Recunoaşterea sancţiunilor pecuniare. Sentinţă. Cale de atac.

Instanţa competentă

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Dispoziţii privind cooperarea cu statele
membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind
aplicarea principiului recunoaşterii reciproce a sancţiunilor pecuniare

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- recunoaşterea sancţiunilor pecuniare

Legea nr. 302/2004, art. 139, art. 233 şi urm.

În conformitate cu dispoziţiile art. 139 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, aplicabile în procedura recunoaşterii sancţiunilor
pecuniare  în  temeiul  art.  130  alin.  (1)  din  Legea  nr.  302/2004,  sentinţa  prin  care  judecătoria  a  dispus  recunoaşterea
hotărârii  pronunţate într-un  stat membru al Uniunii  Europene şi executarea sancţiunii pecuniare aplicate de autorităţile
competente din statul membru emitent poate fi atacată pe calea apelului, care se judecă de către curtea de apel, potrivit
art.  38  alin.  (2)  C.  proc.  pen.,  iar  nu  pe  calea  contestaţiei,  de  competenţa  instanţei  ierarhic  superioare,  dispoziţiile  art.
597 C. proc. pen. nefiind incidente.       

        

I.C.C.J., Secţia penală, încheierea nr. 61 din 8 februarie 2019

Prin decizia penală nr. 1064 din 1 noiembrie 2018, Curtea de Apel Ploieşti a calificat drept „contestaţie” calea de atac a
apelului  exercitată  de  petenta  A.  împotriva  sentinţei  penale  nr.  63  din  11  septembrie  2018  pronunţate  de  Judecătoria
Sinaia şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, Secţia penală.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut că prin sentinţa penală nr. 63 pronunţată în data de 11 septembrie 2018
de  Judecătoria  Sinaia,  în  baza  art.  139  din  Legea  nr.  302/2004,  s-a  dispus  recunoaşterea  şi  executarea  unei  hotărâri
judecătoreşti  pronunţate  de  autorităţile  portugheze  în  conformitate  cu  Decizia-cadru  2005/214/JAI  a  Consiliului  din  24
februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce a sancţiunilor pecuniare.

Împotriva acestei sentinţe intimata A. a declarat apel. Curtea de apel a recalificat calea de atac din apel în contestaţie,
apreciind  că  procedura  de  soluţionare  a  unei  cereri  vizând  recunoaşterea  şi  executarea  unei  hotărâri  pronunţate  de
autorităţile  judiciare străine prin care s-au aplicat sancţiuni pecuniare este reglementată de dispoziţiile  art. 233 şi urm.
din  Legea  nr.  302/2004,  dispoziţii  care  nu  reglementează  în  mod  expres  calea  de  atac  ce  se  exercită  împotriva  unei
sentinţe  pronunţate  în  temeiul  acestor  dispoziţii.  În  aceste  condiţii,  instanţa  de  apel  a  constatat  că  sunt  incidente
dispoziţiile  din  Codul  de  procedură  penală,  Titlu  V,  referitoare  la  executarea  hotărârilor  penale,  respectiv  art.  597  C.
proc.  pen.,  aşa  încât  a  calificat  drept  „contestaţie”  calea  de  atac  a  apelului  exercitată  şi  a  declinat  competenţa  de
soluţionare a contestaţiei, în favoarea Tribunalului Prahova, Secţia penală.

Prin decizia penală nr. 41 din 21 ianuarie 2019, Tribunalul Prahova a calificat apel calea de atac exercitată de intimata
A.  împotriva  sentinţei  penale  nr.  63  din  11  septembrie  2018,  pronunţată  de  Judecătoria  Sinaia,  a  admis  excepţia
necompetenţei materiale a Tribunalului Prahova, a declinat competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Curţii de
Apel Ploieşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă în cauză şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în
vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru  a  decide  astfel,  tribunalul  a  reţinut  că  dispoziţiile  art.  139  alin.  (3)  din  Legea  nr.  302/2004  reprezintă  norme
speciale, fiind aplicabile unei sfere restrânse (proceduri speciale de recunoaştere şi executare), derogând de la dreptul
comun (specialia generalibus derogant). Chiar dacă dispoziţiile art. 233 - 247 din Capitolul II, Secţiunea a 4-a din Legea
nr. 302/2004 nu reglementează în mod expres calea de atac ce se exercită împotriva unei sentinţe pronunţate în temeiul
acestor dispoziţii, tribunalul a considerat că în cauză sunt aplicabile normele speciale prevăzute în art. 139 alin. (3) din
Legea nr. 302/2004, şi nu normele generale prevăzute în art. 597 C. proc. pen. 

Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, conform art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte de

1/2 Detalii jurisprudență

 Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că stabilirea instanței competente să soluționeze calea de atac exercitată de
petenta  A.  împotriva  sentinţei  penale  nr.  63  din  11  septembrie  2018  pronunţate  de  Judecătoria  Sinaia  depinde  de
calificarea demersului judiciar promovat.

Astfel, se reține că prin sentința penală nr. 63 din 11 septembrie 2018 a Judecătoriei Sinaia, în baza art. 139 din Legea
nr. 302/2004, s-a dispus recunoaşterea hotărârii din data de 8 septembrie 2008 a Tribunalului Judicial da Comarca de
Viseu - Juizo Local Criminal - Portugalia, rămasă definitivă la data de 16 iunie 2017, şi executarea în România de către
A. a sancţiunilor aplicate, astfel: - 1.184,69 euro din care 450 euro reprezentând suma de bani la condamnarea pentru o
faptă penală în temeiul legii statului emitent - amenda penală, iar 734,69 euro reprezintă cheltuieli penale, totul la cursul
de schimb publicat de BNR pentru data de 11 septembrie 2018.

Recunoaşterea  şi  executarea  hotărârilor  judecătoreşti,  a  ordonanţelor  penale  şi  a  actelor  judiciare  în  relaţia  cu  statele
terţe este reglementată în Titlul V din Legea nr. 302/2004. Dispoziţiile art. 130 alin. (1) teza finală, Capitolul I, Titlul V, fac
trimitere la Capitolul III intitulat proceduri speciale de recunoaştere şi executare, capitol care prevede procedura privind
recunoaşterea şi punerea în executare a sancţiunilor de drept penal şi administrative aplicate de organele judiciare şi a
cheltuielilor  judiciare.  Conform  art.  139  din  Legea  nr.  302/2004,  recunoaşterea  şi  punerea  în  executare  a  hotărârilor
judecătoreşti sau ordonanţelor penale străine prin care au fost aplicate sancţiuni de drept penal sau administrative ori s-
a  dispus  obligarea  la  plata  de  cheltuieli  judiciare  au  loc  în  condiţiile  tratatului  aplicabil  între  România  și  statul  străin
solicitant sau, în lipsa acestuia, în condiţiile prevăzute de prezenta lege, precum şi de Codul de procedură penală, dacă
este îndeplinită condiţia reciprocităţii. Potrivit art. 139 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, „instanţa judecă în complet format
dintr-un  singur  judecător,  în  camera  de  consiliu,  cu  citarea  părţilor.  Prezenţa  procurorului  este  obligatorie.  Instanţa
hotărăşte  prin  sentinţă.  Sentinţa  poate  fi  atacată  cu  apel,  în  termen  de  10  zile  de  la  pronunţare,  de  procuror  sau  de
persoana  interesată.  Dosarul  va  fi  înaintat  instanţei  de  apel  în  termen  de  3  zile,  iar  apelul  se  judecă  în  termen  de  10
zile.”

Aceste dispoziţii au caracter general şi completează procedurile speciale prevăzute de lege.

Recunoașterea  reciprocă  a  sancțiunilor  pecuniare  între  statele  membre  ale  Uniunii  Europene  este  reglementată  de
Decizia-cadru nr. 2005/214/JAI a Consiliului.

Prin art. 233 - art. 247 din Legea nr. 302/2004, dispoziţii  speciale, au fost transpuse în legislația națională prevederile
Deciziei-cadru nr. 2005/214/JAI a Consiliului.

Dispoziţiile  art.  233  din  Legea  nr.  302/2004  privind  cooperarea  judiciară  internațională  în  materie  penală  nu
reglementează  în mod expres  o cale  de atac împotriva  sentințelor  prin care autoritățile  judiciare  române de executare
recunosc  sancțiunile  pecuniare.  Faptul  că  nu  este  prevăzută  o  cale  de  atac  determină  raportarea  la  dispoziţiile  care
reglementează  procedura  comună  în  materie,  respectiv  art.  139  alin.  (3)  din  Legea  nr.  302/2004  şi  care  prevăd  că
sentința (…) poate fi atacată cu apel în termen de 10 zile de la pronunțare.

Ca atare, împotriva sentințelor pronunțate în cauzele având ca obiect recunoașterea sancțiunilor pecuniare se exercită
calea de atac a apelului, dispozițiile art. 597 C. proc. pen. nefiind aplicabile vreunei proceduri prevăzute de legi speciale.

Potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (2) C. proc. pen., apelurile împotriva hotărârilor penale pronunţate în primă instanţă de
judecătorii şi de tribunale se judecă de curtea de apel.

Față de cele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii
de Apel Ploieşti, instanţă căreia i s-a trimis dosarul.

2/2 Detalii jurisprudență