DECIZIA Nr.

23/A
din 22 ianuarie 2015

Tentativa la furt calificat şi violarea de domiciliu. Infracţiune complexă - absorbţie

Publicată în: Arhiva instanţei

    - art. 224 şi art. 32 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (2) lit. b) C. pen.

    Activităţile inculpatului de a pătrunde pe poarta deschisă, dar fără drept şi fără

acordul persoanei vătămate în curtea locuinţei acesteia şi de a sta ascuns în gura
pivniţei, el fiind cunoscut cu obiceiul de a fura din locuinţele sătenilor, nu sunt acte de
executare specifice furtului calificat, ele pot demonstra existenţa intenţiei inculpatului
de a fura bunuri, dar nu dovedesc dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul a
pus în executare această intenţie.

    Instanţa de apel
    Prin cererile înregistrate la această instanţă sub nr. 2856/308/2013 din 3 aprilie 2014,
Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighişoara şi inculpatul I.M. au declarat apel împotriva
Sentinţei penale nr. 53 din 4 martie 2014 pronunţate de Judecătoria Sighişoara în
Dosarul nr. 2856/308/2013.
    În motivarea apelului, procurorul contestă legalitatea sentinţei Judecătoriei
Sighişoara. Subliniază că inculpatul a fost trimis în judecată pentru două infracţiuni de
furt şi de violare de domiciliu, ambele în formă continuată îndreptate în dauna
persoanelor vătămate P.M. şi B.I. Prima instanţă a dispus schimbarea încadrării juridice
într-o infracţiune de furt calificat, prev. de art. 229 alin. (2) lit. b) . pen. (persoana
vătămată B.I.) şi o infracţiune de violare de domiciliu prev. de art. 224 alin. (1) C. pen.
(persoana vătămată P.M.), precum şi condamnarea inculpatului pentru cele două
infracţiuni, omiţând să dispună vreo soluţie pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea
de furt în dauna persoanei vătămate P.M. În plus, raportat la tratamentul sancţionator
al recidivei mari postexecutorii, legea penală veche este mai favorabilă. Totodată,
instanţa a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării
dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. o) C. pen., dar a omis aplicarea pedepsei
accesorii cu acelaşi conţinut.
    În motivarea apelului său, inculpatul contestă temeinicia hotărârii instanţei de prim
grad, de condamnare a sa la pedeapsa închisorii cu executare în detenţie pentru
săvârşirea infracţiunilor de furt calificat şi violare de domiciliu. Menţionează că, la
dosarul cauzei, nu există probe suficiente care să ducă la concluzia, dincolo de orice
îndoială rezonabilă, că el a comis cele două infracţiuni.
    Motivarea instanţei
    Analizând apelurile pendinte, prin prisma materialului Dosarului nr. 2856/308/2013 al
Judecătoriei Sighişoara, a motivelor invocate, a susţinerilor şi concluziilor
reprezentantului Ministerului Public şi ale inculpatului, precum şi din oficiu, în limitele
efectului devolutiv, s-au reţinut următoarele:
    Prin Sentinţa penală nr. 53 din 4 martie 2014, Judecătoria Sighişoara:
    - în temeiul art. 386 alin. (1) noul C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată
faptei prin actul de sesizare văzând dispoziţiile art. 5 din noul C. pen., astfel din
infracţiunea de violare de domiciliu în formă continuată, prevăzută de art. 192 alin. (1)
cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi furt în formă continuată prevăzută de art. 208 alin.
(1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) şi art.
33 lit. a) C. pen., în infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 229 alin. (2) lit. b) noul
C. pen. şi infracţiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 224 alin. (1) Noul C. pen.,
ambele cu aplicarea art. 41 alin. (1) Noul C. pen. şi art. 43 alin. (5) Noul C. pen. .
    - în temeiul art. 229 alin. (2) lit. b) Noul C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi 43 alin.
(5) Noul C. pen., art. 5 din Noul C. pen., l-a condamnat pe inculpatul I. pentru săvârşirea
infracţiunii de furt calificat în dauna persoanei vătămate B.I., săvârşită la 17 iulie 2013, în
condiţiile recidivei postexecutorii şi prin violare de domiciliu, la pedeapsa închisorii de 3
ani.
    - în temeiul art. 224 alin. (1) Noul C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi 43 alin. (5)
Noul C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de violare
de domiciliu în dauna persoanei vătămate P.M., comisă la 17 iulie 2013, la pedeapsa
închisorii de 5 luni .
    - în temeiul art. 38 Noul C. pen., art. 5 din Noul C. pen. privind concursul real de
infracţiuni şi art. 39 lit. b) Noul C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea la
care a adăugat un spor de 1/3 din durata celeilalte pedepse stabilite, inculpatul urmând
să execute pedeapsa cu privare de liberate de 3 ani, o lună şi 20 zile .
    - potrivit art. 67 Noul C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a
interzicerii exercitării unor drepturi şi a dispus în temeiul art. 66 alin. (1) lit. o), art. 66
alin. (5) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea
de punere în aplicare a Noului C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii unor
drepturi pe durata unui an a următoarelor drepturi: dreptul de a se apropia de locuinţa
persoanelor vătămate P.M. şi B.I.
    - în baza art. 68 alin. (1) lit. c) din Noul C. pen. cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen.,
executarea pedepsei interzicerii unor drepturi, dispusă mai sus, începe după executarea
pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea
termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de
supraveghere a liberării condiţionate .
    - în temeiul art. 398 Noul C. proc. pen. şi art. 274 alin. (1) Noul C. proc. pen. l-a obligat
pe inculpat la plata sumei de 280 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat,
iar suma de 200 lei reprezentând cheltuieli privind avocatul din oficiu rămâne în sarcina
statului.
    În motivarea acestei hotărâri, prima instanţă a reţinut că inculpatul I.M. a pătruns în
17 iulie 2013, pe timp de zi, fără drept, pe poarta deschisă a imobilului, în curtea casei
părţii vătămate B.I. din xxx, şi apoi în bucătăria de vară a acesteia, de unde a sustras
bunuri alimentare şi un şampon. În aceeaşi zi, la interval scurt de timp, inculpatul a
pătruns în aceleaşi condiţii în curtea imobilului persoanei vătămate P.M., intenţionând
să sustragă bunuri, însă nu a reuşit, fiind surprins de martorul T.V. care a alertat
proprietarul, inculpatul fugind.
    În ce priveşte individualizarea pedepselor principale stabilite în privinţa inculpatului,
instanţa a ţinut seama de dispoziţiile art. 5 din Noul C. pen., respectiv de aplicare a legii
penale mai favorabile, întrucât de la data săvârşirii infracţiunii şi până la judecarea
definitivă a cauzei, a intervenit noua lege penală. În aceste condiţii, în respectarea
principiului aplicării legii mai favorabile instanţa a procedat la determinarea acesteia
realizând în concret următorii paşi, astfel: încadrarea faptelor deduse judecăţii, potrivit
legii noi este cea prevăzută de art. 228 alin. (1) Noul C. pen. şi art. 229 alin. (2) lit. b)
Noul C. pen. de furt calificat săvârşit de inculpat în dauna persoanei vătămate B.I. şi în
condiţiile de recidivă postexecutorii prevăzute de art. 41 alin. (1) Noul C. pen. cu
aplicarea art. 43 alin. (5) Noul C. pen. constând în luarea bunului mobil din posesia sau
detenţia altuia, fără consimţământul acesteia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept, prin
violare de domiciliu. Este o infracţiune complexă constituită din acţiunea de pătrundere
fără drept într-un domiciliu al persoanei vătămate şi luarea unor bunuri mobile în scopul
însuşirii. Prin urmare, fapta comisă în dauna persoanei vătămate B.I. este infracţiunea
de furt calificat prevăzută de art. 229 alin. (2) lit. b) Noul C. pen. fără ca această
infracţiune să intre în concurs cu infracţiunea de violare de domiciliu, conform sesizării
iniţiale a Parchetului, în dauna aceleiaşi părţi vătămate.
    Aplicând legea penală mai favorabilă inculpatului pentru această infracţiune, a
constatat că legea nouă menţionată este legea mai favorabilă, având în vedere limitele
de pedeapsă mai reduse.
    În speţă, ambii termeni ai recidivei au avut loc sub imperiul legii vechi, inculpatul a
săvârşit această nouă faptă după ce pedeapsa anterioară a fost considerată ca
executată, situaţie în care limitele speciale ale pedepsei prevăzută de Lege pentru noua
infracţiune se majorează cu jumătate, devenind astfel între 3 ani - 10 ani şi 5 luni, faţă
de 3 ani - 15 ani la care s-ar fi putut adăuga un spor de până la 10 ani.
    Fapta comisă de inculpat la 17 iulie 2013 de a pătrunde fără drept, în orice mod, în
curtea imobilului persoanei vătămate P.M., ce se prezintă ca loc împrejmuit, comun cu
imobilul acesteia, fără consimţământul persoanei care-l foloseşte, constituie
infracţiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen. din 1969,
aceeaşi incriminare fiind prevăzută de către noua lege la art. 224 alin. (1) Noul C. pen.
    Acţiunea penală este condiţionată de formularea plângerii prealabile de către
persoana vătămată, existând în cauză o astfel de plângere necesară şi în reglementarea
anterioară. Sub aspect sancţionator Noul C. pen. adaugă posibilitatea aplicării sancţiunii
amenzii penale, alternativ cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani, faţă de pedeapsa închisorii
de la 6 luni la 4 ani din C. pen. 1969.
    Instanţa a reţinut că inculpatul a comis o singură infracţiune în dauna persoanei
vătămate P.M., de violare de domiciliu prevăzută de art. 224 alin. (1) Noul C. pen. în
stare de recidivă postexecutorie, art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) Noul C. pen., comisă
înainte de intrarea în vigoare, rezultând după determinarea legii penale mai favorabile
pentru această infracţiune, inclusiv sub aspectul tratamentului sancţionator al recidivei
postexecutorii, care potrivit Noul C. pen. majorează în mod obligatoriu cu jumătate
limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru această infracţiune, care
constituie cel de-al doilea termen al recidivei, o pedeapsă de 4 luni şi jumătate la 3 ani,
faţă de 6 luni la 4 ani, la care s-ar putea adăuga un spor de până la 10 ani, dacă maximul
special este neîndestulător conform C. pen. din 1969. În aceste condiţii din vechea
încadrare privind infracţiunea continuată, s-a înlăturat această dispoziţie, având în
vedere că Noul C. pen. prevede cerinţa unităţii de subiect activ, de conţinut şi rezoluţie
infracţională şi suplimentar unitatea de subiect pasiv, cerinţă neîntâlnită în speţa de
faţă, motiv pentru care nu s-a mai reţinut forma continuată a infracţiunii de violare de
domiciliu ori de furt, conform sesizării instanţei de către parchet.
    Întrucât instanţa a stabilit şi aplicat pedepsele principale prevăzute de legea penală
nouă mai favorabilă în raport cu pedeapsa principală pentru fiecare dintre faptele
concurente, în continuare a constatat că aceeaşi lege este mai favorabilă şi în privinţa
pedepselor complementare conform principiului legalităţii pedepsei, art. 12 alin. (1) din
Legea de punere în aplicare a Noului C. pen. coroborat cu art. 5 Noul C. pen. Potrivit art.
67 Noul C. pen. aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi
poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda şi
instanţa S-a constatat că faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi
persoana infractorului, această pedeapsă este necesară. În concret pentru a creşte
siguranţa şi securitatea persoanelor vătămate în cauză şi a-l responsabiliza pe inculpat
asupra consecinţelor faptei sale va dispune conform art. 66 Noul C. pen. pedeapsa
complementară a interzicerii exercitării unor drepturi pe durata unui an a următoarelor
drepturi împotriva inculpatului: dreptul de a se apropia de locuinţa persoanei vătămate
P.M. şi B.I., conform art. 66 alin. (1) lit. o) Noul C. pen. cu individualizarea în concret
efectuată conform art. 66 alin. (5) Noul C. pen. .
    Nu a aplicat pedepse accesorii, întrucât Noul C. Pen. prevede aplicarea facultativă a
acestora.
    Asupra temeiniciei apelurilor Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighişoara şi
inculpatului I.M., s-a constatat că, în ceea ce priveşte expunerea stării de fapt; analiza
probelor; constatarea vinovăţiei inculpatului în comiterea infracţiunilor de furt calificat
şi violare de domiciliu; durata pedepselor principale stabilite şi a celei aplicate în raport
de criteriile de individualizare judiciară a pedepsei prevăzute de art. 74 C. pen.;
obligarea inculpatului la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză şi
cuantumul acestor cheltuieli, hotărârea în discuţie este la adăpost de critici.
    Cu toate acestea, apelurile promovate în cauză de către procuror şi inculpat sunt
fondate, iar argumentele pe care le vom expune în continuare determină, în temeiul art.
421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea căilor de atac, cu consecinţele desfiinţării în
parte a sentinţei apelate şi rejudecării pricinii în al doilea grad, în următoarele limite:
    Prima instanţă a impus inculpatului, ca pedeapsă complementară, interdicţia
exercitării dreptului de a se apropia de locuinţele persoanelor vătămate P.M. şi B.I.
Având în vedere natura infracţiunilor săvârşite -care nu implică o componentă de
violenţă, faptul că aceste infracţiuni au fost comise printr-un singur act material, fără să
existe o repetabilitate a actelor de pătrundere fără drept în domiciliile celor doi subiecţi
pasivi, precum şi împrejurările că rămâne la latitudinea d-nei P.M. şi a succesorilor d-lui
B.I. dacă îi vor permite în viitor inculpatului să se apropie şi să pătrundă în domiciliile lor
şi că interdicţia de a se apropia de cele două locuinţe nu este o măsură aptă să protejeze
victimele (cu atât mai mult cu cât d-l B.I. a decedat pe durata procedurilor) şi nici nu este
indispensabilă evitării reiterării comportamentului infracţional, în această finalitate fiind
suficientă aplicarea pedepsei principale, s-a constatat că aplicarea acestei pedepse
complementare nu este oportună în cauză.
    În schimb, natura şi gravitatea infracţiunilor comise de către inculpat, natura şi durata
pedepselor principale stabilite şi a celei aplicate şi modalitatea de executare a acesteia îl
fac nedemn pe inculpat de exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b)
C. pen.: de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi al dreptului
de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, atât ca pedeapsă
complementară, pe o perioadă de un an, cât şi ca pedeapsă accesorie, pe de la data de
astăzi, a rămânerii definitive a hotărârii primei instanţe, şi până la executarea sau
considerarea ca executată a pedepsei principale.
    Deşi stabilirea aplicarea pedepsei accesorii este facultativă, în condiţiile în care s-a
concluzionat că, în raport cu particularităţile cauzei şi persoana inculpatului, este
necesară impunerea pedepsei complementare a interdicţiei exerciţiului drepturilor
menţionate anterior, este firesc ca această interdicţie să opereze de la rămânerea
definitivă a sentinţei de condamnare şi nu numai din momentul executării sau
considerării ca executată a pedepsei principale. În plus, oricum exerciţiul celor două
drepturi este incompatibil nu numai de iure, dar şi de facto cu executarea pedepsei
penale în regim penitenciar, aşa încât pedeapsa accesorie cu conţinutul prevăzut de art.
66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. este justificată de un scop obiectiv şi legitim şi este
proporţională într-o societate democratică.
    În aceste împrejurări, în rejudecare:
    - s-a înlăturat din hotărârea atacată aplicarea pedepsei complementare a interzicerii
exerciţiului dreptului inculpatului I.M. de a se apropia de persoanele vătămate P.M. şi
B.I. pe o durată de un an.
    - în baza art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen., ca pedeapsă complementară, pe lângă pedeapsa
principală stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, i s-a interzis
inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.: de a fi
ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi al dreptului de a ocupa o
funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de un an.
    - în temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., ca pedeapsă accesorie, alăturate pedepsei
principale stabilite pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, i s-a interzis
inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.: de a fi
ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi al dreptului de a ocupa o
funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.
    - potrivit art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen., ca pedeapsă complementară, pe lângă pedeapsa
principală stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, i s-a interzis
inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.: de a fi
ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi al dreptului de a ocupa o
funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de un an.
    - conform art. 65 alin. (1) C. pen., ca pedeapsă accesorie, alăturate pedepsei
principale stabilite pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, i s-a interzis
inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.: de a fi
ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi al dreptului de a ocupa o
funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.
    - în baza art. 45 alin. (3) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a
interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.: de a fi
ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi al dreptului de a ocupa o
funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de un an.
    - în temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a
interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.: de a fi
ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi al dreptului de a ocupa o
funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a sentinţei
apelate şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 3
ani, o lună şi 20 de zile închisoare aplicate.
    Asupra celorlalte motive de apel ale procurorului şi asupra motivelor de apel ale
inculpatului, acestea au fost nefondate şi nu au fost primite, pentru următoarele
considerente:
    a) Inculpatului i se reproşează, prin rechizitoriu, între altele că la data de 17 iulie 2013
a comis o tentativă de furt calificat prin violare de domiciliu în dauna persoanei
vătămate P.M., reţinându-se că a intrat fără drept în curtea locuinţei persoanei
vătămate de unde a încercat să sustragă bunuri.
    Potrivit art. 32 alin. (1) C. pen., tentativa constă în "punerea în executare a intenţiei de
a săvârşi infracţiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu şi-a produs efectul".
Pentru existenţa tentativei idonee, este necesar ca autorul să fi început executarea
acţiunii care constituie elementul material al infracţiunii, executare care să fi fost
întreruptă din cauze independente de voinţa subiectului activ, sau deşi a fost dusă până
la capăt, nu s-a produs rezultatul periculos. Altfel spus, pentru existenţa tentativei,
făptuitorul trebuie să fi depăşit faza actelor preparatorii şi să pună în executare intenţia
de a săvârşi infracţiunea, adică actele sale trebuie să corespundă tipicităţii obiective
prevăzute de lege sau să fie intim legate de activităţile interzise de norma de
incriminare.
    În prezenta cauză, din declaraţiile persoanei vătămate P.M. şi depoziţiile martorilor
P.N.M., P.V. şi Ţ.V. rezultă, într-adevăr, că inculpatul a pătruns pe poarta deschisă, dar
fără drept şi fără acordul persoanei vătămate în curtea locuinţei acesteia şi a stat ascuns
în gura pivniţei, precum şi că inculpatul era cunoscut cu obiceiul de a fura din locuinţele
sătenilor. Aceste activităţi nu sunt însă acte de executare specifice furtului calificat, ele
pot demonstra existenţa intenţiei inculpatului de a fura bunuri, dar nu dovedesc dincolo
de orice îndoială rezonabilă că inculpatul a pus în executare această intenţie.
    În aceste împrejurări, încadrarea juridică dată de către judecătorie faptelor este
corectă. În acelaşi timp, este corect şi procedeul ales de judecătorie, de schimbare a
încadrării juridice, reţinând doar infracţiunea de violare de domiciliu - componentă a
infracţiunii complexe de furt calificat prevăzute de art. 229 alin. (2) lit. b) C. pen., nu şi
tentativa la infracţiunea de furt calificat care nu a fost probată în cazul persoanei
vătămate P.M. În consecinţă cererea procurorului formulată în apel, de schimbare a
încadrării juridice, este nefondată şi va fi respinsă.
    b) Declaraţiile persoanelor vătămate B.I. şi P.M., precum şi depoziţiile martorilor
P.N.M. şi Ţ.V. şi procesul-verbal de constatare întocmit în 17 iulie 2013 de către organul
de cercetare penală confirmă teza avansată de inculpat, după care el nu a săvârşit cele
două infracţiuni pentru care a fost condamnat, şi duc la concluzia certă că în data de 17
iulie 2013, în jurul orei 19,00, prin violare de domiciliu, inculpatul a sustras din posesia
persoanei vătămate B.I. o bucată de slănină, un şampon şi o tavă cu mici. Bunurile au
fost descoperite în plasa pe care o avea inculpatul asupra sa imediat după săvârşirea
faptei, când a fost prins în curtea locuinţei persoanei vătămate P.M., iar faptul susţinut
de inculpat că a cumpărat bunurile de la magazin nu a fost confirmat în cauză. În plus,
cele patru declaraţii indicate mai sus şi relatările martorei P.V. îl plasează pe inculpat la
data de 17 iulie 2013, în curtea imobilului în care locuia persoana vătămată P.M. şi nu în
exteriorul domiciliului acesteia.
    În consecinţă, cele două fapte există, constituie infracţiunea de furt calificat (în dauna
persoanei vătămate B.I.) şi violare de domiciliu (în dauna persoanei vătămate P.M.) şi au
fost săvârşite de către inculpat. Astfel, în mod corect prima instanţă a dispus
condamnarea acestuia. În raport cu limitele speciale de pedeapsă prevăzute în textele
de incriminare, majorate cu jumătate potrivit exigenţelor art. 43 alin. (5) C. pen., cu
faptul că, date fiind natura, împrejurările comiterii infracţiunilor, persoana inculpatului -
care nu este la prima confruntare cu legea penală, având în antecedenţă infracţiuni
similare, aplicarea unui spor de pedeapsă era necesar în cauză, legea penală nouă este
mai favorabilă în cauză. Totodată, în funcţie de circumstanţele faptelor, de stăruinţa
inculpatului în atingerea rezultatelor dorite şi urmărire, de urmările cauzate, de
persoana inculpatului - care, cum precizam a comis noile infracţiuni în condiţiile recidivei
mari postexecutorii şi nu şi-a asumat responsabilitatea actelor sale, pedepsele stabilite
şi pedeapsa principală aplicată sunt proporţionale şi răspund în concret şi în mod
eficient nevoilor reinserţiei sociale şi prevenţiei generale.
    Soluţia instanţei
    Apelurile promovate în cauză de către procuror şi inculpat sunt fondate şi în temeiul
art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea căilor de atac, cu consecinţele desfiinţării în
parte a sentinţei apelate şi rejudecării pricinii în al doilea grad.
    În aceste împrejurări, în rejudecare:
    - s-a înlăturat din hotărârea atacată aplicarea pedepsei complementare a interzicerii
exerciţiului dreptului inculpatului I.M. de a se apropia de persoanele vătămate P.M. şi
B.I. pe o durată de un an.
    - în baza art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen., ca pedeapsă complementară, pe lângă pedeapsa
principală stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, i s-a interzis
inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.: de a fi
ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi al dreptului de a ocupa o
funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de un an.
    - în temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., ca pedeapsă accesorie, alăturate pedepsei
principale stabilite pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, i s-a interzis
inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.: de a fi
ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi al dreptului de a ocupa o
funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.
    - potrivit art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen., ca pedeapsă complementară, pe lângă pedeapsa
principală stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, i s-a interzis
inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.: de a fi
ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi al dreptului de a ocupa o
funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de un an.
    - conform art. 65 alin. (1) C. pen., ca pedeapsă accesorie, alăturate pedepsei
principale stabilite pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, i s-a interzis
inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.: de a fi
ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi al dreptului de a ocupa o
funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.
    - în baza art. 45 alin. (3) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a
interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.: de a fi
ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi al dreptului de a ocupa o
funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de un an.
    - în temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a
interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.: de a fi
ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi al dreptului de a ocupa o
funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a sentinţei
apelate şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 3
ani, o lună şi 20 de zile închisoare aplicate.
    Având în vedere soluţia principală adusă apelurilor, potrivit art. 275 alin. (3) C. proc.
pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză vor rămâne în sarcina statului.
    Onorariul parţial al avocatului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din
fondurile Ministerului Justiţiei.
(B.D.)
_____________