Actul juridic civil

‘’ACTUL
JURIDIC
CIVIL’’

1. Notiunea si clasificarea actului juridic civil;

2. Conditiile de valabilitate a actului juridic civil;
2.1. Capacitatea de a incheia actul juridic civil;
2.2 Consimtamintul;
2.3 Obiectul actului juridic civil;
2.4 Cauza;
2.5 Forma actului juridic civil;
3 Modalitatile actului juridic civil;
4 Efectele juridice ale actului juridic civil;
5 Nulitatea actului juridic civil;

1. Notiunea si clasificarea actului juridic civil;

Nasterea unui raport juridic civil concret presupune existenta unei norme juridice civile
ca premisa necesara si obligatorie prin care raporturile sociale devin raporturi
juridice abstracte, precum si producerea unui fapt juridic de care legea civila leaga
nasterea modificarea sau stingerea unui raport juridic civil concret.
Devin izvoare ale raporturilor juridice civile concrete numai acele fapte de care
norma juridica civila leaga producerea de efecte juridice, ele devenind prin aceasta
fapte juridice.
Se poate concluziona ca prin izvor al raportului juridic civil concret se intelege o
imprejurare (act sau fapt) de care legea civila leaga nasterea modificarea sau stingerea
unui raport juridic civil concret.
Notiunea si clasificarea actelor juridice civile
Definitia actului juridic civil
Prin act juridic civil se intelege manifestarea de vointa facuta cu intentia de a
produce efecte juridice adica de a naste, modifica, transmite sau stinge un raport juridic
civil concret.
Din aceasta definitie rezulta ca actul juridic prezinta urmatoarele elemente
 Actul juridic civil

caracteristice:
1. Actul juridic este inainte de toate, o manifestare de vointa a unei sau mai
multor persoane fizice sau juridice;
2. Manifestarea de vointa este facuta cu intentia de a produce efecte juridice
respectiv de a crea, modifica, transmite sau stinge raporturi juridice civile
concrete.
In literatura de specialitate, practica judiciara si chiar in legislatia civila termenul
de act juridic este folosit in doua sensuri. Intr-un prim sens actul juridic desemneaza
insasi manifestarea de vointa in scopul de a produce efecte juridice, adica insasi
operatia juridica ce se incheie (negotium). In cel de al doilea sens, actul juridic
desemneaza inscrisul constatator al operatiunii juridice (innstrumentum) facute de parti
in vederea pronuntarii unui mijloc de proba intr-un eventual litigiu.
Pentru evitarea oricaror confuzii cu privire la cele doua acceptiuni este indicat ca
termenul de act juridic sa fie folosit pentru desemnarea operatiei juridice (negotium), iar
pentru desemnarea inscrisului constatator ale acestei operatii juridice (instrumentum)
sa fie utilizat termenul de inscris.
Clasificarea actelor juridice civile:
Conceptia de act juridic civil este rezultatul unui proces de generalizare si
abstractizare a trasaturilor comune tuturor actelor juridice civile care se intalnesc in
circuitul civil.
Datorita regimului juridic diferit pe care il au diferite categorii de acte juridice
civile, atat in literatura de specialitate, cat si in practica judecatoreasca s-a considerat
necesar si util sa se faca clasificarea actelor juridice civile.
La baza clasificarilor actelor juridice stau criterii variate cum ar fi numarul
partilor intre care se incheie actul, continutul, cauza, forma, modul de executare,
efectele actelor etc.
In continuare vor fi infatisate principalele categorii de acte juridice civile:
1. Acte juridice unilaterale, bilaterale si multilaterale:
Aceasta clasificare are la baza criteriul numarului partilor participante la actul
juridic.
Actele juridice unilaterale sunt produsul manifestarii de vointa a unei singure
parti.
Actul juridic bilateral reprezinta vointa concordanta a doua parti, iar cel
multilateral este rezultatul acordului de vointa a trei sau mai multe parti.
Actul juridic unilateral fiind rezultatul vointei unei singure parti sunt mai rare.
Intra in aceasta categorie testamentul, promisiunea publica de recompensa,
acceptarea
unei mosteniri, renuntarea la mostenire, confirmarea unui act juridic anulabil etc.
Actele bilaterale si multilaterale se mai numesc conventii sau contracte, termeni
echivalenti si folositi unul pentru altul in limbajul juridic curent. Sunt acte bilaterale,
spre exemplu, contractul de vanzare-cumparare, contractul de schimb, contractul de
donatie, contractul de imprumut etc. Exemplul tipic de contact multilateral este
contractul de societate civila.
Clasificarea actelor juridice in unilaterale si bilaterale nu trebuie confundata cu
clasificarea contractelor in unilaterale si bilaterale. Astfel, unilateral care este un act
juridic bilateral, fiind rodul vointei a doua parti, da nastere la obligatii numai pentru
 Actul juridic civil

una din parti, cum este spre exemplu contractul de donatie, imprumut de folosinta, pe
cand contractul bilateral sau sinalagmatice dau nastere la obligatii pentru ambele parti,
precum ar fi, contractul de vanzare-cumparare, contractul de schimb etc.
Rezulta, asadar, ca in timp ce toate contractele, inclusiv cele unilaterale, fac parte
din categoria actelor juridice bilaterale sau multilaterale, in schimb, actele juridice
unilaterale nu sunt contracte, ele fiind rezultatul manifestarii unilaterale de vointa.
Clasificarea actelor juridice in unilaterale, bilaterale si multilaterale prezinta
importanta sub aspectul aprecierii valabilitatii lor din punct de vedere al vointelor.
Astfel, actele unilaterale sunt valabile prin manifestarea vointei unei singure parti, in
timp ce pentru valabilitatea actelor bilaterale si multilaterale trebuie sa existe doua sau
mai multe vointe juridice.
Regimul juridic al viciilor de consimtamant este diferit, in functie de cele doua
categorii de acte. Intr-adevar eroarea ca viciu de consimtamant se poate intalni atat la
actele unilaterale, cat si la cele bilaterale si multilaterale, pe cand dolul si violenta se
intalnesc de regula, numai la actele bilaterale si multilaterale.
2. Acte juridice cu titlu gratuit si acte juridice cu titlu oneros:
La baza acestei clasificari sta scopul urmarit de parti la incheierea actului juridic
civil.
Actele cu titlu gratuit sunt actele prin care se procura uneia din parti un folos
patrimonial ca aceasta din urma sa fie obligata, la randul ei, la un echivalent. Sunt acte
cu titlu gratuit, testamentul, donatia, comodatul, mandatul gratuit etc.
La randul lor actele cu titlu gratuit se impart in libertati si acte dezinteresate.
Libertatile sunt acte cu titlu gratuit prin care o persoana isi micsoreaza propriul sau
patrimoniu, fara a primi in schimb un echivalent cum este, de pilda, donatia. Actele
dezinteresate sunt acele acte prin care o persoana face alteia un serviciu, fara a
micsora propriul sau patrimoniu, cum ar fi, spre exemplu, mandatul remunerat,
imprumutul fara dobanda, depozitul gratuit etc.
Actele cu titlu oneros sunt acele acte prin care o persoana procura alteia un folos
patrimonial in schimbul unui echivalent, fiecare din parti urmarind un avantaj
economic. In legatura cu definitia contractului oneros, in art cccc se arata: "contractul
oneros este acela in care fiecare parte voieste a-si procura un avantaj". Sunt contracte
cu titlu oneros, contractul de vanzare-cumparare, contractul de antrepriza, contractul
de locatiune etc.
Impartirea actelor juridice in gratuite si oneroase prezint interes juridic din mai
multe puncte de vedere. Astfel, atat sub aspectul capacitatii de a incheia actele cu titlu
gratuit cat si al exigentelor de forma ale acelorasi acte, legea prevede conditii mult mai
severe, in raport cu actele cu titlu oneros. De asemenea, pentru actele cu titlu oneros
prin lege, sunt stabilite conditii mult mai severe sub aspectul raspunderii partilor, iar
obligatiile partilor sunt mai amanuntit si mai exigent reglementate, fata de actele cu titlu
gratuit.

3. Dupa efectele produse de actul juridic civil:

- acte cositutive- sunt acele acte care dau nastere la drepturi subiective care nau existat
anterior de exemplu, constituirea gajului,epotecii,etc.
- acte juridice translative- sunt acele acte care au ca efect stramutarea unui drept
subiectiv civil dintr-un patrimoniu in altul cum ar fi de exemplu :vinzarea
 Actul juridic civil

cumpararea,donatia,etc.
- acte juridice declarative- sunt acele acte juridice care au ca efect recunoasterea
definitivarea ori consolidarea unui drept subiectiv civil preexistent de exemplu
partajul,etc.
4.Dupa modul de formare:
- acte juridice consensuale- sint acele acte care se formeaza prin simpla manifestare de
vointa a partilor de exemplu procurarea produselor alimentare,rechizitelor,etc.
- acte juridice solemne- sint acele acte juridice in care manifestarea de vointa a partilor
trebuie sa imbrace o anumita forma de exemplu contractul de vinzare- cumpararea
terenurilor,de ipoteca,etc
- acte juridice reale- sint acele acte juridice in care pe linga manifestarea de vointa a
partilor este necesara si transmiterea bunului de exemplu contractul de
depozit,contractul de donatie,etc.
5.Dupa importanta lor :
- acte de conservare- sunt acele acte juridice prin care se urmareste preintimpinarea
pierderii unui drept subiectiv civil de exemplu intreruperea termenului de prescriptie
- acte de administrare- sint acele acte juridice prin care se urmareste o obisnuita punere
in valoare a unui bun sau patrimoniu de exemplu asigurarea bunului,efectuarea
reparatiei,etc.
- acte de dispozitie- sunt acele acte juridice care au ca efect esirea din patrimoniu a
unui bun sau grevarea acestuia cu sarcini reale de exemplu vinzarea
cumpararea,contractul de gaj,etc.
6.In functie de reglementare a actelor juridice:
- acte juridice numite (tipice)- sint acele acte juridice care sunt expres reglementate de
legislatie si carora legiuitorul le atribuie o anumita denumire exemplu toate contractele
continute in legislatia civila sint acte juridice numite .
- acte juridice nenumite sau atipice- sint acele acte juridice care nu sunt expres
reglementate de legislatie si carora legiuitorul nu le atribuie o careva denumire,aceste
acte constituie o simbioza a diverselor acte juridice numite pe care partile in virtutea
principiului libertatii contractuale pot sa le inchee de exemplu contractul de investitii in
constructia spatiului locativ .

2. Conditiile de valabilitate ale actului juridic civil ;

In functie de aspectul la care se refera distingem:
- Conditii de fond - cele care privesc continutul actului juridic civil.
- Conditii de forma - cele care se refera la exteriorizarea vointei.
In functie de obligativitatea sau neobligativitatea lor, aceste conditii se impart in :
- esentiale - cele cerute pentru valabilitatea actului
- neesentiale - intamplatoare, cele care pot fi prezente ori pot lipsi fara sa puna in
discutie valabilitatea actului.
Conditiile de font, esentiale ale actului juridic sunt prevazute in art.948 Cod civil, care
dispune:
1) capacitatea de a contracta
2) consimtamantul valabil al partii ce se obliga
3) un obiect determinat
4) o cauza licita.
 Actul juridic civil

2.1. Capacitatea de a incheia actul juridic civil

Definitie : Capacitatea de a incheia actul juridic civil "reprezinta acea conditie de fond si
esentiala care consta in aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de
drepturi si obligatii civile prin incheierea actelor de drept civil.".
Aceasta reprezinta o parte a capacitatii de folosinta a persoanei fizice.
- In legatura cu aceasta conditie de fond este de retinut - ca principiul sau regula este
capacitatea de a face actul juridic civil, exceptia fiind incapacitatea.
Nimeni nu poate fi ingradit in capacitatea de folosinta si nici lipsit in tot sau in parte, de
capacitatea de exercitiu, decat in cazurile si in conditiile stabilite de leg.
Capacitatea este o stare de drept - de jure (asa cum o vede legea (Belein), iar
discernamantul este o stare de fapt.

2.2Consimtamantul
Stim ca actul juridic civil este manifestarea de vointa cu intentia de a produce efecte
juridice.
Sub aspect juridic, vointa este complexa, in structura sa intrand: consimtamantul si
cauza sau scopul.
Principiile vointei juridice in dreptul civil:
Codul civil consacra doua principii care carmuiesc vointa juridica
- principiul libertatii actelor juridice civile numit si principiul autonomiei de vointa;
- principiul vointei reale (principiul vointei interne).
- subiectele de drept civil sunt libere sa incheie ori nu un act juridic; civil
- partile sunt libere sa stabileasca, continutul (clauzele) actului juridic civil;
- partile sunt libere, prin acordul lor, sa modifice, ori sa puna capat actului juridic civil pe
care l-au incheiat.

Limitele principiului libertatii actelor juridice civile sunt:

a) ordinea publica (norme care reglementeaza ordinea economica, sociala si politica de
stat)
b) morala (bunele moravuri)
c) normele imperative (de la care nu se poate deroga).
2. Principiul vointei reale (interne)
In solutionarea acestei probleme exista doua conceptii:
- conceptia subiectiva - care da prioritate vointei interne, reale
- conceptie obiectiva - prefera vointa declarata exteriorizata.
Codul civil roman a consacrat principiul vointei interne sau reale.
In sprijinul acestui principiu se indemeiaza pe argumentele:
- Interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractante, nu
dupa sensul literal al termenului.
- Consimtamantul nu este valabil cand este dat prin eroare, smulsul prin violenta, sau
surprins prin dol.
- Actul secret modifica un act public, nu poate avea putere decat intre partile
contractante si succesoriilor universali.
Definitia consimtamantului
Consimtamantul reprezinta hotararea de a incheia un act juridic civil manifestata in
 Actul juridic civil

exterior.
Conditiile de valabilitate ale consimtamantului.
1. Sa provina de la o persoana cu discernamant
2. sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice
3. sa fie exteriorizat
4. sa nu fie alterat de vreun viciu de consimtamant.
Consimtamantul trebuie sa provina de la o persoana cu discernamant
Aceasta conditie decurge din caracterul constient al actului juridic civil.
Persoana fizica cu deplinatate capacitate cu exercitiu este prezumata ca are
discernamant juridic necesar pentru a incheia acte juridice civile.
Persoana lipsita de capacitate de exercitiu (minorul sub 14 ani su cel pus sub interdictie
judecatoreasca, este prezumata a nu avea discernamant.
Minorul intre 14 su 18 ani are discernamantul juridic in curs de formare.
Pentru persoana juridica nu se pune probleme deoarece reprezentantul ei este, o
persoana fizica cu deplina capacitate de exercitiu.
In afara de incapacitatile legale - cazuri in care legea prezuma persoana ca lipsita de
discernamant exista si cazuri de incapacitati naturale - in care se gasesc persoane
capabile dupa lege, in drept capabile cu discernamant), iar in fapt persoana lipsita
temporar de discernamant, ex.: betie, hipnoza, somnambulism, manie puternica.

Consimtamantul trebuie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice

- aceasta decurge din esenta actului juridic civil.
Aceasta conditie nu este indeplinita cand:
- manifestarea de vointa a fost facuta in gluma, prietenie, curtoazie;
- cand s-a facut sub conditie pur potestativa "din partea celui care se obliga" "ma oblig
daca vreau";
- cand manifestarea de vointa este prea vaga;
- cand manifestarea de vointa s-a facut cu o rezerva mintala (ex.: actul fictiv in caz de
simulatie.

Consimtamantul trebuie sa fie exteriorizat

Principiul aplicabil exteriorizarii consimtamantului este acele al consensualismului, care
inseamna ca partile sunt libere sa aleaga forma de exteriorizare a vointei lor.
Manifestarea de vointa poate fi exteriorizata intr-o forma expresa sau tacita (implicata) .
Modalitatile de exteriorizare a consimtamantului sunt : in scris, verbal prin gesturi ori
fapte concludente, neechivoce.
In principiu in dreptul civil tacerea nu valoreaza consimtamant exteriorizat. Prin
exceptie, tacerea valoreaza consimtamant:
1. cand legea prevede expres aceasta
2. cand, prin vointa expresa a partilor, se atribuie o anumita semnificatie juridica tacerii
3. cind tacerea are valore de consimtamant potrivit obiceiului.

4. Consimtamantul trebuie sa nu fie alterat printr-un viciu de consimtamant

Sunt vicii de consimtamant : eroarea, dolul (viclenia), violenta si leziunea.
 Actul juridic civil

a) Eroarea
Def.: Eroarea este falsa reprezentare a realitatii la incheierea unui act civil.
Clasificare
- Dupa criteriul consecintelor care intervin, eroarea este de trei feluri:
- eroarea obstacol (distructiva de vointa) este cea mai grava forma a erorii - fiind si ea
de doua feluri:
- asupra naturii actului juridic ( o parte crede ca incheie un anumit act juridic, iar cealalta
parte, are gresita credinta ca incheie alt act juridic;
- asupra identitatii obiectului - o parte crede ca trateaza cu privire la un anumit bun ( pe
cand cealalta parte are in vedere alt bun).
- eroarea viciu de consimtamant - este falsa reprezentare a realitatii ce cade
- fie asupra calitatilor substantiale ale obiectului actului (error in substantiam);
- fie asupra persoanei contractante (error in personam).
- eroarea indiferenta - este falsa reprezentare a unor imprejurari mai putin importante
care nu afecteaza valabilitatea actului.
In cazul erorii obstacol - sanctiunea ce intervine este nulitatea absoluta pentru ca nu s-a
format acordul de vointa.
In cazul erorii viciu de consimtamant (in ambele forme) - sanctiunea este nulitate
relativa.
Pentru cazul de eroare indiferenta - sanctiunea este diminuarea valorica a prestatiei,
fara nici o consecinta juridica.

Dupa criteriul naturii realitatii fals reprezentata, intalnim:

- eroare de fapt - este valoarea de o reprezentare falsa a unei situatii faptice la
incheierea actului juridic (obiectul actului, valoarea etc);
- eroarea de drept - pentru care se formuleaza opinia atat a neadmiterii cat si a admiterii
acesteia ca viciu de consimtamant. Eroarea de drept este reprezentarea falsa a
existentei ori consimtamantului unei norme de drept civil.

Conditiile cerute pentru ca eroarea sa fie viciu de consimtamant

- se cer intrunite doua conditii cumulative:
1. elementul asupra caruia cade falsa reprezentare sa fi fost hotarator, determinant
pentru incheierea actului, astfel incat, daca ar fi fost cunoscuta realitatea, actul nu s-ar fi
incheiat.
2. in cazul actelor bilaterale, cu titlu oneros, este necesar ca si contractantul sa fi stiut
sau sa fi trebuie sa stie ca elementul asupra caruia cade falsa reprezentare a realitatii
este determinant.
In actele bilaterale, nu e necesar ca fiecare parte sa se gaseasca in eroare.

Dolul sau viclenia

- Def. - Este viciu de consimtamant care consta in inducerea in eroare a unei persone,
prin mijloace viclene sau dolosive, pentru a o determina sa incheie un act juridic
- Dolul este o eroare provocata
Dupa consecintele pe care le are, ori nu, asupra valabilitatii actului juridic, distingem:
- dolul principal - care este dolul ce cade asupra unor elemente importante la incheierea
actului si care atrage anularea actului
 Actul juridic civil

- dolul incident (sau secundar), ce cade asupra unor imprejurari nedeterminante pentru
incheierea actului juridic, si care nu atrage nevalabilitatea actului.

Elementele dolului
1. un element material, obiectiv - ce consta in utilizarea de mijloace viclene pentru a
induce in eroare siretenii, manopere dolosive)
2. un element subiectiv , intentional, ce consta in intentia de a induce in eroare o
persoana, pentru a determina sa incheie un act juridic.

Conditii
Dolul trebuie sa indeplineasca, conditiile:
- sa fie determinant pentru incheierea actului juridic
- sa provina de la cealalta parte.
De retinut, insa, ca aria elementelor determinante, pentru dol, este mai intinsa decat la
eroare unde trebuie sa fie vorba ori de calitatile substantiale ale obiectului ori de
"calitatile persoanei" contractante.
In doctrina se admite in legatura cu o conditie si urmatoarele doua situatii:
1. dolul sa provina de la un tert, dar cocontractantul are cunostinta de aceasta
imprejurare (un fel de complicitate la dol)
2. dolul sa provina de la reprezentantul (ex.mandatarul) cocontractantului.

Dovada dolului
Dolul nu se presupun ceea ce inseamna ca persoana care-l invoca trebuie sa-l
dovedeasca.
Fiind un fapt juridic, dolul poate fi probat prin orice mijloc de proba inclusiv martori sau
prezumtii simple.

3.Violenta
Este un viciu de consimtamant ce consta in amenintarea unei persoane cu un rau care
iI produce o temere ce o determina sa incheie un act juridic, pe care altfel nu l-ar fi
incheiat.

Clasificare:
Dupa natura raului cu care se ameninta, distingem intre:
- violenta fizica - vis - cand amenintarea priveste integritatea fizica sau bunurile
persoanei;
- violenta morala - metus - cand amenintarea se refera la onoarea, cinstea ori
sentimentele persoanei.
Dupa caracterul amenintarii, deosebim intre:
- amenintarea legitima, justa, care nu este viciu de consimtamant (creditorul il ameninta
pe debitor cu darea in judecata in cazul in care nu-si indeplineste indatorirea pe care o
are).
- amenintarea nelegitima, injusta, cu un rau - careare semnificatia juridica a viciului de
consimtamant.
Elementele violentei
Violenta este alcatuita din doua elemente:
 Actul juridic civil

- un element obiectiv exterior - ce consta in amenintarea cu un rau

- un element subiectiv - consta in insuflarea unei bunuri persoanei amenintate.
Conditiile violentei
Pentru a fi viciu de consimtamant, violenta trebuie sa intruneasca cumulativ, doua
conditii:
- sa fie determinanta pentru incheierea actului juridic civil
- sa fie injusta (nelegitima, ilicita).
Leziunea
Def. Leziunea este acel viciu de consimtamant care consta in dispozitia vadita de
valoare intre doua prestatii.Exista doua conceptii care sta la baza reglementarii leziunii:
- conceptia subiectiva - leziunea presupune doua elemente:
- unul obiectiv constand in disproportia de valoare intre contraprestatii;
- unul subiectiv - constand in profitarea de stare de nevoie in care se gaseste cealalta
parte.
- conceptia obiectiva - leziunea are un singur element - paguba egala cu dispozitia de
valoare intre contraprestatii.
Conditiile leziunii
1. leziunea sa fie o consecinta directa a actului respectiv
2. leziunea sa existe in raport cu momentul incheierii actului
3. disproportia de valoare intre contraprestatii trebuie sa fie vadita.
Domeniu de aplicare
Leziunea este un domeniu de aplicare mai restrans atat din punct de vedere al
persoanelor care o pot invoca drept cauza de anulare, cat sI din acela al actelor
susceptibile de anulare pentru leziune.
Leziunea priveste minorii intre 14 si 18 ani - adica minorii cu capacitate de exercitiu
restransa.
In legatura cu al doilea aspect, sunt anulate pentru leziune numai actele juridice civile
care, in acelasi timp:
- sunt acte administrative
- au fost incheiate de minorul intre 14 si 18 ani singur, fara incuviintarea ocrotitorului
legal

- sunt lezoriane pentru minor

- sunt comutative.
2.3. Obiectul actului juridic
Definitie - Prin obiect al actului juridic se intelege conduita partilor stabilita prin acel act
juridic civil, respectiv actiunile ori inactiunile la care partile sunt indreptatite sau de care
sunt tinute.
Iar ca obiect derivat al actului juridic consideram obiectele, lucrurile..Cand conduita
partilor priveste "lucrurile" ori "bunurile" , acestea sunt privite ca "obiect derivat" al
actului juridic civil. Dupa cum vom arata unele "conditii de modalitate" ale obiectului
actului juridic civil se refera tocmai la "bunuri" .
Conditii de valabilitate
Pentru a fi valabil, obiectul juridic civil trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
- Conditii generale:
- sa existe;
 Actul juridic civil

- sa fie in circuitul civil;

- sa fie determinat sau determinabil;
- sa fie posibil;
- sa fie licil si moral.
Conditiile speciale sunt:
- Cel ce se obliga trebuie sa fie titularul dreptului subiectiv;
- Sa existe autorizatie administrativa prevazuta de lege;
- Obiectul sa constea intr-un fapt personal al debitorului.
Continutul conditiilor de validitate

Obiectul actului juridic civil trebuie sa existe:

- este o conditie primordiala pentru valabilitatea obiectului;
- daca bunul a existat, dar numai exista la data incheierii actului juridic, conditia nu mai
exista;
- bunul,prezent in momentul incheierii actului juridic indeplineste conditia "sa existe".
- un bun viitor poate forma obiect valabil al actului juridic civil, cu o exceptie - cea a
succesiunilor viitoare.
2. Obiectul trebuie sa fie in circuitul civil,
Sintagma "circuit civil" in plan juridic, are doua intelesuri:
- in sens larg, prin circuit civil se intelege totalitatea actelor si faptelor juridice, in virtutia
carora se nasc raporturi de drept civil;
- in sens restrans "circuitul civil" se reduce la actele si faptele juridice succeptibile sa
conduca la instrainarea sau dobandirea valabila a unui avut sau bun.

3. Obiectul actului juridic civil trebuie sa fie determinat ori.

- Cand obiectul consta in res certa, conditia este indeplinita prin ipoteza;
- Cand obiectul consta in res genera conditia este indeplinita numai prin stabilirea unor
criterii de determinare a cantitatii, calitatii, care se vor folosi la momentul executarii
actului.

4. Obiectul actului juridic civil trebuie sa fie posibil

Este o conditie impusa de regula de drept potrivit careia nimeni nu poate fi obligat la
imposibil. Imposibilitatea trebuie apreciata dinamic, in functie de procesul tehnico-
stiintific (pentru ca, ceea ce nu este posibil azi, poate fi posibil maine).

5. Obiectul actului juridic civil trebuie sa fie licit si moral

Aceasta conditie are ca actiunea ori inactiunea partilor actului juridic civil sa fie in
concordanta cu legea si morala.
- in actele cu titlu gratuit - scopul imediat il reprezinta intentia de a gratifica;
- in actele reale - scopul imediat il reprezinta prefigurarea remiterii lucrului;
- in contractele aleatorii - o cauza imediata este riscul consta in motivul determinant al
incheierii unui act juridic civil.
2.4 Cauza;
Conditiile de valabilitate a cauzei actului juridic civil
a) sa existe
 Actul juridic civil

b) sa fie reala
c) sa fie licita si morala
a) Sa existe .Cand lipsa cauzei se datoreaza lipsei de discernamant, ambele elemente
ale cauzei - scopul mediat su scopul imediat - lipsesc - lipsa cauzei va atrage nulitatea
relativa a actului juridic civil.
- Cand lipsa cauzeu se datoreaza:
- lipsei contraprestatiei (in contr.sinalagmatice);
- lipsei predarii bunului (in actele reale);
- lipsei riscului (in contr.aleatorii);
- lipsei intentiei de a gratifica in contr. cu titlu gratuit).
sanctiunea aplicabila este aceea a nulitatii absolute.
b) Sa fie reala .
Falsitatea cauzei atrage nulitatea relativa a actului juridic civil.
c) Sa fie licita si morala.

Proba cauzei
Cauza este prezumata pina la dovada contrarie .
Se institue astfel doua prezumtii:
- prezumtia de valabilitate a cauzei , indiferent ca se mentioneaza sau nu
- prezumtia de existenta a cauzei; cauza nu trebuie dovedita (ea este prezumata de
lege).
Prin urmare, cine invoca lipsa ori nevalabilitatea cauzei actului juridic, acela trebuie sa
dovedeasca aceasta.

2.5Forma actului juridic civil;

Definitie. Prin forma actului juridic civil, se intelege acea conditie care consta in
modalitatea de exteriorizare a manifestarii de vointa cu intentia de a crea, modifica sau
stinge un raport juridic civil concret.
In doctrina expresia "forma actului juridic civil" este folosita in sens restrans si in sens
larg si anume:
- in sens restrans - prin forma actului juridic civil se desemneaza tocmai modalitatea de
exteriorizare a vointei juridice
- in sens larg - prin forma actului .. se desemneaza trei cerinte de forma:
1. forma ceruta pentru insasi valabilitatea actului - ad validitatem
2. forma ceruta pentru probarea actului - ad probativ
3. forma ceruta pentru opozabilitatea actului fata de terte persoane.
Principiul consensualismului
Acest principiu poate fi definit si in sensul ca este regula de drept potrivit careia, pentru
a produce efecte juridice, manifestarea de vointa nu trebuie sa imbrace o forma
speciala.
Acest principiu nu este consacrat expres, cu caracter general, de catre Codul civil.
Clasificarea conditiilor de forma ale actului juridic civil
Principala clasificare este in functie de consecintele juridice ale nerespectarii lor:
- forma ceruta pentru valabilitatea actului juridic civil - nerespectarea ei aterage nulitatea
actului;
 Actul juridic civil

- forma ceruta pentru probarea actului juridic civil - nerespectarea ei atrage

imposibilitatea dovedirii cu alt mijloc de proba;
- forma ceruta pentru opozabilitatea fata de terti - nerespectarea ei se sanctioneaza cu
inopozabilitatea fata de tert ( o persoana terta poate sa ignore acest act).

Forma ceruta pentru insasi valabilitatea actului;

Caracterele juridice ale acestei forme:
- este un element constituti, esential al actului juridic - care atrage nulitatea absoluta in
caz de nerespectare;
- este incompatibila cu manifestarea tacita de vointa - deoarece aceasta forma
presupune manifestarea expusa de vointa;
- este exclusiva - adica pentru un anumit act juridic civil solemn trebuie indeplinita o
anumita forma, cea autentica (exceptie face testamentara)
Conditii ce trebuie respectate pentru asigurarea formei ad validitatem.
- intregul act trebuie sa imbrace forma ceruta pentru valabilitatea sa;
- actul aflat in interdependenta cu actul solemn trebuie sa imbrace si el forma speciala;
- actul care determina ineficienta unui act solemn trebuie, in principiu sa imbrace si el
forma speciala solemna.

Aplicatii ale formei ad validitatem

In campul larg al actelor juridice civile, sunt acte solemne:
- donatia ;
- subrogarea in drepturile creditorului consimtita de debitor;
- ipoteca conventionala;
- testamentul;
- actele juridice intre vii de instrainare a terenurilor de orice fel;
- contractele de arendare scrise;
- revocarea expresa a unui legat
- renuntarea expresa la succesiune;
- acceptarea succesiunii sub beneficiu de inventar;
- actele constitutive ale asociatiilor si fundatiilor;
- actul constitutiv al societatilor comerciale.

3.Modalitatile actului civil;

Modalitaile actului juridic civil sunt : termenul, conditia, sarcina.

1. Termenul

Termenul - dies - este un eveniment, viitor si sigur ca realizare, pâna la care este
amânata fieînceperea, fie încetarea exercitarii drepturilor subiective si executarii
obligatiilor civile.

Clasificare si efecte

1. Dupa criteriul efectului sau, termenul este:

 Actul juridic civil
- suspensiv, - extinctiv.

Termenul suspensiv - amâna începutul exercitiului dreptului subiectiv si executarii

obligatiei corelative, pâna la împlinirea lui.

Termenul extinctiv - amâna stingereaexercicitarii dreptului subiectiv si executarii

obligatiei corelative, pâna la împlinirea lui.

2. In functie de titularul beneficiului termenului distingem:

- termen în favoarea debitorului;

- termen în favoarea creditorului (în cazul contractului de depozit, în care

termenul este în favoarea deponentului ca regula;

- termen în favoarea atât a debitorului, cât si a creditorului (ex.termenului dintr-un

contract de asigurare).

Importanta acestei clasificari consta în faptul ca - numai cel ce are de partea sa,
beneficiul termenului poate renunta la acest beneficiu.

3. In functie de izvorul sau, termenul este:

- termen voluntar sau conventional (în aceasta categorie intra majoritatea

termenelor), si este stabilit de parti prin actul juridic;,

- termen legal este stabilit prin lege;

- termen judiciar (jurisdictional); este acordat de instanta debitorului.

4. Dupa criteriul cunoasterii :

- termen cert ;

- termen incert , a carui împlinire nu este cunoscuta ca data calendaristica (data

mortii creditorului într-un contract de vânzare cu clauza de întretinere).

2. Conditia - ca modalitate a actului juridic

Conditia - este un eveniment viitor si nesigur ca realizare, de care depinde

existenta (nasterea ori desfiintarea) actului juridic civil.

Clasificare si efecte

1. Dupa criteriul efectului, este de doua feluri suspensiva si rezolutorie.

2. Dupa criteriul legaturii cu vointa partilor a realizarii evenimentului conditia este:

- cauzala;

- mixta;
 Actul juridic civil
- potestativa.

Este cauzala acea conditie a carei realizare depinde de hazard, de întâmplare,

independenta de vointa partilor.

Este mixta conditia a carei realizare depinde de :

- vointa uneia din parti si

- vointa unei alte persoane, determinata.

Conditia potestativa este de doua feluri: 1. potestativa pura - a carei realizare

depinde exclusiv de vointa unei parti; dacadepinde de vointa debitorului, conditia este
nula (îti vând daca vreau) 2. potestativa simpla, a carei realizare depinde de vointa
unei parti si de un fapt exterior sau de vointa unei persoane nedeterminata.

3. Sarcina ca modalitate a actului juridic civil.Sarcina este o obligatie:- de a da,

de a face, de a nu face, impusa de dispunator gratificatului în actele cu titlu gratuit
(liberalitati).Reglementare - Codul civil nu contine o reglementare generala a sarcinii,
asa cum exista pentru termen si conditie.

5 .Nulitatea actului juridic civil;

Nulitatea poate fi definită ca fiind acea sancţiune, de drept civil, care lipseşte actul
juridic de efectele contrare normelor juridice dictate pentru încheierea sa valabilă.
În esenţă, deci, nulitatea este sancţiunea care intervine în cazul când nu se respectă, la
încheierea actului juridic civil, condiţiile de validitate.
În funcţie de natura interesului ocrotit, nulitatea este de două feluri: absolută şi relativă.
• Este absolută acea nulitate care sancţionează nerespectarea, la încheierea actului
juridic, a unei norme care ocroteşte un interes general, obştesc (sub aspect
terminologic, este desemnată prin formulele: actul este „nul de drept" sau „nul" ori „nul
de plin drept" sau „actul va fi nul". Atrag nulitatea absolută a actului juridic următoarele
cauze: încălcarea regulilor privind capacitatea civilă a persoanelor; lipsa totală a
consimţământului, când lipseşte cauza ori ea este ilicită sau imorală; încălcarea ordinii
publice; frauda legii; lipsa ori nevalabilitatea autorizaţiei administrative).
Acest regim juridic se exprimă în următoarele trei reguli:
1) Nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are interes (părţile actului juridic,
procurorul, instanţa din oficiu);
2) acţiunea în nulitate absolută este impres¬criptibilă (adică, ea poate fi invocată
oricând, indiferent de timpul scurs de la data încheierii actului);
3) nulitatea absolută nu poate fi acoperită prin confirmare, expresă ori tacită. • Este
relativă acea nulitate care sancţionează nerespectarea, la încheierea actului juridic, a
unei norme care ocroteşte un interes particular, individual ori personal (este indicată
prin formulele: „actul este anulabil", „actul poate fi anulat").
Atrag nulitatea relativă a actului juridic următoarele cauze: viciile de consimţământ
(eroarea, dolul, violenţa şi leziunea); lipsa discernământului în momentul încheierii
actului juridic; nerespectarea regulilor privind capacitatea de exerciţiu a persoanei (act
 Actul juridic civil
încheiat cu persoana lipsită de capacitate de exerciţiu; act încheiat fără încuviinţarea
ocrotitorului legal); nerespectarea unei incapacităţi instituite pentru protecţia unui interes
individual, personal - interdicţia vânzării-cumpărării între soţi).
Acest regim juridic se exprimă în următoarele trei reguli:
1) nulitatea relativă poate fi invocată doar de persoana al cărei interes a fost nesocotit
la încheierea actului;
2) acţiunea în anulabilitate este prescriptibilă (ceea ce înseamnă că nulitatea relativă
trebuie invocată în termenul de prescripţie extinctivă);
3) nulitatea relativă poate fi confirmată expres sau tacit.a) În funcţie de întinderea
efectelor sale, nulitatea este de două feluri: parţială şi totală. • Este parţială acea
nulitate care desfiinţează numai o parte dintre efectele actului juridic civil (celelalte
efecte ale actului continuând să producă, întrucât nu contravin legii). • Este totală acea
nulitate care desfiinţează actul juridic civil în întregime (de exemplu, pentru
nerespectarea formei cerute ad validitatem). b) După modul de consacrare legislativă,
distingem nulitatea expresă şi nulitatea virtuală.