt rude in linie dreapta:
-

ascendenta: parintii,bunicii,strabunicii defunctului,fara limita de grad;

descendenta: copiii,nepotii,stranepotii,fara limita de grad;

Sunt rude in linie colaterala,potrivit dispozitiilor art. 406 alin. (3) lit. b):
-

fratii si surorile (rude de gradul II,pe linie colaterala neexistand rude de

nepotii de frate sau sora,unchi si matusile defunctului (rude de gradul III);

gradul I);

stranepotii de frate sau sora,verii primari si fratii sau surorile bunicilor defunctului (rude
de gradul IV);

Conform art. 470 alin. (1) NCC,prin adoptie se stabilesc legaturi de rudenie atat intre
adoptat cat adoptator,cat si intre adoptat si rudele adoptatorului si inceteaza relatiile de
rudenie dintre adoptat si familia fireasca a acestuia.
Conform dispozitiilor NCC,rudele in linie directa au vocatie succesorala legala
generala,indiferent de grad,in timp ce rudele in linie colaterala au vocatie succesorala legala
generala,numai pana la gradul al IV-lea inclusiv.
Vocatia succesorala legala generala este guvernata de principiul reciprocitatii
acesteia.Acest principiu comporta atat un sens pozitiv,cat si unul negativ.
Potrivit sensului pozitiv al principiului reciprocitatii vocatiei generale la
mostenire,daca o persoana are vocatie la mostenirea lasata de o alta persoana,atunci si aceasta
din urma are vocatie generala la mostenirea celei dintai.
Potrivit sensului negativ al principiului reciprocitatii,daca o persoana nu are vocatie la
mostenirea unei alte persoane ,atunci nici aceasta din urma nu are vocatie la mostenirea celei
dintai.
Rudele defunctului cu vocatie succesorala generala nu sunt chemate toate impreuna si
deodata la mostenire.Pt a culege mostenirea,este necesar ca aceasta sa indeplineasca si o
conditie negativa aceea de a nu fi inlaturate de la mostenire de catre un alt
succesibil,preferabil in clasa si grad.Aceasta conditie formeaza continutul vocatiei concrete la
mostenire.
rudele defunctului cu vocatie generala trebuie sa aibe si vocatie concreta pt. a putea
culege mostenirea.

1. B. Vocatia succesorala concreta au persoanele cu vocatie succesoala generala,care


nu sunt inlaturate de la mostenire de catre alt succesibil.

! Nu toate rudele care au vocatie generala vor culege mostenirea,ci aceasta va reveni acelor
rude care sunt preferate celorlalte,anume celor care se afla in clasa si grad preferabile.

Legiuitorul foloseste,asadar,doua criterii tehnico-juridice pt. a determina vocatia concreta a


rudelor defunctului,si anume clasa de mostenitori si gradul de rudenie.

!! Daca rudele defunctului sunt reprezentate de parinti si unchi,desi toate au vocatie generala
la mostenire,vocatie concreta au numai parintii defunctului,deoarece acestia din urma fac
parte din clasa a II-a de mostenitori,unchii facand parte din clasa a IV-a.

Cu privire la corelatia dintre vocatia generala si vocatia concreta,putem spune ca nu toate


rudele care au vocatie generala au si vocatie concreta la mostenire,insa toate rudele care au
vocatie concreta au si vocatie generala de a mosteni.

4.3.Vocatia succesorala testamentara:

In materie testamentara,se pune exclusiv problema vocatiei concrete la mostenire,intrucat


legea nu confera (dar nici nu interzice) nimanui,in mod special,vocatie generala la mostenirea
testamentara.In principiu,oricine poate fi gratificat printr-un act de ultima vointa,in masura in
care indeplineste conditiile legale.
De asemenea,nu este aplicabil mostenirii testamentare principiul reciprocitatii vocatiei la
mostenire,intrucat acesta ar contraveni conditiei generale de forma a testamentului,referitoare
la actul separat (interdictia testamentului reciproc,consacata de art. 1036 NCC).
Testamentul este nul,daca doua persoane testeaza una in favoarea celeilalte,prin acelasi
act,intrucat unul dintre caracterele juridice ale actului de ultima vointa este caracterul
personal.Este nul,constituind de asemenea un testament reciproc,actul de ultima vointa prin
care doua persoane testeaza in facoarea unei a treia,prin acelasi act.
In fapt insa,putem intalni si cazuri de reciprocitate a vocatiei succesorale in materie
testamentara (ex.: sotii,prin acte separate de ultima vointa,se gratifica reciproc).

4.4.Vocatia la mostenire si capacitatea de folosinta:

Vocatia la mostenire cu cele doua variante ale sale generala si concreta, nu se confunda cu
capacitatea de folosinta.
Capacitatea de folosinta reprezinta aptitudinea generala si abstracta a apersoanei de a avea
drepturi si obligatii,inclusiv dreptul de mostenire,reglementat de Constitutie in art. 46.
Vocatia succesorala generala,insa, reprezinta chemarea la mostenire a persoanei care face
parte din rudele defunctului,apartinand celor patru clase de mostenitori,a persoanei care are
calitatea de sot supravietuitor al defunctului sau a persoanei instituita legatar printr-un
testament.
nu orice persoana are vocatie generala succesorala,desi orice persoana,are n virtutea
capacitatii de folosinta,drepturi de a mosteni.
Vocatia concreta la mostenire este si mai restrictiva decat vocatia generala,intrucat aceasta
apartine numai acelor rude ale defunctului care se afla in clasa si grad
preferabile.Asadar,vocatia concreta la mostenire si capacitatea de folosinta nu pot fi
confundate,deosebirile dintre aceste institutii fiind semnificative si evidente.
Capitol II
Principalele dispozitii testamentare

1. 1.

Notiunea legatului si caracterele juridice ale acestuia

- legatul = dispozitia testamentara prin care testatorul stipuleaza ca, la decesul sau,
unul sau mai multi legatari sa dobandeasca intregul sau patrimoniu, o fractiune din
acesta sau anumite bunuri determinate
-

caractere juridice:

act unilateral
act cu titlu gratuit, liberalitate
act mortis causa
act personal
act solemn

1. 2.

Conditiile legatului

1. sa fie materializat intr-un inscris


2. sa cuprinda elemente care permit identificarea legatarului
- legatarul este acea persoana care va culege, la moartea testatorului, patrimoniul acestuia
din urma, in tot sau in parte
-

desemnarea legatarului trebuie sa fie in concordanta cu urmatoarele exigente:


I desemnarea trebuie facuta prin testament, in formele reglementate de lege
- sanctiunea nulitatii absolute
- legatarul trebuie sa fie o persoana determinata sau cel putin determinabila
- trebuie sa fie o persoana prezenta sau viitoare

- poate fi gratificata prin testament si o persoana fizica, conceputa la data deschiderii


mostenirii,
sau o persoana juridica, aflata in curs de finantare
- persoana care nu exista la data intocmirii testamentului poate beneficia de un legat,
daca acesta
este dispus in favoarea unei persoane capabile, cu sarcina pentru aceasta din urma
de a transmite
beneficiarului obiectul legatului de indata ce va fi posibil

I desemnarea trebuie facuta personal de catre testator


- dimpotriva, este considerat valabil, indeplinind conditia desemnarii legatarului, legatul
care
prezinta urmatoarele elemente specifice:
" legatarul este desemnat, dar are sarcina predarii bunurilor unei persoane, aleasa fie de
acesta, fie de un tert, desemnat, la randul sau, tot de dispunator

" legatarii sunt desemnati de testator, insa repartizarea intre acestia a bunurilor legate
este

lasata la aprecierea unui tert numit de catre testator in calitate de mandatar, in


temeiul
unui mandat mortis causa

I modul de desemnare a legatarului (desemnare directa sau indirecta) este ales, in mod liber,
de catre testator, care nu este tinut sa respecte anumite formule sacramentale
- suntem in prezenta unei desemnari directe, in ipoteza indicarii numelui si prenumelui
legatarului sau a calitatii acestuia (spre exemplu, frate)
- desemnarea este indirecta in ipoteza indicarii unor elemnte suficiente pentru identificarea
legatarului, altele decat numele si prenumele, respectiv calitatea acestuia

c. sa cuprinda elemente care permit identificarea bunului legat


-

legatul este nul, daca nu cuprinde suficiente elemente pentru determinarea bunului legat

- obiectul legatului trebuie sa fie determinat sau cel putin determinabil la data deschiderii
mostenirii
- suntem in prezenta unui legat valabil in ipoteza in care repartizarea bunurilor transmise
prin legat unor persoane desemnate de testator este lasata la aprecierea unui tert

1. 3.

Clasificarea legatelor

1. A.

dupa obiectul lor:

legate universale
legate cu titlu universal
legate cu titlu particular

- legatarul universal are vocatie la universalitatea bunurilor testatorului, iar legatarul cu titlu
universal are vocatie numai la o fractiune din mostenire

Legatul universal

- universalitatea bunurilor = totalitatea drepturilor care compun un patrimoniu, cuprinzand


toate bunurile mobile si imobile, corporale si incorporale, care apartin testatorului, in
momentul mortii sale
- legatul universal este dispozitia testamentara care confera uneia sau mai multor persoane
vocatie la intreaga mostenire
-

legatul prezinta caracter universal in urmatoarele ipoteze:

1. legatul poarta asupra intregii mosteniri, chiar daca legatarul vine in concurs cu
mostenitorii legali rezervatari, care sunt indreptatiti la rezerva legala
-

in aceasta ipoteza, intalnim legatul asupra cotitatii disponibile

- un astfel de legat pastreaza caracterul universal, intrucat legatarul ar putea culege intreaga
mostenire si nu numai cotitatea disponibila, daca mostenitorii rezervatari nu pot sau nu vor sa
vina la mostenire, in limita rezervei legale
- pentru calificarea unui legat ca fiind universal, nu prezinta importanta emolumentul efectiv
cules, care poate fi reprezentat numai de o fractiune din mostenire, ci vocatia eventuala a
legatarului la intreaga mostenire

1. legatul universal este micsorat sau absorbit in intregime de legatele cu titlu particular
sau cu titlu universal si de datoriile sau sarcinile mostenirii
- legatul asupra ceea ce ramane dupa executarea legatelor cu titlu universal si/sau cu titlu
particular purta sub imperiul vechiului Cod civil denumirea de legatul prisosului (ramasitei)
-

aceasta denumire ar putea fi pastrata si sub imperiul NCC

1. legatul tuturor bunurilor mobile si imobile ale testatorului

1. legatul nudei proprietati a intregii mosteniri

- acest legat pastreaza caracterul universal, intrucat legatarul devine, la data deschiderii
mostenirii, nudul proprietar al intregii mosteniri, iar, la stingerea uzufructului, va dobandi
deplina proprietate a universalitatii succesorale

Legatul cu titlu universal

- legatul cu titlu universal = dispozitia testamentara care confera uneia sau mai multor
persoane vocatie la o fractiune a mostenirii
-

prin fractiune a mostenirii se intelege:


fie proprietatea unei cote-proprietati din mostenire

fie un dezmembramant al proprietatii asupra totalitatii sau asupra unei cote-parti din
mostenire
fie proprietatea sau un dezmembramant asupra totalitatii ori asupra unei cote-parti din
universalitatea bunurilor determinate dupa natura sau provenienta lor
- NCC nu mai retine in categoria legatelor cu titlu universal, legatul tuturor bunurilor
imobile, legatul bunurilor mobile, legatul unei fractiuni din toate bunurile imobile si legatul
unei fractiuni din toate bunurile mobile
-

in lumina dispozitiilor NCC, acestea vor fi calificate legate cu titlu particular

- ceea ce caracterizeaza legatul cu titlu universal este vocatia la o cota-parte din


universalitate, iar nu emolumentul efectiv cules de catre legatar
- legatarul cu titlu universal, avand vocatie la o fractiune din patrimoniul succesoral, nu va
profita de nevenirea la mostenire a altui legatar cu titlu universal, dar va profita de nevenirea
la mostenire a legatarului cu titlu particular sau a mostenitorului rezervatar, in masura in care
prezenta acestora la mostenire ar fi micsorat patrimoniul cu privire la care se calculeaza cota
legatarului cu titlu universal
-

legatul cu titlu universal poate imbraca si urmatoarele forme:


p legatul unei fractiuni din cotitatea disponibila a mostenirii

p legatul unei fractiuni din prisosul mostenirii (ceea ce ramane dupa executarea celorlalte
legate cu
titlu universal sau/si cu titlu particular)
p legatul nudei proprietati asupra unei fractiuni din mostenire

Legatul cu titlu particular

orice legat care nu este universal sau cu titlu universal este un legat cu titlu particular

- legatul cu titlu particular = acel legat care confera vocatie succesorala la unul sau mai
multe bunuri determinate, spre deosebire de legatul universal si cu titlu universal care confera
vocatie la o universalitate sau la o fractiune dintr-o universalitate
- spre deosebire de legatarul universal si cu titlu universal, legatarul cu titlu particular nu
raspunde, in principiu, de pasivul mostenirii
-

ceea ce intereseaza si in acest caz este vocatia la mostenire si nu emolumentul efectiv cules

sunt legate cu titlu particular urmatoarele:


legatul tuturor bunurilor imobile
legatul tuturor bunurilor mobile
legatul unei fractiuni din toate bunurile imobile
legatul unei fractiuni din toate bunurile mobile

legatul care are ca obiect bunuri imobile sau bunuri mobile, corporale, individual
determinate
sau de gen
- prin intermediul legatului cu titlu particular, poate fi transmis dreptul de proprietate
exclusiva sau comuna, nuda proprietate sau unele dezmambraminte ale dreptului de
proprietate
- legatarul are dreptul la fructele bunurilor mostenirii, acestea cuvenindu-i-se din ziua
deschiderii mostenirii sau din ziua in care legatul produce efecte in privinta sa, cu exceptia
cazului in care cel care a posedat bunurile ce constituie obiectul legatului a fost de bunacredinta
- bunul care constituie obiectul legatului cu titlu particular se preda insotit de accesoriile
sale, in starea in care acesta se gaseste la data deschiderii mostenirii
- legatarul cu titlu particular al unui bun individual determinat dobandeste proprietatea
acestuia de la data deschiderii mostenirii
- legatarul cu titlu particular al unor bunuri de gen este titularul unei creante asupra
mostenirii

- in ipoteza in care sarcina legatului cu titlu particular este excesiva (fara a depasi insa
valoarea bunurilor primite), legatarul are alegerea intre urmatoarele posibilitati:
pastreaza bunurile care au format obiectul legatului si executa sarcina
preda beneficiarului sarcinii bunurile primite cu titlu de legat, fiind liberat astfel de
executarea
modalitatii care afecteaza liberalitatea mortis causa
preda beneficiarului sarcinii valoarea bunurilor primite in temeiul legatului cu titlu
particular,
fiind astfel liberat, ca si in cazul precedent, de executarea sarcinii cu care a fost
grevata
liberalitatea mortis causa

legatul care are ca obiect bunurile mobile incorporale, precum o creanta


legatul prin care testatorul-creditor il iarta pe legatarul-debitor de o datorie (datoria
legatului se
stinge in momentul deschiderii mostenirii)
legatul unui fapt (posibil si licit), prin care mostenitorul universal sau cu titlu
universal este
obligat sa faca sau sa nu faca ceva, in favoarea legatarului cu titlu particular
legatul care are ca obiect mostenirea culeasa de testator, in calitate de succesor
universal sau cu
titlu universal, nelichidata pana la decesul acestuia
legatul nudei proprietati a unui sau unor bunuri individual determinate
legatul unui dezmembramant al unuia sau mai multor bunuri individual determinate
- legatul asupra unui dezmembramant al dreptului de proprietate nu poate fi decat cu titlu
universal sau cu titlu particular
-

legate cu titlu particular care prezinta o anumita specificacitate:

1. a.
-

Legatul rentei viagere sau al unei creante de intretinere

executarea legatului este datorata din ziua deschiderii mostenirii

1. b.

Legatul alternativ

- in cazul in care legatarului cu titlu particular i-a fost lasat fie un bun, fie altul, dreptul de
alegere revine celui tinut sa execute legatul, daca testatorul nu a conferit acest drept
legatarului sau unui tert

1. c.

Legatul bunului altuia

- situatia in care testatorul a dispus in favoarea legatarului cu titlu particular de un bun cert,
care nu-i apartine, nici in momentul intocmirii testatmentului, nici in momentul deschiderii
succesiunii
- problema validitatii acestui tip de legat se pune numai daca sunt intrunite urmatoarele doua
elemente:
testatorul nu are nici un drept, actual sau viitor, la data deschiderii mostenirii, asupra
bunului
obiectul legatului este reprezentat de un bun individual determinat (legatul avand ca
obiect
bunuri de gen este intrutotul valabil)
-

NCC distinge doua ipoteze:


p testatorul cunostea ca bunul de care a dispus nu ii apartine

- in aceasta ipoteza, legatul este valabil, intrucat se prezuma ca testatorul a impus


celor carora le
revine obligatia executarii testamentului, procurarea bunului si predarea acestuia
legatarului
- cel insarcinat cu executarea legatului are urmatoarele doua posibilitati:
va procura bunul si-l va preda legatarului, transferul dreptului de proprietate
operand la
data procurarii bunului si nu de la data deschiderii succesiunii

va plati legatarului o suma echivalenta cu valoarea bunului, raportata la


momentul
deschiderii succesiunii

p testatorul nu cunostea ca bunul de care a dispus nu-i apartine


- legatul va fi lovit de nulitate relativa, intrucat se prezuma ca, daca testatorul ar fi
cunoscut
realitatea, nu ar fi intocmit testamentul
- nulitatea legatului este atrasa de existenta erorii esentiale in care se afla testatorul
- dovada faptului ca testatorul a stiut sau nu ca bunul nu-i apartine trebuie realizata de
catre
legatarul interesat

1. d.

Legatul conjunctiv

- legatul cu titlu particular este considerat conjunctiv atunci cand testatorul a lasat, prin
acelasi testament un bun determinat individual sau generic mai multor legatari cu titlu
particular, fara a preciza partea fiecaruia
- daca unul dintre legatari nu vrea sau nu poate sa primeasca legatul, partea lui va profita
celorlalti legatari
- aceasta solutie devine aplicabila nu numai in ipoteza in care obiectul legatului conjunctiv
este reprezentat de un bun determinat individual sau generic, ci si in cazul in care obiectul
legatului este reprezentat de un dezmembramant al dreptului de proprietate
-

NCC nu a precizat care este cota ce se cuvine beneficiarilor

- apreciem ca acestia vor culege cote egale din bunul sau dreptul care formeaza obiectul
legatului conjunctiv, pana la proba contrara
- in lumina vechiului Cod civil, substitutia vulgara = dispozitia inserata intr-un testament,
prin care testatorul desemna alaturi de legatar si o a doua persoana care sa fie gratificata,
numai daca cea dintai nu accepta sa primeasca sau nu putea sa primeasca bunurile care
formau obiectul legatului
- in cazul legatului conjunctiv insa, testatorul instituie mai multi legatari, care vor culege
impreuna bunurile legate
-

in cazul substitutiei vulgare, desemnarea realizata de testator are caracter alternativ

in cazul legatului conjunctiv, desemnarea realizata de testator prezinta caracter cumulativ

1. e.
-

Legatul bunului indiviz

nu este reglementat intr-o maniera expresa

- problema legatului bunului indiviz se pune numai in ipoteza in care obiectul legatului este
reprezentat de un bun individual determinat aflat in indiviziune la data deschiderii mostenirii
-

trebuie sa distingem intre doua ipoteze:


testatorul a lasat legat cota sa ideala de drept asupra bunului determinat sau asupra unui

bun
determinat dintr-o universalitate, caz in care legatul este valabil, intrucat dreptul
asupra cotei ideale
din proprietatea unui bun determinat este un drept de proprietate individual, absolut si
exclusiv,
astfel incat fiecare coindivizar il poate transmite prin acte inter vivos sau mortis causa
- in aceasta ipoteza, locul testatorului-coindivizar este luat de legatarul cu titlu
particular, acesta
din urma fiind indreptatit, dupa caz:
" sa dobandeasca in natura, in proprietate exclusiva, o parte din bunul comun
" sa dobandeasca intregul bun comun, indemnizandu-i pe ceilalti copartasi in
mod
corespunzator
" sa primeasca valoarea corespunzatoare cotei sale din bunul comun, daca
acesta a fost
atribuit in natura altui coindivizar sau a fost vandut la licitatie

testatorul a lasat legat chiar bunul aflat in indiviziune si nu cota-parte ideala ce-i
revenea din acel
bun
- devin aplicabile, prin analogie, regulile statuate cu privire la legatul bunului altuia

- daca testatorul a dispus de intregul bun, stiind ca are drept numai la o cota-parte din
acesta,
legatul cu titlu particular va fi valabil, iar daca testatorul nu a dispus in cunostinta de
cauza,
crezand ca bunul ii apartine in exclusivitate, legatul in cauza va fi anulabil

1. B.

dupa modalitatile care le afecteaza:

legate pure si simple


legate cu termen
legate sub conditie
legate cu sarcina

Legatul pur si simplu


-

legatul este pur si simplu daca nu este afectat de o modalitate

- drepturile legatarului se dobandesc din momentul deschiderii mostenirii, independent de


momentul exercitarii dreptului de optiune succesorala sau de punerea acestuia in posesie

Legatul cu termen
- in cazul legatului afectat de un termen suspensiv, este amanata executarea acestuia pana la
implinirea termenului
- nasterea drepturilor legatarului coincide cu data deschiderii mostenirii, numai exercitiul
acestora fiind amanat pana la implinirea termenului
- in cazul legatului afectat de un termen extinctiv, legatarul isi poate exercita drepturile
succesorale din momentul deschiderii succesiunii, ca si in cazul legatului pur si simplu,
acestea incetand pentru viitor, la implinirea termenului

Legatul sub conditie


- in cazul conditiei suspensive, legatarul nu devine proprietar sau creditor de la data
deschiderii mostenirii, ci de la data indeplinirii conditiei pozitive sau neindeplinirii conditiei
negative

- indeplinirea conditiei suspensive produce efecte retroactive, legatarul devenind proprietar


sau creditor de la data deschiderii mostenirii
- inainte de indeplinirea conditiei suspensive (pendente conditione), legatarul poate lua
masuri conservatorii
- legatul devine caduc prin moartea legatarului, inainte de indeplinirea conditiei suspensive
care afecteaza legatul, daca aceasta avea un caracter pur personal
- drepturile legatarului sub conditie suspensiva nu se transmit catre propriii mostenitori,
daca acesta decedeaza inainte de implinirea conditiei
-

trebuie indeplinite doua conditii:

cea impusa de testator


cea legala de a supravietui pana la momentul realizarii evenimentului
- in cazul conditiei rezolutorii, drepturile legatarului iau nastere din momentul deschiderii
mostenirii, ca si in cazul legatului pur si simplu, indeplinirea conditiei atragand desfiintarea
retroactiva a legatului
- pendente conditione, legatul este transmisibil prin acte intre vii, iar in cazul decesului
legatarului, legatul se transmite succesorilor acestuia
- eveniente conditione (dupa indeplinirea conditiei), legatul se desfiinteaza retroactiv de la
data deschiderii mostenirii
- se desfiinteaza si drepturile succesorilor legatarilor, indiferent ca este vorba de o
transmisiune intre vii sau pentru cauza de moarte
- deficiente conditione (in cazul neindeplinirii conditiei), legatul se consolideaza definitiv,
ca si cum ar fi fost un legat pur si simplu

Legatul cu sarcina
-

sarcina este singura modalitate care afecteaza exclusiv liberalitatile

- aceasta reprezinta obligatia impusa de testator legatarului, constand in a da, a face sau a nu
face ceva
-

dupa acceptarea legatului, legatarul este obligat a indeplini sarcina impusa de testator

- neindeplinirea culpabila a sarcinii de catre legatar poate atrage revocarea judecatoreasca a


legatului
- neindeplinirea fortuita a sarcinii atrage revocarea numai daca, potrivit vointei testatorului,
eficacitatea legatului este conditionata de executarea sarcinii

asemanari intre sarcina si conditia rezolutorie:

nu afecteaza dobandirea dreptului asupra legatelor, acesta luand nastere din


momentul deschiderii
succesiunii, ca si in cazul legatului pur si simplu
nerealizarea sarcinii produce efecte retroactive, pana la momentul deschiderii
mostenirii
- spre deosebire insa, de conditia rezolutorie, neexecutarea sarcinii poate atrage executarea
silita si chiar revocarea judiciara a legatului

Sarcina prevazuta in interesul unui tert


- daca testatorul a prevazuta in testamentul sau o sarcina in favoarea unui tert, acesta a
realizat o stipulatie pentru altul, constituind in fapt o plata sau o liberalitate indirecta
- regulile capacitatii de a dispune, respectiv de a primi prin intermediul unui legat trebuie
analizate atat in raporturile stabilite intre testator si legatar, cat si in raporturile stabilite intre
testatorul-stipulant si tertul beneficiar
- cu titlu de exceptie de la regulile dreptului comun in materia capacitatii de a primi prin
liberalitati, este valabila sarcina stipulata in favoarea unei persoane viitoare (neconcepute) sau
nedeterminabile, cu conditia de a exista sau de a fi determinabila la data executarii sarcinii
- caducitatea sau revocarea judecatoreasca a unui legat grevat cu un legat-sarcina in
favoarea unui tert nu atrage (in principiu) ineficacitatea acestui din urma legat
- mostenitorii care beneficiaza de ineficacitatea legatului sunt obligati sa execute legatulsarcina

Sarcina prevazuta in interesul testatorului


-

testatorul poate stipula o sarcina, chiar in interesul sau personal

- in nici un caz, testatorul nu poate impune legatarului executarea unei obligatii in timpul
vietii celui dintai, intrucat testamentul este un act mortis causa, care-si produce efectele abia
la momentul mortii autorului sau
-

legatul inceteaza a mai fi liberalitate in limitele sarcinii

Sarcina prevazuta in interesul legatarului insusi

- daca sarcina a fost stipulata in interesul legatarului, suntem in prezenta unei liberalitati cu
afectatiune speciala
- spre deosebire de celelalte doua tipuri de sarcina, in acest ultim caz, legatul este pur
gratuit, chiar daca este afectat de o sarcina, ramanand insa revocabil pentru neexecutarea
acesteia

1. 4.

Ineficacitatea legatelor

- prin ineficacitatea legatelor, sunt desemnate ipotezele in care legatele nu-si produc efectele
juridice firesti, din cauze prevazute de lege
- constituie astfel de cauze: nulitatea, revocarea, caducitatea sau desfiintarea pentru
nerealizarea conditiei suspensive ori pentru indeplinirea conditiei rezolutorii

Revocarea legatelor
- revocarea legatelor poate fi emanatia vointei unilaterale a testatorului revocare voluntara
sau poate fi opera instantei de judecata revocare judecatoreasca

1. a.
-

Revocarea voluntara a legatelor

legatele sunt supuse dispozitiilor privind revocarea voluntara a testamentului

a. 1. Revocarea voluntara a testamentului


- posibilitatea revocarii testamentului de catre testatorul insusi rezulta din caracterul
revocabil al testamentului
- testatorul poate reveni oricand asupra vointei materializate in testament, acesta neputand
renunta la dreptul de a revoca dispozitiile sale testamentare
-

testatorul poate revoca testamentul, in tot sau numai in parte, expres sau tacit

a. 1. 1. Revocarea voluntara expresa a testamentului


- un testament nu poate fi revocat expres, in tot sau in parte, decat printr-un act autentic
notarial sau printr-un testament ulterior

p Revocarea voluntara expresa a testamentului printr-un act autentic notarial


- nu este necesar ca acesta sa respecte conditiile speciale de forma ale testamentului,
nefiind un act
de ultima vointa

p Revocarea voluntara expresa a testamentului printr-un testament ulterior


- validitatea revocarii nu este afectata de faptul ca testamentul revocator are o alta
forma decat
testamentul revocat
- in mod necesar insa, testamentul revocator trebuie sa respecte, in afara de conditiile
generale de
validitate, conditiile de forma ale unui testament
- indiferent ca este realizata prin testament sau prin act autentic notarial, revocarea
voluntara
expresa nu trebuie exprimata in termeni sacramentali
- revocarea expresa a testamentului, facuta printr-un act autentic notarial sau printr-un
testament
autentic se va inscrie de indata de catre notar in registrul notarial national tinut in
format
electronic, in care sunt inscrise testamentele autentice

a. 2. Revocarea voluntara tacita a testamentului


- rezulta indirect, insa neindoielnic, din anumite acte sau fapte ale testatorului sau cunoscute
de aceesta si nu din declaratia sa expresa de vointa
-

doua cazuri de revocare tacita a testamentului

distrugerea, ruperea sau stergerea testamentului olograf

- testamentul autentic poate fi revocat tacit numai pentru contrarietatea si


incompatibilitatea
dispozitiilor testamentului anterior, cu cele ale unui testament ulterior
- in cazul in care testamentul olograf este sters, trebuie sa distingem intre urmatoarele
situatii:
testamentul olograf contine mai multe dispozitii si numai una dintre acestea este
stearsa
testamentul olograf contine o singura dispozitie si aceasta este stearsa
- daca prin stergere se realizeaza o modificare a testamentului, revocarea acestuia
intervine numai in
masura in care modificarile realizate astfel nu sunt semnate de catre testator
- modificarile aduse unui testament prin stergere si semnate de catre testator nu atrag
revocarea
testamentului
- revocarea testamentului olograf intervine, in ipoteza in care distrugerea, ruperea sau
stergerea
acestuia este realizata de catre o alta persoana decat testatorul, numai daca sunt
intrunite in mod
cumulativ urmatoarele doua conditii:
" testatorul cunoaste despre distrugerea, ruperea sau stergerea testamentului
olograf
" testatorul este in masura sa refaca testamentul olograf
- in concluzie, revocarea testamentului olograf prin distrugere, rupere sau stergere,
intervine numai
daca sunt intrunite in mod cumulativ urmatoarele conditii:
testamentul distrus este olograf
distrugerea testamentului este realizata de testator sau de catre o terta persoana, insa cu
stiinta celui dintai si cu conditia ca acesta sa fie in masura sa il refaca
distrugerea testamentului, indiferent ca este realizata de testator sau de o terta persoana in
conditiile legii, este voluntara
distrugerea testamentului este efectiva

testatorul indeplineste la data distrugerii, conditiile de capacitate si vointa (capacitate


deplina de exercitiu si vointa sa fie libera si neviciata)

contrarietatea sau incompatibilitatea dintre dispozitiile testamentului ulterior si ale celui


anterior
- pentru a opera acest caz de revocare tacita trebuie indeplinite urmatoarele conditii:
testamentul nou intocmit trebuie sa se conformeze urmatoarelor exigente:
sa respecte conditiile de forma cerute de lege pentru diferitele forme
testamentare
testatorul sa aiba capacitatea de a testa
consimtamantul testatorului sa fie neviciat
testamentul nou intocmit sa nu contina revocarea testamentului anterior, pentru ca,
intr-o
astfel de situatie, ne aflam in prezenta unei revocari exprese si nu se mai pune
problema
contrarietatii sau incompatibilitatii noilor dispozitii testamentare
testamentul anterior sa contina dispozitii contrare sau incompatibile cu cele ale
testamentului ulterior
- nu se justifica revocarea tacita a testamentului, in ipotezele in care, prin testamentul
ulterior intocmit de testator, care nu contine dispozitii contrare sau incompatibile cu cele ale
testamentului anterior intocmit, se micsoreaza numai emolumentul efectiv cules
-

se impun analizate urmatoarele ipoteze:

a. printr-un testament ulterior, sunt instituite legate cu titlu universal sau cu titlu particular, iar
printr-un testament anterior este instituit un legat universal
- nu intervine revocarea legatului universal anterior, intrucat nu exista contrarietate intre
acesta si legatele ulterior instituite

b. printr-un testament ulterior, este instituit un legat universal, iar printr-un testament anterior,
sunt instituite legate cu titlu universal sau cu titlu particular

- testamentul ulterior, care instituie un legat universal, este contrar testamentului anterior,
care instituie un legat cu titlu particular si mai ales cu titlu universal

c. prin testamente succesive, aceeasi persoana este desemnata legatar, caz in care, in principiu,
testamentul ulterior il revoca pe cel anterior

d. calitatea de dobanditor, prin acte inter vivos si cu titlu oneros, al unui bun imobil este
compatibila cu calitatea de legatar universal sau cu titlu universal, iar actul de dispozitie, fiind
cu titlu oneros, nu este supus reductiunii pentru depasirea cotitatii disponibile

e. calitatea de donatar, de asemenea, nu este incompatibila cu cea de legatar universal sau cu


titlu universal, insa in acest caz, actul de dobandire a proprietatii, fiind o liberalitate, este
supus reductiunii pentru depasirea cotitatii disponibile

a. 3. Revocarea voluntara a legatelor

NCC reglementeaza urmatoarele doua cauze ale revocarii voluntare tacite a legatului:

orice instrainare a bunului ce constituie obiectul unui legat cu titlu particular, consimtita
de catre
testator, chiar daca instrainarea este afectata de modalitati
- pentru ca instrainarea bunului legat sa atraga revocarea legatului, trebuie indeplinite o
serie de
conditii:
in privinta legatului care se revoca:
- legatul sa fie cu titlu particular
- legatul sa aiba ca obiect bunuri individual determinate, corporale sau
incorporale, sau
bunuri de gen individualizate
in privinta actului de instrainare:
- instrainarea trebuie sa fie voluntara

- instrainarea trebuie sa fie reala si efectiva (se admite ca atrage revocarea


legatului cu
titlu particular antecontractul de vanzare-cumparare, desi acesta nu este
translativ de
proprietate, intrucat revocarea este atrasa de manifestarea, chiar si
indirecta, a vointei
de a instraina si nu de transferul dreptului de proprietate)
- instrainarea trebuie sa fie cel putin partiala
- instrainarea poate fi afectata de modalitati
- cu titlu de exceptie, revocarea legatului este afectata de o instrainare ineficace a bunului
legat (adica revocarea nu mai opereaza, legatul producandu-si efectele), in urmatoarele doua
situatii:
nulitatea instrainarii este atrasa de incapacitatea sau vicierea consimtamantului
testatorului
instrainarea reprezinta o donatie in favoarea beneficiarului legatului si nu s-a facut sub
conditii
sau cu sarcini substantial diferite de acelea care afecteaza legatul

distrugerea voluntara de catre testator a bunului ce constituie obiectul legatului cu titlu


particular
- distrugerea bunului legat atrage revocarea legatului
- daca bunul legat este distrus involuntar de catre testator sau daca acesta este distrus de
o terta
persoana, cu sau fara voia testatorului, ori daca bunul a pierit fortuit in timpul vietii
testatorului nu
intervine revocarea legatului, ci caducitatea acestuia
- pentru a interveni revocarea legatului, este necesar sa fie intrunite in mod cumulativ
urmatoarele
conditii:
p bunul care formeaza obiectul legatului cu titlu particular sa fie distrus
p distrugerea acestuia sa fie voluntara

p distrugerea acestuia sa fie realizata de catre testator

a. 4. Retractarea revocarii voluntare a testamentului


- testatorul poate reveni asupra revocarii testamentare indiferent ca aceasta a fost expresa
sau tacita
- dispozitia revocatorie poate fi retractata in mod expres prin act autentic notarial sau prin
testament
-

retractarea dispozitiilor revocatorii poate fi numai expresa, desi revocarea poate fi si tacita

- pentru a opera retractarea revocarii tacite, este necesara realizarea unui nou testament, in
una din formele reglementate de lege, cu respectarea conditiilor de fond si de forma specifice
- retractarea dispozitiilor revocatorii inlatura efectele revocarii, reinviind dispozitiile
testamentare revocate, astfel incat actul de ultima vointa a testatorului isi produce efectele
- in mod exceptional insa, revocarea se mentine, actul de ultima vointa sau legatul devenind
ineficace, in urmatoarele doua cazuri:
testatorul si-a manifestat vointa in sens contrar
intentia contrara a testatorului rezulta din imprejurari concrete
- retractarea unei dispozitii revocatorii facuta printr-un act autentic notarial sau printr-un
testament autentic se va inscrie de indata de catre notar in registrul national notarial

1. b.

Revocarea judecatoreasca a legatelor

- in principiu, revocarea judecatoreasca a legatului intervine in aceleasi cazuri ca si


revocarea donatiei
- nu se regaseste insa, printre cazurile de revocare judecatoreasca a legatelor, una dintre
cauzele care atrage revocarea donatiei refuzul de alimente
- actul de ultima vointa poate fi revocat pe cale judecatoreasca, in ipoteza in care legatarul
se face vionvat de injurii grave la adresa memoriei testatorului
-

constituie cauze de revocare judecatoreasca a legatelor:

neindeplinirea culpabila a sarcinii de catre legatar


ingratitudinea legatarului

b. 1. Revocarea judecatoreasca a legatului pentru neindeplinirea sarcinii

- testatorul poate institui in cuprinsul testamnetului anumite sarcini, in limita acestora


testamentul fiind un act sinalagmatic, sub conditie rezolutorie
-

neindeplinirea culpabila a sarcinilor care greveaza legatul poate atrage revocarea acestuia

- neindeplinirea fortuita a sarcinii poate atrage revocarea numai daca eficacitatea legatului
este conditionata de executarea sarcinii
- revocarea legatului pentru neindeplinirea sarcinii nu trebuie confundata cu executarea
silita a sarcinii
- orice persoana interesata, precum tertul beneficiar al sarcinii, creditorii acestuia sau
executorul testamentar, poate cere instantei de judecata executarea silita a sarcinii, in timp ce
revocarea legatului pentru neindeplinirea sarcinii poate fi ceruta, numai de anumite persoane
si numai daca se datoreaza, in principiu, culpei legatarului si nu cazului fortuit sau fortei
majore
- actiunea in revocarea judecatoreasca a legatului poate fi introdusa de catre mostenitorii
testatorului care beneficiaza de dreptul de acrescamant
- dreptul la actiunea in revocarea judecatoreasca a legatului se prescrie in termen de 1 an de
la data la care sarcina trebuie executata
- acest termen este de prescriptie extinctiva, astfel incat acesta este susceptibil de
suspendare, intrerupere si repunere in termen
- instanta de judecata este chemata sa aprecieze daca neexecutarea sarcinii este suficient de
grava, incat sa justifice revocarea testamentului
- instanta poate dispune, de la caz la caz, fie revocarea totala a legatului, fie revocarea
numai partiala a acestiua, fie poate acorda un termen de gratie, in caz de intarziere in
executarea sarcinii

b. 2. Revocarea judecatoreasca a legatului pentru ingratitudine


- legatul este revocat pentru ingratitudine, daca legatarul a savarsit una dintre urmatoarele
fapte:
in timpul vietii testatorului:
a atentat la viata testatorului, a unei persoane apropiate lui, sau, stiind ca altii
intentioneaza sa
atenteze, nu l-a instiintat

s-a facut vionvat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave, fata de testator
dupa moartea testatorului, s-a facut vinovat de injurii grave la adresa memoriei
acestuia
- singura cauza de ingratitudine propriu-zisa este ultima, intrucat numai aceasta fapta este
savarsita dupa moartea testatorului
- dreptul la actiunea in revocarea judecatoreasca a legatului se prescrie in termen de un an
de la data la care mostenitorul a cunoscut fapta de ingratitudine
- acest termen este de prescriptie extinctiva, astfel incat este susceptibil de suspendare,
intrerupere si repunere in termen

1. 5.

Caducitatea legatelor

- caducitatea = cauza de ineficacitate a legatului care se datoreaza unor imprejurari


ulterioare intocmirii testamentului si independente de vointa testatorului si care impiedica
executarea legatului
- spre deosebire de nulitate, care este determinata de cauze anterioare sau concomitente
incheierii actului, caducitatea este determinata de cauze ulterioare
-

caducitatea se deosebeste de revocarea voluntara a legatelor

- spre deosebire de revocarea voluntara a legatelor, care intervine ca urmare a vointei


testatorului, caducitatea se produce independent si chiar impotriva vointei acestuia

1. A.

Cauzele caducitatii

legatarul nu mai este in viata la data deschiderii mostenirii


legatarul este incapabil de a primi legatul, la data deschiderii mostenirii
legatarul este nedemn
legatarul renunta la legat
legatarul decedeaza inaintea implinirii conditiei suspensive ce afecteaza legatul, daca
acesta avea
un caracter pur personal

bunul care formeaza obiectul legatului cu titlu particular a pierit in totalitate din
motive care nu
tin de vointa testatorului, in timpul vietii testatorului sau inaintea implinirii conditiei
suspensive
care afecteaza legatul

a. Legatarul nu mai este in viata la data deschiderii mostenirii


- retinerea de catre legiuitor a acestei cauze de caducitate este determinata de caracterul
intuitu persoane al testamentului
- intrucat testamentul prezinta caracter personal, mostenitorii legatarului decedat la data
deschiderii mostenirii testatorului nu au nici un drept asupra legatului
- nici de reprezentare nu se pot prevala mostenitorii legatarului, decedat la data deschiderii
mostenirii, intrucat aceasta institutie de drept caracterizeaza numai mostenirea legala
- in cazul in care, prin testament, au fost instituiti mai multi legatari si numai unul dintre
acestia este decedat la data deschiderii mostenirii testatorului, soarta celorlalte legate nu este
influentata, ele fiind culese de catre legatarii instituiti si care se afla in viata
- suntem in prezenta caducitatii si in ipoteza in care legatarul moare in acelasi timp cu
testatorul

b. Legatarul este incapabil de a primi legatul, la data deschiderii mostenirii


- incapacitatea legatarului de a primi trebuie apreciata, raportat la momentul deschiderii
mostenirii si nu la momentul intocmirii testamentului
- daca incapacitatea legatarului exista la momentul intocmirii testamentului, acesta este nul,
si nu caduc
- spre exemplu, legatarul persoana juridica fara scop lucrativ isi schimba obiectul de
activitate, astfel incat bunul legat nu mai corespunde acestuia

c. Legatarul este nedemn


- nedemnitatea este o conditie generala a dreptului de a mosteni, caracterizand atat
mostenirea legala, cat si mostenirea testamentara
- nedemnitatea atrage caducitatea legatului numai in masura in care defunctul nu l-a iertat pe
nedemn

- daca nedemnul a fost iertat de catre defunct in conditiile legii, legatul dispus in favoarea
acestuia nu devine caduc
-

este adevarat insa ca acesta poate fi revocat pentru ingratitudine

d. Legatarul renunta la legat


- numai renuntarea legatarului la legat, dupa deschiderea mostenirii, si nu neacceptarea
legatului, atrage caducitatea acestuia
- ca si mostenitorul legal, legatarul are dreptul de a opta cu privire la succesiunea care i se
cuvine, in sensul de a o accepta sau repudia
- daca legatarul renunta la legat, dupa deschiderea mostenirii si in conditiile legii, legatul
devine caduc
- ineficacitatea legatului nu intervine, in ipoteza in care legatarul nu renunta la legat, dar nici
nu-l accepta, devenind strain fata de acesta

e. Legatarul decedeaza inaintea implinirii conditiei suspensive ce afecteaza legatul, daca


acesta avea un caracter pur personal
- legatul afectat de o conditie suspensiva cu caracter pur personal devine caduc, daca
legatarul moarte dupa deschiderea mostenirii, dar mai inainte de indeplinirea conditiei
suspensive

f. Bunul care formeaza obiectul legatului cu titlu particular a pierit in totalitate din
motive care nu tin de vointa testatorului, in timpul vietii testatorului sau inaintea
implinirii conditiei suspensive care afecteaza legatul

pieirea bunuli atrage caducitatea legatului daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:

legatul sa fie cu titlu particular si sa aiba ca obiect bunuri corporale, certe, individual
determinate
bunul sa fi pierit in totalitate
pieirea sa aiba loc in timpul vietii testatorului sau inaintea implinirii conditiei
suspensive care

afecteaza legatul
pieirea bunului intervine din motive care nu tin de vointa testatorului

1. 6.

Regimul legatului sarcina

- caducitatea sau revocarea judecatoreasca a unui legat grevat cu un legat-sarcina in


favoarea unui tert nu atrage ineficacitatea acestui din urma legat
- mostenitorii care beneficiaza de ineficacitatea legatului sunt obligati sa execute legatulsarcina
-

ca regula, caducitatea legatului principal nu atrage caducitatea legatului secundar

- in mod exceptional insa, caducitatea legatului principal atrage ineficacitatea legatului


secundar daca bunul care formeaza obiectul legatului principal, cu titlu particular, a pierit in
totalitate, din motive care nu tin de vointa testatorului, in timpul vietii testatorului sau inaintea
implinirii conditiei suspensive care afecteaza legatul

1. 7.

Consecintele ineficacitatii legatelor

- ineficacitatea legatului din cauza nulitatii, revocarii, caducitatii ori desfiintarii pentru
nerealizarea conditiei suspensive ori pentru indeplinirea conditiei rezolutorii profita
mostenitorilor ale caror drepturi succesorale au fost micsorate sau, dupa caz, inalturate prin
existenta legatului sau care aveau obligatia sa execute legatul
-

persoanele care vor beneficia de ineficacitatea legatelor sunt:

mostenitorii legali
legatarii universali
legatarii cu titlu universal
- suntem in prezenta ineficacitatii legatului conjunctiv daca sunt intrunite cumulativ
urmatoarele conditii:
exista o pluralitate de legatari cu titlu particular
legatul are ca obiect acelasi bun ori drept
partea fiecaruia dintre colegatari sa nu fi fost determinata de catre testator

legatul devine ineficace fata de unul sau mai multi colegatari si nu fata de toti colegatarii
-

de ineficacitatea legatului conjunctiv beneficiaza colegatarul/ii

DEZMOSTENIREA

NCC o reglementeaza pentru prima data in sistemul nostru de drept

NCC foloseste termenul de dezmostenire in locul celui de exheredare

- dezmostenirea dispozitia testamentara, prin care testatorul ii inlatura de la mostenire, in


tot sau in parte, pe unul sau mai multi dintre mostenitorii sai legali
- testatorul are liberalitatea de a dezmosteni, exclusiv dupa bunul sau plac, orice mostenitor
legal
-

mostenitorii nerezervatari pot fi dezmosteniti in totalitate

mostenitorii rezervatari pot fi dezmosteniti numai in limita cotitatii disponibile

acestia vor culege numai rezerva succesorala

desi dezmosteniti, mostenitorii legali au urmatoarele drepturi:

sa ceara anularea sau constatarea nulitatii dispozitiilor testamentare


sa ceara revocarea judecatoreasca a legatelor
sa ceara constatarea caducitatii legatelor
mostenitorii nerezervatari dezmosteniti au posibilitatea sa ceara reductiunea liberalitatilor
excesive
sa ceara inventarierea si luarea masurilor speciale de conservare a bunurilor succesorale
sa li se comunice de catre notarul public masurile de conservare luate
sa fie citati la dezbaterea mostenirii, chiar daca nu sunt mostenitori rezervatari si prin legate
a fost epuizata intreaga mostenire a defunctului

1. 1.

Felurile dezmostenirii

directa
indirecta
- dezmostenirea este directa atunci cand testatorul dispune prin testament inlaturarea de la
mostenire a unuia sau mai multor mostenitori legali
-

poate fi totala sau partiala

- daca dezmostenirea directa vizeaza toti mostenitorii legali nerezervatari ai testatorului,


aceasta este totala
- daca dezmostenirea directa vizeaza unul sau mai multi mostenitori legali nerezervatari sau
unul, mai multi sau toti mostenitorii rezervatari, ea este partiala
- exemplu: daca defunctul are un singur copil, pe care il dezmosteneste si nu instituie
legatari, acesta va culege din mostenire si nu intreaga mostenire pe care ar fi putut-o culege
daca nu ar fi fost dezmostenit; cealalta jumatate revine mostenitorilor legali subsecventi

dezmostenirea este indirecta atunci cand testatorul instituie unul sau mai multi legatari

testatorul nu precizeaza expres faptul dezmostenirii

- exemplu: testatorul desemneaza un legataru universal sau doi legatari cu titlu universal
fiecare pentru o cota de din mostenire
- daca legatul prin care este realizata dezmostenirea indirecta devine ineficace, se pune
problema in ce masura ineficacitatea legatului influenteaza dezmostenirea
- daca intentia testatorului a fost numai aceea de a crea o preferinta legatarului fata de
mostenitorii legali, ineficacitatea legatului lipseste de efecte si dezmostenirea, mostenitorii
legali venind la mostenire in ordinea stabilita de legiuitor
- daca intentia testatorului a fost aceea ca dezmostenirea sa opereze neconditionat,
independent de soarta legatului, ineficacitatea acestuia nu influenteaza dezmostenirea, astfel
incat mostenitorii legali ai testatorului vor fi considerati dezmosteniti, iar mostenirea acestuia
va deveni vacanta

1. 2.

Efectele dezmostenirii

A. la mostenire, in concurs cu clasele de mostenitori, vine si sotul supravietuitor


-

este dezmostenit numai sotul supravietuitor

este dezmostenita numai o ruda a defunctului (mostenitor rezervatar)

Dezmostenirea numai a sotului supravietuitor


- in acest caz, mostenitorii din clasa cu care acesta vine in concurs culeg partea din
mostenire ramasa dupa atribuirea cotei cuvenite sotului supravietuitor ca urmare a
dezmostenirii
- rezeva succesorala a acestuia, pe care o va culege in cazul in care este dezmostenit, este de
din cota pe care ar fi cules-o, daca nu ar fi fost dezmostenit
-

in caz de dezmostenire, cota sotului supravietuitor va fi de:

1/8 din mostenire, in concurs cu clasa I de mostenitori legali, restul de 7/8 cuvenindu-se
descendentilor
1/6 din mostenire in concurs cu intreaga clasa a doua de mostenitori legali
din mostenire, in concurs cu ascendentii privilegiati sau cu colateralii privilegiati
3/8 din mostenire, in concurs cu clasa a treia sau a patra de mostenitori legali

Dezmostenirea unei rude a defunctului (mostenitor rezervatar), care vine la mostenire, in


concurs cu sotul supravietuitor (nedezmostenit)
-

exemple:

defunctul are sot supravietuitor si trei copii, pe unul dintre acestia din urma dezmostenindu-l
expres prin testament. Mostenirea defuncutului va fi impartita astfel:
sotul supravietuitor va culege din mostenire
fiul dezmostenit va culege cota de 1/8 (adica din cota de )
cei doi descenenti ai defunctului nedezmosteniti vor culege impreuna cota de 5/8 din
mostenire, adica, fiecare dintre ei, cota de 10/16

defunctul are sot supravietuitor si parini, numai pe unul dintre acestia din urma
dezmostenindu-l. Mostenirea va fi impartita dupa cum urmeaza:
sotul supravietuitor va culege din mostenire
parintele dezmostenit va culege 1/8 din mostenire (adica din cota de , care i s-ar fi
cuvenit daca nu ar fi fost dezmostenit)

celalalt parinte va culege cota de 3/8 din mostenire

1. Mostenitorii din cele patru clase vin la mostenire singuri, fara concursul sotului
supravietuitor

este dezmostenita o ruda a defunctului din categoria mostenitorilor rezervatari


- daca defunctul are doi copii si numai pe unul dintre acestia il dezmostenteste, cotele care
se cuvin acestora sunt urmatoarele:
din mostenire pentru copilul dezmostenit
din mostenire pentru celalalt copil al defunctului

este dezmostenita o ruda a defunctului din categoria mostenitorilor nerezervatari


- mostenitorul legal nerezevatar, dezmostenit este inlaturat de la mostenire, cota acestuia
cuvenindu-se, dupa caz, comostenitorilor sau mostenitorilor subsecventi

1. 3.

Nulitatea dezmostenirii

cauzele care atrag nulitatea contractului, atrag in egala masura si nulitatea dezmostenirii

- termenul de prescriptie a actiunii in anulabilitate curge de la data la care cei dezmosteniti


au luat cunostinta de dispozitia testamentara prin care au fost inlaturat de la mostenire, dar nu
mai devreme de data deschiderii mostenirii
-

acesta nu poate incepe sa curga mai devreme de data deschiderii mostenirii

EXECUTIA TESTAMENTARA

- executia testamentara priveste modalitatile in care vor fi aduse la indeplinire dispozitiile


unui testament
-

obligatia de a executa testamentul revine mostenitorilor legali sau legatarului universal

- numirea executorului se poate face numai prin testament dupa regulile de desemnare a
legatarului
- similar, revocarea unui executor testamentar se realizeaza, in general, dupa aceleasi reguli
ca si revocarea testamentului
- executorul testamentar poate fi desemnat si de catre un tert, indicat de catre dispunator prin
testament, spre deosebire de legatar care nu poate fi desemnat decat de catre dispunator
- executorul testamentar nu beneficiaza de bunurile dispunatorului, ci numai pune in
executare ultima vointa a acestuia din urma
- executorul poate fi orice persoana, care are deplina capacitate de exercitiu, la data
deschiderii mostenirii
- executorul testamentar care este capabil de a primi de la testator, poate beneficia de un
legat remuneratoriu
- poate avea calitatea de executor testamentar si notarul public, in masura in care nu este
investit in cauza cu desfasurarea procedurii succesorale notariale
-

poate fi desemnat in calitate de executor si un avocat

- nu poat dobandi calitatea de executor testamentar persoana pusa sub interdictie sau
minorul, chiar daca acestia ar avea incuviintarea reprezentantului lor legal si autorizarea
instantei de tutela
- testatorul poate desemna, in vederea aducerii la indeplinire a dispozitiilor sale de ultima
vointa, unul sau mai multi executori
-

executorii testamentari pot avea:

atributii conjunctive, caz in care oricare dintre ei poate pune in executie, in totalitate,
dispozitiile testamentare
atributii divizate, caz in care fiecare dintre acestia trebuie sa indeplineasca in totalitate
propriile atributii
atributii subsidiare, pentru ipoteza in care primul executor desemnat nu poate sa nu vrea sa
accepte aceasta insarcinare
- puterile executorului testamentar pot fi exercitate de la data acceptarii misiunii prin
declaratie autentica notariala
- si renuntarea la misiunea executiei testamentare trebuie realizata tot in forma autentica
notariala

1. 1.

Natura juridica a executiei testamentare

- NCC determina natura juridica a executiei testamentare, dispunand in sensul ca:


Executorul testamentar raspunde ca un mandatar in legatura cu executarea dispozitiilor
testamentare
-

asemanari:

similar mandatarului, executorul testamentar are libertatea de a accepta (numai expres,


insa) sau de
a refuza misiunea
ca si mandatul, executia testamentara are, in principiu, caracter gratuit, gratuitatea fiind
numai de
natura acesteia si nu de esenta ei. In consecinta, executorul poate pretinde remunerarea
serviciilor
prestate, numai daca testatorul a dispus in acest sens sau daca acesta este un
profesionist
executorului testamentar ii revin, in principiu, aceleasi obligatii ca si mandatarului, si
anume:
obligatia de a indeplini mandatul
obligatia de a da socoteala
obligatia de a raspunde pentru faptele persoanei substituite fara drept
obligatia de a raspunde pentru culpa in eligendo, daca a fost autorizat sa-si substituie o alta
persoana in indeplinirea sarcinii executiei
executorul beneficiaza de aceleasi drepturi ca si mandatarul:
dreptul de a fi dezdaunat pentru cheltuielile prilejuite de executarea testamentului
dreptul de a primi remuneratia cuvenita, daca s-a stipulat astfel in testament
ca si mandatul de drept comun, mandatul testamentar este conferit, in principiu, in
considerarea
persoanei executorului (intuitu personae), astfel incat moartea acestuia, la data deschiderii
mostenirii, atrage caducitatea executiei testamentare, iar moartea acestuia in timpul
executiei atrage
incetarea misiunii sale

deosebiri:
mandatul testamentar este un act solemn, imbracand una dintre formele testamentare,

spre
deosebire de mandatul de drept comun, care este, de regula un act consensual
mandatul testamentar imprumuta caracterul mortis causa al testamentului, producand
efecte de la
data mortii testatorului, spre deosebire de mandatul de drept comun, care, fiind un act
inter vivos,
produce efecte in timpul vietii mandantului si inceteaza, de regula, la moartea acestuia
atributiile executorului testamentar, precum si durata maxima a acestora sunt stabilite
prin lege, in
timp ce atributiile mandatarului de drept comun sunt stabilite de catre mandant
executorul testamentar nu poate renunta la executie, decat in forma unei declaratii
autentice
notariale, spre deosebire de mandatarul de drept comun care poate oricand renunta la
mandat,
notificand mandantului renuntarea sa

1. 2.

Atributiile executorului testamentar

- executorul testamentar are dreptul sa administreze patrimoniul succesoral pe o perioada de


cel mult 2 ani de la data deschiderii mostenirii, chiar daca testatorul nu i-a conferit in mod
expres acest drept
- prin testament, dreptul de administrare poate fi restrans doar la o parte din patrimoniul
succesoral sau la un termen mai scurt
- acest termen poate fi prelungit de instanta de judecata, pentru motive temeinice, prin
acordarea unor termene succesive de cate un an
-

atributii:

sa ceara punrea sigiliilor daca printre mostenitori sunt si minori, persoane puse sub
interdictie sau disparute

sa staruie in vederea realizarii inventarului bunurilor mostenirii, in prezenta sau cu citarea


mostenitorilor
sa ceara instantei incuviintarea vanzarii bunurilor, in lipsa de sume suficiente pentru
executarea legatelor. Instanta va putea incuviinta vanzarea imobilelor succesorale, numai daca
nu exista mostenitori rezervatari.
va depune diligente pentru executarea testamentului, iar in caz de contestatie pentru a apara
validitatea sa
va plati datoriile mostenirii, daca a fost imputernicit in acest sens prin testament. In lipsa
unei asemenea imputerniciri, executorul testamentar va putea achita datoriile mostenirii,
numai cu incuviintarea instantei de judecata.
va incasa creantele mostenirii
daca a fost abilitat de catre teststator, executorul testamentar poate proceda la partajarea
bunurilor succesorale, partajul astfel realizat producand efecte numai daca proiectul prezentat
de catre executor a fost aprobat de catre toti mostenitorii. Pentru a putea sa-si exercite
atributiile conferite de lege, este necesar ca executorul testamentar sa fie citat in cadrul
procedurii succesorale notariale, alaturi de mostenitorii legali si de legatari.

1. 3.

Transmiterea executiei testamentare

puterile executorului testamentar nu pot fi transmise

- in mod exceptional insa, misiunea executorului testamentar numit in considerarea unei


functii determinate poate fi preluata de catre persoana care preia acea functie

1. 4.

Incetarea executiei testamentare

1. A.

Cazurile de incetare a excutiei testamentare

prin indeplinirea sau imposibilitatea aducerii la indeplinire a misiunii primite


prin renuntare in forma unei declaratii autentice notariale
prin decesul excutorului testamentar
prin punerea sub interdictie judecatoreasca a executorului testamentar

prin revocarea de catre instanta a executorului testamentar care nu isi indeplineste misiunea
ori o
indeplineste in mod necorespunzator
prin expirarea termenului in care se exercita dreptul de administrare, afara de cazul in care
instanta decide prelungirea termenului
- in caz de pluralitate de executori, executia inceteaza pentru cauzele enumerate mai sus,
diferit, dupa cum functiile atribuite acestora sunt conjunctive sau divizate
- in ipoteza atributiilor conjunctive, executia testamentara inceteaza, numai daca niciunul
dintre executori nu poate continua, pentru cauzele aratate mai sus, sarcina incredintata de
testator
- daca atributiile executorilor au fost divizate, executia testamentara inceteaza pentru fiecare
in parte

1. B.

Obligatia de a da socoteala si raspunderea executorului testamentar

- la sfarsitul fiecarui an si la incetarea misiunii sale, executorul testamentar este obligat sa


dea socoteala succesorilor universali pentru gestiunea sa, chiar daca nu exista mostenitori
rezervatari
-

aceasta obligatie se transmite mostenitorilor executorului, in cazul mortii acestuia

- pentru ipoteza in care durata dreptului de administrare este de 2 ani si nu intervine nicio
prelungire a acestuia, iar misiunea nu este indeplinita mai inainte de acest termen, executorul
testamentar da socoteala de doua ori: o data dupa trecerea primului an, iar o data la incetarea
misiunii sale
- in cazul in care executorul testamentar nu indeplineste aceasta obligatie, va interveni
raspunderea acestuia, raspundere sub forma daunelor-interese pentru orice culpa comisa in
executarea testamentului
- executorul testamentar raspunde ca un mandatar in legatura cu executarea dispozitiilor
testamentare
-

diligenta acestuia va fi apreciata diferit

- in cazul in care a primit remuneratie, diligenta executorului testamentar va fi apreciata mai


sever, iar in cazul in care nu a primir remuneratie, culpa acestuia va fi apreciata mai putin
sever
- in nici un caz executorului nu-i va fi angajata raspunderea pentru pieirea fortuita a
bunurilor detinute in vederea executarii testamentului

- in ipoteza pluralitatii de executori testamentari, raspunderea acestora este solidara, cu


exceptia cazului in care testatorul le-a impartit atributiile si fiecare dintre ei s-a limitat la
misiunea incredintata
-

executorul testamentar are urmatoarele drepturi:

dreptul de a pretinde restituirea cheltuielilor facute, din propriul patrimoniu, cu executarea


testamentului
dreptul de a pretinde repararea prejudiciilor cauzate de executarea testamentului
dreptul de a fi remunaerat pentru indeplinirea misiunii sale, in ipoteza in care testatorul a
dispus astfel
Capitol III
Limitele dreptului de a dispune asupra mostenirii

oprirea actelor juridice asupra mostenirii nedeschise

oprirea substitutiilor fideicomisare graduale si vesnice

oprirea liberalitatilor care incalca rezerva succesorala

1. 1.

Oprirea actelor juridice asupra mostenirii nedeschise:

- actele juridice asupra mostenirii nedeschise sunt prohibite de lege, fiind lovite de nulitate
absoluta
- acte juridice asupra mostenirii nedeschise orice act juridic, bilateral sau unilateral, cu
titlu oneros sau cu titlu gratuit, prin care se accepta sau se renunta la o mostenire nedeschisa
sau se instraineaza ori se promite instrainarea unor drepturi eventuale asupra acesteia,
indiferent ca mostenirea nedeschisa apartine unui contractant sau unei terte persoane

1. A.

Conditiile actelor juridice asupra mostenirii nedeschise:

- pentru a fi in prezenta unui act juridic interzis asupra unei mosteniri viitoare, trebuie
indeplinite urmatoarele conditii:

a. actul sa priveasca o mostenire


- considerentul care l-a determinat pe legiuitor sa interzica actele juridice asupra unei
mosteniri viitoare este reprezentat, in principal, de caracterul eventual al dreptului dobandit
- la momentul contractarii, nu se poate sti daca dreptul eventual dobandit va deveni actual,
intrucat exista riscul ca dobanditorul, respectiv renuntatorul sa fie decedat la data deschiderii
mostenirii si/sau bunul asupra caruia s-a contractat sa nu faca parte din masa succesorala

b. mostenirea sa nu fie deschisa


- data in functie de care se apreciaza valabilitatea pactului este cea a mortii lui de cuius, asa
cum rezulta din actul de deces (in cazul mortii fizic constatate) sau din hotararea
judecatoreasca (in cazul declararii judecatoresti a mortii)
- va fi considerat valabil actul juridic privind mostenirea unei persoane declarata moarta pe
cale judecatoreasca, incheiat dupa data indicata in hotararea judecatoreasca, ca fiind data a
deschiderii mostenirii, chiar daca aceasta data este ulterior rectificata sau daca hotararea
judecatoreasca declarataiva de moarte este anulata

c. actul juridic sa nu fie permis (cu titlu de exceptie) de lege


- NCC consacra, in mod expres, cateva exceptii de la regula interdictiei actelor juridice
asupra succesiunilor viitoare
-

exemple:

a)
conventia prin care asociatii stipuleaza ca societatea infiintata va continua de drept, la
moartea unuia
dintre ei, cu mostenitorii acestuia
b)

partajul de ascendent efectuat prin donatie, cu respectarea conditiilor de fond si forma

1. B.

Sanctiunea aplicabila actelor juridice asupra mostenirii nedeschise:

sanctiunea: nulitatea absoluta

- orice persoana interesata poate invoca aceasta sanctiune, oricand, iar confirmarea unui
astfel de act nu are valoare juridica, nici daca s-a realizat dupa deschiderea succesiunii

1. 2.

Oprirea substitutiilor fideicomisare graduale si vesnice:

1. A.

Notiunea substitutiei fideicomisare:

- substitutia fideicomisara dispozitia inserata intr-o liberalitate, contract de donatie sau


testament, prin care o persoana, denumita instituit, este insarcinata sa administreze bunul sau
bunurile care constituie obiectul liberalitatii si sa le transmita unui tert, denumit substituit,
desemnat de dispunator
-

o astfel de dispozitie produce efecte juridice, numai in masura in care este permisa de lege

- persoana imputernicita cu administrarea simpla este tinuta sa efectueze toate actele


necesare pentru conservarea bunurilor, precum si actele utile pentru ca acestea sa poata fi
folosite conform destinatiei lor obisnuite
-

in cazul substitutiei fideicomisare, dispunatorul face doua liberalitati, avand acelasi obiect

- el hotaraste ca bunul donat sau legat sa revina donatarului sau legatarului, dar, in acelasi
timp, dispune ca bunul in cauza sa revina, la moartea instituitului (donatar sau legatar), unei a
treia persoane (substituit), tot de el desemnata (ex.: testatorul lasa un bun fiului sau,
obligandu-l pe acesta sa-l pastreze si sa-l transmita, la randu-i, propriului sau fiu)
- substitutia fideicomisara poate fi decat unica, dispunatorul putand desemna decat un singur
substituit
-

instituitului i se aplica in mod corespunzator dispozitiile referitoare la fiduciar

corelativ, insituitul are dreptul la remuneratie

1. B.

Conditiile substitutiei fideicomisare:

a. dispunatorul sa fi facut doua liberalitati succesive, cu acelasi obiect, catre doua persoane
- prima liberalitate se executa, in ipoteza in care a fost realizata prin intermediul unei
donatii, la data incheierii contractului, iar in ipoteza unui testament, la moartea dispunatorului
-

cea de-a doua liberalitate se executa la moartea instituitului

b. sa existe o dispozitie prin care instituitul este obligat sa administreze bunul care formeaza
obiectul liberalitatii si sa-l transmita substituitului

- este necesar ca actul de liberalitate, care consacra substitutia fideicomisara, sa coninta o


clauza de inalienabilitate a bunului lega sau donat

c. dispunatorul sa stabileasca ca dreptul substituiului se naste, la moartea instituitului

1. C.

Efectele substitutiei fideicomisare:

- substitutia fideicomisara produce, cu privire la bunurile care constituie obiectul


liberalitatii, urmatoarele efecte juridice:
a)
sarcina impusa instituitului de a administra bunurile care formeaza obiectul liberalitatii
si de a le transmite, la decesul sau, substituitului, produce efecte numai cu privire la bunurile
care au format obiectul liberalitatii si care, la data decesului instituitului, pot fi identificate si
se afla in patrimoniul
b)
in ipoteza in care liberalitatea ce contine o substitutie fideicomisara are ca obiect valori
mobiliare, sarcina administrarii si transmiterii acestora produce efecte si asupra valorilor
mobiliare care le inlocuiesc
c)
cat priveste drepturile substituitului, substitutia fideicomisara produce urmatoarele
efecte:
1. drepturile substituitului se nasc la moartea instituitului
2. substituitul dobandeste bunurile care constituie obiectul liberalitatii, ca efect al vointei
dispunatorului
3. substituitul nu poate fi, la randul sau, supus obligatiei de administrare si de transmitere
a bunurilor
4. in vederea executarii sarcinii, dispunatorul poate impune instituitului constituirea de
garantii si incheierea unor contracte de asigurare
5. daca instituitul este mostenitor rezervatar al dispunatorului, sarcina transmiterii nu
poate incalca rezerva succesorala

D. Ineficacitatea substitutiei fideicomisare:

d)
substitutia fideicomisara devine ineficace, iar bunul care a format obiectul
liberalitatii se cuvine instituitului in urmatoarele doua cazuri:
substituitul decedeaza mai inaintea instituitului
substituitul renunta la beneficiul liberalitatii

e)in ipoteza substitutiei fideicomisare inserate intr-un testament, atat instituitul cat si
substituiul trebuie sa opteze in termenul de 1 an de la data deschiderii mostenirii
dispunatorului
f) persoana neconceputa la data deschiderii mostenirii dispunatorului nu poate fi desemnata in
calitate de substituit
g)daca dispunatorul a aratat ca, in cazul in care substituitul predecedeaza inaintea instituitului
sau renunta la beneficiul liberalitatii, bunurile in discutie vor reveni mostenitorilor
substituitului sau unui al doilea substituit

1. Revizuirea sarcinii administrarii bunului/bunurilor:

daca din cauza unor situatii imprevizibile si neimputabile instituitului, survenite


ulterior acceptarii liberalitatii, executarea sarcinii care afecteaza liberalitatea a devenit extrem
de dificila ori excesiv de oneroasa pentru acesta, instituitul poate cere revizuirea ei

1. Liberalitatile reziduale:

liberalitatea reziduala = acea dispozitie inserata in cuprinsul unui contract de donatie


sau testament, prin care dispunatorul obliga pe instituit sa transmita la moartea sa, ceea ce a
ramas din bunurile primite, unei alte persoane, desemnata tot de dispunator, numita substituit
in cazul liberalitatilor reziduale, bunurile legate sau donate nu sunt indisponibilizate,
putand forma, in principiu, obiectul actelor juridice, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit
cu privire la dreptul de a dispune de bunurile cu care instituitul a fost gratificat, se
impune realizarea urmatoarelor distinctii:
instituitul poate dispune nelimitat de bunurile in discutie, prin acte juridice cu titlu
oneros
cu titlu de regula, instituitul poate dispune prin donatie, de bunurile cu care a fost
gratificat. In mod
exceptional insa, dispunatorul poate interzice instituitului sa dispuna astfel, de
bunurile in discutie.
ca regula, instituitul nu poate dispune, prin testament, de bunurile care au constituit
obiectul unei
liberalitati reziduale.

sunt aplicabile si in cazul liberalitatilor reziduale, urmatoarele categorii de dispozitii


legale, incidente in materia substitutiilor fideicomisare:
a) efectele substitutiei fideicomisare cu privire la bunuri
b) substituitul dobandeste bunurile care constituie obiectul liberalitatii, ca efect al
vointei
dispunatorului
c) dispunatorul poate impune instituitului, in vederea executarii sarcinii, constituirea
de garantii si
incheierea unor contracte de asigurare
d) dispozitiile care permit acceptarea de catre substituit a ofertei de donatie si dupa
decesul
dispunatorului
e) cazurile in care substitutia fideicomisara devine ineficace

1. 3.

Oprirea liberalitatilor care incalca rezerva succesorala:

1. A.

Notiunea rezervei succesorale si relgementarea legala a acesteia:

rezerva succesorala = partea din bunurile mostenirii la care mostenitorii rezervatari au


dreptul in virtutea legii, chiar impotriva vointei defunctului, manifestata prin liberalitati si
dezmosteniri
cotitatea disponibila = partea din bunurile mostenirii care nu este rezervata prin lege si
de care defunctul poate dispune in mod neingradit, inclusiv prin liberalitati
-

patrimoniul defunctului se imparte in doua parti:


1. rezerva legala
2. cotitatea disponibila

instituind rezerva succesorala, legiuitorul a asigurat o dubla protectie:


protectia mostenitorilor rezervatari impotriva liberalitatilor excesive facute in favoarea

unor

persoane straine de mostenire


protectia mostenitorilor rezervatari, impotriva liberalitatilor excesive facute in favoarea
unor
mostenitori legali sau chiar comostenitori, ipoteza in care ar fi incalcat principiul
egalitatii intre rude
de acelasi grad

1. B.

Caracterle juridice ale rezervei succesorale:

!! Rezerva succesorala reprezinta o parte a mostenirii (pars hereditatis)

rezerva succesorala reprezinta numai o parte din mostenire si nu o parte din fiecare bun
individual determinat din averea defunctului
rezerva succesorala este circumscrisa nu numai patrimoniului defunctului, existent la
data deschiderii mostenirii, ci si donatiilor facute de defunct in timpul vietii
-

consecinte:

a. De rezerva succesorala beneficiaza numai mostenitorii rezervatari care indeplinesc


conditiile cerute de lege pentru a putea mosteni, privitoare la capacitate, nedemnitate si
renuntare la mostenire
- sunt mostenitori rezervatari:
a) descendentii
b) ascendentii privilegiati
c) sotul supravietuitor
- daca defunctul are toate cele 3 categorii de mostenitori rezervatari, rezerva va fi culeasa de
catre descendentii de gradul I si de catre sotul supravietuitor, ceilalti fiind inlaturati de la
msotenire, avand un grad de rudenie mai indepartat, respectiv facand parte dintr-o clasa de
mostenitori subsecventa

b. Culegand rezerva, mostenitorii rezervatari au obligatia corelativa de a suporta, in mod


proportional, datoriile mostenirii
- acceptarea mosteniri asa cum este aceasta reglementata de NCC, are ca efect separatia de
patrimonii, astfel incat datoriile si sarcinile mostenirii vor fi suportate de catre mostenitor,
numai intra vires hereditatis

c. Mostenitorii rezervatari sunt indreptatiti sa primeasca rezerva in natura (nu in echivalent


banesc) si in plina proprietate (nefiind afectata de sarcini)
- numai in mod exceptional, in ipoteza instrainarii bunului donat de catre doantar, inainte de
deschiderea mostenirii, fiind astfel imposibila aducerea acesteia la masa succesorala,
mostenitorul rezervatar are obligatia de a primi rezerva in echivalent
- defunctul are posibilitatea de a alege bunurile care sa compuna rezerva succesorala

d. Rezerva se atribuie mostenitorilor indreptatiti, in toate cazurile, in mod colectiv


- rezerva succesorala, reprezentand o cota dintr-o universalitate, se atribuie unui grup de
mostenitori si nu unor mostenitori, in mod individual
- daca unii dintre mostenitorii rezervatari nu pot veni la mostenire, fiind nedemni sau
renuntatori, partea lor profita celorlalti comostenitori
- rezerva nu se mai atribuie individual nici sotului supravietuitor

e. Rezerva succesorala este stabilita in mod imperativ de lege


- intinterea rezervei succesorale nu poate fi modificata prin vointa defunctului sau a
succesibilor rezervatari
- orice dispozitii, sarcini, conditii, clauze prin care s-ar aduce atingere rezervei succesorale,
sunt interzise, sub sanctiunea nulitatii absolute
- mostenitorii rezervatari pot renunta, total sau partial, la dreptul la rezerva, ulterior
deschiderii mostenirii

f. Dreptul la rezerva este un drept propriu, nascut in persoana mostenitorilor rezervatari, la


data deschiderii mostenirii, nefiind dobandit de la defunct, prin mostenire
- sunt opozabile mostenitorilor rezervatari, numai actele prin care nu se aduce atingere
rezervei succesorale, anume, actele cu titlu oneros si actele dezinteresate

- liberalitatile inter vivos si mortis causa nu le sunt opozabile acestora

Rezerva succesorala este o cota fixa (1/2) dintr-o cota variabila (cota pe care ar fi
cules-o mostenitorul rezervatar daca defunctul nu ar fi dispus prin liberalitati sau
dezmosteniri)
rezerva succesorala este o fractiune raportata la intreaga mostenire a lui de cuius,
numai in cazul in care mostenitorul rezervatar este unicul mostenitor legal al lui de cuius

!! Rezerva succesorala este indisponibila.

indisponibilitatea rezervei succesorale este:


relativa opereaza numai in ipoteza existentei mostenitorilor rezervatari

partiala vizeaza numai o parte a mostenirii si numai liberalitatile dispuse de catre


defunct

1. C.

Intinderea rezervei succesorale:

a) Rezerva sotului supravietuitor al defunctului:

1/8 (1/2 din 1/4 ) din mostenire, daca vine in concurs cu descendentii

1/6 (1/2 din 1/3) din mostenire, daca vine in concurs cu intreaga clasa a II-a de
mostenitori legali
(1/2 din ) din mostenire, daca vine in concurs numai cu ascendentii privilegiati sau
numai cu colateralii privilegiati
3/8 (1/2 din ) din mostenire daca vine in concurs cu ascendentii ordinari sau cu
colateralii ordinari
(1/2 din 1) din mostenire daca lipsesc rudele din cele patru clase de mostenitori
legali, existand numai legatari

in toate cazurile rezerva sotului supravietuitor se va calcula, prin raportare la intreaga


mostenire a defunctului, fiind avute in vedere si mobilierul, obiectele de uz casnic sau casa de
locuit
-

b)

rezerva sotului supravietuitor prezinta caracter colectiv

Imputarea rezervei sotului supravietuitor asupra mostenirii:

in cazul in care sotul supravietuitor vine la mostenire in calitate de singur mostenitor


legal sau vine la mostenire in concurs cu alti mostenitori legali, nerezervatari, rezerva sa se
imputa asupra intregii mosteniri
rezerva sotului supravietuitor se calculeaza prin raportare la intreaga mostenire, restul
fiind impartit intre mostenitorii nerezervatari, potrivit regulilor devolutiunii legale a mostenirii
si legatari, potrivit vointei testatorului
in ipoteza in care si mostenitorii nerezervatari sunt dezmosteniti, restul mostenirii,
ramas dupa imputarea rezervei sotului supravietuitor, se cuvine legatarilor, iar in lipsa
acestora, avem vacanta succesorala partiala

c)

Cotitatea disponibila speciala a sotului supravietuitor:

sotul supravietuitor nu poate fi gratificat de catre defunct, prin liberalitati scutite de


raport, in ipoteza in care vine la mostenire in concurs cu descendentii defunctului rezultati
dintr-o alta casatorie, din afara casatoriei sau adoptati anterior incheierii casatoriei dintre
defunct si sotul supravietuitor, in limitele cotitatii disponibile ordinare, ci numai in limitele
unei cotitati disponibile speciale
cotitatea dsponibila speciala este egala cu partea descendentului care a luat cel mai
putin, neputand depasi, in nici un caz, un sfert din mostenire
chiar daca cota descendentului care a luat cel mai putin este mai mare de din
mostenire, cotitatea dispnoibila speciala a sotului supravietuitor nu poate depasi un sfert din
mostenire (ex.: daca la mostenirea defunctului au chemare copilul acestuia, rezultat dintr-o
casatorie anterioara si sotul supravietuitor, acesta din urma nu va putea culege din mostenire,
cu titlu de liberalitate neraportata, mai mult de )
daca defunctul nu a dispus prin liberalitati de diferenta dintre cotitatea dispnibila
stabilita si cotitatea disponibila speciala, atunci aceasta diferenta revine descendentilor

in cazul in care defunctul gratifica sotul supravietuitor, care vine in concurs cu


descendentii celui dintai, rezultati din alta casatorie sau asimilati acestora, peste limitele
cotitatii disponibile speciale, se va aplica sanctiunea reductiunii liberalitatilor excesive in
limitele cotitatii disponibile speciale
-

sunt vizate: donatiile propriu-zise, donatiile indirecte, legatele

daca se dovedeste ca donatiile simulate prin interpunere de persoane au urmarit numai


scutirea de raport, atunci acestea sunt supuse reductiunii

d)

Rezerva descendentilor defunctului:

persoana disparuta la data deschiderii mostenirii va fi luata in calcul la determinarea


cuantumului rezervei, fiind prezumata a se afla in viata
daca hotararea definitiva de declarare a mortii acesteia stabileste ca data a decesului un
moment anterior deschiderii mostenirii, persoana in cauza va fi luata in considerare la
stabilirea cuantumului rezervei, numai daca are descendenti
-

e)

nedemnii si renuntatorii nu vor fi luat in calcul la stabilirea cuantumului rezervei

Rezerva ascendentilor privilegiati ai defunctului:

ascendentii privilegiati culeg rezerva, numai daca defunctul nu are descendenti sau
acestia nu pot (fiind nedemni) sau nu vor (fiind renuntatori) sa vina la mostenire
daca unul dintre parintii defunctului este nedemn sau renuntator, rezerva se va stabili
avand in vedere, numai parintele care vine efectiv la mostenire

f)

Calculul rezervei succesorale si al cotitatii disponibile:

rezerva succesorala si cotitatea disponibila reprezinta cote procentuale asupra masei


succesorale
alaturi de averea efectiv lasata de defunct la data deschiderii mostenirii, masa
succesorala cuprinde si donatiile facute de acesta in timpul vietii
-

stabilirea masei de calcul presupune realizarea urmatoarelor operatiuni:

determinarea activului brut al mostenirii, prin insumarea valorii bunurilor existente in


patrimoniul
succesoral, la data deschiderii mostenirii
determinarea activului net, prin scaderea pasivului succesoral, din activul brut
reunirea fictiva, la activul net, a valorii donatiilor facute de cel care lasa mostenirea

g)

Determinarea activului brut al mostenirii:

vor fi avute in vedere toate bunurile existente in patrimoniul defunctului la data


deschiderii mostenirii, si anume:
dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile si imobile ale defunctului,
dezmembramintele
dreptului de proprietate care nu au caracter viager, drepturile reale accesorii
drepturile de creanta ale defunctului
drepturile patrimoniale de creatie si de proprietate intelectuala
actiunile patrimoniale la care avea dreptul defunctul in scopul valorificarii drepturilor
sale
patrimoniale
dreptul de folosinta asupra locurilor de inmormantare, concesionate pe o durata de timp
nelimitata
bunurile care au format obiectul legatelor sau donatiilor de bunuri viitoare, intrucat
acestea nu au
iesit inca din patrimoniul defunctului
drepturile care se reintorc in patrimoniul defunctului (donator), in ipoteza predecesului
donatarului
sau a predecesului donatarului si descendentilor sai
-

nu vor fi avute in vedere la determinarea activului brut al mostenirii:


1.
1. drepturile reale principale cu caracter viager (uzufruct, uz, abitatie)
2. drepturile de creanta cu caracter viager (pensie, intretinere, renta viagera)

3. bunurile lipsite de valoare patrimoniala, precum amintirile de familie


4. creantele insolvabile sau nesigure, precum creanta ce nu poate fi falorificata,
intrucat debitorul sau se afla intr-o stare de insolvabilitate notorie sau creanta
sub conditie suspensiva
5. fructele naturale sau civile percepute sau ajunse la scadenta, dupa data
deschiderii mostenirii, precum si adaugirile ori imbunatatirile aduse unor
bunuri din mostenire, dupa data decesului lui de cuius
6. indemnizatia de asigurare de persoane, platita de asigurator tertului beneficiar
al asigurarii, intrucat face parte din patrimoniul asiguratorului si nu din cel al
defunctului asigurat
7. dreptul de locatiune nascut dintr-un contract de inchiriere

h)

Stabilirea activului net al mostenirii:

activul net al mostenirii se obtine prin scaderea pasivului succesoral din activul brut al
mostenirii
-

din pasivul succesoral fac parte:


1. obligatiile patrimoniale ale defunctului fata de terti
2. datoriile defunctului fata de mostenire

nu fac parte din pasivul succesoral:


1. obligatiile asumate intuitu personae de catre defunct, care s-au stins prin moartea
acestuia
2. obligatiile civile imperfecte, precum cele stinse prin efectul prescriptiei extinctive
3. obligatiile sub conditie suspensiva, care nu au luat inca nastere
4. obligatiile mostenitorilor

i)

Reunirea fictiva a valorii donatiilor facute de catre defunct:

pentru realizarea unui calcul corect al cotitatii disponibile si al rezervei succesorale, se


impune cu necesitate relevarea urmatoarelor aspecte:
reunirea donatiilor este numai fictiva (pentru calcul) si nu reala
sunt supuse reunirii fictive toate donatiile dispuse de catre defunct in timpul vietii

Gratuitati care nu sunt supuse reunirii:

darurile obisunite (este necesar sa aiba o valoare obisnuita)

donatiile remuneratorii

sumele cheltuite pentru intretinerea sau, daca este cazul, pentru formarea profesionala
a descendentilor, a parintilor sau a sotului, in masura in care acestea nu sunt excesive
-

cheltuielile de nunta

nu este supusa reunirii fictive valoarea bunurilor instrainate cu titlu oneros, mai putin
in ipoteza in care mostenitorii rezervatari dovedesc, prin orice mijloc de proba, ca actul cu
titlu oneros deghizeaza o donatie

Evaluarea bunurilor donate


se face avandu-se in vedere valoarea acestora din momentul deschiderii mostenirii si
starea lor din momentul incheierii contractului de donatie
se considera ca bunul a ramas in patrimoniul defunctului, avand valoarea de la data
deschiderii mostenirii
-

exista trei criterii in temeiul carora se evalueaza bunurile donate:

in functie de valoarea bunurilor mobile sau imobile donate, la data deschiderii


mostenirii
in functie de valoarea bunurilor instrainate de donatar, la data instrainarii acestora
in functie de indicele inflatiei, in cazul sumelor de bani
- in situatia in care bunurile donate au fost inlocuite cu altele, se va tine cont de valoarea, la
data deschiderii mostenirii, a bunurilor intrate in patrimoniu si de starea lor, la momentul
dobandirii
- in mod exceptional, daca devalorizarea bunurilor intrate in patrimoniu era inevitabila la data
dobandirii, in virtutea naturii lor, inlocuirea bunurilor nu este luata in considerare
- in cazul in care bunul donat sau bunul care l-a inlocuit pe acesta a pierit in mod fortuit,
indiferent de data pieirii, donatia nu se va supune reunirii fictive
- va fi exceptata de la reunire donatia al carei obiect a pierit din cauza de forta majora
- da regula, renuntatorul nu este obligat a raporta donatiile primite de la defunct
- daca insa defunctul a stipulat expres in contractul de donatie ca donatarul este obligat la
raportul donatiei, chiar daca renunta la mostenire, acesta din urma va trebui sa raporteze
numai valoarea care depaseste cota ce i s-ar fi cuvenit ca mostenitor legal

j)

Reductiunea liberalitatilor excesive:

este sanctiunea care lipseste de eficacitate liberalitatile facute de defunct, ce aduc


atingere rezervei succesorale
lor

reductiunea liberalitatilor excesive atrage numai ineficacitatea acestora si nu nulitatea

sunt supuse reductiunii nu numai donatiile facute de catre defunct in timpul vietii, ci si
legatele

Persoanele care pot invoca reductiunea liberalitatilor excesive:


mostenitorii rezervatari, care vin efectiv la mostenire

daca mostenitorul rezervatar moare, dupa deschiderea mostenirii fata de care are
aceasta calitate,
dar mai inainte de a exercita dreptul de reductiune, acest drept se transmite
propriilor mostenitori
creditorii chirografari ai mostenitorilor rezervatari
intrucat dreptul de reductiune vizeaza tocmai donatiile si legatele, donatarii si legatarii nu pot
cere ei insisi reductiunea liberalitatilor de care au beneficiat

k)

Ordinea reductiunii liberalitatilor excesive:

A. Legatele se reduc inaintea donatiilor


- instituirea acestei reguli, are la baza trei rationamente:
a. legatele produc efecte de la data deschiderii mostenirii, spre deosebire de donatii care
produc efecte
din momentul incheierii lor
b. prin reducerea cu prioritate a donatiilor, in concurs cu legatele, s-ar aduce atingere
principiului i

revocabilitatii donatiilor
c. prin inversarea ordinii impuse de legiuitor, s-ar aduce atingere si principiului prior
tempore potior
jure

B. Legatele se reduc toate deodata si proportional, afara daca testatorul a dispus ca anumite
legate vor avea preferinta, caz in care vor fi reduse mai intai celelalte legate
- instituirea acestei reguli cu caracter dispozitiv are la baza rationamentul ca toate legatele
produc efecte de la aceeasi data (decesul testatorului)

C. Donatiile se reduc succesiv in ordinea inversa a datei lor, incepand cu cea mai noua
- donatiile concomitente vor fi supuse reductiunii, ca si legatele, toate deodata si proportional
cu valoarea lor, afara daca donatorul a dispus ca anumite donatii vor avea preferinta, caz in
care vor fi reduse mai intai celelalte donatii
- in ipoteza in care beneficiarul donatiei care ar trebui redusa este insolvabil, se va proceda la
reductiunea donatiei anterioare
- daca beneficiarul donatiei a instrainat bunul donat si nu are alte bunuri ce ar putea fi
urmarite, se reduce donatia anterioara
- liberalitatile indirecte sunt supuse reductiunii numai daca intrunesc doua conditii:
1. sarcina este prevazuta in favoarea unei terte persoane si nu a donatarului, constituind
astfel o stipulatie pentru altul
2. intentia dispunatorului a fost de a gratifica

l)

Caile procedurale de exercitare a dreptului la reductiune:

a. Reductiunea prin buna invoiala


- modalitati:
reducerea liberalitatilor pana la limitele legii de catre notarul public, in baza acordului
celor
interesati

impartirea bunurilor prin buna invoiala

b. Reductiunea judiciara
- in absenta acordului celor interesati, reductiunea liberalitatilor excesive poate fi invocata in
fata instantei de judecata, pe cale de exceptie sau pe cale de actiune
- ipoteza intalnita frecvent in practica se caracterizeaza prin faptul ca bunurile care au format
obiectul liberalitatii se afla la gratificat
- mostenitorii rezervatari sunt indreptatiti, intr-o astfel de ipoteza, sa promoveze actiunea in
reductiune, aceasta avand caracter personal si patrimonial
- nefiind o actiune reala, mostenitorul rezervatar nu poate urmari bunurile care au format
obiectul liberalitatii excesive, in mainile tertilor subdobanditori
- din caracterul personal si patrimonial al actiunii in reductiune rezulta urmatoarele:
1. nu poate avea calitatea de reclamant, decat mostenitorul a carui rezerva este afectata
prin liberalitate excesiva
2. actiunea in reductiune poate fi promovata, numai in limitele cotei de rezerva cuvenita
reclamantului
3. de admiterea actiunii in reductiune nu poate profita decat reclamantul
in cazul pluralitatii de mostenitori rezervatari, reductiunea opereaza numai in limita
cotei de rezerva cuvenite celui care a cerut-o si profita numai acestuia
-

actiunea in reductiune este divizibila

daca mostenitorii rezervatari se afla in posesia bunurilor care au format obiectul


liberalitatilor excesive, beneficiarii liberalitatilor excesive pot cere predarea acestora pe cale
de actiune
-

exceptia de reductiune este imprescriptibila extinctiv

m) Efectele reductiunii liberalitatilor excesive:

efectele se realizeaza diferit, dupa cum acestea vizeaza legatele sau donatiile

a. Reductiunea legatelor

- atrage ineficacitatea acestora, fie in parte, fie in totalitate, dupa cum rezerva poate fi intregita
sau nu, numai cu o parte din valoarea lor

b. Reductiunea donatiilor
- atrage desfiintarea acestora, in parte sau in totalitate, dupa cum rezerva poate fi intregita sau
nu, numai cu o parte din valoarea lor
- prin desfiintarea donatiei, mostenitorul rezervatar devine proprietar al bunului care a permis
refacerea rezervei sale si are dreptul la restituirea acestuia in natura
- intregirea rezervei se face prin echivalent, in urmatoarele cazuri:
inainte de deschiderea mostenirii, donatarul a instrainat bunul ori a constituit asupra
lui drepturi
reale, precum si atunci cand bunul a pierit dintr-o cazua imputabila donatarului
donatia supusa reductiunii a fost facuta unui mostenitor rezervatar care nu este obligat
la raportul
donatiei
daca donatarul este un succesibil obligat la raport, iar partea supusa reductiunii
reprezinta mai putin
de jumatate din valoarea bunului donat, donatarul rezervatar poate pastra bunul, iar
reductiunea
necesara intregirii rezervei celorlalti mostenitori rezervatari se va face prin luare mai
putin sau prin
echivalent banesc -> acest caz special priveste numai sotul supravietuitor si
descendentii cand vin
efectiv si impreuna la mostenirea legala
in toate cazurile de restituire se va avea in vedere starea bunurilor din momentul
donatiei si valoarea lor din momentul deschiderii mostenirii
-

donatarul are alegerea intre:


1. a pastra bunul si a compensa ceilalti mostenitori rezervatari, prin luare mai putin din
celelalte bunuri succesorale
2. plata in echivalent banesc a excedentului

n) Reductiunea unor liberalitati speciale:

mostenitorii rezervatari, a caror rezerva este afectata de o liberalitate constand intr-un


uzufruct, uz, abitatie sau renta ori intretinere viagera, au urmatoarele posibilitati:
1. sa execute liberalitatile, asa cum au fost ele dispuse de catre defunct
2. sa renunte la cotitatea disponibila, astfel incat beneficiarul uzufructului, uzului,
abitatiei sau rentei ori intretinerii viagere devine, in aceasta limita, proprietar
3. sa solicite reductiunea potrivit dreptului comun
in ipoteza in care mostenitorii nu se inteleg asupra optiunii, reductiunea se va face
potrivit dreptului comun
aceste dispozitii devin aplicabile numai situatiilor de fapt care intrunesc urmatoarele
conditii:
liberalitatea excesiva are ca obiect un drept de uzufruct, uz, abitatie, renta sau
intreginere viagera
defunctul a facut o singura liberalitate
fiecare mostenitor rezervatar, in cazul pluralitatii, are posibilitatea de a opta, in mod
individual pentru
una dintre solutiile legale aplicabile in cazul liberalitatilor excesive constand in
uzufruct, uz, abitatie,
renta sau intretinere viagera, intrucat actiunea in reductiune are caracter divizibil
prin abandonarea de catre mostenitorul rezervatar a proprietatii cotitatii disponibile, in
favoarea
donatarului sau legatarului, acestia din urma raman donatar, respectiv legatar cu titlu
particular,
nefiind tinuti de obligatia de a suporta datoriile mostenirii

1. 4.

Raportul donatiilor:

raportul donatiilor este obligatia pe care o au intre ei sotul supravietuitor si


descendentii defunctului care vin efectiv si impreuna la mostenirea legala de a readuce la
mostenire bunurile care le-au fost donate fara scutire de raport de catre cel ce lasa mostenirea

1. A.

Domeniul de aplicare:

Raportul donatiilor priveste numai anumiti mostenitori legali (sotul supravietuitor si


descendentii defunctului)
obligatia sotului supravietuitor al defunctului si a descendentilor acestuia de a raporta
donatiile are caracter legal
obligatia de raport nu poate fi stipulata, de donator in sarcina ascendentilor si
colateralilor

!! Raportul donatiilor priveste numai donatiile, si nu legatele.

1. B.

Delimitarea raportului donatiilor de institutiile juridice asemanatoare:

1. De reductiunea liberalitatilor excesive

asemanare: readucerea la masa succesorala a bunului care a format obiectul liberalitatii

deosebiri:
- reductiunea liberalitatilor excesive opereaza exclusiv pentru ipoteza incalcarii rezervei
legale a mostenitorilor rezervatari, iar raportul donatiilor opereaza, chiar daca nu a fost
incalcata rezerva succesorala
- reductiunea liberalitatilor excesive vizeaza, in egala masura, mostenitorii legali si
legatarii, iar raportul donatiilor priveste numai o parte a mostenitorilor legali
- reductiunea liberalitatilor excesive are ca obiect atat donatiile, cat si legatele, pe cand
raportul donatiilor are ca obiect numai donatiile
- raportul donatiilor este guvernat de legea in vigoare la data incheierii contractului de
donatie si nu de legea in vigoare la data deschiderii mostenirii, precum reductiunea
liberalitatilor excesive

1. De partajul succesoral

raportul donatiilor poate fi pretins, atat in cadrul procedurii de partaj, prin actiunea de
iesire din indiviziune, cat si independent de aceasta, printr-o actiune separata actiunea de
raport, promovata anterior partajului sau ulterior acestuia
actiunea de iesire din indiviziune este imprescriptibila, putand fi promovata de catre
mostenitori oricand, spre deosebire de actiunea de raport care, fiind o actiune personala
patrimoniala, se prescrie in termenul general de 3 ani, calculat de la data deschiderii
mostenirii

1. De operatiunea de stabilire a masei de calcul

operatiunea de stabilire a masei de calcul este doar fictiva si nu presupune, precum


raportul donatiilor, o readucere efectiva la masa de calcul a bunurilor donate

1. C.

Conditiile raportului donatiilor:

1. La mostenirea defunctului sa vina cel putin doi descendenti sau unul ori mai multi
descendenti, in concurs cu sotul supravietuitor
2. Succesibilul donatar sa fi acceptat mostenirea
3. Debitorul obligatiei de raport sa aiba o dubla calitate, aceea de mostenitor legal si de
donatar
4. Donatia dispusa in favoarea descendentilor sau sotului supravietuitor sa nu fi fost
scutita de raport

1. D.

Persoanele care pot cere raportul donatiilor:

pot cere raportul donatiilor numai sotul supravietuitor si descendentii, precum si, pe
cale oblica, creditorii personali ai acestora
-

dreptul de a cere raportul are caracter individual

donatia se va raporta, in principiu, numai in limita drepturilor mostenitorilor


nerenuntatori
-

dreptul de a cere raportul donatiilor are caracter patrimonial

spre deosebire de creditorii personali ai mostenitorilor, care pot exercita ei insisi


dreptul de a cere raportul donatiilor, creditorii succesiunii (ai defunctului) nu au acest
exercitiu
-

nici legatarii nu sunt indreptatiti sa ceara raportul donatiilor

1. E.

Donatiile care sunt supuse raportului:

sunt supuse raportului numai donatiile facute prin act autentic, darurile manuale,
donatiile indirecte si donatiile grevate de sarcini, insa, obligatia de raport priveste, in cazul
acestora, numai beneficiul efectiv ce revine donatarului, rezultat prin scaderea contravalorii
sarcinii, din valoarea totala a donatiei

1. F.

Donatiile care nu sunt supuse raportului:

donatiile pe care defunctul le-a facut cu scutire de raport

donatiile deghizate sub forma unor instrainari cu titlu oneros sau efectuate prin
persoane interpuse, cu exceptia cazului in care se dovedeste ca cel care a lasat mostenirea a
urmarit un alt scop decat scutirea de raport
darurile obisnuite, donatiile remuneratorii si, in masura in care nu sunt excesive,
sumele cheltuite pentru intretinerea sau pentru formarea profesionala a descendentilor, a
parintilor sau a sotului
fructele culese, veniturile scadente pana in ziua deschiderii mostenirii si echivalentul
banesc al folosintei exercitate de donatar asupra bunului donat
-

bunul care a pierit fara culpa donatarului

1. G.

Efectele scutirii de raport:

exceptarea donatarului de la obligatia de raport, desi prin aceasta este incalcat


principiul egalitatii dintre mostenitorii din aceeasi clasa si din acelasi grad

donatia se imputa asupra cotitatii disponibile

1. H.

Modalitatile de realizare a raportului donatiilor:

raportul se face prin echivalent

este consierata nescrisa dispozitia care impune donatarului raportul in natura

donatarul poate efectua raportul in natura daca la data cererii de raport este inca
proprietarul bunului si nu l-a grevat cu o sarcina reala si nici nu l-a dat in locatiune pentru o
perioada mai mare de 3 ani

a) Raportul prin preluare


- consta in luarea din masa succesorala de catre creditorii raportului a unor bunuri, pe cat
posibil similare cu cele donate debitorului raportului, atat ca natura, cat si din punct de vedere
calitativ
- creditorii raportului nu vor prelua din bunul donat o cota egala, ci cotele stabilite de lege
pentru fiecare dintre ei

b)
-

Raportul prin imputatie


presupune adaugarea pe hartie, alaturi de masa succesorala, a valorii donatiei

rezultatul obtinut se imparte intre mostenitori, avandu-se in vedere cotele legale ale
acestora
valoarea donatiei se va scadea din partea cuvenita debitorului raportului, acesta
primind din restul masei succesorale numai diferenta dintre valoarea cotei sale parti si
valoarea donatiei primite

c)

Raportul in bani

presupune depunerea la masa succesorala a unei sume de bani care reprezinta diferenta
dintre valoarea bunului donat si partea din aceasta valoare care corespunde cotei sale
succesorale
se apeleaza la o astfel de modalitate, in ipoteza in care bunurile din masa succesorala
sunt insuficiente pentru a permite aplicarea celorlalte modalitati

1. I.

Caile procedurale de realizare a raportului:

raportul prin buna-invoiala se poate realiza in baza intelegerii dintre mostenitori, in


cadrul procedurii notariale
raportul se realizeaza pe cale judecatoreasca, in ipoteza in care intre parti exista
neintelegeri
-

numai in cadrul partajului, raportul donatiilor se poate realiza prin buna invoiala

raportul se poate realiza prin ambele modalitati numai in cadrul partajului si nu pe


faptul ca raportul se poate realiza numai in cadrul partajului
-

actiunea in realizarea raportului prezinta urmatoarele caracteristici:


1. este o actiune in realizare si nu una in constatare, indiferent ca raportul se realizeaza
prin echivalent sau in natura
2. este o actiune personala, intrucat nu poate fi introdusa decat imptriva mostenitorilor
donatari, nu si impotriva tertilor in favoarea carora bunurile donate au fost transmise
sau grevate
3. este actiune personala cu caracter patrimonial, prescriptibila in termenul general de
prescriptie extinctiva de 3 ani, care incepe sa curga de la data deschiderii mostenirii
4. nu poate fi paralizata prin invocarea de catre mostenitorul-donatar a uzucapiunii,
intrucat, in persoana acestuia, nu sunt intrunite conditiile unui uzurpator
5. are caracter colectiv, astfel incat, actiunea profita tuturor comostenitorilor-creditori ai
raportului, chiar daca a fost promovata numai de catre unul dintre acestia

1. J.

Evaluarea bunului in cazul raportului prin echivalent:

ca regula, se ia in considerare valoarea bunului donat la momentul judecatii, tinandu-se


insa cont de starea lui in momentul donatiei, din care se scade valoarea, la momentul
judecatii, a sarcinilor asumate prin contractul de donatie

daca bunul a fost instrainat de donatar anterior cererii de raport, se tine seama de
valoarea lui de la data instrainarii
daca bunul donat a fost inlocuit cu altul, se tine cont de valoarea, la data raportului, a
bunului intrat in patrimoniu si de starea lui la momentul dobandirii
sumele de bani sunt supuse indexarii in raport cu indicele inflatiei, corespunzator
perioadei cuprinse intre data intrarii lor in patrimoniul donatarului si data realizarii raportului
raprortul bunurilor se realizeaza, ca regula, prin echivalent, insa in ipoteza in care, la
data cererii de raport, donatarul este inca proprietarul bunului si nu l-a grevat cu o sarcina
reala si nici nu l-a inchiriat pentru o perioada mai mare de 3 ani, raportul se poate realiza si in
natura
in aceasta ipoteza, prin moartea donatorului, donatia se desfiinteaza retroactiv, iar
bunul care formeaza obiectul acesteia revine mostenitorilor in proprietate comuna pe coteparti, urmand a fi supus partajului
-

consecintele desfiintarii cu efect retroactiv a donatiei:

imobilul care a pierit fara culpa donatarului si nu a fost reconstituit prin folosirea unei
indemnizatii
incasate ca urmare a pierii sale, nu este supus raportarii
donatarul este raspunzator de toate degradarile si deteriorarile care au micsorat
valoarea bunului ca
urmare a faptei sale culpabile
donatarul este indreptatit la recuperarea, proportional cu cotele succesorale, a
cheluielilor rezonabile pe care le-a facut cu lucrarile adaugate, precum si cu lucrarile
autonome necesare si utile pana la data raportului
mostenitorul-donatar beneficiza de dreptul de retentie asupra bunului, pana la data
platii efective a sumelor care ii sunt datorate pentru cheluieli

Raportul datoriilor:

daca, la data partajului succesoral, un mostenitor are o datorie certa si lichida fata de
mostenire, aceasta se lichideaza prin luare mai putin
-

raportul nu opereaza in privinta creantei pe care un mostenitor o are fata de mostenire

prin acordul tuturor mostenitorilor, raportul datoriilor se poate realiza si inainte de


partajul succsoral

1. A.

Conditiile raportului datoriilor:

- existenta comostenitorilor care au acceptat mostenirea


- comostenitorul sa aiba o datorie fata de mostenire, indiferent care este momentul de
dobandire a acesteia
- exemplu:
- defunctul lasa 3 copiii (A, B si C) in valoare de 30.000 de lei
- in timpul vietii, defunctul l-a imprumutat pe A cu suma de 9.000 de lei
- dupa moartea lui de cuius, se va proceda, cu prioritate, la intregirea masei succesorale,
prin adaugarea
la suma de 30.000 de lei a sumei imprumutate lui A, de 9.000 de lei
- rezulta o masa de calcul de 39.000 de lei
- B si C vor lua cate 13.000 de lei (39.000:3), iar A numai 4.000 de lei, intrucat datoria de
9.000 de lei
a fost imputata asupra cotei care i s-a cuvenit din mostenire (13.000 9.000)
- a operat asadar o raportare a datoriei prin luare mai putin

1. B.

Efectele raportului datoriilor:

raportul nu vizeaza creantele pe care un mostenitor le-a avut asupra mostenirii,


acestuia din urma nefiindu-i recunoscuta de catre legiuitor posibilitatea de a incasa creanta, cu
prioritate din masa succesorala
daca mostenitorul cumuleaza atat calitatea de creditor, cat si pe cea de debitor, acesta
poate invoca compensatia legala, chiar daca nu sunt indeplinite conditiile in care, potrivit
dreptului comun, aceasta opereaza

daca mostenitorul debitor are mai multe datorii fata de mostenire, depasind ca valoare
cota succesorala ce-i revine, acestea se vor stinge proportional prin raport, in limitele partii
respective, pentru restul mostenitorul-debitor fiind tinut de obligatia de plata

1. C.

Natura juridica a raportului datoriilor:

raportul datoriilor constituie un mod de lichidare a datoriilor, insa nu presupune,


neaparat, un partaj
se poate proceda la raportarea datoriilor si in cadrul procedurii notariale, independent
de iesirea din indiviziune a mostenitorilor
prin acordul tuturor mostenitorilor, raportul datoriilor se poate realiza si inainte de
partajul succesoral

1. 5. Imputarea liberalitatilor si cumulul rezervei succesorale cu cotitatea


disponibila:

in principiu, liberalitatile se imputa numai asupra cotitatii disponibile, nu si asupra


rezervei

1. in ipoteza in care cei gratificati prin liberalitati sunt terti sau mostenitori nerezervatari,
nu se pune problema raportului, iar liberalitatile se imputa asupra cotatitatii
disponibile. In masura in care liberalitatile dispuse in favoarea acestora depasesc
limitele cotitatii disponibile, ele sunt supuse reductiunii
2. daca insa, prin liberalitati au fost gratificati mostenitori rezervatari:
1. daca mostenitorul rezervatar, gratificat printr-o liberalitate nescutita de raport,
a renuntat la mostenire, acesta poate pastra liberalitatea primita in limitele
cotitatii disponibile
2. daca mostenitorul rezervatar gratificat nu a renuntat la mostenire:
- si a beneficiat de o donatie scutita de raport, considerata dar definitiv, iar aceasta
depaseste
limitele cotitatii disponibile, diferenta se imputa asupra propriei rezerve
- si a beneficiat de o donatie nescutita de raport, considerata numai un avans in contul
mostenirii si nu un dar definitiv, aceasta trebuie adusa la masa succesorala asiguranduse

astfel egalitatea intre mostenitorii rezervatari, beneficiari ai raportului. Donatiile


nescutite de
raport se imputa, mai intai asupra rezervei donatarilor, iar daca limitele acesteia sunt
depasite, imputarea va viza si cotitatea disponibila, afara de cazul in care dispunatorul
a
stipulat imputarea sa asupra rezervei globale
- daca dontarul a beneficiat de un legat, acesta se imputa, in toate cazurile, asupra
cotitatii
disponibile
TITLUL IV
-Transmisiunea mostenirii-

Capitol I
Dreptul de optiune succesorala

Consideratii generale:

1. 1.

Notiunea de optiune succesorala si reglementarea legala a acesteia:

Transmiterea patrimoniului celui care decedeaza se realizeaza fara manifestarea de vointa a


mostenitorilor si indiferent daca mostenirea este legala sau testamentala.
Cel chemat la mostenire in temeiul legii sau al vointei defunctului poate accepta mostenirea
sau poate renunta la ea.
Persoanele cu vocatie generala la dobandirea patrimoniului succesoral isi pot exercita dreptul
de optiune succesorala, alegand doua posibilitati:
-

sa accepte mostenirea

sa renunte la mostenire

Transmisiunea patrimoniului succesoral se realizeaza de plin drept la data deschiderii


mostenirii.

1. 2.

Subiectele dreptului de optiune succesorala:

1. A.

succesibilii legali si testamentali:

La data deschiderii succesiunii, patrimonial succesoral se transmite mostenitorilor defunctului


pentru fiecare dintre acestia nascandu-se un drept subiectiv de optiune succesorala.
Cand titularul dreptului de optiune succesorala decedeaza inainte de a-l fi exercitat dreptul sau
de optiuune succesorala se transmite mostenitorilor sai. Astfel, mostenitorii celui care a
decedat fara a fi exercitat dreptul de optiune succesorala il exercita separate fiecare pentru
partea sa in termenul aplicabil de optiune privind mostenirea autorului lor.
Daca mai multe personae vin la mostenire prin reprezentare succesorala fiecare are dreptul sa
se pronunte asupra acceptarii sau renuntarii la mostenire intrucat reprezentantii mostenesc
personal.

1. B.

creditorii personali ai succesibilului:

Dreptul de optiune succesorala poate fi exercitat si de catre creditorii personali ai


succesibilului pe calea actiunii oblice.
Dreptul de optiune al creditorilor personali ai succesibilului este cel putin discutabil.

1. 3.

Caracterele juridice ale actului de optiune succesorala:

Actul juridic de optiune succesorala se individualizeaza prin caracteristicile sale juridice:


a)
este un act juridic unilateral fiind valabil numai prin manifestarea de vointa a
titularului dreptului de optiune succesorala.
b)
este un act juridic indivizibil succesibilul fiind obligat sa opteze unitar cu privire la
intreaga mostenire.
c)
este un act juridic voluntar intrucat nimeni nu este obligat sa accepte mostenirea care i
se cuvine.
d)
este un act juridic nesusceptibil de modalitati astfel incat acesta nu poate fi afectat de
termen sau de conditie.
e)
este un act juridic in principiu irevocabil - intrucat succesibilului nu-i este recunoscuta
de lege posibilitatea de a reveni asupra optiunii.
f)
este un act juridic declarativ de drepturi efectele exercitarii dreptului de optiune
producandu-se,in temeiul dispozitiilor art. 1114 si 1121 NCC,in mod retroactiv de la data
deschiderii succesiunii,indiferent de varianta aleasa.

!! Actul incheiat cu nerespectarea dispozitiilor de mai sus se sanctioneaza cu nulitatea


absoluta.

1. 4.

a)
-

Conditii de validitate:

capacitatea necesara exercitarii dreptului de optiune succesorala


Succesibilul trebuie sa aiba capacitate de exercitiu deplina

Minorul care nu a indeplinit varsta de 14 ani si interzisul judecatoresc nu-si pot


exercita dreptul de optiune succesorala intrucat sunt lipsiti de capacitate de exercitiu
Minorul cu capacitate de exercitiu restransa isi poate exercita personal dreptul de
optiune succesorala insa cu incuvintarea parintilor sau a tutorelui si in unele cazuri cu
autorizarea instantei de tutela

b)
consimtamantul valabil (neviciat) inseamna ca vointa exprimata in actul de optiune
succesorala nu trebuie viciata.
dintre viciile consimtamantului sunt caracteristice actului de optiune succesorala:
eroarea, dolul si violenta.

c)

sub aspectul formei in principiu actul de optiune succesorala este consensual

nerespectarea conditiilor de validitate a actului de optiune succesorala se sanctioneaza


cu : nulitatea relativa ori cu nulitatea absoluta
d)

cauza actului de optiune succesorala trebuie sa existe si sa fie licita si morala

cauza optiunii succesorale este ilicita,cand este contrara legii si ordinii publice si cand
acceptarea sau renuntarea la mostenire constituie doar mijlocul pt. a eluda aplicarea unei
norme legale imperative.
-

cauza optiunii succesorale este imorala,cand este contrara bunelor moravuri

cauza ilicita si imorala atrage nulitatea absoluta,in timp ce lipsa cauzei atrage nulitatea
relativa a acesteia

1. 5.

Prescriptia dreptului de optiune succesorala:

Dreptul de optiune succesorala se exercita in termen de un an de la data deschiderii


mostenirii.
Un termen de prescriptie de un an, termen in care succesibilul trebuie sa pronunte cu
privire la dreptul sau de optiune succesorala.
Termenul de un an vizeaza numai transmisiunile succesorala universale sau cu titlu
universal.
Reducerea termenului de optiune se poate face pentru motive temeinice la cererea
oricarei personae interesate, un succesibil poate fi obligat cu aplicarea procedurii prevazute de
lege pentru ordonanta presedintiala sa-si exercite dreptul de optiune succesorala inauntrul
unui termen stabilit de instanta judecatorreasca.

1. A.
-

Inceputul prescriptiei dreptului de optiune succesorala:

termenul de optiune de un an incepe sa decurga de la data deschiderii mostenirii

nu are relevanta daca mostenitorul a cunoscut sau nu despre moartea celui care lasa
mostenirea
in cazul mostenirii prin retransmitere termenul se calculeaza tot de la data deschiderii
succesiunii
-

ca exceptie termenul de un an incepe sa decurga:

a)

de la data nasterii celul chemat la mostenire

b)

de la data inregistrarii mortii in registrul de stare civila

c)

de la data la care legatarul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca legatul sau

d)

de la data la care succesibilul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca legatura de rudenie

1. B.

a)

Suspendarea si repunerea interment a prescriptiei:

suspendarea prescriptiei:

prescriptia nu incepe sa curga iar daca incepe sa curga ea se suspenda in cazurile


prevazute de lege, in cazul in care titularul dreptului sau cel care l-a incalcat face parte din
fortele armate ale Romaniei si in cazul in care cel impotriva caruia curge sau urma sa curga
prescriptia este impiedicat de un caz de forta majora sa faca acte de intrerupere.
Prescriptia nu curge contra creditorilor defunctului in privinta creantelor pe care
acestia le au asupra mostenirii cat timp aceasta nu a fost acceptata de catre succesibil ori in
lipsa acceptarii cat timp nu a fost numit un curator care sa-l reprezinte.
Prescriptia nu curge nici contra mostenitorilor defunctului cat timp acestia nu au
acceptat mostenirea ori nu a fost numit un curator care sa-l reprezinte.
Prescriptia nu curge contra mostenitorilor in privinta creantelor pe care acestia le au
asupra mostenirii.
b)
-

repunerea in termenul de prescriptie:


referitoare la suspendarea si repunerea in termenul de prescriptie extinctive

cel care din motive temeinice nu si-a exercitat in termen dreptul la actiune supus
prescriptiei poate cere organului de jurisdictie competent repunerea in termen si justificarea
cauzei.
-

Doua situatii ce privesc exercitarea dreptului de optiune succesorala:

1
cand datorita cazului de forta majora succesibilul a fost impiedicat sa-si exercite dreptul
de optiune succesorala
2

cand din motive temeinice a fost impiedicat sa-si exercite acest drept

Acceptarea mostenirii:

1. 1.

Notiunea si reglementarea legala a acceptarii mostenirii:

Acceptarea mostenirii este actul sau faptul juridic unilateral prin care succesibilul isi
consolideaza definitiv calitatea de mostenitor al defunctului.

1. 2.

Felurile mostenirii:

Acceptarea mostenirii poate fi:

1. acceptarea voluntara si fortata


acceptarea voluntara a mostenirii consta in actul sau faptul unilateral si neconditionat
al succesibilului de a pastra mostenirea
-

acceptarea fortata este impusa de lege in anumite cazuri strict reglementate

pentru ca acceptarea fortata sa opereze este necesara indeplinirea urmatoarelor


conditii:
1. sa existe o intentie frauduloasa sau rea-credinta din partea mostenitorului
2 .sustragerea frauduloasa sa fie imputabila mostenitorului

3. sa existe o dosire sau dare la o parte a unor bunuri ce apartin succesiunii ca urmare a unei
sustrageri sau tainuiri si se realizeaza o posedare ascunsa a unui comostenitor in dauna
celorlalti comostenitori.
4. bunurile sau lucrurile dosite sa faca parte din masa succesorala

B. acceptarea expresa si tacita


-

dupa forma de exteriorizare acceptarea poate fi expresa sau tacita

acceptarea este expresa cand succesibilul isi insuseste explicit titulul sau calitatea de
mostenitor intr-un inscris authentic sau sub semnatura privata.
Acceptarea expresa trebuie sa indeplineasca doua conditii: succesibilul trebuie sa-si
insuseasca calitatea de mostenitor in forma scrisa iar din inscrisul respectiv sa rezulte ca
intelege sa-si exercite drepturile succesorale dobandind ceea ce I se cuvine in virtutea legii
sau testamentului.
-

Pentru valabilitatea actului juridic trebuie ca:

a)
manifestarea de vointa sa fie constatata numai printr-un inscris authentic sau sub
semnatura privata nefiind posibila o acceptare verbala.
b)

Succesibilul trebuie sa-si fi insusit in mod neechivoc sau calitatea de mostenitor.

acceptarea este tacita cand succesibilul a facut un act sau fapt pe care nu ar putea sa-l
faca decat in calitatea de mostenitor.
-

Au fost instituite doua conditii:

a)

actul san u poata fi facut decat in calitate de mostenitor

b)

actul indeplinit sa presupuna neaparat intentia de a accepta.

2.1.Efectele acceptarii mostenirii:

1. A.

a)

Efecte generale sunt:

Separatia de patrimonii,care creeaza urmatoarele consecinte:

datoriile sau creantele mostenitorului acceptant fata de defunct nu se sting prin


confuziune,in schimb creantele reciproce pot fi compensate;
succesibilul este considerat tert,in raport cu patrimoniul succesoral,astfel incat poate
deveni adjudecatar al unor bunuri succesorale supuse vanzarii la licitatie;
-

mostenitorul poate dobandi drepturi si obligatii noi fata de patrimoniul succesoral;

tertii nu pot opune mostenitorului exceptiile personale,pe care le puteau invoca


impotriva lui de cuius,intrucat mostenitorul nu ia locul defunctului,in raporturile contractate
de acesta din urma cu tertii;
din pretul obtinut ca urmare a vanzarii bunurilor succesorale vor fi satisfacute cu
preferinta creantele creditorilor succesorali si legatarii,in timp ce creantele creditorilor
personali ai mostenitorilor vor fi satisfacute,numai din restul ramas dupa lichidarea pasivului
mostenirii;

b)

Raspunderea mostenitorului pt. pasivul mostenirii,numai in limita activului:

raspunde pt. pasivul mostenirii,numai cu bunul sau bunurile care formeaza obiectul
legatului si numai in urmatoarele situatii:

testatorul a dispus in mod expres in acest sens;

dreptul lasat prin legat are ca obiect o universalitate,cum r fi o mostenire culeasa de


catre testator si nelichidata inca;
celelalte bunuri ale mostenirii sunt insuficiente pt. plata datoriilor si sarcinilor
mostenirii;

c)
Bunurile intrate in patrimoniul succesoral,dupa deschiderea mostenirii,prin efectul
subrogatiei,pot fi afectate stingerii datoriilor si sarcinilor mostenirii.

1. B.

Efectele speciale ale acceptarii:

mostenitorul care a acceptat fortat succesiunea nu va avea insa nici un drept cu privire
la bunurile sustrase sau ascunse si, dupa caz va fi obligat sa raporteze ori sa reduca donatia
ascunsa fara a participa la distribuirea bunului donat.
Mostenitorul aflat in situatia de mai sus este tinut sa plateasca datoriile si sarcinile
mostenirii proportional cu cota sa de mostenire inclusiv cu propriile sale bunuri

Intrucat acceptarea pura si simpla fortata constituie o pedeapsa civila ea va fi suportata


de catre toti mostenitorii ce se fac vinovati de comiterea faptelor de sustragere si va fi aplicata
atat succesibililor cu capacitate de exercitiu cat si celor lipsiti de o asemenea capacitate sau
capacitate restransa

Renuntarea la mostenire:

Este actul de optiune succesorala, unilateral, expres si solemn prin care succesibilul declara ca
nu doreste calitatea de mostenitor
renuntarea la mostenire este o manifestare de vointa a mostenitorului prin care acesta
declara ca intelege a nu se folosi de drepturile succesorale pe care vocatia I le ofera.

1. Conditii de fond si forma:

renuntarea la mostenire trebuie sa fie solemna si expresa

declaratia de renuntare se face in forma autentica, se va inscrie pe cheltuiala


renuntatorului in registrul national notarial tinut in format electronic
-

ca exceptie de la regula de mai sus este prezumat ca a renuntat la mostenire:

a)
succesibilul care desi cunostea deschiderea mostenirii si calitatea lui de succesibil nu
accepta mostenirea in termen de un an
b)
-

succesibilul care nu opereaza in termen este considerat ca a renuntat la mostenire.


nerespectarea formei solemne prevazute de lege atrage nulitatea absoluta

1. Efectele renuntarii la mostenire:

renuntatorul este considerata o persoana straina de mostenire avand urmatoarele


consecinte:

1. nu beneficiaza de nici un drept al mostenirii


2. drepturile si obligatiile succesibilului renuntator fata de defunct stinse prin confuziune
vor renaste
3. partea renuntatorului profita mostenitorilor pe care i-ar fi inlaturat de la mostenire sau
celor a caror part ear fi diminuat-o daca ar fi acceptat mostenirea
4. renuntatorul nu are obligatia de plata a taxelor succesorale
5. mostenitorul renuntator nu poate fi obligat la raportarea liberalitatilor primite de la
defunct

1. Revocarea renuntarii de catre succesibili:

renuntatorul poate revoca renuntarea daca mostenirea lui a fost deja acceptata de alti
succesibili care au vocatia la partea care i-ar reveni
-

revocarea trebuie sa indeplineasca doua conditii de fond:

a)

sa nu fi expirat termenul de un an

b)

mostenirea sa nu fi fost acceptata de alti succesori ai defunctului

1. Revocarea renuntarii de catre creditorii succesibililor:


creditorii succesibilului care a renuntat la mostennire in frauda lor pot cere instantei
revocarea renuntarii in ceea ce-l priveste.
Admiterea actiunii in revocare produce efectele acceptarii mostenirii de catre
succesibilul debitor numai in privinta creditorului reclamant si in limita creantei acestuia

Capitol II
Transmisiunea activului si pasivului mostenirii

1. 1.
-

Obiectul transmisiunii:

transmisiunea succesorala are ca obiect patrimoniul defunctului

obiectul transmisiunii succesorale il formeaza numai drepturile si obligatiile


patrimoniale ale defunctului nu si drepturile personale nepatrimoniale
In consecinta:
activul mostenirii este alcatuit din drepturile patrimoniale existente la data deschiderii
mostenirii
-

pasivul este format din obligatiile pe care le avea cel care lasa mostenirea

1. A.

cuprinsul activului succesoral

Cuprinde toate drepturile reale si de creanta ale celui care lasa mostenirea:
-

dreptul de proprietate asupra imobilelor din intravilan sau extravilan

lui

alte drepturi reale principale care au apartinut defunctului si care nu se sting la moartea

drepturile patrimoniale de autor

actiunile patrimoniale care au apartinut defunctului

1. B.
-

cuprinsul pasivului mostenirii

patrimoniul succesoral cuprinde si datoriile si sarcinile mostenirii

datoriile mostenirii sunt obligatii nascute in timpul vietii autorului si care se afla in
plata la data deschiderii succesiunii
-

datoriile succesiunii pot avea izvor diferit:

a)

delictual

b)

contractual

Sarcinile mostenirii sunt obligatii care se nasc dupa deschiderea succesiunii si care decurg din
faptul autorului patrimoniului mortis causa.
Sarcinile mostenirii pot fi: cheltuieli care au loc cu ocazia inventarierii, conservarii,
administrarii, lichidarii, cheltuieli de inmormantare, legatele cu titlu particular care au ca
obiect bunuri generice.

1. 2.

Transmisiunea activului mostenirii:

trasmisiunea drepturilor succesorale pot fi:

a)
universala care are ca obiect totalitatea drepturilor care formeaza patrimoniul
defunctului
b)

cu titlu universal care are ca obiect o cota-parte din totalitatea drepturilor patrimoniale

c)
transmisiunea cu titlu particular care are ca obiect dreptul asupra unui bun sau asupra
mai multor bunuri care au apartinut defunctului.

1. 3.

Transmisiunea pasivului succesoral:

-pasivul succesiuni stricto sensu,consta in datoriile defunctului ce decurg din


contracte,delicate,cvasicontracte,cvasidelicte,si sarcinile succesiunii.
- sub sanctiunea nulitatii absolute obtiunea succesorala este indivizibila sin u poate fi
afectata de nicio modalitate.

1. Categorii de mostenitori care suporta pasivul mostenirii:


-obligatia de a suporta pasivul mostenirii revine mostenitorilor universali sau cu titlu
universal deoarece ei dobandesc intreg patrimoniul sau numai o fractiune din patrimoniul
defunctului
-legatarii nu raspund pt pasivul mostenirii
-sarcinile nascute dupa deschiderea succesiuni sunt asimilate si se suporta de toti
mostenitorii.

1. Divizarea de drept a pasivului succesoral:


-mostenitorii universali si cu titlu universal contribuie la plata datoriilor si sarcinilor
mostenirii proportional cu cota succesorala ce ii revine fiecaruia

-regula divizarii de drept a pasivului succesoral se aplica :


-obligatia este indivizibila
-obligatia are ca obiect un bun determinat ori o prestatie determinate asupra unui astfel de
bun
-obligatia este garantata cu o ipoteca sau cu o alta garantie reala
-unul dintre mostenitori este insarcinat prin titlu sa execute singur obligatia

Capitol III
Sezina

-sotul supravietuitor,descendentii si ascandentii privilegiati au posesiunea de drept a


mostenirii din momentul deschiderii acesteia,restul mostenitorilor ,fara deosebire daca sunt
legali sau testamentari ,fiind obligsti sa ceara trimiterea in posesie.
Codul Civil distinge 3 categorii:
-mostenitorii care au sezina
-mostenitorii care nu au sezina
-legatarii

1.Dobandirea de drept a posesiei mostenirii:

A.Notiunea de sezina:
-sezina confera unor mostenitori legali pe langa stapanirea de drept exercitata asupra
patrimoniului succesoral si dreptul de a administra acest patrimoniu si a exercita drepturile
si actiunile defunctului.

-notiunea de sezina constituie posesiunea de drept a mostenirii ,termenul de posesiune avand


un inteles special

B. Mostenitorii sezinari:
- sunt:sotul supravietuitor,descendentii si ascendentii privilegiati.
Pt. a beneficia de sezina,mostenitorii trebuie sa aiba vocatie concreta la mostenire.
- sezina are caracter individual (nu apartine colectiv tuturor rudelor din clasa/subclasa
beneficiara) si caracter succesiv (locul mostenitorului sezinar cu vocatie concreta,renuntator
sau nedemn,este luat de catre mostenitorul sezinar subsecvent).
- mostenitorul rezervatar pastreaza calitatea de mostenitor sezinar,cat priveste rezerva
succesorala.
! Ceilalti mostenitori legali ai defunctului si legatarii nu beneficiaza de aceasta fictiune a legii.

C.Efectele sezinei:
-principalul efect al sezinei consta in faptul ca mostenitorii sezinari au dreptul de a administra
patrimoniul succesoral si de a exercita toate actiunile patrimoniale ale defunctului
-dreptul sezinatarului de a exercita toate drepturile defunctului se rezuma la:
1.dreptul de a ii urmari pe toti debitorii succesiunii si detinatorii bunurilor succesorale
2.dreptul de a exercita actiunile posesorii cu privire la bunurile succesorale
3.dreptul de a se apara fata de tertii reclamanti

1. 2.

Trimiterea in posesie a mostenitorilor legali nesezinari:

-mostenitorii legali nesezinari dobandesc sezina numai prin eliberarea certificatului de


mostenitor dar cu efect retroactiv
-procedura de trimitere in posesie este necontencioasa si se realizeaza de catre notarul public
de la locul deschiderii mostenirii
-actul doveditor al trimiterii in posesie il constituie certificatul de mostenitor.

1. 3.

Predarea legatelor:

-legatarii nu sunt mostenitori sezinari si nu pot obtine posesiunea bunurilor ce formeaza


obiectul legatului cu care au fost gratificati numai cerand predarea legatului
- legatarul devine proprietarul lucrurilor si dobandeste calitatea de titular al drepturilor
cuprinse in legat de la data deschiderii succesiunii insa posesiunea acestor bunuri o
dobandeste numai de la data cand i-au fost predate sau in ziua cererii de predare.

A. Predarea legatului universal:


- prin noile dispozitii ale codului civil, toti mostenitorii rezervatari sunt si sezinari
- predarea legatului universal se poate face de buna voie fara nici o formalitate

B. Predarea legatului cu titlu universal:


- legatarul cu titlu universal poate cere intrarea in stapanirea de fapt a mostenirii de la:
a) mostenitorii rezervatari
b) legatarul universal intrat in stapanirea mostenirii
c) mostenitorii legali nerezervatari care au intrat in stapanirea mostenirii
C. predarea legatului cu titlu particular
- va fi predate de catre mostenitorii legali sau legatarii univerrsali sau cu titlu universal
Se poate cere din momentul deschiderii mostenirii
intra in posesia obiectului legatului din ziua in care acesta i-a fost predat de buna voie
sau in lipsa din ziua depunerii la instanta a cererii de predare.
Legatarul cu titlu particular nu are la indemana petitia de ereditate sau actiunea in
imparteala in vederea intrarii in stapanirea bunului care formeaza obiectul legatului
a)

El poate uza de alte doua actiuni:


personala

b)

reala

1. 4.

Procedura succesorala notariala:

este o procedura necontencioasa, activitatea notariala intemeindu-se pe acordul


mostenitorilor asupra tuturor aspectelor stabilite de notarul public
-

nu este obligatorie pentru mosttenitori, ea avand caracter facultative.

1. Deschiderea procedurii succesorale:


procedura succesorala notariala se deschide la cererea oricarei personae interesate si a
secretarului consiliului local al localitatii in raza careia se aflau bunurile defunctului.
In cererea de deschidere vor fi mentionate datele de stare civila ale defunctului numele,
prenumele si domiciliul mostenitorilor prezumtivi, bunurile defunctului si valoarea acestora
precum si pasivul succesoral

4.1.Verificarea evidentelor succesorale:


obligativitatea indeplinirii unei proceduri prealabile incazul proceselor avand ca obiect
dezbateri succesorale procedura constand in verificarea evidentelor succesorale tinute de
notarii publici
-

sanctiunea neindeplinirii procedurii prealabile urmeaza sa fie inadmisibilitatea actiunii.

Notarul public va elibera la cererea oricarei personae interesate in termen de trei zile
lucratoare de la solicitare o incheiere cu privire la rezultatul verificarilor effectuate

4.2.Intocmirea inventarului:
succesibilii, creditorii mostenirii si orice alta persoana interesata pot cere notarului
competent sa dispuna efectuarea unui inventar al bunurilor din patrimoniul succesoral, toate
cheltuielile care se vor face in acest scop fiind in sarcina mostenirii.
Inventarul se efectueaza de catre persoana desemnata prin acordul succesibililor si al
creditorilor sau de catre persoana desemnata fie de notar, fie de instanta de judecata
competenta.

Procesul verbal de inventariere cuprinde enumerarea descrierea si evaluarea privizorie


a bunurilor care se aflau in posesia lui de cuius la data decesului
Inventarul se semneaza de cel care l-a intocmit de succesibilii aflati la locul
inventarului iar in lipsa acestora sau in cazul reefuzului lor de a semna,inventarul va fi
semnat d 2 martori.

4.3.Masuri de conservare a bunurilor:


daca exista pericol de instrainare, inlocuire sau distrugere a bunurilor notarul public va
putea pune bunurile sub sigiliu sau le va preda unui custode
poate fi numit custode cu acordul tuturor celor interesati unul dintre succesibili iar in
caz contrar o alta persoana aleasa de notar
custodele sau curatorul este obligat sa restituie bunurile si sa dea socoteala notarului
asupra cheltuielilor de conservare sau administrare a acestor bunuri la finalizarea procedurii
succesorale sau atunci cand notarul considera necesar.
Sumele de bani, hartii de valoare, cecuri sau alte valori gasite pe timpul efectuarii
inventarului se depun in depozitul notarial sau la o institutie specializata facandu-se mentiune
despre aceasta si in procesul verbal de inventariere
Din sumele de bani gasite la inventariere se vor lasa mostenitorilor sau celor care
locuiau cu defunctul si gospodarreau impreuna cu acesta sumele necesare pentru:
1. intretinerea persoanelor ce erau in sarcina celui decedat
2. plata sumelor datorate in baza contractelor individuale de munca sau pentru plata
asigurarilor sociale
3. acoperirea cheltuielilor pentru conservarea si administrarea bunurilor mostenirii.

4.4.Inregistrarea cauzei si citarea partilor:


dupa ce constata ca este legal sesizat notarul public va inregistra cauza succesorala si
va dispune citarea persoanelor care au vocatie la mostenire
nerespectarea formelor legale de citare este sanctionata cu nulitatea actelor de
procedura si atrage nulitatea certificatului de mostenitor

1. Desfasurarea procedurii succesorale:

notarul public stabileste calitatea mostenitorilor si a legatarilor intinderea drepturilor


acestora precum si compunerea masei succesorale
vocatia succesorala, legala sau testamentara, calitatea si numarul mostenitorilor se
stabilesc cu certificate de stare civila, testament si la nevoie pe baza dispozitiilor martorilor
audiati
daca s-a realizat acordul mostenitorilor cu privire la bunurile care alcatuiesc
patrimoniul succesoral si drepturile ce li se cuvin si au fost administrate probe suficiente
notarul public va intocmi incheierea finala a procedurii succesorale
incheierea finala va cuprinde numele, prenumele si ultimul domiciliu al celui despre a
carui mostenire este vorba, data decesului, numele, domiciliul si intinderea drepturilor tuturor
mostenitorilor legali si ale legatarilor, bunurile si datoriile succesiunii, taxele de timbru,
onorariul, precum si alte date care au fost necesare la solutionarea cauzei

1. Suspendarea procedurii succesorale:


a)

procedura succesorala se poate suspenda:


cand a trecut un an de la deschiderea mostenirii

b)
succesibilii isi contesta unii altora calitatea sau nu se inteleg cu privire la compunerea
masei succesorale si intinderea drepturilor ce li se cuvin
c)
mostenitorii sau alte personae interesate prezinta dovata ca s-au adresat instantei de
judecata pentru stabilirea drepturilor lor
-

suspendarea poate fi ceruta doar de mostenitori

1. Certificatul de mostenitor:
au calitatea de mostenitori persoanele chemate la succesiune in temeiul legii si prin
testament
certificatul se elibereaza de notarul public si cuprinde constatari referitoare la
patrimoniul succesoral numarul si calitatea mostenitorilor si cotele ce le revin din acest
patrimoniu precum si alte mentiuni prevazute de lege
certificatul de mostenitor face dovada calitatii de mostenitor legal sau testamentary
precum si dovada dreptului de proprietate al mostenitorilor acceptanti asupra bunurilor din
masa succesorala in cota care se cuvine fiecaruia

certificatul de mostenitor reflecta acordul partilor cu privire la calitatea lor de


mostenitori, intinderea drepturilor acestora si bunurile succesorale
a)
-

eliberarea certificatului de mostenitor


procedura de eliberare se face de notarul public de la locul deschiderii succesiunii

notarul public competent elibereaza certificatul de mostenitor dupa trecerea termenului


de optiune succesorala de un an de la data deschiderii succesiunii
certificatul de mostenitor se poate elibera numai daca intre comostenitori exista
neintelegeri cu privire la mentiunile pe care urmeaza sa le cuprinda.

b)

cuprinsul certificatului de mostenitor:

va cuprinde constatarile din incheierea motivate referitoare la cel care lasa mostenirea,
calitatea mostenitorilor, activul si pasivul mostenirii, cota care-i revine fiecarui mostenitor
precum si datele referitoare la data eliberarii, notarul public competent, domiciliul
mostenitorilor, taxele de timbru, etc.
-

certificatul de mostenitor are o functie dulba:


1. este un mijlooc de insesizare
2. este un instrument probator

c)

puterea doveditoare a certificatului de mostenitor

face deplina dovada pana la anularea sa pe cale judecatoreasca a calitatii de mostenitor,


cota sau bunurile care revin fiecarui successor.
-

Prin constatarile facut in el rezulta ca nu are putere de lucru judecat

Nu face dovada dreptului de proprietate ci numia calitatea mostenitorilor de a intra in


posesia bunurilor care au apartinut defunctului facand parte din masa succesorala
Fata de terti nu poate face dovada decat cu privire la calitatea sa de a fi dobandit
bunurile ce constituie masa succesorala dar nu si cu privire la componenta ei
Dupa eliberarea certificatului, notarul public va putea elibera un supliiment de
certificate atunci cand se constata ca nu au fost cuprinse toate bunurile succesorale
Cei care se considera vatamati in drepturile lor prin eliberarea certificatului de
mostenitor pot cere instantei constatarea sau declararea nulitatii acestuia

Capitol IV
Petitia de ereditate

1. 1.

Notiunea si reglementarea legala a petitiei de ereditate:

odata cu deschiderea mostenirii, patrimoniul succesoral se transmite succesorilor de


drept ai defunctului
petitia de ereditate este actiunea prin care reclamantul solicita instantei recunoasterea
calitatii sale de mostenitor sau legatar precum si obligarea celui in posesia caruia se afla
bunurile succesorale la restituirea lor
mostenitorul cu vocatie universala sau cu titlu universal poate obtine oricand
recunoasterea calitatii sale de mostenitor contra oricarei personae care pretinzand ca se
intemeiaza pe titlu de mostenitor poseda toate sau o parte din bunurile patrimoniului
succesoral
-

petitia de ereditate nu este supusa prescriptiei extinctive

1. 2.

Persoanele care pot obtine recunoasterea calitatii de mostenitor:

Conform NCC Pot obtine recunoasterea calitatii de mostenitor persoana care are vocatie
succesorala universala sau cu titlu universal la mostenirea defunctului ori succesorii acesteia
in drepturi.

1. 3.

Dovada calitatii de mostenitor in cadrul petitiei de ereditate:

In cadrul petitiei de ereditate,calitatea de mostenitor poate fi dovedita prin certificatul de


mostenitor sau prin certificatul de calitate de mostenitor.
certificatul de mostenitor reprezinta actul eliberat de catre notarul public,de la locul
deschiderii mostenirii,in cadrul procedurii succesorale necontencioase,care permite dovedirea
calitatii de mostenitor si a dreptului de proprietate asupra bunurilor succesorale si care,in
acelasi timp,este mijloc de insezinare a mostenitorilor
este eliberat de catre notarul public,numai daca intre mostenitori nu exista
neintelegeri,in legatura cu impartirea masei succesorale
se elibereaza dupa expirarea termenului de prescriptie a dreptului de optiune
succesorala (de 1 an) care curge de la data deschiderii mostenirii sau chiar mai inainte de
implinirea acestui termen,daca sunt cunoscuti toti mostenitorii
certificatul de mostenitor,eliberat de notarul public competent,pe baza incheierii
finale,in termen de 20 de zile de la data emiterii acesteia,cuprinde urmatoarele precizari:
a)defunct;
b)patrimoniul succesoral (activul si pasivul mostenirii);
c)nr. si calitatea mostenitorilor;
d)cota ce revine fiecarui mostenitor universal/cu titlu universal,respectiv
bunurile ce se cuvin legatarilor cu titlu particular;
e)plata taxelor de timbru si a onorariilor;
f)data eliberarii sale si organul care-l elibereaza;

Certificatul de mostenitor indeplineste urmatoarele functii:


1. mijloc de insezinare a mostenitorilor nesezinari;
2. mijloc de proba;

1. Delimitarea petitiei de ereditate si alte actiuni civile asemanatoare:


petitia de ereditate prezinta elemente de asemanare cu alte actiuni de care insa se
deosebeste intrucat are un obiect distinct
petitia de ereditate se dobandeste de actiunea in revendicare prin care se contesta nu
calitatea de mostenitor a reclamantului ci calitatea de proprietar a celui care a lasat
mostenirea.
-

petitia de ereditate se deosebeste si de actiunea in imparteala

petitia de ereditate se deosebeste si de actiunea personala

1. Caracterele juridice:
-

petitia de ereditate are urmatoarele caracteristici:

a)
actiune reala deoarece prin exercitarea ei,se urmareste,in egala masura,deposedarea
mostenitorului aparent de bunurile succesorale;
b)
actiune divizibila in caz de pluralitate de mostenitori-reclamanti,acestia trebuie sa
introduca,in nume propriu,actiunea in petitie de ereditate,pt. a le fi recunoscuta calitatea de
mostenitor si pt. a le fi restituite bunurile succesorale care le revin;
c)
actiune imprescriptibila intrucat obiectul ei este reprezentat de constatarea calitatii de
mostenitor si de predarea bunurilor succesorale,iar ambele actiuni sunt imprescriptibile din
punct de vedere extinctiv;
d)
legatarul cu titlu particular nu poate intenta petitia de ereditate intrucat vocatia acestuia
este limitata la unul sau mai multe bunuri individual determinate;

1. Efectele petitiei de ereditate:


daca petitia este admisa de catre instanta competenta, recunoasterea titlului de
mostenitor al reclamantului se produce retroactiv din momentul deschiderii succesiunii
indifferent de momentul introducerii actiunii sau al pronuntarii hotararii
admiterea petitiei produce efecte distincte in raporturile dintre adevaratul mostenitor si
detinatorul fara titlu al bunurilor succesorale si raporturile dintre adevaratul mostenitor si terti

a)
efectele produse in raporturile dintre adevaratul mostenitor si detinatorul fara titlu al
bunurilor succesorale:
principalul efect consta in obligarea detinatorului fara titlu la restituirea bunurilor
succesorale adevaratului mostenitor
restituirea se face in natura iar daca aceasta nu mai este posibila atunci detinatorul va fi
obligat la restituirea prin echivalent
intinderea obligatiei de restituire difera dupa cum paratul a fost de buna credinta sau de
rea credinta
daca detinatorul fara titlu a fost de buna credinta atunci el va pastra fructele produse de
bunul supus restituirii si va suporta si cheltuielile angajate cu producerea lor

cand cel obligat la restituire a fost de rea credinta trebuie sa restituie fructele pe care
le-a dobandit

b)

efectele produse intre adevaratul mostenitor si terti:

in timpul cat a detinut bunurile succesorale detinatorul fara titlu trebuie sa fi incheiat
acte juridice cu tertii, acte ce au avut ca obiect aceste bunuri
cu privire la actele de conservare si de administrare a bunurilor mostenirii acestea se
mentin cu toate ca detinatorul fara titlu nu era titularul dreptului
in ceea ce priveste actele de dispozitie, trebuie facuta deosebirea dupa cum actele de
dispozitie au avut ca obiect bunuri mobile sau immobile

1. daca obiectul actului este reprezentat de un bun mobil si daca a fost instrainat unui tert
de buna credinta, tertul pastreaza bunul respectiv
2. cu privire la actele de dispozitie facute de detinatorul fara titlu asupra imobilelor
doctrina si jurisprudenta recunosteau valabilitatea teoriei mostenitorului apparent
potrivit careia daca erau indeplinite urmatoarele conditii actul respective incheiat se
mentinea:
-

actul de instrainare sa fi fost facut cu titlu particular

actul de instrainare sa fi fost cu titlu oneros

tertul care a contractat cu mostenitorul aparent sa fie de buna credinta

sa fi existat o eroare comuna

eroarea tertului sa fie scuzabila

TITLUL V

-Indiviziunea si partajul mostenirii-

Capitol I
Indiviziunea succesorala

1. Notiunea,reglementarea legala si caracteristicile indiviziunii:

-este reglementata de Noul Cod Civil in cartea a IV-a


-ia nastere numai cand mostenirea este culeasa de cel putin doi mostenitori, iar defunctul nu a
realizat un partaj ascendent (daca mostenirea revine unui singur mostenitor, acesta va exercita
asupra bunurilor succesorale un dr eptde proprietate exclusiv);
-conditie - pluralitatea de titulari- dobandirea patrimoniului succesoral de catre comostenitori,
intr-o cota ideala, abstracta, potrivit vocatiei lor succesorale;
-se caracterizeaza prin aceea ca mostenitorii cunosc numai cota ideala ce le revine, nu si
bunurile in maiterialitatea lor;

La data deschideriisuccesiunii, mostenitorii dobandesc o parte abstracta din fiecare molecula a


fiecarui bun succesoral si nu o parte concreta din masa succesorala.

2. Regimul juridic aplicabil indiviziunii succesorale

Este guvernat de urmatoarele principii:

1. Fiecare coindivizar are un drept exclusiv asupra cotei-parti ideale din mostenire.

coindivizarul poate dispune de cota sa parte ideala din universalitate, in mod liber, fara
consimtamantul celorlalti conindivizari.

1. Niciunul dintre coindivizari nu are un drept exclusiv asupra vreunui bun din
mostenire, privit in individualitetea lui.
niciunul dintre coindivizari nu poate realiza acte cu privire la materialitate bunului aflat in
indiviziune,decat cu acordul celorlalti coindivizari.

!! Trebuie sa distingem intre ipoteza in care coindivizarul realizeaza,cu privire la bunul


indiviz,acte juridice si ipoteza in care acesta realizeaza acte materiale.

a) Relativ la actele juridice incheiate de coindivizar cu privire la bunul indiviz,NCC contine


urmatoarele exigente:

- actele de dispozitie asupra bunului indiviz - nu pot fi incheiate de un singur coindivizar, fara
acordul unanim al celorlalti;
- actele de administrare - pot fi facute numai cu acordul coindivizarilor care detin majoritatea
cotelor-parti;
- actele de conservare - pot fi realizate de catre fiecare coindivizar, fara acordul celorlalti
coindivizari;

b) Actele materiale (posesia si folosinta) asupra bunurilor indivize pot fi realizate de catre
coindivizar, fara consimtamantul celorlalti coindivizari, cu conditia de a nu schimba destinatia
bunului si de a nu aduce atingere drepturilor celor din urma [art. 636 alin. (1) NCC].

Fructele bunului indiviz se cuvin coindivizarilor, proportional cu cota ideala, pe care o detin
din bunul indiviz si se culeg, potrivit acestei reguli, independent de partaj

Actiunile in justitie:
- oricare dintre coindivizari poate sta singur in justitie, fie in calitate de reclamant, fie in
calitatea de parat, in orice actiune privitoare la indiviziune, inclusiv in cazul actiunii in
revendicare;

- hotararile judecatoresti pronuntate in folosul indiviziunii profita tuturor coindivizarilor,


indiferent care dintre acestia a promovat actiunea in justitie, solutionata favorabil;
- in ipoteza in care actiunea este introdusa numai de unul sau unii dintre coindivizari,
introducerea in cauza a celorlalti coindivizari, in calitate de reclamanti, nu poate fi solicitata
decat de catre parat, in termenul si conditiile reglementate de Codul de Pocedura Civila;

3. Imprescriptibilitatea dreptului de a cere iesirea din indivizune;

Potrivit dispozitiilor art. 1143 alin. (1) NCC Nimeni nu poate fi obligat a ramane in
indiviziune.Mostenitorul poate cere oricand iesirea din indiviziune,chiar si atunci cand exista
conventii si clauze testamentare care prevat altfel.
Legea nr. 287/2009 (pastrand caracterul imprescriptibil al actiunii de iesire din
indiviziune) consacra o dubla noutate:

a) NCC nu mai reglementeaza posibilitatea mentinerii starii de indiviziune pe o perioada mai


mare de 5 ani
b) NCC impune sa fie realizate in forma autentica si sa fie supuse formelor de publicitate,
conventiile de suspendare a partajului privitoare la bunuri succesorale imobile

4. Inventarul noutatilor:

-este reglementat de o maniera detaliata modul de exercitare a dr de proprietate asupra


bunului indiviz
-starea de indiviziune poate fi pastrata cel mult 5 ani, nemaifiind reglementata posibilitatea
reinnoirii clauzei de suspendare a partajului
-conventiile de suspendare a partajului privitoare la bunuri succesorale imobile trebuie sa fie
realizate in forma autentica si sa fie supuse formelor de publicitate

Capitol II
Partajul succesiunii

1. Notiunea si reglementarea legala a partajului succesoral:

Prin partaj, inceteaza starea de indiviziune, cota-parte ideala a fiecarui coindivizar fiind
inlocuita cu bunuri sau, dupa caz, cu sume de bani.

2.Conditiile generale de fond ale partajului succesoral:

a) Persoanele care pot cere partajul:


- coindivizarii - mostenitori legali si legatarii universali sau cu titlu universal);
- succesorii in dr ai coindivizarilor;
- creditorii personali ai coindivizarilor si orice pers ce justifica un interes legitim;
- procurorul, in ipoteza in care este necesara, apararea unor interese publice;

b)Capacitatea ceruta de lege pt a promova si participa la partajul mostenirii:


- partajul succesoral produce efecte constitutive, fiind astfel un act de dispozitie;
- este necesar ca persoana care solicita partajul mostenirii sa aiba deplina capacitate de
exercitiu;

- in cadrul partajului voluntar - coindivizarul lipsit de capacitate de exercitiu trebuie sa fie


reprezentat de ocrotitorul sau legal, iar cel cu capacitate restransa de exercitiu trebuie sa fie
asistat de catre acesta (in ambele cazuri este necesara autorizarea instantei de tutela);
- in cazul partajului pe cale jud, interesele coindivizarului incapabil sunt aparate de catre
instanta de judecata;
- daca exista contrarietate de interese intre coindivizar si ocrotitorul sau legal, instanta de
tutela va numi un curator special;

3. Obiectul partajului succesoral

Sunt supuse partajului,bunurile existente in patrimoniul defunctului la data decesului acestuia

Exista insa doua exceptii,deoarece pot exista bunuri care,sa nu fie supuse partajului,desi
existau in patrimoniul succesoral la data deschiderii motenirii,precum pot exista si bunuri care
sa fie supuse partajului,desi nu existau in masa succesorala la data deschiderii mostenirii:
In concluzie,numai drepturile reale asupra bunurilor defunctului se transmit in stare de
indiviziune si sunt supuse partajului.

!Creantele si datoriile celui decedat nu fac obiectul partajului.

A. Bunuri care nu formeaza obiectul partajului,desi exista la data deschiderii mostenirii in


patrimoniul defunctului:

a) bunurile individual determinate (care formeaza ob legatului cu titlu particular si care se


dobandesc de catre legatar, nefiind supuse partajului);

b) bunurile care nu sunt susceptibile de partajare datorita naturii sau destinatiei lor (locuri de
veci);

- amintirile de familie pot fi partajate prin buna invoiala (partajul poate fi numai voluntar; in
cazul in care nu este voluntar, bunurile care constituie amintiri de familie raman in
indiviziune);

c) daca defunctul a ridicat o constructie pe terenul altuia, dar cu acordul acestuia din urma, ea
va fi supusa partajului, cu titlu de drept de superficie;

d) adaugirile si imbunatatirile efectuate de un copartas asupra bunurilor succesorale nu fac ob


partajului, ci genereaza desocotirea coindivizarilor, in masura in care bunul in cauza nu a
cazut in lotul copartasului care le-a efectuat;

B. Bunurile care fac obiectul partajului desi nu exista la data deschiderii mostenirii:

a) bunurile aduse la masa succesorala, ca efect al reductiunii liberalitatilor excesive sau ca


efect al raportului donatiilor;

b) bunurile rezultate din subrogatia reala universala;

c) fructele naturale, civile sau industriale, produse de bunurile succesorale;

4.Formele partajului succesoral:

4.1. Partajul prin buna invoiala:

Conform art. 1144 NCC,este valabil daca sunt intrunite urmatoarele conditii:

a) toti comostenitorii sunt prezenti

b) toti comostenitorii au capacitate deplina de exercitiu

-minorii si interzisii jud pot apela la aceasta forma a partajului daca sunt reprezentati sau
asistati de catre ocrotitorul legal si daca beneficiaza de incuviintarea prealabila a instantei de
tutela;
-partajul se poate realiza chiar daca printre comostenitori exista pers incapabile, cu
capacitate restransa de exercitiu sau disparute, in masura in care sunt respectate regulile
referitoare la protectia acestora;
-nerespectarea acestor conditii atrage nulitatea relativa a conventiei de partaj;

c) coindivizarii s-au inteles asupra partajului, stabilind forma si actul prin care acesta se
realizeaza
d) actul de partaj a fost incheiat in forma autentica, daca printre bunurile succesorale se afla
imobile

-se poate realiza, atat in cadrul procedurii succesorale necontencioase (in fata notarului
public), precum si in fata instantei de judecata;
-moduri de efectuare: in natura, prin atribuirea tuturor bunurilor unuia sau unora dintre
coindivizari si despagubirea celorlalti, prin tragere la sorti, prin vanzare la licitatie publica si
impartirea pretului obtinut, prin atribuirea nudei proprietati unora dintre coindivizari si a
uzufructului celorlalti;

4.2. Partajul pe cale judecatoreasca:

este obligatoriu in urmatoarele cazuri:


-nu sunt prezenti toti coindivizarii
-unul (unii) dintre comostenitori nu consimte la partajul prin buna invoiala
-instanta de tutela nu a incuvintat partajul prin buna invoiala

4.2.1. Modalitati de realizare a partajului pe cale judecatoreasca:

A. partajul inn natura:

-proportional cu cota-parte a fiecarui coindivizar


-partajul presupune parcurgerea urmatoarelor etape

a) Alcatuirea loturilor:
-trebuie realizata cu respectarea principiului egalitatii partilor (fiecare coindivizar primeste un
lot egal cu drepturile sale);

b) Stabilirea loturilor dupa nr coindivizarilor


-daca coindivizarii au drepturi egale se stabilesc loturile lor in functie de nr. acestora;

c) Stabilirea sultei
-in cazul in care loturile nu sunt egale in valoare, ele se intregesc printr-o suma de bani

B. Partajul prin atribuirea bunului aflat in indiviziune, in schimbul unei sulte, in favoarea
unuia ori a mai multor coproprietari:
-daca bunul este indivizibil ori nu este comod partajabil in natura,partajul se
atribuie,coindivizarului sau coindivizarilor,la cererea acestora

Conditii:

1)bunul este indivizibil sau nu este comod partajabil in natura


2) copartasul/ii sa formuleze o astfel de cerere

Aceste dispozitii legale, au loc daca nu este posibila imparteala bunului in natura sau daca
prin imparteala in natura s-ar cauza bunului o scadere importanta a valorii.
Coindivizarul caruia i s-a atribuit bunul in mod provizoriu este obligat la plata drepturilor
cuveite celorlalti coproprietari, daca nu instanta va proceda la atribuirea provizorie a bunului
altui coindivizar care a solicitat aceasta.
Daca mai multi coindivizari au solicitat atribuirea provizorie a bunului, instanta de judecata
va determina coindivizarul cel mai indreptatit

C. Prin vanzarea bunului:

Daca bunul este indivizibil ori nu este comod partajabil in natura, coindivizarii pot conveni,
ca bunul sa fie vandut in orice mod stabilit de ei,pretul urmand a fi distribuit, proportional cu
cota-parte a fiecaruia dintre ei.
Daca coindivizarii nu se inteleg asupra modului de vanzare asupra bunului comun, acesta va fi
vandut la licitatie publica.

5. Efectele partajului succesoral:

Partajul are ca efect inlocuirea dr indivize ale coindivizarilor, asupra intregii mase
succesorale, cu dr exclusive asupra bunurilor atribuite.
Indiferent de forma in care a fost realizat, partajul produce efect constitutiv.
In cazul partajului voluntar-coindivizarii devin proprietari exclusivi ai bunurilor succesorale
sau ai sumelor de bani ce le-au revenit, prin incheierea actului de partaj, de la data stabilita in
acesta, dar nu mai devreme de data incheierii actului.
In cazul partajului judiciar-coindivizarii devin prop exclusivi ai bunurilor succesorale sau ai
sumelor de bani ce le-au revenit, de la data ramanerii definitive a hototararii judecatoresti.
In cazul imobilelor- efectele juridice ale partajului se produc, numai daca actul de partaj
incheiat in forma autentica sau hotarare judecatoreasca definitiva au fost inscrise in cartea
funciara.

5.2. Consecintele efectului constitutiv al partajului:

Efectul constitutiv genereaza urmatoarele consecinte:


a) actele incheiate de un coproprietar cu privire la bunul comun raman valabile si sunt
opozabile celui caruia i-a fost atribuit bunul in urma partajului
b) noul C. Civ. consacra obligativitatea realizarii formelor de publicitate imobiliara, in ipoteza
in care obiectul partajului este reprezentat de dr reale imobiliare
c) partajul nu poate viza acele bunuri din patrimoniul succesoral care au fost uzucapate de
catre defunct

6. Obligatia de garantie intre copartasi:

Conform dispozitiilor art. 683 alin. (1) NCC Coproprietarii isi datoreaza, in limita cotelorparti, garantie pt evictiune si vicii ascunse, dispozitiile legale privitoare la obligatia de
garantie a vanzatorului aplicandu-se in mod corespunzator.
Obligatia de garantie intre comostenitori=obligatia de garantie a vanzatorului, din materia
contractului de vanzare-cumparare

Nu este datorata garantie in urmatoarele doua situatii:

-prejudiciul este cauzat de unul dintre coproprietari, caz in care acesta din urma trebuie sa il
repare
-coproprietarii au fost scutiti de obligatia de a garanta prin actul de partaj

!! Daca evictiunea s-a produs sau nunul este afectat de vicii ascunse si sunt indeplinite
conditiile pt. angajarea raspunderii,fiecare copartas este obligat sa-l despagubeasca pe
coproprietarul pejudiciat prin efectul evictiunii sau al viciului ascuns.

7. Desfiintarea partajului succesoral:

Partajul prin buna invoiala poate fi desfiintat pt. aceleasi cauze ca si contractele.

Nulitatea relativa intervine:


a) consimtamantul unuia dintre copartasi a fost viciat (dolul si violenta)
b) nu au fost respectate conditiile legale cu privire la capacitate
Nulitate absoluta-partajul facut fara participarea tuturor coproprietarilor

8. Drepturile creditorilor cu privire la partajul succesoral:

-creditorii personali ai copartasilor beneficiaza de dr de opozitie sau de dr de interventie, in


temeiul caruia pot pretinde sa fie prezenti la partajul prin buna invoiala sau pot sa intervina in
procesul de partaj
-dr de opozitie poate fi exercitat printr-o declaratie directa sau indirecta, adusa la cunotinta
copartasilor, din care sa rezulte neindoielnic vointa creditorului personal al copartasului de a
participa la partaj
Ca urmare a exercitarii dr de opozitie
a)copartasii au obligatia de a-l chema pe creditorul-oponent la partaj
b)creditorul-oponent are dr sa supravegheze regularitatea partajului, dar nu poate pretinde ca
partajul sa se faca, potrivit intereselor sale
c)din bunurile mostenirii atribuite prin partaj, precum si din cele care le iau locul in
patrimoniul mostenitorului, creditorii mostenitori vor fi platiti cu preferinta fata de creditorii
personali ai mostenitorilor

9. Inventarul noutatilor:

Noutati aduse de legea 287/2009

-este actualizat limbajul de specialitate, fiind folosit termenul partaj in locul celui de
,,imparteala''
-este conferit un regim juridic corespunzator amintirilor de familie (numai prin buna invoiala)
-copartasii isi datoreaza garantie nu numai pt evictiune, ci si pt vicii ascunse
-actul de partaj care priveste bunuri imobile trebuie realizat in forma autentica si trebuie sa
indeplineasca formalitatile de publicitate
-partajul succesoral are efect constitutiv, comostenitorii primind, in calitate de proprietari
exclusivi, fie bunuri in natura, fie sume de bani

Capitol III
Partajul de ascendent

1. 1.

Notiune:

-este un act juridic mixt, presupunand existenta concomitenta a unei liberalitati inter vivos sau
mortis causa si a unui act de partaj, dar de natura speciala-acesta din urma are menirea de a
evita nasterea starii de indiviziune intre comostenitori

2. Conditiile partajului de ascendent:


-de forma ale donatiei sau testamentului
-de fond privitoare la capacitate, consimtamant, obiect si cauza
-privitoare la persoanele care il pot realiza; pers intre care se poate face acest paratj; obiectul
partajului si modul de partajare a bunurilor

Persoanele care pot realiza partaul de ascendent

-pot impartii bunurile succesorale, inca din timpul vietii, potrivit vointei lor,
ascendentii(parinti, bunici, strabunici) din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptie, care
au capacitatea de a dispune prin donatie sau testament

Persoanele intre care se poate realiza partajul de ascendent


-descendentii (copii, nepoti, stranepoti etc.) care au vocatie la mostenirea ascendentului si care
nu sunt nedemni
-partajul de ascendent trebuie sa cuprinda pe toti descendentii care indeplinesc conditiile de a
veni la mostenire, fie in nume propriu, fie prin reprezentare succesorala
-descendentii care indeplinesc conditiile de a mosteni: capacitate, vocatie concreta si
nedemnitate)

Obiectul partajului de ascendent


-toate bunurile mobile sau imobile existente in patrimoniul ascendentului, la data deschiderii
mostenirii sau numai o parte a acestora
-testamentul produce efecte de la data deschiderii mostenirii si nu de la data intocmirii sale,
astfel incat si bunurile viitoare ale testatorului pot forma ob unui testament-partaj
-in cazul donatiei pot fi ob doar bunurile prezente ale dispunatorului
-nu pot forma ob partajului de ascendent, materializat intr-un testament, bunurile asupra
carora ascendentul-dispunator are un dr de proprietate comuna in devalmasie, impreuna cu
alte pers decat sotul

Modul de efectuare a partajului


-diviziunea bunurilor trebuie sa vizeze materialitatea acestora
-partajul sa respecte dr descendentilor si sotului supravietuitor la rezerva
-partajul sa respecte, sub conditia nulitatii absolute, cerintele de forma prevazute de lege pt
donatie si testament

1. 3.

Efectele partajului de ascendent:

Efectele partajului realizat prin donatie

A.Efecte inainte de deschiderea succesiunii

a)Efecte intre ascendentul-donator si descendentii-donatari


-donatarii vor primi, de la data incheierii contrsctului, dr care formeaza ob acestuia
-donatarii pot dispune liber de bunurile dobandite, cu respectarea insa a formelor de
publicitate imobiliara pt cazul imobilelor
-donatia este revocabila pt neexecutarea sarcinilor si pt ingratitudine, in conditiile dr comun
-creditorii ascendentului pt ataca donatia prin actiune revocatorie, in conditiile dr comun
-valoarea donatiei va fi reunita fictiv la activul net al mostenirii, pt a fi det cotitatea
disponibila

b)Efecte intre descendentii-donatari


-descendentul evins are actiune in garantie impotriva celorlalti
-plata eventualelor sulte este garantata cu un privilegiu asupra bunurilor care formeaza ob
donatiei

B.Efecte dupa deschiderea succesiunii


- pastreaza fiecare ce a primit de la defunct in stare divizata
-raspund de datoriile si sarcinile mostenirii, proportional cu partea cuvenita
-descendentul a carui rezerva a fost incalcata prin partajul de ascendent poate cere reductiunea
loturilor celorlalti copartajanti
-descendentii-donatari nu sunt obligati la raportul donatiilor primite,

Efectele partajului realizat prin testament


-acesta nu produce niciun efect in timpul vietii testatorului
Descendentii au doua posibilitati:
-sa accepte mostenirea, in forma divizata in care le-a fost lasata de catre ascendentul-testator
-sa renunte la mostenire, fara sa mai primeasca nimic

1. 4.

Cauzele de ineficacitate a partajului de ascendent:

-omiterea unui descendent care indeplineste conditiile de a veni la mostenire, fie in nume
propriu, fie prin reprezentare succesorala, cauza ce atrage nulitatea absoluta a partajului
-incalcarea rezervei succesorale a descendentilor sau a sotului supravietuitor, ceea ce
antreneaza reductiunea liberalitatii excesive

5. Inventarul noutatilor:
Legea 287/2009
-face aplicabila reprezentarea succesorala si in materia partajului de ascendent
-permite ca ob partajului-testament sa constea in bunurile asupra carora dispunatorul are un dr
de prop comuna in devalmasie, alaturi de sotul sau
-obliga la respectarea rezervei descendentilor si a sotului supravietuitor