Sunteți pe pagina 1din 4

Curs 6 (03.04.

2013):

Plata
Este o modalitate de a asigura executarea unei obligatii, o executare tipica, fireasca. Executarea
obligatiei insemna ca, creditorul va obtine ceea ce ii datora debitorul, dupa sau la momentul
scadentei. In functie de cum se face executarea sunt mai multe criterii dupa care se pot imparti:

1. Obtinerea presatiei originale executare in natura care e numita uneori directa. Criteriul
obiectului initial al obligatiei. Executarea in natura = debitorul trebuie sa execute ceea ce s-a
obligat la momentul cand a dobandit creanta.
2. Daca nu se poate executarea in natura, aceasta fiind impozibila avem obtinerea prestatiei
prin echivalent -pretuirea prestatiei initiale in bani ce transforma obligatia initiala in una
pecuniara. Este o executare indirecta. Executarea prin echivalent sublineaza ca obiectul
prestatiei este pecuniar si numitorul cel mai mic al unei prestati este banul.

Executarea prin echivalent genereaza daunele interse. Daunele interese sunt de mai multe feluri:

a) Compesatori disloca in intregine executarea in natura a obligatiei.


b) Moratori sunt intotdeauna despaguri datorate intarzierii (ex.: dobanzile daca prestatia
este in bani)
c) Cominatori au fost interzise. Erau un fel de pedepse civile concretizate in sume de bani
pe care debitorul trebuia sa le plateasca creditorului pana a executarea in natura. Nu au
fost reglementate niciodata, insa desi nu a existat text CPC le abroga. Au fost generate de
practica erau un mijloc de al determina pe debitor sa isi execute obligatia inaintea
executarii silite. Erau sanctiuni fara sa existe lege conform unei parti ala doctrinei. Alti
ziceau ca regula nulla poena sine lege nu se aplica in civil.

Criteriu de impartire a tipurilor de executare, si anume vointa debitorului. In mod firesc executarea
trebuie sa fei voluntara, si in mod nefiresc silita:

I. Executarea voluntara debitorul executa fara sa fie contrans prestatia in natura


II. Executarea silita iese in evidenta faptul ca nexecutarea unei obligati are o sactiune
juridica.

Criteriile dupa care execuatrea obligatiei este impartia pot fi combinate. Executarea in natura
este regula indiferent se sursa obligatiei, de tipul ei sau natura prestatiei. Executarea prin echivalent
este o chestie speciala, subsidiara executarii in natura.

Se foloseste plata pentru obligatiile de a nu face, de a face si de a da. Plata acopera in general
executarea in natura a oricarui tip de obligatii. Plata este o executare voluntara-> plata voluntara este
un pleonasm. De buna voie = nu este silita de un tert. Art 1469 definitie legala, 1472. In ceea ce
priveste plata ca mecanism se ridica mai multe probleme. Natura juridica a platii nu se regaseste
nici in VCC nici in NCC. Exsia o parere ca plata este un simplu fapt, ceea ce poate fi sustinuta prin art
1499 (plata poate fi dovedita prin orice mijloc de proba, doar faptele dovedindu-se asa). O alta opinie
este aceea ca plata este un act juridic, ea presupunand vointa solvensului, intentia solvensului de a
stinge obligatia. Intentia este esentiala, fiind denumita animus solvendi (+intentia de a dizilva).
Solvensul exeuta obligatia cu scopul ca acea creanta sa se stinga, iar liberarea debitorului sa se
produca. Dpdv tehnic se vorbeste despre condtitiile platii (cine, cui, ce, cand, unde se plateste?)
regulile sunt supletive. Numai obligatiile juridice pot sa se stinga prin plata, numai ele pot fi platite in
mod valabil. Obligatiile naturale nu presupun o datorie, exceptie de la 1499 in cazul plati obligatiilor
naturale. Plata unei non-datori este plata indebitului. Plata indebitului un mecanism prin care se
poate recupera ceea ce nu era datorat.

Cine face plata? Oricine poate sa faca plata deoarece obligatia in natura patrimoniala numai
prin exceptie intereseaza calitatile debitorui, intereseaza patrimoniul debitorului. Dpdv practic plata
este facuta intotdeauna de debitor daca obligatia este intuitu personae sau daca creditorul i-a interzis
initial ca el sa subtituie o persoana la plata sau daca este obligatia de a transmite bunuri certe. Tertul
care plateste este un reprezentat imputernicit de debitor si poate sa nu aiba un interes direct in a face
plata. Tertul solvens trebuie sa faca plata pentru debitor si cu intentia de a stinge obligatia pentru ca
plata sa fie valabila, nu trebuie neparat ca acest tert sa aiba un interes. Exsita situati in care solvensul
are un interes propriu sa faca plata cazurile de subrogatie sau in care se plateste cu titlu gratuit
reportat la debitor. Obligatiile de a da regula spune ca pentru a executa obligatia debitorul trebuia
sa dea bunurile propri si nu ale altora. La obligatiile de a da intra si obligatiile banesti.

Cine poate sa primeasca plata? Doar creditorul. Creditorul trebuie sa primeasca palta pentru ca
aceasta sa valoreaze executare si stingerea obligatiei. Daca plata e facuta altei parsoane atunci nu
avem executare, ea putand fii recuperata de creditor. Prin exceptie se considera ca pot sa fie facute
plati persoanelor indicate de creditor, e vorba in special de mandatarii si reprezentatii creditorului.
Plata poate fi facuta unui tert porpiu-zis si va avea valorea plati daca v-a fi ratificata de creditor. Va
putea fi facut unui tert si in sitatia in care ulterior platii accipiensul dobandeste creanta. Este plata
valid facuta unui tert care prezinta o chitanta liberatorie din partea creditorului. Daca plata este
facuta unui tert care nu indeplineste conditiile aceasta trebuie repetata. Daca se plateste unui
creditor aparent in NCC avem regula ca creditorul aparent este tinut sa restituie ceea ce a primit de la
debitor, adevaratului creditor. Creditori aparenti apar de cele mai multe ori in cazul mostenirii.
Creditorul aparent trebuie sa intre in regula error comuis facit ius. Debitorul trebuie sa fie intr-o
eroare invicibila, care intemeiaza buna-credinta a debitorului. Plata presupune si o capacitate, si
anume capacitatea de a primi plata. Solvesul trebuie sa aiba capacitate deplina de exerciciu si sa aiba
capacitatea de a instraina bunul daca trebuie sa dea un bun. Accipiensul trebuie sa aiba capacitatea
de a primi. Daca nu are capacitate, regula este ca plata este totusi valida daca profita creditorului.
Debitorul nu poate sa faca plata creditorului printr-un alt obiect, prestatie pentru simplul motiv ca
obiectul obligatiei este deja stabilit.

Darea in plata la momentul plati si cu arodul subiectilor.

Unde se plateste? Daca plata presupune sa dau bunuri fungibile, locul plati este acolo unde se
gasesc bunurile. Pentru boligatiile pecuniare regula este ca plata ii potrtabila, locul este determinat de
domiciliul creditorului. Plata e cherabila in alte cazuri. Cheltuielile de deplasare sunt suportate tot de
debitor.

Cand se plateste? La scadenta. Inainte de scadenta (termen suspensiv de executare) creditorul nu


il poate constrange pe debitor la plata. Deoarece scadenta se considera ca e in beneficiul debitorului,
el poate renunta la tot ceea ce este in beneficul sau. Care este data la care se plateste prin virament?
Daca plata se face prin virament bancar data plati este nu data semnari oridinului de plata ci data
alimentari contului accipiensului. Intarzierea la plata presupune daunele interese de timp moratoriu
si de aceea este important ca creditorul sa plateasca la scadenta pentru ca dupa aceea plata va fi mai
scumpa.

Accesoriile platii
Cheltuieli ocazionate in legatura cu plata. In legatura cu transportul, dobanzii, cheltuielile cu
chitantele, cheltuielile cu identificarea si individualizarea bunurilor, cheltuieli de natura
administrativa. Regula este ca daca partile nu convin altfel cel care face plata va suporta toate
cheltuielile. Reglula se aplica in special la timbre. Intotdeauna a face plata presupune nu numai
executarea preatstiei principale ci si a celor accesori ceea ce face plata mai oneroasa. Dovada platii
pentru orice act care depaste 250 se face prin inscris autentic. In mod obinuit, intre parti dovada se
face prin chitanta care intre particulari este olografa, intr-un singur exemplar fiind liberatorie.
Dovedeste ca locul unde s-a facut plata, faptul ca plata a eliberat pe debitor. Chitanta liberatorie se
diferentiaza de cea suborgatorie unde accipinesul stie ca solvensul a facut plata printr-un
imprumut.Dpdv practic o factura nu dovedeste ca plata s-a facut numai daca se scrie acest lucru pe ea
sau e insotita de un bon de casa sau un bon de mana. Bonurile eliberate in cazul cardului nu este o
chitanta liberatorie ci dovested doar ca s-a creditat contul.

Prezumtii de plata-S-a facut plata din moment ce debitorul restituie creditorului titlul obligatiei.
Este absoluta daca titlul este olograf si intr-un singur exemplar si este relativa daca este doar un act
autentic sau unul asimilat lui. NCC mai instituie o regula in ceea ce priveste dovada platii art 1502
defineste chitanta liberatorie. Daca valoare e sub 250 putem face oricum dovada platii. Dovada platii
fiind un act juridic i se aplica in principal regulile de probatine ale acesteia, cu excepatia datei certe.

Principiul indivizibilitatii platii plata partiala este in principiu interzisa chiar daca obiectul
prestatiei este in principal divizibil. Orice diviziune facut de debitor fara acordul creditorului il face in
drept pe acesta sa refuze plata, iar refuzul este intemeiet. Exista si execepti care au origine fie in
natura obligatiilor, in acordul partilor sau in lege. Obligatiile cu executare succesiva sunt considerate
divizate la plata. Dpdv practic trebuie sa obervam daca regula are o exceptie. Imputatia platii - ridica
problema oridinii de fata a mai mutor debite pe care unul si acelesi debitor le are fata de unul si
acelasi creditor. Determina ordinea in care se vor executa distict si integral acele creante. Imputatia
presupune ca obiectul prestatiilor sa fie omogene sau identice. Exista mai multe reguli, toate fiind
supletive. Debitorul alege ceea ce trebuie sa plateasca. Creditorul alege daca nu a ales debitorul. Apoi
legea determina care e ordinea de plata: daca debitorul alege totusi el nu poate sa faca plata decat
intr-o anumita ordine trebuie sa plateasca cheltuielile, apoi deobanzile, apoi capitalul. Sa
presupunem ca, creditorul face imputatia, creditorul nu poate sa ceara sa i se plateasca debite
nescadente sau debite litigioase.Daca nu exista intelegere se va aplica legea: art 1509. Legea arata ca
ordinea la plata este-> mai intai se vor plati obligatiile scadente pe care le vom ordona dupa garati (se
vor plati mai inainte cele negarantate sau prost garantate->(creantele chirografare, creantele
garantate personal, creantele reale), apoi le ordonam dupa onerozitate (marime, dobandzi), apoi
urmeaza vechimea obligatiilor, iar apoi avem criteriul propartionalitati, adica debitorul va plati
proportional. Aceasta este exceptia cea mai importanta de la indivizibilitatea platii.
Efectul platii este stingerea definitva si ierevocabila a obligatiei si liberarea debitorului. Automat
se sting si accesoriile. Art 1505 (primind plata consimtamantul este presupus). Art. 1500 alin 1.