MINISTERUL AFACERILOR INTERNE AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA ”ŞTEFAN CEL MARE”

Facultatea Drept,administraţie,ordine şi securitate publică

Catedra: Disciplina:
Drept privat Drept civil

Tema: Izvoarele Raportului Juridic

Civil

A elaborat: A verificat:
Studentul grupei DFT226 Silvia Ciutac

Chișinău, 2023
1
 Cuprins

1. Noțiunea de Izvor al Raportului Juridic Civil

2. Clasificarea Izvoarelor Raporturilor Juridice Civile
3. Concluzie
4. Bibliografie

2
 1. Noțiunea privind Izvoarele Raportului Juridic Civil
Izvoarele raportului juridic civil sunt faptele juridice, adică acele împrejurări cărora
normele juridice civile le conferă efecte juridice în sensul că existenţa acestora
generează, modifică sau stinge raporturi juridice civile. Aşadar, prin izvoare ale
raportului juridic civil se înţeleg acele împrejurări cărora legea le conferă valoare
juridică, ce constă în primul rând, în aceea că, atunci când acestea survin, ele duc
la naşterea raportului juridic civil. Spre exemplu: încheierea unui contract de
vânzarecumpărare dă naştere unui raport juridic între vânzător şi cumpărător Însă,
faptele juridice pot, nu numai să dea naştere unui raport juridic civil, ci să-l
modifice şi chiar să-l stingă. Spre exemplu: - cesiunea (vânzarea) unei creanţe
(contractul prin care un creditor transmite dreptul său de creanţă unei alte persoane,
ceea ce se realizează, de regulă, prin vânzarea creanţei) modifică un raport juridic
preexistent întrucât apare un nou creditor;

Pentru naşterea raporturilor juridice civile sunt necesare cîteva condiţii obligatorii:
1)existenţa subiectului persoanei fizice sau juridice. 2)existenţa normei juridice
care să transforme raportul social în unul juridic şi aici norma juridică trebuie să fie
de drept civil. 3)trebuie să existe o împrejurare, un act sau un fapt juridic concret
care să genereze naşterea unui astfel de raport. Desigur acest fapt juridic poate
duce şi la modificarea sau stingerea raportului juridic civil. Astfel, este necesară
analiza izvoarelor raportului juridic concret. Prin izvor al raportului juridic civil
vom înţelege acea împrejurare,act sau fapt juridic de care legea civilă leagă
naşterea ,modificarea sau stingerea raporturilor juridice concrete.

3
 2. Clasificarea Izvoarelor Raporturilor Juridice Civile
Izvoarele raportului juridic civil se clasifică astfel:

După legătura lor cu voinţa umană: acţiuni omeneşti – fapte volitive ale omului
(comisive sau omisive) săvîrşite cu sau fără intenţia de a produce efecte
juridice ,prevăzute de legea civilă cu această semnificaţie.

Acţiunile omeneşti la rîndul lor pot fi clasificate : -acţiuni săvîrşite cu intenţia de a

produce efecte juridice ,care sunt denumite acte juridice. -acţiuni săvîrşite fără
intenţia de a produce efecte juridice, efecte care se produc în puterea legii, chiar şi
împotriva voinţei autorului lor.

În funcţie de conformitate lor cu legea acţiunile pot fi: a)licite –în concordanţă cu
normele legale. b)ilicite –prin care se încalcă aceste norme. Faptele juridice ,altele
decît cele volitive poartă denumirea de evenimente ,aceste se produc independent
de voinţa omului , în puterea legii chiar şi împotriva voinţei autorului lor. La rîndul
lor evenimentele pot fi: — absolute — acelea unde este exclusă intervenţia omului
în totalitate (cutremur). -relative –acelea care iniţiază,i-au naştere datorită voinţei
omului ,dar continuă şi îşi produc efectele datorită legilor naturii. (moartea unui
om ucis). După sfera lor distingem : 1)Fapte juridice în sensul larg al cuvîntului —
care reprezintă atît acţiunile omeneşti săvîrşite cu sau fără intenţia de a produce
efecte juridice cît şi faptele naturale sau evenimentele , în acest sens noţiune de
fapt juridic este sinonimă cu izvor al raportului juridic concret. 2)fapte juridice în
sensul restrîns al cuvîntului – care desemnează numai faptele omeneşti săvîrşite
fără intenţia de a produce efecte juridice.Efecte care se produc în puterea legii
chiar şi împotriva voinţei autorului lor ,precum şi faptele naturale sau
evenimentele. Astfel diferenţa între fapt juridic în sens larg şi în sens restrîns al

4
cuvîntului o reprezintă voinţa omului de a produce efecte juridice, adică a da
naştere ,a modifica sau a stînge raporturi juridice concrete. Astfel, faptele juridice
după sfera lor se disting în funcţie de existenţa sau inexistenţa voinţei juridice.
Deci, diferenţa o constituie acte juridice.

Actul juridic izvor al raportului dreptului civil, reprezintă o manifestare de voinţă

făcută cu intenţia de a produce efecte juridice ,adică a da naştere , a modifica sau
stinge un raport juridic civil concret. Din această definiţie desprindem elementele
definitorii ale actului juridic : 1)prezenţa unei manifestări de voinţă care să provină
de la un subiect al dreptului civil (persoană fizică sau juridică). 2)manifestarea de
voinţă să fie exprimată cu intenţia de a produce efecte juridice. 3)efectele juridice
urmărite de părţi ,urmărite prin această manifeste de voinţă, vor consta în intenţia
de a da naştere, modifica sau stinge ,un raport juridic civil concret. Atît legislaţia
cît şi doctrina utilizează termenul respectiv ,după cum urmează. Act juridic
civil ,act juridic sau act. De asemenea noţiunea de act juridic civil poate fi utilizată
cu sensul de operaţiune juridică ,adică negotium iuris sau instrumentum adică
înscrisul constatator care consemnează manifestarea de voinţă exprimată de către
autorul sau autorii actului. Clasificarea actelor juridice: După numărul
părţilor(după numărul voinţelor necesare a părţilor): a)unilaterale- contracte
realizate de o singură persoană(testament,procură,paternitatea). b)multilaterale –
contracte realizate între mai multe persoane (vînzare-cumpărare). După scopul
urmărit la încheierea lor: a)acte cu titlu oneros(obţin beneficii),o persoană procură
altei persoane un folos patrimonial în schimbul unui echivalent,adică fiecare parte
urmăreşte un scop patrimonial. 1)acte cumutative- contractul de vînzare
cumpărare. 2)acte aleatorii(posibilitatea unui cîştig,dar cu anumite pierderi).
b)acte cu titlu gratuit(manifestă voinţa fără a obţine ceva în schimb): 1)acte
dezinteresate (împrumut fără dobîndă). 2)acte liberalităţi (testament lăsat prin
libera voinţă). După efectele produse: a)acte constitutive- acest act dă naştere unui
drept subiectiv civil pe care dobînditorul nu l-a avut anterior. De ex. drept de
gaj ,drept de uzufruct. b)acte translative – are ca efect trecerea unui drept subiectiv
5
civil de la o persoană la alta. (contractul de vînzare-cumpărare, donaţie, testament.
c)acte declarative (partajul averii)- părţile îşi recunosc anumite drepturi care au
existat anterior momentului încheierii actului juridic. După importanţa lor: a)acte
juridice de conservare –este actul prin care se preîntîmpină pierderi patrimoniale.
De ex.prescripţie . b)acte juridice de administrare —prin care se urmăreşte punerea
în valoare a unui bun,sau a unui patrimoniu. Ex. chiria . c)acte juridice de
dispoziţie –act care au ca efect ieşirea din patrimoniul nostru a unui bun sau valori.
De.ex donaţia. După conţinutul lor: a)patrimoniale- care pot fi evaluabile băneşte.
b)nepatrimoniale – care nu pot fi evaluate băneşte. După modul de închiere:

a)consensuale —încheiate prin simpla manifestare de voinţă,care este şi suficientă.

b)solemne- manifestarea de voinţă trebuie făcută în formă prevăzută de
lege(căsătoria). c)reale – manifestarea de voinţă trebuie urmată de remiterea
materială a bunului. După momentul producerii efectelor lor: a)acte între vii-act
care urmăreşte producerea efectelor juridice în timpul vieţii contractanţilor
(arenda,vînzare-cumpărare). b)acte pentru cauză de moarte-urmăreşte producerea
efectelor juridice după moartea părţii care manifesta dorinţa de a-l încheia
(testamentul). După rolul voinţei părţilor în stabilirea conţinutului lor: a)acte
subiective civile(e posibil de a negocia prevederile contractului). b)acte condiţie(nu
e posibil a negocia prevederile contractului). După legătura cu modalităţile: a)acte
pure şi simple-e actul neafectat de modalităţi,al cărui efect începe să se producă
imediat (căsătoria,testament). b)afectate de modalităţi-aici efectul e formulat de
părţi privind un eveniment viitor care întîrzie să se producă: realizarea sau
stingerea unui drept. După raportul dintre ele: a)acte principale –are existenţă
desinestătătoare(vînzarea-cumpărarea,împrumut). b)acte accesorii-depinde de un
alt act juridic (garanţia de împrumut). După legătura cu cauza: a)acte cauzale –aici
se poate identifica uşor scopul. Ex. cazul vînzării,cumpărării. b)acte abstracte –
valabilitatea acestuia nu depinde de existenţa cauzei, el este valabil chiar dacă nu-i
identificată cauza. După modalitatea încheierii lor: a)acte strict personale –e actul
care prin natura sa,ori potrivit legii nu poate fi încheiat prin reprezentare (testament
6
act strict personal,căsătorie). b)acte care pot fi create prin reprezentare –acestea pot
fi încheiate personal cît şi prin intermediul altei persoane, numită reprezentant.
După reglementarea şi denumirea legală: a)acte tipice,numite-au reglementare
legală,îndeosebi în Codul Civil(acte cu privire la adopţie,contract individual de
muncă). b)acte atipice,nenumite –întocmite la voinţa părţilor (dacă nu avem o
normă legală,se vor aplica legi generale). După modul de executare: a)acte cu
executare imediată,dintr-o dată(vînzare-cumpărare) – se execută prin singură
prestaţie efectuată de debitor. b)acte cu executare succesivă(contractul de
înstrăinare a bunului cu condiţia deţinerii pe viaţă)-care se execută prin mai multe
prestaţii.

7
 3. Bibliografie
1. Sergiu Baieș, drept civil partea generală, 2011;
2. Surse: https://facultateadrept.wordpress.com/drept-civil-
introducere-in-drept-civil-2/curs-8-izvoarele-raportului-
juridic-civil/
3. https://www.creeaza.com/legislatie/drept/Clasificarea-
izvoarelor-raport122.php