Actul juridic civil

Prin act juridic civil se intelege o manifestare de vointa facuta cu

intentia de a produce efecte juridice, respectiv, de a naste, modifica ori stinge un
raport juridic civil concret.

Din aceasta definitie rezulta ca elementele definitorii ale actului juridic

civil sunt urmatoarele:

 Prezenta unei manifestari de vointa, care sa provina de la un subiect de

drept civil (persoana fizica ori persoana juridica);

 Manifestarea de vointa trebuie exprimata cu intentia de a se produce

efecte juridice civile, intrucat legea civila califica act juridic civil numai o astfel de
manifestare de vointa; aceasta trasatura (definitorie) diferentiaza actul juridic civil
fata de faptul juridic civil (savarsit fara intentia de a se produce efecte juridice,
efecte ce se produc, insa, in puterea legii);

 Efectele juridice urmarite, la manifestarea vointei, pot consta in a da

nastere, a modifica sau a stinge un raport juridic civil concret, prin aceasta
trasatura, actul juridic civil este deosebit fata de actele juridice din alte ramuri de
drept (precum actul administrative sau actul de comert)
 Criterii de clasificare și categoriile de acte juridice civile în funcție de aceste
criteri:

PRECIZĂRI PREALABILE

Pornind de la multitudinea actelor juridice civile şi având în vedere o mai

bună cunoaştere a acestei instituții principale a dreptului civil, în literatura de
specialitate s-au propus mai multe criterii de clasificare.

În cele ce urmează, vom enunta principalele criterii de clasificare împreună

cu categoriile de acte juridice corespunzătoare prezentate în doctrină şi preluate de
jurisprudenţă.

De reținut că acelaşi act juridic poate fi privit în raport de mai multe criterii.

ENUNTAREA ACESTORA
Dintre clasificările actelor juridice civile, care se fac în doctrină, mentio- nám următoarele:

1. După numărul părților, există acte juridice civile unilaterale, bilaterale şi multilateral;
2. După scopul urmărit la încheierea lor, actele civile se împart în cu titlu oneros şi cu titlu
gratuit. Cele cu titlu oneros se impart, la rândul lor, in: comutative şi aleatorii; cele cu
titlu gratuit, de asemenea, se împart în: liberalități şi acte dezinteresate;
3. După efectul lor, actele civile se impart in: constitutive, translative şi declarative;
4. După importanta (ori gravitatea) lar, se disting actele juridice civile: de conservare, de
administrare şi de dispoziție;
5. După conținutul lor, deosebim actele patrimoniale de cele nepatrimoniale;
6. După modul (forma) de încheiere, actele civile se împart în: consensuale, formale
(solemne) şi reale;
7. După momentul producerii efectelor lor, actele civile se împart în: acte între vii (inter
vivos) şi acte pentru cauză de moarte (mortis causa);
8. După rolul vointei părților în stabilirea continutului lor, actele civile se impart în: acte
subiective şi acte conditie:
9. După legătura lor cu modalitatile (termen, conditie, sarcină), se impart in: acte pure și
simple şi acte afectate de modalități
10. După raportul dintre ele, actele civile se împart în principale şi accesorii;
11. După legătura cu cauza (scopul), distingem între actele cauzate şi cele abstracte;
12. După modalitatea încheierii lor. se disting actele strict personale și actele care pot fi
încheiate şi prin reprezentare;
13. După reglementarea si denumirea lor legata, se disting actele tipice (numite) şi actele
atipice (nenumite);
 14. După modul lor de executare, actele civile so impart in: acte cu executare dintr-o dată
(uno ictu) si acte cu executare succesiva.

Caracterizarea categoriilor de acte juridice civile:

ACTE UNILATERALE, BILATERALE ȘI MULTILATERALE

Este unilateral acel act juridic care este rezultatul voinței unei singure părți.
Sunt acte civile unilaterale: testamentul, acceptarea succesiunii, renunțarea la o
moştenire, denunțarea unui contract, oferta, promisiunea publică de recompensă,
confirmarea unui act anulabil, purga.

Este bilateral actul juridic civil care reprezintă voința concordantă a două
parti.

Exemplul tipic de act civil bilateral este contractul civil, precum: vânzarea-
cumpărarea, donația", mandatul, imprumutul, depozitul etc. Este multilateral actal
juridic care este rodul acordului de voință ce pro- vine de la trei sau mai multe
parti. Este un asemenea act contractul civil de societate.

De reținut că nu trebuie confundată clasificarea actelor juridice civile în

unilaterale şi bilaterale (ficută după criteriul numărului părților)", cu clasifi carea
contractelor civile în unilaterale (cele care dau nastere in obligații numai pentru
una din părți, cum este donatia, Imprumutul) si bilaterale sau sinalagma- tice (cele
care dau naştere la obligatii pentru ambole parti, precum vânzarea- cumpărarea,
antrepriza, renta viagera)

Această primă clasificare a actelor juridice civile In uni, bi şi multilaterale

prezintă importantă juridică în ce priveşte: 1) aprecierea valabilității actului (la cel
unilateral se verifică o singura voință juridică, pe când la cel bilateral trebuie
cercetată fiecare dintre cele doun vointe juridice), 2) regimul Juridic diferentiat-al
viciilor de consintämänt (eroarea, dolul, violenta şi leziunea).
 CONDITIILE ACTULUI JURIDIC CIVIL

Definitie: Prin conditiile actului juridic civil înțelegem elementele din care este
alcatuit un asemenea act.

TERMINOLOGIE

In legislația civilă, se utilizează termenul "conditii" pentru a se desemna

componentele actului juridcivil. Bunãoari, art. 948 Ciciv: dispune: "Condițiile
esențiale pentru validitatea unei conventii sunt:

1. Capacitatea de a contracta;

2. Consimtamantul valabil al partil ce se obligh

3. Un obiect determinat.

4. O cauză licită" (s.n.).

In doctrină şi în practică se utilizează, ca sinonim, termenul "elemente"

vorbindu-se despre "elemente esentiale" ori "elemente neesențiale" ale actului
juridic civil.

Am optat pentru termenul conditii intrucat, pe de o parte, este folosit de

codul civil, si pe de altă parte, este răspândit in literatura de specialitate si practică,

Subliniem, în același timp, faptul că termenul "conditie" este polivalent, el

având, în afară de întelesul arătat (element al actului juridic), încă două sensuri, şi
anume: 1) conditie=modalitate a actului juridic civil (adică eveniment viitor şi
nesigur ca realizare de care depinde naşterea ori desfiinţarea unui act juridic civil);
2) condiție = clauză a actului juridic civil.

Din contextul in care apare termenul "conditie" poate fi dedus sensul ce i se

atribuie de fiecare dată.
 Cuvântul "conditie" poate fi înlocuit şi cu acela de "cerinţă", vorbindu-se
despre "cerintele actului juridic civil".

Mai recent, Legea nr. 105/1992 foloseşte constant expresiile "condițiile de fond" şi
"conditiile de formă".

Clasificarea condițiilor actului juridic

CRITERII DE CLASIFICARE ȘI CATEGORIILE DE CONDIȚII ÎN

FUNCTIE DE ACESTE CRITERII

1. In functie de aspectul la care se refera, se disting condițiile de fond (cele care

privesc conținutul actului juridic civil) si conditiile de forma (cele care se referă la
exteriorizarea vointei). Aceasta clasificare mai este desemnată şi prin distinctia
între condiții intrinseci și condiții extrinseci

2. După criteriul obligativitatii ori neobligativitatii lor, conditiile actului juridic se

împart în esențiale (cele cerute pentru chiar valabilitatea actului) şi neesențiale (sau
intâmplătoare, adică cele care pot fi prezente ori pot lipsi, fără sa puns în discuție
valabilitatea actului). 3. După sancţiunea nerespectarii lor, se disting conditiile de
validitate (a caror nerespectare se sanctionează cu nulitaten actului juridic civil) si
conditiile de eficacitate (a căror nerespectaru atrage inopozabilitatea, spre exempl)
Desigur, fiecare conditie a actului juridic civil poate calificata thin toate cele trei
puncte de vedere (criterii) mentionate, Bunaoara, paciston de a incheia actul este,
în acelasi timp, o conditie, de fond, esentiala si de validitate: "Forma solemna", in
schimb, este de forma, esentiala (pentru actele solemne, dar nu şi pentru cele
consensuale si reale) si de validitate.

Dupa infatisarea clasificării conditiilor actualui juridic civil ne vom ocupa- In

sectiunile ce urmeaza-de analiza conditiilor de fond, esențiale: capacitatea,
consimtamantul, obiectul şi cauza, a formei actului juridic civil, pentru a încheia cu
cercetarea "modalităților actului juridic civil".

CAPACITATEA DE A ÎNCHEIA ACTUL JURIDIC CIVIL

DEFINIȚIE: Prin "capacitate de a încheia actul juridic civil" se întelege acea

condiție de fond și esențială care constă în aptitudinea subiectului de drept civil de
a deveni titular de drepturi și obligații civile prin incheierea actelor de drept, civil.

Din această definiție rezultă şi principalele elemente sau trăsături caracteristice

acestei condiţii:

 in primul rând, capacitatea pentru orice act juridic civil, o condiție (cerință)
de fond, esențială şi de validitate impusă cu caracter general;

 in al doilea rând, capacitatea de a încheia acte juridice civile" consta în

aptitudinca (vocația) generală şi abstracta, recunoscută de legea civila
subiectelor de drept (persoane fizice-persoane juridice), de a devenii titulare
de drepturi și obligații civile prin încheierea de acte juridice civile; prin
urmare, această capacitate (de a încheia acte juridice civile) este numai o
parte a capacității civile, reunind în structura sa o parte din capacitatea de
folosință a subiectului de drept civil, plus capacitatea de exercițiu a acesteia.
 SEDIUL MATERIEI

De lege lata, reglementarea capacității de a încheia actul juridic civil este disparată,
adică răspândită în mai multo dispoziții legale, din acte normative diferite,
principalele gasindu-se, cum e firesc, în Codul civil.

Codul civil reglementează această condiție de fond, esentială şi generală pe

categoril de acte juridice civile. In afară de art. 948 pct. 1, care prevede ca o
condiție esențială ("pentru va liditatea unei conventii") este capacitatea de a
contracta, există şi alto dispoziții, precum:

 art 949: "Poate contracta orice persoana ce nu este declarata necapabila de

lege";
 art 950 "Necapabili de a contracta sunt:
1. minorii
2. interzisii
3. (Abrogat prin Decretul nr. 1412/1932 de ridicarea incapacității civile
femeii măritate);
4. În genere toţi acei cărora legea le-a prohibit oarecare contracte:
 art. 807: "Minorul de 16 ani poate dispune prin testament şi numai pentru
jumătate din bunurile de care după lege poate dispune majorele".
 art. 808: "Este capabil de a primi prin donatiune între vii oricine este
conceput în momentul donațiunii.

Este capabil de a primi prin testament oricine este conceput la epoca morții
testatorului;

 art. 856: "Orice persoană este capabila de a ince testament, dacă nu este
oprită de lege":
 art. 1306: "Pot cumpara si vinde toti cei cărora nu le este oprit prin lege".

Dispoziții privind capacitatea de a încheia acte juridice se mai gasesc in

Codul civil, Decretul nr. 31/1954 si in alte izvoare ale dreptului civil.
Principiul capacitatii şi exceptia de la acest principiu

PRINCIPIUL CAPACITATII DE A INCHEIA ACTE JURIDICE CIVILE

În legătură cu această conditie de fond si esențială a actului judic civil

capacitatea este de retinut ca principiul ori regula este capacitatea de a face actul
juridic civil (exceptia fiind incapacitatea). Acest principiu este consacrat,
fragmentar in art. 856, 949, 1306 din Codul civil, mentionate mai sus.

Cu caracter general, acest principiu se desprinde din prevederile art. 6 alin.

din Decretul nr. 31/1954, "Nimeni nu poate fi ingedit by capocituted de folorinto si
nici lipsit in for sou in porte, do capacitatea do exercitii, decât on carurile şi în
condițiile stabilite de lege.

Principiul capacității de a face acte juridice civile este sustinut de literatura de

specialitate şi consacrat în solutiile jurisprudențiale.

Mai trebuie retinut că, pentru persoana juridică, regula capacității de a face
acte juridice civile este subordonată principiului specialității capacității, consacrate
de art. 34 din Decretul nr. 31/1954.

Corecta intelegere a principiului capacitatii presupune si urmatoarea

subliniere: capacitatea este o stare de drept -de iure- (adică "aşa cum o vede
legea"), spre deosebire de discernământ, care este o stare de fapt -de facto- acesta,
discernământul, putand exista, izolat, chiar la o persoană "incapabila", după cum o
persoană deplin "capabilà" se poate gasi intr-o situație în care, pasager, să nu aibă
discernamant.

In concluzie, se poate afirma ca principiul capacității de a încheia acte

juridice civile desemnează regula potrivit căreia persoana fizică poate încheia,
personal sau prin reprezentant, orice acte juridice, cu excepția celor oprite de lege,
iar persoana juridică ponte inchein mai acele acte juridice care corespund scopului
ei, stabilit prin lege, netul de infiintare, sau statut.
 EXCEPTIA INCAPACITATII DE A INCHEIA ACTE JURIDICE CIVILE

Ca şi alte exceptii, si exceptia de a incheia ecte juridice civile trebuie sa fie expres
prevăzută de lege, iar textele de exceptie, după cum se stie, sunt de stricta
interpretare şi aplicare (exceptio est strictissimae interpretationis). Această
caracterizare a incapacitatii de a încheia acte juridice civile este cuprinsă atât în art.
6 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954, cat si in dispozițiile art. 950 din Codul civil
(evocate mai sus), precum si in alte dispozitii cuprave in izvoarele dreptului civil.

CONSIMTAMANTUL

DEFINITIE: Prin consimtamant se întelege acea condiție esențială de fond şi

generală a actului juridic civil care constă în hotararea de a încheia un act juridic
civil manifestată in exterior.

Sub aspect terminologic, este de aratat că termenul "consimțământ” are fie

înţelesul de voinţă exteriorizată a uneia dintre părțile actului bilateral ori a
autorului actului unilateral - cum este în art. 953 C.civ., menţionat mai sus -, fie
sensul de acord de vointa - cum este in contextul art. 969 alin. 2 C. civ: "Ele
(convențiile - n.n.) se pot revoca prin consimțământul mutual sau din cauze
autorizate de lege (s.n.)

După cum se ştie, actul juridic civil este manifestarea de voință făcută cu
intenția de a produce efecte juridice. Voinţa este de natură psihologică. Ea
formează obiect special de preocupare pentru psihologie, dar interesează atât
dreptul, în general, cât şi dreptul civil în special. Doar unghiurile sub care este
analizată diferă. Sub aspect psihologic, vointa este un fenomen complex.

Şi sub aspect juridic, însă, vointa este complexă, în structura sa intrand

două elemente: consimtamentul şi cauza sau scopul.
 De aici rezultă ca, între consimțământ şi voință există corelația de tipul
parte-intreg.

Această corelație, la randul ei, învederează necesitatea de a se releva

procesul de formare a voinţei juridice, ca şi principiile sale. O asemenea prezentare
este de natură a contribui la o mai bună înțelegere a conceptului de "consimtămant"
- ca a doua conditie, de fond, esentiala si generala, a actului juridic civil.

CONDIŢIILE DE VALABILITATE A CONSIMŢĂMÂNTULUI

Pentru a fi valabil, consimțământul trebuie să întrunească condiţiile următoare:

- să provină de la o persoană cu discernământ;

- să fie exprimat cu intenția de a produce efecte juridice; - să fie exteriorizat;

- să nu fie alterat de vreun viciu de consimţământ.

OBIECTUL ACTULUI JURIDIC CIVIL:

DEFINITIE: Prin obiect al actului juridic se întelege conduita părților stabilită prin
acel act juridic civil, respectiv actiunile ori inactiunile la care părțile sunt
indreptățite sau de care sunt ținute.

Cu referire doar la convenții, art. 962 C.civ. prevede că "Obiectul

conventiilor este acela la care părțile sau numai una din părți se obliga"-s.n.

Aşa cum, pentru "obiectul raportului juridic civil": am luat in considerare - ca

obiect derivat - bunurile ori lucrurile, la care se referă conduita părților, tot astfel şi
pentru obiectul actului juridic lucrurile pot fi socotite ca obiect derivat al actului
juridic civil.

Bunaoară, cu acest inteles, art. 963 C.civ. dispune: "Numai lucrurile ce sunt in
comert (in circuitul civil) pot fi obiectul unui contract.

ENUMERAREA CONDITIILOR CERUTE PENTRU VALABILITATEA

OBIECTULUI ACTULUI CIVIL
 Pentru a fi valabil, obiectul actului juridic civil trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii

 să existe;
 să fie în circuitul civil;
 să fie determinat ori determinabil;
 să fie posibil;
 să fie licit şi moral.

Acestea sunt conditiile generale pentru valabilitatea obiectului actului juridic

civil. Există şi condiții speciale, cerute numai pentru anumite acte juridice civile

şi anume:

 cel ce se obligă trebuie să fie titularul dreptului subiectiv

 să existe autorizatie administrativă prevazută de lege
 obiectul să constea într-un fapt personal al debitorului

Sursa de inspiratie:

Drept civil roman

introducere in dreptul civil

subiectele dreptului civil

prof. univ. dr. Gheorghe Beleiu

Iftemie Lorena-Maria si Matache Roxana-Mihaela

Universitatea “ARTIFEX”

Contabilitate si informatica de gestiune