1.

VIATA PSIHICA INTERIOARA

Viata psihica interioara ca obiect al psihologei-Este curentul introspectionist. Este
cea mai raspandita modalitate de abordare a obiectului psihologiei aparuta mai ales in perioada
de inceput a psihologiei. Aceasta perspectiva a psihologiei are ca si element carcteristic metoda
introspectionista .
Din perspectiva introspectiei , psihicul ,este conceput ca un cerc inchis de fenomene ce isi
are izvorul in el insusi, fara nicio legatura determinativa cu exteriorul. Pentru a putea studia
realitatea interioara cercetatorul trebuie sa se dedubleze in obiect si subiect al cercetarii.
De exemplu , daca vrem sa studiem gandirea , nu avem altceva de facut decat sa-l punem
pe subiect , sa gandeasca si sa-si descrie experienta sa .Introspectionistii pun in centru , studierea
fenomenelor constiente.Un mare dezavantaj al acestei abordari este imposibilitatea de a fi in
acelasi timp obiect si subiect al cercetarii.

2. COMPORTAMENTUL
Comportamentul ca obiect al psihologiei . Comportamentul este un ansamblu de reactii
asociat unui ansambu de stimuli .Pentru sustinatorii acestui curent , obiectul psihologiei il
constituie , ceea ce se vede, ceea ce poate fi observat , cuantificat , studiat obiectiv.

3. CONDUITA
Conduita- ca obiect al psihologiei. In cele 2 orientari anterioare se creeaza o prapastie ,
in ceea ce priveste , obiectul psihologiei., unii considerand doar interiorul, altii doar
exteriorul.Aceasta perspectiva incearca sa le uneasca pe cele 2 de mai sus , prin conceptul de
conduita. Conduita reprezinta ansamblul manifestarilor interne , invizibile, si acelor vii si
vizibile si mai ales relatia dintre ele. Aceasta noua orientare mai este cunoscuta sub denumirea de
psihologia conduitei.

4. OMUL CONCRET
Omul concret ca obiect al psihologiei. Procesele,functiile psihice ale omului nu exista in
sine separate , desprinse ,de purtatorul lor concret .Activitatea este initiata , desfasurata de o
persoana care dispune de o indentitate psihofiziologica.
Incepe sa se constientizeze faptul ca nu functiile psihice , in general, trebuie sa constituie
obiectul de cercetare al psihologiei, ci functiile psihice ale omului concret , activitatea personala
si personalizata a omului. Aceasta noua orientare psihologica poarta denumirea de psihologie
umanista .

5. SPECIFICUL LEGILOR PSIHOLOGIEI

Legile psihologiei ca si legile altor stiinte au un caracter obiectiv in sensul ca nu depind
de vointa sau de dorinta individului . Spre deosebire de legile altor stiinte indeosebi ale stiinte
care sunt legi dinamice ( legi in care probabilitatea ca un anumit fenomen / cauza sa ducala
aparitia la un anumit fenomen efect este foarte mare ) , legile psihologiei sunt legi de tip statistic
si probabilistic. Aceste legi nu se verifica la fiecare componenta a unei multimi date . Sunt legi la
care probabilitatea ca un anumit fenomen cauza sa duca la aparitia unui anumit fenomen este
redusa, acaeasta deoarece intre cauza si efect se interpun o multitudine de variabile .
Exemplu : cand profesorul explica lectia la 30 elevi , fenomenul cauza este acelasi ptr toti
, el insa se filtreaza prin tot atatea personalitati si ca atare efectul este diferit ( un elev intelege ff
bine, unul mai puin , altul mai deloc.
Legile psihologiei pot fi legi generale valabile ptr intreaga viata psihica si legi particulare
specifice doar ptr un anumit fenomen psihic ( legile senzatiei).

6. SPECIFICUL METODELOR PSIHOLOGIEI

Metoda poate fi definita ca fiind calea dupa care se regleaza actiunile intelectuale si
practice ale cercetatorului in vederea atingerii unui scop .
 Metoda observatiei: consta in urmarirea intentionata si inregistrarea exacta sistematica a
diferitelor manifestari comportamentale ale individului sau ale grupului,a si in contextul
situational al comportamentelor .De obicei se inregistreaza conduitele verbale , motorii si
expresiv atitudinale.Pentru a deveni eficienta trebuie sa aiba un scop, sa se desfasoare dupa un
plan riguros, sa fie discreta si repetata.
 Metoda biografica – reprezinta strangerea informatiilor despre evenimentele parcurse
de individ in existenta sa , despre relatiile dintre ele si despre semnificatia lor
 Metoda analizei produselor activitatii- aceasta metoda aduna informatii din tot ce
inseamna produse ale activitatii omului ( desene , picturi , poezii..)

7. CARACTERISTICI ALE PSIHICULUI UMAN ---?

1.Psihicul este expresia vietii de relatie :
 • Omul nu poate subzista , exista ca om decat raportandu-se permanent la mediul
ambiant pe care il asimileaza, sedimenteaza,la care raspunde si se adapteaza necontenit.
• Ca rezultat al acestei raportari , omul simte, vede, aude ,doreste, se emotioneaza si isi
traduce in fapt intentiile .Daca am introduce orice contact al omului cu realitatea, am constata ca
activitatea sa psihica s-ar perturba ( apar halucinatii, agitatii). Aceasta ne demonstreaza ca
psihicul nu numai ca isi gaseste sursa realiztate in relatia individului cu mediul dar ca el
reprezinta o forma specifica a vietii de relatie individului.
2.Psihicul este un rezultat,un produs,o functie a materiei,in special acelei superior
organizate care este creierul.
• Cercetarile experimentale si si observatiile clinice au aratat ca orice interventie orice
tulburare a functionarii mecanismelor neurocerebrale produc tulburari ale activitatii psihice.
• Starea de excitatie a celulelor corticale duce la accelerarea vietii psihice prin
exacerbarea unor acte comportamentale, prin slabirea controlului constiintei in timp ce starea de
inhibitie a celulelor corticale are ca efect incetinerea ritmului activitatii psihice .Nu trebuie sa
intelegem de aici ca ceea ce se petrece in creier determina activitatea psihica .Creierul nu este
izvorul vietii psihice ci doar organul vietii.
• Cauza psihicului , izvorul lui este in realitate .Realitatea nu reactioneaza direct asupra
psihicului, ci prin intermediul creierului care faciliteaza sau ingreuneaza functionarea vietii
psihice.
3. Psihicul este o constructie subiectiva mintala , care se exteriorizeaza in
comportament. El nu este o simpla copie sau fotografie a realitatii , ci o filtrare a ei , prin intreg
ansamblu de trebuinte, necesitati, idealuri, aspiratii.
Caracterul subiectiv al constructiei psihice se exprima in :
• Apartine unui subiect, ceea ce va face sa depinda de capacitatile subiectului de
cunostintelor , de intreaga personalitate.
• Nu epuizeaza , nu fotografiaza obiectul , ci selecteaza , tocmai in functie de aceste
particularitati ale personalitatii.
• Reprezinta transpunerea in plan mintal , sub forma de imagini si idei a realitatii
inconjuratoare .
• Se reazlizeaza prin intermediul unor operatii de manuire, explorare , selectionare ,
generalizare , fapt care evidentiaza caracterul ei prin excelenta activ.
 • Depaseste simpla oglindire a realitatii ajungand , la construirea si transformarea ei
ideala, prin interventia operatiilor care dau posibilitatea combinarii si recombinarii mintale.
4.Psihicul este conditionat si determinat social –istoric.
• Acesta caracteristica provine din faptul ca omul se raporteaza , nu doar la realitatea
fizica ci si la lumea oamenilor , la viata sociala , economica , culturala , si spirituala in care
traieste.
• Societatea ii furnizeaza omului continutul vietii psihice , cadrul de manifestare a
acesteia . Conditiile si mijloacele de realizare a ei. Omul si viata sa psihica vor aparea in final ca
expresie , a societatii ca produs al istoriei .Sintetizarea celor catorva caracteristici indica
specificul psihicului uman.
• Psihicul uman este expresia vietii de relatie , o functie materiei superior organizate , o
constructie subiectiva a realitatii obiective si este conditionat si determinat social , istoric.

8. CE ESTE CONSTIINTA?
Conștiința este o forma suprema de psihic prin care se realizează integrarea subiectiv
activa a tuturor fenomenelor vieții psihice și care permite raportarea continua a individului la
mediu.

9. CARACTERISTICILE CONSTIINTEI
• Constiinta este o procesare cu stiinta. Sub raport psihologic omul isi da seama de ceva,
(obiect eveniment, persoana ) si il reproduce in subiectivitatea sa , sub forma de imagini ,
notiuni, impresii.
• Procesarea constienta este o procesare cu scop. Formularea scopului de catre omul
constient , permite realizarea unui activism crescut al subiectului . Calitatea scopurilor ,
claritatea si precizia lor depind de ultimele particularitati ale omului de experienta sa , de
necesitatile sale ,.
• Constiinta este o procesare anticipativa a realitatii. Omul prin constiinta are
capacitatea de a anticipa , rezultatul actiunilor sale , de a-l stabili pe plan mintal , inainte de a-l
realiza in forma lui concreta.
• Procesarea constienta are un caracter planificat.Activitatea poate fi fragmentata in
elemente componente , in etape si astfel scopul propus poate fi mai usor atins .
• Procesarea constienta are un caracter creator. Omul nu proceseaza realitatea in sine,
doar pentru a o procesa , ci cu scopul de a o modifica , , de a o adapta necesitatilor sale .

10. SENZATII – DEFINITIE ---?

Senzatiile sunt procese psihice elementare prin care se semnalizeaza separat in forma
imaginii simple si primare insusirile concrete ale obiectelor si fenomenelor in conditiile actiunii
directe a acestora asupra analizatorilor.
Analizatorul este un ansamblu structural functional care face posibila aparitia senzatiilor
( este alcatuit din organe-ochi , nerv optic, cortex)
Componentele analizatorilor:
Receptorul – componenta care transforma enrgia excitatiilor exterior in influx nervos
Calea de conducere a influxului nervos componenta intermediara , alacatuita din fibre
nervoase senzitive si mai multi centri subcorticali,care fac o analiza primara a influxului nervos
si un prim filtraj senzorial , astfel ca la scoarta cerebrala se vor transmite anumite impulsuri.
Veriga centrala –zona corticala specializata in transformarea impulsurilor nervoase in fapt
psihic.
Conexiunea inversa –asigura autoreglarea analizatorului in vederea receptionarii cat mai bune a
stimulilor

11. SENZATII – INSUSIRI

• Calitatea este insusirea care diferentiaza o senzatie de alta si astfel vorbim de cele vizuale ,
auditive , olfactive etc.
• Intensitatea senzatiei este proportionala cu cea a stimulului
• Durata –senzatiei corespunde in general duartei actiunii stimulului
• Tonalitatea afectiva se refera la faptul ca senzatiile sunt insotite de trairi afective, placute
sau neplacute.Aceasta depinde pe deoparte de natura stimulului si pe de alta parte de experienta
anterioara a ubiectului si de atitudinile pe care si le a format
• Valoarea informationala se refera la faptul ca senzatiile reflecta :
- Gradul de incordare musculara si directia de orientare a miscarilor
- Insusiri ale obiectelor exterioare
- Starile interne legate de satisfacerea trebuintelor fundamentale( senzatii de durere, foame)
• Caracterul constient este o insusire a senzatiilor care apare numai dupa ce s au dezvoltat
alte procese psihice( gandirea , memoria , limbajul, etc). Intre 1 si 3 ani apare constiinta si
senzatiile devin si ele constiente .

12. SENZATII – LEGI

1. Legea intensitatii - s a constat producere a o senzatiei numai daca atinge o anumita
intensitate care depaseste un anumit prag denumit minimal absolut. Pragul minimal absolut
este intensitatea cea mai mica a unui stimul care poate determina o senzatie specifica pentru un
analizator. Pragul absolut maxim este cea mai mare cantitate dintr un stimul care mai detrmina
inca o senzatie specifica
2. Legea adaptarii-se refera la modificarea sensibilitatii analizatorului sub actiunea repetata
a stimulului. Adaptarea senzoriala permite realizarea legaturilor informationale optime chiar si
atunci cand se schimba conditiile de interactiune cu stimulii
3. Legea contrastului senzorial-consta in scoaterea reciproca in evidenta a doi stimuli cu
caracteristici contrare. Exista 2 tipuri de contrast.
- Constrast succesiv care consta in cresterea sensibilitatii pentru excitantul care urmeaza, asa
cum este cazul cu relatia dintre un sunet mai inalt care urmeaza unuia mai jos .
- Constrastul simultan se realizeaza : negru pe alb
*Contrastul cromatic- utilizat in industrie si transporturi iar cel gustativ in industria alimentara
4. Legea sinesteziei-consta in faptul ca stimularea unui analizator produce efecte
senzoriale specifice intr-un alt analizator , desi acesta nu a fost stimulat. De ex : O stimulare
sonora muzicala poate produce si efecte de vedere cromatica precum si invers. In limbaj curent
se spune ca unele sunete sunt catifelate sau dulci. Sinestezia este o premisa a dotatiei artistice
in pictura , muzica , coregrafie.
5. Legea compensatiei – consta in faptul ca insuficienta dezvoltare a unei modalitati
senzoriale sau chiar lipsa eu duce la perfectionarea alteia care preia functiile celei dintai.De ex
persoane lipsite de vaz isi dezvolta mult sensibilitatea tactila si cea olfactiva .
6. Legea semnificatiei- se refera la faptul ca daca un stimul este foarte important pentru o
persoana atunci el este repede si bine receptionat, chiar daca intensitatea lui este mai mica.La
om se adauga si o semnificatie socio culturala si profesionala.De ex un mecanic auto cu
experienta sesizeaza cu usurinta modificari ale zgomotelor motorului.

13. PERCEPTII – DEFINITIE

 Sunt procese senzoriale complexe si totodata imagini primare continanad totalitatea
informatiilor despre insusirile concrete ale obiectelor si fenomenelor in conditiile actiunii directe
a acestora asupra analizatorilor.
14. PERCEPTII – CARACTERISTICI ALE IMAGINII PERCEPTIVE
- Ca și senzațiile, percepțiile semnalizează însușiri concrete, intuitive, dar spre deosebire de
senzații, percepția reflecta obiectele in totalitatea însușirilor lor in mod unitar și integral.
- Este considerată a fi o imagine primara pentru ca apare numai in relația directa cu obiectul
- Imaginea perceptiva este obiectuală, adică este întotdeauna imaginea unui obiect anume
- Imaginea perceptiva este bogata in conținut, adică cuprinde atât insușirile semnificative, cât
și pe cele de detaliu
- Percepția se desfășoară întotdeauna aici și acum (in prezent) și este concomitenta cu cea a
elementelor care înconjoară obiectul
- Durata percepției corespunde duratei acțiunii stimulului
- Intensitatea percepției este proporțională intensității stimulilor
- Conclusiva - imaginea perceptiva îndeplinește o funcție informațională mai complexa ca a
senzației și are un rol reglator deosebit pentru activitate.Imaginea obiectului și a contextului in
care el se afla conduce desfășurarea mișcărilor, reglează traiectoria, amplitudinea și coordonarea
acestora.

15. PERCEPTII – LEGI

1.Legea integralitatii percepției exprima faptul ca insușirile obiectului sunt semnalate in
intre relații complexe alcătuind o imagine unitara cuprinzând atât insușirile principale cat și pe
cele secundare.
2.Legea structuralitatii perceptive explica faptul ca in structura imaginii insușirile care
comunica cea mai mare cantitate de informații ocupa primul plan și sunt primele explorate
perceptiv.
3. Legea selectivitații exprima caracteristica omului de a fi o ființa activa și de a realiza
raporturi diferențiate și variate cu lumea. Asupra omului acționează foarte mulți stimuli, dar el
nu-i reflecta in aceeași măsura pe toți. Selectivitatea este influențată de următorii factori:
J -interesul pentru un lucru sau o persoana
J -conturarea specială a unui obiect
J -asigurarea contrastului cromatic dintre obiect și câmpul perceptiv
 J -producerea miscarii acelui obiect
J -indicarea verbala prealabila a unor însușiri caracteristice
4. Legea semnificatiei-ca si la senzatii aceasta lege contrazice legea intensitatii, ceea ce
se leaga de trebuintele , interesele, , scopurile, asteptarile omului , devine semnificativ, chiar
daca este mai slab ca intensitate

16. REPREZENTARI – DEFINITIE

Se defineste ca proces cognitiv senzorial de semnalizare in forma unor imagini unitare
dar schematice a insusirilor concrete si caracteristice ale obiectelor si fenomenelor in absenta
actiunii directe a acestora asupra analizatorilor.
Aparitia reprezentarilor si manifestarea lor la niveluri calitative din ce in de mai inalte
presupun stranse interactiuni cu gandirea . Rezultand dintr un proces complex de reconstructie
mintala , imaginile din reprezentare pot sa fie integrate in diverse activitati cognitive ale omului

17. CARACTERISTICI ALE IMAGINII IN REPREZENTARE

1. Imaginea in reprezentare este una panoramica adica ea reconstituie in plan mintal si
apoi reda integral si simultan toate informatiile despre obiect .
2. Insusirile importante sunt accentuate iar cele de detaliu sunt mai sterse . De exemplu
reprezentarea unui arbore este mai stersa decat perceptia lui, dar cuprinde in mod accentuat toate
componentele semnificative, radacina , tulpina si coroana.
3. Ca si percepiile reprezentarile sunt in mare parte figurative , adica simbolizeaza
insusiri complete , intuitive , de forma , marime si culoare.
4. Numai ca reprezentarea nu cuprinde detaliile ci insusirile intuitive caracteristice pentru
un obiect sau pentru un grup de obiecte .
5. In reprezentare imagine este desprinsa de contextul spatio temporal in care obiectul a
fost perceput
6. Toate calitatile imaginii reprezentarii pun in evidenta nivelul mai inalt de generalizare
pe care ea il atinge , pregatind astfel generalizarea din gandire

18. CLASIFICAREA REPREZENTARILOR

Dupa analizatorul dominant- exista urmatoarele:
 Reprezentari vizuale = sunt cele mai numeroase in experienta fiecaruia si prezinta cele
mai multe dintre caracteristicile analizate anterior. De cele mai multe ori reprezentarile vizuale
sunt bidimensionale.Cele tridimensionale sunt mai greu de realizat si necesita un exercitiu
indelungat.
 Reprezentari auditive = reproduc atat zgomote cat si sunete muzicale si verbale, precum
si structuri melodice. Reprezentarile verbale sunt deosebit de utile in procesul insusirii limbilor
straine.Cele melodice, au un rol asemanator in munca dirijorilor si compozitorilor.
 Reprezentari chinestezice = sunt imagini mintale ale propriilor miscari. Ex:coregrafie.
Dupa gradul de generalitate:
 Reprezentari individuale: cele ale obiectelor, fiintelor, fenomenelor, care au o anumita
semnificatie pentru o persoana. Astfel fiecare pastreaza in minte reprezentarea casei parintesti,
familia, scoala etc.
 Reprezentarile generale: cuprind in structura lor insusirile comune si caracteristice pentru
o intreaga clasa de obiecte si de aceea, orice nou exemplar cu care ne-am intalnit este recunoscut
ca aparatinand aceluiasi grup.
Dupa nivelul operativitatii:
 Reprezentari reproductive = evoca obiecte sau fenomene percepute anterior.Ele pot fi
simple („statice” = reflecta obiectele in nemiscare) ,complexe care presupun o anumita dezvoltare
a gandirii cum sunt cele cinetice ( ex: rostogolirea unei bile ) si de transformare (ex: reflecta
fazele prin care se trece de la un arc de cerc la linia dreapta.). Acestea apar dupa 7-8 ani.
 Reprezentari anticipative = se refera la miscari sau transformari care nu au fost niciodata
percepute. Ele sunt rezultatul procesului constructiv al reprezentarii, la care participa operatiile
gandirii si procedeele imaginatiei. Ele apar tot dupa 7-8 ani si sunt foarte importante in insusirea
unor cunostinte complexe. Aparitia lor poate fi ajutata de folosirea unor modele, planse, desene,
mulaje etc.Ex: imaginea transmiterii influxului nervos; miscarea placilor tectonice etc.

19. GANDIREA – DEFINITIE

Este procesul psihic care se desfășoară intr-un plan mintal subiectiv folosind
judecați,raționamente cu ajutorul cărora realizează o procesare profunda a realității.

20. CARACTERUL PROCESUAL AL GANDIRII

Demersurile gândirii se desfășoară cu grade mari de libertate pe verticala cunoașterii si
pe axa timpului . Pe verticala cunoașterii gândirea evoluează in sens ascendent si in sens
descendent.
- Procesarea ascendenta are urmatoarele caracteristici:
• este dirijata de datele observației ,de experiențele individului
• este un demers de tip inductiv(de la particular la general,de la fapte si date concrete spre
generalizări tot mai cuprinzătoare )
• este o cunoaștere bazată pe informatiile obținute prin procese senzorial perceptive si prin
reprezentări
- Procesarea descendenta este:
• dirijata de legi,reguli,principii
• este un demers deductiv(din anumite legi se deduc atribute ale unor fenomene sau categorii
de obiecte
• este o evoluție a gândirii realizată prin învățare
Pe axa timpului gandirea se desfasoara intr-un trecut, prezent, viitor. Daca perceptia se
desfasoara in prezent, aici si acum, gandirea investigheaza trecutul, prezentul si poate explora
viitorul.

21. CARACTERUL MIJLOCIT AL GANDIRII

Gandirea este mijlocita prin experienta perceptiva prin imaginile din reprezentare iar
toate acestea sunt stocate în memorie și vehiculate cu ajutorul limbajului.

22. CARACTERUL ABSTRACT FORMAL AL GANDIRII

Gandirea extrage și utilizeaza insusiri esentiale tot mai sărace în conținut dar cu un grad
tot mai ridicat de generalizare. Selectivitatea constituie o trăsătură fundamentala a proceselor de
cunoaștere. Selectivitatea permite surprinderea unor însușiri esențiale a unor invariati cognitivi.
Aceste trăsături pot fi generalizate la o întreaga categ de obiecte fenomene sau situații. Toate
aceste trăsături sugerează profunzimea procesării cognitive.

23. CARACTERUL FINALIST AL GANDIRII

Pana la urma de ce gandim? Demersurile noastre au finalitate , un scop binedefinit si
anume elaborarea unui model mintal al unor explicatii si a unor raspunsuri cu privire la diverse
situatii problematice.
 24. OPERATIILE GANDIRII---?
Gandirea este procesul psihic care dispune de cel mai vast sistem de operatii. Operatiile
gandirii actioneaza sub forma unor cupluri operatorii ce se completeaza reciproc .
Analiza si sinteza rationala se desfasoara intr un plan mintal dupa un model si sunt
mediate prin cuvant si alte sisteme de semne si simboluri.
Prin analiza insusirilor esentiale ale unui obiect sau a unei clase de obiecte acestea sunt
separate , ordonate , privite dupa anumite criterii, dupa un anumit model si sunt sintetizate
refacute in functie de cerintele activitatii intelectuale.
Sinteza se defineste ca fiind recompunerea mintala a aobiectului din insusirile lui initiale.
Comparatia presupune raportarea la unul sau mai multe criterii si aceasta operatie
implica evidentierea asemanarilor si deosebirilor esentiale dintre minimum 2 obiecte ,
evenimente , situatii, etc. Comparatia se desfasoara de pe un plan si are o anumita finalitate.
Operatiile de sinteza , analiza si comparatie constituie intrumente mintale importante
mai ales in procesarea ascendenta
Abstractizarea si generalizarea constituie operatiile cele mai complexe ale gandirii si au
un caracter formal.
Abstractizarea este operatia de extragere a unor insusiri esentiale pentru o anumita clasa.
Generalizarea este operatia prin care insusirile extrase cu ajutorul abstractizarii sunt
extinse la o intreaga clasa de obiecte si fenomene.Abstractizarea si generalizarea opereaza
simultan.

25. CONCEPTE EMPIRICE ALE GANDIRII

Conceptele empirice integreaza trăsături concrete, particulare, accidentale si
neesentiale .Ele se constituie din copilarie si pe parcursul scolaritatii prin acumularea si
sistematizarea unei experiente concret intuitive .
Conceptele sunt instabile, se restaureaza in timp si sunt probabiliste.Tinem la conceptele
noastre empirice foarte mult deoarece sunt dovada vie a resurselor noastre de intelegere a lumii.

26. CONCEPTE STIINTIFICE ALE GANDIRII

Conceptele stiintifice se achizitioneaza in mod obisnuit prin invatare , educatie ,
asimilare de cunostinte stiintifice, sistematizateConceptele stiintifice integreaza insusiri esentiale,
valabile universa pentru intrega categorie de fenomene.
 27. REZOLVAREA DE PROBLEME
Înțelegerea și rezolvarea de probleme sunt doua procese inseparabile ale gandirii, ele
neputând sa se desfășoare una in afara celeilalte. Înțelegerea exprima cel mai bine dimensiunea
procesuala a gandirii care descrie modul cum sunt prelucrate și procesate informațiile.
Rezolvarea de probleme este domeniul performanțial al gandirii. Cel mai adesea
problema este definita ca obstacol cognitiv, ca o situație fața de care repertoriul de răspunsuri ale
subiectului nu este suficient pentru a o înțelege.
Strategiile rezolutive sunt numeroase, ele putând fi grupate in doua mari categorii in
funcție de tipul de probleme și de mijloace utilizate in rezolvarea lor:
1.Strategia algoritmica exprima o convergența deplina intre problema, mijloace de
rezolvare și soluției. Problema este bine definita, cerintele sunt clar formulare, iar in raport cu
ele exista un set de mijloace, formule de lucru, standardizate care dacă sunt corect aplicate
conduc la un rezultat unic.
2. Strategia euristica exprima o divergenta,un conflict intre problema,mijloace și solutie.
Problema este slab definita și cerințele sunt vag determinate. Procesul rezolutiv are doua etape:
punerea problemei și rezolvarea acesteia.

28. MEMORIA – DEFINITIE

Memoria este procesul psihic de întipărire, stocare și reactualizare a informațiilor.

29. MEMORIA – CARACTRISTICI

- Ea este activa, ceea ce înseamnă ca aduce modificări și transformări atât in subiectul
care memorează cât și in materialul memorat. Ea presupune nu doar o simpla înmagazinare de
cunoștințe ci și o confruntare a lor cu necesitatile și cerintele actuale ale vieții individului.
- Memoria este selectiva in sensul ca nu reținem și nici nu reactualizam totul ci doar o
parte din solicitările ce vin spre noi(in funcție de vârsta, sex, dorințe, interese, etc)
- Memoria este situaționala adică in concordanța cu particularitățile de timp și spațiu ale
situației, dar și cu starea interna a subiectului. Ex: nu este totuna dacă memoram dimineața sau
seara, in condiții de sănătate sau de boala etc.
- Memoria este relativ fidela ceea ce înseamnă ca memoria nu este o copie fotografica,
nu reținem informațiile exact in forma in care ne-au fost prezentate, aceasta deoarece intervine
caracterul activ al memoriei sau trăsăturile de personalitate ale individului sau uitarea ca și
fenomen.
- Memoria este mijlocită ceea ce înseamnă ca pentru a tine minte mai bine și pentru a
reactualiza mai ușor ne ajutam de o serie de instrumente care au rolul de a îndeplini funcția unor
autentice mijloace de memorare. In calitate de “stimul mijloc” pot fi obiecte concrete (semn cu
pix pe mâna), cuvântul sau gândul. Cu ajutorul lor, omul pune stăpânire pe propria sa conduita
mnezică.
- Memoria este inteligibila - presupune înțelegerea celor memorate și reactualizate.
Presupune organizarea materialului memorat după criterii de semnificație.

30. MEMORIA - PROCESE SI FORME

1.Primul proces este memorarea prin care are loc intiparirea , fixarea experientei.
 Dupa prezenta sau absenta intentiei de a memora avem:
Memorarea involuntara / neintentionata se realizeaza fara sa ne propunem dinainte
acest lucru.Are un caracter nesistematic, fiind in functie de particularitatile stimulului sau de cele
ale subiectului. Desi nu presupune un scop ea este legata de activitatea subiectului , in sensul ca
se retin mai bine aceste informatii care corespund nevoilor ,necesitatilor sau profesiei noastre.
Memorarea voluntara este organizata, sistematica, productiva, in functie de natura
materialului face apel la o serie de procedee si tehnici de memorare.Pentru realizarea ei in bune
conditii , nu este suficienta doar propunerea scopului memorarii, ci propunerea unor scopuri
clare , diferentiate si precise. Acest tip de memorare este eficienta in activitatile grele , dificile.
 In functie de prezenta sau absenta intelegerii avem
Memorarea mecanica implica simpla repetare a materialului ducand doar la retinerea
formelor verbale si nu a continutului logic. Ea este ineficienta din acest punct de vedere .Nu
trebuie sa neglijam insa faptul ca in anumite situatii , memorarea mecanica este necesara .
Exemple :numere de telefon , nume de persoane , denumiri geografice , date istorice- sunt
retinute cu ajutorul memorarii mecanice. Chiar si in aceste situatii omul introduce o serie de
semnificatii pentru a usura retinerea .
Memorarea logica are la baza intelegerea si asigura realizarea unei invatari autentice.Este
superioara memorarii mecanice prin :
- Autenticitate –intelegerea atat a formei verbale cat si a continutului logic
- Economicitate- in cazul ei numarul repetitiilor este mult mai mic
- Productivitate- frazele se retin cu o productivitate de 25 de ori mai mare decat cuvintele
2.Pastrarea informatiilor este acel proces al memoriei care presupune retinerea pentru
un timp mai scurt sau mai indelungat al celor memorate .Este prin excelenta un proces activ ,
dinamic deoarece implica organizarea si reorganizarea informatiilor memorate
Caracterul activ si dinamic al pastrarii este pus in evidenta de faptul ca unele informatii
care pareau a fi uitate sunt readuse cu usurinta la lumina atunci cand este necesar. De asemenea
caracterul activ este pus in evidenta si in situatiile in care reactualizarea materialului se
realizeaza intr o alta forma , structura sau ordine decat aceea in care a fost memorata.
In functie de durata avem:
 Pastrare de scurta durata pana la 8 h
 Pastrare de lunga durata care poate sa dureze luni si ani.
Durata si forma pastrarii sunt in stransa legatura cu conditiile in care a avut loc
memorarea. Si cu particularitatile materialului de memorat
3.Reactualizarea informatiilor consta in scoaterea la iveala a celor memorate si
pastrate in vederea utilizarii si valorificarii lor Ea se realizeaza prin recunoastere si
reproducere .Diferenta dintre ele consta in faptul ca recunosterea se realizeaza in prezenta
obiectlui , iar reproducerea in absenta lui .
Prima este relativ mai simpla presupunand indeosebi procese de perceptie , cealalta este
mai complexa implicand in principal interventia unor procese de gandire .
Recunoasterea presupune suprapunerea modelului actual peste cel aflat in mintea
subiectului , pe cand reproducerea presupune confruntarea si comparrarea mintala a modelelor
in vederea extragerii celui optim , Ele se asemana prin aceia ca dispun de forme voluntare si
involuntare .Uneori recunoastem pe cineva dintr odata fara efort , alteori trebuie sa scormonim in
mintea noastra ptr a ne reaminti cine este , unde l am cunoscut , cu ce ocazie.
De asemenea uneori reproducem o poezie , numai auzindu-i titlul sau autorul, alteori este
nevoie sa facem apel si la alte informatii pentru a ne-o reaminti.

31. IMAGINATIA – DEFINITIE

 Imaginatia este un proces cognitiv , complex, de elaborare a unor imagini si proiecte noi
pe baza combinarii si transformarii experientei Omul este capabil de performanta unica aceia a
realizarii unitatii dintre trecut , prezent si viitor. Imaginatia va fi legata mai ales de ce va fi.

32. IMAGINATIA – FORME VOLUNTARE

1.Imaginatia reproductica, aceasta este o forma activa constienta si volunatra care
consta in construirea mintală a imaginii unor realități existente in prezent sau in trecut dar care
nu pot fi percepute direct. Combinarea de idei si imagini se realizează sub influienta unor
indicatii concrete, a unor schițe sau cel mai frecvent a indicațiilor si descrierilor verbale.
       Imaginatia reproductiva largeste f mult campul verbal, ea usureaza totodata intelegerea
unor realitati mai abstracte(fizica, matematica, chimie, etc) sau a evenimentelor istorice,
fenomenelor geografice, a vietii si destinelor personajelor din literatura etc.
Imaginatia reproductiva intretine interesul si starea optima de atenție in lectura unei cărți.
      2.Imaginatia creatoare este cea mai activa, mai complexa forma a imaginatiei. Ea se
deosebeste de cea reproductiva pt ca este orientata spre ceea ce este posibil , ce tine de viitor si
este nou. Produsul imaginatiei creatoare este un produs mintal realizat prin originalitate
ingeniozitate  si personalizare.
Printre cei mai puternici stimuli ai imaginatiei creatoare sunt:
- Interesul pt nou
- Trebuinta de autorealizare
- Increderea in posibilitatile propirii
- Curiozitatea, tendinta de a explora necunoscutul ea este integrata in toate activitatilr
omului, favorizand aparitia ipotezelor, inventarea de cai si mijloace de actiune, ducand la noi
rezultate.
      3.Visul de perspectiva care consta in proiectarea constienta si voluntară a drumului
propriu de dezvoltare in acord cu posibilitatile personale si conditiile si cerintele sociale. Acesta
contribuie la formarea idealului de viata si prin el la motivarea activitatilor curente a optiunilor
profesionale, a actiunilor de autoformare si autoeducare.

33. IMAGINATIA – FORME INVOLUNTARE

 1.Visul din timpul somnului consta dintr-o înlănțuire de imagini, emotii si reflectii ce
apar in starea de somn si fata de care subiectul este mai mult spectator, neputandu-l dirija si
intelege imediat. In unele vise imaginile se desfășoară cu o anumita coerenta ca scenele unei
piese de teatru, de aceea se spune ca au caracter scenic.
In stare de somn cand reglajele slăbesc, dorintele si temerile apar in prin plan si
actualizeaza acele imagini legate de ele. Unele dorinte pot fi respinse in stare de veghe, efectul
reprimarii se poate pastra insa si de aceea dorințele se pot asocia cu imagini ce reprezinta un fel
de satisfacere deghizata a lor, de aceea visele au si un caracter simbolic și trebuiesc descifrate.
In vis se petrec si fenomene de reordonare si sistematizare a informatiilor, de aceea
combinarile din timpul visului fie le vor sprijini pe cele din starea de veghe fie vor fi chiar
rezolvari ale problemelor teoretice si practice care-l framanta pe om.
  2.Reveria se desfasoara in timpul starilor de veghe si de relaxare cand parca cel in
cauza isi lasa gandurile sa fie libere. Pornind de la ceea ce vede sau de la idee ce i-a ramas in
minte incep sa apara siruri de imagini si idei propulsate de dorinte si așteptări.
Reveria este un fel de experiment mintal privind indeplinirea fictiva a dorințelor si
reducand astfel tensiunea psihica interna generata de ele. Reveria prelungita poate fi
nefavorabila pt. dezvoltarea personalității pt ca satisfacerea fictiva a dorintelor poate anula
activitatile reale, practice.

34. MOTIVATIA – DEFINITIE

Motivatia este ansamblul stimulilor interni care determina comportamentul.
Motivatia este o parghie importanta in dezvoltarea intregii personalitati. Aceasta inseamna ca
selectarea si asimilarea influientelor externe se vor produce dependent de structurile
motivationale ale persoanei.

35. TIPURI DE MOTIVATIE

1.Trebuințele sunt structuri motivaționale, bazale și fundamentale ale personalității,
forțele ei motrice cele mai puternice reflectând cel mai pregnant echilibrul bio-psiho-social al
omului in condițiile solicitărilor mediului extern. Trebuințele semnalizează cerintele de
reechilibrare in forma unor stări și imbolduri specifice.
        In funcție de geneza și conținutul lor pot fi clasificate in:
* trebuințe primare trebuințele biologice ( foame, sete,sexuale) și trebuințele fiziologice (de
mișcare, de relaxare). Ele sunt comune pentru om și animal, dar la om sunt modelate și
instrumentate socio-cultural.
* trebuințe secundare trebuințe materiale (de locuința, de confort, etc), trebuințe spirituale (de
cunoastere, estetice, etice, de realizare a propriei personalități) și trebuințe sociale (de
comunicare, de integrare socială, de cooperare).
O trebuința este cu atât mai improbabila cu cât este mai continuu satisfacută, ceea ce
înseamnă ca trebuința care motivează comportamentul este cea nesatisfăcută.
          2.Motivele constituie reactualizari și transpuneri in plan subiectiv ale stărilor de
necesitate. ( cand vb de trebuinte bio-psiho-sociale ).Ex. Când individul își da seama de deficitul
de substanțe nutritive din organism și se orientează spre înlăturarea lui trebuința s-a transformat
deja in motiv.
             Nu toate motivele sunt însă conștiente, exista unele motive inconștiente care
îndeplinesc un rol important in activitate. Spre deosebire de trebuință care nu întotdeauna
reușește să declanșeze o acțiune, motivul asigură efectuarea comportamentelor
corespunzătoare de satisfacere.
Așadar motivul poate fi definit ca fiind motivul care declanșează, susține energetic și
coertează acțiunea, de aici decurg cele două segmente ale motivului: unul energizant, altul
direcțional.
3.Interesele reprezintă orientări selective, relativ stabile și active spre anumite domenii
de activitate. Ele sunt tendințe, preferințe spirituale, atracții irezistibile ale individului centrate pe
un obiect fizic, o persoană sau o activitate fără a viza foloase materiale sau avantaje. Intersele
sunt formațiuni motivaționale mai complexe decât trebuințele și motivele deoarece implică
organizare, constanță și eficiență. În structura lor psihică intră elemente cognitive, afective și
volitive.Orientarea spre o activitate presupune prezența unor cunoștințe, trăirea ei ca stare
agreabilă care produce plăcere, dar care totodată împinge spre acțiune, spre control, spre punerea
în disponibilitate a unor calități ale voinței (perseverența, hotărârea).
4.Convingerile sunt idei adânc implantate în structura personalității, puternic trăite
afectiv care împing, impulsionează spre acțiune. Nu orice idee este convingere ci doar cea care
reprezintă pentru individ o valoare care îl ajută să stabilească ceea ce este valabil, să distingă
între bine și rău, între frumos și urât, adevăr și minciună. Ele își au rădăcini adânc înfipte în
afectivitatea persoanei, mai mult decât atât ele se impun în comportament , îl orientează
permanent de aceea sunt nu doar constant promovate ci și apărate mai ales când sunt contrazise.
5.Idealurile reprezintă proiecții ale individului în sisteme de imagini și idei care îi
ghidează întreaga existență. Ele reflectă atât experiența proprie cât și experiența semenilor.
6.Concepția despre lume și viață constituie o formațiune motivațională cognitiv
valorică de maximă generalitate ce cuprinde ansamblul părerilor, teoriilor despre om,natura și
societate.

36. AFECTIVITATE – DEFINITIE

In cadrul proceselor afective pe prim plan se afla nu atat obiectul cat valoarea si
semnificatia pe care acesta o are pt subiect. Nu obiectul in sine este important ci relatia dintre el
si subiect. Procesele psihice care reflecta relatiile dintre subiect si obiect sub forma de trăiri
( emoționale ) uneori atitudinale poarta denumirea de procese afective.

37. PROCESE AFECTIVE PRIMARE

Procesele afective primare au un caracter elementar spontan, sunt slab organizate,
mai apropiate de biologic si mai putin elaborate cultural, ele tind sa scape controlului
constient. Intalnim umatoarele
- Tonul afectiv al proceselor cognitive care se refera la relatiile emotionale ce insotesc orice
act de cunoaștere, o senzatie, o reprezentare, o amintire, un gând,  etc trezesc in noi stari afective
de care uneori nici nu ne dam seama.
- Trairi afective de provenienta organica, sunt cauzate de buna sau proasta functionare a
organelor interne.
- Afectele sunt procese afective simple, impulsive foarte intense, violente de scurta durata, cu
aparitie bruscă,  ex groaza,mânia , frica, râsul in hohote, etc.

38. PROCESE AFECTIVE COMPLEXE

Ele beneficiaza de un grad mai mare de conștientizare si intelectualizare. Avem:
- Emotiile curente sunt forme afective de scurta durată, active, intense, provocate de
însușirile separate ale obiectelor, au un caracter situativ , desfasurare tumultoasa sau calma si
orientare bine determinata. Ex. Bucuria, tristetea, antipatia, simpatia, dispretul.etc. Ele sunt mai
variate si diferențiate decât afectele, manifestandu.se intr.un comportament mai nuanțat si
rafinat, dupa tipare si conveniente socio culturale
- Emotiile superioare sunt legat nu atat de obiecte cat de o activitate pe care o desfășoară
individul.  Ele pot sa apara in activitatile intelectuale,in reflectarea frumosului din realitate si
in realizarea comportamentului moral. De obicei presupun evaluări, acordări de semnificații
valorice activităților desfășurate. Spre deosebire de afecte ele se supun in mai mare măsură
invatarii, existand chiar o forma de învățare numită învățare afectivă.
- Dispozitiile afective, sunt stari difuze cu intensitate variabila si durabilitate relativă. Spre
deosebire de emotii care au o orientare precisă, ele sunt mai vagi,  aceasta, nu inseamna ca nu
au o cauza sau chiar mai multe, insa individul, cel putin momentan, nu si da seama de existenta
e acesteia. Daca dispoziția se repeta se poate transforma in trăsătură de caracter. Persoanele
mohorate, anxioase, vesele se formeaza tocmai prin repetarea si prelungirea in timp in
personalitatea individului a dispozitiilor afective traite de acesta.

39. PROCESE AFECTIVE SUPERIOARE

Procesele afective superioare se caracterizează printr.o mare restructurare și 
raportare valorică situată nu la nivel de obiect( la cele primare), de activitate (la cele complexe)
ci la nivel de personalitate depășind prin conținutul și structura lor,  stările emoționale
disparate si tranzitorii. Avem următoarele procese afective superioare : sentimentele și
pasiunile.
1. Sentimentele sunt trăiri afective intense de lungă durată, relativ stabile,  specific
umane condiționate social istoric. Prin gradul lor de stabilitate și generalitate iau forma unor
atitudini afective care se păstrează multă vreme, uneori toată viața. Datorită stabilităților putem
anticipa conduita afectivă a individului . Sentimente ca dragostea, ura, invidia, gelozia, etc includ
elemente de ordin intelectual motivațional voluntar și caracterizează omul ca personalitate.
Ca generalizări ale emoțiilor, sentimentele pot fi:
* intelectuale ( curiozitatea, dragostea de adevăr) care apar în procesul cunoașterii și
reflectă relația față de ideile proprii sau ale altora
* estetice ( admirația) apar în procesul reflectării frumosului din viața, natură și societate
* sentimente morale ( patriotism, datorie) ce reflectă atitudinea de bine sau rău, de
conduitele personale sau ale semenilor
2.Pasiunile sunt sentimente cu o orientare, intensitate,grad de stabilitate și generalitate
foarte mare antrenând întreaga personalitate. Psihologia împarte pasiunile in  2 categorii:
  1. Pasiuni lucide/nobile
 2. Pasiuni oarbe -Eul ( pasiunile posesive, avariția , fanatismul)
-Altul ( gelozia , ambiția) -Lumea ( pasiunea pt jocurile de noroc)
40. ATENTIA – DEFINITIE
Atenția este orientarea, selectivitatea și concentrarea conștiinței noastre, asupra unor
stimuli aflați in afara noastră sau în interiorul nostru.Asadar orientarea, selectivitatea și
concentrarea sunt cele 3 note definitorii ale atenției.
Selectivitatea atenției se produce diferit în funcție de punctele de reper, ea este strâns
legată de starea de veghe a persoanei ceea ce înseamnă că persoana nu poate fi atentă în timpul
somnului sau in orice altă situație în care conștiința este afectată(ebrietate, consum de droguri).
Atenția apare mai mult in calitate de condiție facilitatoare pentru procesele psihice, este
o condiție necesara si obligatorie pentru reușita activității noastre. Atenția este strâns legată
de motivație și mai ales de interese. În cazul în care persoana este atrasă de anumite categorii de
stimuli, orice semn al prezenței acestora îi va capta imediat atenția.

41. ATENTIA – FORME

1.Atenția involuntară este acea forma care se confundă aproape cu reflexul de
orientare . Orice zgomot brusc și neașteptat determină orientarea reflexă către sursa reflexa deci
atenția involuntară este legată de stimularea externă și ea poate fi provocată de o serie de
aspecte cum ar fi:
-apariția și oprirea bruscă a unor stimuli,
-caracterul inedit al unor stimuli,
-intensități mari ale stimululor,
-contrastul dintre stimuli.
Atenția involuntară joacă un rol deosebit în viața noastră deoarece ne menține contactul
cu schimbările si modificările din mediu și totodată ne asigură protecția față de eventualele
acțiuni periculoase dinspre mediu
2.Atentia voluntară este forma ce se implica în majoritatea acțiunilor și activităților
noastre, ea presupune mobilizarea și concentrarea din interior ( sub forma : trebuie sa fiu mai
atent)
 Atenția voluntară presupune depunerea unui efort pentru a atinge un anumit obiectiv,
pentru a finaliza o anumită sarcina. Acest efort va fi resimțit cu atat mai mult cu cât ceea ce
trebuie să facă persoana nu intră în categoria activităților preferate.

3.Atenția postvoluntară - sunt multe activități care în urma desfășurării lor conduc la
formarea unor deprinderi și totodată la dezvoltarea unor atitudini pozitive față de acestea în
sensul ca ele devin preferate. De aceea reluarea unor asemenea activități nu mai necesită efort,
forma de atenție solicitată este cea postvoluntară deoarece ea se bazează pe deprinderea de a fi
atent.

42. VOINTA – DEFINITIE

Este o formă de autoreglare a conduitei, este o autoreglare conștientă pentru că în
urma deliberărilor alegem în cunoștință de cauza varianta de acțiune. Foarte multe dintre
activitățile cotidiene nu cer un control voluntar , acestea sunt acte involuntate cum ar fi reflexele
înnăscute, deprinderile igienico-alimentare,deprinderile automatizate (cititul, scrisul).

43. VOINTA – CARACTERISTICI

- Este orientată spre atingerea unor scopuri conștient stabilite;
- Este precedată de un plan mintal;
- Are la bază intenția de a efectua acea activitate;
- Implică invingerea obstacolelor aflate in fata scopurilor
- Este susținută de motivații specifice și energizată afectiv
- Asigură autoreglarea vieții psihice

44. ETAPELE ACTELOR VOLUNTARE

1. Actualizarea unor motive prin apariția impulsului sau a atenției. Inițierea acțiunii
voluntare se poate realiza pornind de la o trebuință internă sau o solicitare externă.  Acestea
sunt nevoi, tendinte, dorinte care se cer a fi satisfăcute pentru a nu ramane la acest stadiu al
dorinței este nevoie sa proiectam scopul ca finalitate a acțiunii și elaborarea unui plan mintal al
acțiunii
2. Lupta motivelor care ia forma deliberării în vederea selectării motivului cel mai bine
plasat in raport cu situația concretă. Omul nehotărît va fi  în continuare măcinat de alegeri.
3. Adoptarea hotărîrii, a deciziei care e influențată de următorii factori:
 * informatia cu privire la probabilitatea succesului sau a esecului astfel vor fi puse in
balanța capacitățile proprii si dificultatea sarcinii. Unii oameni tind să aleagă sarcini dificile în
speranța obținerii satisfacției succesului iar daca pierd, eșecul este atenuat. Totuși cei mai mulți
oameni se gândesc și la probabilitatea realizării scopului și vor tinde să aleagă scopurile care
oferă o anumită șansă de succes.
* trăsăturile de personalitate- nivelul de aspirații, dorința de succes, interesele, valorile
subiectului sunt foarte importante în luarea unei decizii. Deciziile noastre nu sunt întotdeauna
întemeiate pe rațiune, sunt situații când rațiunea este pusă să justifice o alegere pe criterii afective
* experiența eșecului și succesului. S-a constatat că după succes nivelul de aspirații
tinde să crească și după un eșec tinde să scadă
4.Realizarea efectivă - finalizarea acțiunii voluntare impune menținerea resurselor, 
organizarea acestora, antrenarea cunoștințelor a experienței în vederea atingerii scopului.
5.Verificarea încheie ciclul sau poate impune revenirea la o etapă anterioară atunci
când rezultatul final nu corespunde scopurilor.

45. LIMBAJUL - DEFINITIE

Limbajul este activitatea de comunicare interumană prin intermediul limbii.

46. FUNCTIILE LIMBAJULUI

1. Funcția de comunicare este funcția specifică și cea mai importantă a limbajului. 
Prin comunicare se transmite un limbaj care are un anumit conținut. Conținuturile limbajului
sunt foarte variate, putem avea un conținut informațional (imagini, descrieri, teorii, idei ) și un
conținut emoțional ( transmiterea unor trăiri afective)
2. Funcția cognitivă de cunoaștere a limbajului exprimă legătura limbajului cu
gândirea. Limbajul este instrumentul de lucru al gândirii, operațiile se realizează prin mijloace
verbale. Structura logică a gândirii, raționamentele judecățile au un caracter proporțional.
3. Funcția reglatorie se poate realiza prin mijloacele limbajului intern(cel de la nivel
mental) ca expresie a autoreglajului conștient și voluntar. O formă aparte de realizare a funcției
reglatoare este persuasiunea prin care se urmărește modificarea conduitei altuia,  inducerea
unor stări afective, a unor convingeri, etc. Persuasiunea poate apela la tehnica argumentării dar
și la tehnici mai discrete cum ar fi amenințarea vualată sau promisiunea unor avantaje.