Detalii Jurisprudenta 636410729274510732

ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

Secţia Penală
Decizia nr. 435/A/2016
Şedinţa publică din 04 noiembrie 2016
Decizia nr. 435/A/2016
Deliberând asupra apelurilor de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 77 din 6 iulie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în
Dosarul nr x/45/2014, în al doilea ciclu procesul, s-a dispus condamnarea inculpaților după cum urmează:
1. A., fără antecedente penale și B., fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de:
a) „trafic de persoane”, prev. și ped. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului
de persoane, modificată și completată, cu aplic. art. 41 alin. (2), 74 alin. (1), lit. a) și art. 80 alin. (2) C. pen. din 1969 și
art. 5 C. pen. (inculpata A. 24 de acte materiale, iar inculpata B. 23 acte materiale), la pedeapsa de 3 (trei) ani
închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) - de a
desfășura orice activitate în domeniul plasării forței de muncă în străinătate - C. pen. din 1969;
b) „trafic de minori”, prev. și ped. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea
traficului de persoane, modificată și completată, (persoană vătămată C.), cu aplic. art. 74 alin. (1), lit. a) și art. 76 lit. b)
C. pen. din 1969 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., la pedeapsa de 3 închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor
prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) - de a desfășura orice activitate în domeniul plasării forței de
muncă în străinătate - C. pen. din 1969;
c) „inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de
grup în vederea săvârșirii de infracțiuni”, prev. și ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 74 alin. (1), lit. a),
alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen. din 1969 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și 3 (trei)
ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) - de a desfășura orice activitate în
domeniul plasării forței de muncă în străinătate - C. pen. din 1969.
În baza disp. art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, a contopit pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente,
menționate mai sus la lit. a)-c), și a aplicat fiecăreia dintre inculpatele A. și B. pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani
închisoare.
În baza disp. art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat fiecăreia dintre inculpatele A. și B., alături de pedeapsa închisorii,
pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) - de a
desfășura orice activitate în domeniul plasării forței de muncă în străinătate - C. pen. din 1969 pe o durată de 3 (trei) ani.
Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 C. pen. din 1969, a interzis inculpatelor A. și B. exercițiul drepturilor prev. de art.
64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) - de a desfășura orice activitate în domeniul plasării forței de muncă în
străinătate - C. pen. din 1969.
În baza art. 861 C. pen. din 1969, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpatelor
A. și B. pe o perioadă de 6 ani, termen de încercare calculat potrivit disp. art. 861 C. pen. din 1969. În baza art. 86 3 C.
pen. din 1969, pe durata termenului de încercare inculpatele A. și B. trebuie să se supună următoarelor măsuri de
supraveghere:
a. să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune Iași;
b. să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile,
precum și întoarcerea;
c. să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d. să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;
1/91 Detalii jurisprudență

Datele prevăzute la lit. b), c), d) se comunică de către inculpatele A. și B. Serviciului de Probațiune Iași.
În baza art. 864 alin. (1) C. pen. din 1969, a atras atenția inculpatelor A. și B. asupra respectării dispozițiilor art. 83 și 84
C. pen. din 1969.
În baza art. 864 alin. (2) C. pen. a atras atenția inculpatelor A. și B. că, în cazul nerespectării, cu rea - credință, a
măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și enumerate mai sus, se va dispune revocarea suspendării executării
pedepsei sub supraveghere și executarea în întregime a pedepsei.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969 a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate inculpatelor A. și
B. prin prezenta sentință.
În baza art. 88 din C. pen., a constatat că inculpata A. a fost reținută și arestată preventiv de la 30 octombrie 2008 la 05
noiembrie 2008.
2. D. recidivist, pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de:
de persoane, modificată și completată, cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a), C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen. (18 acte
materiale), la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare și 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1),
lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) - de a desfășura orice activitate în domeniul plasării forței de muncă în străinătate - C.
pen. din 1969;
b) „inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de
grup în vederea săvârșirii de infracțiuni”, prev. și ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 lit. a), art. 74 alin.
(2) și art. 76 lit. b) C. pen. din 1969 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și 3 (trei) ani
interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) - de a desfășura orice activitate în
domeniul plasării forței de muncă în străinătate - C. pen. din 1969.
A constatat că infracțiunile pentru care inculpatul D. a fost condamnat prin prezenta sunt concurente cu infracțiunea
pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare prin sentința penală nr. 2559 din 20
septembrie 2013 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 11 din 09 ianuarie 2014 a Curții de Apel
Iași.
În baza art. 85 C. pen. din 1969 cu referire la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, a dispus anularea suspendării
condiționate a executării pedepsei de 2 ani și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2559 din 20 septembrie
2013 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 11 din 09 ianuarie 2014 a Curții de Apel Iași.
În baza disp. art. 36 alin. (1) cu referire la art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, a contopit pedepsele stabilite
pentru infracțiunile concurente, menționate mai sus la lit. a) și b) și cea stabilită prin sentința penală nr. 2559 din 20
septembrie 2013 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 11 din 09 ianuarie 2014 a Curții de Apel
Iași, și aplică inculpatului D. pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare.
În baza disp. art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului D., alături de pedeapsa închisorii, pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) - de a desfășura orice activitate în domeniul
plasării forței de muncă în străinătate - C. pen. din 1969 pe o durată de 4 (patru) ani.
În baza disp. art. 83 C. pen. din 1969, cu referire și la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, a dispus revocarea
suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare, ce a fost aplicată inculpatului D. prin sentința penală
nr. 2485 din 17 mai 2005 a Judecătoriei Iași, modificată prin Decizia penală nr. 951 din 15 decembrie 2005 a
Tribunalului Iași și modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 224 din 06 aprilie 2006 a Curții de Apel Iași, și,
în consecință, a cumulat această pedeapsă de 1 an închisoare la pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani închisoare
stabilită prin prezenta concursului de infracțiuni, inculpatul urmând a executa pedeapsa totală de 5 (cinci) ani închisoare
și 4 (patru) ani interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) - de a desfășura orice
activitate în domeniul plasării forței de muncă în străinătate - C. pen. din 1969.
Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 C. pen. din 1969,a interzis inculpatului D. exercițiul drepturilor prev. de art. 64
alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) - de a desfășura orice activitate în domeniul plasării forței de muncă în străinătate
- C. pen. din 1969.
În baza art. 88 din C. pen., a dispus deducerea din pedeapsa de executat a perioadei reținerii și arestării preventive a

inculpatului D., respectiv de la 30 octombrie 2008 la 05 noiembrie 2008.
3. E., fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de:
de persoane, modificată și completată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen. (6 acte materiale), la
pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit.
b) și lit. c) - de a desfășura orice activitate în domeniul plasării forței de muncă în străinătate - C. pen. din 1969 și;
grup în vederea săvârșirii de infracțiuni”, prev. și ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. b) C.
pen. din 1969 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor
muncă în străinătate - C. pen. din 1969.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, aplicată inculpatei E. prin sentința penală nr. 633 din 12
decembrie 2005 a Judecătoriei Dorohoi, modificată prin Decizia penală nr. 416/A din 05 octombrie 2006 a Tribunalului
Botoșani și modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 195 din 16 aprilie 2007 a Curții de Apel Suceava, în
pedepsele componente de:
a) 2 ani închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (4) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin.
(2), art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen. din 1969;
b) 2 luni închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 11 alin. (1), lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplic.
art. 13 C. pen. din 1969, art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) C. pen. din 1969.
A constatat că infracțiunile pentru care inculpata E. a fost condamnată prin prezenta (comise începând cu luna august
2006) sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpata a fost condamnată prin sentința penală nr. 633 din 12
decembrie 2005 a Judecătoriei Dorohoi, modificată prin Decizia penală nr. 416/A din 05 octombrie 2006 a Tribunalului
Botoșani și modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 195 din 16 aprilie 2007 a Curții de Apel Suceava.
condiționate a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 633 din 12 decembrie
2005 a Judecătoriei Dorohoi, modificată prin Decizia penală nr. 416/A din 05 octombrie 2006 a Tribunalului Botoșani și
modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 195 din 16 aprilie 2007 a Curții de Apel Suceava.
În baza disp. art. 36 alin. (1) cu referire la art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, a dispus contopirea pedepselor
stabilite prin prezenta sentință și prin sentința penală nr. 633 din 12 decembrie 2005 a Judecătoriei Dorohoi, modificată
prin Decizia penală nr. 416/A din 05 octombrie 2006 a Tribunalului Botoșani și modificată și rămasă definitivă prin
Decizia penală nr. 195 din 16 aprilie 2007 a Curții de Apel Suceava, inculpata E. urmând a executa pedeapsa cea mai
grea de 3 (trei) ani închisoare.
În baza disp. art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatei E., alături de pedeapsa închisorii, pedeapsa complementară a
plasării forței de muncă în străinătate - C. pen. din 1969 pe o durată de 3 (trei) ani.
Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 C. pen. din 1969, a interzis inculpatei E. exercițiul drepturilor prev. de art. 64
- C. pen. din 1969.
În baza art. 861 C. pen. din 1969, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei E.
pe o perioadă de 6 ani, termen de încercare calculat potrivit disp. art. 861 C. pen. din 1969.
În baza art. 863 C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare, inculpata E. trebuie să se supună următoarelor
măsuri de supraveghere:
a. să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune Galați;

Datele prevăzute la literele b, c, d se comunică de către inculpata E. Serviciului de Probațiune Galați.
În baza art. 864 alin. (1) C. pen. din 1969, a atras atenția inculpatei E. asupra respectării dispozițiilor art. 83 și 84 C. pen.
din 1969.
În baza art. 864 alin. (2) C. pen. a atras atenția inculpatei E. că, în cazul nerespectării, cu rea - credință, a măsurilor de
supraveghere prevăzute de lege și enumerate mai sus, se va dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub
supraveghere și executarea în întregime a pedepsei.
În temeiul disp. art. 865 alin. (2) C. pen. din 1969, termenul de încercare se calculează de la data rămânerii definitive a
hotărârii prin care s-a pronunțat anterior suspendarea condiționată a executării pedepsei, în speța de față de la data de
16 aprilie 2007.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969 a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate inculpatei E. prin
prezenta sentință.
În baza art. 88 din C. pen., a constatat că inculpata E. a fost reținută și arestată preventiv de la 30 octombrie 2008 la 05
noiembrie 2008.
4. F., fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de:
de persoane, modificată și completată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen. (9 acte materiale), la
pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit.
b) și lit. c) - de a desfășura orice activitate în domeniul plasării forței de muncă în străinătate - C. pen. din 1969 și;
grup în vederea săvârșirii de infracțiuni”, prev. și ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. b) C.
pen. din 1969 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor
muncă în străinătate - C. pen. din 1969.
A constatat că infracțiunile pentru care inculpatul F. a fost condamnat prin prezenta sunt concurente cu infracțiunea
prev. de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1), lit. a) și c) C. pen. din 1969, pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința
penală nr. 277 din 14 mai 2010 a Tribunalului Iași, menținută prin Decizia penală nr. 11 din 20 ianuarie 2011 a Curții de
Apel Iași, menținută și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4278 din 15 decembrie 2011 a Înaltei Curții de Casație și
Justiție, secția penală, modificată prin sentința penală nr. 425 din 25 aprilie 2014, definitivă prin necontestare, la
pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. din 1969, și
degradarea militară, ce constă în pierderea gradului și a dreptului de a purta uniformă.
stabilite prin prezenta sentință și prin sentința penală nr. 277 din 14 mai 2010 a Tribunalului Iași, inculpatul F. urmând să
execute pedeapsa cea mai grea de 15 (cincisprezece) ani închisoare.
În baza disp. art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului F., alături de pedeapsa închisorii, pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a), b), lit. c) - de a desfășura orice activitate în domeniul plasării forței
de muncă în străinătate - d) și e) C. pen. din 1969, pe o durată de 10 ani.
În baza disp. art. 67 alin. (1) și (2) C. pen. din 1969, a aplicat inculpatului F. pedeapsa complementară a degradării
militare, ce constă în pierderea gradului și a dreptului de a purta uniformă.
Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 C. pen. din 1969, a interzis inculpatului F. exercițiul drepturilor prev. de art. 64
alin. (1), lit. a), b), c) - de a desfășura orice activitate în domeniul plasării forței de muncă în străinătate - d) și e) C. pen.
din 1969.
În baza art. 88 din C. pen., a dedus din pedeapsa de executat, perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului F.,
respectiv de la 30 octombrie 2008 la 05 noiembrie 2008, iar în temeiul disp. art. 36 alin. (3) C. pen. din 1969 a dedus și

perioada deja executată în baza sentința penală nr. 277 din 14 mai 2010 a Tribunalului Iași, respectiv de la 17
decembrie 2011 la zi.
A dispus retragere mandatului de executare cu nr. 349/2010 emis de Tribunalul Iași în baza sentința penală nr. 277 din
14 mai 2010 a Tribunalului Iași, și emiterea unui nou mandat potrivit prezentei.
5. G., fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de:
de persoane, modificată și completată, cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1), lit. a) și art. 80 alin. (2) C. pen. din 1969
și art. 5 C. pen. (15 acte materiale), la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute
de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) - de a desfășura orice activitate în domeniul plasării forței de muncă în
străinătate - C. pen. din 1969 și;
grup în vederea săvârșirii de infracțiuni”, prev. și ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 74 alin. (1), lit. a) și art. 76 lit.
b) C. pen. din 1969 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea
drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) - de a desfășura orice activitate în domeniul
plasării forței de muncă în străinătate - C. pen. din 1969.
A constatat că infracțiunile pentru care inculpata G. a fost condamnată prin prezenta (comise începând cu anul 2006)
sunt concurente cu infracțiunea pentru care inculpata a fost condamnată la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru
săvârșirea infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cui aplic. art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. din 1969, prin
sentința penală nr. 300 din 08 aprilie 2013 a Judecătoriei sector 2 București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.
1866 din 09 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a I a penală.
condiționate a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 300 din 08 aprilie 2013
a Judecătoriei sector 2 București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1866 din 09 octombrie 2013 a Curții de Apel
București, secția a I a penală.
stabilite prin prezenta sentință și prin sentința penală nr. 300 din 08 aprilie 2013 a Judecătoriei sector 2 București,
rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1866 din 09 octombrie 2013 a Curții de Apel București secția I penală, inculpata
G. urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare.
În baza disp. art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatei G., alături de pedeapsa închisorii, pedeapsa complementară a
plasării forței de muncă în străinătate - C. pen. din 1969 pe o durată de 3 (trei) ani.
Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 C. pen. din 1969, a interzis inculpatei G. exercițiul drepturilor prev. de art. 64
- C. pen. din 1969.
În baza art. 861 C. pen. din 1969, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei G.
pe o perioadă de 6 ani, termen de încercare calculat potrivit disp. art. 861 C. pen. din 1969.
În baza art. 863 C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare, inculpata G. trebuie să se supună următoarelor
măsuri de supraveghere:
a. să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune București;
Datele prevăzute la literele b, c, d urmând a fi comunicate de către inculpata G. Serviciului de Probațiune București.
În baza art. 864 alin. (1) C. pen. din 1969, a atras atenția inculpatei G. asupra respectării dispozițiilor art. 83 și 84 C. pen.

din 1969.
În baza art. 864 alin. (2) C. pen. a atras atenția inculpatei G. că, în cazul nerespectării, cu rea - credință, a măsurilor de
supraveghere prevăzute de lege și enumerate mai sus, se va dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub
supraveghere și executarea în întregime a pedepsei.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969 a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate inculpatei G. prin
prezenta sentință.
În baza art. 88 din C. pen., a constatat că inculpata G. a fost reținută preventiv de la 30 octombrie 2008 la 31 octombrie
2008.
În temeiul art. 396 alin. (5) Cod de procedură penală raportat la art. 16 lit. b), teza I C. proc. pen., a achitat pe inculpatul
H., fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de:
de persoane, modificată și completată, cu aplic. art. 41 alin. (2), C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen. (15 acte materiale) și
grup în vederea săvârșirii de infracțiuni”, prev. și ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 5 C. pen.
A constatat că nu s-au constituit părți civile în cauză următoarele persoane vătămate:
- I.;
- J.;
- K.;
- C.;
- L.;
- M. și N.;
- O. și P.;
- R.;
- S.;
- T.;
- U.;
- V.;
- X.;
- Z.;
- Y.;
- A.A.;
- B.B.;
- C.C.;
- D.D., și;
- E.E.;
În temeiul disp. art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, raportat la dispozițiile art. 118 lit. d) C. pen. din 1969., a dispus
confiscarea specială în folosul statului a următoarelor sume:
- de la fiecare dintre inculpatele A. și B., câte o sumă de 1.000 lei; de la inculpatul F. suma de 600 euro; de la inculpatul

D. suma de 2.837 lei și de la inculpata G. sumele de 9.500 lei și 1.280 euro.
În baza disp. art. 25 și 397 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 998-999 și art. 1003 C. civ. din 1864, a obligat:
a) inculpatele A. și B., să plătească, în solidar, părților civile:
1. F.F., suma de 2.000 euro, din care 1.000 euro cu titlu de daune materiale și 1.000 euro cu titlu de daune morale;
2. G.G., în prezent decedată, suma de 4.000 euro, din care 1.000 euro cu titlu de daune materiale și 3.000 euro cu titlu
de daune morale;
3. H.H., sumele de 500 lei și 240 euro cu titlu de daune materiale;
4. I.I., suma de 2.000 euro cu titlu de daune materiale;
5. J.J., suma de 2.000 euro cu titlu de daune materiale;
6. K.K., suma de 1.500 euro cu titlu de daune morale;
7. L.L., suma de 1.500 euro cu titlu de daune morale;
8. M.M., suma de 1.800 euro cu titlu de daune materiale;
9. N.N., suma de 1.500 euro cu titlu de daune materiale;
10. O.O., suma de 300 euro daune materiale și suma de 700 euro daune morale;
b) inculpatul D. să plătească părților civile:
1. P.P., suma de 2.500 euro, din care 1.500 euro cu titlu de daune materiale și 1.000 euro cu titlu de daune morale;
2. R.R., suma de 3.000 euro cu titlu de daune morale;
3. S.S., suma de 600 lei cu titlu de daune materiale și suma de 300 euro cu titlu de daune morale;
4. T.T., suma de 734 lei și suma de 300 euro cu titlu de daune materiale;
5. U.U., suma de 2.500 euro, din care 1.500 euro cu titlu de daune materiale și 1.000 cu titlu de daune morale;
6. V.V., suma de 1.000 lei cu titlu de daune materiale;
7. X.X., suma de 747 lei cu titlu de daune materiale;
8. Z.Z., suma de 747 lei cu titlu de daune materiale;
9. Y.Y., suma de 200 euro cu titlu de daune materiale;
10. A.A.A., suma de 200 euro cu titlu de daune materiale;
11. B.B.B., suma de 2.000 euro cu titlu de daune materiale;
12. C.C.C. suma de 2.000 euro cu titlu de daune materiale;
13. D.D.D., suma de 2.000 euro cu titlu de daune materiale;
14. E.E.E., suma de 2.000 euro cu titlu de daune materiale;
15. F.F.F., suma de 1.800 euro, din care 1.500 euro cu titlu de daune materiale și 300 euro cu titlu de daune morale.
c) inculpata E. să plătească părților civile:
1. G.G.G., suma de 2.200 euro, din care 1.200 euro cu titlu de daune materiale și 1.000 euro cu titlu de daune morale;
2. H.H.H., în solidar și cu inculpata A., suma de 3.000 euro, din care 1.000 euro cu titlu de daune materiale și 2.000 euro
cu titlu de daune morale;
3. I.I.I., suma de 5.000 euro, din care 2.000 euro cu titlu de daune materiale și 3.000 euro cu titlu de daune morale;
4. J.J.J., suma de 1.500 euro cu titlu de daune materiale;

5. K.K.K., în solidar și cu inculpatele A. și B., suma de 3.000 euro daune morale.
d) inculpatul F. să plătească părților civile:
1. L.L.L., suma de 5.500 euro, din care 2.500 euro cu titlu de daune materiale și 3.000 euro cu titlu de daune morale;
2. M.M.M., suma de 2.000 euro, din care 1.000 euro cu titlu de daune materiale și 1.000 cu titlu de daune morale;
3. N.N.N., în solidar și cu inculpatele A. și B., suma de 2.500 euro, din care 2.000 euro cu titlu de daune materiale și 500
euro cu titlu de daune morale;
4. O.O.O., în solidar și cu inculpatele A. și B., suma de 2.500 euro, din care 2.000 euro cu titlu de daune materiale și 500
cu titlu de daune morale;
5. P.P.P., în solidar și cu inculpatele A. și B., suma de 3.500 euro, din care 2.000 euro cu titlu de daune materiale și
1.500 euro cu titlu de daune morale;
6. R.R.R., în solidar și cu inculpatele A. și B., suma de 5.000 euro, din care 2.000 euro cu titlu de daune materiale și
3.000 euro cu titlu de daune morale;
e) inculpata G. să plătească părților civile:
1. S.S.S., suma de 3.500 euro, din care 500 euro cu titlu de daune materiale și 3.000 euro cu titlu de daune morale;
2. T.T.T., suma de 5.000 euro, din care 2.000 euro cu titlu de daune materiale și 3.000 euro cu titlu de daune morale;
3. U.U.U., suma de 3.000 euro, din care 2.500 euro cu titlu de daune materiale și 500 euro cu titlu de daune morale;
4. V.V.V., suma de 5.000 euro, din care 2.500 euro cu titlu de daune materiale și 2.500 euro cu titlu de daune morale;
5. X.X.X., suma de 14.000 euro, din care 9.000 lei cu titlu de daune materiale și 5.000 euro cu titlu de daune morale;
6. Z.Z.Z., suma de 3.000 euro, din care 500 euro cu titlu de daune materiale și 2.500 cu titlu de daune morale;
7. Y.Y.Y., în prezent decedat, suma de 4.100 lei cu titlu de daune materiale și suma de 3.000 euro cu titlu de daune
morale;
A.A.A.A., suma de 3.500 euro, din care 1.500 euro cu titlu de daune materiale și 2.000 euro cu titlul de daune morale.
A respins pretențiile civile formulate de părțile civile B.B.B.B. și C.C.C.C., ambele cu domiciliul în cu dom. în Iași, județ
Iași.
A menținut măsura asiguratorie a sechestrului instituit prin Ordonanța din 17 noiembrie 2008 a Direcția pentru
Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Iași, constând în indisponibilizarea
sumelor de bani, respectiv 59.000 lei, 120 lire sterline și 465 euro, ridicate de la inculpata A.
În temeiul disp. art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpații E., D., A., B., F. și G. la plata cheltuielilor judiciare către
stat în cuantum de 2.000 lei fiecare.
În temeiul disp. art. 272 rap. la art. 274 alin. (1) C. proc. pen. onorariile avocaților desemnați din oficiu atât pentru
inculpați (delegația din 2014 - av. D.D.D.D., delegația din 2014 - av. E.E.E.E., delegația din 2014 - av. F.F.F.F., delegația
din 2014 - av. G.G.G.G.), cât și pentru persoanele vătămate (delegația din 2014 - av. H.H.H.H., delegația din 2014 - av.
I.I.I.I., delegația din 2014 - av. J.J.J.J.) rămân în sarcina statului, urmând a fi avansate Baroului Iași din fondurile
speciale ale Ministerului Justiției.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate în cazul inculpatului H. au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție - Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Iași s-a dispus
trimiterea în judecată a inculpatelor A. și B. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. art. 7 alin. (1) din Legea nr.
39/2003;art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modificată și completată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (24 acte
materiale) și art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 modificată și completată (un act material), toate cu aplicarea
art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 și a inculpaților E. (6 acte materiale), F. (9 acte materiale), D.(18 acte materiale), G. (15
acte materiale) și H. (15 acte materiale), pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003

și art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 modificată și completată, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din
1969.
Prin același rechizitoriu s-a mai dispus disjungerea cauzei, în ceea ce-l privește pe inculpatul K.K.K.K., formarea unui
nou dosar, în vederea continuării cercetărilor, după ce acesta va fi prins, precum și declinarea la Parchetul de pe lângă
Judecătoria Iași a Dosarelor nr. x/P//2007 și nr. x/P/2008, ce fuseseră conexate anterior prezentului dosar, privind pe E.,
pentru continuarea cercetărilor în sensul comiterii de către aceasta a infracțiunilor prev. și ped. de art. 215 alin. (1) și (2)
C. pen. din 1969 și art. 4 din Legea nr. 241/2005 și scoaterea des sub urmărire penală a inculpatelor A. și B. pentru
comiterea infracțiunilor de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. x/45/2009, iar pe parcursul cercetării judecătorești s-a
procedat la audierea:
- la termenul din data de 17 februarie 2010, a părților civile T.T., U.U., M.M.M., N.N.N., P.P.P., T.T.T., L.L.L.L., O.O.,
X.X., Z.Z., H.H.H., G.G.G., K.K.K., L.L.L., R.R.R., S.S.S., Y.Y.Y., U.U.U., V.V.V., M.M.M.M., L.L., F.F., P.P., F.F.F., V.V.;
- la termenul din data de 24 martie 2010, a părților civile S.S. și O.O.O., precum și a inculpaților A., B. și D.;
- la termenul din data de 13 octombrie 2010 a martorului U.;
- la termenul din data de 10 noiembrie 2010 a inculpaților inculpații G. și H.;
- la termenul din 15 decembrie 2010 martorii J.J.J., N.N.N.N., O.O.O.O. și P.P.P.P.;
- la termenul din data de 19 ianuarie 2011 martora R.R.R.R.
Prin sentința penală nr. 109 din 07 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași, în primul ciclu procesual, s-a dispus:
În temeiul disp. art. 11, pct. 2, lit. a) raportat la art. 10 alin. (1), lit. a) C. proc. pen. din 1968, achitarea inculpaților A., B.,
E., F., D., G. și H. cu privire la infracțiunea de „inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau
sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup” prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea pe acelorași inculpați cu privire la infracțiunea
de „trafic de persoane” prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modificată și completată, cu aplicarea art.
41 alin. (2) C. pen. din 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 și cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. din
1969 în ce o privește pe inculpata E.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatelor A. și B. cu privire la infracțiunea
de „trafic de minori” prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din
1969.
Împotriva sentinței penale nr. 109 din 07 iunie 2012 a Curții de Apel Iași au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție - Direcție pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism Serviciul
Teritorial Iași și Persoana civilă L.L.L.L., recursuri ce au fost admise de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
penală, prin Decizia nr. 3500 din 12 noiembrie 2013, prin care s-a decis casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei
pentru rejudecare la Curtea de apel Iași.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a constatat că inculpatul F., ce se află arestat în altă cauză din data de
17 decembrie 2011, a lipsit la termenele de judecată din 17 decembrie 2011, 24 ianuarie 2012, 28 februarie 2012 și,
inclusiv, la termenul de judecată din data de 24 aprilie 2012, când au avut loc dezbaterile, încălcându-se astfel, disp. art.
314 C. proc. pen. potrivit cărora judecata nu poate avea loc decât în prezența inculpatului, când acesta se află în stare
de deținere.
Prin decizia de rejudecare s-a mai precizat că se impune, cu ocazia rejudecării, cauzei ascultarea părților vătămate în
conformitate cu disp. art. 326 alin. (1) și (2) C. proc. pen. din 1968, cu referire la situația de fapt și aspectele sesizate în
plângerile formulate, avându-se în vedere că instanța de fond s-a limitat doar la audierea acestora cu privire la
constituirea de părți civile, iar distinct de acesta se impune și ascultarea martorilor S.S.S.S., T.T.T.T., U.U.U.U.,
V.V.V.V., X.X.X.X., Z.Z.Z.Z., Y.Y.Y.Y., A.A.A.A.A., B.B.B.B.B., C.C.C.C.C., D.D.D.D.D., E.E.E.E.E. și F.F.F.F.F.,
neaudiați de către prima instanță.
Cu ocazia rejudecării cauzei în fond s-a procedat la reaudierea ori audierea părților civile, martorilor și a inculpaților,
după cum urmează: la termenul din data de 25 iunie 2014, a părții civile F.F.F., B.B.B.B.; la termenul din data de 24

septembrie 2014 a părții civile S.S.S. și a martorei G.G.G.G.G.; la termenul din data de 08 octombrie 2014, a martorului
T.T.T.T.; la termenul din data de 05 noiembrie 2014, a părții civile persoana civilă T.T. și a martorului S.S.S.S.; la
termenul din data de 19 noiembrie 2014, a părților civile M.M., G.G.G., N.N., V.V. și H.H.H.; la termenul din data de 17
decembrie 2014, a părților civile M.M.M., N.N.N., L.L., P.P.P., S.S., M., J.; la termenul din data de 14 ianuarie 2015, a
părților civile L., I.I.I., Z., O.O.O., R.; la termenul din data de 28 ianuarie 2015: a părților civile U., Y., A.A., B.B., I.I.,
C.C.C.C., P.P., V., O. (martor), P. (martor), și a inculpaților E., G. și H.; la termenul din data de 25 februarie 2015, a
inculpatului D. și a martorului X.X.X.X.; la termenul din data de 11 martie 2015: a părților civile C., T.T.T., I., O.O.,
R.R.R., și a martorului V.V.V.; la termenul din data de 22 aprilie 2015 a părțile civile R.R., S., J.J. și la termenul din data
de 20 mai 2015, a părții civile N. și a martorului H.H.H.H.H.
Inculpații A., F. și B. la termenele din 22 aprilie 2015, 08 octombrie 2014 și 25 iunie 2014, interpelați fiind de către
instanță, au precizat că nu doresc să dea declarații în cauză, poziție procesuală pe care și-au menținut-o până la
finalizarea cercetării judecătorești.
La solicitarea inculpaților și a părților civile au fost încuviințate și administrate proba cu înscrisuri, astfel, la termenul din
data de 25 iunie 2014, cele solicitate de către partea civilă F.F.F.; la termenul din data de 25 februarie 2015, cele
solicitate de către inculpata G., prin apărător; la termenul din data de 22 aprilie 2015, cele propuse de către inculpatele
A., prin apărător, inculpata E., inculpatul H. și a termenul din data de 20 mai 2015, cele solicitate de către inculpații D. și
G., prin apărător.
La termenul de judecată din 20 mai 2015, au fost vizionate în ședință publică cele două suporturi optice (cu înregistrări
video) depuse de către inculpata G.
Deși au fost citate legal, s-au efectuat verificări cu privire la domiciliile actuale și s-au emis și mandate de aducere, în
cauză, nu au putut fi audiate următoarele părți civile: X.X., Z.Z., D.D.D., E.E.E., C.C.C., B.B.B., Z.Z.Z., X., U.U.,A.A.A.,
Y.Y., C.C., A.A.A.A., M.M.M.M., F.F., K.K.K., V.V.V., U.U.U., X.X.X., K., J.J.J., H.H., L.L.L., E.E. și D.D.
La termenele de judecată din 11 martie 2015 și 20 mai 2015, instanța a constatat imposibilitatea audierii următorilor
martori: I.I.I.I.I., A.A.A.A.A., B.B.B.B.B., C.C.C.C.C., Z.Z.Z.Z., E.E.E.E.E., D.D.D.D.D. și F.F.F.F.F.
Inculpații prin apărători au solicitat aplicarea disp. art. 4 C. pen., respectiv aplicarea legii penale de dezincriminare,
având în vedere că legea în vigoare la momentul comiteri faptelor, respectiv Legea nr. 678/2001, a definit la art. 2 pct. 2,
lit. a) expresia de „exploatare a unei persoane” în domeniul muncii sau serviciilor unei persoane, în sensul că prin
această expresie se înțelege: „executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forțat ori cu încălcarea
normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate”, definiție care a fost restrânsă prin N.C.P.,
prin art. 182 lit. a), la „supunerea la executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forțat”.
Instanța, din oficiu, față de solicitarea inculpaților de aplicare a legii de dezincriminare, și raportat la obligația, prevăzută
de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., de a verifica
dacă vreuna dintre faptele comise de către inculpați sunt incriminate de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar
sub o altă denumire, a pus în discuția contradictorie a părților schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de
înșelăciune, având în vedere că infracțiunea de trafic de persoane este o infracțiune complexă, absorbind în conținutul
său, ca element, o acțiune care constituie prin ea însăși o faptă prevăzută de legea penală, respectiv infracțiunea de
„înșelăciune”.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța a reținut ca situație premisă că, J.J.J.J.J., cetățean
cipriot, vorbitor de limba română, a locuit în România o perioadă de timp, conviețuind în concubinaj cu inculpata A., cu
care are un copil minor, iar potrivit datelor comunicate de Oficiului Român de Emigrări - Direcția pentru Emigrări a
Municipiului București, figurează în evidențele oficiului cu Decizia de returnare nr. 1412526 din data de 01 aprilie 2002,
acesta având obligația de a părăsi România până la data de 05 aprilie 2002 (adresa din 17 iunie 2008, fila 51 vol. I
d.u.p.).
În perioada comiterii faptelor deduse judecății, respectiv 2006 - 2008, numitul J.J.J.J.J., potrivit autorităților judiciare din
Cipru, locuia în Nicosia, era proprietarul unui pub și bazin de înot, situat în același oraș, iar, în interiorul pub-ului, deținea
un birou care gestiona transferul de muncitori Români din România în Cipru și plasarea acestora la diverși angajatori,
lângă acest birou fiind construite și spații de cazare. Totodată, numitul J.J.J.J.J. era administrator al firmei K.K.K.K.K,
înființată și înregistrată în anul 1996, societate care în anul 2005 și-a schimbat denumirea în L.L.L.L.L., obiectul de
activitate fiind cumpărarea și vânzarea bunurilor imobiliare.
Din actele dosarului rezultă că, J.J.J.J.J., a administrat în fapt și societatea M.M.M.M.M., cu sediul oficial în orașul

Limasol, înființată în anul 2003, administratorii de drept fiind N.N.N.N.N., O.O.O.O.O. și P.P.P.P.P., firmă ce avea ca
obiect de activitate consilierea administrativă și organizarea firmelor și întreprinderilor (procesul-verbal de la fila 58-59,
vol. I d.u.p.).
În România, inculpata E. a înființat, la data de 12 iulie 2006, societatea SC R.R.R.R.R. SRL, ce avea ca obiect principal
de activitate „Selecția și plasarea forței de muncă” (înregistrările de ONRC, filele 2-4 vol. 2 d.u.p.) și le-a angajat pe
inculpatele A. (așa cum s-a precizat mai sus, fosta concubină a numitului J.J.J.J.J.) și pe B., sediul social al firmei fiind în
mun. Iași, iar punctul de lucru la Casa de cultură a Sindicatelor din mun. Iași.
La data de 15 august 2006, SC R.R.R.R.R. SRL a încheiat contractul de colaborare din 2006 (filele 283 - 284, vol. 2
d.u.p.) cu M.M.M.M.M. din Cipru, societate reprezentată de numitul J.J.J.J.J., societate română în calitate de beneficiar
obligându-se să transmită societății cipriote, ce avea calitatea de prestator, necesarul de forță de muncă, iar, pentru
obținerea drepturilor legale de muncă - viză, să asigure serviciul de consultanță cu privire la cazare, transport, beneficii,
să proceseze dosarul personalului calificat, în vederea realizării obiectivului de selecție a cetățenilor români în vederea
plasării acestora pe lucruri de muncă oferite de angajatorii din Cipru.
Firma cipriotă M.M.M.M.M. deși nu avea ca obiect de activitate recrutarea și plasarea forței de muncă sau angajarea de
personal și nici nu avea un obiect de activitate ce să necesite angajarea unui număr mare de muncitori, de diverse
calificări, s-a obligat să întocmească un contract de muncă care să se semneze în România în cadrul SC R.R.R.R.R.
SRL, contract de muncă în baza căruia angajatorul putea obține carnetul de muncă, condițiile de angajare fiind
următoarele: 8h/zi, 40 h/săptămână, sâmbăta și duminica liber, concediu de odihnă de 24 de zile pe an, angajatorul va
asigura angajatului o asigurare de accidente industriale și asigurare de sănătate plătite de angajator, transportul va fi
asigurat de angajat. Din oferta de muncă în Cipru, semnata și ștampilată de reprezentantul M.M.M.M.M., rezultă că se
sunt locuri de muncă în Cipru în domeniul auto, construcții, turism, comerț, prestări serviciu, fiind menționat și salariul
minim acordat pentru fiecare meserie, această ofertă făcând dovada, că, în fapt, firma cipriotă acționa în calitate de
plasator forță de muncă (a se vedea anexa și oferta de la fila 287-288 vol. II dos. urm. pen.).
Cu toate că societatea cipriotă nu avea calitatea de angajator, a pus la dispoziția societății SC R.R.R.R.R. SRL un
contract de muncă, scris atât în limba româna cât și în limba engleză, în care apărea ca fiind societate angajatoare, ca
reprezentant fiind trecut numitul J.J.J.J.J., a cărei semnătură apărea pe fiecare contract, înscris ce nu era înregistrat la
autoritățile competente din domeniul muncii din Cipru, și care nici nu putea fi înregistrat, având în vedere că, în mod
nereal, se consemna că M.M.M.M.M., are calitatea de angajator, contract care, în realitate, servea doar la racolarea
forței de muncă și apoi plecarea în mod legal din România în Cipru, iar după ajungerea angajaților la această firmă,
aceste înscrisuri erau rupte ori aruncate la coș, neputând produce nici o consecință juridică.
S-a reținut că, inculpata G. a înființat în anul 1999 SC S.S.S.S.S. SRL, ce avea ca obiect principal de activitate „activități
ale agențiilor de plasare a forței de muncă”, iar în anul 2005, a înființat o nouă societate împreună cu inculpatul H.,
denumită SC T.T.T.T.T. SRL, cu același obiect de activitate.
La data de 16 octombrie 2006, inculpata G. încheie un contract de colaborare cu M.M.M.M.M. (filele 699-701, vol. 6
d.u.p.), societate reprezentată de numitul U.U.U.U.U., însă controlată în realitate de numitul J.J.J.J.J.. Și de această
dată, din contractul de colaborare reiese că firma din Cipru va selecta și plasa forță de muncă în această țară, deși nu
avea în mod legal acest obiect de activitate, însă în contractul de muncă înaintat societății SC T.T.T.T.T. SRL și apoi
semnat de cei care doreau să muncească în străinătate, precum și în acordul de angajare, era consemnat, în mod
nereal, că are calitatea de angajator. Se încheia cu fiecare beneficiar un înscris denumit „informare”, un contract de
mediere și o declarație de accept, ultimele două fiind atestate cu privire la dată, identitatea părților și conținut, de către
inculpatul H. în calitate de avocat.
Prin contractul de muncă și prin acordul de angajare, angajatorul M.M.M.M.M. se obliga să depună contractul de muncă
și pașaportul la Camera de Muncă din Cipru în vederea înregistrării angajaților și obținerii permisului de muncă, să
asigure cheltuielile de transport, respectiv biletul de avion, cazarea, asigurarea medicală și asigurarea socială, cheltuieli
care nu se vor reține din salariu (a se vedea cu titlu de exemplu contractul de la filele 247-250 și 257 vol. 6 d.u.p.),
obligații și beneficii, ce în fapt nu puteau fi îndeplinite și acordate de această firmă, întrucât nu era angajator, însă au
avut rolul de a induce în eroare pe beneficiari cu privire la seriozitatea ofertei de muncă, precum și a angajatorului,
racolarea acestora în vederea exploatării prin muncă, fiind, astfel, mai facilă.
La data de 30 mai 2006, între SC T.T.T.T.T. SRL, reprezentată de inculpata G. și inculpata A., fosta concubină a
numitului J.J.J.J.J., s-a încheiat un contract de prestări de servicii care avea ca principal obiect colaborarea celor două
inculpate, în domeniul recrutării, selecției și plasării forței de muncă din România în străinătate (fila 708, vol. 6 d.u.p.),

înscris care face dovada colaborării dintre inculpate în legătură cu trimiterea forței de muncă în Cipru, dar și a
caracterului organizat al activităților de racolare a persoanelor în scopul exploatării prin muncă. Acesta a fost contextul în
care J.J.J.J.J. a început colaborarea cu aceste firme din România, ce aveau ca principal obiect de activitate recrutarea și
plasarea forței de muncă, observând că ar putea câștiga, din activitatea de exploatare prin muncă a cetățenilor români,
sume imense de bani, în situația în care ar organiza-o și eficientiza-o.
Planul infracțional al acestuia a fost sprijinit, într-o primă fază, de acțiunile inculpatelor G., E., A. și B., care, deși
cunoșteau că cetățenii români, în realitate, nu plecau în străinătate în baza unui contract de muncă ce putea fi opus
angajatorului ori autorităților în materie, ci erau supuși în Cipru la o nouă selecție de forță de muncă, ce se asemăna cu
un târg de sclavi, și apoi exploatați prin muncă de diverși angajatori, și-au dat concursul pentru a înșela cetățenii români,
iar prin folosirea aparenței de legalitate și seriozitate a contractelor de muncă puse la dispoziția celor interesați, au reușit
să trimită numitului J.J.J.J.J. la lucru din ce în ce mai multe persoane.
Astfel, numitul J.J.J.J.J. în calitate de lider coordonator, a inițiat grupul infracțional organizat, constituit și cu participarea
numitelor E., A., B., G., la care a aderat și numitul K.K.K.K. (membru al grupului ce a fost judecat în mod separat și
condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori prin sentința penală nr. 118 din 19
martie 2013 a Tribunalul Iași, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 125 din 01 aprilie 2014), grup care,
în toamna anului 2006, era deja sistematizat. Pe teritoriul României, J.J.J.J.J. i-a determinat pe co-inculpații români să
racoleze cât mai multe persoane, într-un cadru aparent legal și să răspundă iluziei victimelor că într-o țară a Uniunii
Europene vor beneficia de condiții superiore de muncă, salarizare, sănătate și securitate, activitatea grupului fiind
sprijinită și de inculpații F. și D.
Profitând de dorința unui număr mare de persoane de a munci în străinătate, inculpatele A. și B. și-au înființat, în vara
anului 2007, propria firmă SC V.V.V.V.V. SRL Iași, cu obiect de activitate recrutarea și plasarea forței de muncă. Modul
de operare a fost aproape identic în cazul tuturor persoanelor traficate, în sensul că, după ce numiții E., A., B., G., F. și
D. racolau victimele și încheiau cu acestea contractele de muncă fără valoare juridică, iar apoi se ocupau de transportul
lor, din aeroportul Larnaca victimele erau preluate de către numitul K.K.K.K.
Astfel, în țară, inculpații F., D., E., A., B. și G., în calitatea lor de administratori sau asociați ai unor firme de recrutare și
plasare a forței de muncă, postau anunțuri publicitare, sub diferite forme, prin care ofereau locuri de muncă în
străinătate, pentru diferite meserii, condițiile prezentate fiind atractive.
Victimele se deplasau la sediile firmelor, iar, după ce se stabilea calificarea fiecărei persoane, inculpații le spuneau că
au oferte de muncă avantajoase doar pentru Cipru, unde urmau să plece în cel mai scurt timp, comparativ cu celelalte
țări unde ar fi durat câteva luni. Persoanelor vătămate li se oferea un salariu ce varia între 500 și 1.400 de euro pe lună,
asigurarea cazării și uneori a mesei, programul de lucru fiind stabilit la 8 ore pe zi, de luni până vineri, urmând ca
eventualele ore suplimentare să fie remunerate corespunzător.
Numiții A., B., D., E., F. și G., în general, încheiau cu victimele un contract, denumit „de mediere" și percepeau, pentru
această intermediere, un comision cuprins între 200 și 2.400 de lei, sume pentru care, cu mici excepții, persoanele
primeau chitanțe și facturi fiscale.
După ce achitau comisionul, victimele semnau un contract de muncă, întocmit în limba engleză și tradus în limba
română, care avea aparența că ar fi fost emis de societatea angajatorului cipriot, M.M.M.M.M. Limasol, administrată
denumitul J.J.J.J.J. Alte contracte apăreau ca fiind încheiate între victime și M.M.M.M.M. Limasol, reprezentată de
U.U.U.U.U.. Au existat și contracte de muncă încheiate între victime și K.K.K.K.K., societate care ulterior a fost
redenumită L.L.L.L.L.. Așa cum s-a menționat mai sus, toate firmele sus-menționate aparțineau ori erau controlate de
numitul J.J.J.J.J.
Astfel, contractele de muncă semnate de victime cu așa-zisul angajator cipriot erau în fapt lipsite de efecte juridice și au
avut rolul de a induce aparența de legalitate, fiind unul din mijloacele folosite cu prilejul recrutării, și anume înșelăciunea.
Aceasta, în primul rând, pentru că firmele numitului J.J.J.J.J. nu aveau un obiect de activitate compatibil cu angajarea a
sute de persoane, iar în al doilea rând, pentru că potrivit legislației cipriote, orice contract de muncă încheiat în România
nu era valabil pe teritoriul Republicii Cipru.
Din momentul racolării până la plecarea din țară trecea o perioadă scurtă de timp, de obicei câteva zile, transportul
victimelor până la aeroport și apoi până în Cipru era organizat de aceleași persoane, însă, în unele cazuri, apărea ca
fiind oferit de numitul J.J.J.J.J., care, ulterior, recupera de la persoanele vătămate dublul sumelor cheltuite cu
achiziționarea biletelor de avion.

După ce victimele ajungeau în Cipru, rolul numitului K.K.K.K. a fost important, fiind omul de încredere al lui J.J.J.J.J., în
sensul că ținea legătura cu ceilalți inculpați cu care organiza interviurile simulate ale așa-zisului angajator cipriot cu
viitorii angajați, stabilea numărul de persoane pentru fiecare transport către Cipru, era persoana care organiza
transportul victimelor de la aeroportul din Larnaca la sediul firmei din Nicosia. De asemenea, pe acest traseu ori la sediul
societății cetățeanului cipriot J.J.J.J.J., numitul K.K.K.K. ori cetățeanul cipriot le lua actele de identitate și pașapoartele
persoanelor vătămate, dar și contractele de muncă semnate în țară, cu motivația, ce părea plauzibilă, că urmau a fi
predate autorităților, pentru a fi întocmite documentele de ședere pe teritoriul statului cipriot. Toate acestea aveau loc în
primele momente de la sosirea victimelor în Republica Cipru, susnumiții nelăsându-le timp de reacție.
Odată realizat primul pas în aservirea victimelor, prin lăsarea acestora fără acte de identitate, numitul K.K.K.K. îl
seconda pe liderul coordonator, în reușita activităților de aducere în stare de dependență a părților vătămate. Astfel,
acesta era cel care încasa comisionul de la persoanele vătămate, care ținea evidența lor și care participa la acțiunile de
intimidare a victimelor care încercau să fugă sau să reclame autorităților tratamentul la care sunt supuse.
După ce reușeau anihilarea libertății de mișcare a persoanelor vătămate, numiții J.J.J.J.J. și K.K.K.K. organizau în
incinta firmei cipriote, repartizarea forței de muncă, ce semăna mai degrabă cu un târg de sclavi, deoarece victimele
erau vândute adevăraților angajatori, rare fiind cazurile în care se întocmea contract de muncă ori să lucreze pentru
meseriile pe care le cunoșteau și în țară sau în condițiile stipulate în contractele le negociaseră și le semnaseră în țară.
J.J.J.J.J. le aducea la cunoștință părților vătămate faptul că nu el este angajatorul, că au datorii la el, reprezentând
costul transportului și comisionul pentru locul de muncă ce-l va asigura, că nu vor lucra în meseria pentru care veniseră,
iar contractul semnat în țară nu mai era valabil. Pe unele dintre victime, inculpatul J.J.J.J.J. le trimitea imediat la noul
angajator, însă pe altele le caza chiar la sediul firmei, în condiții de mizerie, până când le găsea un loc de muncă.
Numitul J.J.J.J.J. a organizat la sediul firmei o locație necesară cazării victimelor, total improprie și insalubră, în care
persoanele vătămate locuiau până în momentul în care erau distribuite angajatorilor, din care acestea nu aveau voie să
plece, fiind supravegheate de inculpatul K.K.K.K.
Persoanele vătămate constatau că angajatorii nu respectau normele legale privind salarizarea, sănătatea și condițiile de
muncă, fiind cazați în locuri insalubre și trăind la limita subzistenței. În situația în care își manifestau nemulțumirea sau
solicitau sprijinul numitului J.J.J.J.J. și inculpatului K.K.K.K. ori persoanelor care-i racolaseră, pentru a se întoarce în
țară, victimele se regăseau aservite prin datorii și, uneori, amenințate și agresate, astfel că nu puteau decât să urmeze
conduita impusă de traficanți.
Această activitate a fost foarte bine organizată în perioada anilor 2006-2008, dovada fiind că o parte dintre victime,
personal sau prin intermediul aparținătorilor, i-au contactat pe inculpați în țară, în momentul în care au constat că au fost
înșelați, și le-au cerut ajutorul, însă F., D., E., A., B., și G. nu au făcut altceva decât să ia legătura cu inculpatul K.K.K.K.
sau J.J.J.J.J. și să-i avertizeze, pentru ca aceștia să ia măsuri să nu scape vreo victimă.
S-a mai reținut de către instanță, în baza probatoriului administrat că inculpații F., D., E., A., B. și G., din punct de vedere
subiectiv, au urmărit trimiterea victimelor în Cipru, în scopul exploatării acestora prin muncă, deoarece știau că odată
ajunse pe aeroportul din Larnaca, acestea erau deja lipsite de libertatea de mișcare și de posibilitatea de a alege să nu
rămână la muncă. Lipsa frontierei terestre în această țară, a propriilor acte de identitate, a sumelor necesare
supraviețuirii, coroborate, pentru majoritatea, cu necunoașterea vreunei limbi străine, precum și cu dependența față de
inculpați, impusă chiar prin constrângeri fizice și psihice, au făcut ca victimele să nu aibă practic altă șansă decât să se
supună muncii forțate. A mai subliniat instanța de fond că toate acestea nu ar fi fost posibile fără lipsa de reacție a
autorităților cipriote, Ambasadei României și autorităților române, unde victimele au depus zeci de sesizări.
Referitor la activitățile desfășurate de inculpați, prin intermediul societăților deținute în țară, s-a reținut de către instanța
de fond în baza analizei coroborate a întregului material probator administrat în cele două cicluri procesuale că,
inculpata E. a înființat, la data de 12 iulie 2006, societatea SC R.R.R.R.R. SRL, ce avea ca obiect principal de activitate
„Selecția și plasarea forței de muncă”, le-a angajat pe inculpatele A. (fosta concubină a numitului J.J.J.J.J.) și pe B.,
sediul social al firmei fiind în mun. Iași, iar punctul de lucru la Casa de cultură a Sindicatelor din mun. Iași. La data de 15
august 2006, SC R.R.R.R.R. SRL a încheiat contractul de colaborare din 2006 (filele 283- 284, vol. 2 d.u.p.) cu
M.M.M.M.M. din Cipru, societate reprezentată de numitul J.J.J.J.J., prin care în calitate de beneficiar se obliga să
transmită societății cipriote, ce avea calitatea de prestator, necesarul de forță de muncă.
Astfel, în vara anului 2006, persoana vătămată G.G.G., ca urmare a unui anunț publicitar în cotidianul ieșean x, s-a
prezentat împreună cu un consătean al său - X.X.X.X.X., la sediul firmei Glorima. Aici a cunoscut-o pe inculpata E.,
administrator al societății susmenționate, care le-a promis facilitarea obținerii unor locuri de muncă, în Cipru, în

agricultură, comisionul intermedierii fiind de 350 lei.
Inculpata E. i-a promis persoanei vătămate G.G.G. încheierea unui contract de muncă, cu valabilitate de un an, salariul
urmând a fi de 900 de dolari pe lună, cazare și masă asigurate, iar contravaloarea transportului trebuia să fie suportată
de acesta. La data de 2 august 2006, persoana vătămată a achitat comisionul solicitat, precum și suma de 500 de euro,
reprezentând contravaloarea (biletelor de avion dus-întors) iar la data de 5 septembrie 2006, a plecat din țară la bordul
aeronavei, fiind preluată din aeroportul Larnaca de numitul K.K.K.K. și o altă persoană rămasă neidentificată.
Persoana vătămată a călătorit împreună cu alte circa 20 de persoane, care au ajuns în Cipru tot pentru a munci, iar din
aeroport au fost cu toții transportați la sediul din Nicosia al firmei inculpatului J.J.J.J.J. Acesta din urmă, le-a luat
angajaților contractele de muncă și le-a distrus, după care le-a luat și actele de identitate. Inculpatul J.J.J.J.J., vorbitor
de limba română, le-a spus că le va găsi locuri de muncă, însă au obligația să-i achite, fiecare, un comision de 500 de
euro, iar în momentul plecării le va restitui și actele de identitate.
Persoana vătămată G.G.G. a fost cazată în incinta firmei, într-o anexă, compartimentată, în camere în care locuiau patru
persoane, în condiții improprii, insalubre, într-un spațiu de aproximativ 6 m2.
Locul de muncă oferit persoanei vătămate nu a fost în agricultură, ci la o firmă de salubritate, unde a lucrat trei
săptămâni, doar noaptea, nefiind remunerat. Persoana vătămată G.G.G. s-a plâns inculpatului J.J.J.J.J. de condițiile de
muncă și salarizare, iar acesta i-a spus să se adreseze direct angajatorului, lucru pe care l-a și făcut. Angajatorul i-a
comunicat persoanei vătămate că pentru fiecare dintre muncitorii români i-a dat bani inculpatului J.J.J.J.J., astfel că nu
mai are nimic de plătit.
În această situație, o persoană din grupul de români cu care lucra persoana vătămată, a sesizat Ambasada României,
lucru aflat de inculpat, care a dispărut un timp de la firmă. Astfel, mai mulți români, dar și persoana vătămată G.G.G., au
reușit să-și recupereze actele de identitate. Pentru că nu avea resurse financiare, persoana vătămată a solicitat și primit
suma de 80 de euro (44 lire) de la soția sa, bani cu care și-a achitat biletul de transport, spre țară, acesta întorcându-se
în țară cu o cursă a companiei Tarom la data de 21 septembrie 2006.
Persoana vătămată G.G.G. s-a constituit parte civilă încă din primul ciclu procesual, poziție pe care și-a menținut-o și în
rejudecarea, arătând că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 2.200 de euro cu titlu de despăgubiri civile, din
care suma de 1.200 euro reprezintă daune materiale (comisionul plătii firmei inculpatei în sumă de 350 lei, celelalte
cheltuieli suportate din banii trimiți din țară) și suma de 1.000 euro daune morale, justificată de umilințele la care a fost
supus și de faptul că și-a stricat sănătatea în acea perioadă în care a fost nevoit, din lipsă de bani, să mănânce numai
citrice.
Pentru dovedirea pretențiilor civile, persoana civilă a depus la urmărirea penală factura fiscală din 02 septembrie 2006 și
chitanța de plată a sumei de 1.397 lei, reprezentând contravaloare bilet de avion destinația Larnaca, factura fiscală din
02 august 2006 și chitanța de plată a sumei de 350 lei reprezentând comisionul plătit societății SC R.R.R.R.R. SRL,
formularele de transfer din țară a sumei de 44 lire, echivalentul a 80 de euro și biletul de avion de întoarcere din Larnaca
spre Iași (înscrisurile de la fila 98 (plic) vol. 2 d.u.p.).
La sfârșitul lunii august 2006, persoana vătămată I.I.I. a citit în ziarul x de lași un anunț al unei firme care oferea locuri de
muncă în Cipru, a sunat la firma respectivă și a discutat cu patroana, care i-a fixat o întâlnire la sediul societății, situat în
lași, la Casa Sindicatelor.
Persoana vătămată I.I.I. a mers la întâlnire însoțită de mama sa - Z.Z.Z.Z.Z., ocazie cu care a cunoscut-o pe inculpata
E., administrator la SC R.R.R.R.R. SRL, care i-a prezentat condițiile de muncă și salarizare, sugerându-i că cel mai
avantajos ar fi să-și aleagă meseria de asistentă medicală, cu toate că persoana vătămată nu avea această
specializare, însă trebuie să se hotărască foarte repede, pentru că în Cipru era nevoie urgentă de oameni.
A doua zi, persoana vătămată a achitat comisionul, în jur de 300 lei, ce ar fi reprezentat taxa de legalizare a contractului
de muncă în care angajator apărea K.K.K.K.K., pe care l-a și semnat, în care era stipulat un salariu lunar de 900 de lire
cipriote, cazarea asigurată și o masă pe zi.
Persoana vătămată și-a achiziționat biletul de avion de la o firmă recomandată de inculpată, iar în data de 5 septembrie
2006 a plecat din aeroportul din lași la Larnaca, cu escală în Otopeni, fiind preluată din aeroportul Larnaca de trei
persoane, una dintre acestea fiind numitul K.K.K.K. A călătorit împreună cu alți 14 români, toți bărbați, care ajunseseră
în Cipru pentru a munci, iar din aeroport au fost cu toții transportați la sediul din Nicosia al firmei numitului J.J.J.J.J., care
le-a luat contractele de muncă și actele de identitate.

La fel ca în cazul celorlalte persoane vătămate, numitul J.J.J.J.J. le-a comunicat că nu el este adevăratul angajator,
contractele încheiate în România cu firma sa nu au valoare juridică, și le-a spus că le va găsi locuri de muncă, însă au
obligația să-i achite, fiecare, un comision de 500 de euro, iar în momentul plecării le va restitui și actele de identitate.
Acesta i-a oferit persoanei vătămate I.I.I. un loc de muncă la barul său, însă, pentru că aceasta a refuzat, a fost trimisă
la un restaurant, într-un sat pe malul mării, pe lângă Larnaca unde a lucrat timp de o săptămână, câte 19 ore pe zi, fiind
plătită cu 20 de lire cipriote (însemnând circa 35 de euro). Restul retribuției ce i se cuvenea persoanei vătămate a fost
încasat de către numitul J.J.J.J.J., iar după câteva ore aceasta a fost anunțată că trebuie să se întoarcă la inculpat.
În momentul în care a revenit, numitul J.J.J.J.J. i-a spus persoanei vătămate că va lucra la el în bar, unde urma să
practice prostituția, împrejurare care a determinat-o să fugă, după ce a dormit câteva nopți într-un parc, a fost ajutată de
un cetățean român, care a condus-o la un ofițer de la Biroul de Imigrări. Aici a fost chemat numitul J.J.J.J.J. și i s-a pus
în vedere să-i restituie pașaportul persoanei vătămate, lucru care nu s-a întâmplat decât după șase luni.
Persoana vătămată a reușit să se angajeze într-un bar, însă primea un salariu inexplicabil de mic, de 40 de lire pe lună;
ulterior a constatat că patronul barului era vizitat de inculpatul J.J.J.J.J. și a înțeles că de fapt ea încă îi mai plătea
comision acestuia.
În luna februarie 2007, ofițerul de la Biroul de Imigrări i-a restituit pașaportul persoanei vătămate, care după o
săptămână s-a întors în țară.
Persoana vătămată I.I.I., printr-o cerere scrisă înregistrată în Dosarul nr. x/45/2009 la data de 24 martie 2010, cu ocazia
primei cercetări judecătorești a solicitat să fie despăgubită cu suma de 12.000 de euro cu titlu de despăgubiri civile, din
care suma de 2000 euro reprezintă daune materiale, respectiv contravaloarea biletelor de avion, a taxelor plătite și suma
de 10.000 euro daune morale, ce este justificată de faptul că a fost agresată, amenințată, lipsită de actele de identitate și
pașaport și, astfel de posibilitatea de a părăsi Cipru.
În luna august 2006, martorul T., ca urmare a unui anunț publicitar în cotidianul ieșean x, din care rezulta că SC
R.R.R.R.R. SRL lași, facilita obținerea unor locuri de muncă, în Cipru și Italia, s-a deplasat la sediul firmei, din Iași, unde
a discutat cu inculpata E.. Aceasta aflând că victima este șofer, inculpata l-a sunat pe așa-zisul angajator cipriot,
J.J.J.J.J., care, în prezența martorului, a arătat că ar avea nevoie de conducători auto profesioniști, motiv pentru care
viitorul angajat ar fi putut să se prezinte în trei zile în Cipru.
A doua zi, martorul s-a întâlnit din nou cu inculpata E., căreia i-a înmânat actele solicitate și i-a spus că nu este de acord
să plece atât de repede. Inculpata i-a prezentat victimei condițiile de muncă în Cipru, și anume remunerația urma să fie
cuprinsă între 800 și 1.000 de euro pe lună, cazarea asigurată, iar angajatul trebuia să suporte costul transportului și să-
și asigure hrana.
După câteva zile, martorul T. a fost chemat din nou la firmă, unde i s-a pus la dispoziție contractul de muncă, pe care l-a
semnat și care purta parafa unui notar. Mai mult, inculpata E. i-a spus victimei că acest contract era încheiat prin
Ministerul Muncii din România, invocarea unei instituții publice, dar și autentificarea contractului de către un notar, deși
contractul era încheiat cu un fals angajator și nu putea să producă consecințe juridice pe teritoriul statului Cipriot, fiind
mijloace ce au fost folosite pentru a induce în eroare și pentru câștiga mai ușor încrederea victimei.
Pe data de 5 septembrie 2006, martorul T. a ieșit din țară, la bordul aeronavei RO 253, călătorind împreună și cu alte 14
persoane, care mergeau tot la muncă, la angajatorul cipriot J.J.J.J.J.. Pe aeroportul din Larnaca, românii au fost preluați
de oamenii cetățeanului cipriot J.J.J.J.J. și transportați la sediul firmei acestuia din Nicosia, unde J.J.J.J.J. le-a luat
tuturor actele de identitate, pe motiv că trebuiau întocmite documentele de ședere. Ca și ceilalți români, martorul T. a
fost cazat în condițiile insalubre de la societate.
In dimineața zilei următoare, numitul J.J.J.J.J. i-a scos pe noii veniți pe peluza din incinta firmei și, după ce i-a triat pe
meserii, le-a spus că îi sunt datori cu un comision în sumă de 400 de euro fiecare, pentru faptul că le intermediază
găsirea unui loc de muncă. Astfel, inculpatul a început să sune la adevărații angajatori și să-i repartizeze pe angajați,
indiferent de specializarea pe care o aveau.
Martorul T. a observat că toate contractele de muncă ale românilor fuseseră aruncate la tomberonul din curte. Inculpatul
J.J.J.J.J. nu i-a găsit victimei loc de muncă timp de o săptămână, după care l-a angajat la o firmă. Martorul T. a mai stat
cazat încă două săptămâni în condițiile improprii de la inculpatul J.J.J.J.J., după care adevăratul angajator l-a mutat în
condiții civilizate, într-o altă locație, a primit un salariu de 780 de euro pe lună, din care a achitat, în rate comisionul
solicitat de către cel care trebuia să fie angajatorul.

A mai precizat că pe perioada în care martorul a fost cazat în spațiile numitului J.J.J.J.J., românii cazați în aceste spații
improprii au chemat un reporter de la Antena 1, care a filmat condițiile de cazare și nemulțumirile muncitorilor români,
reporterul fiind data afară de cetățeanul cipriot, care l-a amenințat pe martor spunându-i că „va pune pe albanezi să-i
taie gâtul”.
În declarația dată în faza de urmărire penală, martorul T. a relatat și faptul că a fost martor la momentul în care un
muncitor român s-a dus la poliție să-l reclame pe numitul J.J.J.J.J. și să ceară actele înapoi, însă organele de poliție l-au
chemat și l-au predat pe cetățeanul român acestuia, fără a lua vreo măsură pentru restituirea documentelor de
identitate. La sfârșitul anului 2006, martorul T. s-a întors în țară, după ce a achitat comisionul, motiv pentru care i-au fost
restituite actele de identitate de către inculpatul J.J.J.J.J.
Victima T. a arătat că nu dorește să participe în procesul penal în calitate de persoană vătămată ori de parte civilă,
întrucât a ajuns la un angajator unde a fost tratat destul de bine și a fost plătit potrivit muncii prestate, și astfel nu
consideră că a suferit vreo vătămare.
La începutul lunii ianuarie 2007, persoana vătămată H.H.H., ca urmare a unui anunț publicitar în cotidianul ieșean x, s-a
prezentat împreună cu prietenul său, Y.Y.Y.Y.Y., la sediul firmei Glorima, situată în incinta Casei Sindicatelor. Aici a
cunoscut-o pe inculpata E., care s-a recomandat a fi administrator al societății sus-menționate, precum și pe secretara
acesteia, inculpata A.
Inculpatele le-au prezentat oferte de muncă Grecia și Cipru ca muncitori calificați în construcții, precum și condițiile
contractuale, respectiv, retribuția lunară în cuantum de 1.000 euro pe lună, masa și cazarea asigurate, programul de
lucru de 8 ore pe zi, de luni până sâmbătă. De asemenea, persoanei vătămate i s-a pus în vedere că urmează să achite
suma de 800 lei reprezentând comisionul pentru intermedierea asigurării locului de muncă, precum și 200 euro
contravaloarea cheltuielilor legate de transport, condiții acceptate de victimă care ales să plece la muncă în Grecia,
achitând și sumele solicitate.
In momentul semnării contractelor, persoana vătămată a observat că acestea erau tehnoredactate și purtau ștampila
Inspectoratului Teritorial de Muncă lași, ceea ce i-a întărit convingerea legalității lor. În plus, inculpata E. l-a asigurat că a
intermediat locuri de muncă în străinătate pentru multe persoane, care au fost mulțumite de condițiile de muncă. Ca
urmare, persoana vătămată H.H.H. a demisionat de la SC A.A.A.A.A.A. SA, unde avea un salariu de 560 lei, plus bonuri
de masă.
În jurul datei de 15 ianuarie 2007, persoana vătămată a plecat, împreună cu alte 15 persoane, în Grecia, iar în Atena au
fost așteptați de o persoană, pe nume B.B.B.B.B.B., vorbitor de limbă greacă și română, care i-a cazat în condiții
improprii, la un hotel - Omonia, în așteptarea locului de muncă, ce fusese contractat în țară. în ziua următoare, persoana
vătămată a mers la firma numitului B.B.B.B.B.B., unde a întâlnit și alți români, trimiși acolo cu zece zile înainte tot de
către inculpata E., persoane cărora nu li se pusese la dispoziție locul de muncă promis.
Persoana vătămată i-a prezentat numitului B.B.B.B.B.B. contractul de muncă pe care-l semnase în țară, iar acesta i-a
spus că nu este valabil. Timp de zece zile persoana vătămată H.H.H. nu a fost angajat nicăieri, după care a fost abordat
de o femeie, ce era de fapt asociata numitului B.B.B.B.B.B., și care i-a oferit un loc de muncă în construcții, retribuit cu
800 de euro, sumă din care i-a achitat acesteia un comision de 200 euro. Persoana vătămată a lucrat între 10 și 12 ore
pe zi, fără a avea vreo zi liberă și a arătat că numitul B.B.B.B.B.B. îi vindea practic la angajatori.
După lună, angajatorul grec i-a spus persoanei vătămate că nu mai poate rămâne la muncă, deoarece nu avea contract
legal, așa că acesta s-a întors în țară. În aceste context, a mers al biroului inculpatei, i-a povestit acesteia ce i s-a
întâmplat, a solicitat să fie despăgubit, dar inculpata E. a refuzat, reproșându-i lui că nu a vrut să muncească.
Persoana vătămată H.H.H. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1000 de euro cu titlu de despăgubiri civile, din
care suma de 500 euro reprezintă daune materiale (daunele aduse prin faptul că 6 luni de zile nu a avut un loc de
muncă) și suma de 500 euro daune morale (justificate de stresul provocat de cele 6 luni în care a fost în Grecia, care ar
fi condus și declanșarea unei boli, respectiv diabet, umilințele la care a fost supus și de faptul că și-a stricat sănătatea în
acea perioadă în care a fost nevoit, din lipsă de bani, să mănânce numai citrice).
În luna ianuarie 2007, persoana vătămată K.K.K. a citit în ziarul x de Iași un anunț al SC R.R.R.R.R. SRL, care oferea
locuri de muncă în Cipru, Grecia, Italia și Spania, bine plătite. A sunat la firma respectivă și a discutat cu patroana, care
i-a fixat o întâlnire la sediul societății, situat în lași, la Casa Sindicatelor.
Persoana vătămată a mers la întâlnire însoțită de concubinul său, numitul Y.Y.Y., ocazie cu care a cunoscut-o pe

inculpata E., administrator la SC R.R.R.R.R. SRL Inculpata a precizat că, pentru cupluri, cel mai avantajos ar fi să plece
în Cipru, ca ajutor de bucătar și le-a prezentat condițiile de muncă și salarizare, și anume remunerația de minim 1.000
dolari, cazarea și o masă asigurate, ziua de lucru de 8 ore, 6 zile pe săptămână, iar eventualele ore suplimentare vor fi
plătite în mod corespunzător.
Persoana vătămată K.K.K. și concubinul ei au achitat în aceiași zi un comision de 300 lei de persoană, în total 600 lei
inculpatei, iar aceasta le-a spus că vor lucra la un cetățean cipriot, pe nume J.J.J.J.J..
Persoana vătămată K.K.K. a semnat un contract de muncă (filele 148-156 vol. 2 d.u.p.), scris atât în limba engleză cât și
în limba română, în care era consemnat, în mod nereal, că angajatorul este M.M.M.M.M., fiind semnat din partea
angajatorului de numitul J.J.J.J.J., că aceasta este angajată pe post de bucătar, pe o perioadă de 12 luni, de la 31
ianuarie 2007 la 31 ianuarie 2008, condiții contractuale pe care inculpata E. le cunoștea că nu sunt reale, atâta timp cât
persoana vătămată urma să fie supus unui nou proces de selecție de forță muncă în Cipru, în urma căruia se putea
cunoaște noul angajator, meseria și durata contractului, aspecte ce au fost ascunse persoanei vătămate.
Inițial, inculpata le-a promis celor doi că angajatorul cipriot J.J.J.J.J. le va achita transportul, însă pentru că acest lucru
nu s-a întâmplat, victimele și-au achiziționat biletele de avion. Victimele au mers de mai multe ori la sediul firmei din lași,
Casa Sindicatelor, ocazie cu care le-a remarcat și pe inculpatele B. și A., care lucrau în acea perioadă la inculpata E.
În jurul datei de 14 februarie 2007, victimele au ajuns pe în Larnaca, unde au fost așteptate și transportate în Nicosia, la
sediul firmei numitului J.J.J.J.J., de către numitul K.K.K.K. Au fost cazate de K.K.K.K. într-una din barăcile de la firmă, în
care se mai aflau mai multe zeci de români, ce trăiau în condiții improprii.
În cursul serii, numitul J.J.J.J.J. a adunat toți românii într-o hală, spunându-le că vor fi repartizați fiecare la un loc de
muncă, fiind chestionați pe rând cu privire la situația familială, la calificarea fiecăruia, ocazie cu care le-a luat
pașapoartele și contractele de muncă.
Persoana vătămată K.K.K. a refuzat într-o primă fază să predea actele, însă inculpatul J.J.J.J.J. a devenit violent și i-a
adresat injurii, astfel că, de frică, a cedat. Inculpatul i-a spus că are de plătit un comision de 250 lire cipriote, adică
aproximativ 500 euro.
În aceeași seară, persoana vătămată a fost repartizată la un fast-food în Nicosia, urmând să lucreze ca ajutor de bucătar
la fratele lui J.J.J.J.J.. Victima K.K.K. a lucrat circa 10 zile, timp de 16 ore pe zi, perioadă pentru care a primit 30 de lire
cipriote. Datorită condițiilor de muncă și trai, care nu corespundeau cu cele promise în țară, și a faptului că numitul
Y.Y.Y. nu fusese repartizat la vreun loc de muncă, K.K.K. s-a plâns inculpatului J.J.J.J.J., care în prezența ei a sunat-o
pe inculpata E. Victima a discutat personal cu aceasta din urmă, reproșându-i nerespectarea condițiilor contractuale și
înșelăciunea a căror victime deveniseră.
În următoarele două luni, persoana vătămată și concubinul ei au fost repartizați la un supermarket, în orașul Limassol,
ca muncitori necalificați. Deși cei doi au lucrat în condiții grele, fără respectarea normelor legale de muncă, salarizare,
sănătate și securitate, după această perioadă au reușit să achite comisionul inculpatului J.J.J.J.J., care le-a restituit
pașapoartele.
Apoi, victimelor le-au fost găsite alte locuri de muncă într-o localitate de lângă orașul Limassol, unde au lucrat
aproximativ o lună, uneori și 22 de ore pe zi, iar când l-au anunțat pe angajator că, datorită condițiilor, nu mai pot
rămâne, acesta nu i-a mai plătit.
Victimele se aflau în situația de a avea actele de identitate, însă nu puteau pleca din Cipru, pentru că nu aveau bani
împrejurare în care au apelat din nou la inculpatul J.J.J.J.J., care le-a dat alte locuri de muncă, în condiții similare și cu o
plată la limita subzistenței.
În cursul lunii octombrie 2007, persoana vătămată a revenit în țară, după ce în prealabil a lucrat la un azil de bătrâni,
unde am reușit să strângă banii pentru biletul de avion.
Persoana vătămată K.K.K. s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală (fila 147 vol. 2 d.u.p.), solicitând să fie
despăgubită cu suma de 10.000 euro, reprezentând contravaloarea biletelor de avion, a comisionului plătit, a salariilor și
a orelor suplimentare pe care nu le-a primit.
La începutul lunii august 2007, persoana vătămată J.J.J., care căuta un loc de muncă, a găsit în ziarul x, oferte de locuri
de muncă în străinătate, bine plătite, postate de SC V.V.V.V.V. SRL și SC R.R.R.R.R. SRL. Inițial, persoana vătămată s-
a deplasat la SC V.V.V.V.V. SRL, unde inculpatele B. și A. i-au prezentat o ofertă de muncă în Cipru, ca muncitor

necalificat, în agricultură, cu un salariu de 480 lire cipriote, program de lucru de 8 ore, șase zile pe săptămână, cazare și
transport asigurate. Inculpatele i-au spus că locurile de muncă sunt la firma unui cipriot, pe nume J.J.J.J.J., din Nicosia.
În aceeași zi, victima a mers și la sediul celeilalte firme, SC R.R.R.R.R. SRL, unde a discutat cu inculpata E., care i-a
oferit locuri de muncă în Spania, Grecia și Cipru, spunându-i că în această din urmă țară oferta este mai avantajoasă. A
aflat că inculpata E. trimite oameni la același angajator cipriot, condițiile de muncă și salarizare fiind cele pe care le
aflase de la cealaltă firmă. Persoana vătămată i-a spus inculpatei că fusese și la SC V.V.V.V.V. SRL, însă aceasta l-a
sfătuit să nu aleagă oferta societății menționate, deoarece inculpatele B. și A. ar înșela aplicanții.
Persoana vătămată J.J.J. a considerat avantajoasă oferta pe Cipru, mai ales că putea pleca în două zile după semnarea
contractului, iar transportul urma să fie achitat din primul salariu. Astfel, victima a semnat un contract de mediere din 07
august 2007 (filele 133-134, vol. 2 d.u.p.), i-a plătit inculpatei E. comisionul de mediere, de 500 lei (factura din 07 august
2007, la fila 140, vol. 2 d.u.p.) și a semnat contractul de muncă, datat 08 august 2007 (filele 135-138, vol. 2 d.u.p.), în
care era consemnat, în mod nereal, că angajatorul este M.M.M.M.M., contractul fiind semnat din partea angajatorului de
numitul J.J.J.J.J. și în care era consemnat că aceasta este angajat în agricultură, pe o perioadă de 12 luni, de la 08
august 2007 la 08 august 2008.
La data de 07 august 2007, persoana vătămată J.J.J. a plecat din lași, împreună cu numitul Suru Iulian, și au așteptat
timp de 48 de ore pe aeroportul Otopeni să primească biletele de avion de la angajatorul cipriot. La data de 11 august
2007, atât victima, cât și alte 15 persoane ce veniseră în același scop în Cipru, au fost preluate de pe aeroportul din
Larnaca, li s-au reținut actele de identitate și au fost transportate la sediul firmei angajatorului, unde au fost cazate în
condiții de mizerie.
A doua zi, numitul J.J.J.J.J. le-a luat noilor veniți contractele de muncă și i-a redistribuit pe toți, la alți angajatori, timp în
care stabilea și prețul cu care era vândută fiecare persoană, comisionul inculpatului, precum și salariile ce urmau a fi
încasate de victime. La această activitate a participat și numitul K.K.K.K., care ținea evidența persoanelor exploatate și îl
seconda pe liderul grupului.
Persoana vătămată J.J.J. a lucrat în primele trei luni la mai mulți angajatori între 10 și 14 ore pe zi, inclusiv sâmbetele și
duminicile, în domenii total diferite de specializarea sa și de cel stipulat în contractul de muncă, fără a fi plătit conform
contractului semnat în țară, banii primiți ajungându-i doar pentru a supraviețui.
După aproximativ 3 luni, victimei J.J.J. i s-au restituit actele de identitate, însă a rămas să lucreze în continuare în Cipru,
deoarece primea un salariu cuprins între 700 și 800 euro, cu toate că nu erau respectate normele legale privind condițiile
de muncă, sănătate și securitate, și a aflat că toți angajatorii care apelau la numitul J.J.J.J.J. întrucât aveau nevoie de
forță de muncă trebuia să-i plătească acestuia un comision, iar muncitorilor la rândul lor li se oprea din salariu un
comision ce se remitea tot acestuia.
Persoana vătămată J.J.J. s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală cu suma de 1.500 euro, reprezentând
daune materiale, în faza cercetării judecătorești, deși legal citată, nu s-a prezentat.
Referitor la activitatea infracțională desfășurată de inculpații G. și H. s-a reținut de către instanța de fond că, în anul
1999, inculpata G. a înființat SC S.S.S.S.S. SRL, ce avea ca obiect principal de activitate „activități ale agențiilor de
plasare a forței de muncă”, iar în anul 2005 a înființat o nouă societate împreună cu inculpatul H., denumită SC
T.T.T.T.T. SRL, cu același obiect de activitate.
La data de 16 octombrie 2006, inculpata G. a încheiat un contract de colaborare cu M.M.M.M.M. (filele 699-701, vol. 6
d.u.p.), societate reprezentată de numitul U.U.U.U.U., controlată în realitate de numitul J.J.J.J.J., prin care firma din
Cipru avea obligația de a selecta și plasa forță de muncă în această țară, deși nu avea în mod legal acest obiect de
activitate. În contractul de muncă înaintat societății SC T.T.T.T.T. SRL și apoi semnat de cei care doreau să muncească
în străinătate, precum și în acordul de angajare, era consemnat, în mod nereal, că firma cipriotă are calitatea de
angajator. Cu fiecare beneficiar se încheia un înscris denumit „informare”, un contract de mediere și o declarație de
accept, ultimele două fiind atestate cu privire la dată, identitatea părților și conținut, de către inculpatul H. în calitate de
avocat.
Prin contractul de muncă și prin acordul de angajare, angajatorul M.M.M.M.M. se obliga să depună contractul de muncă
și pașaportul la Camera de Muncă din Cipru în vederea înregistrării angajaților și obținerii permisului de muncă, să
asigure cheltuielile de transport, respectiv biletul de avion, cazarea, asigurarea medicală și asigurarea socială, cheltuieli
care nu se vor reține din salariu (contractul de la filele 247-250 și 257, vol. 6 d.u.p.), obligații și beneficii, ce în fapt nu
puteau fi îndeplinite și acordate de această firmă, întrucât nu era angajator, însă au avut rolul de a induce în eroare pe

beneficiari cu privire la seriozitatea ofertei de muncă, precum și a angajatorului, racolarea acestora în vederea
exploatării prin muncă, fiind, astfel, mai facilă.
Spre deosebire de ceilalți inculpați, inculpata G. a făcut o reclamă mai agresivă firmelor lor de plasare a forței de muncă
în străinătate în sensul că, pe lângă anunțurile în ziare, aveau postate ofertele și pe internet, dar și la postul de
televiziune x, unde inculpata G. a participat la realizarea unor reportaje, mergând personal în Cipru, unde a și constatat
că numitul J.J.J.J.J. nu era angajator, ci, la rândul său, era un plasator de forță de muncă.
S-a reținut de către instanța de fond că, a începutul lunii martie 2006, fiind în căutarea unui loc de muncă mai bine plătit,
persoana vătămată C.C. a găsit pe internet oferta SC T.T.T.T.T. SRL, privind intermedierea obținerii de locuri de muncă
în Cipru, ca bucătar. După ce a contactat telefonic reprezentanții firmei, persoana vătămată s-a prezentat la interviu, în
data de 19 aprilie 2006, la sediul din București, str. Vasile Conta, nr. 19, et. 1, ap. 8, sector 2, unde a discutat cu două
angajate ale societății despre condițiile de muncă în Cipru, după care a achitat suma de 400 lei reprezentând parte din
comisionul pentru medierea angajării (factura fiscală din 19 aprilie 2006 și chitanța de plată a sumei de 400 lei, filele
508- 509, vol. 6 d.u.p.).
A doua zi, persoana vătămată C.C. a mers din nou la firmă, unde i s-a eliberat un acord de angajare la firma K.K.K.K.K.
( fila 505, vol. 6 d.u.p.), ca ajutor de bucătar, document ce era ștampilat și semnat de angajatorul J.J.J.J.J., și în care se
consemna, în mod nereal, că angajatorul va asigura cazarea, mâncare, asigurare medicală și asigurarea socială,
cheltuieli ce nu se vor reține din salariu. Firma K.K.K.K.K., înființată în anul 1996, administrată de J.J.J.J.J. și
C.C.C.C.C.C., avea ca obiect de activitate cumpărarea și vânzarea bunurilor imobile, precum și comerțul general,
denumirea acesteia fiind folosită de inculpații din cauză și de numitul J.J.J.J.J. pentru a crea o aparență de legalitate și
de a induce în eroare mai ușor victimele, care prin semnarea acordurilor de angajare și a contractului de muncă aveau
reprezentarea că sunt în fapt angajate la această societate, având drepturile și obligațiile prevăzute în aceste înscrisuri.
La data de 19 aprilie 2006, persoana vătămată a semnat acordul de mediere din 19 aprilie 2006, și o declarație de
accept, înscrisuri ce purtau ștampila și semnătura inculpatului H., în calitate de avocat, prin care se atesta data,
identitatea și conținutul înscrisului(filele 514-516, vol. 6 d.u.p.). După câteva zile, la data de 25 aprilie 2006, inculpata G.
i-a mai solicitat victimei suma de 2000 lei, bani pe care i-a achitat, potrivit facturii din 25 aprilie 2006 și chitanței de plată
aferentă, până în momentul plecării.
La data de 26 aprilie 2006, persoana vătămată a semnat contractul de muncă, tehnoredactat atât în limba engleză cât și
în limba română, aceasta fiind asigurată că, din acel moment, este angajată pe o perioadă de un an pe postul de ajutor
de bucătar la angajatorul K.K.K.K.K., caracterul nereal al acestei împrejurări, precum și faptul că acest contract nu poate
produce consecințe juridice în Cipru, fiind cunoscute de inculpata G.
La data de 29 aprilie 2006, persoana vătămată C.C. a plecat de pe aeroportul Otopeni, împreună cu alte șase persoane,
și a ajuns în Larnaca a doua zi, de unde, după un timp, au fost preluați de reprezentanții angajatorului cipriot și conduși
la sediul firmei acestuia, din Nicosia. Aici, J.J.J.J.J. i-a "intervievat" pe fiecare, iar persoanei vătămate i-a spus că nu are
locul de muncă prevăzut în contract, ci poate să o trimită să lucreze ca bonă la o familie din Limassol.
Victima C.C. a acceptat cu greu oferta, pe considerentul că plătise deja circa 2000 de euro pentru a ajunge în Cipru.
Persoana vătămată a lucrat la acea familie două săptămâni, în condiții grele, fără respectarea prevederilor contractuale,
după care l-a sunat pe J.J.J.J.J. și i-a solicitat un alt loc de muncă. Fără să fie plătită pentru munca prestată, persoana
vătămată a fost dusă în Nicosia și distribuită la o spălătorie, avea cazarea asigurată, însă masa promisă nu, pașaportul
fiindu-i reținut de angajatorul, pe nume D.D.D.D.D.D.
Persoana vătămată C.C. a lucrat la spălătorie o lună și jumătate, fără a fi plătită, astfel că i-a cerut angajatorului
D.D.D.D.D.D. pașaportul pentru a se întoarce în țară. Acesta a refuzat, drept pentru care victima a solicitat sprijinul
sindicatului din Larnaca, după ce în prealabil s-a adresat Ambasadei și Consulatului României, instituții care au pretins
că nu o pot ajuta. Ca urmare a demersului făcut la sindicat, persoana vătămată a reușit să-și recupereze pașaportul și
să se angajeze pe cont propriu, pentru a strânge banii necesari biletului de avion, revenind în țară la data de 12
noiembrie 2006.
Persoana vătămată C.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În luna octombrie 2007, ca urmare a unui anunț citit în ziarul x, victima B.B. s-a deplasat la sediul SC T.T.T.T.T. SRL,
unde a aflat care sunt condițiile în care putea obține un loc de muncă în Cipru. A fost de acord cu oferta și a achitat
comisionul de 400 lei, potrivit facturii și bonului fiscal (filele 563-564, vol. 6 d.u.p.) iar, în data de 22 octombrie 2007, a
primit și semnat acordul de angajare (fila 597, vol. 6 d.u.p.) la firma M.M.M.M.M. Cipru, administrată în fapt de numitul

J.J.J.J.J., societatea care avea ca obiect de activitate consilierea administrării și organizării firmelor și întreprinderilor. În
actul prezentat victimei, programul de lucru apărea ca fiind de opt ore pe zi, cinci zile pe săptămână, cu o retribuție
lunară cuprinsă între 850 și 1.000 de euro. Victima B.B. a mai plătit suma de 320 lei, reprezentând „comisionul de
mediere parțială” (factura și bonul fiscal de la filele 565-566, vol. 6 d.u.p.), ocazie cu care a aflat că pentru a pleca
trebuie să plătească firmei SC T.T.T.T.T. SRL, în total 2.400 lei, deci mai avea o datorie de 1680 lei.
La data de 15 octombrie 2007, persoana vătămată a semnat acordul de mediere din 15 octombrie 2007 și o declarație
de accept, înscrisuri ce purtau ștampila și semnătura inculpatului H., în calitate de avocat, prin care se atesta data,
identitatea și conținutul înscrisului (filele 529-531, vol. 6 d.u.p.).Ulterior, la data de 22 octombrie 2007, printre alte acte, a
semnat și un angajament de plată a sumei de 1.680 lei, reprezentând diferența la contractul de mediere.
Cu o zi înaintea plecării, respectiv la data de 26 octombrie 2007, persoana vătămată a fost chemată pentru încheierea
contractului de muncă și a achitat costul biletului de avion. Contractul de muncă a fost întocmit atât în limba engleză cât
și în limba română, acesta fiind asigurat că, din acel moment, este angajat și va munci, în mod legal, pe o perioadă de
un an pe postul de montator pereți și plafoane din ghips carton la angajatorul M.M.M.M.M. Cipru - U.U.U.U.U., caracterul
nereal al acestei împrejurări, precum și faptul că acest contract nu poate produce consecințe juridice în Cipru, fiind
cunoscute de inculpata G.
La sfârșitul lunii octombrie 2007, victima a plecat în Cipru, împreună cu un coleg, Y., au fost preluați pe aeroportul din
Larnaca de un cetățean român și de numitul J.J.J.J.J., care pe loc le-a luat contractele de muncă și toate actele de
identitate, cu motivația că ar urma să le înregistreze. Ajunși la biroul numitului J.J.J.J.J., din Nicosia, acesta i-a spus
persoanei vătămate B.B. că are de achitat o datorie de 720 euro. Victima i-a plătit inculpatului suma solicitată, după care
i s-au restituit actele de identitate, dar nu și contractul de muncă.
Persoana vătămată B.B. a lucrat șase luni în Cipru, fără respectarea prevederilor contractuale, în sensul că nu a lucrat
la firma inculpatului J.J.J.J.J., ci redistribuit la un alt angajator, nu a avut contract de muncă, salariul nu a fost cel
negociat în țară cu SC T.T.T.T.T. SRL, iar condițiile de cazare au fost precare.
După revenirea în țară, persoana vătămată a fost notificată de societatea inculpatei G. să plătească diferența de taxă de
mediere în sumă de 1.680, deși inculpata cunoștea că aceasta nu a fost angajată în baza contractului de muncă pe care
l-a mediat, că nu a fost respectat acest contract și mai mult că acesta a fost exploatat prin muncă, persona vătămată
plătind în 3 tranșe suma de 1.300 lei, fiindu-i teamă să nu fie dată tot ea în judecată.
Trebuie precizat că persoana vătămată a fost notificată de societatea inculpatei și după ce aceasta a fost arestată în
cauză, la data de 31 octombrie 2008, și, mai mult, a încasat și suma de 300 lei, la data de 22 ianuarie 2009 (factura de
la fila 570, vol. 6 d.u.p.), deși a fost atenționată de organele judiciare asupra presupusului caracter infracțional a actelor
sale de recrutare de forță de muncă.
Persoana vătămată B.B., a arătat că nu are pretenții în cauză.
În luna ianuarie 2006, ca urmare a unui anunț citit în ziarul "România Liberă", persoana vătămată A.A. s-a deplasat la
sediul SC S.S.S.S.S. SRL, situat în București, str. Ghica, unde s-a întâlnit cu inculpații G., H. și alți angajați ai firmei, l-au
fost prezentate condițiile în care putea obține un loc de muncă în Cipru și a încheiat un contract de mediere, achitând
suma de 400 lei.
Inculpata G. i-a adus la cunoștință faptul că înaintea plecării va mai plăti un comision firmei, iar victima i-a solicitat
acesteia să nu-l trimită în Cipru la angajatorul J.J.J.J.J., deoarece văzuse la televiziune un reportaj din care rezulta că
românii erau exploatați de acesta. A primit de la inculpată asigurări că nu J.J.J.J.J. va fi angajatorul.
Persoana vătămată A.A. i-a recomandat firma de plasare a forței de muncă SC S.S.S.S.S. SRL și nepotului său,
persoana vătămată D.D. Din luna ianuarie 2006 și până în decembrie 2006 victimele nu au mai fost contactate de firma
de intermediere, însă, la data de 30 noiembrie 2006, inculpata G. i-a convocat pe cei doi la firmă, care între timp își
schimbase denumirea în SC T.T.T.T.T. SRL și sediul, victimele semnând un acord de angajare, înscris în care, în
calitate de angajator, apărea M.M.M.M.M. Cipru - U.U.U.U.U.
Persoanele vătămate A.A. și D.D. au mai achitat fiecare câte 300 de euro, iar, la data de 04 decembrie 2006, au semnat
contractele de muncă (filele 612-614 și 628-63, vol. 6 d.u.p.), întocmite atât în limba engleză cât și în limba română,
aceștia fiind asigurați că, din acel moment, sunt angajați și vor munci, în mod legal, pe o perioadă de un an pe postul de
zugrav - faianțar la angajatorul M.M.M.M.M. Cipru - U.U.U.U.U., caracterul nereal al acestei împrejurări, precum și faptul
că aceste contracte nu pot produce consecințe juridice în Cipru, fiind cunoscute de inculpata G.

La data de 05 decembrie 2006, persoanele vătămate au semnat fiecare contractele de mediere cu nr. 684 și, respectiv,
685, și o declarație de accept, înscrisuri ce purtau ștampila și semnătura inculpatului H., în calitate de avocat, prin care
se atesta data, identitatea și conținutul înscrisului (filele 615-616 și 632-633, vol. 6 d.u.p.).
Victimele au plecat cu avionul de pe aeroportul Otopeni, biletele de avion fiind plătite de angajatorul cipriot, iar, din
Larnaca, au fost preluate de un cetățean român, care pe drumul spre Nicosia le-a luat actele de identitate și contractele
de muncă, spunându-le că le va înmâna patronului iar când au ajuns la sediul firmei au aflat că angajatorul este, de fapt,
numitul J.J.J.J.J.
Victimele au fost cazate în condițiile de mizerie de la societatea unde inculpatul își desfășura activitatea, iar a doua zi
dimineață acesta i-a întrebat ce caută la el în acea perioadă în care nu are locuri de muncă. Inculpatul i-a trimis pe cei
doi la un parc de distracții din Nicosia, au fost cazați într-o casă, unde se mai aflau 15 români, în condiții improprii, iar a
doua zi, persoana vătămată A.A. a fost dus împreună cu un alt român să strângă pietre pe un câmp, deși din contractul
de muncă încheiat în țară rezulta că acesta urma să lucreze ca faianțar.
După trei zile, persoanele vătămate au fost vândute, de cipriotul la care lucrau, pe nume E.E.E.E.E.E., altui angajator,
unde au aflat că urmau să culeagă măsline. Victimele au refuzat locul de muncă, lucru pe care i l-au spus și inculpatului
J.J.J.J.J., care a promis că trimite pe cineva după ei. Văzând că nu vine nimeni, persoana vătămată A.A. și D.D. au
mers la Consulatul României, care nu era deschis, astfel că au fost nevoite să se întoarcă la inculpatul J.J.J.J.J. Acesta
a refuzat să le restituie actele de identitate, până când nu-i achitau câte 400 euro, sumă ce reprezenta contravaloarea
biletelor de avion.
Persoana vătămată A.A. și-a sunat soția, care i-a trimis 1.000 de euro, pentru a putea fi eliberați. în drum spre aeroport,
victimele au aflat că le trebuie 100 euro pentru a plăti rezervarea, bani ce le-au fost împrumutați de inculpatul J.J.J.J.J.,
cu condiția ca soția victimei A.A. să se ducă la inculpata G. și să semneze un angajament de plată.
La data de 28 decembrie 2006, persoanele vătămate s-au întors în țară, iar ulterior au mers la inculpata G., unde au
reclamat înșelăciunea a căror victime au căzut pradă. A.A. i-a solicitat inculpatei să-i prezinte facturile cu care au fost
achitate biletele de avion și, pentru că acestea nu existau, nu au mai plătit datoria de 100 euro.
Împrejurările de fapt din Cipru, relatate de persoanele vătămate, au fost confirmate, de adresa înaintă inculpatei de către
numitul J.J.J.J.J. (fila 618, vol. 6 d.u.p.) prin care acesta, a solicitat să fie despăgubit și de firma inculpatei, deși i-au fost
plătite biletele de avion de către persoanele vătămate cu banii trimiși de acasă, din adresă reieșea faptul că firma
numitului J.J.J.J.J. nu era angajator, ci plasa forță de muncă.
Persoanele vătămate A.A. și D.D. nu s-a constituit părți civile în cauză.
În luna mai 2006, ca urmare a unui anunț citit în ziar, persoana vătămată Z., din Ploiești, s-a deplasat la sediul SC
T.T.T.T.T. SRL, situat în București, unde s-a întâlnit și a discutat cu inculpații G., H. și alți angajați ai firmei și i-au fost
prezentate condițiile în care putea obține un loc de muncă în Cipru, ca lăcătuș mecanic.
La data de 02 iunie 2006, persoana vătămată a semnat contractul de mediere și o declarație de accept, înscrisuri ce
purtau ștampila și semnătura inculpatului H., în calitate de avocat, prin care se atesta data, identitatea și conținutul
înscrisului (filele 644-645, vol. VI d.u.p.) și a achitat suma de 400 lei.
La data de 06 iunie 2006, persoana vătămată a semnat un act adițional, un acord de angajare și contractul de muncă
(filele 646-656, vol. 6 d.u.p.), ultimul document întocmit atât în limba engleză cât și în limba română, fiind asigurat că, din
acel moment, este angajat și va munci, în mod legal, pe o perioadă de un an pe postul de lăcătuș la angajatorul
„K.K.K.K.K. - J.J.J.J.J., caracterul nereal al acestei împrejurări, precum și faptul că aceste contracte nu pot produce
consecințe juridice în Cipru, fiind cunoscute de inculpata G.
După câteva zile, victima a fost contactată și i s-au mai solicitat acte și suma de 700 lei, după care i s-au mai cerut și alți
bani pentru a putea pleca. La data de 10 iunie 2006, victima Z. a ajuns pe aeroportul din Larnaca și a constatat că
veniseră mai mulți români pentru a lucra la același angajator. Pe aeroport victima a mai plătit 300 euro, bani ce i s-a
spus că reprezintă comisionul angajatorului cipriot, după care a fost transportat în Nicosia, unde, la sediul firmei, numitul
J.J.J.J.J. i-a luat contractul de muncă pe care-l semnase la SC T.T.T.T.T. SRL.
În aceiași zi, persoana vătămată Z. a fost transportată pe un șantier aflat la periferia Nicosiei, însă a aflat de la noul
angajator că acesta nu are nevoie de muncitori. A fost cazat peste noapte într-o baracă de pe șantier, iar a doua zi trimis
înapoi la inculpatul J.J.J.J.J.. Persoana vătămată a rămas circa trei săptămâni cazat în barăcile de la sediul firmei celui
care trebuia să fie angajatorul și a supraviețuit din banii aduși din țară.

După trei săptămâni, persoana vătămată Z. a fost repartizat la o curățătorie chimică din Nicosia, unde patron era un
cipriot pe nume D.D.D.D.D.D. Acesta i-a luat victimei pașaportul și permisul de conducere, deși aceasta achitase, chiar
când ajunsese în Cipru, comisionul ilegal inculpatului J.J.J.J.J. Persoana vătămată a muncit aici o săptămână și apoi,
circa o lună și jumătate, ca ajutor de șofer - încărca și descărca marfa.
Pentru toată perioada lucrată victima a primit o remunerație de aproximativ 800 euro. Persoana vătămată nu a mai
suportat condițiile de muncă și trai, faptul că nu s-a respectat nicio prevedere a contractului de muncă, acesta nefiind
practic valabil, l-a sunat pe inculpatul J.J.J.J.J., care i-a recuperat pașaportul de la angajator, astfel că s-a putut întoarce
în tară, în data de13 septembrie 2006.
Persoana vătămată Z. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În luna aprilie 2008, persoana vătămată S.S.S. a văzut, la postul de televiziune x, o emisiune despre locurile de muncă
în străinătate oferite de firma SC S.S.S.S.S. SRL București, astfel că a telefonat și a discutat cu inculpata G. Aceasta i-a
făcut legătura cu o angajată a firmei, care i-a prezentat victimei condițiile generale pentru a putea lucra în Cipru, ca
dulgher, și anume programul de lucru de opt ore pe zi, șase zile pe săptămână, cazarea asigurată, salariul de minim 900
euro lunar. Persoana vătămată trebuia să achite biletul de avion, să-și asigure cheltuielile cu hrana în Cipru, iar după ce
trimitea documentele la firmă avea loc un proces de selecție, în urma căruia, dacă era acceptat, mai plătea comisioane.
la data de 14 aprilie 2008, persoana vătămată S.S.S. a transmis documentele, prin poșta electronică, iar în jurul
prânzului a fost contactat de o angajată de la SC S.S.S.S.S. SRL București, care l-a anunțat că a fost acceptat și că, în
data de 18 aprilie 2008, trebuie să se prezinte la sediul societății, deoarece în ziua următoare putea pleca în Cipru.
La data de 18 aprilie 2008, victima a mers la sediul firmei, unde a semnat contractul de mediere din 2008, declarația de
accept, informarea asupra ofertei de muncă și contractul de muncă, acesta fiind asigurat că, din acel moment, este
angajat și va munci, în mod legal, pe o perioadă de un an pe postul de dulgher la angajatorul „M.M.M.M.M. -
U.U.U.U.U.”, caracterul nereal al acestei împrejurări, precum și faptul că aceste contracte nu pot produce consecințe
juridice în Cipru, fiind cunoscute de inculpata G.
Din actele dosarului rezultă că, persoana vătămată S.S.S. a încheiat contractul cu U.U.U.U.U., ca angajator, iar
semnătura de pe ultima pagină este cea folosită și în contractele în care ca angajator apărea inculpatul J.J.J.J.J.. De
asemenea, din comunicarea autorităților cipriote rezultă că U.U.U.U.U. nu are nicio funcție în M.M.M.M.M., fapte
cunoscute de altfel și de inculpata G.
La data de 19 aprilie 2008, persoana vătămată S.S.S. a plecat din țară, iar după miezul nopții a ajuns pe aeroportul din
Larnaca, de unde a fost preluat de un reprezentant al angajatorului și transportat la sediul firmei acestuia din Nicosia.
Numitul J.J.J.J.J. i-a luat victimei actele de identitate și contractul de muncă, cu motivația că trebuie să le înregistreze la
autorități, după care a cazat-o în barăci, în condițiile expuse anterior.
Din data de 21 aprilie 2008, victima a fost trimisă la Limasol, unde a lucrat pe un șantier, împreună cu alți 70 de români,
câte 10 ore pe zi, inclusiv sâmbăta și duminica. După prima săptămână, persoana vătămată a fost plătită
necorespunzător muncii prestate și prevederilor contractuale,motiv pentru care i-a reproșat situația șefului șantierului,
care nu a fost de acord cu solicitările. Victima, împreună și cu alți muncitori români, s-a adresat Sindicatului din Cipru,
organizație puternică în această țară, care a intervenit pe lângă angajator să respecte legislația internațională a muncii.
Persoana vătămată S.S.S. a mai lucrat pe șantier până la data de 12 mai 2008, când șeful i-a cerut să părăsească locul
de muncă, deoarece au implicat sindicatul. Victima l-a chemat pe inculpatul J.J.J.J.J., care i-a luat retribuția primită de
270 euro, spunându-i că suma reprezenta costul biletului de avion București-Larnaca. Persoana vătămată a luat
legătura cu familia, care i-a trimis banii necesari transportului și astfel a revenit în țară. Persoana vătămată S.S.S. i-a
trimis inculpatei G. un e-mail prin care i-a adus la cunoștință faptul că a fost exploatat în Cipru, însă nu a primit niciun
răspuns.
Persoana vătămată S.S.S. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 10.500 de euro cu titlu de despăgubiri civile,
din care suma de 500 euro reprezintă daune materiale și suma de 10.000 euro daune morale (justificate de faptul că a
muncit 7 zile pe săptămână, pentru care a primit doar 300 euro, pe care angajatorul i-a primit spunându-i că reprezintă
banii de avion, precum și pentru faptul că a stat 3 zile în aeroport pentru a putea veni acasă).
La sfârșitul anului 2006- începutul anului 2007, datorită faptului că nu aveau un loc de muncă, persoanele vătămate
U.U.U. și V.V.V. s-au decis să plece în străinătate pentru a munci și au găsit pe internet oferta de locuri de muncă, bine
plătite, în toată Europa, a firmei SC T.T.T.T.T. SRL. din București. Victimele au telefonat la această firmă, li s-a confirmat

anunțul postat pe internet și au fost invitate la sediul societății pentru a obține detalii, fiind repartizate la „interviu" și au
completat un formular cu datele personale, precum și țările în care ar fi dorit să muncească, și anume Spania și Italia.
Inculpata G. și o angajată a firmei le-au spus că oferta cea mai bună este pe Cipru, deoarece puteau pleca în calitate de
cuplu și că în Cipru erau locuri de muncă la o fermă mecanizată complet, unde condițiile erau foarte bune.
La scurt timp de la vizita făcută la firmă, persoanele vătămate U.U.U. și V.V.V. au fost contactate telefonic de către o
angajată, care le-a spus că au fost trimise opțiunile pentru locurile de muncă în Cipru și fuseseră acceptați, astfel că
data plecării, depindea doar de cât de repede depuneau actele solicitate, precum și de plata comisioanelor. Inculpata G.
anunțase persoana vătămată că toate documentele pe care le întocmea SC T.T.T.T.T. SRL, privind obținerea locurilor
de muncă, erau verificate de avocatul societății. Astfel, victimele au achitat taxele solicitate, iar în una din dățile în care
au depus actele cerute au beneficiat și de consultanța juridică oferită de inculpatul H., pe care au plătit-o separat.
La data de 30 ianuarie 2007, persoanele vătămate au semnat fiecare contractele de mediere, calitate de avocat, prin
care se atesta data, identitatea și conținutul înscrisului (filele 291-292 și 345-346, vol. 6 d.u.p.).
În luna februarie 2007, într-o seară, persoanele vătămate au fost convocate la firmă, pentru a susține un interviu în
prezența a două angajatoare cipriote, care veniseră să selecteze personal. La sediul societății erau inculpații G., H.,
angajatoarele și alți candidați. Persoana vătămată U.U.U. și V.V.V. nu au fost admise, pe motiv că nu ar fi știut limba
engleză, însă, în aceeași seară inculpata G. le-a spus că nu este nicio problemă că au picat interviul, pentru că oricum
vor fi trimise la cel mai bun angajator din Cipru, pe nume F.F.F.F.F.F., pe care l-a cunoscut personal cu ocazia unei
deplasări în această țară.
Înainte cu o săptămână de plecare, tot într-o seară, victimele au fost chemate la firmă pentru a li se explica din nou
condițiile de muncă în Cipru, formalitățile ce urmau a fi îndeplinite, sumele de bani ce mai trebuiau plătite. La întâlnire au
fost prezenți inculpații G., H., alte două angajate, care le-au adus la cunoștință părților vătămate că vor lucra la o fermă
mecanizată, la ambalarea unor produse, respectiv la transportul acestora, au prezentat situația la superlativ, întărindu-le
convingerea că totul este foarte serios, mai ales că mai trimiseseră persoane la acea fermă. Victimele urmau să
primească un salariu minim de 350 de lire cipriote, adică aproximativ 650 euro de fiecare, cazarea și masa fiind
asigurate de angajator.
Astfel, la data de 01 martie 2007, victimele au semnat câte un acord de angajare și câte un contract de muncă, acestea
fiind asigurate că, din acel moment, sunt angajate și vor munci, în mod legal, pe o perioadă de un an pe postul de
lucrător fermă animale la angajatorul „G.G.G.G.G.G.”, caracterul nereal al acestei împrejurări, precum și faptul că aceste
contracte nu pot produce consecințe juridice în Cipru, fiind cunoscute de inculpata G. (filele 284-289 și 334-344, vol. 6
d.u.p.). Aceasta din urmă le-a înmânat și biletele de avion (dus) pe care și le-au achitat.
De asemenea, inculpata le-a spus persoanelor vătămate că în Nicosia vor fi așteptate de angajator, pe nume
F.F.F.F.F.F., care-i va transporta la viitorul loc de muncă, însă a făcut precizarea că trebuie să-i mai achite acestuia un
comision de 300 sau 400 euro de persoană. Victimele au fost nemulțumite de noul comision impus, dar biletele de avion
și toate celelalte taxe ce se ridicaseră la circa 100 milioane lei erau plătite. Condițiile stipulate în contract erau
următoarele: salariul de peste 500 de euro pe lună, masa și cazarea asigurate, ziua de lucru de opt ore, șase zile pe
săptămână, precum și concediu de odihnă pe timpul derulării contractului (un an).
La data de 02 martie 2007 la ora 1900, persoanele vătămate U.U.U. și V.V.V. au plecat spre Cipru, iar, la aeroportul din
Larnaca, au fost așteptate de un taximetrist trimis de angajatorul F.F.F.F.F.F., care i-a dus la un hotel îndoielnic din
orașul Nicosia. După câteva ore, F.F.F.F.F.F. a venit cu o mașină, spunându-le victimelor că vor fi transportate în
Larnaka, unde urmau să muncească. În drum spre Larnaka, angajatorul le-a cerut comisionul, adică 600 euro, și
pașapoartele, însă persoana vătămată au refuzat să-i predea actele de identitate.
Victimele s-au certat cu cipriotul, i-au arătat contractele de muncă, despre care acesta le-a spus că nu sunt valabile și că
el nu are nicio fermă, iar după circa o oră și jumătate de mers cu mașina, așa-zisul angajator i-a lăsat, cu bagaje cu tot,
la pretinsul loc de muncă, într-o zonă de munte nepopulată, unde erau niște barăci insalubre, fără geamuri, fără apă
potabilă, curent electric sau căldură. În aceste barăci se mai afla o familie de basarabeni formată din trei sau patru
persoane, care le-au spus că trebuie să se consoleze cu faptul că nu mai putea scăpa de acolo, drumul fiind greu
accesibil. Tot aceștia le-au spus că lucrau de două luni și primiseră de la F.F.F.F.F.F., 400 de euro de persoană pe lună,
sumă din care le opreau și banii de mâncare, astfel că nu și-au putut achiziționa bilete de avion, pentru a fugi.
În disperare de situație, persoana vătămată l-au sunat pe inculpatul H., întrucât inculpata G. nu le-a răspuns. Astfel, i-au
spus acestuia că rămăseseră fără bani, că erau condiții infecte de trai, i-au reproșat înșelăciunea și l-au rugat să-i ajute

să scape din acel loc. Inculpatul H. i-a îndemnat pe cei doi să rămână o perioadă să muncească, promițându-le că va
vorbi cu angajatorul să le aducă o saltea pentru a putea dormi. Victimele l-au anunțat pe inculpat că situația este de
nesuportat și oricum vor fugi.
După circa două ore, a apărut angajatorul și i-a dus în Nicosia, undeva la parterul unui bloc, în care el avea biroul. După
discuții în contradictoriu, cipriotul le-a spus că cei de la firma română de plasare știau care sunt condițiile și că el nu are
ferma despre care se vorbea în contract. Persoana vătămată l-au rugat pe angajator să le găsească un loc de muncă
doar pentru a face rost de banii necesari achiziționării biletelor de avion, însă acesta i-a îndrumat către Ambasada
României și firma care s-a ocupat de plasarea lor. Au sunat din nou la SC T.T.T.T.T. SRL, însă nu le-a răspuns nimeni.
În aceste condiții, angajatorul cipriot i-a dus la periferia Nicosiei, într-un bloc unde erau cazați mai mulți români și le-a
spus că le va găsi locuri de muncă separate. A doua zi, într-o duminică, persoana vătămată U.U.U. a fost contactată de
o româncă, ce era colaboratoarea cipriotului, care a anunțat-o că pentru o eventuală angajare mai trebuie să aștepte
încă o săptămână. Persoana vătămată au rămas în imobilul sus-menționat două zile, fiind ajutați cu hrană de către
ceilalți români.
În data de 5 martie 2007, victimele au mers la Ambasada României din Nicosia, unde au depus o reclamație detaliată
despre cele întâmplate, căreia i s-a dat număr de înregistrare. Personalul ambasadei le-a spus că nu le pot acorda
ajutor pentru a se reîntoarce în țară, însă urmau să primească un răspuns la reclamație în cel puțin o lună, timp în care
SC T.T.T.T.T. SRL trebuia să le rezolve problema.
Lovindu-se de refuzul autorităților române de a le oferi sprijinul, persoana vătămată U.U.U. și V.V.V. s-au adresat
Ministerului Muncii din Cipru, unde au prezentat contractele de muncă și li s-a spus că F.F.F.F.F.F. este cunoscut drept
traficant de persoane. Victimele au fost ajutate de autoritățile cipriote să se angajeze și au lucrat la o firmă din Limasol
până în octombrie 2007, când s-au întors în țară.
Persoanele vătămate Covaci Liliana și V.V.V. s-a constituit, în primul ciclu procesual părți civile în cauză, cu sumele de
3.000 euro, respectiv 5.000 euro cu titlu de despăgubiri civile (contravaloarea cheltuielilor suportate cu întocmirea
dosarului premergător plecării: cazier juridic, medicina muncii, copii legalizate, comision firmă, transport la firmă,
contravaloarea biletului de avion și a transportului până la aeroport, contravaloarea comisionului plătit la sosire
intermediarului cipriot, cheltuielile de subzistență în Cipru până la obținerea unui loc de muncă, precum și cheltuielile cu
deplasarea la Ambasada României, contravaloarea cheltuielilor suportate cu întoarcerea în România) și 1.000 euro,
respectiv, 5.000 euro daune morale (justificate de situația disperată în care s-au aflat în Cipru ca urmare a înșelăciunii
realizate de firma de intermediere forță de muncă din România).
În primăvara anului 2006, persoana vătămată X.X.X. a găsit, în cotidianul „x”, reclama SC T.T.T.T.T. SRL din București,
care oferea locuri de muncă în toată Europa. S-a deplasat la sediul societății și a discutat cu una dintre angajate, care i-
a recomandat persoanei vătămate locurile de muncă în Cipru, ca fiind cele mai avantajoase și cu plecare imediată.
Victima și-a manifestat dorința să lucreze ca salvamar, lucru care i s-a spus că ar fi posibil în condițiile în care avea o
diplomă, după care i s-a adus la cunoștință valoarea comisionului ce urma să fie plătit firmei, și anume aproximativ 1.000
de lei.
După prima vizită la firmă au mai urmat și altele, în care persoana vătămată a discutat și cu inculpata G. care i-a descris
condițiile foarte bune de trai și muncă din Cipru. Oferta i s-a părut victimei foarte serioasă, mai ales că prezent la
semnarea multitudinii actelor ce se impuneau a fi întocmite era și avocatul angajat al firmei, inculpatul H. De asemenea,
reprezentanții societății au luat legătura cu angajatorul cipriot J.J.J.J.J. în prezența victimei, discutându-se detalii despre
locul de muncă.
La data de 10 mai 2006, persoana vătămată a semnat contractul de mediere din 2006 și o declarație de accept,
înscrisuri ce purtau ștampila și semnătura inculpatului H., în calitate de avocat, prin care se atesta data, identitatea și
conținutul înscrisului (filele 494-497, vol. 6 d.u.p.).
Persoana vătămată X.X.X. a plătit, în total, societății SC T.T.T.T.T. SRL. 4.500 de lei, 2400 lei reprezentând comisioane
și contravaloare transport. Trebuie precizat faptul că, victima nu a mai avut bani pentru o ultimă tranșă a comisionului
solicitat, astfel că inculpatul H. i-a solicitat acesteia computerul pe care tocmai îl achiziționase și care valora mai mult
decât restul de plată. Persoana vătămată s-a înțeles cu avocatul să-și răscumpere calculatorul la revenirea în țară, după
ce va achita comisionul.
La data de 15 mai 2006, victima a semnat un acord de angajare și un contract de muncă, aceasta fiind asigurată că, din
acel moment, este angajată și va munci, în mod legal, pe o perioadă de un an pe postul de muncitor la angajatorul

„K.K.K.K.K. - J.J.J.J.J.”, caracterul nereal al acestei împrejurări, precum și faptul că acest contract nu poate produce
consecințe juridice în Cipru, fiind cunoscute de inculpata G. (filele 484-493, vol. 6 d.u.p.).
La data de 9 iunie 2006, persoana vătămată a plecat în Cipru, împreună cu alte cinci persoane, iar în Aeroportul din
Larnaca au fost așteptați de un colaborator al angajatorului cipriot - J.J.J.J.J., care i-a transportat la sediul firmei
acestuia. Persoana vătămată X.X.X. a refuzat să predea pașaportul angajatorului și a fost cazat în barăcile insalubre de
la societate, în condiții de mizerie. După câteva zile, văzând că nu este trimis la locul de muncă negociat în țară, victima
i-a cerut inculpatului J.J.J.J.J. explicații, iar acesta i-a spus că nu-l poate repartiza să lucreze ca salvamar deoarece nu a
depus diploma de atestare, deși inculpata G. discutase telefonic cu angajatorul cipriot, în prezența persoanei vătămate
și stabiliseră că nu mai e nevoie de acea diplomă.
Victima a observat că tuturor românilor ajunși la J.J.J.J.J., acesta le lua contractele de muncă încheiate în țară și le
rupea, spunând că nu sunt valabile. Astfel, persoana vătămată i-a explicat angajatorului care fuseseră condițiile stipulate
în contractul său de muncă, iar inculpatul i-a recomandat să ia legătura cu G., deoarece aceasta îl păcălise. În repetate
rânduri, românii cu care călătorise în Cipru și care veniseră tot prin SC T.T.T.T.T. SRL, au sunat-o pe inculpata G.,
căreia i-au reproșat înșelăciunea, însă aceasta le-a recomandat să se adapteze condițiilor și le-a promis că va vorbi cu
cetățeanul cipriot pentru alte locuri de muncă, decât cele contractate.
În primele două săptămâni, persoana vătămată X.X.X. a lucrat ca muncitor necalificat în construcții, după care inculpatul
J.J.J.J.J. l-a vândut unui alt cipriot, H.H.H.H.H.H., unde a lucrat pe un șantier, împreună cu alți 11 români, circa 18 ore
pe zi în condiții grele, fără asigurarea echipamentului de protecție, a hranei sau a apei și fără a fi remunerat. Ca urmare,
victima a refuzat să mai lucreze, iar după încă o săptămână, angajatorul l-a plătit cu 70 de lire cipriote. împreună cu alți
concetățeni, victima a reclamat în detaliu nerespectarea condițiilor contractuale, la o instituție care se ocupa de forța de
muncă, însă până în seara aceleiași zile inculpatul J.J.J.J.J. a aflat și i-a mutat pe toți cei 9 români de acolo, pentru a nu
fi prins de autorități.
Persoana vătămată X.X.X. nu a muncit nicio zi pe postul pentru care încheiase contractul de muncă în țară, iar J.J.J.J.J.
l-a vândut, în repetate rânduri, la mai mulți angajatori. Victima nu a putut să refuze locurile de muncă, deoarece era
amenințat de inculpat că va sesiza poliția și nici nu putea să fugă pentru că nu avea banii necesari achiziționării biletului
de avion. Pe toată perioada cât a lucrat în Cipru, persoana vătămată a încasat în total 500 de lire cipriote. Văzând toate
acestea, victima și-a sunat soția, care i-a trimis prin Western Union 150 de dolari pentru biletul de avion, iar, în data de 1
decembrie 2006, victima s-a întors în tară.
Persoana vătămată X.X.X. s-a constituit parte civilă în cauză, în faza de urmărire penală, cu suma de 14.000 de lei, din
care 9.000 de lei reprezintă daune materiale, constând în taxele și cheltuielile efectuate cu plecarea în Cipru și revenirea
în țară, iar 5.000 de lei daune morale, constând în suferințele pe care le-a trăit în Cipru, dar și la revenirea în țară, ținând
cont de faptul că a făcut un împrumut pentru a suporta cheltuielile de plecare, pe care nu l-a putut plăti, fiind înregistrat
în Centrala Riscurilor Bancare.
La sfârșitul anului 2006, persoana vătămată Z.Z.Z., care în acea perioadă era angajat în cadrul Ministerului de Interne
(ocupându-se de paza și protecția demnitarilor), la sugestia unui prieten, a căutat pe internet, oferte cu privire la locuri
de muncă în țară și străinătate și a găsit anunțul postat de SC T.T.T.T.T. SRL București, care intermedia obținerea unor
locuri de muncă, bine plătite, în mai multe țări din Europa.
După ce a telefonat la această firmă, persoana vătămată s-a deplasat la sediul societății din zona Pieței Romane din
București, pentru a obține detalii. Una din angajate, i-a oferit loc de muncă în Germania și Cipru, însă pentru Germania
condiția obligatorie era cunoașterea limbii germane. Victima și-a întocmit dosarul de angajare pe care l-a depus la firmă,
fiind anunțat că urmează să plătească un comision de mediere în valoare de 500 euro.
Mai apoi, persoana vătămată Z.Z.Z. a fost sunată de o reprezentantă a SC T.T.T.T.T. SRL București, care i-a comunicat
că i-a fost găsit un loc de muncă în Cipru, ca sudor, cu un salariu de 1500 de euro pe lună și că pentru a pleca trebuie
să achite comisionul de mediere.
Victima a împrumutat suma de 500 de euro, a plătit taxa, moment în care a semnat, la data de 11 decembrie 2006,
contractul de mediere nr. 693 și o declarație de accept, înscrisuri ce purtau ștampila și semnătura inculpatului H., în
calitate de avocat, prin care se atesta data, identitatea și conținutul înscrisului (filele 251-252, vol. 6 d.u.p.).
Deși, inițial, înțelegerea fusese că transportul îl suportă angajatorul cipriot, după semnarea contractului de mediere,
victimei i s-a adus la cunoștință că trebuie să plătească biletul de avion, context în care, la data de 18 decembrie 2006,
persoana vătămată a semnat un acord de angajare, după care aceasta și-a dat demisia din Ministerul de Interne.

La data de 04 ianuarie 2007, a semnat și contractul de muncă aceasta fiind asigurată că, din acel moment, este
angajată și va munci, în mod legal, pe o perioadă de un an pe postul de sudor la angajatorul „M.M.M.M.M. -
U.U.U.U.U.”, fiind asigurat că nu va mai plăti comisioane în Cipru, caracterul nereal al acestor împrejurări, dar și faptul
că, în fapt, această societate era controlată de numitul J.J.J.J.J., fiind cunoscute de inculpata G. (filele 247-250, vol. 6
d.u.p.).
La data de 05 ianuarie 2007, persoana vătămată Z.Z.Z. a plecat împreună cu alte 20 de persoane, pe care nu le
cunoștea, iar pe aeroportul din Larnaca au fost așteptați de numitul K.K.K.K. care i-a transportat la sediul firmei
angajatorului cipriot, unde la ordinul numitului J.J.J.J.J. s-au strâns pașapoartele și contractele de muncă ale noilor
veniți. Numitul J.J.J.J.J. le-a spus tuturor că, pentru a reintra în posesia actelor de identitate trebuie să plătească un
comision de 3.000 euro, iar contractele de muncă au fost distruse, pe motiv că nu erau valabile. După ce a ieșit de la
această primă întrevedere, persoana vătămată a sunat în țară, la SC T.T.T.T.T. SRL, pentru a cere ajutor, însă o
angajată i-a spus că firma nu-l poate ajuta în nici un fel.
Victima a fost cazată o săptămână într-o baracă din cele care se aflau în incinta societății numitului J.J.J.J.J., unde mai
erau cazați alți 70 de români, în condiții improprii. Persoana vătămată nu a lucrat pentru numitul J.J.J.J.J., ci acesta l-a
distribuit la alți patroni la care a lucrat. aproximativ un an, ca muncitor necalificat, fără asigurarea echipamentului de
protecție, în condiții grele, muncind câte 12 și uneori 16 ore pe zi, inclusiv duminica. Persoana vătămată a fost plătită cu
20 euro pe săptămână, restul până la 150 euro, fiind luați de numitul J.J.J.J.J., în contul comisionului pretins.
Datorită faptului nu era înregistrat la Autoritatea de Imigrări, victima nu a beneficiat de asistență medicală de specialitate,
iar condițiile de cazare asigurate de angajatori erau inumane, la un moment dat fiind obligat să doarmă chiar și pe un
câmp, sub cerul liber.
După anul lucrat în condițiile descrise, persoana vătămată Z.Z.Z. a mers la numitul J.J.J.J.J. și i-a cerut să-i restituie
actele de identitate, comisionul fiind achitat cu mult peste suma solicitată inițial. După recuperarea pașaportului, victima
și-a găsit singur un loc de muncă, în condiții legale, la o firmă ce producea obiecte electrocasnice și a revenit în țară în
luna august 2008.
Persoana vătămată a mai arătat că numitul J.J.J.J.J. era un tip violent, era tot timpul încadrat de gărzi de corp și că a
fost martor la un episod în care acesta a lovit un bărbat cu pumnii și l-a amenințat cu moartea pentru că nu dorea să mai
plătească comisionul.
Persoana vătămată Z.Z.Z. s-a constituit parte civilă în cauză, în faza de urmărire penală, cu suma de 8.000 de euro,
reprezentând daune materiale, respectiv contravaloarea comisioanelor și a celorlalte cheltuieli pe care a fost obligat să
le suporte, precum și daune morale.
La începutul anului 2007, ca urmare a unui anunț dintr-un cotidian de publicitate, persoana vătămată Y.Y.Y. s-a
deplasat la SC T.T.T.T.T. SRL din București, care oferea locuri de muncă în toată Europa. La această societate, o
angajată, pe nume I.I.I.I.I.I., i-a prezentat oferta, sugerându-i că locurile de muncă în Cipru erau cele mai avantajoase și
pentru că se putea pleca într-un timp foarte scurt.
Persoana vătămată s-a hotărât să se înscrie pentru un post de recepționer la un hotel din Cipru iar, după o săptămână
de la prima întrevedere, victima a fost chemată la firmă, pentru a susține un interviu cu un reprezentant din partea
angajatorului cipriot, despre care i s-a spus că a venit special în România pentru recrutarea forței de muncă. La interviu
s-au prezentat 20 de candidați, iar persoana vătămată a fost anunțată că va lucra ca recepționer la un hotel sau ca
barman, deoarece vorbea fluent limba engleză.
La data de 12 februarie 2007, victima Y.Y.Y. a semnat contractul de mediere din 2007 și o declarație de accept,
înscrisuri ce purtau ștampila și semnătura inculpatului H., în calitate de avocat, prin care s-a atestat la data de 02 aprilie
2007, data, identitatea și conținutul înscrisului (filele 217-218, vol. 6 d.u.p.)., în aceeași zi achitând și întreaga taxă de
mediere de 500 dolari SUA, în două tranșe, pentru a nu fi nevoit să plătească ceva și angajatorului cipriot.
În cursul lunii februarie 2007, în timp ce aștepta plecarea în Cipru, persoana vătămată Y.Y.Y. i-a recomandat amicului
său T.T.T., societatea SC T.T.T.T.T. SRL, pentru obținerea unui loc de muncă bine plătit în străinătate, însoțindu-l pe
acesta la sediul firmei.
O angajată a societății, i-a prezentat și persoanei vătămate T.T.T. oferta cu locurile de muncă în străinătate, însă acesta
a arătat că ar dori să plece tot în Cipru, ca ajutor de bucătar.

La data de 19 martie 2007, victima a adus și depus la firmă documentele solicitate și a semnat contractul de mediere
din 2007 și o declarație de accept, înscrisuri ce purtau, pe lângă semnătura inculpatei G. și o ștampila și semnătura
inculpatului H., în calitate de avocat, prin care se atesta data, identitatea și conținutul înscrisului( filele 409-410, vol. 6
d.u.p.). Persoana vătămată T.T.T. s-a înțeles cu aceștia ca, din comisionul de 2.400 lei, să achite doar 1.400 lei, iar
diferența de 1.000 lei după ce încasa primul salariu în Cipru.
La scurt timp, respectiv la data 31 martie 2007, persoana vătămată T.T.T. a fost convocată la sediul firmei pentru a
semna contractul de muncă, aceasta fiind asigurată că, din acel moment, este angajată și va munci, în mod legal, pe o
perioadă de un an pe postul de ajutor de ospătar, cu un salariu de aproximativ 800 euro pe lună la angajatorul
„M.M.M.M.M. - U.U.U.U.U.”, caracterul nereal al acestor împrejurări, dar și faptul că, în fapt, această societate era
controlată de numitul J.J.J.J.J., fiind cunoscute de inculpata G. - filele 318 - 403.
Victima și-a dat demisia de la Școala Specială nr. 2 din București, unde lucra ca psiho - pedagog, iar, înainte de a pleca,
inculpatul H. a anunțat-o că, în aeroportul din Larnaca va fi așteptat de angajatorul cipriot și i-a dat asigurări că în Cipru
îi va achita acestuia doar un comision simbolic. De asemenea, avocatul i-a mai spus persoanei vătămate să-l contacteze
dacă va întâmpina probleme la locul de muncă, deoarece acesta urma să rezolve tot ce ținea de normele juridice și
respectarea contractului de muncă.
Persoana vătămată Y.Y.Y. după ce a achitat întreg comisionul firmei, precum și costul biletului de avion (în jur de 800
lei, bani care au inclus și un comision impus de firmă pentru că mergea un grup în Cipru), a semnat o hârtie din care
rezulta că nu mai are datorii, ce ar fi trebuit achitate la destinație, după care, la data de 31 martie 2007, aceasta a
semnat și contractul de muncă, aceasta fiind asigurată că, din acel moment, este angajată și va munci, în mod legal, pe
o perioadă de un an pe postul de ajutor de ospătar, cu un salariu de aproximativ 800 euro pe lună la angajatorul
„M.M.M.M.M. - U.U.U.U.U.”, masa și cazarea asigurată, caracterul nereal al acestor împrejurări, dar și faptul că, în fapt,
această societate era controlată de numitul J.J.J.J.J., fiind cunoscute de inculpata G.(filele 209 - 214, vol. 6 d.u.p.).
La data de 02 aprilie 2007, persoanele vătămate Y.Y.Y. și T.T.T. au plecat în Cipru, împreună cu alți 15 români, iar pe
aeroportul din Larnaca au fost preluați de numitul K.K.K.K. și transportați la sediul firmei angajatorului cipriot, din
Nicosia. Numitul J.J.J.J.J. i-a anunțat pe toți că au de achitat un comision de 450 de lire cipriote fiecare, după care le-a
luat actele de identitate, spunându-le că le vor primi înapoi după plata comisionului. Persoana vătămată Y.Y.Y. l-a
încunoștințat pe inculpat că a achitat tot comisionul în țară, însă nu a contat.
Persoanele vătămate Y.Y.Y. și T.T.T., dar și ceilalți români, au fost cazați în barăcile de la sediul firmei așa-zisului
angajator cipriot, în condițiile improprii descrise și de celelalte victime din această cauză. Y.Y.Y. și T.T.T. au fost
distribuite la un alt angajator, ce deținea hotelul „x" din localitatea Platres, ce era situată mai sus de Limasol, unde
victimele au fost cazate tot în barăci, în care era frig și au lucrat la hotel, între 14 și 16 ore pe zi, însă nu numai ca
ajutoare de ospătari, ci toate muncile calificate sau necalificate solicitate.
Persoana vătămată T.T.T., după două săptămâni, l-a abordat pe patronul hotelului căruia i-a povestit că a fost înșelat
din țară, i-a explicat situația disperată în care se afla, iar acesta a fost de acord să-l lase să plece. Victima T.T.T. a sunat
și la Ambasada României din Cipru, solicitând sprijin pentru a se repatria, însă personalul instituției i-a spus că nu este
singurul în această situație și nu-i pot oferi ajutorul. Victima se înțelesese cu angajatorul cipriot ca, acesta din urmă, să-l
anunțe pe numitul J.J.J.J.J. că angajatul fugise într-un loc necunoscut. Persoana vătămată T.T.T., datorită faptului că
inculpatului J.J.J.J.J. îi predase doar pașaportul, rămânând cu cartea de identitate, s-a putut angaja ulterior și a lucrat
legal, circa un an, ca barman și operator de internet.
Persoana vătămată Y.Y.Y. a lucrat la hotelul din localitatea Platres, în condițiile descrise mai sus, 5 zile, după care nu a
mai rezistat și a plecat înapoi la numitul J.J.J.J.J. Întors la acesta, a fost cazat în condițiile insalubre din barăcile pe care
inculpatul le punea la dispoziția victimelor. Persoana vătămată nu a mai primit banii pentru zilele lucrate, pe motiv că
părăsise locul de muncă. După două zile, victima a fost trimisă spre un alt loc de muncă, însă ajuns la destinație nu a
venit nimeni să-l preia. Persoana vătămată Y.Y.Y., în disperare de situație, a sunat-o pe inculpata G. și i-a spus că este
abandonat în mijlocul unui câmp, că la primul loc de muncă nu s-a respectat contractul, că a fost nevoit să mai plătească
o dată comisionul și că i s-a luat pașaportul de către inculpatul J.J.J.J.J., motiv pentru care nu se poate întoarce în țară.
Inculpata G. i-a promis victimei că o va ajuta.
După circa 4 ore, persoana vătămată Y.Y.Y. a fost preluată și dusă la hotelul-restaurant x din Paphos, unde a lucrat ca
barman-ospătar, cu respectarea condițiilor de muncă, însă după prima lună a primit un salariu de 50 de lire cipriote,
spunându-i-se că restul, de 450 de lire, au fost dați numitului J.J.J.J.J., drept comision. Victima a mai lucrat două
săptămâni și a fost dată afară. Persoana vătămată a primit salariul restant, numai după ce a intrat în greva foamei, în

aceste condiții, fiind preluat de numitul J.J.J.J.J. și trimis la sediul firmei acestuia, unde a stat din nou cazat două
săptămâni, timp în care nu i-a mai găsit un alt loc de muncă.
Deranjat de atitudinea persoanei vătămate Y.Y.Y., numitul J.J.J.J.J. i-a restituit pașaportul, însă acesta nu avea bani
pentru achiziționarea biletului de avion. Astfel, victima a fost trimisă la o fabrică, unde a lucrat intre 12 și 14 ore pe zi,
inclusiv duminica, pentru o retribuție de 300 de lire cipriote lunar, fără a i se asigura hrană și condiții improprii de locuit.
În același mod, persoana vătămată Y.Y.Y. a mai fost trimis la încă trei locuri de muncă, unde nu numai că nu erau
respectate condițiile contractuale, dar nici măcar minimul necesar subzistenței. Victima a apelat la mama sa, care i-a
trimis bani prin Western Union și astfel, în toamna anului 2007, a putut pleca în final din Cipru.
La data de 9 octombrie 2007, Y.Y.Y. s-a deplasat la SC T.T.T.T.T. SRL, unde a reclamat exploatarea la care a fost
supus în Cipru, însă nu a fost primit de inculpații G. sau H.. Una dintre angajatele firmei i-a oferit victimei, în
compensația celor pățite în Cipru, posibilitatea încheierii unui alt contract de muncă în Regatul Unit al Marii Britanii, cu
un salariu foarte mare, de 600 de lire sterline pe săptămână. Pentru a-l convinge de seriozitate ofertei, Y.Y.Y. a susținut,
telefonic, un interviu cu o persoană care avea accent britanic și care i-a spus că a fost admis, urmând să lucreze ca
șofer, după ce încheia actele necesare cu SC T.T.T.T.T. SRL.
Ca atare, victima a semnat un nou contract de mediere, în prezența inculpatului H., și a achitat jumătate din comision,
circa 2000 de lei, inculpatul spunându-i că restul îl va plăti în Anglia. Persoana vătămată nu a mai plecat, iar în luna
aprilie 2008, inculpații l-au anunțat că locul de muncă nu mai e valabil și nici nu-i pot restitui partea de comision achitată,
însă i-au oferit posibilitatea de a alege o altă ofertă, care bineînțeles era total în defavoarea victimei.
Persoana vătămată Y.Y.Y. s-a constituit parte civilă în cauză, în faza de urmărire penală, cu suma de 10.100 lei, din
care 5.100 lei reprezintă despăgubiri materiale, constând în taxele plătite firmei inculpatei G., iar 5.000 lei reprezintă
daune morale, constând în suferințele trăite în Cipru, însă pe parcursul judecății a decedat, instanța neidentificând
moștenitorii acestuia (adresa din 17 februarie 2015 emisă de Primăria Sector 2 București prin care a comunicat că nici o
persoană fizică nu a depus cererea tip - Anexa 23, în baza căreia se formează un dosar și se întocmește Anexa 24, fila
119, vol. 7 d.u.p.).
Persoana vătămată T.T.T. s-a constituit parte civilă cu suma de 17.000 de euro cu titlu de despăgubiri civile, din care,
suma de 2.000 euro reprezintă daune materiale, constând în comisionul de mediere (2.400 lei), comisionul plătit
angajatorului cipriot de 450 lire cipriote, contravaloarea biletului de avion și a costurilor de deplasare dus-întors către și
din Cipru, contravaloarea orelor suplimentare neachitate și a taxelor achitate statului cipriot iar suma de 15.000 euro
reprezintă daune morale, constând în suferințele îndurate pe teritoriul cipriot, fiind obligat să locuiască în condiții
precare, cu care n-ar fi fost de acord, dacă i-ar fi fost aduse la cunoștință înainte de plecare, că nu a avut posibilitatea de
a se reîntoarce în România, fiindu-i luat pașaportul, că a trăit în nesiguranță, având un statut ilegal, fără vreo protecție
socială (a se vedea cererea scrisă de prezentare a motivelor de la pagina 157 Dosar nr. x/45/2009).
În cursul lunii octombrie 2007, deși avea un loc de muncă la acel moment, persoana vătămată Y. a auzit de la cunoscuți
că în străinătate se câștiga mult mai bine, iar un amic de-al său, care fusese la muncă în Cipru, i-a recomandat SC
T.T.T.T.T. SRL, firmă ce se ocupa cu recrutarea și plasarea forței de muncă în străinătate. Însoțit de cunoștința sa,
persoana vătămată s-a deplasat la sediul firmei, unde o angajată i-a prezentat oferta locurilor de muncă existentă pentru
mai multe țări din Europa, însă i-a sugerat să aleagă Cipru, pe motiv că firma percepea un comision de mediere mai
mare pentru celelalte țări, iar domeniul de activitate în care era calificată victima - montator gips-carton - era foarte
căutat pe piața muncii din Cipru. Astfel, i s-a spus persoanei vătămate că pentru Anglia comisionul de mediere era de
8000 lei, iar pentru Cipru doar de 2400 lei și, în plus, putea fi plătit în rate.
După circa o săptămână, persoana vătămată Y. a depus la firmă dosarul cu documentele solicitate, a semnat contractul
de mediere din 15 octombrie 2007, semnat de inculpata G., înscris pe care s-a aplicat la data de 22 octombrie 2007,
ștampila și semnătura inculpatului H., în calitate de avocat, prin care se atesta data, identitatea și conținutul înscrisului(
filele 442-443, vol. 6 d.u.p.), după care a achitat suma de 400 lei din comision, urmând ca restul de 1680 să-l achite în
momentul angajării. După 4-5 zile, victima a fost anunțată că i s-a găsit un loc de muncă și, în situația în care ar fi fost de
acord cu condițiile stabilite de angajator, urma să semneze contractul cu acesta. În acest sens. La data de 22 octombrie
2007, victima a semnat un acord de angajare, întocmit atât în limba engleză cât și în limba română de către angajatorul
M.M.M.M.M.
La data de 26 octombrie 2007, aceasta a semnat și contractul de muncă, fiind asigurată că, din acel moment, este
angajată și va munci, în mod legal, pe o perioadă de un an pe postul de montator pereți și plafoane din ghips carton, cu
un salariu de aproximativ 1.000-1.100 euro pe lună, 8 ore pe zi, 6 zile pe săptămână, ore suplimentare plătite,

echipament de protecție, asigurare medicală și socială, cazare asigurată, concediu de odihnă, la angajatorul
controlată de numitul J.J.J.J.J., fiind cunoscute de inculpata G. (filele 209 - 214, vol. 6 d.u.p.).
Potrivit declarației persoanei vătămate, inculpatul H. i-a garantat că nu va mai plăti alte comisioane în Cipru și că va
lucra efectiv la firma angajatorului cipriot. De asemenea, avocatul i-a solicitat victimei ca pentru orice problemă ivită să-l
contacteze pe el sau pe inculpata G. Inculpatul H. i-a spus victimei că în Cipru va fi așteptat de angajatorul cipriot sau de
către numitul K.K.K.K., urmând ca mai apoi să fie condus la locul de muncă menționat în contract.
La data de 29 octombrie 2007, persoana vătămată Y. a plecat în Cipru, iar din aeroportul din Larnaca a fost preluat de
numitul K.K.K.K. și transportat în Nicosia la sediul firmei angajatorului. Împreună cu acesta veniseră la muncă și alți 20
de români, iar în ziua în care au ajuns, cetățeanul J.J.J.J.J., secondat de numitul K.K.K.K., a discutat cu fiecare în parte,
în sensul că le luau contractele de muncă și documentele de identitate.
Numitul J.J.J.J.J. i-a luat și persoanei vătămate contractul de muncă, pe care l-a aruncat la gunoi în prezența sa, i-a
cerut actele de identitate, pe motiv că urmau să se facă înregistrările la instituțiile cipriote și i-a spus că are de plătit un
comision de 420 de lire cipriote (aproximativ 800 de euro). Victima i-a reproșat intermediarului cipriot nerespectarea
prevederilor contractuale, însă acesta din urmă i-a spus că fusese înșelat de SC T.T.T.T.T. SRL, că va lucra pentru alt
angajator, al unei alte firme și că urma să respecte dispozițiile sale.
Astfel, persoana vătămată a realizat că, practic, va fi vândut unui alt angajator, așa că a încercat să ia legătura cu
inculpații H. și G., însă nici unul dintre aceștia nu i-a răspuns. Victima, ca și ceilalți români, a fost cazată în condiții
mizere de la sediul firmei inculpatului J.J.J.J.J., iar ulterior a fost distribuit, împreună cu persoana vătămată B.B. la firma
numitului J.J.J.J.J.J. Aici, a lucrat două luni și jumătate, câte 10-12 ore pe zi, inclusiv duminicile, fără a avea asigurat
echipamentul de protecție, cazarea fiind într-un hotel, în condiții improprii. În această perioadă a primit din salariu doar
290 de lire cipriote, restul de 210 lire, fiind încasați de numitul J.J.J.J.J.
Datorită faptului că actele de identitate ale persoanei vătămate fuseseră predate noului angajator, victima i le-a cerut
acestuia. După ce a reușit să strângă banii necesari achiziționării biletului de avion. în jurul datei de 24 decembrie 2007,
persoana vătămată Y. a reușit să se întoarcă în țară. După ce a revenit în România, a primit o notificare de la SC
T.T.T.T.T. SRL, prin care i se aducea la cunoștință că are o datorie neachitată, în cuantum de 1680 lei, reprezentând
diferența restantă a comisionului de mediere. Victima a achitat firmei suma solicitată, fiindu-i frică să nu fie dată în
judecată.
Persoana vătămată Y., audiată fiind la termenul din data de 28 ianuarie 2015, cu ocazia rejudecării, a declarat că nu are
pretenții civile în cauză și nu dorește să participe ca parte civilă în acest proces.
La începutul lunii iulie 2007, ca urmare a unui anunț publicitar postat pe internet, persoana vătămată K.K.K.K.K.K. a luat
legătura telefonic cu inculpata G., care s-a recomandat a fi administrator al SC T.T.T.T.T. SRL din București și care
oferea locuri de muncă în toată Europa, salariile fiind cuprinse între 800 și 1.000 de euro. Inculpata i-a expus persoanei
vătămate condițiile în care se încheie contractele de muncă și, pentru că victima era din Buzău, i-a solicitat acesteia să
trimită actele necesare înscrierii pe e-mail. Inculpata i-a spus victimei că va trebui să se prezinte la sediul firmei pentru a
achita comisionul de mediere - 400 lei - și cel datorat societății, în sumă de 2000 de lei.
La data de 02 iulie 2007, victima a semnat contractul de mediere din 02 iulie 2007, și o declarație de accept semnate de
inculpata G., înscrisuri pe care s-a aplicat la data de 24 iulie 2007, ștampila și semnătura inculpatului H., în calitate de
avocat, prin care se atesta data, identitatea și conținutul înscrisurilor lui (filele 73-74, vol. 6 d.u.p.).
Deși persoana vătămată K.K.K.K.K.K. și-a exprimat opțiunea pentru a i se căuta un loc de muncă în Spania sau Italia,
inculpata G. i-a spus că cel mai rapid îi poate găsi de lucru în Cipru, și anume ca bonă la colaboratorul ei - J.J.J.J.J. În
jurul datei de 15 iulie 2007, victima s-a deplasat la București, unde a depus toate actele solicitate și a achitat
comisioanele (facturile din 02 iulie, 11 iulie și 24 iulie 2007 și bonurile fiscale care atestă plata sumei totale de 2.400 lei,
filele 94-96, vol. 6 d.u.p.) iar după o săptămână, inculpata anunțat-o că va pleca în Cipru, peste două zile.
Înaintea plecării, la data de 21 iulie 2007, persoana vătămată K.K.K.K.K.K. a semnat contractul de muncă, fiind
asigurată că, din acel moment, este angajată și va munci, în mod legal, pe o perioadă de un an pe postul de îngrijitor
copii, cu un salariu de aproximativ 400 lire cipriote pe lună, 48 ore pe lună, 6 zile pe săptămână, la angajatorul
controlată de numitul J.J.J.J.J., fiind cunoscute de inculpata G. (filele 76 - 83, vol. 6 d.u.p.).

La sediul firme, persoana vătămată a cunoscut-o pe E.E. care în aceleași împrejurări aflase de societatea SC T.T.T.T.T.
SRL și optase pentru ocuparea unui post de muncă în Italia, a achitat suma de 400 de lei pentru a fi introdusă în baza
de date, după care inculpata G. i-a comunicat că nu mai sunt locuri de muncă decât în Cipru.
La începutul lunii iulie 2007, persoana vătămată E.E. a fost chemată de inculpată, care i-a adus la cunoștință faptul că-i
găsise un post de menajeră, retribuit cu 500 de euro lunar, transportul, masa și cazarea, fiind asigurate de angajatorul
cipriot. Victima a fost de acord cu oferta, astfel că a plătit, pe loc, o parte a comisionului de mediere, în sumă de 400 de
lei, și a semnat contractul de mediere din 11 iunie 2007, după care la data de 14 iunie 2007 a mai plătit suma de 836 lei
(facturile și bonurile de casă, filele 136-137, vol. 6 d.u.p.) iar la data de 15 iulie 2007 a plătit asigurarea de viață și suma
de 280 lei inculpatului H., drept taxa pentru consultanța juridică.
La data de 23 iulie 2007, persoanele vătămate K.K.K.K.K.K. și E.E. au călătorit împreună până în Larnaca, iar de pe
aeroport, după ce așteptaseră câteva ore, victimele și alți 12 bărbați români, au fost preluate de un colaborator al
angajatorului cipriot și transportate în Nicosia la sediul firmei numitului J.J.J.J.J., care le-a luat contractele de muncă și
actele de identitate. În acest context, victimele au aflat că urmează să-i achite numitului J.J.J.J.J. câte 700 de euro,
reprezentând comisionul pentru facilitarea unui loc de muncă. Persoanele vătămate K.K.K.K.K.K. și E.E. au fost
distribuite pentru a lucra la hotelul x, situat la circa 50 km de Nicosia, ca ospătar, respectiv cameristă, pentru un salariu
de 500 de euro lunar, însă urmau să lucreze 12 ore pe zi, fără a avea zile libere.
Persoana vătămată K.K.K.K.K.K. a lucrat timp de trei luni în Cipru, fiind trimisă de la un loc de muncă la altul, fără
respectarea condițiilor stipulate în contractul semnat în țară, muncind peste 8 ore pe zi, iar cazarea și masa erau sub
limitele suportabilității. Astfel, victima a luat legătura cu mama ei, care i-a achitat costul biletului de avion și în data de 4
septembrie 2007 a reușit să fugă, pentru a se întoarce în România. Victima a mers la inculpata G. pentru a-i reproșa
faptul că a fost traficată și exploatată în Cipru și pentru a-și recupera sumele plătite drept comision, însă aceasta a
refuzat să-i restituie banii, spunându-i că J.J.J.J.J. este un angajator serios. Ulterior, inculpata G. i-a trimis persoanei
vătămate o comunicare din care rezulta că firma și-a îndeplinit obligațiile contractuale, iar atașată acesteia era și o
scrisoare, de la J.J.J.J.J., în care se arăta că victima ar fi fugit pentru că a furat o sumă de bani (filele 90-91, vol. 6
d.u.p.).
Persoana vătămată E.E., după ce a lucrat circa o lună la hotelul x, a luat legătura cu numitul J.J.J.J.J. căruia i-a spus că
vrea să se întoarcă în țară. Acesta nu a vrut să-i restituie actele de identitate, spunându-i că mai are la el o datorie de
500 de euro. Astfel, victima a luat legătura cu soțul ei, care lucra în Italia și care i-a trimis suma de 900 de euro iar după
ce i-a plătit cei 500 de euro numitului J.J.J.J.J., i-a fost restituit pașaportul și s-a putut întoarce în țară.
Persoanele vătămate K.K.K.K.K.K. și E.E. nu s-au constituit părți civile în cauză.
În legătură cu activitățile desfășurate de către inculpatele A. și B., în baza probatoriului administrat în cursul urmăririi
penale și în cele două cicluri procesuale, instanța de fond a reținut că, inculpatele au înființat la data de 05 iunie 2007,
SC V.V.V.V.V. SRL Iași, obiectul principal de activitate declarat fiind cel de „selecție și plasare a forței de muncă”,
ambele îndeplinind și funcția de administrator și deținând un număr egal de părți sociale. SC V.V.V.V.V. SRL Iași avea
sediul social sediul în Iași, și punct de lucru în municipiul Iași. Anterior înființării acestei societăți, inculpatele A. și B. au
fost angajate la SC R.R.R.R.R. SRL, firmă la care inculpata E. a fost asociat unic.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că, inculpata A. a trăit în concubinaj cu inculpatul J.J.J.J.J., împreună cu care are
un copil minor, J.J.J.J.J., iar potrivit declarațiilor acesteia și procesului - verbal întocmit cu ocazia accesării bazei de date
a Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, privind intrările și ieșirile din țară a acesteia rezultă că în anul 2006 a fost
în Cipru la datele de 21 martie 2006, 30 noiembrie 2006 și 10 decembrie 2006, la această din urmă dată plecând
împreună cu fiica minoră (filele 8-11, vol. 3 d.u.p. și fila 54, vol. 1 d.u.p.).
SC V.V.V.V.V. SRL, reprezentată de ambele inculpate, a încheiat, în mod formal, contract de colaborare cu L.L.L.L.L. și
cu M.M.M.M.M. din Cipru, reprezentată legal de U.U.U.U.U., dacă care era controlată tot numitul J.J.J.J.J. - (filele 636-
639 și 649-65, vol. 3 d.u.p.), prin care societățile cipriote, în calitate de angajator, se obligau să angajeze 300 bărbați în
domeniul construcțiilor, iar societatea română să medieze contractele de muncă. Din oferta locurilor de muncă atașate la
acest contract de colaborare rezultă că firma cipriotă era la rândul său plasator de forță de muncă, iar persoana de
contract era numitul K.K.K.K., membru al grupului infracțional, ce a fost judecat în mod separat și condamnat pentru
săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori prin sentința penală nr. 118 din 19 martie 2013 a
Tribunalul Iași, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 125 din 01 aprilie 2014.
În dovedirea activităților concrete desfășurate de inculpatele A. și B., s-a reținut că, în luna august 2007, persoana
vătămată F.F., datorită situației financiare precare, la recomandarea unui coleg de serviciu, pe nume L.L.L.L.L.L., s-a

deplasat la sediul SC V.V.V.V.V. SRL Iași, despre care aflase că făcea oferte de muncă în străinătate. Aici, a discutat cu
inculpata A., care i-a oferit un loc de muncă în Cipru, în construcții, în baza unui contract legal, urmând ca victima să
lucreze 8 ore pe zi, de luni până vineri, cu un salariu cuprins între 700 și 1000 de euro, plus orele suplimentare, cazarea
în condiții decente urmând a fi asigurată de angajator. De asemenea, i s-a comunicat că biletul de avion va fi achitat de
angajatorul cipriot și va fi reținut ulterior din remunerație.
La data de 12 septembrie 2007, deși nu semnase contractul de muncă, persoana vătămată a fost contactată telefonic de
inculpata A. și anunțată că seara urma să plece la București, pentru a lua avionul către Cipru. În aceiași seară, persoana
vătămată F.F., împreună cu alte 31 de persoane, a plecat spre aeroportul Otopeni, cu un autocar pus la dispoziție de SC
V.V.V.V.V. SRL.
După aproximativ 16 ore de așteptare pe aeroport, persoana vătămată și celelalte persoane au plecat spre Larnaca,
unde au fost preluate de numitul K.K.K.K., care le-a transportat în Nicosia. La sediul firmei, românii au fost așteptați de
numitul J.J.J.J.J., care le-a luat tuturor actele de identitate și contractele de muncă, celor care le aveau. Persoana
vătămată a constatat că numitul K.K.K.K. era cel care ținea evidența actelor de identitate ale victimelor.
Persoana vătămată F.F. a fost cazată pentru trei zile în incinta firmei inculpatului J.J.J.J.J., în condiții mizere, după care
a fost vândut cu suma de 1000 euro (600 de lire cipriote) la un alt cetățean cipriot, pentru a lucra în construcții, la
periferia orașului Nicosia. Aici, a lucrat 4 săptămâni, de luni până sâmbătă, mai mult de opt ore ne zi, fiind plătit doar în
primele două săptămâni cu 170 de euro în total. După întreaga perioadă lucrată, victima a reclamat angajatorului
condițiile de muncă și salarizare, însă acesta i-a spus că banii ce i s-ar fi cuvenit i-au fost plătiți lui J.J.J.J.J.
După o lună, persoana vătămată a fost transportată înapoi la numitul J.J.J.J.J., care l-a vândut unui alt cetățean cipriot,
pe nume D.D.D.D.D.D., unde a lucrat două săptămâni, zilnic între 12 și 14 ore, fiind remunerat cu suma totală de 170 de
euro. Persoana vătămată a încercat să-l contacteze în mod repetat pe numitul J.J.J.J.J., pentru a-l ruga să-i restituie
actele de identitate, întrucât își achitase datoria și, în final, s-a deplasat la sediul firmei, unde inculpatul i-a dat actele, iar
pentru a-l intimida avea un pistol pe birou. F.F. l-a rugat pe numitul J.J.J.J.J. să-i dea bani pentru a se poate întoarce în
țară, însă acesta i-a spus să plece înot, astfel că angajatorul cipriot D.D.D.D.D.D. a fost cel care i-a pus la dispoziție
banii necesari transportului.
Persoana vătămată F.F. s-a constitui parte civilă în cauză cu suma de 1.000 euro daune morale și 1.000 euro daune
materiale.
S-a mai reținut că, în luna octombrie 2007, persoanele vătămate G.G. și C., minoră, mamă și fiică, ca urmare a unui
anunț din ziarul „x” de Iași, s-au deplasat la SC V.V.V.V.V. SRL, unde au discutat cu inculpatele A. și B. despre oferta de
locuri de muncă în străinătate.
Inculpatele le-au recomandat persoanelor vătămate să opteze pentru un loc de muncă în Cipru, ca menajeră și
ospătăriță, pentru un salariu cuprins între 700 și 800 de euro pe lună, masa, transportul și cazarea fiind gratuite.
Inculpatele le-au cerut victimelor suma de 600 de lei, în total, reprezentând taxa de mediere.
Persoanele vătămate, având o situație materială precară, au acceptat condițiile contractuale, au achitat taxa de mediere
în sumă de 700 lei pe data de 13 octombrie 2007 (filele 99 - 100, vol. 3 d.u.p.) și au pus la dispoziția inculpatelor copiile
actelor de identitate (filele 63 - 64 și 110 - 111, vol. 3 d.u.p.) și, în aceeași zi, au semnat contractul de mediere cu nr.
96/13 octombrie 2007, ce purta ștampila SC V.V.V.V.V. SRL (filele 49-55, 91- 97, vol. 3 d.u.p.).
La data de 18 octombrie 2007, persoanele vătămate au semnat contractul de muncă, ce a fost întocmit atât în limba
engleză cât și în limba română, G.G. primind asigurări că, din acel moment, este angajată și va munci, în mod legal, pe
o perioadă de un an pe postul de menajeră la angajatorul „M.M.M.M.M. Cipru - J.J.J.J.J., cu salariul de 600 euro/lună,
asigurări identice fiind date și persoanei vătămată C. care optat pentru postul de vânzătoare la angajatorul „M.M.M.M.M.
Cipru - J.J.J.J.J., cu salariul de 800 euro/lună, caracterul nereal al acestor împrejurări, precum și faptul că aceste
contracte nu pot produce consecințe juridice în Cipru, fiind cunoscute de inculpatele A. și B.
La data de 16 octombrie 2007, după aproximativ 12 ore de așteptare pe aeroport, victimele G.G. și C. și încă trei români
au plecat spre Larnaca, unde au fost așteptați de numitul K.K.K.K., care i-a transportat în Nicosia. La sediul firmei,
românii au fost așteptați de numitul J.J.J.J.J., care le-a luat tuturor actele de identitate și contractele de muncă, spunând
că documentele vor rămâne la el până a doua zi când îi va distribui la locul de muncă.
Persoanele vătămate au fost cazate în aceeași seară, într-un apartament din Nicosia închiriat de numitul J.J.J.J.J. iar, a
doua zi, victimele au fost luate de numitul K.K.K.K. și duse la sediul firmei inculpatului cipriot. Cetățeanul cipriot J.J.J.J.J.

le-a vândut pe persoana vătămată, cu suma de 300 de euro, unui alt cetățean cipriot, proprietar al unui restaurant, situat
în localitatea Paphos. Victimele au lucrat timp de o săptămână, în acest local, G.G. ca debarasator, iar C. ca ospătar. Au
muncit circa 13 ore pe zi, au fost cazate într-o cameră cu încă trei români, unde nu aveau baie și mâncau din resturile ce
rămâneau de la restaurant. După săptămâna lucrată, proprietarul localului le-a spus victimelor că nu le plătește, pentru
că fuseseră închiriate sau vândute de J.J.J.J.J.
În aceste condiții, persoanele vătămate au refuzat să mai muncească și au solicitat să fie duse la J.J.J.J.J. căruia i-au
reproșat acestuia nerespectarea clauzelor contractuale, împrejurare în care le-a promis că le va găsi alt loc de muncă.
Persoanele vătămate au fost cazate în apartamentul în care au stat, circa o săptămână, fără mijloace de subzistență,
după care cetățeanul cipriot J.J.J.J.J. le-a dus la un restaurant în Nicosia, unde au lucrat două săptămâni, câte 12 ore,
numai noaptea, fiindu-le asigurată o masă pe zi și cazarea. Pentru această perioadă, victimele nu au fost remunerate și,
mai mult, patronul le-a cerut o garanție în valoare de 200 lire cipriote, pentru a avea asigurat locul de muncă pe termen
de un an.
Persoana vătămată G.G., nemulțumită de situația în care se afla împreună cu fiica minoră, a sunat la inculpata A. pentru
a-i reproșa nerespectarea contractului încheiat, rugând-o să depună diligente pentru a le aduce în țară. Inculpata i-a
spus victimei că nu poate lua legătura cu inculpatul J.J.J.J.J., deși între timp, în Cipru, mai ajunseseră circa 40 de
români trimiși de inculpatele A. și B.
Față de toate acestea, persoana vătămată G.G. s-a adresat Ambasadei României din Nicosia, unde a anunțat că ea și
fiica sunt exploatate în Cipru, însă autoritățile române i-au comunicat faptul că nu au fonduri pentru a le repatria. Fiind o
situație fără ieșire, victimele s-au reîntors la cetățeanul cipriot J.J.J.J.J., care le-a trimis la muncă: G.G. ca femeie de
serviciu la o firmă, iar C. ca translator, acesta din urmă a suferit o nouă traumă, cauzată de intenția angajatorului cipriot
de a întreține relații sexuale cu ea, precum și aceea că datorită alimentației deficitare starea sănătății se înrăutățise,
devenind anemică.
În disperare de cauză, persoana vătămată G.G. i-a cerut numitului J.J.J.J.J. să o lase pe minoră să plece în țară,
promițându-i ca ea să rămână pentru încă șase luni și să-i achite și comisionul pretins, în valoare de 800 de lire cipriote
(aproximativ 1.500 euro). Cetățeanul cipriot J.J.J.J.J. a fost de acord, i-a restituit actele de identitate ale fetei, iar un
cetățean pe nume Alexis, pe care-l cunoscuse la unul dintre locurile de muncă, i-a achiziționat biletul de avion.
După ce minora a revenit în țară, persoana vătămată G.G. a mai lucrat o săptămână, timp în care a primit de la soțul ei
bani pentru transport, și, amenințând că-și va da foc, a reușit să-și recupereze actele de identitate, iar la sfârșitul lunii
noiembrie 2007 s-a întors în țară.
Persoana vătămată G.G. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.000 euro, din care 300 euro reprezentând
contravaloarea biletelor de avion, 300 lei taxa de mediere și 600 de euro, salariul trecut în contractul de muncă - și
daune morale în cuantum de 3.000 euro, iar persoana vătămată C. a menționat că solicită daune în sumă de 5.000 euro
cu titlu de daune morale. Pe parcursul cercetării judecătorești, partea civilă G.G. a decedat (adresa din 03 octombrie
2014 a Direcției Locale de Evidență a Persoanelor - Serviciul de Stare Civilă Iași).
În vara anului 2007, victima L. și concubinul ei, victima H.H., în urma unui anunț în ziarul "x" de Iași, s-au deplasat la SC
V.V.V.V.V. SRL, unde au discutat cu inculpatele A. și B., care le-au spus că oferă pentru cupluri locurile de muncă
avantajoase în Cipru.
Inculpatele i-au oferit victimei L. un loc de muncă la un hotel (cameristă), remunerat cu 1.200 dolari SUA, urmând ca
aceasta să lucreze 8 ore pe zi, cu plata separată a orelor suplimentare, cazarea fiind asigurată iar lui H.H. un post de
muncitor necalificat la întreținerea piscinelor, pentru același salariu. Au aflat că transportul va fi asigurat de angajatorul
cipriot, urmând ca prețul acestora să fie achitat în mod eșalonat din retribuțiile lunare ale celor doi, context în care
victimele au plătit taxă de mediere de 500 de lei fiecare (filele 213 - 214, vol.3 d.u.p.), au pus la dispoziția inculpatelor
copiile actelor de identitate (filele 141 - 143 și 173 - 176, vol.3 d.u.p.), precum și alte înscrisuri, respectiv, adeverințe
medicale și certificate de cazier judiciar (filele 140, 144, 172, 177, vol. 3 d.u.p.).
La data de 27 septembrie 2007, persoanele vătămate au semnat contractele de mediere din 27 septembrie 2007, ce
purtau ștampila SC V.V.V.V.V. SRL (filele 132 - 138 și 158 -164, vol. 3 d.u.p.) iar la data de 01 octombrie 2007, au
semnat contractul de muncă, ce a fost întocmit atât în limba engleză cât și în limba română. Persoana vătămată L. a fost
asigurată că, din acel moment, este angajată și va munci, în mod legal, pe o perioadă de un an pe postul de cameristă
la angajatorul „M.M.M.M.M. - J.J.J.J.J., cu salariul de 1100 euro/lună. La fel și persoana vătămată H.H. a fost asigurat
că, din acel moment, este angajat și va munci, în mod legal, pe o perioadă de un an pe postul de muncitor necalificat la
angajatorul „M.M.M.M.M. - J.J.J.J.J., cu salariul de 1100 euro/lună, caracterul nereal al acestor împrejurări, precum și

faptul că aceste contracte nu pot produce consecințe juridice în Cipru, fiind cunoscute de inculpatele A. și B.
La sfârșitul lunii septembrie 2007, L. și H.H. au plecat în Cipru, aici au fost preluate din aeroportul Larnaca de numitul
K.K.K.K. și transportate în Nicosia. Când au ajuns la sediul firmei cetățeanului cipriot J.J.J.J.J., numitul K.K.K.K. le-a luat
actele de identitate, cu motivația că trebuie întocmite documentele de ședere și muncă, după care le-a spus că au
obligația să plătească cetățeanului cipriot un comision de 600 euro de persoană. Numitul J.J.J.J.J. le-a spus victimelor
că nu avea locuri de muncă nicăieri, în acel moment, și că mai trebuie să aștepte câteva zile, că vor fi repartizați la mai
mulți beneficiari, iar salariile primite vor fi ridicate de către el.
Victimele au dormit o noapte în locul sus-menționat, iar a doua zi i-au cerut inculpatului J.J.J.J.J. să le restituie actele de
identitate sau să le ofere locurile de muncă pentru care au semnat contractele în țară. Lovindu-se de refuzul inculpatului,
cei doi s-au adresat Ambasadei României și, ca urmare, s-a prezentat în fața instituției numitul K.K.K.K., care le-a
restituit documentele de identitate, amenințându-i că vor avea probleme la întoarcerea în țară. Neavând bani, dar și de
frică, victimele L. și H.H. au rămas și dormit două nopți în preajma Ambasadei României, însă au fost urmăriți și
amenințați de numitul K.K.K.K. În cele din urmă, victimele au apelat la ajutorul unui alt cetățean român, care era în
aceiași situație, și s-au întors în România la începutul lunii octombrie 2007.
Persoanele vătămate, în faza de urmărire penală, au precizat că se constituie părți civile cu sumele de 500 de lei și 240
de euro fiecare, reprezentând despăgubiri civile, și anume contravaloarea taxei de mediere și a biletului de avion,
ulterior, L. arătând că nu mai are pretenții în cauză.
În cursul lunii august 2007, M., N., I.I. și J.J. au aflat de la un consătean, din localitatea Golăiești, județul lași, despre o
ofertă de locuri de muncă în străinătate, a unei firme din Iași. Astfel, I.I. s-a deplasat la sediul SC V.V.V.V.V. SRL, unde
a discutat cu inculpatele A. și B., care i-au prezentat două oferte de muncă, în agricultură, în Cipru. Inculpatele i-au spus
persoanei vătămate că programul de lucru era de 8 ore pe zi, de luni până vineri, masa și cazarea asigurate, iar salariul
de 900 euro pe lună.
Persoana vătămată I.I. a arătat că nu are bani pentru biletul de avion, astfel că inculpata A. i-a spus că aceștia îi vor fi
opriți, eșalonat, din salariul încasat de la angajatorul cipriot J.J.J.J.J. Victima a întrebat despre comision, iar inculpata A.
i-a spus că acesta era de 600 euro și că va fi achitat în același mod, în plus fiind perceput și un comision de 30 lei pentru
firma română. Cu ocazia întâlnirii, inculpata A. i-a oferit persoanei vătămate I.I. materiale publicitare ce conțineau
ofertele SC V.V.V.V.V. SRL, pentru a le promova în localitatea de domiciliu.
Victima I.I. i-a spus despre ofertă soțului, precum și cumnaților, iar după două zile aceasta a fost contactată de inculpata
A., care a chemat-o la Iași, deoarece urma să plece în Cipru. În aceiași zi, persoanele vătămate M., N., I.I. și J.J. s-au
deplasat la Iași, de unde, au plecat cu un microbuz spre aeroportul din București, împreună cu alte 14 persoane,
majoritatea cupluri.
Doar victima J.J. a semnat un contract de muncă, la data de 21 ianuarie 2007 (filele 335 - 343, vol. 3 d.u.p.), ce a fost
întocmit atât în limba engleză cât și în limba română, fiind asigurată că, din acel moment, este angajată și va munci, în
mod legal, pe o perioadă de un an pe postul de muncitor necalificat la angajatorul „M.M.M.M.M., cu salariul de 1000
euro/lună, caracterul nereal al acestor împrejurări, precum și faptul că aceste contracte nu pot produce consecințe
juridice în Cipru, fiind cunoscute de inculpatele A. și B.
Înainte de plecarea spre București, persoana vătămată I.I. i-a cerut inculpatei să le prezinte contractele de muncă, însă
aceasta i-a spus că le vor primi pe aeroport, același lucru întâmplându-se și în Otopeni, când inculpata A. le-a spus că
vor primi și semna contractele la inculpatul J.J.J.J.J..
Victimele au fost preluate din aeroportul Larnaca de un membru al grupului infracțional, și anume de numitul K.K.K.K.,
care era însoțit și de inculpatul D., și transportate în Nicosia. Când au ajuns la sediul firmei cetățeanul cipriot J.J.J.J.J.,
acesta le-a luat actele de identitate, spunându-le că le vor fi restituite după achitarea comisionului de 900 euro de
persoană. Persoanele vătămate au fost cazate în baraca de la sediul firmei, în condiții mizere, în camere ce nu aveau
mai mult de 5m, fără uși, fără toaletă, toți patru dormind într-un singur pat.
După două zile, M., N., I.I. și J.J. au fost vândute de inculpatul J.J.J.J.J. cu suma de 2.000 de lire (aproximativ 3.500-
3.800 de euro), unui alt cipriot. Acesta i-a transportat la reședința sa, într-o zonă neurbanizată, la o fermă, unde au lucrat
timp de o lună și jumătate, în agricultură, la cules de struguri și cartofi, însă angajatorul îi închiria cu ziua la alte
persoane.
Victimele lucrau zilnic, câte 10-12 ore, în condiții grele, la temperaturi ridicate (peste 40°C), nu au beneficiat de

echipament de protecție, nu li se asigura masa, iar cazarea o plăteau, deși locuiau într-o dependință fără a avea condiții
minime, fapt pentru care toți s-au îmbolnăvit, suferind de iritații ale pielii. Au fost plătiți cu 12 lire pe zi, bani care abia le
ajungeau pentru hrană și în momentul în care i-au reproșat angajatorului M.M.M.M.M.M. le-a spus că așa se înțelesese
cu J.J.J.J.J. Victimele l-au contactat pe inculpat și l-au rugat să le dea actele de identitate, însă J.J.J.J.J. a condiționat
restituirea de plata unui comision de 3.600 de euro, în total.
Astfel, persoana vătămată I.I. a luat legătura cu martora N.N.N.N.N.N. - sora ei ce muncea în Spania - care le-a trimis
suma solicitată și le-a achitat costul biletelor de avion. După ce au plătit comisionul de 3.600 de euro, numitul J.J.J.J.J.
le-a restituit actele de identitate și le-a spus să părăsească teritoriul Ciprului.
Persoanele vătămate au precizat că se constituie părți civile în cauză cu sumele de 5.000 euro daune materiale (I.I.),
1.000 euro daune materiale, ce reprezintă contravaloarea biletului de avion și a comisioanelor plătite pentru a putea
pleca, fiind nevoită să-și vândă o bovină din gospodărie pentru a face rost de bani, și suma de 10.00 euro cu titlu de
daune morale pentru suferința trăită în Cipru (N.), 2.000 euro cu titlu de daune materiale, sumă care include
contravaloarea biletului de avion în sumă de 300 euro și comisionul plătit cetățeanul cipriot J.J.J.J.J. (J.J.) iar persoana
vătămată M. nu și-a precizat pretențiile civile.
În luna octombrie 2007, victimele O. și P., soț și soție, ca urmare a unui anunț din ziarul "x" de Iași, le-au contactat
telefonic pe inculpatele A. și B., interesați fiind de oferta de locuri de muncă în străinătate. Inculpatele au trimis victimelor
un e-mail cu descrierea în detaliu a ofertei, precum și un exemplar al unui contract de muncă.
Astfel, la data de 03 octombrie 2007 s-au deplasat la SC V.V.V.V.V. SRL unde au semnat contractele de mediere din 03
octombrie 2007, ce purtau ștampila SC V.V.V.V.V. SRL ( filele 426 - 441, vol. 3 d.u.p.) și au achitat comisionul de 500
lei, sumă din care li s-a spus că va fi plătită înregistrarea contractului de muncă la Inspectoratul Teritorial de Muncă lași.
Inculpata A. le-a spus că pot lucra în Cipru ca ospătari, însă dacă își achită biletele de avion pot pleca mai repede.
Victima O. a pus la dispoziția inculpatelor copii ale actelor de identitate (filele 464 - 465, vol. 3 d.u.p.), certificatului de
căsătorie (fila 467, vol. 3 d.u.p.) și a certificatului de calificare profesională (fila 46, vol. 3 d.u.p.), precum și certificatul de
cazier judiciar și adeverința medicală (filele 462 - 46, vol.3 d.u.p.).
La data de 04 octombrie 2007, victima O. a semnat contractul de muncă (filele 455-461, vol. 3 d.u.p.), ce a fost întocmit
atât în limba engleză cât și în limba română, fiind asigurată că, din acel moment, este angajată și va munci, în mod
legal, pe o perioadă de un an pe postul de muncitor necalificat la angajatorul „M.M.M.M.M. Cipru - J.J.J.J.J., cu salariul
de 1.100 euro/lună, caracterul nereal al acestor împrejurări, precum și faptul că aceste contracte nu pot produce
consecințe juridice în Cipru, fiind cunoscute de inculpatele A. și B.
Inculpatele le-au spus celor doi că în Cipru ar trebui să achite angajatorului o sumă de bani pentru întocmirea actelor de
ședere și muncă. Imediat după semnarea contractelor, victimele au plecat și, pentru că pe aeroportul din Larnaca nu i-a
așteptat nimeni potrivit înțelegerii din țară, au sunat la numărul de telefon înscris pe contractul de muncă, iar cetățeanul
cipriot J.J.J.J.J. le-a spus că va trimite pe cineva după ei. Victimele au fost preluate de numitul K.K.K.K. și transportate la
sediul firmei angajatorului cipriot din Nicosia.
A doua zi, cetățeanul cipriot J.J.J.J.J. a adunat toți românii, 30 de persoane care se aflau de mai mult timp acolo și
lucraseră ca zilieri, pe victimele P. și O., precum și alți doi români împreună cu care călătoriseră, le-a cerut noilor veniți
actele de identitate, însă victimele au predat doar pașapoartele, păstrându-și cărțile de identitate. De asemenea, au
constatat că li se cere plata unui comision de 400 de euro, fără de care nu li se restituie actele, iar inculpatul J.J.J.J.J. nu
era angajatorul, ci le găsea locuri de muncă în alte părți. Victimele au văzut că inculpatul avea la sediul firmei și alte
câteva sute de pașapoarte ale altor cetățeni români.
Victimelor P. și O. li s-a oferit un loc de muncă la un hotel de cinci stele în stațiunea Ayia Napa, unde au lucrat
aproximativ trei luni. După prima lună de muncă, au primit un salariu de 514 euro, din care au achitat integral comisionul
de 400 euro fiecare inculpatului, astfel că li s-au restituit pașapoartele, în hotel, mai lucrau circa 45 de români, care
plătiseră comision inculpatului J.J.J.J.J.
Deoarece salariile au fost din ce în ce mai mici, victimele le-au sunat pe inculpate, pentru a le reproșa nerespectarea
condițiilor contractuale, însă acestea le-au spus că nu le pot oferi sprijin, întrucât ele doar intermediază locul de muncă,
astfel că, în primăvara anului 2008, victimele s-au întors în tară.
Victimele P. și O. nu au dorit să participe la proces în calitate de persoane vătămate, O. fiind audiat în calitate de martor.
Persoana vătămată I., în cursul lunii martie 2008, după ce în prealabil a citit un anunț din ziarul "x" de Iași, a mers la

sediul SC V.V.V.V.V. SRL, unde a discutat cu inculpatele A. și B., care i-au prezentat o ofertă de muncă, în Cipru, în
baza unui contract legal.
Față de specializarea victimei și faptul că aceasta cunoștea limba greacă, inculpatele i-au spus că s-ar putea angaja ca
barman-ospătar, cu un salariu de 800 euro pe lună, cazarea și masa asigurate, programul fiind de 8 ore pe zi, 40 de ore
pe săptămână, cu plata orelor suplimentare. Cu privire la transport, inculpatele i-au comunicat că va fi asigurat de
angajator, urmând ca victima să restituie suma eșalonat din salarii, iar în Cipru va trebui să achite un comision de 500
de euro, angajatorului pe nume O.O.O.O.O.O., comisionul inculpatelor fiind de 200 de euro.
Pe data de 03 aprilie 2008, persoana vătămată a semnat contractul de mediere din 03 aprilie 2008, înscris ce purta
ștampila SC V.V.V.V.V. SRL (filele 487 - 489, vol. 3 d.u.p.) și la data de 04 aprilie 2008, contractul de muncă din 2008
(filele 490 - 495, vol. 3 d.u.p.), ce a fost întocmit atât în limba engleză cât și în limba română. La acel moment a primit
asigurări că este angajată și va munci, în mod legal, pe o perioadă de un an pe postul de ospătar la angajatorul
„L.L.L.L.L.” - reprezentant P.P.P.P.P.P., cu salariul de 800 euro/lună, caracterul nereal al acestor împrejurări, precum și
faptul că aceste contracte nu pot produce consecințe juridice în Cipru, fiind cunoscute de inculpatele A. și B.
Totodată, a pus la dispoziția inculpatelor copii ale actelor de identitate și ale altor înscrisuri (filele 500 - 504, vol. 3
d.u.p.), a plătit comisionul perceput de acestea, fără a primi chitanță și a aflat că urma să plece în Cipru împreună cu
numita R.R.R.R.R.R., din localitatea Cozmești, județul lași.
După câteva zile, la sfârșitul lunii martie - începutul lunii aprilie 2008, persoana vătămată I. a fost anunțată că trebuie să
se prezinte la SC V.V.V.V.V. SRL, pentru a pleca, lucru care s-a și întâmplat, fiind însoțit de numita R.R.R.R.R.R.. După
ce au ajuns pe aeroportul Larnaca, unde au fost așteptați de angajatorul cipriot O.O.O.O.O.O., au fost transportați în
Limasol, la restaurantul pe acesta îl deținea.
Persoana vătămată I. a fost cazat într-o cameră de circa 6 m2, împreună cu alte două persoane, iar programul de lucru
nu a fost cel stipulat în contract, ci era de 16 ore pe zi, inclusiv sâmbăta și duminica. Victima câștiga 25 de euro pe zi și,
datorită faptului că muncea multe ore pe terasa localului, ce era amplasată pe nisip, a făcut răni la tălpi, fără a primi
îngrijirile medicale necesare, deși s-a plâns în mod repetat patronului. Victimei nu i-au fost plătite orele suplimentare,
conform înțelegerii din țară și față de condițiile grele de muncă și trai, precum și faptul că a plătit comisionul angajatorului
O.O.O.O.O.O., rămânând fără bani, a lucrat în acest restaurant doar trei săptămâni.
În această perioadă, victima I. a fost sunată de către fratele său, numitul S.S.S.S.S.S., care se afla în Grecia la sora lor,
unde își căuta de lucru, împreună cu numitul T.T.T.T.T.T., întrucât voia să vină în Cipru pentru a se angaja ca șoferi la
firma lui J.J.J.J.J., pentru un salariu de 1.400 de euro pe lună.
Astfel, victimele S.S.S.S.S.S. și T.T.T.T.T.T. au ajuns în Larnaca în luna aprilie 2008, fiind preluați de K.K.K.K., care i-a
transportat la sediul firmei inculpatului J.J.J.J.J.. Pe drum acesta le-a luat actele de identitate și le-a spus că le vor fi
restituite după achitarea biletelor de avion și a comisionului corespunzător găsirii locurilor de muncă. Victimele au fost
cazate la sediul firmei în condiții de mizerie, în aceleași camere mici și insalubre, spunându-li-se că vor lucra de fapt în
construcții.
A doua zi, inculpatul K.K.K.K. i-a distribuit la un alt angajator cipriot, unde au lucrat câte 10 ore pe zi la săparea unei
piscine. Aici, persoanele vătămate S.S.S.S.S.S. și T.T.T.T.T.T. lucrau împreună cu victima U.U.U.U.U.U., iar, după cinci
zile de muncă, a venit inculpatul J.J.J.J.J., chemat de angajatorul cipriot, ce era nemulțumit de faptul că victimele cereau
să fie plătite, pentru a-și putea lua cele necesare traiului. Inculpatul J.J.J.J.J. i-a reproșat persoanei vătămate
U.U.U.U.U.U. că i-a adus pe cei doi din Grecia, iar aceștia nu vor să-i achite comisionul; deși, victimele l-au asigurat pe
inculpat că vor munci, însă au nevoie de bani pentru a supraviețui, acesta i-a lovit pe U.U.U.U.U.U. și S.S.S.S.S.S. și i-a
amenințat cu moartea.
În aceste condiții, persoana vătămată S.S.S.S.S.S. l-a sunat pe fratele său, persoana vătămată I., și i-a cerut ajutorul
pentru a se întoarce acasă. Acesta din urmă, a împrumutat de la sora lor, aflată în Grecia, suma de 300 de euro și s-a
deplasat în Larnaca, la sediul firmei inculpatului J.J.J.J.J.. Aici, persoana vătămată I. a discutat cu inculpatul K.K.K.K.,
care i-a spus că datoria este de 400 de euro, însă a acceptat în final doar 300 și i-a înapoiat actele de identitate ale
fratelui său. Frații I. și S.S.S.S.S.S. au plecat din Larnaca la sora lor, în Grecia, de unde au revenit în țară.
Persoana vătămată I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
La sfârșitul lunii martie 2008, persoana vătămată U.U.U.U.U.U., ca urmare a unui anunț din ziarul "x" de Iași, a mers la
sediul SC V.V.V.V.V. SRL, unde a discutat cu inculpatele A. și B. despre oferta de muncă în Cipru, în baza unui contract

legal.
Astfel, persoana vătămată a semnat contractul de mediere nr. 250/ 09 aprilie 2008 (filele 279 - 28, vol. 3 d.u.p.), a
achitat și suma de 500 de lei, drept taxă de mediere (filele 266 - 26, vol. 3 d.u.p.). Contractul de mediere nr. 250 apărea
ca fiind întocmit sub supravegherea cabinetului de avocatură "V.V.V.V.V.V.", consultant al SC V.V.V.V.V. SRL,
stipulându-se că medierea era realizată în vederea angajării beneficiarului U.U.U.U.U.U. la firma L.L.L.L.L. Cipru. De
asemenea, a pus la dispoziția inculpatelor copiile actelor de identitate (filele 29 și 295, vol. 3 d.u.p.), adeverință medicală
și certificat de cazier judiciar (filele 290 - 291, vol. 3 d.u.p.).
Persoana vătămată U.U.U.U.U.U. a semnat contractul de muncă din 15 aprilie 2008 (filele 282 - 286, vol. 3 d.u.p.), ce a
fost întocmit atât în limba engleză cât și în limba română, fiind asigurată că, din acel moment, este angajată și va munci,
în mod legal, pe o perioadă de un an pe postul de tractorist la angajatorul „K.K.K.K.K.” reprezentată legal de
P.P.P.P.P.P., cu salariul de 700 euro/lună, caracterul nereal al acestor împrejurări, precum și faptul că aceste contracte
nu pot produce consecințe juridice în Cipru, fiind cunoscute de inculpatele A. și B.
După semnarea actelor, persoana vătămată a plecat în Cipru, de unde ulterior a sunat la familie și a deplâns condițiile
de muncă și trai, nerespectarea contractului de muncă semnat în țară, faptul că a fost agresat fizic de inculpatul
J.J.J.J.J., precum și de aceea că nu poate pleca deoarece i-au fost reținute de către angajator actele de identitate.
Persoana vătămată U.U.U.U.U.U. l-a rugat pe tatăl său, martorul L.L., să meargă la sediul firmei de mediere, SC
V.V.V.V.V. SRL și să discute cu inculpatele A. și B. pentru ca acestea să intervină pentru respectarea contractului de
muncă. Martorul L.L. mers la firmă, însă nu a găsit pe nimeni, context în care persoana vătămată i-a cerut să-i trimită
bani pentru a se întoarce în țară, spunând că se va duce la Ambasada României pentru a i se elibera acte provizorii de
călătorie.
Martorul L.L. i-a trimis fiului său suma de 300 de euro pe numele martorului X.X.X.X.X.X., întrucât victima nu avea acte
de identitate pentru a putea ridica banii, sumă ce i-a fost furată în Cipru.
La data de 16 iunie 2008, persoana vătămată U.U.U.U.U.U. a murit ca urmare a unui accident rutier, decesul acestuia
fiind anunțat familiei, în data de 18 iunie 2008, de către un coleg de muncă.
L.L., tatăl victimei U.U.U.U.U.U., audiat fiind și pe situația de fapt a precizat că fiul său l-a sunat, după ce a ajuns în
Cipru, și i-a spus că a ajuns la P.P.P.P.P.P. care i-a luat buletinul, după care a fost dat la alt angajator unde a lucrat 2
zile la zidărie, a dormit prin parcuri, iar când a vorbit cu P.P.P.P.P.P. acesta l-a bătut, reproșându-i că a sunat în
România, și a refuzat să-i restituie buletinul până nu primește comisionul de 300 euro. Concubina fiului său, martora
M.M.M.M. i-a trimis din țară suma de 300 euro, iar victima a reușit să-și recupereze buletinul, după care fiul său l-a sunat
și i-a spus că a fost dus pe o insulă de P.P.P.P.P.P. și a stat 2 zile acolo, flămând, după care a fost anunțat că a
decedat, cauza oficială a morții fiind accident rutier.
Martora M.M.M.M., concubina victimei, după aflarea veștii, a sunat la numărul de telefon al angajatorului cipriot, ce era
scris pe contractul de muncă, și a discutat cu cetățeanul cipriot J.J.J.J.J., i-a solicitat acestuia ajutorul pentru repatrierea
trupului neînsuflețit al concubinului său, însă cetățeanul cipriot i-a spus că victima nu mai lucra la el în momentul
decesului și că nu mai are nicio obligație.
Martorul L.L. (tatăl victimei) și martora M.M.M.M. în calitate de reprezentantă a minorei Z.Z.Z.Z.Z.Z. (fiica victimei) s-au
constituit părți civile în cauză, L.L. cu suma de 50.000 euro, din care 25.000 euro daune materiale, pentru tot cea făcut
pentru copilul său pe care l-a crescut și educat până la 29 de ani, și 25000 daune morale, pentru suferința creată familiei
și mai ales soției care a paralizat și s-a îmbolnăvit de inimă, iar minora K.K. Maria, prin reprezentatul său - M.M.M.M. a
precizată cu suma de 3.300 euro daune materiale (reprezentând cheltuieli făcute cu repatrierea trupului neînsuflețit al
victimei, cheltuieli pentru deplasarea în Cipru și banii ce i-au fost furați victimei în timp cât a fost în Cipru) și 50.000 lei
daune morale. Ulterior, printr-un alt înscris depus la Dosarul nr. x/45/2009, a precizat că se constituie parte civilă cu
suma de 150.000 euro, din care 100.000 euro daune morale și 50.000 euro daune materiale.
În luna august 2007, persoanele vătămate M.M. și N.N. au aflat de la consăteanul lor, Y.Y.Y.Y.Y.Y., că inculpata A., din
Iași, ar oferi locuri de muncă în Cipru. Numitul Y.Y.Y.Y.Y.Y. a contactat-o telefonic pe inculpata A., care a vorbit și cu
M.M. și i-a spus acestuia că trebuie să se prezinte la lași, la sediul firmei pentru a afla detalii.
În zilele următoare, persoanele vătămate M.M. și N.N., însoțite de Y.Y.Y.Y.Y.Y. au mers la sediul firmei, unde se aflau
inculpatele A. și B., care le-au adus la cunoștință condițiile de angajare, respectiv că urmau să lucreze ca muncitori
necalificați, cu un salariu de 1.200 euro, la întreținerea spațiilor verzi, că li se asigură cazare și masă, iar biletul de avion

este achitat de angajatorul cipriot, care, potrivit declarațiilor inculpatelor urma să încheie și contractele de muncă.
M.M. și N.N., împreună cu Y.Y.Y.Y.Y.Y., N.N., A.A.A.A.A.A.A., B.B.B.B.B.B.B. și C.C.C.C.C.C.C., toți din localitatea
Arbore, județul Suceava au plecat la București, însoțiți de inculpatele A. și B., la aeroport le-au fost înmânate biletele de
avion. În Larnaca au fost așteptați de doi cetățeni români, care i-au transportat la sediul firmei cetățeanului cipriot
J.J.J.J.J. care le-a luat actele de identitate și i-a cazat în condițiile improprii de locuit, în incinta firmei.
Persoana vătămată M.M. a lucrat într-un abator, ca măcelar, împreună cu A.A.A.A.A.A.A. și B.B.B.B.B.B.B., iar N.N. la
întreținerea spațiilor verzi.
Persoana vătămată M.M. a muncit între 9 și 12 ore pe zi, timp de trei săptămâni, fiind plătit cu 60 de lire pentru această
perioadă, deci fără respectarea condițiilor contractuale. Banii nu-i ajungeau nici măcar pentru hrana zilnică, victima
reproșându-i acest fapt patronului, însă i s-a spus că restul sumei este remisă cetățeanului cipriot J.J.J.J.J.. Persoana
vătămată s-a întors la acesta din urmă, care i-a găsit un alt loc de muncă la un abator, unde a lucrat în aceleași condiții
încă două săptămâni, remunerația fiind de 40 de lire. Victima a fost apostrofat pentru calitatea muncii prestate, iar apoi a
primit și amenințări, astfel că s-a reîntors la inculpatul J.J.J.J.J., care l-a trimis la un șantier pentru a lucra ca salahor. A
fost cazat în condiții improprii, a lucrat două săptămâni și a primit 40 de lire.
Persoana vătămată M.M. a cerut restituirea actelor de identitate, deoarece era bolnav și s-a întors în țară. Pentru a
putea strânge banii necesari achiziționării biletului de avion, victima a mâncat din gunoaie.
Persoana vătămată N.N. a lucrat în total două luni și jumătate, împreună cu Y.Y.Y.Y.Y.Y., la întreținerea spațiilor verzi și
a fost cazat într-un dormitor cu alte 15 persoane, în imobil locuind circa 30 de oameni, folosind o singură toaletă.
Programul era de 12 ore și a fost plătit cu 80 de lire pentru o lună, iar restul de 820 de lire cipriote au fost luați de
inculpatul J.J.J.J.J. Pentru toată perioada lucrată victima a primit 100 de lire cipriote (circa 170 de euro).
Persoana vătămată N.N. a refuzat să mai muncească, iar datorită condițiilor de cazare a dobândit o boală de piele,
inculpatul refuzând să-i asigure asistență medicală. Inculpatul J.J.J.J.J. i-a restituit victimei actele de identitate, la
insistențele acestuia, însă, pentru a-și putea lua biletul de avion, a primit banii de la mama sa.
Persoana vătămată M.M. a arătată că se constituie parte civilă cu suma de 1.800 de euro, majorată ulterior la 6.000 lire
cipriote, echivalent în lei sau euro, reprezentând salariul pentru cele trei luni în care a muncit în Cipru, iar N.N. cu 1.500
de euro, majorată ulterior la. suma de 3.400 lire cipriote, reprezentând salariul pentru cele două luni muncite în Cipru.
În luna august 2007, persoana vătămată J., a aflat tot de la consăteanul său Y.Y.Y.Y.Y.Y. că inculpata A., din Iași, ar
oferi locuri de muncă în Cipru. S-a deplasat la sediul din Iași al firmei inculpatelor A. și B., însoțit de numitul
D.D.D.D.D.D.D., unde a aflat care erau condițiile de muncă în Cipru, și anume programul de opt ore pe zi, cazarea și
masa asigurate, salariul între 900 și 1.000 euro, precum și plata unui comision angajatorului cipriot de 300 euro, pentru
găsirea locului de muncă.
Persoana vătămată a fost de acord cu condițiile, a achitat comisionul de mediere de 30 de lei, precum și 80 de lei
transportul (până la aeroport), însă nu a fost întocmit și un contract de muncă. În scurt timp, victima a plecat la
București, împreună cu alte 20 de persoane, care mergeau să lucreze tot în Cipru. Ajunsă în Cipru, victima i-a predat
actele sale de identitate inculpatului J.J.J.J.J., iar, după ce a fost cazat o noapte la un hotel din Nicosia, a fost trimis să
lucreze la o firmă, la curățarea spațiului verde, în orașul Papus, la o societate administrată de un cipriot pe nume
E.E.E.E.E.E.E.
Persoana vătămată J. a lucrat în acest loc o lună și jumătate, 17 ore pe zi, fiind plătit cu suma totală de 80 lire sterline
(echivalentul a circa 140 de euro). A fost cazat într-un imobil, în care mai stătea împreună cu alte 30 de persoane,
români și arabi, locuind câte opt în cameră și folosind o singură toaletă. Victimei nu i-a fost asigurată masa, așa cum se
stabilise în țară.
În aceste condiții, persoana vătămată i-a cerut angajatorului să-i dea banii cuveniți pentru a se întoarce în țară, însă
acesta a eliberat un cec de 600 de lire, pe numele cetățeanului cipriot J.J.J.J.J. și i-a spus să meargă la acesta din
urmă, în vederea recuperării actelor de identitate și a remunerației. Cetățeanul cipriot J.J.J.J.J. i-a dat doar cartea de
identitate, astfel că victima și-a sunat familia, care i-a trimis banii necesari biletului de avion.
Persoana vătămată J. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În cursul lunii septembrie 2008, persoana vătămată L.L.L.L., ca urmare a unui anunț din ziarul "x" de Iași, a mers la
sediul SC V.V.V.V.V. SRL, unde a discutat cu inculpata A. despre oferta de muncă în Cipru, în baza unui contract legal.

Condițiile prezentate de inculpată erau avantajoase, și anume, programul de lucru era de opt ore pe zi, cinci zile pe
săptămâna, cazarea și masa asigurate, urma să fie plătit în prima lună, de probă, cu 5 euro ora, iar ulterior cu 7 euro,
orele suplimentare fiind remunerate dublu. Transportul până în Cipru era asigurat de angajator.
La data de 24 septembrie 2008, persoana vătămată a semnat contractul de mediere din 24 septembrie 2008, ce purta
ștampila SC V.V.V.V.V. SRL ( filele 593 - 595, vol. 3 d.u.p.), a achitat suma de 400 de lei și a pus la dispoziția
inculpatelor copii ale actelor de identitate (filele 608, 611, vol.3 d.u.p.), adeverința medicală, certificatul de cazier judiciar,
certificat de calificare, diplomă de bacalaureat (filele 610 și 612 - 615, vol.3 d.u.p.).
La data de 29 septembrie 2008, persoana vătămată a semnat contractul de muncă din 29 septembrie 2008 (filele 600 -
604, vol. 3 d.u.p.), întocmit atât în limba engleză cât și în limba română, primind asigurări că, din acel moment, este
angajată și va munci, în mod legal, pe o perioadă de un an pe postul de dulgher la firma „L.L.L.L.L.”, reprezentată de
P.P.P.P.P.P., cu salariul de 1.040 euro/lună, caracterul nereal al acestor împrejurări, precum și faptul că aceste
contracte nu pot produce consecințe juridice în Cipru, fiind cunoscute de inculpatele A. și B..
După ce a semnat contractul de muncă, la data de 29 septembrie 2008, victima a plecat în Cipru, împreună cu o altă
persoană, pe nume F.F.F.F.F.F.F. Din Larnaca au fost preluați de trei cetățeni (doi bărbați și o femeie) și transportați în
localitatea Nicosia, la sediul firmei cetățeanului cipriot J.J.J.J.J. P.P.P.P.P.P., care le-a luat actele de identitate și li s-a
spus că pentru a reintra în posesia lor trebuie să achite un comision de 800 de euro pentru obținerea locurilor de muncă
și 300 de euro contravaloarea biletelor de avion. Persoana vătămată L.L.L.L. a fost cazat o săptămână în condiții
improprii, în barăcile amenajate în incinta societății, spații lipsite de minima igienă necesară traiului.
După 7 zile, persoana vătămată împreună cu alți patru români a refuzat să mai lucreze, astfel că au fost luați de oamenii
lui J.J.J.J.J. (persoane rămase neidentificate) și transportați în localitatea Liopetre, la o firmă de construcții. Aici,
persoana vătămată a muncit circa o lună de zile, 10 ore pe zi, iar sâmbăta opt ore și a câștigat în total 385 euro, iar
diferența prevăzută în contract a fost luată de numitul J.J.J.J.J..
Ulterior, victima a lucrat încă o lună în altă parte, cu un salariu de 300 de euro, cazarea nefiind asigurată. După
achitarea comisionului, persoana vătămată și-a recuperat actele de identitate și s-a întors în țară.
Persoana vătămată L.L.L.L. în faza urmăririi penale, s-a constituit parte civilă cu suma de 2.500 de euro, reprezentând
daune materiale și morale iar la 27 noiembrie 2012, a decedat, împrejurare în care s-a dispus citarea moștenitorilor
legali, G.G.G.G.G.G.G., H.H.H.H.H.H.H., I.I.I.I.I.I.I. și J.J.J.J.J.J.J., prin tutore K.K.K.K.K.K.K., care nu s-a prezentat în
fața instanței iar, la termenul din data de 25 iunie 2014, L.L.L.L.L.L.L., mama moștenitorilor părții civile decedate L.L.L.L.,
care a precizat că nu este soție supraviețuitoare a părții civile L.L.L.L. întrucât cei doi erau divorțați la data decesului
(certificatul de moștenitor din 13 septembrie 2013, fila 79, vol. 4 dos. instanță).
În vara anului 2008, persoana vătămată O.O., în aceleași împrejurări descrise și la alte victime, a discutat cu inculpata
B. despre oferta de muncă în străinătate, ca ajutor de bucătar, context în care inculpata i-a recomandat oferta pentru
Cipru, în Nicosia, la un restaurant.
Condițiile de muncă erau următoarele: opt ore pe zi, de luni până vineri, salariul de 800 de euro lunar, cazarea și masa
asigurate, orele suplimentare urmând a fi plătite cu 7,5 euro/ora, transportul până în Cipru, de 300 euro, era asigurat de
angajator și urma să fie reținut din salariu eșalonat. Victima a considerat oferta avantajoasă, astfel că a achitat
comisionul de mediere de 500 de lei (fila 626, vol. 3 d.u.p.) iar, la data de 11 iulie 2008, a semnat contractul de mediere
din 11 iulie 2008, ce purta ștampila SC V.V.V.V.V. SRL (filele 627 - 629, vol. 3 d.u.p.).
La data de 10 iulie 2008, persoana vătămată a semnat contractul de muncă din 2008 (filele 621 - 625, vol. 3 d.u.p.), ce a
fost întocmit atât în limba engleză cât și în limba română, la acel moment fiind asigurat că, este angajată și va munci, în
mod legal, pe o perioadă de un an pe postul de ajutor bucătar la angajatorul „L.L.L.L.L.” - reprezentat de către
P.P.P.P.P.P., cu salariul de 800 euro/lună, caracterul nereal al acestor împrejurări, precum și faptul că aceste contracte
nu pot produce consecințe juridice în Cipru, fiind cunoscute de inculpatele A. și B.
La data de 13 septembrie 2008, victima a plecat în Cipru, împreună cu alți 30 de cetățeni români, în Larnaca au fost
așteptați de o femeie pe nume x și un bărbat (rămas neidentificat), care i-a condus la Nicosia. La sediul firmei
cetățeanului cipriot J.J.J.J.J., în prezența unor oameni de ordine și de încredere ai acestuia, le-a luat tuturor actele de
identitate și contractele de muncă și le-a spus că au de achitat 1.000 de euro fiecare, după care li se vor restitui
documentele. De asemenea, li s-a spus că în acel moment nu erau locuri de muncă și că mai au de așteptat câteva zile,
timp în care pot împrumuta bani de la inculpat.

Persoana vătămată a fost cazată în interiorul firmei, în barăci insalubre astfel cum au fost descrise de toate celelalte
victime, în care se aflau alți circa 100 de români. De la aceștia a aflat că nu este serioasă oferta de muncă și că fuseseră
înșelați, trăiau la limita subzistenței, dependenți de inculpatul J.J.J.J.J., lucrau ca zilieri, fără a fi remunerați
corespunzător și nu puteau fugi, deoarece erau păziți de oamenii inculpatului, nu aveau acte de identitate și nu
cunoșteau limba.
Persoana vătămată O.O. s-a hotărât, în aceste condiții, să se întoarcă în țară, astfel că, în jurul datei de 16 septembrie
2008, profitând de neatenția oamenilor de ordine, victima a reușit să fugă, a luat legătura cu fratele său, care i-a trimis
banii necesari achiziționării biletului de avion. Persoana vătămată a mers la sediul Ambasadei României, de unde a
obținut un titlu de călătorie, cu care s-a întors în țară, la data de 19 septembrie 2008. După ce a revenit în țară, a mers la
sediul SC V.V.V.V.V. SRL, i-a reproșat inculpatei B. nerespectarea condițiilor contractuale și înșelăciunea a cărui victimă
a devenit, rugând-o pe aceasta să nu mai trimită români în Cipru, pentru a fi exploatați.
Instanța de fond a reținut că prezintă relevanță sub aspect probator depoziția martorului T.T.T.T. din data de 08
octombrie 2014, care a declarat că a plecat prin firma inculpatelor, a înțeles că, deși a semnat un contract de muncă, va
lucra la negru, iar în Cipru a fost repartizat de cetățeanul cipriot P.P.P.P.P.P., care i-a oprit actele, la un patron unde a
muncit 8 luni ca zidar, fiindu-i returnate actele după ce a plătit comisionul și biletul de avion și a martorului U.U.U.U., din
data de 11 martie 2015, care a declarat că a apelat la firma inculpatelor, doar pentru a avea formal un contract de
muncă, în baza căruia să poată ajunge în Cipru, unde dorea să muncească, el știind limba greacă, după ce a muncit 8
ani în Grecia. A mai relata că, în Cipru a înțeles că numitul P.P.P.P.P.P. cu care a încheiat contractul de muncă, este un
plasator de forță de muncă; acesta lua acele de identitate ale cetățenilor români ca o garanție a recuperării prețului
biletului de avion; în anii 2007-2008 angajatorii trebuiau să încheie un contract de muncă, ce trebuia înregistrat la
Ministerul Muncii pentru a primi un număr de asigurări sociale, iar angajații trebuiau să se înregistreze personal și la
poliție, cetățeanul cipriot P.P.P.P.P.P. neputând să-i înregistreze pe cetățenii români, fără ca aceștia să meargă
personal la aceste autorități, iar faptul că acesta le solicita actele în acest scop, era doar pentru a invoca un motiv pentru
a le reține. A mai relevat faptul că fotocopia înscrisului, de la fila 157, din vol. 6 dos instanță, reprezintă o chitanță
eliberată de Biroul de Imigrări în urma depunerii documentelor pentru a fi înregistrat legal în Cipru, iar fotocopia
înscrisului de la fila 222 din același volum, reprezintă certificatul de înregistrare a străinilor, cu care aceștia se puteau
legitima pe teritoriul cipriot. Totodată, martorul a mai precizat că românii care veneau să muncească în Cipru, prin firma
de plasare de muncă condusă de P.P.P.P.P.P., munceau fără forme legale, puțini dintre aceștia reușeau să lucreze
legal, iar numitul P.P.P.P.P.P. lua un comision atât de la angajat cât și de la noul angajator; martorul a mai aflat din
discuțiile cu cetățenii români că se așteptau să muncească măcar un an de zile, să facă economii, și nu știau că vor
munci câteva săptămâni.
În ceea ce privește activitatea infracțională a inculpatului D., în baza probatoriului administrat/readministrat în cele două
cicluri procesuale, judecătorul instanței de fond a reținut de că, inculpatul a înființat la data de 02 octombrie 2002
societatea comercială SC M.M.M.M.M.M.M. SRL Iași, fiind unic asociat și administrator, ce avea ca obiect de activitate
„activități ale agențiilor de plasarea forței de muncă”. Societatea avea un punct de lucru deschis pe str. x, în sediul
clădirii "x", neevidențiat în actele firmei și a recrutat potențialii clienți, în principal, prin anunțurile de locuri de muncă din
ziarul x de Iași, în care a precizat că societatea este acreditată de Ministerul Muncii și oferă contracte în Cipru în toate
domeniile (pagina de anunțuri din ziarul x, fila 4, vol. 4 d.u.p.).
A mai reținut prima instanță că, la începutul lunii decembrie 2007, persoana vătămată P.P. în aceleași împrejurări a aflat
despre oferta de muncă din străinătate oferită de SC M.M.M.M.M.M.M. SRL lași, după care a discutat cu inculpatul D.,
care i-a confirmat că are locuri de muncă în Franța și Cipru, în domeniul construcțiilor și confecțiilor metalice, l-a informat
că taxa de mediere este de 600 de lei și i-a recomandat Ciprul, unde salariul urma să fie cuprins între 1200 și 1400 de
euro.
În aceste împrejurări, la data de 05 decembrie 2007, s-a deplasat la sediul firmei, a aflat că programul de lucru era cel
legal, de opt ore pe zi, cinci zile pe săptămână, orele suplimentare fiind plătite dublu, cazarea asigurată, iar, ca un
avantaj, angajatorul cipriot achita și biletul de avion, urmând ca suma aferentă să fie oprită din salariu, eșalonat. După
obținerea acestor informații, în aceeași zi, a semnat contractul de mediere din 2007, a plătit taxa de mediere de 600 lei
(fila 16, vol. 4 d.u.p.), după care a semnat și contractul de muncă, fiind asigurat că, din acel moment, este angajat și va
munci legal pe o perioadă de 12 luni, pe postul de zidar, în condițiile anterior precizate, la angajatorul „M.M.M.M.M. -
U.U.U.U.U.”, caracterul nereal al acestor împrejurări, dar și faptul că, în fapt, această societate era controlată de numitul
J.J.J.J.J., fiind cunoscute de inculpatul D. (filele 9 - 14, vol. 4 d.u.p.).
După câteva ore, persoana vătămată P.P. a fost contactată de inculpatul D., care i-a spus că urmează să plece în

aceeași seară. Pe aeroportul din Larnaca, atât victima, cât și alți 25 de români au fost preluați de numitul K.K.K.K. și
transportați în Nicosia la angajatorul cipriot. Pe drum, numitul K.K.K.K. le-a luat tuturor actele de identitate și contractele
de muncă semnate în țară, iar la destinație documentele au fost predate inculpatului J.J.J.J.J.
În aceeași zi, persoana vătămată P.P. împreună cu o altă persoană, pe nume N.N.N.N.N.N.N., au fost distribuiți unui alt
beneficiar cipriot - O.O.O.O.O.O.O. - proprietar al societății P.P.P.P.P.P.P., la care victima a muncit din data de 07
decembrie 2007 până la 02 februarie 2008.
Persoana vătămată a fost cazată într-o baracă din tablă, care era neîncălzită, noaptea temperatura fiind foarte scăzută,
iar chiria era de 130 de euro de persoană, pe lună. Programul de lucru nu era cel stipulat în contract, astfel că persoana
vătămată a muncit șase zile pe săptămână, între 10 și 12 ore pe zi, nefiindu-i plătite orele suplimentare. Pentru cele
două luni în care a lucrat ca muncitor calificat a primit 340 de euro, bani cu care abia s-a putut hrăni. În aceste condiții,
victima l-a sunat în mod repetat pe numitul J.J.J.J.J. pentru a-și exprima nemulțumirea, vorbind și cu angajatorul cipriot.
Acesta din urmă, l-a dat afară pe persoana vătămată și l-a transportat la J.J.J.J.J.
Atât persoana vătămată, cât și ceilalți români i-au spus numitului J.J.J.J.J. că sunt într-o situație disperată și i-au cerut
actele de identitate, însă acesta i-a refuzat până la plata integrală a comisionului. Persoana vătămată primise de la
angajator un cec, în valoare de 321 de euro, însă nu-l putea valorifica fără documente de identitate, situație în care
inculpatul s-a oferit să-l încaseze. La sediul firmei a venit un alt cipriot, care l-a luat pe persoana vătămată două zile la
muncă, l-a cazat în condiții mizere și l-a plătit cu 20 de euro.
Revenit la numitul J.J.J.J.J. i-a cerut banii de pe cecul încasat, dar acesta i-a spus că suma îi aparține și consideră
comisionul achitat. Persoana vătămată s-a prevalat de contractul de muncă semnat în țară, inculpatul spunându-i că nu
recunoaște niciun contract. În final, victimei i s-au restituit actele de identitate, însă a fost nevoită să mai muncească
două săptămâni pentru a strânge bani de avion și în data de 24 februarie 2008 a venit în România.
Reîntors în țară, persoana vătămată P.P. a mers la SC M.M.M.M.M.M.M. SRL lași, i-a povestit inculpatului D. condițiile
inumane de muncă și trai, i-a reproșat faptul că-l înșelase și i-a cerut să-i restituie taxa de mediere. Inculpatul a
reacționat violent, l-a lovit cu o bâtă pe persoana vătămată și i-a provocat leziuni vindecabile în 5-6 zile de îngrijiri
medicale.
Persoana vătămată P.P. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2.500 de euro cu titlu de despăgubiri civile
(reprezentând suma de 300 de lei, comisionul de 600 lei plătit inculpatului D., comisionul de 700 euro plătit cetățeanului
cipriot J.J.J.J.J., ce i-au fost opriți din salariu, din care suma de 1.500 euro reprezintă daune materiale) și suma de 1.000
euro daune morale (justificate de suferința și condițiile de muncă din Cipru).
La fel s-a întâmplat și în cazul victimei R.R.R.R.R.R.R., care la începutul anului 2007, a auzit de la un coleg de serviciu
că există o firmă în lași, care intermediază obținerea de locuri de muncă, bine plătite, în Cipru. Victima s-a deplasat la
sediul SC M.M.M.M.M.M.M. SRL lași, unde i s-a părut avantajoasă oferta făcută de inculpatul D.
La data de 04 aprilie 2007 victima R.R.R.R.R.R.R. a semnat contractul de muncă, întocmit atât în limba engleză cât și în
limba română, aceasta fiind asigurată că, din acel moment, este angajat și va munci legal pe o perioadă de 12 luni, pe
postul de tâmplar, meserie pe care a desfășurat-o și în țară, salariul fiind de 1.200 dolari SUA, angajatorul obligându-se
să plătească pentru angajat o asigurare de accidente industrială precum și asigurarea de sănătate, la angajator fiind
consemnat „M.M.M.M.M. - U.U.U.U.U.”, caracterul nereal al acestor împrejurări, dar și faptul că, în fapt, această
societate era controlată de numitul J.J.J.J.J., fiind cunoscute de inculpatul D. - a se vedea contractul de filele 70 - 74 vol.
IV dos. urm. pen.
La data de 05 aprilie 2007, victima a semna și contractul de mediere din 2007 și i-a achitat inculpatului taxa solicitată de
918 lei (filele 75-80, vol. 4 d.u.p.). Imediat după Paște, într-o zi de joi, victima a plecat în Cipru, împreună cu
S.S.S.S.S.S.S., fostul coleg de la firma din Miroslava.
În momentul în care a ajuns la firma inculpatului J.J.J.J.J., acesta le-a luat actele de identitate, pentru a fi sigur că
persoanele venite la muncă îi vor achita comisionul. Deși, victima a încheiat contractul de muncă în care era stipulat
salariul de 1200 dolari SUA pentru meseria de tâmplar, ajuns în Cipru a fost angajat în construcții, iar în primele două
luni nu a primit bani, deoarece a fost nevoit să-i plătească angajatorului cipriot comisionul, după care i s-a restituit
pașaportul.
Pe perioada șederii în Cipru, victima nu a primit niciodată salariul menționat în contract, condițiile de cazare au fost
improprii, nu a beneficiat de concediul de odihnă și nu i s-au plătit orele suplimentare. De asemenea, victima a semnat

în țară contractul cu inculpatul J.J.J.J.J., însă în Cipru a lucrat pentru un alt beneficiar.
La data de 11 februarie 2008, victima a decedat, fiind găsit singur în cameră, după ce venise de la lucru. Soția victimei,
numita B.B.B.B., după aflarea veștii, a luat legătura cu angajatorul cipriot, dar inculpatul J.J.J.J.J. i-a spus că nu o poate
ajuta pentru că nu încheiase niciun contract cu victima. Numita B.B.B.B. i-a explicat acestuia că are o copie a
contractului și că-l va da în judecată, astfel că inculpatul s-a oferit să facă demersuri la ultimul angajator al victimei,
pentru a obține salariul pentru ultima lună de muncă. Inculpatul J.J.J.J.J. i-a recomandat numitei B.B.B.B. să se
adreseze și inculpatului D., dar acesta s-a eschivat și nu i-a acordat ajutor.
Aceste împrejurări faptice sunt confirmate și de părțile civile B.B.B.B., R.R. și C.C.C.C. care au arătat că victima
R.R.R.R.R.R.R. a sunat din Cipru și le-a spus că a fost preluat de un cetățean cipriot, care i-a spus că nu este valabil
contractul semnat în România, i s-a oferit un alt loc de muncă decât cel din contract, i s-a spus că trebuie să plătească
un comision despre care în țară inculpatele nu-l informase, i s-au luat documentele și amenințat că îl împușcă dacă
încearcă să plece. A muncit mai multe luni de zile și a reușit să-și plătească datoriile și să-și recupereze actele, iar când
a decedat, întrucât nu lucra cu forme legale nu a beneficiat de asigurare de deces, cheltuielile de returnare a trupului
fiind plătite de firma la care lucra cu banii victimei, având în vedere că-i datorau salariul pe două luni.
De asemenea s-a mai reținut că, în cursul lunii februarie 2008, persoanele vătămată U. și V. în aceleași împrejurări au
aflat despre oferta de locuri de muncă în străinătate făcută de SC M.M.M.M.M.M.M. SRL Iași, după care au luat legătura
cu inculpatul D., care le-a prezentat o ofertă de muncă în Cipru, în construcții, ca muncitori necalificați. Inculpatul D. i-a
asigurat că programul de lucru era cel legal, de opt ore pe zi, cinci zile pe săptămână, orele suplimentare fiind plătite cu
6-7 euro, cazarea asigurată, iar lunar urmau să fie remunerați cu 960 euro. Cu privire la transport, inculpatul D. le-a spus
că angajatorul cipriot va achita și biletul de avion, iar suma aferentă, de 300 euro, ar fi fost recuperată de plătitor, din
salariul angajatului, eșalonat.
La data de 04 martie 2008 victimele au semnat contractele de mediere și de muncă (filele 94-100, vol. 4 d.u.p.), au
achitat câte 600 lei de fiecare, reprezentând comisionul de mediere, fiind asigurați că, din acel moment, sunt angajați și
vor munci legal pe o perioadă de 12 luni, ca muncitori necalificați, salariul fiind de 960 euro, la angajator fiind consemnat
controlată de numitul J.J.J.J.J., fiind cunoscute de inculpatul D..
După aproximativ două luni, persoana vătămată U. și victima V. au fost sunați de inculpatul D., cărora le-a spus că
urmează să plece în aceiași seară. Pe aeroportul din Larnaca, atât cei doi, cât și alți trei cetățeni români au fost preluați
de numitul K.K.K.K. și transportați în Nicosia la angajatorul cipriot. Aici celor cinci persoane le-au fost reținute
documentele de identitate, precum și contractele de muncă de către numitul K.K.K.K., care le-a spus că le vor fi restituite
în situația în care vor achita cetățeanului cipriot J.J.J.J.J. suma de 800 euro fiecare.
Persoana vătămată U. a fost transportată în localitatea Limassol împreună cu persoanele mai sus menționate, unde a
lucrat pentru un alt beneficiar cipriot, pe un șantier unde se construia un supermarket. A lucrat aici, fără să i se asigure
echipamentul de protecție, în condiții foarte grele, aproximativ două săptămâni, fiind plătit cu suma de 80 euro, motiv
pentru care a hotărât să revină în țară, dar pentru că nu avea documente de identitate a informat Ambasada României
din Cipru despre situația sa, însă fără rezultat. În acest context, l-a sunat pe numitul K.K.K.K. și l-a anunțat că s-a
îmbolnăvit, încercând astfel să-și recupereze actele de identitate, însă cel din urmă i-a comunicat faptul că va putea intra
în posesia acestora în momentul în care va achita și restul comisionului, în valoare de 300 euro. În situația dată,
persoana vătămată a cerut ajutorul familiei în țară, care i-a trimis 400 euro pentru a putea plăti comisionul și a reveni
acasă, numai după plata comisionului acesta și-a recuperat actele și s-a putut întoarce în țară.
La rândul său, persoana vătămată V. a fost repartizată să lucreze la o firmă care monta balustrade de aluminiu, a fost
plătită cu mai puțin decât i s-a promis în România, iar după ce a plătit comisionul de 800 euro noului angajator, care
preluase actele de identitate de la cetățeanul cipriot J.J.J.J.J., le-a primit înapoi, hotărând după ce a muncit aproape 5
luni să se întoarcă în țară.
Personale vătămate U. și V. nu s-au constituit păți civile în cauză.
La începutul anului 2008, persoana vătămată S.S. a aflat prin intermediul unui consătean pe nume T.T.T.T.T.T.T. despre
SC M.M.M.M.M.M.M. SRL și oferta de muncă în străinătate, sens în care, s-a deplasat la sediul acestei firme, unde
inculpatul D. i-a prezentat o ofertă de muncă în Cipru, în construcții, pentru un salariu lunar de 1.600 euro, cazarea
asigurată și orele suplimentare de muncă plătite în mod corespunzător. Cu privire la transport, inculpatul D. i-a spus că
angajatorul cipriot achita și biletul de avion, urmând ca suma aferentă să fie oprită din salariu, eșalonat. De asemenea,
inculpatul i-a spus că firma sa percepe o taxă de mediere, care este în cuantum de 600 de lei.

Persoana vătămată S.S. a semnat contractele de mediere și de muncă, acesta din urmă, cu valabilitate pe termen de un
an, avea înscrise condițiile ce fuseseră descrise verbal de inculpat, a achitat, totodată, inculpatului D. suma de 600 lei,
reprezentând taxa de mediere, fiind asigurat că, din acel moment, este angajat și va munci legal pe o perioadă de 12
luni, pe post de zidar, salariul fiind de 1600 euro, la angajatorul „M.M.M.M.M. - U.U.U.U.U.”, caracterul nereal al acestor
împrejurări, dar și faptul că, în fapt, această societate era controlată de numitul J.J.J.J.J., fiind cunoscute de inculpatul D.
Persoana vătămată S.S. a plecat în Cipru la data de 04 martie 2008, împreună cu alți șapte cetățeni români, iar pe
aeroportul din Larnaca au fost preluați de numitul K.K.K.K. și de alte două persoane-un bărbat și o femeie (rămași
neidentificați) și transportați în Nicosia la numitul J.J.J.J.J., angajatorul cipriot.
Ajunși la sediul firmei, cetățeanul J.J.J.J.J. le-a luat actele de identitate (pașaportul și cartea de identitate) și contractele
de muncă semnate în țară. Persoanei vătămate i s-a spus că va reintra în posesia documentelor sale, după ce va achita
un comision de 1300 euro, inculpatul J.J.J.J.J. distrugând, în același timp, contractul de muncă semnat de victimă în
România.
Persoana vătămată S.S. a fost cazată, o noapte, într-o cameră situată în barăcile din incinta firmei inculpatului J.J.J.J.J.,
locuind în condiții improprii iar ulterior, a fost vândut la diferiți cetățeni ciprioți, timp de 4 luni de la sosirea în Cipru, unde
a lucrat în construcții, în condiții grele, câte 10 ore pe zi, fiind remunerat cu sume cuprinse între 400-800 euro pe lună,
nefiindu-i plătite orele lucrate peste program. După ce i-a reproșat angajatorului cipriot că nu primește drepturile salariale
menționate în contractul de muncă semnat în țară, acesta i-a răspuns că are o înțelegere cu inculpatul J.J.J.J.J. și că a
câștigat o licitație cu firma acestuia, astfel că nu mai are alte obligații față de victimă.
După trei luni de muncă în Cipru, persoanei vătămate i-au fost restituite documentele de identitate, întorcându-se în tară
în cursul lunii iulie 2008.
Persoana vătămată a mia arătat că, în perioada în care a lucrat în Cipru, l-a cunoscut pe numitul Iacomi Sergiu-Iulian,
care ajunsese în Cipru prin intermediul unei firme de plasare a forței de muncă cu sediul în Iași și că inculpatul J.J.J.J.J.
i-a reținut documentele de identitate când a ajuns în Cipru, precum și că a fost agresat fizic și amenințat de acesta.
Persoana vătămată S.S. s-a constituit parte cu suma de 500 euro, din care 200 euro reprezintă comisionul plătit
inculpatului, iar suma de 300 euro reprezintă daune morale pe care le solicită întrucât a fost mințit cu privire la contractul
de muncă și condițiile de muncă.
La începutul lunii aprilie 2008, persoanele vătămate T.T. și U.U. aflând de la S.S. despre societatea comercială Israrom
din Iași și oferta de muncă în străinătate oferită au luat legătura cu inculpatul D. care, la sediul societății, le-a prezentat o
ofertă de muncă în Cipru, în domeniul construcțiilor. Le-a asigurat că vor fi remunerate cu suma de 960 euro fiecare și
vor semna un contract individual de muncă cu un angajator cipriot, valabil 6 luni, că urmau să lucreze câte 8 ore pe zi,
șase zile pe săptămână iar cazarea să fie asigurată de angajator, precum și transportul până în Cipru, în cuantum de
300 euro de persoană, urmând să li se rețină ulterior din salarii, în mod eșalonat.
Persoanele vătămate T.T. și U.U. au semnat, la data de 09 aprilie 2008, contractele de mediere cu SC M.M.M.M.M.M.M.
SRL, reprezentată de inculpatul D., plătind pentru aceasta câte 734 lei (filele 130-131 și 132-134, vol. 4 d.u.p.). Cu
aceeași ocazie, victimele au semnat și contracte de muncă cu societatea cipriotă L.L.L.L.L., administrată de inculpatul
J.J.J.J.J., fiind asigurați că, din acel moment, sunt angajați și vor munci legal pe o perioadă de 12 luni, pe post de
muncitor necalificat în construcții, salariul fiind de 960, caracterul nereal al acestor împrejurări, fiind cunoscut de
inculpatul D.
Persoanele vătămate T.T. și U.U. au plecat în Cipru la începutul lunii aprilie, iar pe aeroportul din Larnaca, atât cei doi,
cât și alți 25 de cetățeni români au fost preluați de numitul K.K.K.K. și transportați în Nicosia la angajatorul cipriot.
După ce au fost cazați o noapte în condiții mizere, în incinta firmei numitului J.J.J.J.J., cel din urmă le-a luat cărțile de
identitate și pașapoartele persoanelor vătămate și le-a distrus contractele de muncă. Inculpatul J.J.J.J.J. le-a spus
acestora că vor reintra în posesia actelor de identitate după ce vor achita un comision de 300 euro de fiecare. Persoana
vătămată au fost cazate trei zile în condițiile descrise mai sus, la firma inculpatului J.J.J.J.J., iar după aceasta au fost
vânduți unui cetățean cipriot, care i-a transportat în localitatea Polis, unde au lucrat în domeniul construcțiilor (zugrăvirea
unor hoteluri din acea localitate), loc în care au muncit aproximativ două săptămâni, câte 10-12 ore pe zi, de luni până
sâmbătă, fără echipament de protecție, fiind remunerați cu 150 euro de fiecare. Persoana vătămată T.T. și U.U. au fost
cazați împreună cu alți 6 bărbați într-o casă, unde plăteau utilitățile, câte 20 de euro de persoană.
În aceste condiții, persoanele vătămate i-au solicitat cetățeanului cipriot J.J.J.J.J. să le înapoieze documentele de

identitate pentru a reveni acasă. Inculpatul J.J.J.J.J. le-a adresat injurii și amenințări, spunându-le celor doi că le vor fi
restituite documentele când vor achita restul comisionului de 300 de euro. Victimele au solicitat în acest condiții ajutorul
familiilor în țară, care le-au trimis câte 300 de euro, iar, după ce au plătit comisionul inculpatului cipriot, au intrat în
posesia documentelor de identitate și au încercat să-și găsească de lucru pe cont propriu, însă fără rezultat. Cei doi au
revenit în țară la începutul lunii mai 2008.
Persoanele vătămate T.T. și U.U. s-au constituit părți civile în cauză cu suma de 500 euro (T.T.), din care 200 euro
reprezintă comisionul plătit inculpatului și 300 euro comisionul plătit cetățeanului cipriot P.P.P.P.P.P., și, respectiv cu
suma de 2.500 euro (U.U.), din care 1.500 euro cu titlu de daune materiale și 1.000 euro cu titlu de daune morale.
La mijlocul lunii septembrie 2008, neavând un loc de muncă, persoana vătămată X. l-a contactat telefonic pe inculpatul
D. și, în aceeași zi, a mers la firma "Israrom", unde inculpatule i-a prezentat mai multe oferte de muncă în Cehia și
Cipru.
Persoana vătămată X. a revenit după două zile la sediul societății, optând în cele din urmă pentru un loc de muncă în
Cipru, mai exact în Nicosia la un restaurant, ca ajutor de bucătar. Inculpatul D. i-a spus că va lucra la un hotel cu
restaurant, 8 ore pe zi, 6 zile pe săptămână, pentru un salariu de aproximativ 1000 de euro pe lună, două mese
asigurate pe zi, cazare gratuită, orele suplimentare urmând a fi plătite cu 7,5 euro pe oră în zilele libere și cele declarate
sărbători legale. De asemenea, transportul era achitat de angajatorul cipriot, urmând să-i fie reținută din primul salariu
suma de 200 euro, reprezentând contravaloarea biletului de avion.
Persoana vătămată X. a fost de acord cu oferta prezentată de D. și a achitat comisionul de intermediere în valoare de
719 lei (fila 165, vol. 4 d.u.p.) iar, la data de 09 septembrie 2008 a semnat contractul de mediere din 09 septembrie 2009
și contractul individual de muncă (filele 180-181 și 173-175, vol. 4 d.u.p.), fiind asigurat că, din acel moment, este
angajat și va munci legal pe o perioadă de 12 luni, pe post ajutor de bucătar, salariul fiind de 1.040 euro, la angajatorul
„Y. J.J.J.J.J.”, caracterul nereal al acestor împrejurări, fiind cunoscute de inculpatul D.
La data de 15 septembrie 2008, persoana vătămată X. a plecat în Cipru, iar pe aeroportul din Larnaca, a fost așteptată
de un bărbat și o femeie pe nume Alina, neidentificați, ce vorbeau limba română, care l-au transportat în Nicosia la
sediul firmei inculpatului J.J.J.J.J., la adresa Salaminos Avenue. Persoana vătămată a fost introdusă în biroul acestuia,
iar, în timp ce se afla acolo, a asistat la o convorbire telefonică purtată de x din care rezulta că el urma să lucreze în
construcții în partea turcească a Ciprului, însă va trebui să mai aștepte trei zile. Astfel, persoana vătămată a refuzat să-i
dea documentele de identitate inculpatului J.J.J.J.J., însă a fost amenințată cu pistolul de unul din bodyguarzii acestuia,
după care Alina l-a lovit peste mână, luându-i cartea de identitate și pașaportul.
Persoana vătămată X. a fost dusă în incinta firmei, acolo, unde erau barăcile în care locuiau în condiții mizere mai multe
zeci de români. Victima a fost cazată sub cerul liber, fiind nevoită să doarmă pe o masă de biliard. în același loc se aflau
mai mulți cetățeni români, unii din ei dormind pe pături, într-o piscină golită de apă. Acest complex era împrejmuit de un
gard înalt de aproximativ 2 metri înălțime și păzit de oameni de ordine, geamurile de la barăci fiind prevăzute cu gratii.
A doua zi, profitând de neatenția paznicilor, persoana vătămată X. a fugit împreună cu alte cinci persoane, aflate în
aceeași situație, la Ambasada României din Nicosia, pentru a solicita recuperarea actele și a putea reveni în țară.
Funcționarii de la Ambasada României au sunat la firma inculpatului J.J.J.J.J. și au cerut lămuriri cu privire la situația în
care se aflau cetățenii români, astfel că inculpatul J.J.J.J.J. le-a restituit documentele de identitate.
Timp de aproximativ șase zile persoana vătămată a stat pe străzile din Nicosia, așteptând să primească bani de la
părinți, pentru a putea reveni în țară. în această perioadă, inculpatul D. l-a sunat pe persoana vătămată și i-a spus că-l
va da în judecată pentru nerespectarea Contractului de muncă, reproșându-i faptul că a anunțat Ambasada României și
că nu a rămas la firma inculpatului J.J.J.J.J.. în jurul datei de 21 septembrie 2008 persoana vătămată X. a revenit în
tară.
Persoana vătămată X. a declarat în faza de urmărire penală că se constituie parte civilă cu o sumă pe care o va preciza
instanței de judecată, însă în fața instanței, atât cu prilejul primei judecăți, cât și în rejudecare, deși legal citată nu s-a
prezentat.
În aceleași împrejurări, la sfârșitul lunii octombrie 2008, persoanele vătămate V.V., X.X. și Z.Z. au luat legătura cu
inculpatul D., care le-a confirmat oferta de muncă în străinătate.
Astfel, la data de 28 octombrie 2008, persoanele vătămate s-au întâlnit la firmă cu inculpatul D., care le-a prezentat, ca
fiind cele mai avantajoase, locurile de muncă în Cipru, victimele având de ales între ajutor de bucătar și spălător de

autovehicule, aceștia optând pentru prima variantă, deoarece urmau să lucreze într-un restaurant, unde ar fi avut
asigurată masa și cazarea.
Inculpatul D. le-a spus că programul de lucru era de 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână, orele suplimentare fiind plătite mai
bine, concediul de odihnă era de 25 zile lucrătoare pe an, iar în plus aveau și 9 zile libere plătite de sărbătorile legale.
Salariul era stabilit la 960 de euro pe lună de persoană.
Victimele au considerat avantajoase condițiile contractuale, iar la data de 29.10 2008 au semnat contractele de mediere
cu firma inculpatului D., pentru care au achitat fiecare suma de 747 lei (filele 189, 195-196, 207-208 și filele 190-191,
197-198, 209-210, vol. 4 d.u.p.) și contractele individuale de muncă, ce cuprindeau drepturile și obligațiile arătate mai
sus, fiind asigurate că, din acel moment, sunt angajate și vor munci legal pe o perioadă de 12 luni, pe post ajutor de
bucătar, salariul fiind de 960 euro, la angajatorul J.J.J.J.J., caracterul nereal al acestor împrejurări, fiind cunoscute de
inculpatul D. (187-188, 200-201 și 212-213, vol. 4 d.u.p.).
La data de 01 noiembrie 2008, persoanele vătămate s-au prezentat la sediul SC M.M.M.M.M.M.M. SRL, pentru a-și
recupera, de la inculpatul D. sumele de bani plătite, după ce în prealabil, cei trei aflaseră din presă de activitățile ilegale
desfășurate de firma inculpatului, precum și de alte asemenea firme, care nu aveau decât rolul de a racola persoane
pentru ca apoi să fie exploatate prin muncă în Cipru.
Persoana vătămată V.V. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.000 de lei, pretenții ce au fost menținute și cu
ocazia rejudecării cauzei iar persoanele vătămate X.X. și Z.Z. s-au constituit păți civile în cauză cu sumele de 1.000 euro
(X.X.), din care 300 reprezintă daune materiale și 700 euro daune morale, și respectiv pretenții de 1.500 lei, cu titlu de
daune materiale, și de 600 euro cu titlu de daune morale (Z.Z.).
La sfârșitul lunii octombrie 2008 și persoana vătămată Y.Y. a luat legătura cu inculpatul D., care i-a confirmat că poate
asigura locuri de muncă în Cipru, context în care i-a comunicat că are un loc de muncă potrivit la hotelul x din Nicosia,
ca ajutor de bucătar. Salariul ar fi fost de 960 de euro pe lună, cazarea, masa și asigurările medicale gratuite, programul
de muncă fiind de opt ore pe zi, cinci zile pe săptămână, cu plata avantajoasă a orelor suplimentare. Victima a fost
asigurată că dacă va lucra 30 de zile într-o lună remunerația era de 1800 euro. De asemenea, i s-a spus că transportul
va fi achitat de angajatorul cipriot, însă va trebui să-i restituie acestuia contravaloarea biletului, din primul salariu.
Persoana vătămată a considerat foarte avantajoasă oferta, astfel că la data de 23 octombrie 2008, s-a prezentat
împreună cu soția, persoana vătămată A.A.A., au semnat contractele de mediere, și au plătit fiecare un comision în
sumă de 724 lei (filele 222-225 și 230-233, vol. 4 d.u.p.) și contractele individuale de muncă ce cuprindeau drepturile și
obligațiile arătate mai sus, fiind asigurate că, din acel moment, sunt angajate și vor munci legal pe o perioadă de 12 luni,
pe post ajutor de bucătar, salariul fiind de 960 euro, la angajatorul J.J.J.J.J., caracterul nereal al acestor împrejurări, fiind
cunoscute de inculpatul D. (filele 219-221, 2227-229, vol. 4 d.u.p.).
Plecarea în Cipru nu s-a mai realizat astfel că, la data de 30 octombrie 2008 persoana vătămată Y.Y. s-a deplasat la
sediul societății pentru a-și recupera banii plătiți, însă la firmă se efectuau perchezițiile dispuse în prezenta cauză.
Persoanele vătămate Y.Y. și A.A.A. s-au constituit părți civile în cauză cu suma de câte 200 euro reprezentând
contravaloarea comisionului plătit inculpatului, iar, în fața instanței de judecată, deși au fost legal citate, nu s-au
prezentat.
Și persoanele vătămate B.B.B. și C.C.C. - soți, precum și prietenii acestora D.D.D. și E.E.E., la mijlocul lunii septembrie
2008, neavând un loc de muncă, au aflat de oferta de muncă prezentată de firma SC M.M.M.M.M.M.M. SRL, sens în
care, au mers la sediul societății, unde inculpatul D. le-a prezentat o oferta de muncă pentru cele două cupluri, acesta
spunându-le că le poate intermedia obținerea de locuri de muncă în Grecia, în Santorini, Creta sau Paralia Katerini, ca
ajutoare de bucătar la restaurantele de acolo. De asemenea, le-a mai spus părților vătămate să revină peste câteva zile,
când va avea noi oferte de muncă, astfel că, după două zile le-a prezentat o nouă ofertă de locuri de muncă în Cipru, la
hotelul „x" din orașul Nicossia. Cu privire la condițiile de muncă, inculpatul D. le-a spus că vor lucra ca ajutoare de
bucătari la hotelul sus-menționat, 8 ore pe zi, cu un salariu de 960 de euro pe lună, 3 mese asigurate, cazare gratuită,
orele suplimentare urmând a fi plătite avantajos, precum și o zi liberă pe săptămână.
Persoanele vătămate au fost de acord cu oferta și i-au plătit inculpatului D. câte 150 de euro fiecare, reprezentând 560
lei reprezentând comisionul de mediere iar, la data de 30 septembrie 2008, au semnat contractele de mediere și
contractele individuale de muncă, ce cuprindeau drepturile și obligațiile arătate mai sus, fiind asigurate că, din acel
moment, sunt angajate și vor munci legal pe o perioadă de 12 luni, pe post de bucătar, salariul fiind de 960 euro, la
angajatorul J.J.J.J.J., caracterul nereal al acestor împrejurări, fiind cunoscute de inculpatul D. (filele 242-282, vol.4

d.u.p.). Cu ocazia semnării contractelor de muncă au solicitat lămuriri în legătură cu data contractului care era 30 mai
2006 în loc de 30 septembrie 2008, iar inculpatul le-a spus că așa le-a primit de la angajatorul cipriot, pe nume J.J.J.J.J.,
după care a modificat cu pixul data.
La data de 30 septembrie 2008, victimele au plecat în Cipru, însă la aeroport nu am fost așteptați de nimeni, l-au
contactat pe inculpatul D., acesta i-a asigurat că va veni cineva să-i preia, iar după un timp a venit un bărbat pe nume
Nicolae ce s-a recomandat a fi trimis de numita Alina. Persoanele vătămate B.B.B., C.C.C., D.D.D. și E.E.E. au fost
transportate cu un autoturism spre Nicosia, iar pe drum șoferul a primit indicații telefonice de la un bărbat cipriot, despre
locul în care trebuiau duse victimele. Acestea s-au întâlnit cu J.J.J.J.J. și care le-a spus că vor lucra fiecare în altă parte,
acestea au protestat și au prezentat contractele de muncă, solicitând respectarea acestora. Cetățeanul cipriot a sunat-o
pe numita x, care a stabilit că trebuie să meargă fiecare la locuri de muncă diferite.
Persoanele vătămate au fost duse într-o casă la Nicosia, unde se aflau foarte mulți români, care păreau a fi speriați. În
aceste condiții, victimele au încercat să-l sune pe inculpatul D., însă acesta le-a respins apelurile, dar văzând că insistă
și auzind că au refuzat să lucreze în alte condiții decât cele stabilite în țară, le-a zis că potrivit contractului de muncă vor
trebui să achite 450 de euro, reprezentând daune. După ce a venit numita x, aceasta s-a consultat cu inculpatul D. și le-
a spus victimelor că dacă doresc alte locuri de muncă trebuie să achite câte 1.000 de euro de persoană.
Persoanele vătămate B.B.B., C.C.C., D.D.D. și E.E.E. au refuzat oferta și au plecat spre aeroportul din Larnaca, unde au
stat o zi, după care au mers în localitatea Aenapa, unde au închiriat un apartament. După ce au primit bani din țară, s-au
repatriat la data de 3 octombrie 2008.
Persoanele vătămată B.B.B., C.C.C., D.D.D. și E.E.E. s-au constituit părți civile cu câte 2.000 de euro fiecare,
reprezentând despăgubiri civile, constând în contravaloarea comisioanelor plătite și a cheltuielilor de transport (la dosar
fiind depuse mai multe înscrisuri în dovedirea acestor cheltuieli, respectiv rezervările biletelor de avion, documentele de
plată a biletului de avion în sumă de 221 euro, biletele de tren, facturile și chitanțele de plată a comisionului de 560 lei,
reprezentând 150 euro.
În cursul lunii iunie 2008 și persoana vătămată F.F.F. a aflat, în aceleași împrejurări despre SC M.M.M.M.M.M.M. SRL
Iași și a luat legătura cu inculpatul D., care i-a oferit locuri de muncă în Cehia, la concernul „x" sau în Cipru, ca ajutor de
bucătar la un restaurant ori în construcții. Persoana vătămată a optat pentru Cipru, ca ajutor de bucătar la un hotel, 8 ore
pe zi, 6 zile pe săptămână, cu un salariu de aproximativ 1000 de euro pe lună, cazare gratuită, transportul la locul de
muncă asigurat, cu promisiunea că orele suplimentare urmau a fi plătite cu 7,5 euro pe oră și în zilele de sărbători
legale. Contractul de muncă era valabil pe termen de un an.
Astfel, la data de 20 iunie 2008 a semnat contractul de mediere nr. 312, i-a plătit inculpatului suma de 733 lei,
reprezentând comisionul de mediere (filele 401-406, vol. 4 d.u.p.) și, la data de 23 iunie 2008, a semnat contractul
individual de muncă, ce cuprindeau drepturile și obligațiile arătate mai sus, fiind asigurată că, din acel moment, este
angajat și va munci legal pe o perioadă de 12 luni, pe post de bucătar, salariul fiind de 960 euro, la angajatorul J.J.J.J.J.,
caracterul nereal al acestor împrejurări, fiind cunoscute de inculpatul D. (filele 399-100 vol. IV dos. urm. pen.).
Inculpatul i-a spus persoanei vătămate că va fi preluat din aeroportul Larnaca de către inculpatul K.K.K.K. sau de un
anume Mihai, care trebuiau să-l ducă la angajatorul cu care semnase contractul de muncă - J.J.J.J.J.
La data de 02 iulie 2008, victima a plecat în Cipru, iar pe aeroportul din Larnaca a fost așteptat de inculpatul K.K.K.K.,
care l-a transportat în Nicosia la sediul firmei lui J.J.J.J.J., împreună cu alte 10 persoane. Ajunși la sediul firmei, angajații
erau introduși câte unul în biroul numitului J.J.J.J.J., unde li se rețineau contractele de muncă și documentele de
identitate. De față mai erau numita x, și doi bodyguarzi de-ai lui J.J.J.J.J. Persoana vătămată F.F.F. i-a predat
inculpatului K.K.K.K. și numitei x contractul de muncă, pașaportul și cartea de identitate, moment în care a aflat că nu
este valabil contractul semnat în tară.
Numitul K.K.K.K. a predat victima unui patron ucrainean în aceeași seară, împreună cu alți trei români, fiind transportați
în localitatea Pafos, unde a lucrat la firma acestuia, pe un șantier ca dulgher, timp de două săptămâni, fără a primi
măcar banii necesari supraviețuirii. Victima i-a reproșat patronului faptul că nu este plătit, astfel că în cele din urmă i-a
dat 100 euro și l-a trimis înapoi la firma lui J.J.J.J.J., spunându-i că diferența de bani pentru munca prestată de persoana
vătămată, i-a dat-o lui J.J.J.J.J. Victima a fost cazată 3 zile, în condiții improprii, unde i s-a spus că va trebui să aștepte
un alt loc de muncă, nu i-au fost restituite actele de identitate, iar numitul K.K.K.K. l-a amenințat cu moartea pentru a
determina victima să nu protesteze.
Ulterior, persoana vătămată F.F.F. a lucrat aproximativ trei săptămâni în Nicosia, la firma unui patron cipriot, pe nume

H.H.H.H.H.H., tot în construcții, ca dulgher, câte 10-12 ore pe zi, inclusiv sâmbăta, fără respectarea normelor privitoare
la protecția muncii, fiind plătit în această perioadă cu 120 euro pentru munca prestată, iar restul banilor au fost încasați
de cetățeanul cipriot J.J.J.J.J. drept comision.
Întrucât la începutul lunii august 2008, începuse perioada concediilor în Cipru, persoana vătămată a încercat să-și
găsească un loc de muncă pe cont propriu, însă datorită lipsei documentelor de identitate, care se aflau la inculpatul
J.J.J.J.J., nu a fost angajat de nimeni. După trei săptămâni, timp în care a fost lipsită de mijloace de subzistență,
persoana vătămată F.F.F. a fost anunțată de către numita Alina că mai are de plătit lui J.J.J.J.J. un comision 400 sau
500 euro, pentru a intra în posesia actelor mele de identitate. În aceste condiții, victima a solicitat sprijinul Ambasadei
României din Nicosia și a depus o plângere pentru recuperarea documentelor.
Persoana vătămată nu a primit ajutorul scontat, astfel că, în cele din urmă, a fost nevoit să accepte un loc de muncă la o
firmă în Limassol, unde a lucrat pentru un cetățean ucrainean, pe nume Vladimir, tot în construcții, ca fierar betonist,
până când a reușit să plătească restul comisionului cerut de inculpatul J.J.J.J.J. Persoana vătămată a lucrat în condiții
deosebit de grele, lipsa apei potabile fiind o mare problemă, precum și faptul că muncea la temperaturi foarte ridicate
(35-40 de grade), fără echipament de protecție. Cazarea nu era asigurată, iar prețul chiriei era de 150 de euro pe lună.
Victima a lucrat aproximativ 3 luni, de la sfârșitul lunii august până la sfârșitul lunii noiembrie 2008, când inculpatul
J.J.J.J.J. a considerat că persoana vătămată și-a plătit datoriile. Persoanei vătămate i s-au înapoiat actele de identitate
iar, la data de 26 noiembrie 2009, a revenit în țară. În cursul lunii decembrie 2008, persoana vătămată F.F.F. a mers la
sediul firmei Israrom, unde i-a reproșat inculpatului D. faptul că l-a indus în eroare cu privire la contractul de muncă
încheiat - care nu a fost valabil, și la condițiile de muncă și după multe insistențe, inculpatul i-a restituit persoanei
vătămate suma de 100 lei, din comisionul de mediere de 550 de lei, pe care-l achitase inițial.
Persoana vătămată F.F.F. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2.000 euro daune materiale, din care 200 euro
comisionul plătit inculpatului, iar 1.800 de lei contravaloarea biletelor de avion, de tren pe traseu domiciliul, București,
apoi cu avionul în Cipru și retur, iar 300 euro reprezintă daune morale.
În ceea ce privește activitatea infracțională desfășurată de inculpatul F., prima instanță, în urma analizării coroborate a
materialului probator administrat în cele două cicluri procesuale, a reținut că, la data de 22 decembrie 2005, inculpatul s-
a autorizat ca persoană fizică la Primăria Dagâța și la Registrul Comerțului din data de 03 ianuarie 2006, având ca
obiect de activitate "comerțul cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse
alimentare și nealimentare".
Deși nu a deținut niciodată o societate comercială cu obiect de activitate plasarea forței de muncă, inculpatul F. a racolat
victimele la domiciliul său din satul Dagâța, în contractele de mediere încheiate cu persoanele vătămate inculpatul
semna ca reprezentant al SC U.U.U.U.U.U.U. SRL București, folosind și ștampila societății, care era radiată. Chitanțele
pe care inculpatul F. le elibera părților vătămate, ca dovadă a plății comisionului de intermediere a locului de muncă,
purtau ștampila "Persoană fizică".
Totodată, din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul îl cunoștea pe cetățeanul cipriot P.P.P.P.P.P. și faptul că
acesta, la rândul său, intermedia forța de muncă, în condițiile în care acesta a fost plecat în Cipru, în perioada 14
noiembrie - 21 noiembrie 2006, potrivit mențiunilor din procesul verbal întocmit ca urmare a accesării bazei de date a
Inspectoratul General al Poliției de Frontieră (fila 2, vol. 5 d.u.p.). Relevante în acest sens, au fost reținute și declarațiilor
inculpatului F., care a arătat că a fost în Cipru la muncă, a ajuns pe aeroportul din Larnaca unde a fost așteptat de
numitul K.K.K.K. și dus la cetățeanul cipriot J.J.J.J.J. cu care a negociat un salariu, însă din cauza stării de sănătate a
trebuit să se întoarcă în țară. În acele împrejurări a convenit cu numitul J.J.J.J.J. să-i trimită oameni la muncă, urmând a
fi ajutat și de inculpata A. cu documentația specifică, respectiv cu contractele de muncă.
Astfel, la începutul lunii decembrie 2006, inculpatul F. a abordat persoana vătămată L.L.L. și pe tatăl acestuia, cărora le-
a spus că intermediază obținerea de locuri de muncă în Cipru, în orice domeniu, cu un salariu lunar cuprins între 800 și
1.000 dolari SUA, cazare și o masă asigurate.
După câteva zile, persoana vătămată L.L.L. a fost contactată de inculpatul F. și, pentru că oferta era tentantă, a stabilit o
întâlnire, care a avut loc în municipiul Iași, în zona Casei Sindicatelor, întâlnire la care inculpatul a venit însoțit de
inculpata A. și i-au pus la dispoziție victimei un contract de muncă, spunându-i că va lucra ca șofer la o carieră de piatră,
cu un salariu de 1.000 dolari SUA, cazarea și o masă urmau să fie asigurate, la fel și biletul de avion dus-întors.
Persoana vătămată L.L.L. a semnat contractul de muncă, a achitat comisionul solicitat de 200 euro, fiind convins că este
angajat și va munci legal în Cipru potrivit condițiilor stipulate în contract, și le-a spus inculpaților că mai are niște rude

interesate și ele de această ofertă, și anume victimele R.R.R., P.P.P. și M.M.M.
La scurt timp, persoana vătămată L.L.L. a fost convocat, împreună cu victimele R.R.R., P.P.P. și M.M.M., la domiciliul
inculpatului F. din satul Dagîța, unde li s-au adus la cunoștință detaliile plecării, și anume că în București vor fi așteptați
și conduși de o persoană la Aeroportul Otopeni, li se vor înmâna biletele ce fuseseră achitate de angajatorul cipriot.
Oferta fiind neserioasă, în București victimele nu au fost așteptate de nimeni, însă au luat biletele de la una din case, iar
în data de 09 decembrie 2006 s-au îmbarcat la bordul aeronavei. Pe Aeroportul Larnaca persoanele vătămate au fost
preluate și transportate la angajatorul cipriot J.J.J.J.J. din Nicosia de trei persoane, una dintre ele fiind numitul K.K.K.K.
La sediul firmei, inculpatul J.J.J.J.J. le-a luat pașapoartele și i-a anunțat că o perioadă vor lucra fără a fi plătiți, deoarece
trebuie să-i achitate suma de 900 euro, reprezentând costul transportului și a comisionului datorat. Victimele au fost
cazate în barăcile de la sediul firmei, în condițiile improprii pe care le descriu toate persoanele vătămate, adică 6-7
persoane într-un spațiu de 6 m2, fără apă, toalete sau căldură. După circa o săptămână, în care nu a primit de lucru,
persoana vătămată L.L.L. i-a reproșat acest fapt cetățeanului cipriot J.J.J.J.J., iar acesta i-a oferit să lucreze altceva
decât ca șofer, victima fiind nevoită să accepte.
Numitul J.J.J.J.J. a vândut persoana vătămată altui angajator cipriot cu suma de 520 de lire cipriote. Aici victima a lucrat
patru luni ca fierar betonist fără respectarea condițiilor contractuale promise în țară și a normelor legale privind condițiile
de muncă, salarizare, sănătate și securitate. În cele patru luni lucrate în Cipru persoana vătămată L.L.L. a câștigat circa
300 euro, bani cu care a reușit să-și achiziționeze biletul de avion și să se întoarcă în țară.
Persoana vătămată L.L.L. s-a constituit parte civilă în cauză, inițial cu suma de 6000 dolari SUA, reprezentând
despăgubiri civile, comisioanele achitate inculpaților și salariul neîncasat pentru munca prestată și suma de 300 euro
daune morale, pretenții majorate în cursul cercetării judecătorești la 2.500 euro daune materiale și 10.000 euro daune
morale.
S-a mai reținut că, la începutul lunii decembrie 2006, persoana vătămată M.M.M. a aflat de la o cunoștință că inculpatul
F. intermediază obținerea de locuri de muncă în străinătate, astfel că, a luat legătura cu inculpatul care i-a spus că îi
poate facilita obținerea unui loc de muncă în Cipru, într-un abator, în baza unui contract, salariul fiind de 1.000 dolari
SUA lunar (700 de euro), cazarea asigurată, precum și transportul până la destinație, care urma a fi achitat ulterior din
salariul obținut. Victima a mai aflat că inculpatul era doar un intermediar, contractul de muncă urmând a fi încheiat cu o
firmă din Iași.
Inculpatul F. a solicitat și primit de la victimă suma de 200 euro cu titlu de comision, iar după circa două zile cel dintâi i-a
înmânat persoanei vătămate contractul de muncă valabil un an, în care erau stipulate salariul, programul de lucru de opt
ore pe zi de luni până vineri, cazarea și echipamentul de protecție asigurate, persoana vătămată înțelegând că, din acel
moment este angajată și va munci legal în Cipru, potrivit condițiilor stipulate în contract.
La data de 9 decembrie 2006, persoana vătămată M.M.M. a ieșit din țară prin Punctul de Trecere a Frontierei Otopeni, la
bordul aeronavei, împreună cu victimele K., R.R.R., L.L.L., V.V.V.V.V.V.V., N.N.N., O.O.O., X.X.X.X.X.X.X.,
Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z.. Pe aeroportul din Larnaca au fost așteptați de numitul K.K.K.K. și transportați în Nicosia, la sediul firmei
cetățeanului cipriot J.J.J.J.J., unde acesta le-a luat toate actele de identitate și contractele de muncă încheiate în țară.
Persoana vătămată M.M.M. a fost cazată câteva zile în barăcile de la sediul firmei, după care numitul J.J.J.J.J. l-a predat
unui alt angajator cipriot, unde a lucrat timp de șase luni, fără a fi respectate prevederile contractuale, iar jumătate din
banii obținuți de victimă erau virați direct inculpatului J.J.J.J.J.. În luna mai 2007, după ce a achitat comisioanele
solicitate de inculpatul J.J.J.J.J. și a reintrat în posesia actelor de identitate, persoana vătămată M.M.M. s-a întors în
țară.
Persoana vătămată M.M.M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.000 euro reprezintă daune materiale, sumă
ce include și comisionul plătit inculpatului, și suma de 1.000 euro daune morale.
La începutul lunii decembrie 2006, persoana vătămată N.N.N. și fratele său N.N.N., după ce au aflat că inculpatul F.
caută persoane în vederea angajării ca muncitori calificați sau necalificați, în Cipru, a luat legătura cu acesta și au aflat
că, prin intermediul inculpatei A. din Iași, le poate facilita obținerea unui contract de muncă în Cipru, remunerația fiind de
peste 1.000 euro lunar. Victimelor li s-a părut că este o ofertă serioasă, astfel că au achitat fiecare câte 200 euro,
comisionul solicitat de inculpat, și i-au înmânat acestuia pașapoartele pentru a li se întocmi contractele de muncă.
A doua zi inculpatul F. a convocat victimele la domiciliul său, unde le-a predat contractele de muncă, valabile un an,

persoanele vătămate înțelegând că, din acel moment sunt angajate și vor munci legal în Cipru, potrivit condițiilor
stipulate în contract. La data de 09 decembrie 2006, persoanele vătămate împreună cu alte nouă persoane au plecat la
București, unde s-au îmbarcat la bordul aeronavei. În aeroportul din Larnaca, victimele au fost preluate și transportate la
angajatorul cipriot J.J.J.J.J. din Nicosia de trei persoane, una dintre ele fiind numitul K.K.K.K.. La sediul firmei,
cetățeanul cipriot J.J.J.J.J. le-a luat victimelor pașapoartele și contractele de muncă semnate în țară, după care au fost
cazate în barăcile din incintă, până în dimineața următoare, când au fost distribuite la adevărații angajatori.
Persoanele vătămate O.O.O. și N.N.N. au fost vândute de inculpatul J.J.J.J.J., cu suma de 520 lire cipriote, numitului
Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y., care a primit și pașapoartele celor doi, fiind anunțați că vor munci pentru acesta, în construcții, la
modernizarea unui aeroport, deși O.O.O. ar fi trebuit să lucreze ca măcelar. Persoanele vătămate au fost duse în
localitatea Kornos, cazate în condiții improprii, și anume câte doi în paturi fără lenjerie, supraetajate, în camere cu o
suprafață de 6 m2, care nu aveau tavan și nici încălzire. Victimele au lucrat mai mult de opt ore pe zi, fiind remunerați cu
200 euro pe săptămână, din care jumătate erau opriți de angajator și trimiși numitului J.J.J.J.J. Nu erau asigurate masa
și echipamentul de protecție promise.
Datorită condițiilor de muncă și trai la limita suportabilității, persoanele vătămate O.O.O. și N.N.N. au adus la cunoștință
angajatorului cipriot și numitului J.J.J.J.J. intenția de a se întoarce în țară. Ca urmare, a doua zi dimineață a apărut
inculpatul J.J.J.J.J. care a agresat persoanele vătămate și le-a amenințat cu moartea, spunându-le că-i mai datorează
500 euro fiecare și nu pot pleca până nu achită această sumă. Inculpatul J.J.J.J.J. l-a sunat și pe inculpatul F., căruia i-a
reclamat neseriozitatea victimelor, acesta din urmă spunându-i să-i țină cu forța la muncă. Persoanele vătămate au
discutat și ele cu inculpatul F. și i-au reproșat faptul că i-a înșelat, rugându-l pe acesta să intervină pe lângă numitul
J.J.J.J.J. pentru a-i elibera, însă fără niciun rezultat.
De frică și pentru că nu aveau actele de identitate, persoanele vătămate O.O.O. și N.N.N. au mai rămas câteva
săptămâni în Cipru și au muncit și trăit în aceleași condiții de mizerie, până când numitul J.J.J.J.J. a considerat achitată
datoria, acestea revenind în țară la data de 21 ianuarie 2007.
Persoanele vătămate O.O.O. și N.N.N. s-au constituit părți civile în cauză cu suma de 2.500 de euro fiecare, cu titlu de
despăgubiri civile, din care suma de 2000 euro reprezintă daune materiale, iar suma de 500 euro daune morale.
La începutul lunii decembrie 2006, persoana vătămată P.P.P., în aceleași împrejurări l-a contactat pe F., care i-a spus
că îi va facilita obținerea unui loc de muncă în Cipru, în construcții, în baza unui contract, salariul fiind de 1.000 dolari
SUA lunar, cazarea asigurată, precum și transportul până la destinație, care urma a fi achitat ulterior din salariul obținut.
Victima a mai aflat că inculpatul era doar un intermediar, contractul de muncă urmând a fi încheiat cu o firmă din Iași.
Inculpatul F. a solicitat și primit de la victimă suma de 200 euro cu titlu de comision, iar, după circa două zile, cel dintâi i-
a înmânat persoanei vătămate contractul de muncă valabil un an, în care erau stipulate salariul de 1.000 dolari SUA,
programul de lucru de 40 de ore pe săptămână, opt ore pe zi, de luni până vineri, cazarea și echipamentul de protecție
asigurate. Inculpatul F. i-a garantat victimei condiții de cazare decente la locul de muncă, persoana vătămată înțelegând
că, din acel moment, este angajată și va munci legal în Cipru, potrivit condițiilor stipulate în contract.
La data de 9 decembrie 2006, persoana vătămată P.P.P. a ieșit din țară împreună cu victimele K., R.R.R., L.L.L., R.,
N.N.N., O.O.O., X.X.X.X.X.X.X., Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z. iar pe aeroportul din Larnaca au fost așteptați de reprezentanții
angajatorului cipriot, unul dintre aceștia fiind numitul K.K.K.K., și transportați în Nicosia, la sediul firmei cetățeanului
cipriot J.J.J.J.J., unde acesta le-a luat toate actele de identitate și contractele de muncă încheiate în țară.
Persoana vătămată P.P.P. a fost cazată două zile în barăcile insalubre și inadecvate traiului de la sediul firmei, după
care inculpatul J.J.J.J.J. l-a predat unui alt angajator cipriot, împreună și cu persoana vătămată R. Victimele au fost duse
în localitatea Nicosia și cazate în condiții improprii, adică într-o hală destinată depozitării materialelor de construcții, cu o
suprafață de aproximativ 16 m2, în care stăteau 12 bărbați. Locația nu avea încălzire, era dotată cu o singură toaletă,
curentul funcționa doar până la ora 22, iar paturile supraetajate nu aveau așternuturi.
Persoana vătămată P.P.P. a lucrat timp de trei luni la acest angajator, mai mult de 8 ore pe zi, inclusiv sâmbăta, iar
uneori chiar duminica, nefiind respectate niciuna din prevederile contractuale, iar banii obținuți de victimă erau virați
direct numitului J.J.J.J.J.
Persoana vătămată P.P.P. l-a contactat telefonic pe inculpatul F. căruia i-a reproșat condițiile aproape imposibile de
muncă și trai, precum și nerespectarea contractului semnat în țară, rugându-l să intervină pe lângă numitul J.J.J.J.J.
pentru a-i restitui actele de identitate, însă inculpatul nu l-a sprijinit în acest demers. După ce a lucrat cele trei luni în

Nicosia, persoana vătămată P.P.P. s-a întors la inculpatul J.J.J.J.J. și i-a cerut să-i restituie pașaportul, lucru cu care
acesta a fost de acord.
Deși reintrase în posesia actelor de identitate, victima nu avea banii necesari achiziționării biletului de avion, astfel că
inculpatul l-a trimis la un alt angajator, unde a mai lucrat încă trei luni și a reușit să strângă suma de 1.000 euro, astfel că
abia în luna mai 2007, persoana vătămată P.P.P. s-a întors în țară.
Persoana vătămată P.P.P. s-au constituit parte civilă în cauză cu suma de 3.00 de euro cu titlu de despăgubiri civile, din
care suma de 2.000 euro reprezintă daune materiale (contravaloarea comisioanelor plătite atât inculpatului F. cât și
cetățeanului cipriot), iar suma de 1.500 euro daune morale, reprezentând suferințele trăite în Cipru.
Tot în luna decembrie 2006, a fost racolată și persoana vătămată R.R.R. care lucra pentru inculpatul F., acesta
spunându-i că intermediază obținerea de locuri de muncă în Cipru, în construcții, în baza unui contract cu valabilitate de
un an, salariul fiind de 1.200 dolari SUA lunar, cazarea asigurată, precum și transportul până la destinație, care urma a fi
achitat ulterior din salariul obținut. Inculpatul F. i-a spus persoanei vătămate că ar putea să plece în Cipru, iar după ce se
va întoarce îi va putea întocmi contractul de muncă.
După circa o săptămână, inculpatul a convocat la domiciliul său persoana vătămată R.R.R., dar și pe celelalte victime
K., L.L.L., R., N.N.N., O.O.O., X.X.X.X.X.X.X., Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z., unde le-a înmânat tuturor contractele de muncă, ce erau
întocmite de SC V.V.V.V.V. SRL lași, societate administrată de inculpatele A. și B. Persoana vătămată R.R.R. a regăsit
în prevederile contractului toate condițiile expuse anterior de inculpatul F. și i-a plătit acestuia comisionul solicitat, de 200
euro, persoana vătămată înțelegând că, din acel moment, este angajată și va munci legal în Cipru, potrivit condițiilor
stipulate în contract.
Inculpatul i-a dat victimei R.R.R. o hârtie pe care era consemnată mențiunea "Pentru d-l. J.J.J.J.J." și i-a spus să o țină
la vedere în aeroportul din Larnaca, pentru a putea fi preluați de angajator.
La data de 9 decembrie 2006, persoana vătămată R.R.R. a ieșit din țară împreună cu celelalte victime, iar pe aeroportul
din Larnaca au fost așteptați de reprezentanții angajatorului cipriot, unul dintre aceștia fiind numitul K.K.K.K. și
transportați în Nicosia, la sediul firmei cetățeanului cipriot J.J.J.J.J., unde acesta le-a luat toate actele de identitate și
contractele de muncă încheiate în țară pe motiv că nu au valabilitate în Cipru.
Persoana vătămată R.R.R. a fost cazată două zile în barăcile insalubre și inadecvate traiului de la sediul firmei, după
cele două zile, a fost predată de cetățeanul cipriot J.J.J.J.J. unui alt angajator cipriot, împreună cu persoana vătămată K.
Victimele au fost duse într-o altă localitate și cazate în condiții improprii, unde nu erau utilități: apă, încălzire, toaletă,
curent electric.
Persoana vătămată a lucrat timp de două luni la acest angajator, între 10 și 16 ore pe zi, inclusiv sâmbăta și duminica.
Deși a prestat muncă brută, pe un șantier, victimei nu i-a fost asigurat echipamentul de protecție, iar plata s-a făcut abia
după prima lună de muncă (nu săptămânal) și a primit o remunerație de doar 340 euro, nefiind, astfel, respectate niciuna
din prevederile contractuale.
În aceste condiții, persoana vătămată R.R.R. l-a contactat pe numitul J.J.J.J.J. pentru a-i cere explicații, însă acesta l-a
liniștit, spunându-i că, în final, va primi toți banii pentru munca prestată. Victima a aflat ulterior că jumătate din banii ce i
se cuveneau erau virați direct de către angajator numitului J.J.J.J.J., drept comision pentru livrarea forței de muncă.
După primele două luni, în care a lucrat în condiții grele între 10 și 16 ore pe zi, inclusiv sâmbăta și duminica, fără a fi
plătit pentru munca prestată, persoana vătămată R.R.R. împreună cu victima K. au plecat de la angajatorul cipriot la
numitul J.J.J.J.J., pentru a-și recupera actele de identitate și a se putea reîntoarce în țară, însă acesta din urmă a
refuzat să le restituie actele, spunându-le că le va găsi un alt loc de muncă. La noua locație, persoana vătămată a
beneficiat de aceleași condiții grele de muncă și trai. Victima R.R.R. l-a contactat telefonic pe inculpatul F., reproșându-i
faptul că este exploatat de angajatorii ciprioți și intermediarul J.J.J.J.J., însă inculpatul i-a spus că nu are nicio
responsabilitate.
Persoana vătămată R.R.R. a lucrat în Cipru timp de șase luni, primind în total un salariu de 2000 euro, restul banilor ce i
s-ar fi cuvenit, fiind încasați de inculpatul J.J.J.J.J.
Persoana vătămată R.R.R. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 9000 de euro cu titlu de despăgubiri civile, din
care suma de 6000 euro reprezintă daune materiale (contravaloarea comisioanelor plătite inculpatului F. dar și banii pe
care trebuia să-i primească pentru munca prestată), iar suma de 3000 euro daune morale (suferințele trăite în Cipru,
având în vedere că nu a avut banii de mâncare, fiind nevoit să mănânce resturi de la restaurant și că nu i s-a respectat

condițiile de muncă).
Și persoanei vătămate K., inculpatul F. i-a oferit un loc de muncă în Cipru, în construcții, cu un salariu lunar de 1.000
euro.
Victima i-a dat inculpatului pașaportul, pentru a i se întocmi contractul de muncă, prin intermediul SC V.V.V.V.V. SRL
Iași, societate administrată de inculpatele A. și B.. După câteva zile, inculpatul i-a predat persoanei vătămate K.
contractul, pe care l-a semnat și în care erau stipulate următoarele condiții: trebuia să lucreze ca zidar, opt ore pe zi de
luni până vineri, o masă și cazarea asigurate, precum și transportul până la destinație, care urma a fi restituit ulterior din
salariul obținut, retribuția lunară fiind de 1800 de euro, aceasta înțelegând că, din acel moment, este angajată și va
munci legal în Cipru, potrivit condițiilor stipulate în contract.
Persoana vătămată i-a plătit inculpatului F., suma de 200 euro comision iar la data de 9 decembrie 2006 a ieșit din țară
împreună cu celelalte victime, toate trimise prin intermediul inculpatului F., iar pe aeroportul din Larnaca au fost așteptați
de reprezentanții angajatorului cipriot, unul dintre aceștia fiind numitul K.K.K.K.. Toți au fost transportați în Nicosia, la
sediul firmei cetățeanului cipriot J.J.J.J.J., unde acesta le-a luat toate actele de identitate și contractele de muncă
încheiate în țară.
Persoana vătămată K. a fost cazată două zile în barăcile insalubre și inadecvate traiului de la sediul firmei, după care a
fost predat de J.J.J.J.J. împreună cu persoana vătămată R.R.R. unui alt angajator cipriot. Victimele au fost transferate
într-o altă localitate, situată la circa 100 de km de Nicosia și cazate în condiții improprii, unde nu erau utilități: apă,
încălzire, toaletă, curent electric.
Persoana vătămată a lucrat timp de circa două luni la acest angajator, pe un șantier, unde nu li s-a asigurat
echipamentul de protecție sau masa pe zi, promise în țară și a primit o remunerație de aproximativ 300 euro, deși
muncea între 12 și 16 ore pe zi. Împreună cu persoana vătămată R.R.R. nu a mai suportat condițiile de muncă și neplata
salariului, astfel că într-o dimineață au fugit de la angajatorul cipriot x la numitul J.J.J.J.J., care a refuzat să le restituie
actele de identitate, însă le-a oferit un alt loc de muncă, în apropierea Nicosiei. După prima lună de lucru, noul angajator
l-a plătit pe parte vătămată K. cu 300 de euro, deoarece îi reținuse 100 de euro chiria și 200 de euro pentru numitul
J.J.J.J.J. După această lună, angajatorul a trimis persoana vătămată din nou la cetățeanul cipriot J.J.J.J.J., care l-a
distribuit la un alt cipriot, unde a fost plătit tot cu aproximativ 300 de euro, după ce inculpatul își lua comisionul de 200 de
euro și unde a lucrat mai mult de opt ore zilnic, cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare,
sănătate și securitate. După circa șase luni, persoana vătămată K. a reușit să se întoarcă în tară.
Persoana vătămată K. a declarat în faza de urmărire penală că se constituie parte civilă în cauză, urmând să-și
precizeze pretențiile în fața instanței de judecată, însă, deși a fost, legal citat, atât cu prilejul primei cercetări
judecătorești, cât și în rejudecare, nu s-a prezentat în fața instanței.
O situație identică a fost reținută de instanță și în cazul persoanei vătămate R. care a primit asigurări de la inculpatul F.
că-i poate găsi un loc de muncă bine plătit în Cipru, în construcții, unde ar putea câștiga 1000 euro pe lună și că, în
schimbul unui comision se poate ocupa de întocmirea contractului de muncă, transport și cele necesare plecării.
Persoana vătămată R. a considerat oferta serioasă și avantajoasă, astfel că i-a înmânat inculpatului pașaportul și
comisionul. După circa două zile, inculpatul F., i-a dat victimei contractul de muncă, valabil un an, în care erau stipulate
mai multe condiții: urma să lucreze în construcții, opt ore pe zi de luni până vineri, o masă și cazarea asigurate, precum
și transportul până la destinație, care urma a fi restituit ulterior din salariul obținut, retribuția lunară fiind de 1.000 de
euro, aceasta înțelegând că, din acel moment, este angajată și va munci legal în Cipru, potrivit condițiilor stipulate în
contract.
La data de 9 decembrie 2006, persoana vătămată R. a ieșit din țară împreună cu celelalte victime, toate trimise prin
intermediul inculpatului F., iar pe aeroportul din Larnaca au fost așteptați de reprezentanții angajatorului cipriot, unul
dintre aceștia fiind numitul K.K.K.K. Toți au fost transportați în Nicosia, la sediul firmei cetățeanului cipriot J.J.J.J.J., unde
acesta le-a luat toate actele de identitate și contractele de muncă încheiate în țară. Inculpatul a anunțat persoana
vătămată că va fi repartizat la un alt angajator, contractul de muncă fiind fictiv.
Persoana vătămată R. a fost cazată două zile în barăcile insalubre și inadecvate traiului de la sediul firmei, după care
inculpatul J.J.J.J.J. a predat-o unui alt angajator cipriot, împreună cu persoana vătămată P.P.P. Victimele au fost duse în
localitatea Nicosia și cazate în condiții improprii, adică într-o hală destinată depozitării materialelor de construcții, cu o
suprafață de aproximativ 16 m2, în care stăteau 12 bărbați. Locația nu avea încălzire, era dotată cu o singură toaletă,
curentul funcționa doar până la ora 22, iar paturile supraetajate nu aveau așternuturi.

Persoana vătămată R. a lucrat timp de circa trei luni la acest angajator, cu încălcarea normelor legale privind condițiile
de muncă, salarizare, sănătate și securitate și cu nerespectarea prevederilor contractuale. A fost retribuit cu 500 de lire
cipriote lunar, din care 250 de lire îi dădea inculpatului J.J.J.J.J. Nemulțumit de condițiile de luncă, trai și retribuție,
persoana vătămată R. l-a sunat pe inculpatul J.J.J.J.J. și i-a reproșat nerespectarea contractului de muncă, spunându-i
că dorește să plece în țară. Inculpatul l-a somat pe acesta să rămână până când își va achita datoria pe care o are,
moment după care îi va restitui și actele de identitate.
Persoana vătămată R. l-a contactat telefonic și pe inculpatul F. căruia i-a reproșat condițiile aproape imposibile de
muncă și trai, precum și nerespectarea contractului semnat în țară, rugându-l să intervină pe lângă inculpatul J.J.J.J.J.
pentru a-i restitui actele de identitate sau a-i găsi un loc de muncă mai bun însă inculpatul nu a ajutat victima în niciun
fel. Astfel, persoana vătămată R. a lucrat patru luni în Cipru și a câștigat circa 400 de euro, după care a reușit să se
întoarcă în țară.
Persoana vătămată R. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza probatoriului administrat prima instanță a reținut că, în împrejurări faptice identice a fost racolată, transferată și
transportată și victima S.. După ce a aflat de la un consătean că inculpatul F. facilitează obținerea de locuri de muncă în
străinătate, în baza unui contract încheiat în condițiile legii, persoana vătămată a luat legătura cu inculpatul care l-a
asigurat că îi poate găsi loc de muncă în Cipru, în construcții, unde ar putea câștiga 1.200 euro pe lună, pe timp de un
an, cazarea fiind asigurată, la fel și transportul, pe care urma să-l deconteze angajatorului din primul salariu. Persoana
vătămată i-a achitat inculpatului comisionul de 200 euro, după care a primit un exemplar al contractului de muncă
încheiat cu angajatorul cipriot, aceasta înțelegând că, din acel moment, este angajată și va munci legal în Cipru, potrivit
condițiilor stipulate în contract.
La începutul lunii mai 2007, persoana vătămată a plecat din țară și a fost preluată de pe aeroportul din Larnaca de către
numitul K.K.K.K. și condusă la sediul firmei angajatorului cipriot din Nicosia, cetățeanul cipriot J.J.J.J.J. i-a solicitat și luat
victimei S. actele de identitate și contractul de muncă încheiat în țară, spunându-i că actul este fictiv și nu are nicio
valoare pe teritoriul Republicii Cipru. Victima a fost cazată două zile în barăcile improvizate ca locuință în incinta firmei
inculpatului J.J.J.J.J., în condiții mizere, după care persoana vătămată S. a fost predată unui alt beneficiar cipriot. Aici,
victima a lucrat ca muncitor necalificat, șapte zile pe săptămână, câte opt ore pe zi, iar în primele două luni a primit doar
jumătate din banii ce i se cuveneau, fără a fi remunerat pentru orele suplimentare lucrate sâmbăta și duminica; restul
banilor ce se cuveneau persoanei vătămate erau predați de angajator numitului J.J.J.J.J.
După primele două luni de muncă, persoana vătămată a fost contactată de inculpatul J.J.J.J.J., care i-a restituit actele
de identitate. Datorită faptului că nu avea banii necesari achiziționării unui bilet de avion pentru a se întoarce în țară,
persoana vătămată S. a fost nevoit să mai lucreze încă două luni, sub aceiași formă, cu încălcarea normelor legale
privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate, iar la jumătatea lunii septembrie 2007 a reușit să revină în
țară.
Persoana vătămată S. a declarat în faza de urmărire penală că se constituie parte civilă în cauză, urmând să-și
precizeze pretențiile în fața instanței de judecată, însă, audită fiind, cu prilejul rejudecării cauzei, la termenul de judecată
din data de 22 aprilie 2015, a declarată că nu solicită pretenții civile de la inculpat.
În susținerea acuzațiilor aduse inculpaților, prima instanță a avut în vedere și interceptările convorbirilor telefonice și de
tip sms, al căror conținut coroborat cu materialul probator administrat în cauză și analizat de instanță în cele ce preced,
atestă aspecte esențiale în privința legăturilor infracționale între inculpați precum și între inculpați și cetățeanul cipriot
J.J.J.J.J., dar și faptul că persoanele vătămate au reclamat faptul că în Cipru nu se respectă contractul convenit în
România, și mai ales că au fost redistribuiți de cetățeanul cipriot J.J.J.J.J. altor angajatori, fără a li se întocmi forme
legale de muncă și fără a se respecta nivelul de salarizare și condițiile de muncă ce au fost promise în România. În
acest sens, au fost avute în vedere comunicările tip SMS efectuate în zilele de 07 aprilie 2008, ora 1716:17, de la postul
telefonic aparținând numitului D. către postul telefonic aparținând numitului J.J.J.J.J., cu următorul conținut: ,,Oamenii
așteaptă în aeroport. Lista cu numele lor este la D.” (fila 19, vol.3 d.u.p.); de 07 aprilie 2008, ora 1810:31, de la postul
telefonic aparținând numitului D. către postul telefonic aparținând numitului K.K.K.K., cu următorul conținut: ,,Sau emis
biletele?” (fila 19, vol. 3 d.u.p.); de 10 aprilie 2008, ora 1813:09, de la postul telefonic aparținând numitului D. către postul
telefonic aparținând inculpatului K.K.K.K., cu următorul conținut: ,,Am 2 dulgheri pregătiți de plecare. Pe când le poate
elibera bilete. D.” (fila 20, vol. 3 d.u.p.); de 11 aprilie 2008, la ora 0910:28, de la postul telefonic aparținând numitului D.
către postul telefonic aparținând inculpatului K.K.K.K., cu următorul conținut: ,,Datele celor 2: U.U.: 16 septembrie 1974

T.T.: 19 februarie 1974 D.” (fila 20, vol. 7 d.u.p.); convorbirile telefonice din zilele de 06 februarie 2008, ora 1544:06,
victima O. a apelat-o pe inculpata B. și a reclamat faptul că deși în țară i s-a promis un salariu de 700 euro, în fapt
primește doar 500 de euro, inculpata promițând ca va vorbi cu numitul J.J.J.J.J. să intervină pe lângă angajator să
rezolve problema; de 30 ianuarie 2008, 31 ianuarie 2008, 01 februarie 2008,05 februarie 2008, 09 februarie 2008, 15
februarie 2008 și 18 februarie 2008, dintre inculpata A. și numitul J.J.J.J.J., din care rezultă modalitatea concretă în care
aceștia colaborau în activitățile infracționale, faptul că numitul J.J.J.J.J. era, la rândul său, un plasator de forță de
muncă, dar și faptul că aceștia nu erau interesați de condițiile de muncă și salarizare a victimelor, relevantă fiind
convorbirea din 15 februarie 2008 în care aceștia vorbesc despre inculpata E., iar numitul J.J.J.J.J. afirmă: „(…) Le
promite și 3 mese pe zi, și desert, și cazare la hoteluri și (…). Ăștia vin în Cipru și nu au un ban. Dar când noaptea bună
să plec de la birouri, mare minune! Cum ies la ușă acolo, se adună: N-am ce să mănânc, niște pâine nu am!
(interlocutorul, inculpata A. râde la aceste afirmații)”; de 25 martie 2008, orele 16 39:15, dintre inculpata A. și cetățeanul
cipriot J.J.J.J.J., din care reiese că inculpata cunoștea faptul că acesta din urmă le lua persoanelor vătămate actele
pentru a le putea supune la muncă în mod forțat și pentru a condiționa returnarea actelor de plata unor datorii, de 09
aprilie 2008, 18 februarie 2008 și 01 februarie 2008 dintre inculpata E. și numitul J.J.J.J.J., între inculpată și numitul
A.A.A.A.A.A.A.A. și între E. și A., din care rezultă că inculpata E. cunoștea că cetățeanul cipriot J.J.J.J.J. este un
plasator de forță de muncă, la rândul său, că aceasta nu informa victimele cu privire la faptul că în Cipru contractul de
muncă nu se va respecta, fiecare urmând a fi plasat altui angajator, și e posibil și pe altă meserie, ci dimpotrivă câștiga
încrederea victimelor invocând că se va încheia un contract de muncă; în discuția cu inculpata A. din data de 01
februarie 2008, orele 09:08:10, rezultă și faptul că inculpata E. s-a înțeles cu cetățeanul cipriot J.J.J.J.J. să încaseze el
de la oameni comisionul său, întrucât a fost reclamată la autorități de o victimă care a fost în Cipru; inculpatele vorbesc
și despre o victimă care a fost trimisă în străinătate la muncă și ajuns să stătea pe stradă; convorbirile inculpatului D. din
datele de 05 martie 2008, 04 martie 2008, 04 februarie 2008, 26 februarie 2008, 12 martie 2008, 06 aprilie 2008, cu
soția acestuia, din care rezultă modul în care acesta a reacționat la faptul că partea civilă P.P., după ce a venit din Cipru,
i-a reproșat că a fost exploatat și că nu s-au respectat contractul de muncă, solicitând să-i fie restituit comisionul,
inculpatul reacționând violent, lovind-o pe aceasta cu o bâtă, inculpatul caracterizând persoanele pe care-i trimite la
muncă ca pe „ (…) niște mizerabili, care fur, vin și stau cu forța acolo!”, cu partea civilă B.B.B.B., soția victimei
R.R.R.R.R.R.R., din care rezultă că victima lucra în Cipru fără contract de muncă, iar trupul acesteia a fost repatriat tot
cu banii pe care angajatorul îi datora acesteia; cu inculpata A., din care rezultă că inculpații colaborau în ceea ce
privește trimiterea oamenilor la muncă în Cipru; cu persoana vătămată S.S., din care rezultă că inculpatul câștiga
încredea acesteia prin invocarea faptului că vorbea personal cu angajatorul, când în fapt acesta vorbea cu intermediarul
de forță de muncă J.J.J.J.J. și cu cetățeanul cipriot J.J.J.J.J., din care rezultă modalitatea de colaborare dintre cei doi
respectiv cetățeanul cipriot îi comunica faptul că are nevie de vreo 20 de băieți să lucreze la curățat autostrada, de 10
cupluri în agricultură, 20 de tineri necalificați să curețe cu mașina de tuns iarba, de vreo 10 cupuri de moldoveni,ori
inculpatul îl anunța că va trimite oameni, ce trebuie să fie așteptați la aeroport, că are mai multe cupluri, din discuții
rezultând că salariul ce ar fi putu să-l câștige în Cipru cetățenii români era de 500 de euro, cetățeanul cipriot
atenționându-l pe inculpat să nu le promită „marea cu sarea”.
Referitor la încadrare juridică a faptelor, prima instanță, pornind de la modalitatea incriminării faptei de trafic de persoane
în art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 și în dispozițiile art. 210 C. pen. precum de la definiția dată de art. 182 lit.
a) C. pen. expresiei de “exploatare a unei persoane” în domeniul muncii, în sensul că prin această expresie se înțelege,
prin altele, și „supunerea la executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forțat, a apreciat că, legiuitorul a
restrâns definiția termenului de exploatare a muncii unei persoane doar la supunerea, la executarea unei munci sau
îndeplinirea de servicii în mod forțat, definiție ce se regăsește, de altfel și în Decizia - Cadru a Consiliului din 19 iulie
2002 (nr. 2002/629/JAI) privind combaterea traficului de persoane (a se vedea art. 1, parag. 1).
Or, în atare condiții a apreciat că solicitarea inculpaților de a se constata incidența în cauză a dispozițiilor art. 4 C. pen.,
respectiv aplicarea legii penale de dezincriminare, raportat la această modificare legislativă, nu este întemeiată.
În argumentarea acestei apreciere a reținut că, instanța a fost învestită cu o situație de fapt în care s-a menționat, în
mod expres, că exploatarea prin muncă a persoanelor vătămate a avut loc atât prin supunerea la muncă în mod forțat
cât și prin încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate, mai exact, în actul de
inculpare s-a susținut că exploatarea prin muncă a persoanelor vătămate a constat atât prin obligarea la muncă forțată
(persoanelor vătămate li s-au luat actele de identitate, au fost amenințate și chiar agresate, au fost aservite prin datorii)
cât și prin nerespectarea normele legale privind salarizarea, sănătatea și condițiile de muncă (persoanele vătămate au
fost obligate să muncească 12-14 ore pe zi, în condiții inumane, având în vedere condițiile climatice specifice țării de
destinație, respectiv Cipru, fiind cazate în locuri insalubre și trăind la limita subzistenței).

Or, față de această situație de fapt, indiferent de claritatea și detalierea modalității concrete de săvârșire, a constatat că
modificarea legislativă nu poate conduce la aplicarea legii de dezincriminare, în condițiile în care faptele descrise în
rechizitoriu sunt în continuarea incriminate de dispozițiile art. 210 C. pen., fiind descrisă prima ipoteză a exploatării
muncii persoanelor vătămate, respectiv prin supunerea la muncă în mod forțat, scop al exploatării ce se regăsește și în
noua incriminare.
Cât privește noțiunea „de muncă forțată sau obligatorie”, Curtea a constatat că dispozițiile C. pen. incriminează în art.
212, în mod distinct, ca infracțiune, supunerea la muncă forțată sau obligatorie, infracțiune care constă în fapta de a
supune o persoană, în alte cazuri decât cele prevăzute de dispozițiile legale, la prestarea unei munci împotriva voinței
sale sau la o muncă obligatorie.
De altfel, muncă forțată este interzisă și prin art. 42 din Constituția României, articol care nu definește în mod explicit
această noțiune, dar precizează ce activități nu constituie muncă forțată (a se vedea lit. a), b) și c) ale alin. (2)). Definiția
termenului de „muncă forțată sau obligatorie” se regăsește și în Convenția nr. 29/1930 privind munca forțată sau
obligatorie, art. 2 prevăzând că prin acest termen se înțelege „orice muncă sau serviciu pretins unui individ sub
amenințare unei pedepse oarecare, și pentru care numitul individ nu s-a oferit de bună voie”.
În același sens, a fost relevată de judecătorul instanței de fond și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului,
cauza Doyen c. Franței, Decizia nr. 39109/1997 din 9 septembrie 1998, s-a statuat că „munca este forțată sau
obligatorie dacă cel care o prestează este obligat la aceasta împotriva voinței sale și dacă obligația este injustă, opresivă
sau constituie o situație ce nu putea fi evitată”; în cauza Van Der Mussel c. Regatului Belgiei, Decizia nr. 8919/80 din 23
noiembrie 1983, unde Curtea a statuat că: expresia „munca forțată sau obligatorie” semnifică „toate felurile de muncă
sau servicii solicitate unei persoane sub pericolul de pedeapsă și pentru îndeplinirea cărora persoana în cauză nu s-a
oferit în mod voluntar”(parag. 32), explicitând în paragrafele 34, 35, 37 și 40 noțiunile de „pericolul unei penalizări”,
condițiile cumulative ce trebuie satisfăcute pentru a aprecia asupra caracterului forțat sau obligatori al muncii prestate de
o persoană și criteriile ce trebuie avute în vedere la o asemenea apreciere.
Având în vedere toate aceste argumente a reținut prima instanță că, în cauză a fost dovedit, fără dubiu, că exploatarea
persoanelor vătămate s-a făcut prin supunerea acestora la executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod
forțat, drept pentru care nu a mai analizat ipoteza existenței doar a infracțiunii de înșelăciune. A mai reținut că, din
depozițiile persoanelor vătămate se relevă mai multe modalități prin care persoanele vătămate au fost forțate să accepte
să muncească în condiții de muncă și de salarizare pe care, în mod voluntar, nu le-ar fi acceptat.
Una dintre modalități a fost supunerea persoanelor vătămate la agresiuni fizice și verbale ori amenințarea acestora cu
astfel de agresiuni, de către cetățeanul cipriot J.J.J.J.J. ori de angajații acestuia, astfel cum rezultă din declarațiile
persoanei vătămate K.K.K., care a arătat că, în cursul serii, inculpatul J.J.J.J.J. a adunat toți românii într-o hală,
spunându-le că vor fi repartizați fiecare la un loc de muncă, fiind chestionați pe rând cu privire la situația familială, la
calificarea fiecăruia, ocazie cu care le-a luat pașapoartele și contractele de muncă, iar, întrucât a refuzat într-o primă
fază să predea actele, numitul J.J.J.J.J. a devenit violent și i-a adresat injurii, astfel că, de frică, a cedat; persoanei
vătămate F.F., care a arătată că, după ce a lucrat o lună, a fost transportată înapoi la numitul J.J.J.J.J., care l-a vândut
unui alt cetățean cipriot, pe nume D.D.D.D.D.D., unde a lucrat două săptămâni, zilnic între 12 și 14 ore, fiind remunerat
cu suma totală de 170 de euro; persoana vătămată a încercat să-l contacteze în mod repetat pe inculpatul J.J.J.J.J.,
pentru a-l ruga să-i restituie actele de identitate, întrucât își achitase datoria și, în final, s-a deplasat la sediul firmei, unde
inculpatul i-a dat actele, iar pentru a-l intimida avea un pistol pe birou; persoanei vătămate minore C., care a declarat că
angajatorul cipriot a avut intenția de a întreține relații sexuale cu ea; persoanelor vătămate I., S.S.S.S.S.S. și
U.U.U.U.U.U., care au precizat că numitul J.J.J.J.J. i-a reproșat persoanei vătămate U.U.U.U.U.U. că a adus pe celelalte
două persoane vătămate în Grecia, iar acestea nu vor să-i achite comisionul; deși victimele l-au asigurat pe inculpat că
vor munci, însă au nevoie de bani pentru a supraviețui, acesta i-a lovit pe U.U.U.U.U.U. și S.S.S.S.S.S. și i-a amenințat
cu moartea; persoanei vătămată X., care a precizat că a refuzat să-i dea documentele de identitate inculpatului
J.J.J.J.J., însă a fost amenințată cu pistolul de unul din bodyguarzii acestuia, după care x l-a lovit peste mână, luându-i
cartea de identitate și pașaportul; persoanei vătămate F.F.F., care a declarat că nu i-au fost restituite actele de
identitate, iar numitul K.K.K.K. l-a amenințat cu moartea pentru a determina victima să nu protesteze; persoanelor
vătămate N.N.N. și Vicol Maricel, care au relatat că, într-o dimineață numitul J.J.J.J.J. le-a agresat și le-a amenințat cu
moartea, spunându-le că-i mai datorează 500 euro fiecare și nu pot pleca până nu achită această sumă; persoanei
vătămate O.O., care a declarat că era păzită de bodyguarzi, care îi permiteau să plece, dar fără bagaje; persoanelor
vătămate T.T. și Chelariu Gheorghiță, care au arătat că în momentul în care i-au solicitat cetățeanului cipriot J.J.J.J.J. să
le înapoieze documentele de identitate pentru a reveni acasă, acesta le-a adresat injurii și amenințări, spunându-le celor
doi că le vor fi restituite documentele când vor achita restul comisionului de 300 de euro; persoanelor vătămate L. și

H.H., care au declarat că numitul K.K.K.K. le-a restituit documentele de identitate, amenințându-i că vor avea probleme
la întoarcerea în țară, după care neavând bani, dar și de frică, victimele L. și H.H. au rămas și dormit două nopți în
preajma Ambasadei României, însă au fost urmăriți și amenințați de numitul K.K.K.K. și părților civile B.B.B.B., R.R. și
C.C.C.C., care au declarat că victima R.R.R.R.R.R.R. a sunat din Cipru și le-a spus că a fost preluat de un cetățean
cipriot, care i-a spus că nu este valabil contractul semnat în România, i s-a oferit un alt loc de muncă decât cel din
contract, i s-a spus că trebuie să plătească un comision despre care în țară inculpatele nu-l informase, i s-au luat
documentele și amenințat că îl împușcă dacă încearcă să plece.
Deși nu toate persoanele vătămate au fost supuse unor astfel de agresiuni, s-a reținut însă că acestea aveau cunoștință
de ele, având în vedere că fie au fost martori la agresarea altor persoane vătămate, fie au auzit de aceste practici,
existând și o stare de temere generală, care era de natură să înfrângă orice rezistență a acestora în a refuza de a fi
„vândute” diverșilor angajatori. În acest sens, relevanță prezintă declarația persoanei vătămate Z.Z.Z. care a arătat că
cetățeanul cipriot J.J.J.J.J. era un tip violent, era tor timpul încadrat de gărzi de corp, aceasta fiind martor la un episod în
care numitul J.J.J.J.J. a lovit cu pumnii un bărbat și l-a amenințat cu moartea pentru că nu dorea să plătească
comisionul.
Instanța de fond a reținut că, o altă modalitate prin care persoanele vătămate au fost forțate să accepte să muncească
în condiții de muncă și de salarizare pe care, în mod voluntar, nu le-ar fi acceptat, și care s-a suprapus cu cealaltă
modalitate mai sus expusă, a fost cea de a fi puse în situația de dependență față de cetățeanul cipriot J.J.J.J.J., prin
luarea documentelor de identitate și prin aservirea prin datorii reale (biletul de avion, ori comisionul său) ori imaginare
(comisioane pe care persoanele vătămate nu le cunoșteau la plecarea din țară). Relevant este faptul că majoritatea
persoanelor vătămate nu aveau în țară o situație financiară foarte bună, nu erau informate că trebuie să aibă asupra lor
până la primul salariu bani suplimentari pentru a putea trăi, și, astfel, erau nevoite să accepte orice loc de muncă, cel
puțin pentru a avea o sumă minimă pentru a supraviețui. Nu poate fi ignorat și faptul că Republica Cipru este o țară
insulară, iar accesul se face pe cale aeriană. În condițiile în care persoanele vătămate nu mai aveau documente de
identitate, acestea nu puteau achiziționa biletul de avion, și, astfel, acceptau să muncească în condițiile de salarizare și
de muncă impuse de angajatori, pe care, în mod normal, nu le-ar fi acceptat.
Din declarațiile persoanelor vătămate reiese și faptul că unele din acestea au încercat să ceară ajutorul Ambasadei
Române ori a autorităților cipriote, ajutor pe care însă nu l-au primit (în cazul organelor de poliție au constatat că acestea
erau în conivență cu cetățeanul cipriot J.J.J.J.J.), împrejurări ce au fost de natură să descurajeze persoanele vătămate
și să accepte să muncească în orice condiții pentru a putea supraviețui. În acest sens, a fost relevată situația persoanei
vătămate G.G., care s-a adresat Ambasadei României din Nicosia, unde a anunțat că ea și fiica sunt exploatate în Cipru,
însă autoritățile române i-au comunicat faptul că nu au fonduri pentru a le repatria, victimele, fiind într-o situație fără
ieșire, reîntorcându-se la cetățeanul cipriot J.J.J.J.J., care le-a trimis la muncă.
Față de aceste împrejurări dovedite în cauză, Curtea a constatat că persoanele vătămate au prestat o muncă, în mod
forțat, fiind obligate la aceasta împotriva voinței lor, cel puțin până la recuperarea actelor de identitate și până la
acumularea unor sume de bani ce să le permită să cumpere un bilet de avion și să se întoarcă în țară.
În ceea ce privește elementul material al laturii obiective a infracțiunii, instanța de fond a constatat că acesta s-a realizat
prin mai multe modalități normative alternative, și anume atât prin recrutare cât și prin facilitarea transportului
persoanelor vătămate (activități ce nu au fost negate de inculpați, și care, de altfel, nici nu puteau fi negate în condițiile
în care obiectul de activitate a societăților administrate de inculpați era de recrutare și plasare forță de muncă), ce au
fost săvârșite prin inducere în eroare, în scopul exploatării acestei persoane.
În concret, inducerea în eroare a persoanelor vătămate a constat în faptul că inculpații (cu excepția inculpatului H.), deși
cunoșteau că angajatorul consemnat în contractele de muncă ori în contractele de mediere nu este în realitate decât un
alt plasator de forță de muncă, și, astfel, aceste contracte nu puteau produce vreo consecință juridică; că nu se vor
încheia alte contracte de muncă în Cipru de adevărații angajatori, iar, în lipsa unui contract de muncă înregistrat la
Camera de Muncă din Cipru, nu vor putea beneficia de permis de muncă, de asigurări sociale, medicale ori de asigurări
în caz de deces și nici de protecția legii în cazul nerespectării condițiilor de muncă și de salarizare; că nu vor fi
înregistrați în mod legal la Biroul de emigrări, iar cărțile de identitate și pașapoartele vor fi oprite de cetățeanul cipriot
J.J.J.J.J. doar pentru a avea garanția recuperării unor comisioane reale ori imaginare; că există posibilitatea să fie
„vânduți” de cetățeanul cipriot J.J.J.J.J. către diverși reprezentanți ai unor firme care executau diverse lucrări, fără a li se
respecta dorința de a lucra într-o anumită meserie și nivelul de salarizare și condițiile de cazare sunt relative, depinzând
doar de voința celor care exploatau, în cele din urmă, forța de muncă, au ascuns aceste aspecte esențiale a unor
contracte de mediere de forță de muncă ori a unor contracte de muncă, cu privire la care persoanele vătămate au

solicitat în mod expres să fie respectate.
De altfel, persoanele vătămate au precizat, în mod clar, în fața instanței că nu ar fi fost de acord să plece dacă li se
aduceau la cunoștință că nu vor fi respectate atât contractul de muncă în Cipru, cât și condițiile de salarizare și de
muncă.
De asemenea, s-a reținut că inculpații au acționat cu intenție directă, având în vedere că potrivit calificării de agenți de
ocupare a forței de muncă, cunoșteau importanța încheierii unui contract de muncă, Legea nr. 156/2000 privind protecția
cetățenilor care lucrează în străinătate obligându-i să insereze în contractele de mediere obligația de a asigura
încheierea contractelor individuale de muncă, inclusiv și în limba română, contract în care să se insereze și elementele
prevăzute în oferta fermă de locuri de muncă. Inculpații cunoșteau și faptul că, în lipsa unui contract de muncă (și aici ne
referim la adevăratul angajator), persoanele vătămate sunt expuse la abuzuri din partea beneficiarului forței de muncă,
neputând proba înțelegerile cu privire la drepturile salariale și, mai mult, că nu pot solicita respectarea drepturile
prevăzute de legislația specifică în domeniu, abuzuri care îmbrăcau forma exploatării prin muncă și care deja fuseseră
reclamate de alte persoane și de care aveau cunoștință.
Prin urmare, a apreciat că inculpații au recrutat și au facilitat transportul, inducând în eroare persoanele vătămate, în
scopul exploatării acestora prin supunerea la muncă forțată, dar și pentru a obține sume de bani în mod facil, dar și
injust, având în vedere că nu au respectat condițiile legale de mediere a angajării cetățenilor români în străinătate,
cauzând prejudicii persoanelor vătămate care au constat nu numai în suma solicitată de inculpați cu titlu de comision,
dar și în cheltuielile de transport ori contravaloarea muncii prestate și neplătite, prejudicii ce au legătură de cauzalitate
cu faptele inculpaților.
Referitor la apărările inculpaților și poziția lor procesuală, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpata G., audiată fiind la termenul din 28 ianuarie 2015, a declarat că este nevinovată, nu a înșelat nicio persoană și
a avut certitudinea că toți cei trimiși la muncă în Cipru muncesc legal la angajatorul la care au semnat contractul de
muncă. Inculpata a mai precizat că a respectat Legea nr. 153/2000, a încheiat contracte de mediere, contracte de
muncă în care erau stipulate toate clauzele impuse de lege, iar, după ce semnau contractele la firma sa, persoanele
vătămate aveau convingerea că au un loc de muncă legal în Cipru. Inculpata a mai învederat instanței că fiecare
persoană vătămată trebuia să lucreze la firmele angajatorului cipriot și știe că au lucrat la aceste firme, în mod legal,
fiecare având eliberat de către autoritățile cipriote un permis de muncă, ce ar trebuie să se găsească la dosar, având în
vedere că au fost ridicate de organele de urmărire penală.
Audiată, în legătură cu fiecare persoană vătămată, inculpata a mai învederat că ea știa că o parte au lucrat la firmele
aparținând angajatorului J.J.J.J.J., iar o parte au muncit la un alt angajator, dar a fost opțiunea lor, nefiind mulțumite de
condițiile de la primul angajator. A mai adăugat că nu a știut că cetățeanul cipriot nu respectă contractele semnate în
România, întrucât persoanele vătămate nu au reclamat acest lucru, iar cei care au reclamat, cum ar fi Y.Y.Y. și S.S.S., a
reușit să-i realoce în alte țări. În legătură cu persoanele vătămate care și-au schimbat locul de muncă a declarat că fie
nu aveau pregătirea necesară acelui loc de muncă, deși în țară acestea au declarat că o au, fie își căutau un loc de
muncă mai bun.
În faza de urmărire penală atât de către procuror cât și de judecătorul care a soluționat propunerea de arestare la data
de 31 octombrie 2008 (filele 269-276, 289 vol. I dos. urm pen.), inculpata a declarat că a trimis la angajatorul J.J.J.J.J.
aproximativ 500-600 de persoane, iar în vara anului 2007 a fost personal în Cipru pentru a verifica care sunt condițiile de
muncă, salarizare și cazare ale românilor pe care i-a trimis, având în vedere că a primit un număr mare de reclamații de
la aceștia. A precizat că o parte din aspectele reclamate au fost confirmate, constatând că unii aplicanți erau cazați în
câmp, în niște containere, alții munceau 10-12 ore pe zi, nu aveau apă potabilă asigurată, aceștia trebuind să-și
cumpere, iar o parte dintre aplicanți i s-au plâns că actele de identitate erau reținute de angajatorul cipriot, fapt ce era
adevărat, angajatorul comunicându-i că erau necesare în vederea obținerii permisului de muncă dar și pentru că dorea
să aibă o garanție că va recupera suma plătită pentru biletul de avion. Inculpata a precizat că și după venirea din Cipru a
continuat să trimită oameni la muncă în această țară, întrucât erau mulți doritori pentru acest stat, iar o parte dintre
aceștia au fost nemulțumiți, drept pentru care din luna iulie 2008 nu a mai trimis oameni. Inculpata a mai menționat că,
știind că sunt probleme în colaborarea cu J.J.J.J.J., în sensul că acesta nu întocmea la timp oamenilor actele de muncă
și de ședere în Cipru, pe lângă contractul de mediere a încheiat cu aplicanții și declarații de accept și de informare.
Totodată, în apărare inculpata a menționat faptul că activitatea desfășurată prin societățile la care era administrator
respecta dispozițiile Legii nr. 156/2000 privind protecția cetățenilor români care lucrează în străinătate, activitățile de
recrutare forță de muncă s-au făcut sub controlul și sub monitorizarea permanentă a Inspectoratul Teritorial de Muncă

București și Agenția Națională pentru Ocuparea Forțelor de Muncă București și a celorlalte autorități, depunând ca
dovadă la dosar mai multe astfel de rapoarte și informări despre persoanele care aplicau prin intermediul societății sale.
Analizând apărările inculpatei G., prin prisma materialului probator administrat în cauză, instanța de fond le-a apreciat ca
fiind vădit nefondate.
Astfel, s-a reținut că, inculpata G. a fost personal în Cipru și a constatat că cetățeanul J.J.J.J.J. era la rândul său un
plasator de forță de muncă, iar pentru promovarea activităților sale de recrutare de forță de muncă a apelat la un post de
televiziune care a făcut un film de prezentare, ce a fost depus, chiar de inculpată la dosar, film care prezintă traseul ce
trebuia urmat de fiecare aplicant pentru un loc de muncă în Cipru, în prezența inculpatei G. și a cetățeanul J.J.J.J.J.,
reporterul afirmând:
„(…) Stimați telespectatori, suntem în incinta unui birou de plasare de forță de muncă din Cipru. Am să vă prezint, în
mare, care este traseul celui care vrea să-și obțină un job în această minunată țară. În primul rând, el trebuie să se
adreseze unei firme de profil din România, o firmă, deci, cu profilul de selecție și plasare de forță de muncă. Spre
exemplu, doamna x reprezintă o astfel de firmă. Doamna x, după ce întocmește formalitățile necesare, îl trimite pe
muncitorul respectiv în Cipru, la biroul acesta de plasare sau, mă rog, la un altul, acesta, spre exemplu, reprezentat de
domnul P.P.P.P.P.P., iar domnul P.P.P.P.P.P. îi plasează la angajatorii finali (…) (CD cu înregistrarea de la 01:08 la
01:56, fila 1, vol. XI Dosar rejudecare nr. x/45/2015).
Prin urmare, este evident faptul că fiecare contract în care apăreau la angajator societățile ce aparțineau ori erau
controlate de cetățeanul J.J.J.J.J. nu puteau produce vreo consecință juridică, fapt pe care cetățeanul cipriot îl aducea la
cunoștință persoanelor vătămate în momentul în care acestea îi înmânau contractul semnat în România, acesta
învederându-le că locul de muncă va fi identificat de către el, din acel moment, în funcție de cererile diverselor firme care
aveau nevoie de forță de muncă.
Inculpata cunoștea, de la bun început, și faptul că procesul de identificare a unui loc de muncă de către cetățeanul
cipriot J.J.J.J.J. semănă, în fapt, cu un târg de sclavi, în care beneficiarii de forță de muncă îi plăteau un comision
numitului J.J.J.J.J., preluau persoanele vătămate, le cazau de cele mai multe ori în condiții improprii, nu încheiau
contracte de muncă, le solicitau să muncească peste 10-12 ore pe zi, le plăteau la limita subzistenței, iar o parte din
salariu era remis aceluiași J.J.J.J.J. pentru achitarea datoriilor impuse de către acesta.
S-a reținut că, deși, în fața instanței, inculpata a declarat că știa că fiecare persoană vătămată muncea legal în Cipru,
aceasta nu a produs nicio probă în acest sens, acest fapt, fiind de altfel, infirmat de declarațiile tuturor celor 15 persoane
vătămate, care au arătat că niciun angajator, la care au lucrat, nu a încheiat contracte de muncă, nu au avut permise de
ședere și nici de muncă. De altfel,chiar inculpata în declarațiile date pe tot parcursul procesului penal, a recunoscut
faptul că știa de nemulțumirile cetățenilor români pe care i-a trimis să lucreze în Cipru, a verificat și a constatat că o
mare parte din aceste nemulțumiri sunt reale. Mai mult, aceasta a declarat că și reprezentanții Ambasadei României în
Cipru au contactat-o pentru a media aceste nemulțumiri cu angajatorii din Cipru.
Mai mult, inculpata a recunoscut și faptul că avea cunoștință și de aspectul că cetățeanul cipriot J.J.J.J.J. oprea actele
de identitate ale persoanelor vătămate până în momentul în care erau plătite datoriile către acesta.
Cu toate acestea, inculpata, știind că persoanele vătămate vor fi exploatate prin muncă în Cipru, a ascuns, cu rea
credință, acest fapt persoanelor vătămate în momentul recrutării acestora, rea-credință de care inculpata a dat dovadă
atât pe perioada în care persoanele vătămate erau în Cipru și solicitau ajutorul acesteia, cât și atunci când acestea au
revenit în țară, când le-a solicitat în continuare diferențe de bani pentru așa zisele serviciile de mediere de forță. În acest
sens, au fost relevate de instanță declarațiile persoanei vătămate B.B., care a precizat că, după ce a fost exploatat prin
supunerea la muncă în mod forțat, după revenirea în țară, a fost notificat de societatea inculpatei să plătească diferența
de taxă mediere, deși inculpata cunoștea că aceasta nu a fost angajată în baza contractului semnat la firma sa; a mai
precizat că a fost notificat și după ce inculpata a fost arestată, când acesta din urmă a fost, astfel, atenționată asupra
presupusului caracter infracțional a actelor sale de recrutare de forță de muncă; persoanei vătămate A.A., care a
precizat că la primele discuții la sediul firmei inculpatei, i-a solicitat acesteia să nu-l trimită în Cipru la numitul J.J.J.J.J.,
deoarece văzuse la televizor un reportaj din care rezulta că românii erau exploatați de către acesta, primind de la
inculpată asigurări că nu, însă aceasta, la momentul semnării contractului de muncă, i-a ascuns persoanei vătămate
faptul că M.M.M.M.M. era controlată chiar de J.J.J.J.J.; persoanelor vătămate U.U.U. și V.V.V., care au declarat că
G.G.G.G.G.G. la care i-a trimis inculpata nu deținea o fermă, așa cum aceasta din urmă le-a spus, au apelat la
Ambasada României, care le-a adus la cunoștință că societatea inculpatei trebuie să rezolve problema, însă inculpata
nu a răspuns la telefoanele persoanelor vătămate, ci doar inculpatul H. care le-a asigurat că va vorbi cu angajatorul să le

asigure condiții decente de cazare; persoanei vătămate Y.Y.Y., care a arătat că fiind în Cipru a contact-o telefonic pe
inculpată și i-a adus la cunoștință că este părăsit pe un câmp, că la locul de muncă prevăzut în contract nu a fost
respectat contractul, că a fost nevoit să mai plătească o dată comision, că i-a fost luat pașaportul de către J.J.J.J.J.,
aspecte pe care aceasta le-a mai învederat odată unui angajat al societății inculpatei, după ce a revenit în țară, însă cu
toate acestea inculpata nu i-a restituit comisioanele plătite ci doar s-a oferit să-i găsească un nou loc de muncă în
Anglia, pentru care i-a încasat din nou comision; persoanei vătămate Y., care a precizat că, după ce a fost exploatat prin
supunerea la muncă în mod forțat, la revenirea în țară, a fost notificat de societatea inculpatei să plătească diferența de
taxă mediere în sumă de 1.680 lei, deși inculpata cunoștea că aceasta nu a fost angajată în baza contractului semnat la
firma sa, sumă pe care a plătit-o, fiindu-i frică să nu fie dată în judecată și persoanei vătămate K.K.K.K.K.K., care a
declarat că, după ce a fost exploatată prin supunerea la muncă în mod forțat, la revenirea în țară a mers la inculpata G.,
i-a reproșat faptul că a fost exploatată și i-a solicitat să-i restituie comisioanele plătite, inculpata refuzând și susținând că
cetățeanul cipriot J.J.J.J.J. este un angajator serios, ulterior fiindu-i trimisă persoanei vătămate și o comunicare din care
rezulta că firma și-a îndeplinit toate obligațiile contractuale.
În ceea ce privește apărarea inculpatei că a respectat Legea privind protecția cetățenilor romani care lucrează în
străinătate, a încheiat contracte de mediere, contracte de muncă în care erau stipulate toate clauzele impuse de lege,
instanța a constatat că, prin actul de sesizare, nu s-a reținut contrariul, ci dimpotrivă s-a afirmat că atât inculpata, cât și
ceilalți inculpați, au respectat în mod formal dispozițiile legii, anterior, menționate, însă doar pentru a crea o aparență de
legalitate.
În condițiile în care angajatorul menționat în contractele de mediere și în contractele de muncă nu avea această calitate,
ci doar de plasator de forță de muncă în Cipru, toate actele încheiate de către inculpată cu inducerea în eroare a
persoanelor vătămate asupra acestui aspect esențial dintr-un contract, în mod evident nu puteau produce consecințe
juridice, inculpata folosindu-se de obiectul de activitate al societății sale și de înscrisurile impus de cadrul legal în
materie, doar pentru a crea o aparență de legalitate și de câștiga încrederea persoanelor vătămate.
Mai mult, inculpata, și, de altfel, toți inculpații cunoșteau și faptul că în cazul contractului de muncă semnat în România
acesta nu are valoare juridică în Cipru, asupra acestui fapt fiind atenționați chiar de către autoritățile din România, mai
exact de Ministerul Afacerilor Externe care pe site-ul propriu a postat o broșură cu privire la condițiile și posibilitățile de
angajare în această țară, fiind elaborată și o broșură (filele 341-360, vol. 7 d.u.p.).
Faptul că persoanele vătămate s-au adresat Ambasadei României la Nicosia, dar și faptul că situația de exploatare prin
muncă a cetățenilor români de către cetățeanul cipriot J.J.J.J.J. era cunoscută de autoritățile românce și cipriote, rezultă
din adresa Ministerul Afacerilor Externe din 24 martie 2009 (fila 3, vol. 7 d.u.p.) prin care a comunicat că la Ambasada
României din Nicosia au fost înregistrate unor număr de 118 plângeri ale cetățenilor români în legătură cu cetățeanul
cipriot J.J.J.J.J., fiind reclamate condițiile neadecvate de muncă, faptul că le-au fost luate actele de identitate,
solicitându-se și ajutor pentru întoarcere în țară.
Referitor la apărarea inculpatei și a celorlalți coinculpați, că cetățeanul cipriot J.J.J.J.J. a fost achitat, prin Decizia penală
cu nr. 248/09 din 30 martie 2011 a Tribunalului Penal Lefkosia, pentru acuzațiile de exploatare a muncii unei persoane și
pentru reținerea de documente personale de la posesorul legal al acestora, ceea ce înseamnă că nu se poate reține că
acesta a exploatat cetățenii români și, pe cale de consecință, nici inculpații din prezenta cauză au racolat victimele în
vederea exploatării, Curtea a apreciat că nu poate fi primită, în condițiile în care decizia invocată de către inculpați nu
privește persoanele vătămate din prezenta cauză (filele 225-234, vol. 6 dos. instanță), și, astfel, faptul că, în respectivul
dosar, materialul probator nu a putut proba acuzațiile aduse cetățeanului cipriot, în legătură cu alte persoane vătămate,
nu are nicio consecință juridică în prezentul dosar, în care acuzațiile sunt diferite și, de altfel, și materialul probator.
Instanța de fond a reținut însă în susținerea vinovăției inculpaților faptul că K.K.K.K., angajat al cetățeanului cipriot
J.J.J.J.J., a fost condamnat definitiv prin sentința penală nr. 118 din 19 martie 2013 a Tribunalului Iași, rămasă definită
prin Decizia penală nr. 125 din 01 aprilie 2014 a Curții de Apel Iași, chiar pentru primirea, exploatarea, transferarea,
cazarea, în Cipru, a victimelor din prezenta cauză, victime pe care prin amenințări și constrângeri, împreună cu numitul
J.J.J.J.J., le-au exploatat în Cipru, prin obligarea să lucreze.
Cu privire la inculpatul H., instanța a reținut că, în declarația dată la termenul din 28 ianuarie 2015, acesta și-a susținut
nevinovăția, precizând că atribuțiile sale din contractul de colaborare cu SC T.T.T.T.T. SRL au constat în medierea,
verificarea documentelor din dosarul fiecărui candidat, de a da dată certă, de a atesta calitățile părților în declarațiile
acestora date pe propria răspundere, de a da dată certă contractelor de mediere, de a întocmi notificările pe cale
amiabilă pentru creanțele societății, de a atesta declarațiile de accept a contractelor de mediere și de a oferi consultanță
juridică, neavând vreo implicare în semnarea contractelor de muncă, care nu erau semnate și în fața sa. Inculpatul a mai

adăugat că nu avea cunoștință de executarea acestor contracte de muncă în Cipru și nu-l cunoștea pe cetățeanul cipriot
J.J.J.J.J.
Inculpatul H. a avut aceeași poziție procesuală și în faza de urmărire penală (filele 315-319, vol. 1 d.u.p.), unde
suplimentar acesta a precizat că, în baza contractului de colaborare, era sunat și se prezenta la SC T.T.T.T.T. SRL,
unde i se puneau la dispoziție dosarele persoanelor interesate să plece la muncă, în general în Italia, Franța, Cipru și
Anglia, fiecare dosar conținând xerocopii după actele de stare civilă, cazier, adeverințe medicale, atestate profesionale,
CV- uri, precum și contractul de mediere, care de obicei era semnate de aplicant. Rolul său a fost de a verifica
veridicitate actelor depuse de aplicant, de a-i aduce la cunoștință prevederile contractului de mediere, de verificare a
declarațiile date pe propria răspundere. În privința contractelor de muncă, inculpatul a declarat că erau semnate de
aplicant doar în prezența inculpatei G., fiind atributul exclusiv al acesteia. Inculpatul a mai precizat că a fost sunat de mai
mulți cetățeni români care i-au adus la cunoștință de faptul că cetățeanul cipriot J.J.J.J.J. le-a luat actele și au fost
„vânduți” altor beneficiari, împrejurări pe care le-a adus la cunoștința inculpatei G., inculpata care cunoștea situația din
Cipru, întrucât a fost în vizită în această țară și a văzut unde lucrau cetățenii români.
Analizând apărările inculpatului raportat la acuzațiile aduse prin rechizitoriu și în funcție de situația de fapt, reținută ca
fiind dovedită de materialul probator administrat în cauză, Curtea a constatat că, prin rechizitoriu s-a reținut că inculpatul
H., împreună cu inculpata G., în perioada 2006-2008, a recrutat, transportat și transferat din România, prin fraudă și
înșelăciune - creând aparența de legalitate prin derularea activității prin intermediul SC S.S.S.S.S. SRL București și SC
T.T.T.T.T. SRL, precum și prin întocmirea de contracte de muncă nule, un număr de 15 persoane vătămate, în scopul
exploatării prin muncă în Cipru a acestor persoane.
În actul de inculpare, s-au reținut în sarcina inculpatului H. că ar fi aplicat avizul de legalitate, în calitate de avocat, pe
actele semnate de persoana vătămată B.B., inclusiv pe contractul de muncă; ar fi verificat toate documentele depuse de
către persoanele vătămate U.U.U. și V.V.V., acordând consultanță juridică acestora; ar fi asistat la interviul acestor
persoane vătămate, a fost prezent la întâlnirea în care li s-a prezentat acestor persoane vătămate de către inculpata G.
și alte două angajate oferta de muncă la o fermă mecanizată din Cipru; ar fi fost sunat de aceste persoane vătămate
care i-au reproșat că au fost înșelate, inculpatul promițând că va vorbi cu angajatorul să le ofere condiții decente de
cazare; ar fi fost prezent la semnarea actelor întocmite de către persoana vătămată X.X.X.; ar fi asigurat persoana
vătămată Z.Z.Z. de seriozitatea și legalitatea contractului de muncă semnat, precum și de certitudinea condițiilor
contractuale, i-ar fi prezentat acesteia contractul și cum va fi așteptat în Cipru, asigurându-l că nu va mai plăti
comisioane în Cipru; ar fi discutat cu persoanele vătămate Y.Y.Y. și T.T.T., le-ar fi înmânat acestora contactul de
mediere, pe care l-au semnat; i-a prezentat contractul de muncă persoanei vătămate T.T.T. pe care a asigurat-o că în
Cipru va plăti un comision modic; ar fi prezentat condițiile contractuale persoanei vătămate Y., pe care a asigurat-o că
nu va mai plăti alte comisioane în Cipru și că va lucra efectiv la angajatorul Cipriot și ar fi detaliat condițiile stipulate în
contractul de muncă persoanei vătămate K.K.K.K.K.K., a primit suma de 280 lei pentru consultanță juridică.
Tot prin rechizitoriu, la analiza probatorului, s-a reținut că inculpatului H., îi revenea obligația suplimentară a verificării
condițiilor legale ale întocmirii contractelor de muncă.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța a constatat a fi dovedit în ceea ce-l privește pe
inculpatul H. doar că, în calitate de avocat, a atestat, în conformitate cu disp. art. 3 alin. (1), teza a III-a din Legea nr.
51/1995, data, identitatea părților și conținutul următoarelor înscrisuri: acord de mediere, declarație de accept, declarații
pe propria răspundere referitoare la copiii minori, declarații de recunoaștere a unor datorii către societatea SC T.T.T.T.T.
SRL, declarații pe propria - răspundere privind starea de sănătate ori cu privire la inexistența unor interdicții de a părăsi
granițele țării.
Astfel, potrivit art. 3, alin. (1), lit. c) din Legea nr. 51/1995, activitatea avocatului se realizează și prin „redactarea de acte
juridice, atestarea identității părților, a conținutului și a datei actelor prezentate spre autentificare”.
Verificând declarațiile de accept și contractele de mediere semnate de către persoanele vătămate (aflate în vol. 6 d.u.p.)
se constată că acestea au fost semnate cu inculpata G., și respectiv în prezența acesteia - declarația de accept, iar
inculpatul a aplicat la o dată ulterioară semnării (uneori și la două luni diferență) o parafă în care atesta, în calitate de
avocat, data, identitatea părților și conținutul actului, pentru fiecare document fiind trecut și un număr de atestare, alături
fiind aplicată și ștampila de avocat.
În cazul declarațiilor date pe propria răspundere acestea au fost date în fața inculpatului, care a aplicat, în aceeași zi și
parafa menționată.
În cazul fiecărui contract de muncă, contrar celor reținute în actul de sesizare, inculpatul H. nu a aplicat nicio parafă, din

declarațiile majorității persoanelor vătămate reieșind că acestea au fost semnate în fața inculpatei G., cu excepția
persoanelor vătămate T.T.T. și Y. care au precizat că au semnat aceste contracte și în prezența inculpatului H., care s-a
prezentat a fi avocatul societății.
De asemenea, s-a reținut că din declarațiile tuturor persoanelor vătămate reiese că prezentarea ofertelor de muncă în
străinătate a fost făcută fie de către inculpata G., fie de către un alt angajat al societății.
Persoanele vătămate T.T.T. și Y. au declarat că după semnarea contractului de muncă, inculpatul H. le-a spus să-l sune
dacă vor avea vreo problemă în Cipru cu respectarea acestuia.
S-a constatat de către judecătorul instanție de fond că, este real că inculpatul H. cunoștea faptul că nu va putea produce
în mod direct consecințe juridice în Cipru contractul semnat în România, în condițiile în care nu era înregistrat la
autoritățile de muncă din Cipru, însă la dosar nu există probe din care să rezulte că acesta cunoștea că societatea
trecută la angajator, în realitate nu avea această calitate, precum și faptul că persoanele vătămate urmau să fie
exploatate prin muncă în Cipru.
Așa cum a declarat și inculpatul, acesta a fost sunat de o parte din persoanele vătămate care au reclamat ce au pățit în
Cipru, respectiv de persoanele vătămate Covaci, acesta aducând la cunoștința inculpatei G. aceste aspecte pentru a fi
remediate, aceste convorbiri singulare, în contextul în care firma inculpatei G. a trimis în Cipru câteva sute de oameni,
fiind insuficiente pentru a proba că inculpatul a cunoscut la momentul atestării contractelor de mediere și de accept, că
persoanele vătămate din prezenta cauză vor fi exploatate prin muncă.
Ca atare, s-a apreciat că nu există probe din care să rezulte că inculpatul H. îl cunoștea pe cetățeanul cipriot J.J.J.J.J.,
ori că ar fi avut vreo înțelegere cel puțin telefonică cu acesta, sau că ar fi avut vreo înțelegere infracțională cu inculpata
G. pentru a induce în eroare persoanele vătămate în scopul exploatării acestora prin muncă, prin urmare, s-a reținut că
activitățile sale se subscriu profesiei de avocat, fiind exercitate în limitele Legii nr. 51/1995, nefiind, astfel, prevăzute de
legea penală.
Cu privire la inculpata E., a reținut că, audiată fiind la termenul din 28 ianuarie 2015, aceasta a declarat că a încheiat un
contract de colaborare cu M.M.M.M.M. Nicosia, la o întâlnire a oamenilor de afaceri, patronată de Ministerul Muncii,
firma sa urmând a primi 60 euro în cazul în care candidatul ajuns în Cipru era acceptat de angajator și lucra cel puțin 2
luni de zile. Potrivit acestui contract de colaborare, ea trimitea datele candidatului, iar firma din Cipru îi trimitea prin e-
mail un contract de muncă, ea știind că acest înscris avea doar rolul de a fi folosit doar pentru a se putea pleca din țară,
fiind în realitate un precontract, iar în Cipru candidatul era supus unei probe de muncă și se încheia un alt contract de
muncă. Inculpata a mai adăugat că a încheiat un contract de colaborare similar și cu o firmă din Grecia. În legătură cu
fiecare persoană vătămată în parte, inculpata a precizat că a explicat procedura de angajare și, în special, că va ajunge
în Cipru la o agenție de locuri de muncă, unde fiecare va da probe de muncă, după care va putea fi angajat pe postul
dorit ori pe un post inferior dacă nu trece de probele de muncă. În legătură cu persoana vătămată H.H.H. a precizat că,
întrucât aceasta i-a furat din birou, a sunat în Grecia și a recomandat ca acesta să nu mai fie angajat, în cazul persoanei
G.G.G., aceasta la revenirea în România i-a povestit ce s-a întâmplat, însă din verificările pe care le-a efectuat, sunând
la P.P.P.P.P.P., a rezultat că nu este adevărat, că persoana vătămată a refuzat locul de muncă în construcții, iar actele
au fost oprite doar pentru a fi înregistrat la poliție. Aceleași aspecte, inculpata le-a învederat și în legătură cu persoanele
vătămate I.I.I., J.J.J., K.K.K., T., declarând suplimentar că nu crede că persoanele vătămate au lucrat fără contract de
muncă, că li s-a oprit pașapoartele pentru a plăti un comision, iar atunci când s-au întors în țară a refuzat să le restituie
banii plătiți cu titlu de comision întrucât avea documente justificative. Inculpata, în final, a declarat că este nevinovată, iar
persoanele vătămate care au făcut plângere fie că nu au avut chef de muncă, fie au făcut probele în țările de destinație.
Aceeași poziție procesuală a fost adoptată de către inculpată și în faza de urmărire penală, când a mai declarat că
primul grup de 5 persoane l-a trimis în Cipru în luna septembrie 2006, iar după circa două săptămâni oamenii au sunat-o
fiind nemulțumiți de condițiile de muncă, de salarizare, de cazare, aceeași situație repetându-se și în luna noiembrie
2007 când a plecat al doilea grup de 5 peroane și în luna ianuarie - februarie 2007 când a plecat al treilea grup. A mai
declarat că o cunoaște pe A. care a reprezentat firma SC V.V.V.V.V. SRL, firmă care primea o cotă de 60 de bilete de la
colaboratorul cipriot, pe când ea primea doar cote de 5, iar pe B. o cunoștea întrucât era o fostă angajată de a ei.
Inculpata a negat că l-ar cunoaște pe cetățeanul cipriot J.J.J.J.J.
Analizând apărările inculpata, instanța le-a apreciat ca fiind nefondate.
Astfel, din convorbirea telefonică din data de 09 aprilie 2008, ora 18 12:06, ce a avut loc între inculpata E. și cetățeanul
cipriot J.J.J.J.J., rezultă că inculpata se cunoștea foarte bine cu acesta, dar și faptul că este un plasator de forță de

muncă, din convorbire reieșind că avea nevoie de zidari, „dulgheri”, fierari, „femei multe”, 10 cupluri de tineri ce să știe
puțin engleză.
Din declarațiile persoanelor vătămate G.G.G., I.I.I., T., H.H.H., K.K.K. și J.J.J. date în faza de urmărire penală, dar și din
cele date în fața instanței de judecată, cu ocazia rejudecării, rezultă că inculpata nu le-a adus la cunoștință faptul că
angajatorul din contratele de muncă semnate este în realitate un plasator de forță de muncă, și nici că urmează să
plătească noi comisioane în Cipru, niciuna dintre persoanele vătămate neconfirmând susținerea inculpatei cu privire la
susținerea unor probe de muncă în Cipru.
În condițiile în care inculpata cunoștea că cetățeanul cipriot J.J.J.J.J. le ridica cetățenilor români documentelor de
identitate și-i aservea prin datorii reale (biletul de avion ori comisionul său) ori imaginare (comisioane pe care persoanele
vătămate nu le cunoșteau la plecarea din țară), aceștia ajungând în situația de a accepta locurile de muncă propuse,
fără a fi salarizați corespunzător și fără a se respecta condițiile de muncă, neputând alege să se întoarcă în țară, în lipsa
actelor de identitate, fiind încunoștințată telefonic de primii cetățeni români trimiși în Cipru, s-a apreciat de către instanța
de fond că inculpat a ascuns aceste împrejurări persoanelor vătămate, creând, în cunoștință de cauză, premisele
exploatării acestora prin supunerea la muncă forțată.
Așa fiind, instanța a constatat că este dovedit faptul că inculpata E. a recrutat prin inducere în eroare persoanele
vătămate, în scopul exploatării acestora prin supunerea la muncă forțată, dar și pentru a obține sume de bani în mod
facil, dar și injust, având în vedere că nu a respectat condițiile legale de mediere a angajării cetățenilor români în
străinătate, cauzând prejudicii persoanelor vătămate care au constat,nu numai în suma solicitată de inculpați cu titlu de
comision, dar și în cheltuielile de transport ori contravaloarea muncii prestate și neplătite, prejudicii ce au legătură de
cauzalitate cu fapta inculpatei.
Analizând apărările inculpatului D., judecătorul instanței de fond a reținut că, inculpatul a fost audiat la termenul din 25
februarie 2015, când a declarat, în esență, că a respectat dispozițiile Legii nr. 156/2000, a solicitat candidaților actele
prevăzute în lege, iar după ce primea pe e-mail contractul individual de muncă semnat de colaboratorul cipriot firma SC
B.B.B.B.B.B.B.B. SRL, care și-a schimbat denumirea în M.M.M.M.M. și apoi în Y. J.J.J.J.J., îl remitea candidaților, el
având reprezentarea că această firmă este angajatorul, iar candidații de la momentul semnării sunt angajați pe meseria
aleasă și la nivelul de salarizare comunicat de angajator. A adus la cunoștința candidaților că trebuie să plătească un
comision de 400 de dolari firmei angajatoare, iar celor care nu au posibilități să-și plătească biletul de avion, că va fi
suportat de angajator și recuperat apoi din primele două salarii. S-a interesat la firma aparținând cetățeanului cipriot
J.J.J.J.J. de soarta persoanelor vătămate, iar acesta l-a asigurat că totul este în regulă, asigurare care a fost suficientă,
în condițiile în care niciun cetățean român trimis în Cipru nu a formulat vreo reclamație referitoare la condițiile de muncă.
Audiat în legătură cu fiecare persoană vătămată, inculpatul a susținut că persoana vătămată P.P., la revenirea în țară, a
venit la firma sa și s-a plâns de salariul primit, însă a considerat că e doar vina acesteia că a primit un salariu mai mic, în
condițiile în care colaboratorul din Cipru l-a asigurat că totul a fost în regulă; în legătură cu victima R.R.R.R.R.R.R., care
a decedat la o lună de când a ajuns în Cipru, nu s-a interesat dacă a fost angajat în această țară potrivit contractului
semnat în România, și nu știe cine a plătit pentru returnarea corpului, susținând, totuși, că a sunat la firma lui
P.P.P.P.P.P. și a insistat să-i fie plătiți ultimii bani, el știind că a muncit la firma acestuia; în legătură cu persoanele
vătămate U., V., T.T., S.S. și U.U., știe că au lucrat la angajatorul trecut în contractul de muncă; că persoana vătămată
X. l-a sunat și i-a spus că nu dorește să lucreze la locul de muncă din contractul de muncă, reclamând și faptul că i-a
fost oprit pașaportul, nefiind adevărat că a fost la sediul firmei sale, când s-a întors în țară pentru a reclama condițiile de
muncă; în cazul persoanelor vătămate B.B.B., E.E.E., D.D.D. și C.C.C., cunoștea că aceștia au refuzat locul de muncă
dorind să lucreze împreună, știa că li s-a oferit locul de muncă pentru care s-a încheiat contractul de muncă în România,
și din acest motiv a refuzat să le restituie comisionul, considerând că aceștia sunt vinovați că nu au muncit, iar în cazul
persoanei vătămate F.F.F., este adevărat că la revenirea în țară, a venit la firma sa și s-a plâns de condițiile de cazare
dificile, dar nu i-a spus că nu a muncit la angajatorul din contract, la acel moment cetățeanul cipriot J.J.J.J.J., pe care l-a
sunat, i-a spus că această persoană vătămată a fost nemulțumită de condițiile de muncă și de faptul că trebuia să-i
plătească un comision.
Inculpatul a declarat că nu se consideră vinovat de acuzațiile aduse, în condițiile în care nu a fost decât un intermediar
între candidați și societatea colaboratoare și nu era responsabilitatea sa să verifice respectarea fiecărei clauze din
contract.
Aceeași poziție procesuală a fost adoptată de inculpat și în faza de urmărire penală, când a declarat suplimentar și
faptul că le cunoaște pe inculpatele E., A. și B., cu societățile acestora semnând contracte de colaborare, care a constat
doar în cererea de informații asupra datelor de plecare a persoanelor la muncă în Cipru, aflând că și inculpatele

colaborează cu numitul J.J.J.J.J. P.P.P.P.P.P. (declarația dată în fața procurorului, precum și cea dată în fața
judecătorului care a soluționat propunerea de arestare preventivă, filele 261-263 și 287, vol. 1 d.u.p.).
Având în vedere materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a constatat că apărările inculpatului D. sunt
nefondate, fiind infirmate de actele și lucrările dosarului.
Astfel, din convorbirile telefonice interceptate în cauză, din datele de 23 februarie 2008, ora 1339:24, 01 martie 2008, ora
1140:47, 12 martie 2008, ora 1025:04, 06 aprilie 2008, ora 927:18 și 07 aprilie 2008, cu cetățeanul cipriot J.J.J.J.J., rezultă
în mod clar că inculpatul D. cunoștea că firma cetățeanului cipriot era de plasare de forță de muncă, și nu de angajator,
având în vedere că J.J.J.J.J. îi comunica faptul că are nevie de vreo 20 de băieți să lucreze la curățat autostrada, de 10
cupluri în agricultură, de 20 de tineri necalificați să curețe cu mașina de tuns iarba, de vreo 10 cupuri de moldoveni, de
un măcelar și trei constructori, 10 dulgheri, ospătari, ori inculpatul îl anunța că va trimite oameni, ce trebuie să fie
așteptați la aeroport, că are mai multe cupluri, din discuții rezultând că salariul ce ar fi putu să-l câștige în Cipru cetățenii
români era de 500 de euro, cetățeanul cipriot atenționându-l pe inculpat să nu le promită „marea cu sarea”.
Din declarațiile părții civile B.B.B.B. și din convorbirile telefonice interceptate între inculpat și partea civilă, soția victimei
R.R.R.R.R.R.R., din datele de 01 martie 2008, ora 1605:56, 04 martie 2008, ora 0814:55 și 06 martie 2008, ora 1035:29
rezultă că inculpatul D. nu știa la ce angajator a fost repartizat victima să lucreze, că aceasta lucra în Cipru fără contract
de muncă, iar trupul acesteia a fost repatriat tot cu banii pe care angajatorul îi datora acesteia.
De asemenea, din convorbirile telefonice interceptate între inculpat și partea civilă S.S., din data de 26 februarie 2008,
ora 1422:39, ce se coroborează cu declarațiile părții civile, rezultă modalitatea în care inculpatul câștiga încrederea
persoanelor vătămate, respectiv prin invocarea faptului că vorbea personal cu angajatorul, când în realitate acesta
vorbea cu intermediarul de forță de muncă J.J.J.J.J.
Faptul că inculpatul D. cunoștea și faptul că cetățeanul cipriot J.J.J.J.J. le exploata pe persoanele vătămate pe care le-a
trimis în Cipru la muncă prin supunerea acestora la muncă forțată, rezultă din declarațiile persoanei vătămate P.P.,
potrivit cărora aceasta a mers personal la firma inculpatului și i-a relatat condițiile inumane de muncă și tari, reproșându-
ui faptul că a fost înșelat, inculpatul reacționând violent, lovind-o pe aceasta cu o bâtă; această declarație se
coroborează și cu convorbirea telefonică dintre inculpat și soția sa, din data de 05 martie 2008, orele 10:04:35,
convorbire în care inculpatul caracterizează persoanele pe care-i trimite la muncă ca pe „ (…) niște mizerabili, care fur,
vin și stau cu forța acolo!”; convorbirea telefonică din data de 07 aprilie 2008. orele 18:38:59, între inculpat și tatăl unui
băiat trimis în Cipru, din care rezultă că băiatul a ajuns la J.J.J.J.J., nu are loc de muncă și moare de foame; declarațiile
persoanei vătămate X., potrivit cărora inculpatul D., după ce a aflat că aceasta a solicitat ajutorul Ambasadei României
pentru a reveni în țară, a sunat-o și a amenințat-o că o va da în judecată pentru că nu a rămas la firma cetățeanului
cipriot; declarațiile persoanelor vătămate B.B.B., C.C.C., D.D.D. și E.E.E., din conținutul cărora rezultă că în Cipru au
fost repartizați să muncească la alt angajator, decât cel consemnat în contract, trebuind să lucreze în locuri diferite,
condiții în care l-au sunat pe inculpatul D., care i-a amenințat că vor trebui să plătească daune de 450 de euro dacă
refuză locurile de muncă oferite de angajata numitului P.P.P.P.P.P., respectiv de o persoană pe nume Alina, ori să
plătească câte 1000 euro de persoană pentru a le găsi alte locuri de muncă; declarațiile persoanei vătămate F.F.F.,
potrivit cărora, după revenirea în țară, a mers la sediul societății inculpatului D., i-a adus la cunoștință cum a fost
exploatată în Cipru, faptul că nu a fost respectat contractul semnat în România și că a fost indus în eroare de inculpat,
acesta din urmă fiind de acord să-i restituie doar 100 lei din comisionul de mediere de 550 lei.
Concluzionând, instanța a apreciat că apărările inculpatului că ar fi fost doar un intermediar între candidați și societatea
colaboratoare sunt nefondate, în condițiile în care inculpatul cunoștea faptul că societatea colaboratoare, ce aparținea
cetățeanului cipriot J.J.J.J.J., plasa la rândul ei forța de muncă la adevărații beneficiari ai forței de muncă, fapt ascuns
persoanelor vătămate, că înscrisul, semnat în România și intitulat contract de muncă, nu va fi respectat în Cipru, că
persoanele vătămate vor fi obligate să accepte locurile de muncă propuse de cetățeanul cipriot, care avansa
contravaloarea biletelor de avion, și, astfel, crea o stare de dependență până la recuperarea acestor sume, persoanele
vătămate fiind în imposibilitate să refuze aceste locuri de muncă, deși salariul nu corespundea cu cel promis în țară, iar
condițiile de muncă erau foarte grele, având în vedere că le erau oprite actele de identitate până la recuperarea datoriei
de către cetățeanul cipriot J.J.J.J.J.
Cu privire la apărările inculpatelor A. și B., a reținut că, au fost audiate cu prilejul primei cercetări judecătorești în Dosarul
nr. x/45/2009 (filele 30-31, vol. 2 dos. instanță rejudecare, cu ocazia rejudecării au refuzat să dea noi declarații, când
ambele au avut aceeași poziție procesuală de nerecunoaștere a comiterii faptelor, declarând, în esență, că persoanele
vătămate au fost trimise legal în Cipru, iar, în afară de persoanele vătămate L., H.H., O.O. și G.G., nu li s-a adus la

cunoștință nemulțumiri referitoare la angajator ori la condițiile de muncă; societatea pe care o administrau respectiv SC
V.V.V.V.V. SRL a fost controlată atât de către Inspectoratul Teritorial de Muncă Iași cât și de Protecția Consumatorului,
care au constatat că respectivele contracte de muncă încheiate cu angajatorul din Cipru sunt legale, și nu cunoșteau că
acestea nu pot produce consecințe juridice în Cipru; au avut un contract de colaborare cu o firmă de avocatură care a
certificat legalitatea acestor contracte iar cu privire la cetățenii români care și-au exprimat nemulțumiri cu privire la
condițiile de muncă și de cazare, au luat legătura cu partenerul din Cipru, iar acestea au fost transferate la alte societăți
pentru a lucra;
Aceeași poziție procesuală au avut-o inculpatele și în faza de urmărire penală, când suplimentar, au mai precizat, în fața
procurorului ori în fața judecătorului care a soluționat propunerea de arestare preventivă(filele 211-214, 224 - 227 și 290,
vol. 1 d.u.p.) susținând că inculpata A. a vizitat societatea cetățeanului cipriot J.J.J.J.J., care era formată din birouri, o
piscină și mai multe garsoniere și cunoștea că cetățenii români erau angajați la firmele cetățeanului cipriot ori la alte
firme; aceeași inculpată a precizat că deși o parte din cetățenii români, la revenirea în țară, a reclamat condițiile de
angajare și de muncă, ea nu a adus la cunoștința noilor candidați aceste împrejurări; inculpata A. a mers la sediul SC
R.R.R.R.R. SRL pentru a o cunoaște pe inculpata E., la cererea fostului concubin, J.J.J.J.J., și de asemenea la
recomandarea acestuia a fost și a cunoscut-o și pe inculpata G.; pe numitul K.K.K.K. l-au cunoscut doar telefonic,
acesta fiind angajatul cetățeanului cipriot J.J.J.J.J., ocupându-se cu rezervări de bilete, de listele cu oamenii trimiși în
Cipru, pe care-i aștepta la aeroport iar comisionul cetățeanului cipriot J.J.J.J.J. era de 600 de euro de persoană în anul
2007 și de 500 de euro în 2008.
Analizând toate aceste apărări ale inculpatelor A. și B., instanța le-a apreciat a fi vădit nefondate și nesusținute de
probele administrate în cauză.
Astfel, din probele administrate rezultă că inculpata A. a fost personal în Cipru și a constatat că cetățeanul J.J.J.J.J. era
la rândul său un plasator de forță de muncă, împrejurare pe care o cunoștea și în calitatea de acesteia de fostă
concubină a cetățeanului cipriot.
Convorbirile telefonice interceptate între inculpate ori între fiecare dintre acestea și cetățeanul cipriot J.J.J.J.J., dovedesc
fără putință de tăgadă modalitatea concretă în care aceștia colaborau în activitățile infracționale, dar mai ales faptul că
numitul J.J.J.J.J. era, la rândul său, un plasator de forță de muncă, precum și faptul că aceștia nu erau interesați de
condițiile de muncă și salarizare a victimelor. Relevante în acest sens fiind convorbirile din 15 februarie 2008 în care
inculpata A. și cetățeanul cipriot J.J.J.J.J. vorbesc despre inculpata E., iar numitul J.J.J.J.J. afirmă: „(…) Le promite și 3
mese pe zi, și desert, și cazare la hoteluri și (…). Ăștia vin în Cipru și nu au un ban. Dar când noaptea bună să plec de
la birouri, mare minune! Cum ies la ușă acolo, se adună: N-am ce să mănânc, niște pâine nu am! (interlocutorul,
inculpata A. râde la aceste afirmații)”; - din 14 martie 2008, ora 23 49:07, în care inculpata A. îl roagă pe cetățeanul
cipriot J.J.J.J.J. să găsească un loc de muncă bun pentru numitul C.C.C.C.C.C.C.C., persoană care poate să aducă
apoi vreo 20 de oameni;- din 17 martie 2008, ora 1144:24, 21 martie 2008, ora 1518:13, în care cetățeanul cipriot
J.J.J.J.J. solicită 10 șoferi, vorbitori de limba engleză pentru firmele cu transporturi de bere în țară și cupluri pentru
benzinării.
Așa fiind, este evident faptul că fiecare contract în care apăreau la angajator societățile ce aparțineau ori erau
controlate de cetățeanul J.J.J.J.J. nu puteau produce vreo consecință juridică, fapt pe care cetățeanul cipriot îl aducea la
cunoștință persoanelor vătămate în momentul în care acestea îi înmânau contractul semnat în România, acesta
învederându-le că locul de muncă va fi identificat de către el, din acel moment, în funcție de cererile diverselor firme care
aveau nevoie de forță de muncă.
Mai mult, s-a reținut că inculpatele cunoșteau și faptul că cetățeanul cipriot J.J.J.J.J. oprea actele de identitate ale
persoanelor vătămate până în momentul în care erau plătite datoriile către acesta, precum și faptul că persoanele
vătămate vor fi exploatate prin muncă în Cipru, împrejurări pe care le-au ascuns, cu rea credință, persoanelor vătămate
în momentul recrutării acestora, rea-credință de care inculpatele au dat dovadă și pe perioada în care persoanele
vătămate erau în Cipru și le solicitau ajutorul, situație de fapt ce este dovedită, fără echivoc de convorbirea telefonică
interceptată la data de 25 martie 2008, ora 1639:15, dintre inculpata A. și cetățeanul cipriot J.J.J.J.J., din care reiese că
doi tineri, un băiat și o fată, au fugit de la cetățeanul cipriot, acesta rămânând în posesia pașapoartelor și a bagajelor,
inculpata afirmând:„ (…) dar toți au (referindu-se la buletine), Nici nu știi cum să fac, nici nu știu ce să zic. Nu-i vina mea
că omul nu ți-l dă, eu nu pot să (…) eu îl informez să plece și cu buletinul și cu pașaportul de acasă. Ei tot mă întreabă:
Doamnă, dar de ce și una și alta, mi le reține acolo? Eu nu pot să-i spun omului: Da, vezi că ți se oprește buletinul și
pașaportul. Că omul n-ar mai pleca niciunul când aude așa, știi? Deci toată lumea i-e frică, când aude că-i iei actele, i-e
frică. Bine că s-a auzit prin Iași, că: Băi, dacă te duci în Cipru îți oprește documentele, știi? Eu tot îi spun: Domnule,

trebuie buletin și pașaport, acolo îți face permis de muncă, îți face Alien Card și fără asta, buletin și pașaport, nu poți! Și
vezi că permisul ăla durează, buletinul și pașportul stă vreo trei luni acolo. Dar n-am cum să-i spun direct: Vezi că
pașaportul și buletinul ți-l ia domnul J.J.J.J.J. (…).
Această convorbire telefonică face dovada sincerității tuturor peroanelor vătămate care au fost recrutate de către
inculpate și care au declarat modul în acare le-au fost luate actele de identitate și apoi vândute la diferite societăți care
aveau nevoie de forță de muncă, dar și faptul că acestea sunau în țară pentru a reclama această situație și faptul că
sunt în postura de a accepta locurile de muncă care nu corespundeau condițiilor de salarizare și muncă convenite în
țară, iar în lipsa unor contracte de muncă erau supuse la numeroase abuzuri de către angajatori.
În ceea ce privește apărarea inculpatelor că au respectat Legea privind protecția cetățenilor romani care lucrează in
străinătate, au încheiat contracte de mediere, contracte de muncă în care erau stipulate toate clauzele impuse de lege,
apărare ce a fost analizată și în cazul celorlalți inculpați, instanța a reiterat faptul că, prin actul de sesizare, nu s-a reținut
contrariul, ci dimpotrivă s-a afirmat că inculpatele au respectat în mod formal dispozițiile legii, anterior, menționate, însă
doar pentru a crea o aparență de legalitate.
Ca atare, s-a constatat că în condițiile în care angajatorul menționat în contractele de mediere și în contractele de
muncă nu avea această calitate, ci doar de plasator de forță de muncă în Cipru, toate actele încheiate de către inculpate
cu inducerea în eroare a persoanelor vătămate asupra acestui aspect esențial dintr-un contract, în mod evident nu
puteau produce consecințe juridice, inculpatele folosindu-se de obiectul de activitate al societății și de înscrisurile impuse
de cadrul legal în materie, doar pentru a crea o aparență de legalitate și de a câștiga încrederea persoanelor vătămate.
În sarcina inculpatelor a fost reținută și contribuția la recrutarea persoanelor vătămate H.H.H. (în cazul acestuia doar
contribuția inculpatei A.) și K.K.K. alături de activitatea inculpatei E., în perioada recrutării inculpatele lucrând pentru
această din urmă inculpată, precum și a persoanelor vătămate N.N.N., O.O.O., P.P.P., R.R.R. și K., contribuția acestora
de a întocmi contractele de muncă pe numele persoanelor vătămate ajutând la recrutarea efectuată de inculpatul F.
Referitor la apărările inculpatului F., judecătorul instanței de fond a reținut că, inculpatul nu a dorit să dea declarație în
fața instanțelor de judecată, inclusiv în calea de atac a recursului, cât și cu prilejul prezentei rejudecări, menționând că-și
menține apărările și poziția procesuală menționate în declarația din faza de urmărire penală.
În faza de urmărire penală, atât în fața procurorului cât și în fața judecătorului care a soluționat propunerea de arestare
preventivă, inculpatul F. a precizat că personal a fost în Cipru, pentru a munci, ajungând la cetățeanul cipriot J.J.J.J.J.,
însă s-a îmbolnăvit și a fost nevoit după o zi să se întoarcă acasă. Cetățeanul cipriot J.J.J.J.J., auzind că este din județul
Iași, unde locuia și fosta concubină A., i-a propus să colaboreze, în sensul că recruteze oameni de la el din comună și
să-i trimită la muncă în Cipru. Inculpatul a mai adăugat că a luat legătura cu inculpata A., și a stabilit ca aceasta să
primească 100 de euro din cei 200 încasați cu titlu de taxă de mediere, urmând ca aceasta să întocmească contractele
de muncă candidaților pe care el îi recruta, astfel ajungând să trimită în Cipru circa 9-10 persoane. Întrucât o persoană
recrutată nu a fost mulțumită de condițiile de muncă și de salarizare și a făcut o plângere la Inspectoratul Teritorial de
Muncă, reprezentanții acestei instituții au venit în control și i-au adus la cunoștință să încheie activitatea, întrucât
societatea sa, SC U.U.U.U.U.U.U. SRL, nu avea ca obiect de activitate recrutarea și plasarea de forță de muncă. Deși
contractele de muncă erau semnate pe o durată de 1 an de zile, unele din persoanele trimise în Cipru s-au întors mai
devreme, spunându-i că nu era valabil contractul.
Cu ocazia ultimului cuvânt, inculpatul F. a declarat că este nevinovat, întrucât persoanele vătămate au ajuns legal în
Cipru.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a constatat că vinovăția inculpatului F. în ceea ce privește
săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane este dovedită pe deplin.
Astfel, în ceea ce privește activitatea de recrutare a persoanelor vătămate, astfel cum a fost descrisă mai sus în detaliu
la prezentarea situației de fapt, declarațiile persoanelor vătămate dar și ale inculpatului fac dovada faptului că inculpatul
a ascuns faptul că actul numit contract de muncă, semnat în România, nu va fi respectat în Cipru, în condițiile în care
firma trecută la angajator era în realitate un plasator de forță de muncă și, astfel, nu putea garanta salariul și condițiile de
muncă consemnate în contract.
Mai mult, inculpatul a ascuns, cu rea-credință, persoanelor vătămate și modul în care cetățeanul cipriot J.J.J.J.J. obliga
persoanele ajunse în Cipru să accepte ofertele de muncă propuse, ce nu corespundeau ca nivel de salarizare și condiții
de muncă cu cele promise în țară, prin luarea documentele de identitate, respectiv pașaport și carte de identitate, și
condiționarea returnării acestora de plata unor sume de bani, reprezentând contravaloarea biletului de avion și a

comisionului acestuia.
Relevante în acest sens sunt declarațiile persoanelor O.O.O. și N.N.N., potrivit cărora cetățeanul cipriot J.J.J.J.J., după
ce le-a agresat și le-a amenințat cu moartea, de față cu ele l-a sunat pe inculpatul F. căruia i-a spus că victimele nu
dorească să plătească datoria de 500 de euro, iar inculpatul i-a spus acestuia să le țină cu forța, fapt auzit de victime
întrucât discuția se auzea pe speaker.
Și persoanele vătămate P.P.P., R.R.R. și R. au solicitat ajutorul inculpatului F., după ce au lucrat în condiții aproape
imposibile, solicitând să intervină la cetățeanul cipriot J.J.J.J.J. pentru a-i fi restituite actele, ajutor pe care inculpatul a
refuzat să-l acorde, declinându-și orice responsabilitate.
În ceea ce privește infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, s-a reținut de prima instanță, pornind de
la o analiză a conținutului normei de incriminare din legea specială (art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003) și celei
prevăzute de art. 367 C. pen. și având în vedere Decizia nr. 12/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul
pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, că, singura modificare operată de către legiuitor față de
textul din art. 7 raportat la art. 2 lit. a) teza I din Legea nr. 39/2003 îl reprezintă extinderea sferei noțiunii de grup
infracțional organizat. Astfel, în concepția noului C. pen., grupul infracțional organizat are ca scop comiterea uneia sau
mai multor infracțiuni, spre deosebire de dispozițiile art. 2 lit. a) teza I din Legea nr. 39/2003, în forma anterioară intrării
în vigoare a Legii nr. 187/2012, când aceasta era limitată la comiterea unei "infracțiuni grave" în sensul art. 2 lit. b) din
Legea nr. 39/2003, fiind totodată eliminată și condiția ca grupul să fi fost constituit pentru a obține un beneficiu financiar
sau alt beneficiu material.
Având în vedere considerentele de ordin teoretic, a reținut judecătorul instanței de fond că materialul probator
administrat în cauză dovedește fără echivoc că numitul J.J.J.J.J. în calitate de lider coordonator, a inițiat grupul
infracțional organizat, ce a fost constituit cu participarea inculpatelor E., A., B., G., dar și a numitului K.K.K.K. (membru al
grupului ce a fost judecat în mod separat și condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de
minori prin sentința penală nr. 118 din 19 martie 2013 a Tribunalul Iași, modificată și rămasă definitivă prin Decizia
penală nr. 125 din 01 aprilie 2014), grup care, în toamna anului 2006, era deja sistematizat. După această dată grupul a
fost sprijinit ori la el au aderat și inculpații F. și D.
Astfel cum s-a reținut la situația premisă, cetățeanul cipriot J.J.J.J.J. a început colaborarea cu firmele românești
administrate de inculpatele E., A., B., G. și de D. ce aveau ca principal obiect de activitate recrutarea și plasarea forței
de muncă, observând că ar putea câștiga, din activitatea de exploatare prin muncă a cetățenilor români, sume imense
de bani, în situația în care ar organiza-o și eficientiza-o.
Pe teritoriul României, cetățeanul cipriot i-a determinat pe co-inculpații români să racoleze cât mai multe persoane, într-
un cadru aparent legal și să răspundă iluziei victimelor că într-o țară a Uniunii Europene vor beneficia de condiții
superiore de muncă, salarizare, sănătate și securitate.
În cadrul grupului infracțional organizat fiecare membru a avut unul rol determinant, iar liderul grupului, cetățeanul cipriot
J.J.J.J.J., a impus un mod de operare, ce a fost respectat de inculpații în cauză, respectiv: într-o primă etapă, ce se
desfășura în țară, inculpații E., A., B., G., F. și D. racolau victimele și încheiau cu acestea contractele de muncă fără
valoare juridică, iar apoi se ocupau de transportul acestora pe cale aeriană, din România în Cipru; într-o a doua etapă,
ce se desfășura în Cipru, victimele erau preluate din aeroportul Larnaca de către un alt membru al grupării infracționale,
respectiv numitul K.K.K.K., acesta fiind mâna dreaptă a numitului J.J.J.J.J., după care pe acest traseu ori la sediul
societății cetățeanului cipriot J.J.J.J.J., numitul K.K.K.K. ori cetățeanul cipriot le lua actele de identitate și pașapoartele
persoanelor vătămate, dar și contractele de muncă semnate în țară, cu motivația, ce părea plauzibilă, că urmau a fi
predate autorităților, pentru a fi întocmite documentele de ședere pe teritoriul statului cipriot, însă scopul real era de
aservire a victimelor, care fără acte de identitate nu puteau să se deplaseze. După ce reușeau anihilarea libertății de
mișcare a persoanelor vătămate, numiții J.J.J.J.J. și K.K.K.K. organizau în incinta firmei cipriote, repartizarea forței de
muncă, ce semăna mai degrabă cu un târg de sclavi, deoarece victimele erau vândute adevăraților angajatori, rare fiind
cazurile în care se întocmea contract de muncă ori să lucreze pentru meseriile pe care le cunoșteau și în țară sau în
condițiile stipulate în contractele ce le negociaseră și le semnaseră în țară.
Această activitate a fost foarte bine organizată în perioada anilor 2006-2008, dovada fiind că o parte dintre victime,
personal sau prin intermediul aparținătorilor, i-au contactat pe inculpați în țară, în momentul în care au constatat cu
stupoare că au fost înșelați, și le-au cerut ajutorul. Numiții F., D., E., A., B. și G. nu au făcut altceva decât să ia legătura
cu inculpatul K.K.K.K. sau J.J.J.J.J. și să-i avertizeze care erau nemulțumiți, pentru ca aceștia să ia măsuri să nu scape
vreo victimă.

S-a constatat că, inculpații E., A., B. și G., F. și D., au constituit ori au aderat la gruparea infracțională cu scopul comiterii
infracțiunii de trafic de persoane, cunoscând de la momentul recrutării victimelor că, după trimiterea acestora în Cipru,
acestora li se vor actele de identitate, că vor fi aservite prin impunerea de datorii, iar în numeroase cazuri și prin
constrângeri fizice și psihice, victimele fiind astfel forțate să se supună muncii forțate.
Deși, toți inculpații au negat comiterea acestei infracțiuni, susținând fie că nu au constituit și nici nu au aderat la vreo
grupare infracțională, fie că nu au cunoscut activitățile cetățeanului cipriot de supunere a victimelor la muncă forțată,
prima instanță a reținut, în urma analizării materialului probator, că inculpații E., A., B. și G., F. și D. au constituit, iar în
cazul ultimelor doi inculpați, că au aderat la gruparea infracțională organizată. Relevante în acest sens au fost reținute
nu numai declarațiile inculpaților dar și următoarele aspecte de fapt:
- inculpatele E., A. și B., au lucrat în cadrul aceleiași firme, SC R.R.R.R.R. SRL, administrată de prima inculpată, iar, de
la semnarea contractului de colaborare la data de 15 august 2006, cu M.M.M.M.M., societate controlată de cetățeanul
cipriot J.J.J.J.J., au fost de acord cu modul de operare, mai sus expus, convenit cu cetățeanul cipriot, fiind conștiente, de
la acel moment, de rolul pe care-l aveau în cadrul grupului infracțional, de modul în care vor acționa, precum și că
scopul era de a comite infracțiunea de trafic de persoane, ce consta în recrutarea persoanelor în vederea exploatării
acestora prin supunerea la executarea unei munci în mod forțat;
- inculpata G., administrator al societății de recrutare forță de muncă SC T.T.T.T.T. SRL, a semnat la rândul său, la data
de 16 octombrie 2006, un contract de colaborare cu M.M.M.M.M., societate controlată de cetățeanul cipriot J.J.J.J.J., și
a fost de acord cu modul de planul infracțional pus la cale de acesta;
- prealabil, la data de 30 mai 2006, inculpata G. încheiat un contract de colaborare și cu inculpata A., fostă concubină a
cetățeanului cipriot, în domeniul recrutării, selecției și plasării forței de muncă, contract care face dovada faptului că
inculpatele cunoșteau că planul infracțional inițiat de cetățeanul cipriot este pus în aplicare prin contribuția fiecărui
membru a grupului infracțional;
- inculpatul F. a aderat la gruparea infracțională în luna noiembrie 2006, după ce personal a fost recrutat și trimis în
Cipru la muncă la firma cetățeanului cipriot, unde a acceptat oferta acestuia de a-l ajuta în recrutarea de noi victime
pentru a fi exploatate prin supunerea la muncă forțată, urmând a fi ajutat și de inculpata A.;
- convorbirile telefonice dintre inculpați, care fac dovada colaborări dintre inculpați în legătură cu trimiterea forței de
muncă în Cipru, dar și a caracterului organizat al activităților de racolare a persoanelor în scopul exploatării prin muncă.
În ceea ce-l privește pe inculpatul H., instanța a constatat că acesta a fost trimis în judecată pentru că ar fi sprijinit și a
aderat la grupul inițiat de cetățeanul cipriot J.J.J.J.J., constituit din numitul K.K.K.K., E., A., B. și G., ce s-a structurat în
timp, care a existat pentru o anumită perioada determinată, din primăvara anului 2006 și până în toamna anului 2008,
acționând coordonat pe teritoriul României și Ciprului, în scopul comiterii infracțiunilor de trafic de persoane, pentru a
obține un beneficiu financiar.
Deși, în actul de sesizare s-au reținut în sarcina inculpatului H. mai multe activități, ce au fost redate în detaliu la
analizarea infracțiunii de trafic de persoane, s-a constatat că niciuna dintre aceste activități nu face dovada faptului că
inculpatul a cunoscut că exista o grupare infracțională organizată, inițiată de cetățeanul cipriot J.J.J.J.J., pe care s-o fi
sprijinit prin acțiunile sale în scopul comiterii infracțiunii de trafic de persoane.
Astfel, material probator administrat în cauză face dovada faptului că inculpatul H., în calitate de avocat, a atestat, în
conformitate cu disp. art. 3 alin. (1), teza a III a din Legea nr. 51/1995, data, identitatea părților și conținutul următoarelor
în scrisuri: acord de mediere, declarație de accept, declarații pe propria răspundere referitoare la copiii minori, declarații
de recunoaștere a unor datorii către societatea SC T.T.T.T.T. SRL, declarații pe propria-răspundere privind starea de
sănătate ori cu privire la inexistența unor interdicții de a părăsi granițele țării.
Deși inculpatul H. cunoștea faptul că nu va putea produce în mod direct consecințe juridice în Cipru contractul semnat în
România, în condițiile în care nu era înregistrat la autoritățile de muncă din Cipru, la dosar nu există probe din care să
rezulte că acesta cunoștea că societatea trecută la angajator, în realitate nu avea această calitate, precum și faptul că
persoanele vătămate urmau să fie exploatate prin muncă în Cipru.
Mai mult, a reținut instanța de fond că, în cauză, nu există nicio probă din care să rezulte că inculpatul H. îl cunoștea pe
cetățeanul cipriot J.J.J.J.J., ori că ar fi avut vreo înțelegere cel puțin telefonică cu acesta, sau că ar fi avut vreo
înțelegere infracțională cu inculpata G. pentru a induce în eroare persoanele vătămate în scopul exploatării acestora prin
muncă, și, în consecință, a apreciat că activitățile sale se subscriu profesiei de avocat, fiind exercitate în limitele Legii nr.

51/1995, nefiind, astfel, prevăzute de legea penală, fapt ce impune achitarea inculpatului.
Față de toate aceste argumente, instanța de fond a reținut vinovăția inculpaților A., B., E. și G., F. și D. la săvârșirea
infracțiunii de „inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui
astfel de grup în vederea săvârșirii de infracțiuni”, prev. și ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, constând în faptele
acestora de a constitui și sprijini, iar, în cazul ultimilor doi inculpați, de a adera la grupul infracțional inițiat de cetățeanul
cipriot J.J.J.J.J., ce s-a structurat în timp, care a existat pentru o perioadă determinată, din primăvara anului 2006 până
în toamna anului 2008, acționând în mod coordonat pe teritoriul României și Ciprului, în scopul comiterii infracțiunilor de
trafic de persoane, pentru a obține un beneficiu financiar.
De asemenea, a reținut și vinovăția inculpatelor A. și B. la săvârșirea infracțiunii de „trafic de persoane”, prev. și ped. de
art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, modificată și completată,
cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, (inculpata A. 24 de acte materiale, iar inculpata B. 23 acte materiale),
constând în faptul că, în perioada 2006-2008, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții
infracționale, le-au recrutat, transportat și transferat din România, prin fraudă și înșelăciune - creând aparența de
legalitate prin derularea activității prin intermediul SC V.V.V.V.V. SRL lași, precum și prin întocmirea de contracte de
muncă cu un fals angajator - pe persoanele vătămate F.F., G.G., L., H.H., M., N., I.I., J.J., O., P., I., U.U.U.U.U.U., M.M.,
N.N., J., L.L.L.L., O.O., dar și pe persoanele vătămate H.H.H. (act material ce se va reține doar în sarcina inculpatei A.),
K.K.K., N.N.N., O.O.O., P.P.P., R.R.R. și K., în scopul exploatării acestor victime în Cipru și Grecia, prin supunerea la
executarea unei munci în mod forțat și la săvârșirea infracțiunii de „trafic de minori”, prev. și ped. de art. 13 alin. (1) și (2)
din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, modificată și completată, (persoană
vătămată C.), constând în faptul că, în luna octombrie 2007, au recrutat-o, transportat-o și transferat-o din România pe
persoana vătămată C., minoră, la acea dată, prin fraudă și înșelăciune - creând aparența de legalitate datorită derulării
activității prin intermediul SC V.V.V.V.V. SRL Iași, precum și prin întocmirea unui contract de muncă cu un fals angajator
- în scopul exploatării acesteia în Cipru, prin supunerea la executarea unei munci în mod forțat.
A mai reținut și vinovăția inculpatului D. la săvârșirea infracțiunii de „trafic de persoane”, prev. și ped. de art. 12 alin. (1)
din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, modificată și completată, cu aplic. art.
41 alin. (2) C. pen. din 1969 (18 acte materiale), constând în faptul că, în perioada 2007-2008, la diferite intervale de
timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, le-a recrutat, transportat și transferat din România, prin fraudă și
înșelăciune - creând aparența de legalitate datorită derulării activității prin intermediul S.C. SC M.M.M.M.M.M.M. SRL
Iași, precum și prin întocmirea de contracte de muncă cu un fals angajator - pe victimele P.P., R.R.R.R.R.R.R., U., V.,
S.S., T.T., U.U., X., V.V., X.X., Z.Z., Y.Y., A.A.A., B.B.B., C.C.C., D.D.D., E.E.E. și F.F.F., în scopul exploatării acestora
în Cipru, prin supunerea la executarea unei munci în mod forțat.
Totodată, a reținut vinovăția inculpatei E. la săvârșirea infracțiunii de „trafic de persoane”, prev. și ped. de art. 12 alin. (1)
41 alin. (2) C. pen. din 1969 (6 acte materiale), constând în faptul că, în perioada 2006-2008, la diferite intervale de timp,
dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, le-a recrutat, transportat și transferat din România, prin fraudă și
înșelăciune - creând aparența de legalitate datorită derulării activității prin intermediul SC R.R.R.R.R. SRL Iași, precum
și prin întocmirea de contracte de muncă cu un fals angajator - pe victimele G.G.G., I.I.I., H.H.H., J.J.J., K.K.K. și T., în
scopul exploatării acestora în Cipru și Grecia, prin supunerea la executarea unei munci în mod forțat.
De asemenea, a reținut și vinovăția inculpatului F. la săvârșirea infracțiunii de „trafic de persoane”, prev. și ped. de art.
12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, modificată și completată, cu
aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (9 acte materiale), constând în faptul că, în perioada 2006-2007, la diferite
intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, le-a recrutat, transportat și transferat din România, pe
victimele L.L.L., M.M.M., N.N.N., O.O.O., P.P.P., R.R.R., K., R. și S., prin fraudă și înșelăciune - creând aparența de
legalitate prin aceea că folosea ștampila SC U.U.U.U.U.U.U. SRL București, societate ce era radiată, derulând
activitatea prin intermediul A.F., F., precum și prin întocmirea de contracte de muncă cu un fals angajator, intermediară
fiind societatea inculpatelor A. și B. - toate acestea în scopul exploatării acestora în Cipru și Grecia, prin supunerea la
executarea unei munci în mod forțat.
S-a mai reținut și vinovăția inculpatei G. la săvârșirea infracțiunii de „trafic de persoane”, prev. și ped. de art. 12 alin. (1)
41 alin. (2) C. pen. din 1969 (15 acte materiale), constând în faptul că, în perioada 2006-2008, la diferite intervale de
timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, le-a recrutat, transportat și transferat din România, prin fraudă și
înșelăciune - creând aparența de legalitate prin derularea activității prin intermediul S.C SC S.S.S.S.S. SRL București și

SC T.T.T.T.T. SRL București, precum și prin întocmirea de contracte de muncă cu un fals angajator - pe părțile
vătămate C.C., B.B., A.A., D.D., Z., S.S.S., U.U.U., V.V.V., X.X.X., Z.Z.Z., Y.Y.Y., T.T.T., Y., K.K.K.K.K.K. și E.E., în
scopul exploatării acestor persoane în Cipru, prin supunerea la executarea unei munci în mod forțat.
La stabilirea legii penale mai favorabile aplicabile inculpaților, în aplicarea criteriului aprecierii globale stabilit prin Decizia
Curții Constituționale nr. 265/2014, publicată în M. Of. nr. 372 din 20 mai 2014), s-a apreciat că pentru fiecare inculpat,
legea penală mai favorabilă este lege în vigoare la momentul comiterii faptelor, pentru următoarele considerente:
- deși N.C.P. prevede la art. 210 limite mai mici ale pedepsei în cazul infracțiunii de trafic de persoane, modifică
condițiile de existență ale infracțiunii continuate, art. 35 alin. (1) precizând că infracțiunea este continuată doar atunci
când acțiunile care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni sunt săvârșite împotriva aceluiași subiect
pasiv. Cum, în cauză subiecții pasivi sunt diferiți, în temeiul N.C.P. ar trebuie reținute în sarcina inculpaților atâtea
infracțiuni de trafic de persoane câte persoane vătămate au fost traficate;
- în cazul tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni, N.C.P. la art. 39 alin. (1), lit. b), prevede că se aplică
pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, fiind
evident că s-ar ajunge la aplicarea unei pedepse rezultante mult mai mari decât cea aplicată în baza legii vechi;
- în cazul existenței unei circumstanțe atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege, potrivit disp. art. 76
din N.C.P., se reduc cu o treime, pe când C. pen. din 1969 prevede ca efect reducerea pedepsei sub minimul special al
pedepsei pedeapsă, dar nu mai jos de 3 luni în cazul infracțiunii de trafic de persoane, și nu mai jos de 1 an în cazul
infracțiunii de constituire a unui grup organizat;
- legea penală veche este mai favorabilă și din perspectiva modalității de executare a pedepsei sub supraveghere, sfera
obligațiilor ce trebuie impuse acestuia în cazul suspendării sub supraveghere fiind mai largi potrivit N.C.P., acesta
trebuind să presteze și ore de muncă neremunerate în folosul comunității, obligație ce nu este prevăzută de C. pen. din
1969 la art. 861 și 863.
În consecință, a reținut la încadrările juridice stabilite în cazul fiecăruia dintre inculpații A., B., E. și G., F. și D. și
dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen. din 1969, precum și disp. art. 5 C. pen.
În ceea ce-l privește pe inculpatul H., instanța a constatat că faptele săvârșite de acesta nu sunt prevăzute de legea
penală, pentru argumentele mai sus prezentate, apreciind că, în temeiul art. 396 alin. (5) Cod de procedură penală
raportat la art. 16 lit. b), teza I C. proc. pen., se impune achitarea acestuia pentru comiterea infracțiunilor de „trafic de
persoane”, prev. și ped. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de
persoane, modificată și completată, cu aplic. art. 41 alin. (2), C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen. (15 acte materiale), și
„inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de
grup în vederea săvârșirii de infracțiuni”, prev. și ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 5 C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepselor stabilite pentru inculpații A., B., E. și G., F. și D., instanța de fond a avut în
vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. din 1969, potrivit cărora la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține
seama de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a C. pen., de gradul
de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează
răspunderea penală.
Totodată, instanța a avut în vedere în cazul tuturor inculpaților faptul că nu aceștia au inițiat gruparea infracțională
organizată, că au avut contribuție minimă în organizarea acesteia, că grupul infracțional a fost coordonat exclusiv de
către cetățeanul cipriot J.J.J.J.J., împrejurări care au fost reținute ca și circumstanță atenuantă, prev. de art. 74 alin. (2)
C. pen. din 1969, pentru fiecare inculpat în cazul infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpaților s-a reținut că, inculpatele A. și B. deși nu au recunoscut
comiterea faptelor, au un nivel de pregătire intelectuală mediu, sunt căsătorite, au doi copii minori și, respectiv unul, au o
bună inserție socială și nu prezintă antecedente penale, aceste împrejurări conturând o conduită bună a inculpatelor
înainte de săvârșirea infracțiunilor deduse judecății fiind, împrejurări ce pot fi valorificate de instanță în procesul de
individualizare judiciară a pedepsei, prin prisma circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (1), lit. a) C. pen. (1969);
că inculpatul D. are un nivel de pregătire intelectuală mediu, este căsătorit, are o bună inserție socială, a avut o poziție
procesuală necorespunzătoare pe tot parcursul procesului penal, are antecedente penale, a săvârșind faptele deduse
judecății în termenul de încercare al suspendării condiționate a pedepsei de 1 an închisoare, ce a fost aplicată
inculpatului prin sentința penală nr. 2485 din 17 mai 2005 a Judecătoriei Iași, modificată prin Decizia penală nr. 951 din
15 decembrie 2005 a Tribunalului Iași și modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 224 din 06 aprilie 2006 a

Curții de Apel Iași, reținând în sarcina acestuia prevederile art. 37 lit. a) C. pen. (1969), referitoare la recidiva
postcondamnatorie. Totodată, instanța a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente, raportat la data
comiterii faptelor și data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, cu infracțiunile pentru care inculpatul D. a fost
condamnat prin sentința penală nr. 2559 din 20 septembrie 2013 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin Decizia
penală nr. 11 din 09 ianuarie 2014 a Curții de Apel Iași.
În cazul inculpatei E. a reținut că are un nivel de pregătire intelectuală ridicat, este căsătorită, are o bună inserție socială,
un loc de muncă stabil (administrator la SC D.D.D.D.D.D.D.D. SRL), nu prezintă antecedente penale și a avut o poziție
procesuală necorespunzătoare pe tot parcursul procesului penal, nerecunoscând, în niciun moment comiterea vreunei
fapte, sau vreunui act material, deși la dosar existau probe de netăgăduit privind vinovăția sa. A mai constatat că,
infracțiunile deduse judecății sunt concurente, raportat la data comiterii faptelor și data rămânerii definitive a hotărârii de
condamnare, cu infracțiunile pentru care inculpata E. a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare prin
sentința penală nr. 633 din 12 decembrie 2005 a Judecătoriei Dorohoi, modificată prin Decizia penală nr. 416/A din 05
octombrie 2006 a Tribunalului Botoșani, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 195 din 16 aprilie 2007 a
Curții de Apel Suceava, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat.
Și în cazul inculpatului F. a reținut faptul că are un nivel de pregătire intelectuală mediu, este văduv, are o vârstă relativ
înaintată, respectiv 65 de ani, o bună inserție socială, având un loc de muncă stabil (administrator la P.F.,F.), nu prezintă
antecedente penale și a avut o poziție procesuală necorespunzătoare pe tot parcursul procesului penal, nerecunoscând,
în niciun moment comiterea vreunei fapte, sau vreunui act material, deși la dosar existau probe de netăgăduit privind
vinovăția sa. Totodată, a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente, raportat la data comiterii faptelor și
data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, cu infracțiunile pentru care inculpatul F. a fost condamnat la
pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare prin sentința penală nr. 277 din 14 mai 2010 a Tribunalului Iași, menținută prin
Decizia penală nr. 11 din 20 ianuarie 2011 a Curții de Apel Iași, menținută și rămasă definitivă prin Decizia penală nr.
4278 din 15 decembrie 2011 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, secția penală, modificată prin sentința penală nr. 425
din 25 aprilie 2014 a Tribunalului Iași, definitivă prin necontestare.
Referitor la inculpata G. a reținut că, are un nivel de pregătire intelectuală mediu, este căsătorită, o bună inserție socială,
având un loc de muncă stabil și nu prezintă antecedente penale, aceste împrejurări conturând o conduită bună a
inculpatei înainte de săvârșirea infracțiunilor deduse judecății, împrejurări ce pot fi valorificate prin prisma circumstanței
atenuante prev. de art. 74 alin. (1), lit. a) C. pen. (1969). A mai constatat că, infracțiunile deduse judecății sunt
concurente, raportat la data comiterii faptelor și data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, cu infracțiunea
pentru care inculpata G. a fost condamnată la pedeapsa de 1 an închisoare prin sentința pen. nr. 300 din 08 aprilie 2013
a Judecătoriei sector 2 București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1866 din 09 octombrie 2013 a Curții de Apel
București, secția a I a penală.
Așadar, instanța a constatat că reeducarea, reinserția socială a inculpaților D. și F. nu poate avea loc decât prin
stabilirea și, ulterior, aplicarea a câte unei pedepse cu închisoarea cu executare efectivă în regim de detenție, dozată în
funcție de circumstanțele reale și personale menționate spre minimul special al pedepsei, și, respectiv, la minimul
special, în cazul infracțiunii de trafic de persoane, și sub minimul special, ca efect a reținerii disp. art. 74 alin. (2) și art.
76 lit. b) C. pen. din 1969, în cazul infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, forma în vigoare la momentul
săvârșirii infracțiunii.
Totodată, fiecărui inculpat, mai sus menționat, i s-a aplicat alături de pedeapsa principală aplicată pentru infracțiunea de
„trafic de persoane” și „inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice
formă a unui astfel de grup în vederea săvârșirii de infracțiuni” și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.
de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) - de a desfășura orice activitate în domeniul plasării forței de muncă în
străinătate - C. pen. din 1969 pe o durată de 4 ani.
În ceea ce le privește pe inculpatele A., B., E. și G., apreciind că săvârșirea faptelor a fost un accident în viața acestora,
că reeducarea, reinserția socială a fiecăreia poate avea loc și fără privare de libertate, că judecata în prezenta cauză
constituie un avertisment suficient pentru le determina ca, pe viitor, să se abțină de la comiterea de alte fapte
antisociale, instanța le va stabili și, ulterior, a aplicat acestora câte o pedeapsă principală cu închisoarea, dozată în
funcție de circumstanțele reale și personale menționate la minimul special al pedepsei prevăzut de lege în cazul
infracțiunii de „trafic de persoane” și „trafic de minori” (în cazul primelor două inculpate), și sub minimul special, ca efect
a reținerii disp. art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen. din 1969, în cazul infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003,
forma în vigoare la momentul săvârșirii infracțiunii.
Totodată, a apreciat că fiecăreia dintre inculpatele A., B., E. și G. se impune a-i fi aplicată alături de pedeapsa principală

aplicată pentru infracțiunea de „trafic de persoane” și „inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori
aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup în vederea săvârșirii de infracțiuni” și pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) - de a desfășura orice
activitate în domeniul plasării forței de muncă în străinătate - C. pen. din 1969 pe o durată de 4 ani.
La soluționarea laturii civile, instanța de fond a avut în vedere că în cauză nu s-au constituit părți civile în cauză
următoarele persoane vătămate: I., J., K., C., L., M. și N., O. și P., R., S., T., U., V., X., Z., Y., A.A., B.B., C.C., D.D. și
E.E.
Având în vedere disp. art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, raportat la dispozițiile art. 118 lit. e) C. pen. din 1969, a
dispus confiscarea specială în folosul statului a următoarelor sume: de la fiecare dintre inculpatele A. și B., câte o sumă
de 1.000 lei (500 lei taxă de mediere plătită de persoana vătămată L. + 700 lei taxă de mediere plătită de persoana
vătămată C. + 500 lei taxă de mediere plătită de persoana vătămată O. + 500 lei taxă de mediere plătită de persoana
vătămată P. + 800 lei taxă de mediere plătită de persoana I.); de la inculpatul F. suma de 600 euro (200 euro taxă de
mediere plătită de persoana vătămată K. + 200 euro taxă de mediere plătită de persoana vătămată R. + 200 euro taxă
de mediere plătită de persoana vătămată S.);de la inculpatul D. suma de 2.837 lei (918 lei taxă de mediere plătită de
victima R.R.R.R.R.R.R. + 600 lei taxă de mediere plătită de persoana vătămată U. + 600 lei taxă de mediere plătită de
persoana vătămată V. + 719 lei taxă de mediere plătită de persoana vătămată X.) și de la inculpata G. sumele de 9.500
lei și 1.280 euro (1.100 lei și 300 euro comisioane plătite de persoana vătămată Z. + 2.080 lei comision plătit de
persoana vătămată Y. + 400 lei și 300 euro comisioane plătite de persoana vătămată A.A. + 400 lei și 300 euro
comisioane plătite de persoana vătămată D.D. + 720 lei comision plătit de persoana vătămată B.B. + 2.400 lei și 380
euro comisioane plătite de persoana vătămată C.C. + 2.400 lei comision plătit de persoana vătămată K.K.K.K.K.K. +
2.400 lei comision plătit de persoana vătămată E.E.).
În privința celorlalte persoane vătămate, instanța a constatat că acestea s-au constituit părți civile în cauză, solicitând
atât daune materiale cât și daune morale de la inculpați. În cazul daunelor materiale, părțile civile au solicitat a fi
despăgubite pentru sumele plătite în țară cu titlu de comisioane sau taxe de mediere, sume pe care instanța le-a
considerat a fi dovedite în cauză; sumele plătite pentru biletele de avion cu destinația Cipru, sume ce au fost avansate
de către părțile civile fie la momentul plecării din țară, fie după ce au ajuns în Cipru (această din urmă variantă se
regăsește în cazul majorității părților civile), din primele venituri obținute din muncă, cuantumurile acestor sume fiind
dovedite de declarațiile părților civile dar și a biletelor de avion ce au atașate la dosar de către unele părți civile; sumele
plătite pentru biletele de avion cu destinația România, sume ce au fost plătite de către părțile civile pentru a reveni în
țară din Cipru, și cuantumurile acestor sume fiind dovedite de declarațiile părților civile dar și a biletelor de avion ce au
atașate la dosar de către unele părți civile, urmând a fi acordate fiecărei părți civile potrivit solicitării; sumele de bani
plătite ori reținute în Cipru, cu titlu de comision, de cetățeanul cipriot J.J.J.J.J., care a condiționat plata acestora de
restituirea actelor de identitate, sume pe care instanța le consideră a fi dovedite în cauză de declarațiilor părților civile și
sumele de bani neîncasate de către părțile civile de la persoanele care le-au exploatat prin obligarea la muncă forțată,
sume pe care instanța le consideră a fi dovedite în cauză de declarațiilor părților civile, care se coroborează în acest
sens.
În privința daunelor constând în cheltuielile de deplasare ori de întoarcere în țară, în sumele de bani neîncasate cu titlu
de remunerație, ori în sumele de bani plătite cu titlu de comision cetățeanului cipriot J.J.J.J.J., inițiatorul și coordonatorul
grupării infracționale, instanța a apreciat că acestea au legătură de cauzalitate directă cu faptele inculpaților, în condițiile
în care au fost provocate de acțiunile de recrutare prin inducere în eroare ale inculpaților în scopul exploatării prin
supunerea la muncă forțată, prejudicii care, altfel, nu s-ar fi produs.
Cererile de acordare a daunelor materiale formulate de către părțile B.B.B.B., C.C.C.C. și R.R., moștenitori ai victimei
R.R.R.R.R.R.R., ce a decedat în Cipru, în condițiile în care au fost solicitate daune de către primele două părți civile de
la numitul J.J.J.J.J. și ceilalți responsabili de moartea victimei, persoane care nu sunt părți în prezenta cauză, au fost
apreciate ca inadmisibile, având în vedere limitele învestirii instanței, după cum, a apreciat, ca nefondată, cererea
formulată de către partea civilă R.R. de a fi despăgubit de către inculpatul D. cu sumele plătite cu ocazia înmormântării
victimei, cu praznicele ulterioare, cu salariul pierdut de partea civilă care a venit din Italia pentru înmormântare, în
condițiile în care nu a fost dovedită în cauză vreo legătură de cauzalitate între fapta inculpatului de recrutare a victimei
prin inducerea în eroare în scopul exploatării acestuia prin muncă și decesul victimei survenit în Cipru.
Totodată, instanța a apreciat ca fiind justificate și daunele morale solicitate de părțile civile, având în vedere agresiunile
fizice și psihice la care au fost supuse de către cetățeanul cipriot J.J.J.J.J. cu ocazia supunerii la muncă în mod forțat,
violențele fizice și amenințării descrise de fiecare parte civilă, suferințele fizice și psihice la care au fost supuse de către

beneficiarii forței de muncă, respectiv faptul că părțile civile au fost obligate să muncească în condiții inumane (soare
torid, fără a se asigura apă potabilă suficientă, în jur de 10 - 12 ore pe zi, fără a fi plătite suficient pentru a-și putea
cumpăra alimentele necesare subzistenței etc.) și suferințele fizice și psihice la care au fost supuse în momentul alegerii
de a pleca, fără documente de identitate, de la plasatorul de forță de muncă J.J.J.J.J. ori de la beneficiarul forței de
muncă, în condițiile în care au stat și au dormit prin parcuri fie până la rezolvarea situației lor de către Consulatul
României și revenirea în România, fie până la întoarcerea la plasatorul de forță de muncă.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -
Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Iași și inculpații B., G., E.,
A., F. și D. criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei.
În dezvoltarea motivelor de apel Ministerul Public, a criticat sentința sub aspectul greșitei achitări a inculpatului H. pentru
comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic.
art. 41 alin. (2) C. pen. În esență, a susținut că, în mod nejustificat, prima instanță nu a dat eficiență declarațiilor părților
civile A.A., Y., T.T.T. și persoanelor vătămate Z., U.U.U., V.V.V. și Z.Z.Z., care în depozițiile lor au afirmat fie că au
semnat contractele de muncă în fața inculpatului, fie că au primit asigurări de la acesta, pe care l-au perceput ca fiind
avocatul societății care le-a intermediat plecarea la muncă în străinătate, că totul va fi în regulă, că vor fi așteptați la
aeroport de angajatorul cipriot și le-a cerut să îl contacteze dacă întâmpină dificultăți, lucru pe care unele persoane
vătămate l-au și făcut, cu referire la Z., U.U.U. și V.V.V.
Referitor la probatoriul înlăturat de instanță, a arătat că atât din declarațiile inculpaților din prezenta cauză, cât și din
declarațiile persoanelor vătămate și ale martorilor rezultă, fără dubiu, modul în care s-a desfășurat activitatea inculpatul
H., în perioada 2006-2008, și anume, faptul că inculpatul a recrutat, transportat și determinat persoanele vătămate să
încheie acele contracte de muncă fictive, din punctul său de vedere practic nule, pe baza cărora au fost transportate în
Cipru, acestea fiind ulterior exploatate prin muncă.
Or, din această perspectivă, înlăturarea valorii probatorii pe care au prezentat-o declarațiile persoanelor vătămate, în
opinia acuzării, nu corespunde exigențelor Codului de procedură penală.
Al doilea motiv de apel, invocat în fața instanței prin extinderea motivelor de apel, pe care reprezentantul Ministerului
Publica a înțeles să-l susțină, a vizat temeiul achitării inculpatului H., respectiv dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C.
proc. pen. Astfel, având în vedere că toți inculpații din prezenta cauză au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunilor
prevăzute atât de art. 12alin. (1)și 2 din Legea nr. 678/2001, cât și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 iar doi dintre ei și
pentru infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, dar și de considerentele expuse în hotărârea
atacată, s-a apreciat că instanța de fond trebuia să aibă în vedere dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc.
pen. sau cele ale art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. ca temei al achitării și nu lipsa elementelor constitutive la infracțiunii.
Inculpata B. a solicitat, în esență, pronunțarea unei soluții de achitare pentru toate infracțiunile pentru care s-a dispus
trimitere sa în judecată, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin.
(2) C. pen. și art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, întemeiat pe dispozițiile art. 16 lit. a) C. proc. pen., întrucât
faptele nu există.
A arătat că, prima instanță nu a analizat probatoriul administrat în cauză și apărările formulate de inculpată ci, și-a
întemeiat soluția de condamnare pe susținerile Parchetului, astfel cum au fost expuse în actul de sesizare, nu a avut în
vedere Decizia nr. 248/09 din 30 martie 2011 a Tribunalului Penal Lefkosia și nici considerentele sentinței penale nr. 109
din 07 iunie 2012 a Curții de Apel Iași, din primul ciclu procesual, prin care s-a dispus achitarea inculpatei, în contextul în
care trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, a fost determinată de lipsa unuia dintre inculpați, aflat în stare
de arest, de la judecata cauzei. În acest context, a arătat că soluția de achitare pronunțată inițial în cauză, a fost cea
corectă, susținând, totodată, că prin sentința apelată nu a fost reținută situația de fapt reală în ceea ce privește acest
trafic de persoane, ținând seama de împrejurarea potrivit căreia, în urma anchetei penale desfășurate în Cipru, s-a
stabilit foarte clar că nu a existat, în această cauză, niciun element care să vizeze săvârșirea vreunei infracțiuni.
În ceea ce privește lipsa de temeinicie a acuzației de trafic de persoane a arătat, în esență, că numărul de muncitori
plasați în Cipru nu reprezintă segmentul de plasare exclusiv al forței de muncă și nu este reprezentativ în comparație cu
alte țări cu care avea încheiate contracte de colaborare, cu referire la Germania și Anglia; modalitatea de promovare a
activității SC V.V.V.V.V. SRL privind plasarea forței de muncă era legală astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la
dosar, declarațiile martorilor și declarațiile persoanelor vătămate precum și declarațiile inculpaților; societatea era avizată
și activitatea se desfășura în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 156/2000, fiind monitorizată de Inspectoratul Teritorial
de Muncă București și Agenția Națională pentru Ocuparea Forțelor de Muncă București; reținerea pașaportului și actelor

de identitate de către cetățeanul cipriot J.J.J.J.J. se realiza în vederea înscrierii persoanelor ce urmau a fi angajate la
organele competente privind forța de muncă și migrațiune și nu pentru a le lipsi de dreptul la liberă circulație; tuturor
aplicanților li s-au oferit mai multe locuri de muncă în Cipru pentru a putea opta pentru acela care le era mai convenabil
și nu au fost obligați să lucreze astfel cum se susține de către acuzare.
Prin urmare, fiind respectate toate dispozițiile legale ce reglementau activitatea societății care avea ca principal obiect de
activitate plasarea forței de muncă, respectiv obținerea tuturor avizelor și depunerea documentației, practic, la momentul
anului 2007, administratorul societății, inculpata B., nu îndeplinea absolut niciun act care să vizeze angajarea acestor
persoane în Cipru, deși s-a reținut săvârșirea acestui trafic de persoane și prejudiciile grave aduse.
Referitor la infracțiune de trafic de minori a arătat că nu a avut nicio contribuție la comiterea faptei.
În ceea ce privește lipsa de temeinicie a acuzație de constituire a unui grup infracțional organizat a susținut că, din nicio
probă administrată în cauză nu rezultă că inculpata a avut un contact direct cu cetățeanul cipriot J.J.J.J.J., cunoștea
doar împrejurarea că acesta are un copil cu asociata sa, în plus, la momentul când a cunoscut-o pe E. nu o știa pe A.,
iar după ce a început să lucreze cu acesta din urmă, a întrerupt legătura cu inculpata E., fiind în relații tensionate;
convorbirile telefonice interceptate de Parchet și invocate în probațiune nu au fost purtate de inculpată ci doar între A. și
cetățeanul cipriot J.J.J.J.J.
Inculpata G. a criticat sentința atât sub aspectul nelegalității cât și al netemeiniciei, solicitând admiterea apelului,
desființarea hotărârii atacate și, rejudecând cauza, să se dispună achitarea inculpatei în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C.
proc. pen., pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 12 alin. (1) și (2) din Legea
nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., apreciind că, potrivit materialului probator administrat în cauză, acuzarea
nu a dovedit comiterea infracțiunilor imputate acesteia.
A arătat că, prima instanță nu a analizat probatoriul administrat în cauză și nu a avut în vedere Decizia nr. 248/09 din 30
martie 2011a Tribunalului Penal Lefkosia și nici considerentele sentinței penale nr. 109 din 07 iunie 2012 a Curții de Apel
Iași, din primul ciclu procesual, prin care s-a dispus achitarea inculpatei, în contextul în care trimiterea cauzei spre
rejudecare la instanța de fond, a fost determinată de lipsa unuia dintre inculpați, aflat în stare de arest, de la judecata
cauzei. În aceste împrejurări, a arătat că soluția de achitare pronunțată, inițial, în cauză, a fost cea corectă, susținând
totodată că, prin sentința apelată, nu a fost reținută situația de fapt reală în ceea ce privește acest trafic de persoane,
ținând seama de împrejurarea potrivit căreia, în urma anchetei penale desfășurate în Cipru, s-a stabilit foarte clar că nu
a existat, în această cauză, niciun element care să vizeze săvârșirea vreunei infracțiuni.
Cu privire la infracțiunea de grup infracțional organizat a susținut că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se
reține această faptă.
Referitor la infracțiunea de trafic de persoane în motivele scrise a arătat că probele administrate nu fac dovada că a
obligat sau suspus vreo persoană la muncă forțată, dimpotrivă, potrivit înscrisurilor depuse la dosar rezultă că SC
V.V.V.V.V. SRL, al cărei administrator era, desfășura o activitate legală cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 156/2000
fiind monitorizată de Inspectoratul Teritorial de Muncă București; din declarațiile persoanelor vătămate și ale părților
civile pentru care inculpata a intermediat plasarea forței de muncă în Cipru și actele aflate la dosar rezultă că, toate au
fost angajate în această țară sau relocate în Marea Britanie sau Franța, că acestor persoane li s-au oferit mai multe
locuri de muncă de către firma cipriotă reprezentată de J.J.J.J.J. însă au fost refuzate sau au părăsit locul de muncă;
condițiile de cazare erau decente și asigurate condiții legale de muncă de către firma cipriotă.
Pa latură civilă, a solicitat să se constate că sumele acordate cu titlu de daune materiale și morale părților civile sunt
prea mari, în raport de sumele modice încasate de societățile pe care le administra inculpata pentru activitățile
desfășurate în baza Legii nr. 156/2000.
Inculpata E. a criticat sentința sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, solicitând, să se constate că pentru infracțiunea
de grup infracțional organizat, lege penală mai favorabilă sunt dispozițiile art. 367 alin. (1) C. pen. și, în raport de data
comiterii faptei, să se constate că s-a împlinit termenul de prescripție specială prev. de art. 124 C. pen. (1969) rap. la art.
122 alin. (1) lit. d) C. pen. (1969), apreciindu-se de apărare că, dispozițiile Codului penal anterior privind prescripția
răspunderii penale sunt mai favorabile inculpatei, în acest sens fiind invocată Decizia nr. 2/2014 pronunțată de Înalta
Curte de Casație și Justiție în Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.
O altă critică a vizat greșita condamnare a inculpatei sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din
Legea nr. 39/2003 și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., solicitând achitarea sa,
întemeiat pe dispozițiile art. 16 lit. b) C. proc. pen.

Astfel, din perspectiva infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, legea penală mai favorabilă și, implicit
aplicabilă este vechea prevedere, a susținut că ansamblul materialului probator administrat în cauză nu relevă întrunirea
niciuneia din trăsăturile reclamate pentru existența faptei. Mai mult, deși Parchetul a apelat în mod artificial la o
construcție teoretică care nu este bazată pe probe și pe conținutul concret al infracțiunii, ci strict pe supoziții și sugestii
fără valoare probatorie, în opinia sa, în cauză, nu există elemente care să susțină structura unui grup organizat format
din trei sau mai multe persoane, atâta timp cât acestea se cunosc prin prisma relațiilor de serviciu, de colaborare
profesională sau de amiciție.
Deopotrivă, în ce privește condiția foloaselor și avantajelor materiale deosebite care, de altfel, nici nu a fost dezvoltată în
rechizitoriu, a solicitat să se observe că, pe de o parte, veniturile obținute de clienta sa, prin intermediul SC R.R.R.R.R.
SRL, sunt absolut modice și se referă strict la tarifele presupuse de Legea nr. 156/2000, iar, pe de altă parte, nu există
niciun fel de element care să susțină o descriere a unei activități de lider și o astfel de persoană care să traseze sarcini
și roluri foarte clare inculpatei E., după cum trebuia să apară sau să fie descrisă, în opinia apărării, o atare infracțiune.
Inculpata nu a săvârșit nicio activitate de natură penală care să contureze condițiile de tipicitate ale infracțiunilor
imputate, faptele descrise în rechizitoriu nu se pliază pe dispozițiile legale incidente și nu pot fi susținute exclusiv de
interceptarea convorbirilor telefonice purtate de inculpată cu alte persoane din cauză.
Din perspectiva infracțiunii de trafic de persoane, a apreciat că întreaga activitate desfășurată de inculpată se pliază pe
rigorile Legii nr. 156/2000, cu îndeplinirea formalităților astfel cum sunt prevăzute de lege, în acest sens făcând referire
la declarațiile părților civile J.J.J., T., I.I.I., G.G.G., K.K.K. și H.H.H., care, deși, au un interes în cauză, îi sunt favorabile
clientei sale.
Astfel, din declarația dată în fața instanței de apel, la 19 noiembrie 2015, de către partea civilă H.H.H., rezultă faptul că,
contractul semnat de acesta a fost verificat de Inspectoratul Teritorial de Muncă, fiind legal încheiat, după cum și partea
civilă G.G.G. a precizat că nu a fost forțat să muncească în Cipru, că nu s-au folosit violențe verbale și că nu a plătit
nicio sumă de bani inculpatei E. De asemenea, în declarațiile pe propria răspundere date de către persoanele care au
colaborat cu SC R.R.R.R.R. SRL, în cuprinsul cărora se relevă faptul că acestea sunt de acord cu ofertele de lucru, cu
regulile impuse de agenția de muncă, să-și plătească biletele, astfel că, nu se poate susține ideea inoculării unei
manifestări de voință care să contureze o activitate inducere în eroare a acestor persoane.
Depoziția martorului S.S.S.S. nu poate fi avută în vedere la pronunțarea soluției, având o valoare probatorie redusă,
atâta timp cât a afirmat că, consideră că se află în relații de dușmănie cu inculpata iar, pe de altă parte, afirmațiile
coinculpatelor A. și B. trebuie privite cu rezervă, în condițiile în care prima inculpată a fost concubina lui J.J.J.J.J. și are
un copil acesta.
A mai relevat și faptul că, față de împrejurarea că autoritățile cipriote au dispus o soluție de achitare pentru toate cele 12
acuzații aduse lui J.J.J.J.J. și care sunt legate, în mare măsură, de activitatea pretins infracțională a inculpatei E., și
având în vedere modalitatea în care instanța de fond a reinterpretat probatoriul administrat care, de altfel, nu a relevant
niciun aspect de noutate în sensul condamnării inculpatei, în opinia sa, s-a încălcat jurisprudența constantă a Curtea
Europeană a Drepturilor Omului (cauza Hogea contra României).
Pe latură civilă, a solicitat respingerea acțiunii civile formulate de părțile civile.
Inculpata A. a criticat hotărârea sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, solicitând achitarea sa pentru infracțiunea
prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta nu există și pentru
infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 alin. (1) și (2)
din Legea nr. 678/2001, în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen., având în vedere că probele administrate nu au făcut
dovada comiterii faptei de către inculpată.
În dezvoltarea motivelor scrise a învederat că, în ceea ce privește infracțiunea de trafic de persoane nu au fost avute în
vedere depozițiile martorilor P.P.P.P. și N.N.N.N. care au plecat la muncă în Cipru tot prin intermediul societății SC
V.V.V.V.V. SRL și confirmă împrejurarea că nu au fost probleme cu intermedierea contratului de muncă, transportul și
cazarea, după cum nu s-a avut în vedere Decizia nr. 248/09 din 30 martie 2011a Tribunalului Penal Lefkosia și nici
considerentele sentinței penale nr. 109 din 07 iunie 2012 a Curții de Apel Iași, din primul ciclu procesual, prin care s-a
dispus achitarea inculpatei, în contextul în care trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, a fost determinată
de lipsa unuia dintre inculpați, aflat în stare de arest, de la judecata cauzei. A arătat că, soluția de achitare pronunțată
inițial în cauză, a fost cea corectă, susținând, totodată că, prin sentința apelată, nu a fost reținută situația de fapt reală în
ceea ce privește acest trafic de persoane, ținând seama de împrejurarea potrivit căreia, în urma anchetei penale

desfășurate în Cipru, s-a stabilit foarte clar că nu a existat, în această cauză, niciun element care să vizeze săvârșirea
vreunei infracțiuni.
Faptul că are o fiică cu cetățeanul cipriot J.J.J.J.J. și că mergea în Cipru împreună cu copilul nu are relevanță în planul
răspunderii penale, câtă vreme nu s-a făcut dovada că activitatea desfășurată de firma inculpatei ar fi una ilegală sau că
ar fi prestat activități cu încălcarea dispozițiilor legale.
Cu privire la infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat, a susținut că materialul probator administrat în
cauză nu relevă întrunirea niciuneia din trăsăturile esențiale pentru existența faptei; la momentul medierii contractelor de
muncă nu cunoștea faptul că J.J.J.J.J. nu angaja acele persoane în mod direct, ci le intermedia contractele de muncă la
alți angajatori.
Referitor la infracțiunea de trafic de minori a arătat că, minora C. a venit la SC V.V.V.V.V. SRL cu mama sa care i-a
comunicat că va împlini 18 ani peste 2 luni și dorește să o ia cu ea în Cipru, au plecat împreună în Cipru și nu au fost
administrate probe care să dovedească că le-a fost restrânsă libertatea sau că ar fi fost exploatate în vreun fel.
Inculpatul F. a criticat hotărârea sub aspectul netemeiniciei și nelegalității, solicitând pronunțarea unei soluții de achitare
pentru infracțiunile reținute în sarcina acestuia, respectiv constituirea unui grup infracțional organizat și trafic de minori.
A susținut că, din întreg probatoriul probator existent la dosarul cauzei, nu rezultă vinovăția sa, declarațiile persoanelor
vătămate confirmând că nicio persoană nu a fost supusă la executarea vreunei munci forțate.
Cu privire la infracțiunea de trafic de persoane, a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia.
Referitor la latura civilă, a solicitat să se constate că pretențiile civile sunt neîntemeiate și nejustificate.
Inculpatul D. a adus critici hotărârii sub aspectul nelegalității și netemeiniciei acesteia, solicitând achitarea sa întrucât nu
a săvârșit fapte prevăzute de legea penală, nu există grup infracțional în sensul legii penale, nefiind dovedite toate
elementele pentru a se reține constituirea unui astfel de grup, iar în ce privește traficul de persoane, activitatea acestuia
nu reprezintă un trafic de persoane.
Astfel a susținut că nu există nici măcar o singură dovadă care să conducă către ideea că inculpatul ar fi avut cunoștință
de existența unor nereguli în legătură cu partenerul cipriot și, mai mult, la absolut toate persoanele din cauză s-a reținut
aceeași împrejurare.
Totodată, a solicitat să se observe că din dovezile depuse la dosar rezultă că activitatea SC M.M.M.M.M.M.M. SRL a
fost verificată continuu, că activitatea a fost una legală, fiind respectate prevederile Legii nr. 156/2000 și peste 150 de
persoane au plecat la muncă în străinătate în condiții legale, iar dintre cele 18 persoane vătămate reținute în prezenta
cauză, 5 nu au plecat, 5 s-au întors, 2 nu au nici un fel de pretenții și una a decedat, rămânând astfel doar un număr de
5 persoane care ar fi avut anumite nemulțumiri. Or, aceste nemulțumiri sunt legate de neînțelegeri și neconcordanțe
între așteptările acestor persoane și ceea ce au găsit la fața locului, pentru că au semnat fără să ia în calcul faptul că
ceea ce semnează va produce efecte. Mai mult, a susținut că, pe de o parte, aceștia au solicitat să li se cumpere bilet de
avion, astfel că era firesc să-l plătească, iar pe de altă parte, fuseseră specificate anumite comisioane cu care inițial au
fost de acord însă, ulterior, și-au manifestat supărarea pentru că li se reținuseră banii.
Un alt aspect important, este și faptul că unele dintre aceste persoane s-au adresat Ambasadei României din Cipru,
instituție care a găsit de cuviință să încerce aplanarea conflictelor, întrucât, le-a apreciat ca fiind de natură civilă și
proveneau din relațiile de muncă ceea ce, în opinia sa, era firesc, având în vedere că anumite neajunsuri nu pot să aibă
conotații penale.
În ceea ce privește traficul de persoane, contrar celor reținute de Parchet, în sensul că, munca întreprinsă a fost una
forțată și că persoanele în cauză au fost racolate și nu recrutate, ipoteză preluată în mod eronat și de instanță, a
învederat că partenerul cipriot a fost cercetat, existând o sentință cu privire la aceleași fapte pronunțată de autoritățile
judiciare cipriote și, deși nu privește aceleași persoane vătămate, cercetările au privit aceleași aspecte pe care le-au
avut în vedere și reclamațiile persoanelor din România, respectiv acuzații pentru comerțul cu persoane majore, acuzația
de exploatare în muncă, reținerea parțială din salariu, achitare comisioane, reținere documente personale, toate aceste
aspecte fiind analizate de instanța cipriotă. Or, dat fiind faptul că, capul așa zisei rețele a fost considerat nevinovat, a
apreciat ca fiind corectă soluția de achitare dispusă de prima instanță în primul ciclu procesual.
A mai susținut că, inculpatul nu a cunoscut pe niciuna dintre persoanele din prezenta cauză, a avut doar discuții
referitoare la oferte de muncă, neexistând niciun fel de legătură și niciun fel de poziționare a acestor membri, respectiv

nu au avut roluri, nu au avut colaborări ori altceva care să conducă la ideea că ar fi fost în realitate un grup organizat în
sensul legii penale, făcut strict și având un scop determinat în comiterea de infracțiuni.
Referitor la latură civilă a cauzei, a apreciat că sumele acordate de instanță părților civile nu se justifică întrucât nu au
fost dovedite și inculpatul nu a comis vreo faptă penală.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 18 ianuarie 2016, fiind fixat prim termen de
judecată la data de 2 martie 2016.
La solicitarea inculpaților de a-și angaja apărători și îndeplinirea procedurii de citare cu părțile civile lipsă, cauza s-a
amânat pentru termenul din data de 27 aprilie 2016, când datorită imposibilității obiective de constituire a completului s-a
dispus amânarea judecății la data de 8 iunie 2016.
La termenul de judecată din data de 8 iunie 2016, constându-se lipsa de procedură cu intimata parte civilă Y.Y.Y. și
faptul că a intervenit decesul intimatei părți civile L.L.L.L., s-a dispus amânare judecății pentru data de 28 septembrie
2016 în vederea obținerii informațiilor privind reprezentantul legal al moștenitorilor părți civile L.L.L.L. dată fiind starea de
minorat a acestora și realizarea proceduri de citare cu intimata parte civilă.
La termenul din data de 28 septembrie 2016 au fost audiații inculpații G. (fila Vol. 3 dos. instanță), E. (fila vol. 3 dos.
instanță), A. (fila vol. 3 dos. instanță), D. (fila vol. 3 dos. instanță) și intimatul inculpat H. (fila vol. 3 dos. instanță) iar la
interpelarea instanței, reprezentantul Ministerului Public și inculpații G., E., A., precum și părțile civile, prin apărători, au
precizat că nu doresc administrarea altor probe în fața instanțe de apel.
După deliberare, instanța a încuviințat cererile de probatorii cu înscrisuri în circumstanțiere formulate de inculpații B. și
D. și a respins, ca nefiind utilă soluționării cauzei în raport de probatoriile administrate, cererea formulată de inculpata B.
privind efectuarea unei adrese la Inspectoratul Teritorial de Muncă pentru a fi înaintate avizele, autorizațiile și rapoartele
întocmite pentru SC V.V.V.V.V. SRL, aferente perioadei 2007-2009 (încheierea din 28 septembrie 2016).
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate în cauză prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub
toate aspectele conform dispozițiilor art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reține că apelurile declarate în cauză
sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse:
1. Se constată că, prima instanță, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești din
cele două cicluri procesuale, a reținut corect în sarcina tuturor inculpaților infracțiunile pentru care aceștia au fost trimiși
în judecată și condamnați, respectiv, constituirea unui grup infracțional organizat, trafic de persoane și trafic de minori,
aceasta din urmă infracțiune fiind reținută doar în sarcina inculpatelor A. și B.
În ceea ce privește infracțiunile reținute în sarcina inculpatului H., instanța de fond, în mod just, a apreciat că, în cauză,
activitățile desfășurate de acesta, în cadrul SC T.T.T.T.T. SRL, nu conturează elementele de tipicitate ale faptelor de
constituirea unui grup infracțional organizat și trafic de persoane și a dispus achitarea inculpatului, în temeiul dispozițiilor
art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticii formulate de Ministerul Public, se constată
că, deși în actul de sesizare s-a reținut că, în perioada 2006-2008, inculpatul H. ar fi sprijinit și aderat grupul infracțional,
inițiat de cetățeanul cipriot J.J.J.J.J. și constituit de inculpații A., B., E. și G. respectiv, că ar fi recrutat, transportat și
transferat din România în Cipru, prin fraudă și înșelăciune, prin intermediul activităților derulate de SC S.S.S.S.S. SRL
București și SC Tehnic Job Consulat SRL și că ar fi întocmit 15 contracte de muncă nule pentru cele 15 persoane
vătămate, în scopul exploatării acestora prin muncă, probele administrate nu fac dovada că activitățile desfășurate de
inculpat ar contura conținutul constitutiv al celor două infracțiuni.
Astfel, se constată că inculpatul H., în calitate de avocat, a atestat pentru conformitate, mai multe documente, necesar a
fi întocmite pentru persoanele care intenționau să plece la muncă în străinătate, respectiv, acordul de mediere,
declarația de accept, declarația pe proprie răspundere referitoare la copiii minori, de recunoaștere a unor datorii către
firma Tehnic Job Consult SRL precum și declarația pe proprie răspundere privind starea de sănătate a solicitantului și cu
privire la inexistența unor interdicții de a părăsi granițele țării. În realizarea acestor activități, inculpatul a aplicat pe
contractele de mediere și declarațiile de accept, o parafă prin care atesta, prin aplicarea ștampilei de avocat, data,
identitatea părților și conținutul actului, la un interval de câteva zile sau chiar la lună de la momentul semnării lor de către
părți, fără însă a avea vreo contribuție la încheierea sau semnarea acestor documente, care poartă doar semnătura
inculpatei G. din partea SC T.T.T.T.T. SRL (biblioraft, vol. 6 d.u.p.). De altfel, doar persoanele vătămate T.T.T. (filele
390-393 vol. 6 d.u.p.), Y. (filele 58-59 vol. 6 dos. instanță) și A.A. (filele 68-69 vol. 6 dos. instanță) au susținut în

depozițiile date că, au semnat aceste contracte de muncă în fața inculpatului H., or, din verificarea acestor documente
rezultă că pentru toate cele 15 persoane vătămate, contractele au fost semnate doar de inculpata G., fără a fi atestate
spre conformitate de inculpat, prin urmare, depozițiile persoanelor vătămate nu pot conduce la aprecierea că inculpatul i-
a determinat în vreun fel la încheierea acestora sau că ar fi purtat cu acestea discuții privind legalitatea acestor
contracte.
Relevanță în acest sens prezintă și declarațiile inculpatei G. care, în mod constant, a arătat că, inculpatul H. a fost
angajat la SC T.T.T.T.T. SRL pentru a da dată certă contractelor de mediere și declarațiilor pe proprie răspundere date
de candidați, discuțiile acestuia limitându-se la a întreba candidații dacă înțeleg conținutul contractului de mediere, dacă
au cunoștință unde pleacă la muncă, iar pentru detalii o chema pe inculpată sau pe juriștii societății, alte persoane decât
inculpatul (declarațiile din data de 10 noiembrie 2010 și 28 ianuarie 2015, filele 73-74 vol. 6 dos. instanță fond și din data
de 28 septembrie 2016, fila 264 Vol. 4 dos. instanță apel).
Într-adevăr, cu ocazia întocmirii pentru cele 15 persoane vătămate (C.C., B.B., A.A., D.D., Z., S.S.S., U.U.U., V.V.V.,
X.X.X., Z.Z.Z., Y.Y.Y., T.T.T., Y., K.K.K.K.K.K. și E.E.) a declarațiilor pe proprie răspundere, pe care le-a certificat pentru
conformitate, inculpatul H. a purtat mai mult discuții cu acestea, iar printre aspectele pe care le-a comunicat a fost și
faptul că urmează să fie așteptate în Cipru de un reprezentant al firmei cipriote, solicitându-le să îl contacteze dacă
întâmpină dificultăți, fără a putea aprecia că prin aceasta inculpatul ar fi creat persoanelor vătămate aparența de
legalitate a contractelor de muncă încheiate și le-ar fi indus în eroare, în sensul că ar fi urmărit recrutarea acestora și
trimiterea lor în Cipru în vederea exploatării prin muncă.
Contrar susținerilor Parchetului, nici împrejurările relatate de către persoanele vătămate U.U.U., V.V.V. și Z., în sensul
că l-ar fi sunat pe inculpatul H. din Cipru pentru a-i comunica condițiile grele de muncă și insalubre în care sunt nevoiți
să locuiască, precum și faptul că ar fi primit asigurări că acesta va lua legătura cu angajatorul, lucru pe care l-a și făcut,
astfel cum rezultă din convorbirile telefonice purtate de inculpat cu G., nu pot susține acuzația că inculpatul H., la
momentul confirmării declarațiilor pe proprie răspundere, date de persoanele vătămate, a acționat în sensul inducerii în
eroare a candidaților și ar fi urmărit exploatarea lor prin muncă de către firma din Cipru, cunoscând că acesta nu ar avea
calitatea de angajator, în contextul în care, nu a participat la încheierea, la data de 16 octombrie 2006, a contractului
dintre SC T.T.T.T.T. SRL, reprezentată de inculpatele G. și A. și M.M.M.M.M., reprezentată de U.U.U.U.U. dar, în
realitatea, controlată de J.J.J.J.J., fostul concubin al inculpatei A., contribuția sa, în calitate de avocat, fiind una limitată
în realizarea conformității actelor, în acord cu dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 51/1995.
În consecință, pentru toate aceste argumente criticile Parchetului sub acest aspect nu pot fi primite.
Neîntemeiate sunt și criticile privind greșita achitare a inculpatului H. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de constituirea
unui grup infracțional, având în vedere că din probele administrate în cauză nu rezultă că acesta ar fi realizat activități
care se circumscriu actelor de aderare și sprijinire a grupului infracțional organizat.
Aderarea la un grup infracțional organizat presupune exprimarea consimțământului expres sau tacit al unei persoane de
a face parte, de a deveni membru al unei astfel de structuri iar sprijinirea presupune furnizarea de asistență, ajutor,
informații, sfaturi membrilor grupului infracțional organizat de către o persoană care nu face parte din acesta, cu alte
cuvinte, poate consta în orice contribuție de natură să înlesnească activitatea asocierii sau să ajute în orice mod la
existența acesteia, indiferent dacă susținerea este de natură materială sau morală.
Având în vedere aceste considerente de ordin teoretic, se constată, astfel cum a arătat și inculpatul în declarațiile sale
date atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești și cum rezultă din probele administrate, că acesta nu
îl cunoștea pe cetățeanul cipriot J.J.J.J.J. și nici pe ceilalți coinculpați, cu excepția inculpatei G., aspect confirmat și de
inculpata A. (fila 30 vol. II dos. instanță în primul ciclu procesual). Totodată, din analiza probatoriului administrat în
cauză, nu rezultă că prin atestarea spre conformitate a declarațiilor pe proprie răspundere date de candidați ar fi acționat
în sensul inducerii în eroare a candidaților și ar fi urmărit exploatarea lor prin muncă de către firma din Cipru, cunoscând
că acesta nu ar avea calitatea de angajator. De altfel, inculpatul nici nu a negat că nu ar fi desfășurat activități de
atestarea pentru conformitate a datelor, identității părților și conținutul declarațiilor pe proprie răspundere date de
candidați, însă nu în scopul inducerii în eroare a persoanelor vătămate sau pentru a da legitimitate contractelor de
muncă, ci în realizarea atribuțiilor care îi reveneau și pentru care a fost angajat la SC T.T.T.T.T. SRL, detalii privind
contractele de muncă semnate de părți le erau oferite candidaților de juriștii societății sau de către inculpata G., aspect
confirmat chiar de către inculpată.
În ceea ce privește critica subsidiară formulată de Parchet privind temeiul greșit al achitării inculpatului H. raportat la
argumentele instanței de fond și soluția de condamnare dispusă față de ceilalți inculpați, Înalta Curte apreciază că este

neîntemeiată.
Un prim aspect ce trebuie precizat vizează împrejurarea că, în cauză, pronunțarea unei soluții de condamnare cu privire
la o parte din coinculpați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat, trafic de
persoane și trafic de minori, nu conduce la imposibilitatea constatării lipsei elementelor constitutive ale celor două
infracțiuni în raport de activitățile pretins a fi comise de către un alt inculpat și, pe cale de consecință, pronunțarea unei
soluții de achitare întemeiat pe dispozițiile art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen.
Sub aspectul evaluării situației juridice a inculpaților și contribuției lor la presupusa activitatea infracțională, trebuie
menționat că, analiza elementelor de tipicitate a faptei se face pentru fiecare inculpat în parte și sunt avute în vedere, în
concret, activitățile desfășurate de acesta în realizarea laturii obiective a faptei pretins a fi comise. Or, în cauză, din
probele administrate rezultă că inculpatul H. a efectuat, în cadrul SC T.T.T.T.T. SRL, doar activități care se circumscriu
atribuțiilor care îi reveneau și pentru care a fost angajat (atestarea pentru conformitate a contractelor de mediere,
declarațiilor de accept și declarațiilor pe proprie răspundere) și nu în vederea sprijinirii activității unui grup infracțional
organizat sau al exploatării prin muncă a celor 15 persoane vătămate. Totodată, în cauză, au fost administrate probe în
legătură cu activitățile desfășurate de inculpatul H., în perioada de referință, pe care chiar inculpatul le-a detaliat și
dovedit cu înscrisurile depuse în apărare, însă toate aceste probatorii susțin aprecierea că actele efectuate de inculpat
sunt conforme cu normele legale și atribuțiile care îi reveneau și nu pot contura elementele materiale ale laturii obiective
a faptelor de constituirea unui grup infracțional organizat și trafic de persoane.
Pe cale de consecință, nu se impune schimbarea temeiului juridic în baza căruia s-a dispus achitarea inculpatului H. și
reținerea ca temei al achitării a dispozițiilor art. 16 lit. b) teza a II-a sau art. 16 lit. c) C. proc. pen., astfel cum a solicitat
Parchetul.
Pentru toate aceste argumente, Înalta Curte urmează să respingă apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație
și Justiție - Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Iași, ca
nefondat.
2. Referitor la critica comună a apelanților inculpați B., G., E., A., F. și D. privind greșita lor condamnare pentru
comiterea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat, având în vedere că din probele administrate nu
rezultă că inculpații se cunoșteau între ei și ar fi acționat după regulile vreunui grup sau că ar fi cunoscut activitățile
desfășurate de cetățeanul cipriot J.J.J.J.J. de supunere a persoanelor vătămate la muncă forțată, Înalta Curte o
apreciază ca fiind neîntemeiată.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, se constată că instanța de fond a reținut o situație de fapt
corectă, apreciind în mod just asupra vinovăției inculpatelor B., E. și A. în comiterea infracțiunii de constituirea unui grup
infracțional organizat, la care au aderat ulterior și inculpații F. și D.
Astfel cum a reținut și instanța de fond, Înalta Curte apreciază că, probele administrate în cauză fac dovada certă că,
cetățeanul cipriot J.J.J.J.J. a fost inițiatorul grupului infracțional organizat, constituit de inculpatele B., E. și A., la care au
aderat și inculpații F. și D., grup care a acționat în perioada 2006-2008, în vederea recrutării și plasării forței de muncă și
obținerii unor avantaje patrimoniale din exploatarea prin muncă a cetățenilor români care doreau să muncească în țările
Uniunii Europene, printre care și Cipru, unde cetățeanul cipriot deținea sau controla mai multe firme, printre care și
M.M.M.M.M., Limasol, ce avea ca obiect de activitate consilierea administrativă și organizarea firmelor și întreprinderilor
(filele 58-59 Vol. 1 d.u.p.).
În acest sens, sub aspect probator se reține că, din actele și lucrările dosarului rezultă că, la data de 12 iulie 2006,
inculpata E. a înființat SC R.R.R.R.R. SRL (filele 2-4 Vol. 2 d.u.p.) al cărei obiect de activitate era selecția și plasarea
forței de muncă, la care au fost angajate și inculpatele A., fosta concubină a cetățeanului cipriot J.J.J.J.J. (împreună
aveau un copil minor) și B., societatea care a încheiat contractul de colaborarea nr. 33/15 august 2006 cu societatea
M.M.M.M.M., Limasol, reprezentată de J.J.J.J.J., contract prin care se obliga să transmită societății cipriote forță de
muncă iar firma cipriotă urma să asigure obținerea drepturilor legale de muncă pentru cetățenii români, respectiv viză,
consultanță, cazare, transport, beneficii, procesarea dosarului în vederea selecției și plasării la diferiți angajatori ciprioți.
În anul 2005, inculpata G. a înființat o nouă societate, SC T.T.T.T.T. SRL, ce avea același obiect de activitate cu cea
deținută de inculpată încă din anul 1999, SC S.S.S.S.S. SRL, plasarea forței de muncă, la data de 16 octombrie 2006, a
încheiat tot cu firma M.M.M.M.M., Limasol, reprezentată de E.E.E.E.E.E.E.E. dar controlată de J.J.J.J.J. un contract de
colaborare prin firma cipriotă care se obliga să obțină drepturilor legale de muncă pentru cetățenii români, respectiv viză,
consultanță, cazare, transport, beneficii, procesarea dosarului în vederea selecției și plasării la diferiți angajatori ciprioți
(filele 699-701 vol. 6 d.u.p.).

Ceea ce trebuie menționat este faptul că, la data de 30 mai 2006, inculpatele G. și A. au încheiat un contract de prestări
servicii privind colaborarea celor două inculpate în realizarea activităților de recrutare, selecție și plasare a forței de
muncă din România în străinătate (fila 708 vol. 6 d.u.p.), ambele contracte de colaborare fiind întocmite în contextul în
care inculpatele cunoșteau împrejurarea firma cipriotă nu avea calitatea de angajator.
Ulterior, la grupul infracțional organizat a aderat și inculpatul F., care a și sprijinit activitatea grupării, în sensul că, anul
2005 s-a autorizat ca persoană fizică și prin intermediul SC U.U.U.U.U.U.U. SRL București, care avea ca obiect de
activitate comerțul cu amănuntul în magazine nespecializate, produse alimentare și nealimentare, societate radiată la
acel moment, în perioada de referință (2006-2008), a recrutat mai multe persoane din satul unde locuia, Dagâța, în
vederea trimiterii lor în Cipru unde urmau să fie exploatate prin muncă, de cetățeanul cipriot J.J.J.J.J., aspect cunoscut
de inculpat având în vedere că și el a fost victima acestuia, în perioada 14 noiembrie - 21 noiembrie 2006 (fila 2 vol. 6
d.u.p. din care rezultă perioada intrări-ieșiri din țară a inculpatului și faptul că a fost în Cipru), fiind preluat de la
aeroportul din Larnaca de către K.K.K.K.. Cu această ocazie a cunoscut scopul recrutării forței de muncă din România și
condițiile oferite de firma cipriotă, a acceptat să sprijine activitatea grupului, urmând să fie ajutat cu actele de inculpata
A., lucru care s-a și realizat. Relevanță sub acest aspect prezintă și declarațiile persoanelor vătămate L.L.L. și K., care
au arătat că, la momentul semnării documentelor s-a întâlnit cu inculpații F. și A., respectiv că au predat pașaportul
pentru a le fi întocmite actele prin intermediul SC V.V.V.V.V. SRL, societate reprezentată de inculpatele G. și A.
Contrar susținerilor sale, din probele administrate rezultă fără putință de tăgadă că și inculpatul D., prin intermediul SC
M.M.M.M.M.M.M. SRL Iași, societate înființată în anul 2002, ce avea ca obiect de activitate plasarea forței de muncă, a
aderat și sprijinit grupul infracțional organizat. În declarațiile date atât în cursul urmăririi penale cât și a cercetării
judecătorești (filele 259-263, vol. 1 d.u.p. și filele 257-260 dos. instanță fond) inculpatul a recunoscut că le cunoștea pe
inculpatele E., A. și B., a încheiat cu acestea contracte de colaborare, însă doar pentru a se informa cu privire la datele
de plecare a candidaților în Cipru, aspect ce nu poate fi reținut de instanță în contextul în care pentru obținerea acestor
informații nu era necesară încheierea unor contracte de colaborare cu societățile celor trei inculpate, având în vedre că
SC M.M.M.M.M.M.M. SRL Iași a încheiat contract de colaborare direct cu firma cipriotă M.M.M.M.M. din Cipru și, prin
urmare, aceasta era cea care îi putea furniza toate aceste informații (vol. 4 d.u.p.). Totodată, din convorbirile telefonice
purtate, în mod direct, cu cetățeanul cipriot J.J.J.J.J. rezultă că, firma cipriotă nu putea angaja persoanele recrutate din
România ci doar le plasa la alți angajatori ciprioți, după cum cunoștea și condițiile de muncă precare și faptul că
persoanele care ajungea în Cipru erau exploatate prin muncă, în acest sens relevante fiind declarațiile persoanelor
vătămate S.S., P.P. și convorbirile telefonice purtate cu aceste persoane vătămate dar și depozițiile persoanelor
vătămate X., D.D.D., E.E.E., B.B.B. și C.C.C.
Evaluând întregul material probator administrat în cauză și din perspectiva criticilor formulate de inculpați se constată că,
aceștia se cunoșteau între ei, fiind asociați și administratori ai societăților comerciale susmenționate, sau în baza
contractelor de colaborare încheiate între societățile pe care le aveau, și avea ca scop comun realizarea activităților de
racolare, transport și trimiterea victimelor în Cipru în vederea exploatării prin muncă, de către inițiatorul grupului, în
scopul obținerii unor avantaje materiale.
În cadrul grupului astfel constituit, fiecare membru avea un rol bine determinat, impus de liderul acestuia, cetățeanul
cipriot J.J.J.J.J., astfel, prin firmele înființate de inculpatele B., E. și A. și, ulterior, și prin firmele inculpaților F. și D., în
România erau recrutate victimele și se încheiau contracte de muncă, care nu produceau efecte pe teritoriul statului
cipriot, având în vedere că societățile M.M.M.M.M. și K.K.K.K.K. efectua doar activități de plasare a forței de muncă
(filele 58-59 1 d.u.p.), fiind întocmite toate documentele necesare trimiterii forței de muncă în Cipru, inclusiv, obținerea
biletelor de avion. Despre modul în care se derulau acțiunile grupului, inițiatorul acestuia era informat de inculpata A.,
fosta concubină, care în perioada de referință s-a deplasat de mai multe ori în Cipru, aspect recunoscut chiar de
inculpată, chiar dacă într-o altă interpretarea și anume, sub pretextul că mergea cu fiica sa minoră pentru a-și vizita tatăl,
inculpata fiind persoana indicată de J.J.J.J.J., inculpatului F. care a aderat la gruparea infracțională, ca persoana care îl
va ajuta cu actele. Susținerile inculpatei privind scopul deplasării sale în Cipru sunt infirmate de probele administrate în
cauză, astfel din procesul verbal întocmit pe baza evidenței Inspectoratului General al Poliției de Frontieră rezultă că, în
anul 2006, inculpata a fost plecată în Cipru de trei ori, respectiv la data de 21 martie 2006, la 30 noiembrie 2006 și 10
decembrie 2006, doar la ultima deplasare a fost însoțită de fiica sa minoră (filele 8-11 vol. 3 d.u.p.).
Odată ajunse în Cipru, victimele erau preluate de pe aeroportul din Larnaca de K.K.K.K., persoană de încredere a
cetățeanului cipriot J.J.J.J.J. sau chiar de acesta din urmă, după care le erau luate actele de identitate, pașapoartele și
contractele de muncă semnate în țară, motivat de faptul că trebuie predate autorităților cipriote pentru întocmirea actelor
de ședere în Cipru, iar, ulterior, erau date altor angajatori ciprioți, care le obligau să lucreze în condiții grele și fără
respectarea normelor de protecție, astfel cum era prevăzut în contractul de muncă semnat în țară, le ofereau un salariu

mult mai mic iar, o parte din banii obținuți le erau opriți de cetățeanul cipriot J.J.J.J.J. pentru transport și cazare. De
menționat că, inculpatul K.K.K.K., persoană care lua victimele de la aeroportul din Larnaca și le transporta la firma lui
J.J.J.J.J., prin sentința penală nr. 118 din 19 martie 2013 a Tribunalului Iași, a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de
3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementare a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza
a II-a și lit. b) C. pen. (1969) pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1)
și (2) din Legea nr. 678/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2002,
astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 125 din 1 aprilie 2014 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru
cauze cu minori.
Relevanță sub aspect probator prezintă declarațiile persoanelor vătămate care au ajuns la muncă în Cipru prin
intermediul firmelor inculpaților și care i-au indicat pe inculpați ca fiind reprezentanții firmelor care le-au promis locuri de
muncă în străinătate și prin intermediul cărora au plecat în Cipru unde au fost exploatate prin muncă, realizând și
recunoașterea acestora din planșele foto prezentate de organele judiciare, convorbirile telefonice purtate de inculpați cu
cetățeanul cipriot J.J.J.J.J., contractele de colaborare încheiate de societățile inculpaților cu firmele cipriote reprezentate
sau controlate de J.J.J.J.J. precum și documentele ridicate de către organele judiciare de la societățile prin intermediul
cărora s-a realizat recrutarea forței de muncă în România.
Apărările inculpaților că relațiile dintre ei se datorau unor colaborări impuse de specificul activității societăților pe care le
administrau - plasarea forței de muncă în străinătate - nu sunt susținute de probatoriul administrat care dovedește
contrariul. Astfel din actele și lucrările dosarului rezultă cu evidență că deși o parte dintre societățile administrate de
inculpați au fost înființate și au desfășurat activități și anterior perioadei 2006-2008, până la încheierea contractelor de
colaborare cu firmele reprezentate sau controlate de cetățeanul cipriot nu au avut nicio relație comercială sau de
colaborare deși desfășurau același tip de activități de plasare a forței de muncă. Mai mult, inculpatul F. care a aderat și
sprijinit grupul infracțional organizat, a fost unul dintre persoanele racolate și trimise în Cipru în vederea exploatării prin
muncă, acesta aluat direct legătura cu inițiatorul grupului, acceptând să desfășoare aceleași activități ilicite de racolare a
forței de muncă în România în vederea exploatării lor prin muncă de cetățeanul cipriot J.J.J.J.J., care i-a indicat-o pe
inculpata A., membru al grupului, ca fiind persoana care îl va ajuta cu actele.
În ceea ce privește critica inculpatei E. că, în cauză, a intervenit prescripția specială în ceea ce privește infracțiunea de
grup infracțional organizat, întrucât lege penală mai favorabilă sunt dispozițiile art. 367 alin. (1) C. pen. și, în raport de
data comiterii faptei (perioada 2006-2008) și limitele de pedeapsă, de la 1 la 5 ani închisoare, s-ar fi împlinit termenul de
prescripție specială prev. de art. 124 C. pen. (1969) rap. la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. (1969), având în vedere că
dispozițiile C. pen. anterior privind prescripția răspunderii penale sunt mai favorabile inculpatei, invocând în acest sens
Decizia nr. 2/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de
drept în materie penală, Înalta Curte apreciază că este neîntemeiată, având în vedere că prin aplicarea autonomă a
dispozițiilor legale s-ar ajunge la o lex terția.
Astfel, prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în M. Of. nr. 372 din 20 mai 2014, Curtea Constituțională a admis
excepția de neconstituționalitate invocată din oficiu de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, și a
apreciat că, dispozițiile art. 5 C. pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi
succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
În acest sens, în acord cu practica sa constantă, Curtea Constituțională a reținut că, pentru identificarea concretă a legii
penale mai favorabile trebuie avute în vedere o serie de criterii care tind fie la înlăturarea răspunderii penale, ori a
consecințelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici. Determinarea caracterului „mai favorabil” are în
vedere o serie de elemente, cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care
exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la
participare, tentativă, recidivă etc. Cu privire la condițiile referitoare la pedeapsă pot exista deosebiri de natură (o lege
prevede ca pedeapsă principală amenda, iar alta închisoarea), dar și deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele
de pedeapsă și, evident, la modalitatea stabilirii acestora în mod concret.” Cât privește determinarea concretă a legii
penale mai favorabile, a statuat că „aceasta vizează aplicarea legii, și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se
combina prevederi din vechea și din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispozițiilor art. 61
din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze” (Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în M. Of. al
României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011).
Totodată, Curtea a mai observat că, deși prin Decizia nr. 2 din 14 aprilie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție -
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a decis că în aplicarea art. 5 C. pen. prescripția
răspunderii penale reprezintă o instituție autonomă față de instituția pedepsei, conferind astfel art. 5 C. pen., în

interpretarea dată, valențe neconstituționale, odată cu publicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014 în M. Of. al
României, efectele Deciziei nr. 2/2014 a instanței supreme încetează, în conformitate cu prevederile art. 147 alin. (4) din
Constituție și cu cele ale art. 4771 C. proc. pen.
Ca atare, contrar celor susținute de către inculpata E. determinarea concretă a legii penale mai favorabile vizează
aplicarea legii și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și noua lege, deoarece s-ar
ajunge la o lex terția, astfel, că în mod corect, instanța de fond a apreciat, prin interpretare globală a normei penale, că
lege penală mai favorabilă este legea specială.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază, ca nefondate, criticile inculpaților sub acest aspect.
3. Neîntemeiate sunt și criticile inculpatelor A. și B. privind greșita lor condamnare sub aspectul comiterii infracțiunilor de
trafic de persoane și trafic de minori.
Examinând întregul material probator administrat în cauză și din perspectiva criticilor formulate de apelantele inculpate,
se constată că, instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă și în mod justificat a apreciat că sunt elemente
probatorii concrete care să susțină vinovăția inculpatelor în comiterea celor două infracțiuni de trafic de persoane și trafic
de minori.
În acord cu cele reținute de instanța de fond, se constată că inculpatele A. și B. au înființat, în anul 2007, societatea SC
V.V.V.V.V. SRL Iași, fiecare deținând un număr egal de părți sociale, ce avea ca obiect de activitate selecția și plasarea
forței de muncă, anterior cele două inculpate fiind angajate ale societății SC R.R.R.R.R. SRL, al cărei asociat unic a fost
inculpat E., firmă cu același obiect de activitate. În aceste împrejurări, SC V.V.V.V.V. SRL Iași a încheiat cu societățile
L.L.L.L.L. și M.M.M.M.M. din Cipru, reprezentată de U.U.U.U.U. dar controlată de J.J.J.J.J., contracte de colaborare
formale, prin care firmele cipriote, în calitate de angajator se obliga să angajeze în domeniul construcțiilor 300 de bărbați
iar societatea din România să medieze contractele de muncă.
În realitate, firmele cipriote erau la rândul lor plasatori de forță de muncă astfel că toate contractele de muncă semnate
de aplicanți nu puteau produce efecte pe teritoriul statului cipriot, aspect cunoscut de ambele inculpate chiar de la
persoanele vătămate care după ce au ajuns în Cipru, la scurt timp au revenit în țară și s-au plâns de faptul că au fost
exploatate prin muncă, li s-au luat actele de identitate și au fost vândute de firma cipriotă altor angajatori ciprioți, care îi
exploatau prin muncă și le ofereau salarii mici, nu le respectau programul de odihnă iar condițiile de cazare erau
improprii, fiind obligate să plătească sume mari de bani cetățeanului cipriot J.J.J.J.J. pentru a-și recupera actele
identitate luate de acesta după sosirea pe teritoriului statului cipriot. Toate aceste împrejurări au fost constatate în mod
direct de către inculpata A. care, în calitate de fostă concubină a cetățeanului cipriot J.J.J.J.J., a păstrat legătura cu
acesta, deplasându-se de mai multe ori în Cipru unde a văzut condițiile improprii în care erau cazate victimele recrutate
în România dar și faptul că odată ajunse în Cipru acestea erau vândute de J.J.J.J.J. unor angajatori ciprioți care nu
respectau condițiile de muncă, dimpotrivă le exploatau prin muncă. În acest sens, relevante sub aspect probator sunt și
convorbirile telefonice purtate de inculpata A. cu J.J.J.J.J. în care acesta referindu-se la inculpata E. îi supune fostei
concubine că această inculpată le promitea “marea cu sare”, respectiv trei mese pe zi, după cum îi comunică inculpatei
A. că mai are nevoie de 10 șoferi, vorbitori de limba engleză sau în care inculpata îi solicită să-i găsească un loc de
muncă bun pentru C.C.C.C.C.C.C.C., întrucât, acesta urma să mai aducă alte 20 de persoane, precum și convorbirea
telefonică în care cei doi vorbesc despre faptul că două persoane au fugit de la J.J.J.J.J. iar acesta a rămas cu actele lor
de identitate, inculpata comunicându-i acestuia faptul că victimele pun întrebări legate de faptul că li se rețin toate
documentele și pașaportul și cartea de identitate (convorbirile telefonice din datele de 15 februarie 2008, 14 martie 2008,
17 martie 2008 și din 25 martie 2008).
În același sens sunt și declarațiile martorilor T.T.T.T. și Darie Constantin care au arătat că au plecat prin firma celor
două inculpate la muncă în Cipru, unde au fost luați de cetățeanul grec P.P.P.P.P.P. care le-a luat actele de identitate și
le-a restituit numai după ce au achitat contravaloarea biletului de avion și plata comisionului perceput pentru că îi plasa
altor angajatori.
Faptul că inculpatele A. și B. erau cele care, prin intermediul firmei SC V.V.V.V.V. SRL Iași, ofereau un loc de muncă în
Cipru, pentru un salariu de 600-800 euro lunar, pentru un program de 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână, plata orelor
suplimentare și condiții decente de locuit asigurate de angajator - firma cipriotă reprezentată de J.J.J.J.J. -, precum și
împrejurarea că se semna un contract de muncă întocmit în limba română și limba engleză în era menționată postul pe
care urma să-l ocupe fiecare aplicant, durata contractului de muncă și salariul pe care urma să-l primească, un contract
de mediere și documentele necesare pentru a pleca la muncă în Cipru, este susținut de toate cele 18 persoane
vătămate (F.F., L., H.H., M., N., I.I., J.J., O., P., U.U.U.U.U.U., I., M.M., N.N., J., L.L.L.L. și O.O., G.G. și fiica sa minoră

C.).
Totodată, din declarațiile persoanelor vătămate rezultă că, prețul biletului de avion era suportat de firma cipriotă și urma
să fie achitat de acestea după angajare, lucru care s-a și realizat, după cum, au arătat și faptul că odată sosite în Cipru
erau preluate de la aeroportul din Larnaca de K.K.K.K. sau de J.J.J.J.J., erau duse la Nicosia unde erau cazate în
condiții improprii și ulterior, le erau ridicate actele de identitate, rupte contractele de muncă semnate în țară și vândute
unor angajatori ciprioți care îi exploatau prin muncă, în sensul că îi obligau să muncească circa 12-14 ore pe zi și îi
plăteau cu sume mult mai mici decât cele prevăzute în contractul de muncă, respectiv, cu sume cuprinse între 170-300
euro pentru două săptămâni.
După ce obțineau banii necesari achitării contravalorii biletelor de avion și a sumelor percepute de cetățeanul cipriot
J.J.J.J.J. pentru cazare, persoanele vătămate îi solicitau acestuia actele de identitate însă erau refuzate, motiv pentru
care s-au adresat Ambasadei Românie, cum este cazul persoanelor vătămate L., H.H., O.O., unele au fost amenințate
sau chiar lovite, cum este cazul persoanelor vătămate F.F., U.U.U.U.U.U. și S.S.S.S.S.S.
Contrar susținerilor inculpatei B., se reține că, unele victime sau membrii familiei acestora după ce au constatat că au
fost înșelați cu privire la ocuparea unui loc de muncă în Cipru sau nu au mai suportat condițiile grele de muncă și
improprii de locuit, au luat legătura cu reprezentanții firmei SC V.V.V.V.V. SRL Iași respectiv, cu inculpatele A. și B., cum
este cazul persoanei vătămate O.O. care i-a comunicat inculpatei B., la revenirea în țară, despre condițiile de muncă
grele și faptul că a fost exploatat prin muncă solicitându-i să nu mai trimită și alte persoane la muncă în Cipru sau a
persoanelor vătămate P. și O. care atunci când au constatat că au fost înșelați și nu au fost respectate clauzele
contractului de muncă pe care le-au semnat în țară, le-au sunat pe cele două inculpate și le-au comunicat toate aceste
aspecte.
Totodată, nici apărările inculpatei A. în sensul că unele persoane vătămate nu au fost în Cipru sau că în agricultură sunt
condiții grele de muncă nu pot fi primite, întrucât din declarația persoanei vătămate I. rezultă că a plecat, în luna martie
2008, prin intermediul firmei inculpatelor în Cipru, a semnat la sediul firmei SC V.V.V.V.V. SRL Iași un contract de
muncă pentru postul de ospătar, pentru un salariu de 800 euro/lună, un contract de mediere și alte documente însă,
odată ajuns în Cipru, împreună cu concubina sa R.R.R.R.R.R. a fost cazat, de cetățeanul grec P.P.P.P.P.P., într-o
cameră de 6 m.p., a lucra la un restaurant pe plajă unde era plătit cu suma de 25 euro pe zi, muncea 16 ore pe zi și nu a
primit îngrijirile medicale necesare, deși avea nevoie datorită rănilor pe care le-a făcut la tălpi de la nisipul de pe plaja
unde era situat restaurantul. Referitor la fratele său, S.S.S.S.S.S. a arătat că acesta a venit din Grecia în Cipru împreună
cu T.T.T.T.T.T., au fost preluați de la aeroport de K.K.K.K. care le-a luat actele și au ajuns la cetățeanul cipriot J.J.J.J.J.,
fiind dați altui angajator care i-a obligat să lucreze 10 ore pe zi la construcția unei piscine, toate aceste aspecte fiind
reținute și de Tribunalul Iași în considerentele sentinței penale nr. 118 din 19 martie 2013, rămasă definitivă prin Decizia
penală nr. 125 din 01 aprilie 2014 a Curții de Apel Iași, prin care s-a dispus condamnarea inculpatului K.K.K.K..
De asemenea, declarațiile victimelor M., Postolache Maria Anișoara, I.I. și J.J. privind condițiile de muncă grele în care
au fost obligați să muncească la ferma aparținând cetățeanului cipriot M.M.M.M.M.M., unde au fost dați de J.J.J.J.J.
după ce au sosit în Cipru, în sensul că lucrau 10-12 ore pe zi, la temperaturi ridicate, fără echipamente de protecție, fără
a li se asigura masa și condiții decente de cazare, susțin acuzațiile aduse inculpatelor și nu pot justifica apărarea
inculpatei A. în sensul că, în agricultură sunt condiții mai aspre de muncă, având în vedere că în depozițiile lor,
persoanelor vătămate nu reclamau condițiile grele de muncă ci lipsa unor minime măsuri de protecție în activitatea pe
care o desfășurau, fapt ce le-a cauzat iritații ale pielii și lipsa unei asistențe medicale, nerespectarea unui program
normal de muncă, plata unor sume de bani modice în raport cu efortul depus și condițiile improprii de locuit.
Relevanță sub aspect probator în dovedirea activității infracționale desfășurate de inculpate în realizarea actelor ce
conturează latura obiectivă a infracțiunii de trafic de persoane, prezintă și declarațiile persoanelor vătămate K.K.K. și
H.H.H., persoane ce au fost recrutate de inculpate împreună cu inculpata E. în perioada cât au lucrat la SC Glorima
precum și ale persoanelor vătămate N.N.N., O.O.O., P.P.P., R.R.R. și K. pentru care inculpatele doar au întocmit
contractele de muncă, acestea fiind recrutate de inculpatul F.. În esență, toate aceste persoane au relatat faptul că au
citit un anunț în ziarul local de Iași că SC R.R.R.R.R. SRL și SC U.U.U.U.U.U.U. SRL Iași ofereau locuri de muncă în
Cipru, sens în care s-au întâlnit cu reprezentanții celor două societăți la Casa Sindicatelor din Iași, la întâlnire fiind
prezente și inculpatele A. și B., care deși cunoșteau că firmele cipriote menționate în contractul de muncă, pe care
victimele le-au semnat la acel moment, nu aveau calitate de angajator, le-au dat asigurări că angajatorul cipriot,
menționat în contractele muncă, va respecta condițiile de muncă. După ce au ajuns în Cipru, au fost preluate de
cetățeanul cipriot K.K.K.K., transportate la firma lui J.J.J.J.J., cazate în condiții improprii de locuit și ulterior, vândute altor
angajatori unde erau exploatate prin muncă, fiind obligate să muncească mai multe ore pe zi, fără a li se respecta

dreptul la odihnă și la asistență medicală, pe un salariu modic în raport de munca depusă, iar pentru recuperarea actelor
de identitate luate de J.J.J.J.J. încă de la sosirea în Cipru, trebuiau să-i achite contravaloarea biletelor de avion și un
comision perceput de acesta.
În ceea ce privește susținerile apelantelor inculpate că activitatea desfășurată prin intermediul societății SC V.V.V.V.V.
SRL Iași și SC R.R.R.R.R. SRL precum și implicarea lor în activitatea SC U.U.U.U.U.U.U. SRL Iași, nu conturează
actele ce compun elementul material al infracțiunii de trafic de persoane, Înalta Curte reține că, infracțiunea de trafic de
persoane, atât în vechea reglementare (art. 12 din Legea nr. 678/2001) cât și în N.C.P., se realizează prin una dintre
cele cinci acțiuni alternative, enumerate limitativ în norma de incriminare, constând în recrutarea, transportarea,
transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane, săvârșite prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz
de autoritate, în scopul exploatării victimei prin muncă, astfel cum este definită de art. 2 din legea specială și art. 182 C.
pen., normă care include, în plus, în sfera exploatării și obligarea la practicarea prostituției.
Recrutarea presupune în sensul legii identificarea posibilelor victime și atragerea lor; transportul presupune deplasarea
victimei de la locul unde se află la destinația unde urmează a fi exploatată iar transferarea presupune mutarea de la un
loc la altul, chiar în aceeași localitate, unde are loc exploatarea victimei.
Raportat la aceste considerente de ordin teoretic, se constată că inculpatele A. și B. prin intermediul societăților
susmenționate, ce aveau ca obiect de activitate plasarea forței de muncă în străinătate (cu excepția SC U.U.U.U.U.U.U.
SRL Iași care era radiată), prin încheierea acordurilor cu firmele cipriote, J.J.J.J.J. și M.M.M.M.M. din Cipru,
reprezentată de U.U.U.U.U. dar controlată tot de J.J.J.J.J., iar ulterior, prin încheierea contractelor de muncă în care
angajator erau trecute firmele cipriote, deși cunoșteau că acestea aveau tot calitatea de plasator de forță de muncă, a
contractelor de mediere și întocmirea documentelor necesare deplasării la muncă în străinătate, au identificat și atras
posibile victime, prin inducerea lor în eroare asupra legalității contractelor de muncă semnate de părți. Totodată, prin
asigurările date victimelor cu privire la legalitatea activității desfășurate de firmele pe care le reprezentau și de către
firmele cipriote, prezentate ca și angajatori, care asigurau condiții de muncă decente, plata orelor suplimentare,
acordarea zilelor de repaus, a concediului legal și a salariului prevăzut în contractul de muncă semnat în România, plata
biletului de avion ce urma să fie achitat ulterior de victime, au determinat, prin inducerea în eroare, toate cele 25 de
persoane vătămate să plece în Cipru, în scopul exploatării lor prin muncă de către cetățeanul cipriot J.J.J.J.J., care încă
de la sosirea la aeroport le lua acestora actele de identitate, le vindea unor angajatori ciprioți care le exploatau și le
plăteau sume modice pentru munca prestată, victimele fiind nevoite să muncească în aceste condiții pentru a plăti
contravaloarea transportului și comisionul perceput de J.J.J.J.J.
Totodată, din probele administrate, astfel cum au fost analizate în cele ce preced, rezultă că inculpatele cunoșteau
împrejurarea că victimele erau exploatate prin muncă, fie de la persoanele vătămate ori rudele acestora, fie în mod
direct, cum este cazul inculpatei A. care s-a deplasat de mai multe ori în Cipru la fostul său concubin, J.J.J.J.J. și a
purtat mai multe convorbiri telefonice în care acesta îi relata despre nemulțumirile victimelor și pretențiile acestora, prin
urmare, inculpatele au acționat cu forma de vinovăție cerută de lege - intenția directă, atunci când au recrutat,
transportat și transferat victimele din România în Cipru, în scopul exploatării acestora prin muncă.
De asemenea, nu poate fi primită nici apărarea inculpatelor A. și B. că firma pe care au înființat-o a desfășurat o
activitate legală cu respectarea legislației în domeniu, în condițiile în care nici în actul de inculpare și nici instanța de
fond nu a reținut în sarcina lor faptul că societatea SC V.V.V.V.V. SRL Iași ar fi desfășurat vreo activitate cu
nerespectarea normelor legale. Dimpotrivă, acuzația dusă inculpatelor și dovedită de întregul material probator, astfel
cum a fost analizat și de instanța de control judiciar, constă în aceea că, prin intermediul societății SC V.V.V.V.V. SRL
Iași, au indus în eroare persoanele vătămate prin menționarea în cadrul contractelor de mediere și contractele de muncă
încheiate și semnate în România că firmele cipriote, reprezentate sau controlate de J.J.J.J.J., au calitatea de angajator,
în contextul în care cunoșteau că au ca obiect de activitate doar plasarea forței de muncă, astfel că, respectivele
contracte de muncă nu produceau efecte juridice pe teritoriul statului cipriot. Prin urmare, folosindu-se de obiectul de
activitate al societății și de înscrisurile cerute de legislația națională în materie, inculpatele au creat o aparență de
legalitate a ofertei de muncă în Cipru prezentată aplicanților și i-au indus astfel în eroare cu privire la angajator și
condițiile de muncă. Faptul că inculpatele au încheiat astfel de contracte și pentru alte țări din Uniunea Europeană
(Anglia, Germania, Grecia) nu are relevanță sub aspect probator, în raport de acuzațiile care le-au fost aduse prin actul
de inculpare ce a vizat contactele de muncă pentru plasarea forței de muncă în Cipru.
Totodată, nu poate fi primită nici critica apelantelor inculpate în sensul că instanța de fond nu a avut în vedere Decizia
penală nr. 248/09 din 30 martie 2011 a Tribunalului Penal Lefkosia prin care cetățeanul cipriot J.J.J.J.J. a fost achitat
pentru acuzațiile de exploatarea a muncii unei persoane și reținerea de documente de la posesorul legal al acestora,

întrucât, astfel cum a reținut și instanța de fond, din conținutul deciziei reiese că, inculparea adusă cetățeanului cipriot a
vizat alte persoane vătămate și alte împrejurări faptice decât cele reținute în prezenta cauză, prin urmare, nu poate
susține apărarea inculpatelor cu privire la inexistența faptelor.
Referitor la infracțiunea de trafic de minori, se constată că din probatoriul administrat rezultă fără putință de tăgadă că,
inculpatele A. și B. prin aceleași activități infracționale, creând aparența de legalitate a activității desfășurate prin
intermediul SC V.V.V.V.V. SRL, au recrutat, transportat și transferat din România în Cipru, în luna octombrie 2007, pe
persoana vătămată minoră C. și mama acesteia G.G., prin inducerea lor în eroare cu ocazia semnării contractului de
muncă cu un fals angajator, M.M.M.M.M., în scopul exploatării acestora prin muncă.
Relevante sub aspect probator sunt depozițiile persoanelor vătămate G.G. și C. care au arătat că, au aflat din ziarul local
despre firma SC V.V.V.V.V. SRL Iași, s-au deplasat la sediul acestei societăți unde au discutat cu inculpatele A. și B.
care le-au recomandat persoanelor vătămate să opteze pentru un loc de muncă în Cipru, întrucât se oferă un loc de
muncă pentru un salariu de 700-800 euro pe lună, deși cunoșteau că firma cipriotă nu este angajator. În aceste
împrejurări, victimele datorită situației materiale grele au acceptat oferta făcută de inculpate, au achitat suma de 700 lei
taxa de mediere (filele 99-100, vol. 3 d.u.p.) și, la data de 13 octombrie 2007, au semnat contractele de mediere și
contractele de muncă prin care minora, C., urma să lucreze pe o perioadă de 1 an de zile ca vânzător M.M.M.M.M.
pentru un salariu de 800 euro pe lună iar mama acesteia G.G. pe post de menajeră la aceeași societate și pentru un
salariu de 600 euro pe lună. La momentul semnării contractelor de muncă inculpatele cunoșteau împrejurarea că victima
C. este minoră, aspect relevat chiar de inculpate în declarațiile date.
După ce au ajuns în Cipru, la data de 16 octombrie 2007, au fost preluate din aeroportul Larnaca de către K.K.K.K. și
duse la firma cetățeanului cipriot J.J.J.J.J., aici le-au fost luate toate documentele semnate în România și actele de
identitate, li s-au oferit condiții improprii de locuit și au fost vândute unui angajator cipriot, pentru 300 euro, unde au
lucrat la un restaurant, victima minoră ca ospătar iar mama acesteia ca debarasator, fără a fi plătite, context în care
după o săptămână au plecat. Au purtat o discuție cu J.J.J.J.J. în legătură cu nerespectarea clauzelor contractuale însă
nu au găsit o rezolvare, fiind duse la un alt restaurant în Nicosia unde lucrau 12 ore pe noapte și patronul le oferea o
masă pe zi și cazarea, iar pentru a putea munci în continuare li s-a solicitat plata sumei de 200 lire cipriote. Toate aceste
aspecte au fost aduse la cunoștința inculpatei A. de către persoana vătămată G.G., rugându-o să se ocupe de aducerea
sa în țară, lucru pe care inculpata nu l-a făcut. Astfel, persoana vătămată s-a adresat Ambasadei România din Nicosia
și, întrucât nu au găsit vreo rezolvare, au revenit la cetățeanul cipriot J.J.J.J.J. care le-a plasat la alți angajatori, minora
suferind o traumă, urmare intenției angajatorului de a întreține relații sexuale cu acesta, context în care J.J.J.J.J., la
insistențele lui G.G. și în schimbul promisiunii acesteia că îi va da suma de 800 lire cipriote, reprezentând comisionul
perceput de acesta, i-a dat actele de identitate minorei care a revenit în țară.
La scurt timp, după ce a primit de la soțul său bani pentru transport, la sfârșitul lunii noiembrie 2007, a venit în țară și
persoana vătămată G.G., însă pentru a obține actele de identitate de la J.J.J.J.J. a amenințat că își va da foc.
Așadar, față de toate aceste argumente, Înalta Curte apreciază, în acord cu instanța de fond că, din probele administrate
rezultă existența infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, realizarea elementelor constitutive și vinovăția
inculpatelor A. și B. în comiterea celor două fapte.
Reținând vinovăția inculpatelor în comiterea infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, trafic
de persoane și trafic de minori, Înalta Curte constată că, judecătorul instanței de fond a făcut o justă apreciere în
stabilirea legii penale mai favorabile ca fiind normele penale din legile speciale (art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și
art. 12 alin. (1) și (2) și art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2002), în vigoare la momentul comiterii faptelor și o
corectă individualizare judiciară a pedepselor aplicate, orientate spre minimul special, precum și a modalității de
executare a pedepselor, suspendare sub supraveghere, în raport de criteriile instituite de dispozițiile art. 74 C. pen.
(1969) și scopul preventiv educativ al pedepsei astfel cum este prevăd dispozițiile art. 52 C. pen. (1969).
Față de aceste considerente, Înalta Curte urmează să respingă apelurile inculpatelor A. și B. ca fiind nefondate.
4. Inculpata E. a invocat în ceea ce privește infracțiunea de trafic de persoane faptul că, din probele administrate nu
rezultă că a realizat activitățile ce conturează elementul material la infracțiunii, dimpotrivă, întreaga sa activitate, prin
intermediul SC R.R.R.R.R. SRL, a fost verificată de autoritățile naționale competente fără a fi constate nereguli, fiind
respectate dispozițiile Legii nr. 156/2000, iar depozițiile persoanelor vătămate despre care se susține că le-ar fi recrutat,
transportat și transferat pentru a fi exploatate prin muncă în Cipru și Grecia, îi sunt favorabile.
Contrar susținerilor inculpatei, se constată, în baza probatoriului administrat în cauză că, inculpata a înființat firma SC
R.R.R.R.R. SRL Iași în luna iulie 2006, ce avea ca obiect de activitate selecția și plasarea forței de muncă, unde le-a

angajat și pe inculpatele B. și A., fosta concubină a cetățeanului cipriot J.J.J.J.J., reprezentant al M.M.M.M.M. Cipru, cu
societatea acestuia încheind la data de 15 august 2006 un contract de colaborare, prin care firma Glorima se obliga să
trimită forță de muncă în Cipru, pentru ca firma cipriotă în calitate de prestator să plaseze forța de muncă la alți
angajatori (contractul de colaborare din 2006 filele 283-284 vol. 2 d.u.p.).
Deși cunoștea faptul că firma M.M.M.M.M. Cipru nu este angajator, inculpata E. singură sau împreună cu inculpatele B.
și A., în perioada cât acestea au fost angajatele sale, au indus în eroare persoanele vătămate G.G.G., I.I.I., H.H.H.,
K.K.K. și J.J.J. cu ocazia semnării contractului de muncă, contractului de mediere, dându-le asigurări de seriozitatea
activității desfășurate de firma Glorima, respectarea contractului de muncă către angajatorul cipriot, respectiv de către
cetățeanul grec în cazul lui H.H.H., atât cu privire la condițiile de muncă cât și a condițiilor de locuit. Mai mult, potrivit
declarațiilor persoanelor vătămate rezultă că, după ce soseau în Cipru, erau preluate de la aeroport de către K.K.K.K.,
duse la firma lui J.J.J.J.J. unde le erau distruse contractele de muncă semnate în țară, luate actele de identitate și
vândute altor angajatori ciprioți, fiind nevoite să desfășoare alte activități decât cele menționate în contractul de muncă
(de exemplu, în cazul persoanei vătămate Crîșlaru Ioana Raluca i-a propus chiar să practice prostituția într-un bar
deținut de cetățeanul cipriot, ofertă refuzată de acesta), pentru sume de bani modice (35 lire cipriote pe săptămână, față
de 600-700 euro pe lună cât se prevedea în contractul de muncă) în raport de munca prestată (12-13 ore pe zi ), fără a li
se asigura condiții decente de locuit, iar pentru a-și recupera actele de la J.J.J.J.J. erau nevoite să accepte aceste
condiții de muncă, întrucât trebuiau să plătească comisionul perceput de acesta.
Toate aceste împrejurări au fost aduse la cunoștința inculpatei E. chiar de către persoanele vătămate la revenirea în țară
sau telefonic, când se aflau în Cipru, atunci când încercau să-și recupereze actele de la J.J.J.J.J. care uneori devenea
violent, folosind amenințări la adresa lor (cum este cazul persoanelor vătămate K.K.K., H.H.H.), în condițiile în care
victimele s-au adresat autorităților cipriote și Ambasadei României la Nicosia.
Apărările inculpatei E. că nu a cunoscut aceste împrejurări, după cum nu l-a cunoscut nici pe cetățeanul cipriot J.J.J.J.J.
sunt infirmate de depozițiile persoanelor vătămate, înregistrarea convorbirii telefonice din data de 9 aprilie 2008, ora
1812:06 din care rezultă că au discutat telefonic cu privire la posibilitate recrutării a 10 cupluri de tineri, cunoscători de
limbă engleză, în meseriile de dulgher, fierar și zidar, precum și de depoziția martorului S.S.S.S. care a arătat că
inculpat E., fostă soacră, avea o firmă de selectare și plasarea a forței de muncă în străinătate însă oferea condiții mult
pentru posibilitățile oferite de aceste țări, aspect cunoscut de martor întrucât a lucrat mai mult timp în străinătate și
cunoștea de la mai multe persoane care au fost trimise de inculpată la muncă în străinătate că au fost nemulțumite și au
formulat plângere penală împotriva acesteia.
Depoziția martorului S.S.S.S. nu poate fi înlăturată de către instanță, astfel cum a solicitat apelanta inculpată, întrucât se
coroborează cu celelalte probe și nu face referire la aspecte concrete privind activitatea inculpatei în realizarea recrutării,
transportului și transferării forței de muncă în străinătate, aspectele relevate de martor confirmă nemulțumirile
persoanelor vătămate în raport cu activitatea firmei SC R.R.R.R.R. SRL și a inculpatei E. în realizarea activităților care
au creat aparența de legalitate a actelor încheiate și semnate de aplicanți.
Susținerea inculpatei E. că declarația martorului T. infirmă declarațiile celorlalte persoane vătămate și face dovada
nevinovăție sale, nu poate fi primită de Înalta Curte și nu are o susținere în plan probator. Astfel, din declarația persoanei
vătămate T. (filele 13-15 vol. 2 d.u.p. ) rezultă că acesta a fost recrutat, transferat și transportat, prin inducere în eroare,
de către inculpata E. cu privire la legalitatea contractelor de muncă și de mediere, în care angajator era menționat
cetățeanul cipriot J.J.J.J.J., iar atunci când a ajuns în Cipru, a fost transportat împreună cu alți români de la aeroportul
din Larnaca la firma lui J.J.J.J.J., unde au fost cazați în condiții improprii, li s-au luat actele de identitate iar contractele
de muncă semnate în țară au fost rupte și aruncate la un tomberon din curte, aspecte pe care persoana vătămată l-a
adus la cunoștință inculpatei E. la revenirea în țară. De asemenea, persoana vătămată a mai relatat și faptul că
cetățeanul cipriot le restituia actele de identitate doar după ce victimele achitau un comision stabilit de acesta, în cazul
său fiind de 400 euro, arătând că el a obținut după o săptămână un loc de muncă în construcții unde a fost plătit cu 780
de euro pe lună, a fost mutat în condiții decente de noul angajator, însă a trebuit să achite lui J.J.J.J.J. suma de 400
euro pentru recuperarea actelor de identitate. Martorul confirmă faptul că cetățenii români trimiși prin firma lui E. au fost
nemulțumiți de faptul că au fost induși în eroare cu privire la condițiile de muncă și nerespectarea clauzelor din
contractul de muncă. Faptul că acesta nu a dorit să participe la proces, în calitate de persoană vătămată, reprezintă
voința sa în considerarea principiului disponibilității și nu are relevanță sub aspectul înlăturării răspunderii penale a
inculpatei, în condițiile în care probele administrate susțin acuzațiile aduse acesteia și dovedesc implicarea sa realizarea
elementelor constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane.
În consecință, se constată, în baza probatoriului administrat, că inculpata E., singură sau împreună cu inculpatele A. și

B., prin intermediul SC R.R.R.R.R. SRL Iași, ce avea ca obiect de activitate plasarea forței de muncă în străinătate, prin
încheierea acordurilor cu firma cipriotă M.M.M.M.M. și o firmă din Grecia, iar ulterior, prin încheierea contractelor de
muncă în care angajator erau trecute firma cipriotă și firma grecească aparținând numitului B.B.B.B.B.B., deși cunoștea
că acestea aveau tot calitatea de plasator de forță de muncă, a contractelor de mediere și întocmirea documentelor
necesare deplasării la muncă în străinătate, a identificat și atras mai multe posibile victime, prin inducerea lor în eroare
asupra legalității contractelor de muncă semnate de părți. Totodată, prin asigurările date victimelor cu privire la
legalitatea activității desfășurate de firma pe care o reprezenta și de către firmele cipriotă și grecească, prezentate ca și
angajatori, care asigurau condiții de muncă decente, plata orelor suplimentare, acordarea zilelor de repaus, a
concediului legal și a salariului prevăzut în contractul de muncă semnat în România, plata biletului de avion ce urma să
fie achitat ulterior de victime, a determinat, prin inducerea în eroare, toate cele 5 de persoane vătămate să plece în
Cipru, în scopul exploatării lor prin muncă de către cetățeanul cipriot J.J.J.J.J. și cetățeanul grec, numitul B.B.B.B.B.B.,
care încă de la sosirea la aeroport le lua acestora actele de identitate, le vindea altor angajatori care le exploatau și le
contravaloarea transportului și comisionul perceput de firmele plasatoare.
Totodată, din probele administrate, astfel cum au fost analizate în cele ce preced, rezultă că inculpata E. cunoștea
împrejurarea că victimele erau exploatate prin muncă, fie de la persoanele vătămate, fie de la inculpata A. care s-a
deplasat de mai multe ori în Cipru la fostul său concubin, J.J.J.J.J. și a purtat mai multe convorbiri telefonice în care
acesta îi relata despre nemulțumirile victimelor și pretențiile acestora, prin urmare, inculpata a E. a acționat cu forma de
vinovăție cerută de lege - intenția directă, atunci când au recrutat, transportat și transferat victimele din România în Cipru
și Grecia, în scopul exploatării acestora prin muncă.
Referitor la apărările inculpatei E. privind legalitatea activității desfășurate de SC R.R.R.R.R. SRL Iași și faptul că
instanța de fond nu a avut în vedere hotărârea pronunțată de autoritățile cipriote în ceea ce îl privește pe J.J.J.J.J., Înalta
Curte constată că sunt neîntemeiate. Astfel, nici în actul de inculpare și nici instanța de fond nu a reținut faptul că SC
R.R.R.R.R. SRL Iași ar fi desfășurat vreo activitate cu nerespectarea normelor legale. Dimpotrivă, acuzația dusă
inculpatei și dovedită de întregul material probator, astfel cum a fost analizat și de instanța de control judiciar, constă în
aceea că, prin intermediul societății Glorima, a indus în eroare persoanele vătămate prin menționarea în cadrul
contractelor de mediere și contractele de muncă încheiate și semnate în România că firma cipriotă, reprezentată de
J.J.J.J.J. și firma grecească aparținând unui anume B.B.B.B.B.B., au calitatea de angajator, în contextul în care,
cunoștea că au ca obiect de activitate doar plasarea forței de muncă, astfel că, respectivele contracte de muncă nu
produceau efecte juridice pe teritoriul statului cipriot și a statului grec. Prin urmare, folosindu-se de obiectul de activitate
al societății și de înscrisurile cerute de legislația națională în materie, confirmate de Inspectoratul Teritorial de Muncă,
inculpata a creat o aparență de legalitate a ofertei de muncă în Cipru și Grecia prezentată aplicanților și i-a indus astfel
în eroare cu privire la angajator și condițiile de muncă.
Totodată, faptul că prin Decizia penală nr. 248/09 din 30 martie 2011 a Tribunalului Penal Lefkosia, cetățeanul cipriot
J.J.J.J.J. a fost achitat pentru acuzațiile de exploatarea a muncii unei persoane și reținerea de documente de la
posesorul legal al acestora nu poate justifica pronunțarea unei soluții de achitare, astfel cum solicită inculpata E.,
întrucât, din conținutul deciziei reiese că acuzațiile aduse cetățeanului cipriot au vizat alte persoane vătămate și alte
împrejurări faptice decât cele reținute în prezenta cauză.
Așadar, Înalta Curte apreciază, în acord cu instanța de fond că, din probele administrate rezultă existența infracțiunii de
trafic de persoane, realizarea elementelor constitutive și vinovăția inculpate E. în comiterea faptei.
Reținând vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat și trafic
de persoane, Înalta Curte constată că, judecătorul instanței de fond a făcut o justă apreciere a criteriilor în determinarea
legii penale mai favorabile, ca fiind normele penale din legile speciale (art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 12 alin.
(1) și (2) din Legea nr. 678/2002), în vigoare la momentul comiterii faptelor și o corectă individualizare judiciară a
pedepselor stabilite pentru fiecare infracțiune, orientate spre minimul special, precum și a modalității de executare a
pedepsei rezultante, suspendare sub supraveghere, în raport de criteriile instituite de dispozițiile art. 74 C. pen. (1969) și
scopul preventiv educativ al pedepsei, astfel cum este prevăzut de dispozițiile art. 52 C. pen. (1969).
Apreciind că soluția de condamnare dispusă față de inculpată este legală și temeinică, Înalta Curte constată că instanța
de fond a soluționat în mod just și latura civilă a acuzei obligând inculpata la plata daunelor materiale și morale către
părțile civile G.G.G., I.I.I. și J.J.J. și în solidar, cu inculpatele A. și B. către părțile civile K.K.K. și H.H.H.
Pentru toate aceste argumente, Înalta Curte urmează să respingă apelul inculpatei E., ca nefondat.

5. Neîntemeiate sunt și criticile inculpatei G. care a solicitat, în principal, achitarea sa, întemeiat pe dispozițiile art. 16 lit.
a) C. proc. pen., în susținerea inexistenței faptei invocând împrejurarea că din declarațiile persoanelor vătămate nu
rezultă că au fost exploatate prin muncă de către cetățeanul cipriot J.J.J.J.J., dimpotrivă, au arătat că s-au stabilit în
Cipru unde și-au adus și familia. În apărare, inculpata a mai invocat și faptul că unele dintre victime au refuzat să
muncească în locurile de muncă oferite de firma cipriotă sau nu au avut calificarea necesară ori nu au putut face dovada
cu acte, motiv pentru care nu au fost angajați, fapt ce i-a determinat să plece din Cipru, însă, la revenirea în țară au
solicitat tot firmei inculpatei să le ofere un loc de muncă în altă țară.
Din examinarea coroborată a întregului material probator rezultă că, inculpata G. a înființat în anul 1999 SC S.S.S.S.S.
SRL iar ulterior, în luna octombrie 2006, o nouă societate SC T.T.T.T.T. SRL, cu același obiect de activitate, plasarea
forței de muncă (filele 699-700 vol. 6 d.u.p.), această din urmă firmă încheind un acord cu societatea cipriotă
M.M.M.M.M., reprezentată de U.U.U.U.U. dar controlată de J.J.J.J.J., prin care firma cipriotă se angaja să selecteze și
plaseze forță de muncă în Cipru, deși nu avea un asemenea obiect de activitate.
Contrar susținerilor inculpatei, se constată că toate cele 15 persoane vătămate (C.C., B.B., A.A., D.D., Z., S.S.S.,
U.U.U., V.V.V., X.X.X., Z.Z.Z., Y.Y.Y., T.T.T., Y., K.K.K.K.K.K. și E.E.) au arătat că, după ce au aflat din mijloacele de
informare mass media despre obiectul de activitate al SC T.T.T.T.T. SRL, inculpata realizând o campanie susținută de
informare și prezentare a condițiilor legale în care se asigură plecarea persoanelor la muncă în străinătate dar și a
seriozității angajatorului, în contextul în care cunoștea că firma M.M.M.M.M. nu avea calitatea de angajator, au discutat
cu angajații societății și cu inculpata G. iar, la scurt timp, au semnat contractele de muncă, de mediere și declarațiile pe
proprie răspundere, au achitat taxele de mediere, o parte și-au plătit și biletul de avion, fiind convinse că odată ajunse în
Cipru vor desfășura activitățile menționate în contract, vor obține salariul stipulat și vor beneficia de condițiile de muncă
stabilite. La sosirea în Cipru, au fost preluate de pe aeroportul din Larnaca de către K.K.K.K. și transportate la firma
cetățeanului cipriot J.J.J.J.J. unde le-au fost luate actele de identitate și contratele de muncă semnate în țară, le-a oferit
condiții de cazare improprii, ulterior, fiind vândute altor angajatori ciprioți, unde au desfășurat alte activități decât cele
prevăzute în contractul semnat în țară, pentru un salariu mult mai mic, în condiții grele de muncă. Pentru a-și recupera
actele de identitate, victimele au fost nevoite să achite cetățeanului cipriot J.J.J.J.J. comisionul perceput de acesta,
multe dintre acestea depunând cerere la Ambasada României la Nicosia (adresa Ministerului Afacerilor Externe din 24
martie 299 fila 3, vol. 7 d.u.p.), după ce, în prealabil, au luat legătură și cu inculpat G. căreia i-au adus la cunoștință
faptul că nu sunt respectate condițiile stipulate în contractele de muncă și angajatorul nu era cel prevăzut în contract.
Toate aceste împrejurări au fost cunoscute de inculpata G. de la persoanele vătămate la revenirea lor în țară, de la
Ambasada României în Cipru care au contactat-o pentru a media aceste nemulțumiri ale cetățenilor români în legătură
cu angajatorul cipriot J.J.J.J.J. și chiar direct de la acesta, relevantă în acest sens fiind adresa emisă de J.J.J.J.J. prin
care îi solicită inculpatei să achite pentru persoanele vătămate A.A. și D.D. comisionul ce i se cuvenea în calitate de
plasator de forță de muncă și nu de angajator cum se menționase în contractul de muncă semnat de victime în țară (fila
618, vol. 6 d.u.p.).
Faptul că persoanele vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză nu are relevanță sub aspectul angajării răspunderii
penale a inculpatei G., întrucât, existența infracțiunii de trafic de persoane nu este condiționată de crearea unui
prejudiciu persoanei vătămate, iar în materia constituirii de parte civilă trebuie avut în vedere principiul disponibilității.
Susținerea inculpatei că persoanele vătămate Y.Y.Y., E.E. și Groza Gina Oana au primit mai multe locuri de muncă de
la cetățeanul cipriot J.J.J.J.J. de unde au plecat din proprie inițiativă și nu au reclamat organelor judiciare condițiile de
muncă oferite de acesta, solicitându-i și alte locuri de muncă pe perioada cât s-au aflat în Cipru, fapt ce conduce la
aprecierea că nu au fost exploatați prin muncă, nu poate fi primită în condițiile în care persoanele vătămate au susținut
contrariul. În esență, acestea au relatat faptul că după ce au ajuns în Cipru au fost date unui alt angajator de către
J.J.J.J.J. și repartizate la muncă la câte un hotel, unde au desfășurat alte activități decât cele menționate în contractul de
muncă, pentru un salariu mic (50 lire cipriote, restul de 450 lire cipriote fiind oprit de J.J.J.J.J. pentru comisionul
perceput) în raport cu cel precizat în contract dar și efortul depus de victime (14-16 ore zi de muncă), iar condițiile de
locuit erau improprii. În acest context, victimele au părăsit după câteva săptămâni locul de muncă, ulterior au fost
vândute altor angajatori ciprioți care le exploatau prin muncă în condiții identice cu cele prezentate anterior, acestea
acceptând situația, întrucât nu puteau plăti biletul de avion pentru a reveni în țară și nici comisionul datorat lui J.J.J.J.J.,
ca atare, nu își puteau recupera actele de identitate, ce le-au fost luate încă de la sosirea lor în Cipru. Nu este lipsit de
relevanță faptul că, Y.Y.Y. în semn de protest pentru modalitatea în care era exploatat prin muncă de către angajatorii
ciprioți și de către J.J.J.J.J. a intrat în greva foamei.
Contrar celor susținute de inculpată, persoanele vătămate s-au plâns chiar acesteia despre faptul că locuiau în condiții

improprii și că nu au fost respectate contractele de muncă însă nu au primit niciun răspuns iar, faptul că Y.Y.Y. la
revenirea în țară a participat la un interviu pentru un loc de muncă în Regatul Unit al Angliei tot prin intermediul SC
T.T.T.T.T. SRL, s-a datorat atitudinii inculpatei care i-a oferit în compensație un loc de muncă mai serios, având în
vedere cele suferite de victimă în Cipru.
În ceea ce privește persoana vătămată Z.Z.Z. se constată, în baza probelor administrate că, a fost recrutată,
transportată și transferată din România în Cipru de către inculpata G., prin intermediul SC T.T.T.T.T. SRL, unde a fost
exploatată prin muncă de către alți angajatori ciprioți la care a fost vândută de către firma menționată în contractul de
muncă, ce avea doar calitatea de plasator de forță de muncă, lucru cunoscut de inculpată iar munca prestată, condițiile
de muncă (condiții grele, de câte 12, respectiv, 16 ore pe zi fără echipament de protecție) și salariul oferit (20 euro,
restul de 170 euro fiind plătiți firmei lui J.J.J.J.J.) au fost diferite de cele menționat în contractul de muncă semnat în țară.
În aceste împrejurări, persoana vătămată a fost nevoită să lucreze la mai mulți angajatori pentru a obține banii necesari
achitării contravalorii biletului de avion și comisionului perceput de J.J.J.J.J. care i-a reținut actele de identitate. Faptul că
persoana vătămată Z.Z.Z. și-a găsit ulterior de muncă la un alt angajator care i-a încheiat în condiții legale un contract
de muncă, fapt ce l-a determinat să rămână la acesta până în anul 2008 când a revenit în țară nu justifică apărarea
inculpatei că nu s-a realizat o exploatare a acestuia prin muncă, în condițiile impuse de norma de incriminare.
Având în vedere considerațiile de ordin teoretic arătate în cele ce preced, se constată că, acțiunile inculpatei G. care,
prin intermediul SC T.T.T.T.T. SRL Iași, ce avea ca obiect de activitate plasarea forței de muncă în străinătate, a
încheiat contractele de muncă în care angajator era trecută firma cipriotă M.M.M.M.M., deși cunoștea că aceasta avea
doar calitatea de plasator de forță de muncă, contractele de mediere, se circumscriu activităților de identificare și
atragere unor posibile victime, prin inducerea lor în eroare asupra legalității contractelor de muncă semnate de părți,
fiind acte ce conturează elementul material al laturii obiective a infracțiunii de trafic de persoane. Totodată, prin
asigurările date victimelor cu privire la legalitatea activității desfășurate de firma pe care o reprezenta și de către firma
cipriotă, prezentată ca angajator care asigura condiții de muncă decente, plata orelor suplimentare, zilele de repaus,
concediul legal și salariul prevăzut în contractul de muncă semnat în România, plata biletului de avion ce urma să fie
achitat ulterior de victime, a determinat, prin inducerea în eroare, toate cele 13 persoane vătămate să plece în Cipru, în
scopul exploatării lor prin muncă de către cetățeanul cipriot J.J.J.J.J., care încă de la sosirea la aeroport le lua acestora
actele de identitate, le vindea altor angajatori care le exploatau și le plăteau sume modice pentru munca prestată,
victimele fiind nevoite să muncească în aceste condiții pentru a plăti contravaloarea transportului și comisionul perceput
de firma plasatoare.
Totodată, din probele administrate, astfel cum au fost analizate și de instanța de control judiciar, rezultă că inculpata
cunoștea împrejurarea că victimele erau exploatate prin muncă, fie de la persoanele vătămate, fie în mod direct din
notificarea comunicată de Ministerul Afacerilor Externe privind nemulțumirile românilor, prin urmare, inculpata G. a
acționat cu forma de vinovăție cerută de lege - intenția directă, atunci când a recrutat, transportat și transferat victimele
din România în Cipru, în scopul exploatării acestora prin muncă.
Referitor la apărările inculpatei G. privind legalitatea activității desfășurate de SC T.T.T.T.T. SRL Iași și faptul că instanța
de fond nu a avut în vedere hotărârea pronunțată de autoritățile cipriote în ceea ce îl privește pe J.J.J.J.J., Înalta Curte
constată că sunt neîntemeiate. Astfel, nici în actul de inculpare și nici instanța de fond nu a reținut faptul că societatea
Tehnic Job Construct Iași ar fi desfășurat vreo activitate cu nerespectarea normelor legale. Dimpotrivă, acuzația dusă
inculpatei și dovedită de întregul material probator, astfel cum a fost analizat în cele ce preced, constă în aceea că prin
intermediul societății sale a indus în eroare persoanele vătămate prin menționarea în cadrul contractelor de mediere și
contractele de muncă încheiate și semnate în România că firma cipriotă reprezentată de J.J.J.J.J., are calitatea de
angajator, în contextul în care cunoștea că au ca obiect de activitate doar plasarea forței de muncă, astfel că
respectivele contracte de muncă nu produceau efecte juridice pe teritoriul statului cipriot. Prin urmare, folosindu-se de
obiectul de activitate al societății și de înscrisurile cerute de legislația națională în materie, confirmate de Inspectoratul
Teritorial de Muncă și, în parte, de avocatul H. în limitele conferite de atribuțiile care îi reveneau în calitate de avocat,
inculpata a creat o aparență de legalitate a ofertei de muncă în Cipru prezentată aplicanților și i-a indus astfel în eroare
cu privire la angajator și condițiile de muncă.
Totodată, faptul că prin Decizia penală nr. 248/09 din 30 martie 2011 a Tribunalului Penal Lefkosia,cetățeanul cipriot
posesorul legal al acestora nu poate justifica pronunțarea unei soluții de achitare, astfel cum solicită inculpata apelantă,
întrucât din conținutul deciziei reiese că acuzațiile aduse cetățeanului cipriot au vizat alte persoane vătămate și alte
împrejurări faptice decât cele reținute în prezenta cauză.

De asemenea, susținerea inculpatei G. la care au achiesat și ceilalți coinculpați din cauză, în sensul că, în primul ciclu
procesual a fost dispusă o soluție de achitare a inculpaților pentru toate acuzațiile aduse acestora prin actul de
inculpare, nu poate justifica pronunțarea unei soluții de achitare având în vedere că, în cel de-al doilea ciclu procesual,
au fost administrate probe noi (proba cu înscrisuri, audierea în ședință publică a unor înregistrări video depuse de
inculpat G., audierea unor martori) și readministrate probatorii (reaudierea inculpaților și a martorilor din rechizitoriu care
au putut fi identificați la adresele menționate ori verificate de instanță în urma demersurilor întreprinse în acest sens),
prin urmare, nu s-a realizat o altă interpretare a probelor, ci o analiză a întregului material probator
administrat/readministrat în ambele cicluri procesuale care a justificat soluția de condamnare dispusă în cauză.
trafic de persoane, realizarea elementelor constitutive și vinovăția inculpatei G. în comiterea faptei.
Reținând vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat și trafic
de persoane, Înalta Curte constată că, judecătorul instanței de fond a făcut o justă apreciere a criteriilor în determinarea
legii penale mai favorabile, ca fiind normele penale din legile speciale (art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 12 alin.
(1) și (2) din Legea nr. 678/2002), în vigoare la momentul comiterii faptelor și o corectă individualizare judiciară a
pedepselor stabilite pentru fiecare infracțiune, orientate spre minimul special, precum și a modalității de executare a
pedepsei rezultante, suspendare sub supraveghere, în raport de criteriile instituite de dispozițiile art. 74 C. pen. (1969) și
scopul preventiv educativ al pedepsei, astfel cum este prevăzut de dispozițiile art. 52 C. pen. (1969).
Apreciind că soluția de condamnare dispusă față de inculpată este legală și temeinică, Înalta Curte constată că instanța
de fond a soluționat în mod just și latura civilă a cauzei obligând inculpata la plata daunelor materiale și morale către
părțile civile S.S.S., T.T.T., U.U.U., V.V.V., X.X.X., Z.Z.Z., Y.Y.Y. și A.A.A.A.
6. Inculpatul F. a criticat hotărârea sub aspectul netemeiniciei și nelegalității, solicitând, în principal, achitarea întrucât nu
sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, din întreg probatoriul probator existent la
dosarul cauzei, nu rezultă vinovăția sa, declarațiile persoanelor vătămate confirmând că nicio persoană nu a fost supusă
la executarea vreunei munci forțate.
Referitor la latura civilă, a solicitat să se constate că pretențiile civile sunt neîntemeiate și nejustificate.
Din analiza întregului material probator administrat în cauză, se constată că, inculpatul F., prin intermediul SC
U.U.U.U.U.U.U. SRL, societate radiată la acel moment, a încheiat cu cele 9 persoane vătămate (L.L.L., R.R.R., P.P.P.,
M.M.M., O.O.O., N.N.N., K., R. și S.) un contract de mediere și de muncă, în care era trecut ca și angajator
M.M.M.M.M., controlată de cetățeanul cipriot J.J.J.J.J., deși nu avea acest obiect de activitate, fiind doar plasator de
forță de muncă, aspect cunoscut de inculpat, în mod direct, acesta fiind plecat în aceleași condiții la muncă în Cipru prin
intermediul firmei SC V.V.V.V.V. SRL Iași, reprezentata de inculpatele A. și B., în perioada 14.11-21 noiembrie 2006
(proces verbal al intrărilor-ieșirilor inculpatului din țară în Cipru, fila 2 vol. 5 d.u.p.). În această perioadă, l-a cunoscut
personal pe J.J.J.J.J., convenind cu acesta să-i trimită oameni în Cipru, context în care cetățeanul cipriot i-a recomandat
să ia legătura cu inculpata A. care îl va ajuta cu actele. Ceea ce trebuie menționat este faptul că inculpatul F. la
revenirea în țară a luat legătura cu inculpata A., care a participat la încheierea acestor contracte de muncă cu
persoanele vătămate, întrucât inculpatul nu avea o societate cu obiect de activitate - plasarea forței de muncă -, acesta
semnând doar documentele ce atestau plata comisionului de mediere, prin aplicarea parafei persoană fizică autorizată
F., autorizare obținută în anul 2005 însă pentru comerțul cu amănuntul în magazine nespecializate privind vânzarea
produselor predominant alimentare și nealimentare.
Susținerile inculpatului că persoanele vătămate nu s-au simțit exploatate prin muncă sunt infirmate de depozițiile
acestora și probele administrate în cauză, astfel, se constată că, toate cele 9 persoane vătămate au arătat că, după
prezentarea condițiilor de muncă de către inculpatul F., discuții la care a participat și inculpata A., oferite de firma
cipriotă, controlată de J.J.J.J.J., la momentul semnării contractului de muncă și după achitarea comisioanelor percepute
pentru mediere de către inculpat, acestea au avut convingerea că au încheiat un contract legal de muncă, vor lucra în
Cipru, vor desfășura activitățile pentru care au optat și li se vor respecta condițiile de muncă menționate în contract.
După sosirea în Cipru, au fost preluate de la aeroportul din Larnaca de către K.K.K.K., duse la firma lui J.J.J.J.J. unde li
s-au luat actele de identitate și contractele de muncă, cazați în spații improprii de locuit și, ulterior, vândute altor
angajatori ciprioți unde erau exploatate prin muncă, fiind obligate să muncească 12-14 ore pe zi, în alte meserii decât
pentru cele care au optat în contractul de muncă semnat în țară, pentru un salariu mult mai mic, parte din banii obținuți
fiind dați lui J.J.J.J.J. pentru a acoperi comisionul perceput de acesta, contravaloarea biletului de avion și recupera
actele de identitate de la acesta.

Toate aceste nemulțumiri au fost aduse la cunoștința inculpatului F. de către persoanele vătămate, contrar apărărilor
sale, fie la momentul cât s-au aflat în Cipru (în cazul persoanelor vătămate O.O.O., N.N.N., P.P.P. și R.R.R.), fie la
momentul revenirii în țară, în cazul celorlalte persoane vătămate, însă inculpatul nu le-a oferit niciun sprijin.
În considerarea acelorași aspecte de ordin teoretic privind infracțiunea de trafic de persoane, Înalta Curte reține că,
activitățile inculpatului F., prin care acesta, folosindu-se de SC U.U.U.U.U.U.U. SRL, societate radiată la acel moment, a
încheiat contractele de mediere și de muncă cu cele 9 persoane vătămate, în care angajator erau trecute firma cipriotă
controlată de J.J.J.J.J., deși cunoștea că avea doar calitatea de plasator de forță de muncă, se circumscriu acțiunilor de
identificare și atragere a unor posibile victime, prin inducerea lor în eroare asupra legalității contractelor de muncă
semnate de părți, acte ce conturează elementul material al laturii obiective a infracțiunii de trafic de persoane. Totodată,
prin asigurările date victimelor cu privire la legalitatea activității desfășurate de firma pe care o reprezenta și de către
firma cipriotă, prezentat ca angajator care asigura condiții de muncă decente, plata orelor suplimentare, zilele de repaus,
concediul legal și salariul prevăzut în contractul de muncă semnat în România, plata biletului de avion ce urma să fie
achitat ulterior de victime, a determinat, prin inducerea în eroare, toate cele 9 persoane vătămate să plece în Cipru, în
scopul exploatării lor prin muncă de către cetățeanul cipriot J.J.J.J.J., care încă de la sosirea la aeroport le lua acestora
actele de identitate, le vindea altor angajatori care le exploatau și le plăteau sume modice pentru munca prestată,
victimele fiind nevoite să muncească în aceste condiții pentru a plăti contravaloarea transportului și comisionul perceput
de firma plasatoare.
De asemenea, din probele administrate, astfel cum au fost analizate în cele ce preced, rezultă că inculpatul F. cunoștea
în mod direct împrejurarea că victimele erau exploatate prin muncă, acesta fiind inițial plecat în Cipru în aceleași condiții,
fie de la persoanele vătămate, prin urmare, inculpatul a acționat cu forma de vinovăție cerută de lege - intenția directă,
atunci când au recrutat, transportat și transferat victimele din România în Cipru, în scopul exploatării acestora prin
muncă.
trafic de persoane, realizarea elementelor constitutive și vinovăția inculpatului F. în comiterea faptei.
Reținând vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat și
trafic de persoane, Înalta Curte constată că, judecătorul instanței de fond a făcut o justă apreciere a criteriilor în
determinarea legii penale mai favorabile, ca fiind normele penale din legile speciale (art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003
și art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2002), în vigoare la momentul comiterii faptelor și o corectă individualizare
judiciară a pedepselor stabilite pentru fiecare infracțiune, precum și a modalității de executare, în regim de executare,
având în vedere și pedepsele aplicate inculpatului pentru fapte concurente, în raport de criteriile instituite de dispozițiile
art. 74 C. pen. (1969) și scopul preventiv educativ al pedepsei, astfel cum este prevăzut de dispozițiile art. 52 C. pen.
(1969).
Apreciind că soluția de condamnare dispusă față de inculpatul F. este legală și temeinică, Înalta Curte constată că
instanța de fond a soluționat în mod just și latura civilă a cauzei obligându-l la plata daunelor materiale și morale către
părțile civile L.L.L., R.R.R., P.P.P., M.M.M., O.O.O. și N.N.N.
Pentru toate aceste argumente, Înalta Curte urmează să respingă ca nefondat apelul inculpatului F.
7. Înalta Curte apreciază ca neîntemeiate și criticile inculpatului D. care a solicitat, în principal, pronunțarea unei soluții
de achitare, întemeiat pe dispozițiile art. 16 lit. a) C. proc. pen., inexistența faptei, având în vedere că din probele
administrate nu rezultă că acesta ar fi indus în eroare persoanele vătămate, ci a prezentat doar condițiile oferite de
angajatorul cipriot, având cu acesta un contract de colaborare legal încheiat iar, firma sa, SC M.M.M.M.M.M.M. SRL Iași,
a desfășurat o activitate legală fiind verificată în acest sens de Inspectoratul Teritorial de Muncă, precum și faptul că,
cetățeanul cipriot și-a respectat obligațiile, persoanele vătămate au fost cele care refuzat să muncească, invocând
diferite motive.
Înalta Curte examinând materialul probator administrat în cauză, în acord cu instanța de fond, apreciază că, din
declarațiile persoanelor vătămate P.P., U., V., S.S., T.T., U.U., X., V.V., X.X., Z.Z., Y.Y., A.A.A., B.B.B., C.C.C., D.D.D.,
E.E.E. și F.F.F. rezultă că, inculpatul D., prin intermediul firmei SC M.M.M.M.M.M.M. SRL Iași al cărei reprezentant era,
le dădea asigurări cu privire le legalitatea activității desfășurate prin intermediul societății sale dar și despre seriozitatea
firmei cipriote M.M.M.M.M., controlată de J.J.J.J.J., deși reprezentant era menționat U.U.U.U.U., care în calitate de
angajator le asigura locuri de muncă în Cipru, un salariu și condiții de muncă decente,cu respectarea normelor legale,
plata orelor suplimentare, dreptul la repaus, plata biletului de avion din România în Cipru, urmând ca ulterior să achite
contravaloare angajatorului din banii obținuți,etc. Persoanele vătămate au mai arătat și faptul că, la momentul semnării

contractului de mediere și a contractului de muncă au fost convinși că, atunci când vor ajunge în Cipru vor avea un loc
de muncă pentru care au optat și vor fi respectate condițiile stipulate în contract. În realitate, după ce au ajuns în Cipru,
au fost preluate de la aeroportul din Larnaca de către K.K.K.K., transportate la firma lui J.J.J.J.J. care le-a luat
contractele de muncă și actele de identitate, le-a cazat în spații improprii de locuit, iar ulterior, le-a vândut altor angajatori
unde prestat alte activități decât cele pentru au semnat contractul de muncă, în condiții grele de muncă, pentru un
salariu mult mai mic din care cea mai mare parte era dată lui J.J.J.J.J. pentru plata comisionului perceput de acesta și
contravalorii biletului de avion. În acest context, victimele erau obligate să accepte condițiile de muncă impuse de
angajatori pentru a-și putea recupera actele de identitate de la J.J.J.J.J. și a-și putea procura un bilet de avion să revină
în țară.
Relevanță sub aspect probator prezintă și declarația lui B.B.B.B., soția lui R.R.R.R.R.R.R., persoană care a plecat în
Cipru în aceleași condiții ca și celelalte persoane vătămate, prin intermediul firmei SC M.M.M.M.M.M.M. SRL Iași, însă a
decedat după o lună, fiind găsit în camera sa, aceasta a arătat că, atunci când a solicitat sprijinul J.J.J.J.J. pentru
repatrierea soțului și plata salariului cuvenit a aflat că nu acesta era angajatorul, aspect pe care l-a adus și la cunoștința
inculpatului D. într-o convorbire telefonică, context în care a constatat că nici inculpatul nu cunoștea unde lucrează soțul
său.
Declarațiile persoanelor vătămate se coroborează și cu înregistrările convorbirilor telefonice purtate de inculpatul D. cu

cetățeanul cipriot J.J.J.J.J., în perioada februarie-aprilie 2008, în care acesta din urmă îi comunică inculpatului să-i mai
trimită 20 de băieți pentru lucrări la autostradă, 10 cupluri în agricultură, trei constructori, ospătari, 20 tineri necalificați,
10 cupluri de moldoveni, că salariul pe care îl vor primi este în jur de 500 euro, însă să nu le promită „marea cu sarea”,
prin urmare, inculpatul cunoștea că firma M.M.M.M.M. menționată în contractele de muncă și semnate de persoanele
vătămate, nu are calitatea de angajator ci de plasator de forță de muncă.
Mai mult, contrar susținerilor inculpatului, acesta a cunoscut și de la persoanele vătămate despre nerespectare clauzelor
contractuale de către firma cipriotă și atunci când acestea au revenit în țară sau i-a comunicat telefonic despre
nemulțumirile lor, a reacționat violent, lovind cu o bâtă pe partea vătămată P.P. sau amenințând că îi va da în judecată
pentru neplata comisionului, în cazul victimei X.
Având în vedere considerațiile de ordin teoretic privind conținutul infracțiunii de trafic de persoane și criticile formulate de
inculpatul D., Înalta Curte constată că, acțiunile inculpatului D. care, prin intermediul SC M.M.M.M.M.M.M. SRL Iași, ce
avea ca obiect de activitate plasarea forței de muncă în străinătate, a încheiat contractele de muncă în care angajator
erau trecute firma cipriotă M.M.M.M.M., deși cunoștea că aceasta avea doar calitatea de plasator de forță de muncă și
contractele de mediere, se circumscriu activităților de identificare și atragere a unor posibile victime, prin inducerea lor în
eroare asupra legalității contractelor de muncă semnate de părți, fiind acte ce conturează elementul material al laturii
obiective a infracțiunii de trafic de persoane. Prin asigurările date victimelor cu privire la legalitatea activității desfășurate
de firma pe care o reprezenta și de către firma cipriotă, prezentată ca angajator care asigura condiții de muncă decente,
plata orelor suplimentare, zilele de repaus, concediul legal și salariul prevăzut în contractul de muncă semnat în
România, plata biletului de avion ce urma să fie achitat ulterior de victime, a determinat, prin inducerea în eroare, toate
cele 18 persoane vătămate să plece în Cipru, în scopul exploatării lor prin muncă de către cetățeanul cipriot J.J.J.J.J.,
care încă de la sosirea la aeroport le lua acestora actele de identitate, le vindea altor angajatori care le exploatau și le
contravaloarea transportului și comisionul perceput de firma plasatoare.
Totodată, din probele administrate, astfel cum au fost analizate și de instanța supremă, rezultă că inculpatul D. cunoștea
împrejurarea că victimele erau exploatate prin muncă, fie de la persoanele vătămate, fie în mod direct, în discuțiile
telefonice purtate cu J.J.J.J.J., prin urmare, acesta a acționat cu forma de vinovăție cerută de lege - intenția directă,
atunci când au recrutat, transportat și transferat victimele din România în Cipru, în scopul exploatării acestora prin
muncă.
Referitor la apărările inculpatului D. privind legalitatea activității desfășurate de SC M.M.M.M.M.M.M. SRL Iași și faptul
că instanța de fond nu a avut în vedere hotărârea pronunțată de autoritățile cipriote în ceea ce îl privește pe J.J.J.J.J.,
Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate. Astfel, nici în actul de inculpare și nici instanța de fond nu a reținut faptul că
SC M.M.M.M.M.M.M. SRL Iași ar fi desfășurat vreo activitate cu nerespectarea normelor legale. Dimpotrivă, acuzația
dusă inculpatului și dovedită de întregul material probator, astfel cum a fost analizat, constă în aceea că prin intermediul
societății sale a indus în eroare persoanele vătămate prin menționarea în cadrul contractelor de mediere și contractele
de muncă încheiate și semnate în România că firma cipriotă reprezentată de J.J.J.J.J., are calitatea de angajator, în
contextul în care cunoștea că are ca obiect de activitate doar plasarea forței de muncă, astfel că, respectivele contracte

de muncă nu produceau efecte juridice pe teritoriul statului cipriot. Ca atare, folosindu-se de obiectul de activitate al
societății și de înscrisurile cerute de legislația națională în materie, confirmate de Inspectoratul Teritorial de Muncă,
inculpatul a creat o aparență de legalitate a ofertei de muncă în Cipru prezentată aplicanților și i-a indus astfel în eroare
cu privire la angajator și condițiile de muncă.
Totodată, faptul că prin Decizia penală nr. 248/09 din 30 martie 2011 a Tribunalului Penal Lefkosia, cetățeanul cipriot
posesorul legal al acestora nu poate justifica pronunțarea unei soluții de achitare, astfel cum solicită inculpatul, întrucât
din conținutul deciziei reiese că acuzațiile aduse cetățeanului cipriot au vizat alte persoane vătămate și alte împrejurări
faptice decât cele reținute în prezenta cauză.
De asemenea, susținerea inculpatului D., în sensul că, în primul ciclu procesual a fost dispusă o soluție de achitare
pentru toate acuzațiile aduse acestuia prin actul de inculpare, nu poate justifica pronunțarea unei soluții de achitare
având în vedere că, în cel de-al doilea ciclu procesual, au fost administrate probe noi (proba cu înscrisuri, audierea în
ședință publică a unor înregistrări video depuse de inculpat G., audierea unor martori) și readministrate probatorii
(reaudierea inculpaților și a martorilor din rechizitoriu care au putut fi identificați la adresele menționate ori verificate de
instanță în urma demersurilor întreprinse în acest sens), prin urmare, nu s-a realizat o altă interpretare a probelor, ci o
analiză coroborată a întregului material probator administrat/readministrat în ambele cicluri procesuale care a justificat
soluția de condamnare dispusă în cauză.
trafic de persoane, realizarea elementelor constitutive și vinovăția inculpatului D. în comiterea faptei.
Reținând vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat și
trafic de persoane, Înalta Curte constată că, judecătorul instanței de fond a făcut o justă apreciere a criteriilor în
determinarea legii penale mai favorabile, ca fiind normele penale din legile speciale (art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003
și art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2002), în vigoare la momentul comiterii faptelor și o corectă individualizare
judiciară a pedepselor stabilite pentru fiecare infracțiune, în raport de criteriile instituite de dispozițiile art. 74 C. pen.
(1969), precum și a modalității de executare a pedepsei rezultante, în regim de executare, având în vedere concurența
faptelor din prezenta cauză cu cele pentru care s-a dispus anterior condamnare sa prin sentința penală nr. 2559 din 20
septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Iași, definitivă prin Decizia penală nr. 11 din 9 ianuarie 2014 a Curții de Apel
Iași precum și conduita infracțională perseverentă a inculpatului ce a condus la revocarea beneficiului suspendării
condiționate a pedepsei de 1 an închisoare stabilită prin sentința penală nr. 2485 din 17 mai 2005 a Judecătoria Iași,
definitivă prin Decizia penală nr. 224 din 15 decembrie 2006 a Curții de Apel Iași.
Apreciind că soluția de condamnare dispusă față de inculpat este legală și temeinică, Înalta Curte constată că instanța
de fond a soluționat în mod just și latura civilă a cauzei obligând inculpatul la plata daunelor materiale și morale către
părțile civile P.P., S.S., T.T., U.U., V.V., X.X., Z.Z., Y.Y., A.A.A., B.B.B., C.C.C., D.D.D., E.E.E. și F.F.F.
Referitor la parte civilă R.R. se reține că instanța de fond în mod justificat a acordat acestuia, în calitate de moștenitor al
victimei infracțiunii de trafic de persoane, R.R.R.R.R.R.R., despăgubiri cu titlu de daune morale pentru suferințele
pricinuite de tatălui său din exploatare sa prin muncă și nu urmare a decesului acestuia, astfel cum susține inculpatul D.,
având în vedere și poziția procesuală a moștenitorului legal al victimei, exprimată în termen legal, de a se constitui parte
civilă în cauză, poziție pe care și-a menținut-o și în rejudecare (declarația din 22 aprilie 2015).
În consecință, Înalta Curte urmează să respingă ca nefondat și apelul formulat de inculpatul D.
Având în vedere că au fost respinse apelurile declarate de către inculpați, în baza dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc.
pen., va obliga apelanții - inculpați la plata sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru apelanții
inculpați G., A. și F., în sumă de câte 520 lei și onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru
apelanții - inculpați B., E. și D. și intimatul - inculpat H. în sumă de câte 130 lei, vor rămâne în sarcina statului.
De asemenea, și onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele - părți civile și vătămate, în sumă
de 1.635 lei, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția pentru
Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Iași și de inculpații B., G., E., A., F. și D.
împotriva sentinței penale nr. 77 din data de 6 iulie 2015 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.
Cheltuielile judiciare, ocazionate cu soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție - Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Iași, rămân în
sarcina statului.
Obligă apelanții - inculpați la plata sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru apelanții inculpați G., A. și F., în sumă de câte 520 lei, iar
onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru apelanții - inculpați B., E. și D. și intimatul - inculpat
H. în sumă de câte 130 lei, rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele - părți civile și vătămate, în sumă de 1635 lei,
rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04 noiembrie 2016.

Detalii Jurisprudenta 636410729274510732

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Detalii Jurisprudenta 636410729274510732

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

Decizia nr. 435/A/2016

Şedinţa publică din 04 noiembrie 2016

Decizia nr. 435/A/2016

a. să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune Iași;

c. să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d. să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;

1/91 Detalii jurisprudență

2. D. recidivist, pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de:

2/91 Detalii jurisprudență

a. să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune Galați;

3/91 Detalii jurisprudență

d. să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;

Datele prevăzute la literele b, c, d se comunică de către inculpata E. Serviciului de Probațiune Galați.

4/91 Detalii jurisprudență

a. să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune București;

c. să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d. să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;

5/91 Detalii jurisprudență

A constatat că nu s-au constituit părți civile în cauză următoarele persoane vătămate:

6/91 Detalii jurisprudență

a) inculpatele A. și B., să plătească, în solidar, părților civile:

3. H.H., sumele de 500 lei și 240 euro cu titlu de daune materiale;

4. I.I., suma de 2.000 euro cu titlu de daune materiale;

5. J.J., suma de 2.000 euro cu titlu de daune materiale;

6. K.K., suma de 1.500 euro cu titlu de daune morale;

7. L.L., suma de 1.500 euro cu titlu de daune morale;

8. M.M., suma de 1.800 euro cu titlu de daune materiale;

9. N.N., suma de 1.500 euro cu titlu de daune materiale;

b) inculpatul D. să plătească părților civile:

2. R.R., suma de 3.000 euro cu titlu de daune morale;

6. V.V., suma de 1.000 lei cu titlu de daune materiale;

7. X.X., suma de 747 lei cu titlu de daune materiale;

8. Z.Z., suma de 747 lei cu titlu de daune materiale;

9. Y.Y., suma de 200 euro cu titlu de daune materiale;

10. A.A.A., suma de 200 euro cu titlu de daune materiale;

11. B.B.B., suma de 2.000 euro cu titlu de daune materiale;

12. C.C.C. suma de 2.000 euro cu titlu de daune materiale;

13. D.D.D., suma de 2.000 euro cu titlu de daune materiale;

14. E.E.E., suma de 2.000 euro cu titlu de daune materiale;

c) inculpata E. să plătească părților civile:

4. J.J.J., suma de 1.500 euro cu titlu de daune materiale;

7/91 Detalii jurisprudență

d) inculpatul F. să plătească părților civile:

e) inculpata G. să plătească părților civile:

8/91 Detalii jurisprudență

- la termenul din data de 13 octombrie 2010 a martorului U.;

- la termenul din data de 10 noiembrie 2010 a inculpaților inculpații G. și H.;

- la termenul din 15 decembrie 2010 martorii J.J.J., N.N.N.N., O.O.O.O. și P.P.P.P.;

- la termenul din data de 19 ianuarie 2011 martora R.R.R.R.

9/91 Detalii jurisprudență

10/91 Detalii jurisprudență

11/91 Detalii jurisprudență

12/91 Detalii jurisprudență

13/91 Detalii jurisprudență

14/91 Detalii jurisprudență

15/91 Detalii jurisprudență

16/91 Detalii jurisprudență

17/91 Detalii jurisprudență

18/91 Detalii jurisprudență

Persoana vătămată C.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

19/91 Detalii jurisprudență