Prin 

Decizia nr. 14/2021, ÎCCJ a decis:

”Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii

de Apel Galaţi şi, în consecinţă, stabileşte că:

În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 49 alin. (2) din Codul

de procedură civilă, formularea unei cereri de recuzare, înainte sau după
începerea oricăror dezbateri, nu împiedică efectuarea actelor de procedură
în continuarea judecăţii, nici dezbaterea în fond a procesului, ci doar
pronunţarea hotărârii, până la soluţionarea cererii de recuzare.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură
civilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 iunie 2021.”

„Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții

de Apel Constanța și, în consecință:

În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 135 și art. 136 din

Codul de procedură civilă, coroborate cu dispozițiile art. 54 din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și
completările ulterioare, stabilește următoarele:

Completul de judecată competent să soluționeze conflictul de competență ivit

în calea de atac a apelului sau în calea de atac a recursului are compunerea
prevăzută de lege pentru stadiul procesual al cauzei în care s-a ivit, cu
excepția conflictelor date de lege în competența Înaltei Curți de Casație și
Justiție, care se soluționează în complet de 3 judecători, conform art. 31 alin.
(2) din Legea nr. 304/2004, sau în complet de 5 judecători, în cazul prevăzut
de art. 136 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură
civilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 mai 2021.” 

„Admite recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului și, în
consecință, stabilește că:

În interpretarea și aplicarea sintagmei „până la soluționarea contestației la

executare” din cuprinsul art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă,
suspendarea executării silite este limitată în timp până la soluționarea în
primă instanță a contestației la executare.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură
civilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 februarie 2021.” 

„Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții

de Apel Brașov și, în consecință, stabilește că:

 În cazul în care judecătorul este învestit să judece o cale extraordinară de

atac de retractare împotriva unei decizii date tot într-o cale extraordinară de
atac de retractare exercitată succesiv împotriva hotărârii sale din apel sau
recurs, nu sunt aplicabile prevederile art. 41 alin. (1) teza întâi din Codul de
procedură civilă, dacă din circumstanțele particulare ale litigiului reiese în
mod evident că acesta nu este pus în situația de a-și evalua, direct sau
indirect, propria hotărâre.

 În temeiul art. 41 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecătorul care a
pronunțat decizia din apel este incompatibil absolut să soluționeze cererea de
revizuire sau contestația în anulare exercitată împotriva deciziei date în
recursul declarat împotriva deciziei sale din apel.

 Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură
civilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 octombrie 2020.” 

Prin Decizia nr. 24, ÎCCJ a decis:

Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii

de Apel Braşov şi, în consecinţă, stabileşte că:

În cazul în care judecătorul este învestit să judece o cale extraordinară de

atac de retractare împotriva unei decizii date tot într-o cale extraordinară de
atac de retractare exercitată succesiv împotriva hotărârii sale din apel sau
recurs, nu sunt aplicabile prevederile art. 41 alin. (1) teza întâi din Codul de
procedură civilă, dacă din circumstanţele particulare ale litigiului reiese în
mod evident că acesta nu este pus în situaţia de a-şi evalua, direct sau
indirect, propria hotărâre.

În temeiul art. 41 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecătorul care a
pronunţat decizia din apel este incompatibil absolut să soluţioneze cererea de
revizuire sau contestaţia în anulare exercitată împotriva deciziei date în
recursul declarat împotriva deciziei sale din apel.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură
civilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 octombrie 2020.

Înalta Curte a considerat că se impune admiterea recursului în

interesul legii, pronunţând următoarea soluţie:

„Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de

conducere al Curții de Apel Cluj și, în consecință, stabilește că:

 În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 470, art.

478 alin. (2) și a art. 479 alin. (2) din Codul de procedură civilă,
prin raportare la art. 254 alin. (1) și (2) din Codul de procedură
civilă, în noțiunea de probe noi ce pot fi propuse și încuviințate în
faza apelului se includ atât probele propuse în fața primei
instanțe prin cererea de chemare în judecată sau întâmpinare, cât
și acelea care nu au fost propuse în fața primei instanțe sau au
fost propuse tardiv, iar în privința lor prima instanță de fond a
constatat decăderea.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de

procedură civilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 martie 2020.” 

Admite recursul în interesul legii formulat de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în consecință,
stabilește că:

 În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 191 alin. (1) din
Codul de procedură civilă, partea în sarcina căreia s-a stabilit amenda
judiciară prevăzută de art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din Codul de procedură
civilă pentru introducerea, cu rea-credință, a unor cereri principale,
accesorii, adiționale sau incidentale, precum și pentru exercitarea unor căi
de atac vădit netemeinice, prin aceeași hotărâre prin care au fost soluționate
aceste cereri, poate formula critici care vizează amendarea sa numai pe
calea cererii de reexaminare, neputând supune aceste critici controlului
judiciar prin intermediul apelului sau recursului.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură
civilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 mai 2020.” 

Prin Decizia nr. 14/2020, ÎCCJ a decis:

”Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii

de Apel Galaţi şi, în consecinţă, stabileşte că:

În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 472 şi art. 491 din

Codul de procedură civilă, apelul sau recursul incident nu poate fi limitat la
obiectul apelului sau recursului principal, ci poate viza orice alte soluţii
cuprinse în dispozitivul hotărârii atacate şi/sau considerentele acesteia.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură
civilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 iunie 2020.”

Admite recursul în interesul legii promovat de Colegiul de conducere al Curții

de Apel București și stabilește că:

În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 44 alin. (2) din Codul

penal, în cazul pluralității intermediare de infracțiuni, în ipoteza în care
primul și/sau al doilea termen al pluralității intermediare este format dintr-
un concurs de infracțiuni, contopirea tuturor pedepselor stabilite se
realizează, în cadrul unei operațiuni unice, potrivit dispozițiilor referitoare
la concursul de infracțiuni.

 Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 474 alin. (4) din Codul de procedură
penală.

 Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 februarie 2020.” 

„Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții
de Apel Brașov și, în consecință, stabilește că:

 În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din Codul de

procedură civilă, instanța învestită prin hotărârea de declinare a
competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța
care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de
necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță
se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată
potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură
civilă.

 Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 noiembrie 2019.” 

Prin Decizia nr. 3/2020, ÎCCJ a decis:

”Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii

de Apel Braşov şi, în consecinţă, stabileşte că:

În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, motivul de recurs prin care se critică modalitatea
în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu prevederile art. 451 alin.
(2) din Codul de procedură civilă, asupra proporționalității cheltuielilor de
judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a
câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art.
488 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură
civilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 ianuarie 2020.”

Admite recursul în interesul legii formulat de procurorul general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în consecință,
stabilește că:

În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 513 alin. (6) din

Codul de procedură civilă, recursul formulat împotriva hotărârii prin care a
fost soluționată cererea de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art.
509 alin. (1) pct. 8 din același cod este admisibil, indiferent dacă hotărârea
atacată cu revizuire are sau nu caracter definitiv.

 Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură
civilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 mai 2019.” 

Admite recursul în interesul legii promovat de Colegiul de conducere al Curții

de Apel București și, în interpretarea și aplicarea art. 492 din Codul civil din
1864, art. 579 alin. (1), art. 577 alin. (2) din Codul civil, art. 37 alin. (5) din
Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții,
republicată, cu modificările și completările ulterioare și art. 37 alin. (1) din
Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu
modificările și completările ulterioare, stabilește că:

Lipsa autorizației de construire sau nerespectarea prevederilor acesteia,

precum și lipsa procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor
constituie impedimente pentru recunoașterea pe cale judiciară, în cadrul
acțiunii în constatare, a dreptului de proprietate asupra unei construcții
realizate de către proprietarul terenului, cu materiale proprii.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură
civilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 aprilie 2019.” 

Înalta Curte a considerat că se impune admiterea recursului, pronunţând
următoarea soluţie:
„Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de
conducere al Curții de Apel Ploiești și, în consecință, stabilește că:

În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 96 alin. (1) din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația
pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările
ulterioare, neconsemnarea, în cuprinsul procesului- verbal de
constatare și sancționare a contravenției, a sancțiunii
complementare a suspendării dreptului de a conduce, a
intervalului de timp în care acesta este suspendat și a temeiului
juridic este sancționată cu nulitatea relativă parțială a procesului-
verbal, condiționată de producerea unei vătămări care nu poate fi
înlăturată decât prin anularea măsurii privind reținerea
permisului de conducere.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de

procedură civilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 19 martie 2018.”

”Descrierea insuficientă a faptei echivalează cu neîndeplinirea cerinţei

privind descrierea faptei contravenţionale şi atrage nulitatea relativă a
procesului-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit dispoziţiilor art. 16
din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură
civilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2018.”

„Admite recursurile în interesul legii formulate de Colegiul de

conducere al Curții de Apel Constanța și de procurorul general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în
consecință, stabilește că:

În interpretarea și aplicarea unitară a art. 72 și a art. 15312 din

Legea nr. 31/1990, raportat la art. 1552 din Codul civil de la 1864,
respectiv la art. 2.030 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil,
cu aplicarea art. 54 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, administratorul
societății pe acțiuni al cărui mandat a expirat, fără a exista un act
de numire a unui nou administrator și o acceptare expresă din
partea acestuia, deține prerogativele reprezentării atât timp cât
încetarea funcției nu a fost publicată în conformitate cu legea.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de

procedură civilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 noiembrie 2017.”