Curs nr 1.

Psihologie generala si medicala

Notiuni introductive de psihologie generala si medicala.

Obiectul psihologiei – sistemul psihic uman: evolutie ,caracteristici,organizare .

Psihologia generala.
Definire: ,,Stiinta care studiaza psihicul(procese,insisiri,stari,conditii,mecanisme psihice)
utilizand un ansamblu de metode obiective,in vederea desprinderii legitatii lui de functionare,in
scopul descrierii,explicarii,integrarii,optimizarii si ameliorarii existentei umane”(Miclu Zlate).
Etimologic ,termenul de psihologie deriva din cuvantul grecesc ,,psyche”,care inseamna
suflet,spirit,intellect si ,,logos”,adica stiinta,cunoastere.Astfel ca o prima interpretare a acestui
cuvant este cel de stiinta,cunoastere despre suflet,intelect.
De-a lungul timpului,psihologia a cunoscut etape de evolutie dar si de stagnare sau chiar de
regresie.S-a spus despre obiectul psihologiei ca ar fi neclar;de exemplu,s-a spus ca psihologia
studiaza sufletul,dar sufletul nu exista,ca atare,nu poate exista o stiinta despre ceva
inexistent.Astfel,s-a contestat statutul de stiinta a psihologiei.
Odata cu infiintarea primului laborator de psihologie experimentala de catre Wilhelm
Wundt la Leipzig in 1879,ia nastere psihologia stiintifica.Drumul parcurs de psihologie a fost
unul sinuos,lung,dar extrem de benefic pentru cunoasterea umana si pentru cea psihologica.
Intemeietorii psihologiei ca stiinta au luat in considerare cel putin patru obiecte de studio
pentru psihologie:
_ unii au considerat ca viata psihica interioara a individului este obiectul de studiu;
_ altii au considerat comportamentul individului (ceea ce se vede,ceea ce poate fi observant),ca
fiind obiect de studiu
_ o alta categorie au identificat conduita individului,inteleasa ca ansamblul manifestarilor
interne si exerne ale individului si relatia dintre acestea;
_alta categorie au consideratca obiect de studio al psihologiei omul concret,viu.
Din toate aceste interpretari s-a ajuns ulterior la concluzia ca psihologia este stiinta care
studiaza psihicul,recurcand la un ansamblu de metode de obiective,in vederea
cunoasterii,optimizarii si ameliorarii existentei umane.
 Psihicul uman si natura acestuia.
1. Natura psihicului uman.
Natura contradictorie a psihicului uman si gradul inalt de complexitate al acestuia ridica
serioase problem de definire.Psihicul prezinta mai multe aspect bipolare ce se opun unele
altora.Astfel:
a) Psihicul este obiectiv dar si subiectiv;este obiectiv d.p.v existential,adica psihicul unei
persoane este independent de al alteia,si este subiectiv d.p.v al cunoasterii,adica fiecare
persoana se implica in cunoastere prin subiectivitatea sa.
b) Psihicul este material si ideal;este material deoarece apare din materie(creierul)si
evolueaza o data cu ea,avand la baza activitatea mentala a creierului,si este ideal
deoarece poseda un continut de idei si imagini dobandite prin cunoastere.
c) Psihicul este process si produs;procesualitatea se refera la desfasurarea in timp,serial,a
fenomenului psihic,iar produsul este rezultatul final obtinut pe baza interactiunii dintre
subiect si obiect.
d) Psihicul exista in stare latenta(interiorizata),dar si manifesta(exteriorizata);nu
intotdeauna starea latenta coincide cu cea manifesta.Ex:o persoana care se bucura de
producerea unui eveniment trist poate afisa in exterior o masca de tristete.
e) Psihicul este determinat si determinant;psihicul este influentat de factori si conditii
naturale si sociale,de experienta fiecarei persoane si spunem ca este
determinant(ex:familia,educatia,mijloacele de subzistenta);de asemenea,psihicul
fiecaruia poate avea anumite trasaturi cate pot determina anumite situatii(ex:o
persoana cu un temperament coleric poate determina situatii conflictuale)si spune,in
aceasta situatie ca psihicul este determinant.
f) Psihicul dispune de manifestari normale,dar si patologice;pe un fond normal putem
intalni manifestari mai ciudate,iar pe un fond pathologic putem intalni momente de
normalitate.
Pentru a stabili natura psihicului uman si a-i surprinde identitatea este
necesara ,,raportarea psihicului la un criteriu exterior lui insusi”(Zlate).
Astfel:
-raportat la interactiunea universala a lucrurilor,psihicul apare ca o forma sau o expresie a vietii
de relatie;
- raportat la substratul lui material (creierul),apare ca o functie a materiei superior
organizata,adica a creierului;
- raportat la realitatea inconjuratoare naturala,psihicul apare ca o reproducere in plan subiectiv
a realitatii obiective;
-raportat la realitatea sociala a oamenilor,el este conditionat si determinat socio-istoric si socio-
cultural.
In baza acestor raportari se poate elabora definitia psihicului: ,,psihicul este o expresie a vietii
de relatie,un fenomen inseparabil legat de structurile material si cuantice,o reproducere in
subiectiv a realitatii natural obiective,un produs al conditionarilor si determinarilor socio-
istorice si socio-culturale.”(Zlate)
2. Psihicul ca forma a vietii de relatie.
Ca forma a vietii de relatie,psihicul isi releva natura prin relatiile sale cu:
-realitatea fizica
- realitatea fiziologica
-realitatea sociala
Numai in relatie cu aceste realitati omul isi construieste propria interioritate,in absenta unor
asemenea relatii cu ambianta viata psihica poate fi serios perturbata.Acest lucru este
demonstrat de experientele de izolare si deprivare senzoriala si de experientele cu privire la
consecintele in plan comportamental al deficitului de contacte sociale.
De exempu,dupa 20 de ore de deprivare senzoriala subiectii manifestau tulburari
emotionale,halucinatii,scaderea performantelor intelectuale.Studiindu-se consecintele in plan
comportamental ale privarii de grija materna a puilor de maimuta s-a observant ca in absenta
totala a grijii materne apar tulburari comportamentale ca frica,tendinta de
izolare,agresivitatea,absenta comportamentelor necesare satisfacerii trebuintelor
sexuale,indiferenta si ostilitate.Faptul ca relatiile cu mediul social sunt importante pentru psihic
este demonstrate si de copiii crescuti de animale salbatice(in special lupi)la care s-a observant
conservarea atributelor biologice si absenta atributelor sociale.
Relatia psihicului cu realitatea naturala,cu mediul fizic,este o alta relatie prin care psihicul isi
releva natura.Si psihicul presupune reactie la stimulii din mediu dar reactiile psihice sunt
diferite de cele nonpsihice:reactiile nonpsihice au doar functia de a reflecta(oglindi) realitatea
inconjuratoare si stimularile care vin de la ea,pe cand reactiile psihice indeplinesc functia
principala de a reproduce realitatea naturala,de a produce din nou in plan ideal si
subiectiv”(Zlate).
3. Psihicul ca forma de reflectare ideal-subiectiva si de constructie a realitatii.
Reflectarea psihica ideala(psihicul este impalpabil),active (produce atat schimbarea obiectului
reflectat cat si a subiectului ce refecta),subiectiva(tine de interioritatea
subiectului,filtreaza,asimileaza,selecteaza informatia in functie de starile sale).Reflectarea
psihica se individualizeaza in functie de: continut,forma,mecanisme,si functii.Continutul
reflectarii subiective este obiectiv,de natura informationala.Individul asimileaza informatiile si
produce modelul intern al lumii externe.Forma reflectorie este ideal-subiectiva,ireductibila la
obiectul concret si conditionata de caracteristicile organizarii structural-dinamice proprii
individului,se diversifica de la un process la altul-la unele este imaginea,la altele conceptual si la
altele trairea.Mecanismele reflectarii psihice reprezinta un ansamblu de operatii,procedee si
procese de extragere,prelucrare,stocare,transformare,integrare si utilizare a informatiei.Sunt
de natura neurofiziologica(reflexe,stereotipuri dinamice,excitatia,inhibitia),de natura
psihologica (deprinderi,invatarea).
Functiile reflectarii psihice sunt(informare,orientare),de analiza,comparare,clasificare si
evaluare a semnalelor(raspunsuri),de integrare(ansamblare,sinteza,corelare).
Psihicul nuare doar capacitatea de a reproduce realitatea(de a oglindi) ci si de a o crea adica a
oferi la iesire mai multa informative decat la intrare ceea ce exprima si mai clar natura
psihicului.
4. Psihicul-proces determinat socio-istoric si cultural.
Mediul social are o pondere hotaratoare in dezvoltarea psihica a individului,in acest cadru
avand loc si influenta active:educatia.Psihologul francez Emile Durkheim vorbea de o dualitate a
naturii umane, ,,homo duplex”.Potrivit acestei conceptii in fiecare individ exista doua finite ,una
individuala si alta sociala.
Procesul aparitiei si dezvoltarii specie umane(antropogeneza)si formarea si dezvoltarea
functiilor psihice la om(psihogeneza) ilustreaza conditionarea social-istorica a psihicului uman.
Fenomenele psihice primare,commune pentru om si animal,sunt doar conditionate social-
istoric,ele putandu-se dezvolta pana la un anumit nivel cantitativ si in afara influentelor
sociale.Deci, nimic din organizarea psihica a omului nu se realizeaza si nu se produce in afara
unei conditionari sociale.In om nu exista nimic psihic care sa nu fi fost conditionat social.Socialul
conditioneaza,filtreaza si modeleaza biologul uman.In afara mediului social,copilul nu se
umanizeaza si in esenta ramane la nivelul animal.
Influenta factorilor socio-culturali asupra psihicului a fost evidentiata prin 2 tipuri de studi:
a)surprinderea specificului uman al unor functii psihice commune pentru om si animal;
b)surprinderea variatiilor socio-culturale ale functiilor psihice.
Influentele culturii asupra personalitatii in formare sunt:
-influente care deriva din comportamentul,modelat cultural,al altora fata de copil care
incepe sa actioneze inca din momentul nasterii;
-influente care deriva din observarea sau invatarea sistemica de catre individ a modelelor
de comportament caracteristice societatii sale.
Psihologia trebuie sa fie in egala masura preocupata de procesele de socializare,de relatia
cultura-personalitate,de schimbarea culturala si de consecintele contactului intre culturi.