UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU

MASTER ŞTIINTE PENALE

PROBLEME FILOSOFICE ALE DREPTULUI PENAL

PROFESOR COORDONATOR: Prof. univ. dr. Culic Nicolae

STUDENT : DEDEA IOAN –FLORINEL

 Omul – singura ființă morală

Morala este prezentă în viața de zi cu zi a omului. Ea reprezintă însumarea

unor principii rezultate în urma acțiunilor sale, care îl ajută să se integreze în
societatea din care face parte. În acest context, morala semnifică rezultatul
interacțiunii dintre om și mediul înconjurător, realizată pe baza rațiunii. Din punct
de vedere științific, oamenii sunt considerați animale evoluate. Singura diferență
dintre om și animal o face rațiunea, care, după părerea mea, se definește prin
existență, cunoaștere și voință. Existența constă în a fi viu și a avea simțiri,
definite prin instinct. Cunoașterea relevă faptul ca omul este capabil să recunoască
ceea ce se întâmplă în jurul lui, să conștientizeze simplitatea și complexitatea
lucrurilor, ajungând în final la voință, care semnifică rezultatul cunoașterii.

Unii dintre filosofi consideră omul o dualitate corp - suflet. Această teză
constă în faptul că omul are două laturi: una interioară – accesibilă numai lui, dar
care nu este întotdeauna cunoscută în totalitate de cei din jurul său; și o latură
exterioara – ce este vizibilă tuturor, dar care nu este întotdeauna menită să aducă
un avantaj laturii interioare. Între aceste două laturi se formeaza o disconcordanță,
întrucat latura interioară este reprezentată de suflet, considerat nemuritor și divin,
iar latura exterioară este reprezentată de corp, considerat muritor și în același timp
o povară pentru suflet. Din punct de vedere religios, corpul induce la păcat,
promovând plăcerile produse de bunurile materiale, iar sufletul semnifică calea
spre fericirea absolută.

Aceasta dualitate „corp– suflet” a fost studiată și explicată de mulți filosofi,

în mod separate. Eu consider că trupul și sufletul sunt corelate într-o strânsă
legătură, aceasta fiind de fapt definiția subconștientului. De altfel, subconștietul îsi
dă seama de ceea ce simțim noi în adâncul sufletului, mai ales când suntem
dominați de rațiune și nu vrem să ne recunoaștem sentimentele. Datorită acestui
fapt, considerăm că este mai bine din punct de vedere moral să facem un anumit
lucru sau nu, decât să ne ascultăm instinctul sau vocea interioară, care este
comandată de subconștient.

Fiind o ființă morală, înzestrată cu rațiune, omul își stabilește un scop în

viață, care înseamnă mai mult decât supraviețuire. În general, acest scop se
definește prin căutarea și găsirea fericirii absolute, care se manifestă diferit, în
funcție de mediul social în care trăiește și se dezvoltă fiecare om.

În opinia mea, omul este o ființă morală pentru că este înzestrat cu

discernământ și cu voința de a-și alege totodată modul de comportament.
Atitudinile sunt bazate pe rațiune și nu instinctive. Din păcate însa omul nu alege
întotdeauna numai binele. De aceea se coboară sub condiția animală. Mark Twain,
în nuvela "Strainul misterios", a afirmat faptul că, a face pe un om animal, ar
însemna să jignim bietul animal. Căci el, dacă face rau, o face fără a avea simț
moral, pe când la om se pune altfel problema. Există o dualitate în noi care nu o
putem nega oricât am încerca, căci pană la urmă partea animalică din noi nu este
ceva rău în sine, ci este o condiție a existenței fizice.

Prin urmare, omul este o ființă morală, liberă și stăpână pe propria-i viață,
fiind astfel capabil să își construiască viitorul cum vrea, în măsura în care își
permite și își dorește acest lucru.