ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

Secţia Penală

Decizia nr. 838/2021

Şedinţa publică din data de 12 octombrie 2021

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 65 din 18 mai 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie,
pronunţată în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul A.
împotriva Sentinţei penale nr. 41 din 7.05.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2020.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bacău a reţinut următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 41 din 7.05.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2020, s-a dispus, în
temeiul art. 162 coroborat cu art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în
materie penală, republicată, recunoaşterea Sentinţei penale nr. 19/2017 (Reg. Sent. 62/2016 R.G.), pronunţată la data
de 13.03.2017 de Curtea cu Juraţi de Apel din Roma, Republica Italia, rămasă definitivă la data de 8.06.2018, prin care
intimatul A. (cetăţean român încarcerat într-un penitenciar din Republica Italia) a fost condamnat la pedeapsa detenţiunii
pe viaţă pentru săvârşirea infracţiunilor echivalente în legislaţia naţională română de omor calificat, prevăzut de art. 188
alin. (1) - art. 189 alin. (1) lit. b), d) şi h) din C. pen. român, cu aplicarea art. 77 lit. e) din C. pen. român, tâlhărie
calificată, prevăzută de art. 233 - art. 234 lit. d) şi f) din C. pen. român, lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art.
205 alin. (1) din C. pen. român şi lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. (2) din C. pen. român, toate cu
aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. român, în concurs real de infracţiuni, prevăzut de art. 38 alin. (1) din C. pen. român

S-a dispus executarea în România a pedepsei aplicate de instanţa din Republica Italia şi transferul persoanei
condamnate A. într-un Penitenciar din România, în vederea executării pedepsei detenţiunii pe viaţă.

În baza art. 72 din C. pen., s-a scăzut din pedeapsa de executat de persoana condamnată perioada deja executată,
calculată începând cu data de 24.01.2015 la zi.

În considerentele sentinţei s-a reţinut că, prin referatul nr. x/2019 din 22.04.2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de
Apel Bacău, a fost sesizată instanţa, în temeiul art. 162 coroborat cu art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004
privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, pentru a se pronunţa cu privire la
recunoaşterea Sentinţei penale nr. 19/2017 (Reg. Sent. 62/2016 R.G.), pronunţată la data de 13.03.2017 de Curtea cu
Juraţi de Apel din Roma, Republica Italia, rămasă definitivă la data de 8.06.2018, privind pe intimatul A., precum şi
transferul executării pedepsei detenţiunii pe viaţă într-un penitenciar din România.

În motivarea referatului, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a învederat, în esenţă, că
Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară a transmis, conform art. 10 alin. (1) şi art. 165
alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, documentele prevăzute de
art. 4 din Decizia Cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din data de 27.1 1.2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii
reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în
scopul executării lor în Uniunea Europeană, emise de Italia, referitoare la transferul persoanei condamnate A., în
vederea continuării executării pedepsei detenţiunii pe viaţă, aplicată de instanţele din Italia, într-un penitenciar din
România, respectiv: certificatul emis de autorităţile italiene; opinia persoanei condamnate, hotărârile de condamnare.
Din actele puse la dispoziţie de autorităţile judiciare italiene a reieşit că, prin Sentinţa nr. 19/2017 Reg. Sent., n. 62/2016
R.G. pronunţată de Curtea de Juraţi de Apel din Roma la data de 13.03.2017, rămasă definitivă la data de 8.06.2018,
cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa detenţiunii pe viaţă pentru săvârşirea a trei infracţiuni prevăzute de
legislaţia italiană, după cum urmează: art. 110 din C. pen., art. 575 din C. pen., art. 577, n. 4 din C. pen., art. 61, n.4 din
C. pen., art. 61, n.5 din C. pen. art. 110 din C. pen., art. 628 alin. (1) din C. pen., art. 628 alin. (3), n. 1 din C. pen., art.
628 alin. (3) n.2 din C. pen. art. 110 din C. pen., art. 605 din C. pen. art. 110 din C. pen., art. 528 din C. pen., art. 585 din
C. pen., alt. 576 din C. pen., art. 61 n.2 din C. pen.

În fapt, s-a reţinut că, în data de 23.01.2015, în Mentana, acţionând în concurs şi de comun acord, în scopul de a obţine
un profit injust, numiţii A., B. şi C., având glugi pe cap, au întrerupt energia electrică a vilei aparţinând numitului D.,
profitând de întuneric şi de vârsta înaintată a acestuia din urmă (71 de ani) şi l-au atras astfel în afara locuinţei sale, în

1/7 Detalii jurisprudență

 scopul de conecta siguranţa curentului electric, după care l-au lovit în mod repetat, cu pumnii şi picioarele peste corp şi
în zona capului, cauzând decesul acestuia. Tot cu acea ocazie au agresat-o fizic pe E., lovind-o în mod repetat cu
pumnii şi palmele şi cauzându-i astfel leziuni (traumă craniană fără comoţie cerebrală, traumă facială, trauma primului
dinte incisiv central stâng şi trauma la umărul stâng), care au necesitat 10 zile de îngrijiri medicale. Agresorii au legat
cele două victime cu un fular şi bluze, după care au sustras autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, un telefon
mobil marca x cu nr. de IMEI x proprietatea numitului Giacolnoni Lucio, o tabletă x model x cu nr. de IMEI x aflată în
folosinţa numitei E., suma de 2000 de EURO de la D. şi un pistol modelul x, cu nr. matricol x, proprietatea numitului D..
Totodată, s-a reţinut în fapt că, după agresarea şi imobilizarea numitei E., A. şi ceilalţi doi autori au urcat-o cu forţa pe
aceasta la bordul autoturismului marca x cu nr. de înmatriculare x, au transportat-o într-o zonă izolată şi au abandonat-o
pe un teren părăsit, situat în apropierea străzii Via S. Rossi din localitatea Mentana.

S-a menţionat că este îndeplinită condiţia dublei incriminări prevăzută de art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenţia Europeană şi
art. 155 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, faptele reţinute în sarcina condamnatului A. având corespondent şi în
legislaţia penală română: infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 189 alin. (1) lit. d) din C. pen. tâlhărie calificată,
prev. de art. 233 - 234 alin. (1) lit. c), d) şi f) din C. pen. lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. (1) din C.
pen.

Din conţinutul certificatului reiese că cetăteanul român A. a fost prezent la procesul în care s-a pronunţat hotărârea de
condamnare, că acesta se află în statul emitent, fiind deţinut într-un penitenciar din Italia, precum şi faptul că nu şi-a dat
consimţământul pentru transmiterea hotărârii judecătoreşti şi a certificatului pentru continuarea executării pedepsei cu
închisoarea în România, asa cum rezultă din declaratia din data de 10.12.2018. Din documentele transmise de
autorităţile judiciare italiene nu reiese că faţă de cetăţeanul român A. ar fi fost emisă vreo decizie de expulzare a
acestuia din Italia.

S-au efectua verificări în baza de date a Ministerului Afacerilor Interne, în urma cărora a rezultat că nu există nicio
persoană cu numele de A. care să fie născută în data de 10.05.1990, aşa cum se menţionează în toate documentele
puse la dispoziţie de autorităţile judiciare italiene, cu excepţia documentului în care s-a consemnat faptul că persoana
condamnată A., nu şi-a dat consimţământul cu privire la prezenta procedură. Autorităţile judiciare italiene nu au răspuns
adresei nr. x/2019 din 12.11.2019, prin care s-au solicitat precizări suplimentare.

În urma verificării în baza de date a Ministerului Afacerilor Interne a reieşit că există un cetăţean român A., cu privire la
care este astfel îndeplinită condiţia prevăzută de art. 4 alin. (1) lit. a) din Decizia Cadru nr. 2008/909/JAI.

Din verificările efectuate a rezultat că A. nu a fost cercetat/judecat pentru vreo infracţiune din cele vizate de prezenta
cerere formulată de autorităţile judiciare italiene de către autorităţile judiciare din România, prin urnare nu s-a constatat
că executarea hotărârii judecătoreşti în România ar fi contrară principiului ne bis în idem.

Din fişa de cazier judiciar a persoanei condamnate A. a rezultat că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.

În certificat, autorităţile judiciare italiene au precizat că durata totală a pedepsei este detenţiunea pe viaţă, iar din ordinul
de executare pentru încarcerare SIEP N. 954/2018 emis de Procuratura Generală a Republicii de pe lângă Curtea de
Apel din Roma - Biroul Executări Penale reiese că termenul de calcul al executării pedepsei a început la data de
24.01.2015 (fiind judecat în stare de arest, aspect consemnat în sentinţa din 13.03.2017 a Curţii de Apel din Roma).

S-a menţionat în cuprinsul referatului că nu există motive de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163 din
Legea nr. 302/2004. În condiţiile în care cetăţeanul român A. este deţinut în Italia şi nu şi-a dat consimţământul pentru
continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România, iar autorităţile judiciare italiene nu au ataşat vreun
document din care să reiasă că s-ar fi luat măsura expulzării cetăţeanului român, s-a apreciat că nu este îndeplinită
condiţia prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004.

Analizând actele şi lucrările dosarului, asupra sesizării de recunoaştere, preluare a executării şi transfer, Curtea de Apel
Bacău a reţinut următoarele:

Cu titlu preliminar, cu privire la datele de identificare corecte ale persoanei condamnate A. pentru care se solicită
recunoaşterea hotărârii de condamnare şi transferul acesteia în România, instanţa a apreciat că nu există niciun fel de
dubiu, data naşterii fiind cea indicată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, respectiv 1.05.1989, şi nu
10.05.1990 cum în mod eronat au indicat în certificatul anexă autorităţile judiciare italiene. Astfel, din verificările
efectuate a rezultat că nu există niciun cetăţean român cu numele A., născut la data de 10.05.1990. Pe de altă parte,
cetăţeanul român A., are în fişa electronică de evidenţă de paşaport trei menţiuni din care rezultă că "Ambasada
României la Roma, Italia, ne informează că este suspectat de autorităţile judiciare italiene, pentru uciderea unui cetăţean

2/7 Detalii jurisprudență

 italian în localitatea Mentana, la data de 24.01.2015", aspecte ce coincid cu datele faptice, de loc şi de timp, cu cele ale
persoanei indicate în certificatul anexă. Nu în ultimul rând, fotografiile puse la dispoziţia mass-media de autorităţile
judiciare italiene ale lui A., persoana condamnată, coincid cu cele din bazele de date electronice de la evidenţa
persoanei şi a paşapoartelor, după cum rezultă din înscrisurile ataşate la dosarul cauzei, din oficiu, de completul de
judecată. În concluzie, data naşterii corectă a persoanei condamnate A. este 1.05.1989.

Cu privire la solicitarea de recunoaştere, potrivit art. 162 din Legea nr. 302/2004, republicată, hotărârile judecătoreşti
pronunţate de instanţele altor state membre ale Uniunii Europene se recunosc şi se execută pe teritoriul României în
baza principiului încrederii reciproce şi în conformitate cu dispoziţiile prezentului capitol, dacă sunt de natură să producă
efecte juridice potrivit legii penale române şi nu contravin ordinii publice a statului român. Conform art. 167 alin. (1) din
Legea nr. 302/2004, republicată, instanţa română recunoaşte şi pune în executare hotărârea judecătorească transmisă
de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) hotărârea este definitivă şi executorie; b) fapta pentru
care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul
ar fi fost sancţionabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face
pentru fiecare infracţiune în parte; c) persoana condamnată are cetăţenie română; d) persoana condamnată este de
acord să execute pedeapsa în România. Consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este
cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România.
Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimţământul poate fi
dat de reprezentantul acesteia; e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la
art. 163. Hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent poate fi recunoscută şi pusă în executare atunci când
persoana condamnată nu are cetăţenie română, dar trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul
României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi nu va pierde dreptul de şedere permanentă în România.
Consimţământul persoanei condamnate este obligatoriu.

Observând înscrisurile aflate la dosarul cauzei şi verificând întrunirea condiţiilor enumerate anterior în cadrul sesizării
formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău pentru recunoaşterea, preluarea executării şi transferul
persoanei condamnate A., instanţa a constatat că acestea sunt îndeplinite.

Cu privire la situaţia de fapt, s-au reţinut următoarele:

a) A. împreună cu numiţii B. şi C., acţionând în concurs şi de comun acord, au întrerupt energia electrică a vilei
aparţinând numitului D., profitând de întuneric şi de vârsta înaintată acestuia din urmă (71 de ani) şi l-au atras în afara
locuinţei sale în scopul de a conecta siguranţa curentului electric, după care l-au lovit în mod repetat cu pumnii şi
picioarele la corp şi la cap, cauzând decesul acestuia. S-au reţinut următoarele circumstanţe agravante: de a fi acţionat
cu cruzimi prin aplicarea loviturilor cu picioarele şi genunchii la capul şi la corpul victimei, chiar şi după ce aceasta
căzuse deja la pământ agonizantă după primele lovituri primite; circumstanţa agravantă de a fi săvârşit faptele din
motive futile, respectiv pentru sentimentele de gelozie şi răzbunare pe care le nutrea numitul B. faţă de numitul D., din
cauza unei relaţii sentimentale pe care acesta din urmă a instaurat-o anterior cu logodnica actuală a lui B. - numita F. şi
a loviturilor pe care numitul D. le-ar fi aplicat femeii pe perioada relaţiei precedente dintre cei doi; circumstanţa agravantă
de a fi săvârşit faptele din motive abjecte şi în mod special în scopul de a sustrage banii deţinuţi de numitul D. în locuinţa
sa şi circumstanţa agravantă de a fi săvârşit faptele profitând de obscuritate şi de vârsta înaintată a numitului D. (71 de
ani).

b) A. împreună cu numiţii B. şi C., acţionând în concurs şi de comun acord, în scopul de obţine un profit injust, au aplicat
violenţe asupra numitului D., constând în lovirea repetată a acestuia cu picioarele şi pumnii până la cauzarea decesului
acestuia şi asupra numitei E., căreia i-au cauzat leziunile descrise la capul de acuzare d) de mai jos, după ce i-au legat
pe amândoi cu un fular şi anumite bluze, iar apoi s-au împosedat cu autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x,
cu un telefon celular marca x cu numărul IMEI: x aflat în proprietatea numitului D., cu o tabletă x, modelul x cu numărul
IMEI: x aflată în folosinţa numitei E., cu suma în numerar de circa 2.000,00 euro aparţinând numitului D., precum şi cu
un pistol modelul x, cu numărul matricol x aflat tot în proprietatea numitului D.. S-au reţinut circumstanţele agravante de
a fi acţionat în grup de mai multe persoane reunite între ele şi deghizate cu glugi pe cap, precum şi circumstanţa de a fi
legat victimele punându-le în imposibilitatea de a acţiona şi a se apăra. Faptele au fost săvârşite în Mentana, la data de
23 ianuarie 2015.

c) A. împreună cu numiţii B. şi C., acţionând în concurs şi de comun acord, au lovit-o în mod repetat şi au legat-o pe
numita E., după care au ridicat-o cu forţa şi au urcat-o la bordul autoturismului marca x cu numărul de înmatriculare x,
au transportat-o într-o zonă izolată şi au abandonat-o pe un teren părăsit, situat în apropierea străzii Via S. Rossi din
localitatea Mentana. Faptele au fost săvârşite în Mentana, la data de 23 ianuarie 2015.

3/7 Detalii jurisprudență

 d) A. împreună cu numiţii B. şi C., acţionând în concurs şi de comun acord, în scopul de a săvârşi infracţiunile descrise
la capetele de acuzare la b) şi c) de mai sus, au lovit-o în mod repetat pe numita E. cu pumnii şi palmele, cauzând
acesteia leziuni corporale reţinute vindecabile într-un număr de 10 zile de îngrijiri medicale, mai precis trauma craniană
fără comoţie cerebrală, trauma masei faciale, trauma primului dinte incisiv central stâng şi traumă la umărul stâng. S-a
reţinut circumstanţa agravantă de a fi acţionat în grup de mai multe persoane reunite între ele. Faptele au fost săvârşite
în localitatea Mentana, la data de 23 ianuarie 2015.

S-a arătat că natura şi calificarea juridică a infracţiunilor şi dispoziţiile normative aplicabile, în baza cărora a fost emisă
sentinţa de condamnare sunt următoarele: a) infracţiunea prevăzută de art. 110 din C. pen., art. 575 din C. pen., art.
577, n. 4 din C. pen., art. 61, n, 4 din C. pen., art. 61, n. 5 din C. pen.; b) infracţiunea prevăzută de art. 110 din C. pen.,
art. 628, alin. (1) din C. pen., art. 628, alin. (3), n. 1 din C. pen., art. 628, alin. (3), n. 2 din C. pen.; c) infracţiunea
prevăzută de art. 110 din C. pen., art. 605 din C. pen.; d) infracţiunea prevăzută de art. 110 din C. pen., art. 582 din C.
pen., art. 585 din C. pen., art. 576 din C. pen., art. 61, n. 2 din C. pen.

Faptele descrise, astfel cum au fost reţinute în sarcina persoanei condamnate în hotărârea Curţii cu Juraţi de Apel din
Roma, Republica Italia, au corespondent în C. pen. din România în următoarele: omor calificat, prevăzut de art. 188 alin.
(1) - art. 189 alin. (1) lit. b), d) şi h) din C. pen. român, cu aplicarea art. 77 lit. e) din C. pen. român, tâlhărie calificată,
prevăzută de art. 233 - art. 234 lit. d) şi f) din C. pen. român, lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin.
(1) din C. pen. român şi lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. (2) din C. pen. penal român, toate cu
aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. român în, concurs real de infracţiuni, prevăzut de art. 38 alin. (1) din C. pen. român.

În plus faţă de încadrarea juridică a infracţiunilor propusă de Ministerul Public prin referatul de sesizare a instanţei, s-a
constatat că sunt incidente, astfel cum au reţinut instanţele italiene în mod definitiv, elementele circumstanţiale
agravante ale săvârşirii omorului calificat din interes material, prevăzut art. 189 alin. (1) lit. b) din C. pen. român,
respectiv prin cruzimi, prevăzut de art. 189 alin. (1) lit. h) din C. pen. român. De asemenea, s-au reţinut dispoziţiile
circumstanţelor agravante generale, reţinute de instanţele italiene în mod definitiv, ale săvârşirii infracţiunii de omor
profitând de starea de vulnerabilitate a victimei, din cauza vârstei înaintate, prevăzută de art. 77 lit. e) din C. pen. român,
precum şi pentru toate infracţiunile a circumstanţei agravante generale a săvârşirii infracţiunii de trei sau mai multe
persoane împreună, prevăzută de art. 77 lit. a) din C. pen. român.

Instanţa nu a reţinut la încadrarea juridică a infracţiunii de tâlhărie calificată propusă de Ministerul Public în procedeul
juridic al recunoaşterii echivalente săvârşirea infracţiunii de o persoană mascată, art. 234 lit. c) din C. pen. român,
rezultând că persoana condamnată şi-a acoperit capul cu o glugă, fără a fi lipsit de echivoc dacă erau vizibile trăsăturile
feţei.

În privinţa pedepsei rezultante globale a detenţiunii pe viaţă, aplicată de autorităţile italiene pentru toate infracţiunile
pentru care a fost judecat, instanţa a constatat că pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 188 alin. (1) -
art. 189 alin. (1) lit. b), d) şi h) din C. pen. român, cu aplicarea art. 77 lit. e) din C. pen. penal român, legiuitorul a
prevăzut pedeapsa principală a detenţiunii pe viaţă, alternativ cu pedeapsa închisorii de la 15 la 25 ani. Altfel spus,
pedeapsa detenţiunii pe viaţă aplicată prin sentinţa de condamnare nu trebuie adaptată, urmând a fi recunoscută ca
atare, fiind prevăzută şi de legislaţia din România pentru aceeaşi infracţiune, omor calificat cu încadrarea juridică
indicată mai sus.

De asemenea, pentru fiecare dintre infracţiunile enumerate la punctele a) - d) din certificatul anexă s-a constatat că este
îndeplinită condiţia dublei incriminări, fiind prevăzute de legislaţia penală română în echivalentul arătat anterior, fiind
satisfăcute exigenţele art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările şi completările
ulterioare.

Cu toate că persoana condamnată nu şi-a dat acordul pentru a fi transferată, s-a reţinut că acesta nu este necesar,
potrivit art. 167 alin. (1) lit. d) teza a II-a din Legea nr. 302/2004. Astfel, persoana condamnată este cetăţean român, are
domiciliul stabil pe teritoriul României, după cum rezultă din fişa DEPABD, respectiv în municipiul Bacău, str. x, apt. 12,
judeţul Bacău. Aceasta demonstrează că are legături strânse cu statul de origine, România, al cărei cetăţean este,
reînnoindu-şi documentele de identitate la sediul serviciului local de evidenţă a persoanei din municipiul Bacău, în luna
noiembrie a anului 2013, fără a opta pentru varianta paşaportului de cetăţean român cu domiciliu în străinătate.

Fără a avea mijloace de probă din care să rezulte legături strânse cu statul emitent al hotărârii de condamnare,
Republica Italia, prezumţia simplă nu poate fi alta decât că legăturile sunt mai apropiate de statul de origine, România, al
cărei cetăţean resortisant a fost şi este în continuare condamnatul, instanţa fiind în disonanţă cu concluzia Ministerului
Public din referat, care a apreciat că nu ar fi îndeplinită această condiţie.

4/7 Detalii jurisprudență

 Mai mult decât atât, recunoaşterea şi transferul executării în România sunt întărite de argumentul regimului executării
pedepsei detenţiunii pe viaţă, mai favorabil acestuia în legislaţia din România, autorităţile italiene indicând în certificatul
anexă faptul că "pedeapsa ar trebui să fie executată în mod integral la data - niciodată -, în baza normelor legale
aparţinând statului emitent al sentinţei de condamnare".

Totodată, s-a reţinut că hotărârea de condamnare este definitivă şi executorie, a fost aplicată de către o instanţă dintr-un
stat membru al Uniunii Europene, Republica Italia, pentru infracţiuni săvârşite pe teritoriul acestei ţări, cu echivalentul
dublei incriminări arătat anterior. Nu în ultimul rând, instanţa a constatat că nu este incident vreunul din motivele de
nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Hotărârea mai sus expusă a rămas definitivă, urmare a respingerii apelului declarat de persoana condamnată prin
Decizia penală nr. 163/A/25.06.2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală.

Motivele expuse de persoana condamnată în justificarea contestaţiei la executare privesc împrejurarea că, potrivit legii
penale române, încadrarea juridică de care ar fi trebuit să beneficieze ar fi fost aceea de tâlhărie urmată de moartea
victimei, sancţionată cu o pedeapsă cuprinsă între 15 - 25 ani de închisoare. Contestatorul a arătat că, dacă ar fi ştiut că
efectul recunoaşterii hotărârii de condamnare ar fi fost menţinerea pedepsei detenţiunii pe viaţă, nu şi-ar mai fi dat
acordul pentru transferul în România.

În drept, prin apărătorul ales, a fost precizat motivul de drept al contestaţiei, respectiv prevederile art. 598 alin. (1) lit. d)
din C. proc. pen. coroborat cu art. 166 alin. (6) lit. b) şi alin. (8) din Legea nr. 302/2004.

Procedând la analiza sentinţei contestate, prin luarea în considerare a motivelor invocate de către persoana
condamnată, instanţa a reţinut caracterul nefondat al contestaţiei la executare.

S-a constatat că persoana condamnată solicită practic o nouă judecată asupra recunoaşterii hotărârii de condamnare
pronunţată de autoritatea judiciară din Italia, respectiv reţinerea unei alte încadrări juridice decât cea stabilită de instanţa
care a procedat la recunoaşterea hotărârii, cu consecinţa adaptării pedepsei, într-o modalitate mai favorabilă pentru
contestator.

În această situaţie, dacă cererea ar fi primită favorabil, în mod evident s-ar încălca autoritatea de lucru judecat a
sentinţei contestate, cu atât mai mult cu cât aspectele privind încadrarea juridică a faptelor potrivit legii penale române,
precum şi pedeapsa stabilită în sarcina contestatorului au fost verificate şi de instanţa superioară, în cadrul soluţionării
apelului formulat de contestator.

Luând în considerare şi temeiurile juridice ale contestaţiei, s-a reţinut că, potrivit prevederilor art. 598 alin. (1) lit. d) din
C. proc. pen., constituie motiv al contestaţiei la executare invocarea amnistiei, prescripţiei, graţierii sau orice altă cauză
de stingere sau de micşorare a pedepsei, or, motivele invocate privesc alte aspecte, ce ţin de încadrarea juridică şi
pedeapsa aplicată contestatorului.

În ceea ce priveşte prevederile Legii nr. 302/2004, respectiv art. 166 alin. (6) lit. b) şi alin. (8), aceste dispoziţii se referă
la procedura de soluţionare a recunoaşterii hotărârii străine de condamnare, precum şi la posibilitatea adaptării
pedepsei. Aşadar, se doreşte în mod expres o nouă judecată cu privire la recunoaşterea hotărârii de condamnare
pronunţată de autoritatea judiciară din Italia, aspect care, în mod evident, ar conduce la încălcarea autorităţii de lucru
judecat.

Împotriva Sentinţei penale nr. 65 din 18 mai 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de
familie, pronunţată în dosarul nr. x/2021, a formulat contestaţie condamnatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 28 mai 2021.

În susţinerea căii de atac, în esenţă, contestatorul condamnat A. a arătat că temeiul contestaţiei la executare este
reprezentat de dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. şi a susţinut că potrivit legii penale române, încadrarea
juridică de care ar fi trebuit să beneficieze ar fi fost aceea de tâlhărie urmată de moartea victimei, sancţionată cu o
pedeapsă cuprinsă între 15 - 25 ani de închisoare.

Drept urmare, a solicitat să se procedeze la adaptarea pedepsei detenţiunii pe viaţă pentru omor calificat, dispusă de
autorităţile italiene, prin raportare la pedeapsa de 15 - 25 ani de închisoare, prevăzută pentru infracţiunea de tâlhărie
urmată de moartea victimei.

Analizând hotărârea contestată, în raport de susţinerile contestatorului condamnat A. şi de actele şi lucrările dosarului,

5/7 Detalii jurisprudență

 Înalta Curte reţine următoarele:

Contestaţia la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicţional prin intermediul căruia se soluţionează
anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în
cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura coformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătoreşti,
fără însă a se putea schimba sau modifica soluţia care se bucură de autoritate de lucru judecat.

În sistemul de drept procesual românesc se poate formula contestaţie la executare în cazurile expres şi limitativ
prevăzute de art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când
executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte
vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia,
prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Invocând cazul prevăzut de dispoziţiile art. 598 lit. d) din C. proc. pen., contestatorul condamnat A. a solicitat, în esenţă,
reţinerea unei alte încadrări juridice decât cea stabilită de instanţa care a procedat la recunoaşterea hotărârii şi
adaptarea pedepsei.

Cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. cuprinde situaţiile intervenite după
rămânerea definitivă a hotărârii de codamnare în care fie pedepsele aplicate nu se mai execută (amnistia, prescripţia
executării pedepsei, graţierea), fie intervin modificări în sensul micşorării cuantumului pedepselor ce urmează a fi puse
în executare sau care se execută.

În cauză, prin Sentinţa penală nr. 41 din 7.05.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2020, s-a
dispus, în temeiul art. 162 coroborat cu art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, recunoaşterea
Sentinţei penale nr. 19/2017 (Reg. Sent. 62/2016 R.G.), pronunţată la data de 13.03.2017 de Curtea cu Juraţi de Apel
din Roma, Republica Italia, rămasă definitivă la data de 8.06.2018, prin care intimatul A. a fost condamnat la pedeapsa
detenţiunii pe viaţă pentru săvârşirea infracţiunilor echivalente în legislaţia naţională română de omor calificat, prevăzut
de art. 188 alin. (1) - art. 189 alin. (1) lit. b), d) şi h) din C. pen. român, cu aplicarea art. 77 lit. e) din C. pen. român,
tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - art. 234 lit. d) şi f) din C. pen. român, lipsire de libertate în mod ilegal,
prevăzută de art. 205 alin. (1) din C. pen. român şi lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. (2) din C. pen.
român, toate cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. român şi concurs real de infracţiuni, prevăzut de art. 38 alin. (1) din C.
pen. român. S-a dispus executarea în România a pedepsei aplicate de instanţa din Republica Italia şi transferul
persoanei condamnate A. într-un Penitenciar din România, în vederea executării pedepsei detenţiunii pe viaţă.

Înalta Curte constată că motivele invocate de contestatorul condamnat A., în sensul reţinerii unei alte încadrări juridice
decât cea stabilită de instanţa care a procedat la recunoaşterea hotărârii, cu consecinţa adaptării pedepsei, puteau fi
formulate doar în cursul judecării fondului cauzei (la mometul soluţionării sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de
Apel Bacău cu privire la recunoaşterea Sentinţei penale nr. 19/2017 (Reg. Sent. 62/2016R.G.), pronunţată la data de
13.03.2017 de Curtea cu Juraţi de Apel din Roma, Republica Italia, rămasă definitivă la data de 08.06.2018 şi transferul
executării pedepsei detenţiunii pe viaţă, aplicate lui A., într-un penitenciar din România), în primă instanţă sau în calea
de atac a apelului, neputând face obiectul contestaţiei la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C.
proc. pen.

Astfel cum s-a menţionat anterior, contestaţia la executare poate fi formulată în cazurile expres şi limitativ prevăzute de
lege, fiind o modalitate de înlăturare sau modificare a pedepsei, fără însă a putea fi analizate ori reanalizate aspecte de
fond deja avute în vedere de instanţe la momentul soluţionării cauzei.

Pedeapsa recunoscută şi pusă în executare pe teritoriul României prin hotărârea împotriva căreia a fost formulată
contestaţia la executare nu poate suferi modificări sub aspectul cuantumului pe calea contestaţiei la executare, în lipsa
incidenţei unei cauze de micşorare a pedepsei, intervenită după rămânerea definitivă a hotărârii, conform art. 598 lit. d)
din C. proc. pen.

Drept urmare, aspectul invocat de contestatorul condamnat A. reprezintă o chestiune de fond, care a intrat în puterea
lucrului judecat prin rămânerea definitivă a Sentinţei penale nr. 41 din 7.05.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în
dosarul nr. x/2020, astfel încât nu poate fi încadrat în cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., pentru a
fi examinat pe calea contestaţiei la executare.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestaţia formulată de
contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 65 din 18 mai 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze
cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2021.

6/7 Detalii jurisprudență

 Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru
contestator, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 65 din 18 mai 2021 a
Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina
statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 octombrie 2021.

GGC - MM

7/7 Detalii jurisprudență