1) Nivelurile activitatii psihice. Tipuri de abordari ale activitatii psihice.

Constient-inconstient= refulare Inconstient-constient= defulare (catharsis, descarcare) Constientul este sediul actelor rationale realizate cu un anumit scop. Subconstientul este acea instant a vietii psihice la nivelul careia sunt depozitate componentele care initial au fost insusite in mod constient, dar prin repetare s-au automatizat. Inconstientul reprezinta tot ceea ce este refulat. Cuprinde 70% din aparatul psihic. Nivelul constient: - Are ca support fiziologic activitatea scoartei cerebrale, a neocortexului, formatiunea cea mai noua si fragile a sistemului nervos; - Se realizeaza in stare de veghe deoarece activismul cerebral are nevoie de o perioada destul de mare pentru a se reface energetic; - Reprezinta forma suprema de organizare psihica prin care se realizeaza integrarea selectiva-activa a tuturor fenomenelor psihice si care face posibila raportarea continua a individului la mediu; - Indeplineste functii finaliste si anticipative-proiective prin stabilirea si indeplinirea scopurilor In realizarea fenomenului de constiinta intervin toate procesele psihice. Vasile Pavelcu a relevant existenta unei constiinte afective. Nivelul subconstient: Se situeaza sub nivelul constient si este sediul actiunilor automatizate si al unor stocuri de cunostinte accumulate, dar care au scapat partial de controlul constient. La acest nivel participa: memoria potential, ansamblul deprinderilor si operatiilor de care dispune subiectul, montajele perceptive sau intelectuale stereotipizate, care candva au fost constiente, dar care in present se desfasoara inafara controlului constient. Este o baza, o rezerva pentru activitatea constienta. Poate fi considerat o constiinta implicita deoarece are un anumit grad de transparent Neveanu sustine ca subconstientul prezinta 2 trasaturi principale: proximitatea fata de constiinta si compatibilitatea cu ea Zlate considera ca subconstientul este un rezervor, un pastrator al faptelor de constiinta, care are propriile lui mecanisme cu ajutorul carora prelucreaza, restructureaza.

Nivelul inconstient:

Este instanta psihica la nivelul caruia individual depoziteaza pulsiunile, trebuintele refulate. Functioneaza dupa principiul placerii, spre deosebire de constient care functioneaza dupa principiul realitatii. In timp ce constiinta se orienteaza asupra realitatii obiective, inconstientul se concentreaza asupra propriei fiinte, pe care o exprima direct in ceea ce are ca porniri instinctual pulsiuni, trebuinte, stari afective etc. Inconstientul este o formatiune psihica ce cuprinde tendinte ascunse, confliecte emotionale generate de resorturile intime ale personalitatii.

Activitatea inconstienta se realizeaza prin: a) Activitati automatizate, algoritmice, prezente la toti indivizii umani b) Activitati haotice, impulsive, care scapa controlului. Inconstientul indeplineste urmatoarele roluri: Rol de energizare si dinamizare a intregii activitati psihice a individului Rol de facilitare a procesului creator, sprijinindu-l prin procedeele de combinare si recombinare de tip spontan. - Rol de asigurare a unitatii eului prin aceea ca este principalul depozitar al unor categorii de informatii si al tensiunilor motivationale. H. Ey considera ca raporturile constient-inconstient sunt raporturi organice de subordonare sau de integrare, ordine care fundamenteaza miscarea de ascensiune a devenirii constiente. Tipuri de abordari ale activitatii psihice: a) Abordarea plana- a fost dezvoltata de-a lungul istoriei psihologiei prin curentul asociationist si neoasociationist. Viata psihica era conceputa ca o asociere de functii si mecanisme diferite analizate separate (atentia, memoria si vointa). Dintre reprezentanti il mentionam pe John Locke. Aceasta viziune atomista, fragmentata, explica destul de dificil relatiile care se stabilesc intre somatic, sau corporal, si viata psihica. b) Abordarea structural-dinamica presupune un alt mod de organizare a vietii psihice, in care sunt evidentiate atat conceptul de structura a vietii psihice, cat si modul dinamic de functionare al vietii psihice. Aceasta perspectiva se realizeaza pe interdependenta dintre nivelurile psihice si pe interdependenta dintre componenta cognitiva (modul in care gandim) si emotionala. Relatia dintre congnitiv si emotional. Modul in care sunt generate componentele cognitive: Ganduri Stari emotionale Eu gandesc ca Eu simt Subganduri Viata nu merita traita Sentimente suicidal Nimanui nu ii pasa de mine Abandon, respingere Ganduri si emotii pozitive Nu trebuie sa fiu perfect Eliberat, detensionat -

c) Abordarea sistematica sau SPU este un concept de baza in psihologie. Conceptual de system a fost promovat de L. U. Bertallanffy (a propus teoria generala a sistemului). Teoria de sistem este un ansamblu de sisteme aflate in interactiune. In cadrul unui sistem exista elemente de intrare ( de input), e serie de mecanisme de transformare si elemente de iesire ( de output). A fost propusa in romania de catre Stefan Odobleja in lucrarea Psihologia consonatista, unde propune termenul de consonanta, de a fi acea componenta care asigura caracterul reglator. Reglajul psihic se manifesta atat intre elementele componente ale sistemului, intre procese si activitati psihice, intre componenta cognitiva si cea afectiva, cat si intre sistemul respectiv si alte sisteme ulterioare lui. d) Abordarea sinergetica se bazeaza pe mecanismele de autoorganizare si autostructurare, pe echilibrul dintre somatic si psihologic. A fost promovata in psihologia romaneasca de Gh. Zapan, V. Pavelcu si I. Manzat. Fiecare abordare are o anumita valoare epistemological, iar metodologia utilizata de psiholog in designul experimental poate valorifica puncte tari si slabe ale fiecarei abordari.

2) SPU. Caracteristici si structura SPU. Valoarea conceptului de SPU. Def: Golu- SPU este un ansamblu autoreglabil de stari si procese psihice structurate pe baza principiilor semnalizarii, reflectarii si simbolizarii, si coechilibrate prin intermediul unor colaborari specifice de comparare, clasificare si generalizare. Neveanu(1987)- SPU este un sistem energetico-informational de o complexitate suprema, prezentand cele mai inalte si perfectionate mecanisme de autoorganizare si autoreglaj si fiind dotat cu dispozitii selective antiredundante si cu modalitati proprii de determinare antialeatorii. Caracteristicile SPU: Caracterul energizant-informational este un sistem energetic pentru a desfasura anumite activitati. Caracterul operational-informational, stimulator-energizant si axiologic Caracter interactiv si interactionist ( adica procesele psihice interactioneaza, se determina reciproc) Este ambilateral orientat deoarece nu actioneaza dor intre propriile sale componente, ci si intre el luat ca intreg si exterior Este evolutiv- presupune evolutia de la o stare psihica la alta Are o ierarhie functionala valorica ( la cele trei nivele ale psihicului: constient, subconstient si inconstient) SPU este antientropic si antiredundant- favorizeaza procesele de organizare si diminueaza efectele influentelor perturbatoare SPU are caracter adaptativ, indeplinind functii de reglare si autoreglare- adica isi poate elabora forme noi, modele si functii interne Este un sistem deschis comunicational dpdv cibernetic

Este un sistem inchis, deoarece are capacitatea de autoreglare.

Structura SPU: Procesele psihice sunt modalitati ale conduitei cu o desfasurare discursiva, plurifazica, specializate sub raportul continutului informational al formei ideal-subiective de realizare, cat si a structurilor si mecanismelor operationale. Procesele psihice se clasifica in: Cognitive: -senzoriale (primare): senzatii, perceptii si reprezentari -logice (superioare): gandire, memorie, imaginatie Afective: emotii, dispozitii, sentimente, pasiuni si afecte Volitive: vointa

Procesele psihice stimulator-energizante: Motivatia Afectivitatea o Procese primare: dispozitii affective, trairi affective cu cauzalitate organica o Procese complexe: emotiile o Procese superioare: sentimente si pasiuni

Principalele insusire psihice sau trasaturi de personalitate sunt: temperamentul, aptitudinile si caracterul Procesele psihice reglatorii: limbaj, atentie si vointa. Mecanismele stimulator-energizante ale activitatii: motivatie si afectivitate.. Valoarea conceptului de SPU Conceptul de SPU pentru psihologie are o valoare metodologica exprimata in sprorirea posibilitatilor descriptive si explicativ-interpretative ale acesteia. Principiul interactionist sistematic aplicat vietii psihice permite elaborarea unui model psihocomportamental de ansamblu al vietii psihice mult mai aproape de adevar. Un specialist care se studiaza pe pozitiile abordarii sistematice ofera o informatie mult mai relevanta despre sistemul psihic. Cu cat modelul asociationist a devenit mai analitic, cu atat el s-a indepartat de surprinderea si explicarea esentei psihicului ca un intreg. Actele comportamentale sunt preluate si asimilate prin invatare, transformate in acte subiective in timp ce aceastea din urma se exteriorizeaza si se manifesta in comportament sub forma reactiilor. Asta nu inseamna ca mentalul si comportamentul nu dispun de propriile legi de organizare si functionare.

3) Senzatiile. Specificul si mecanismele sensibilitatii. Raporturile dintre excitabilitate, sensibilitate si motricitate. Clasificarea si proprietatile senzatiilor. Legile sensibilitatii. Senzatie- semnal senzorial elementar, unimodal, dar definit calitativ corespunzator unui stimul simplu si uniform (Neveanu). Senzatiile sunt procese psihice senzoriale si in acelasi timp imagini primare, care semnalizeaza asupra insusirilor concrete si separate ale obiectelor si fenomenelor in conditiile actiunii directe a acestora asupra analizatorilor sau organelor de simt. Sensibilitatea poate fi definita mai simplu ca fiind capacitatea de a avea senzatii. La originea senzatiilor stau proceselor de excitatie senzoriala care se produc in celulele specializate, in neuronii situati in ganglionii spinali. Senzatia este un proces psihic elementar de cunoastere care ne furnizeaza orimele impresii si senzatii despre realitatea externa a organismului nostru. Specificul si mecanismele sensibilitatii. Senzatiile sunt forme elementare de insertie in reglarea comportamentului ( Pieron). Daca excitatia presupune o modificare locala reversibila sub influenta actiunii stimulului, senzatia implica transmiterea mesajului nervos al excitatiei pana la centrii care au capacitatea de a inregistra experientele cu natura de a asigura adaptarea individului. Daca lumina este impiedicata sa ajunga in zona centrala a analizatorului vizual, senzatia vizuala nu se va produce, dar asta nu inseamna ca reflexul pupilelor nu intra in functiune. Exista doua stadii ale unei senzatii: stadiul presenzorial, stadiul de excitatie sau de reflex, caracterizat printr-o reactie localizata, dar integrata in efectele ei in circuitul reglator. O senzatie se distinge de o simpla fantasma deoarece corespunde unui obiect real. Ea implica participarea unui aparat nervos. Psihologia moderna, sub influenta ciberneticii, considera ca functionarea normala a senzatiilor presupune urmatoarele procese: a) Procesul de codare primara ( are lor la periferie) b) Procesul de recodare (se realizeaza in veriga intermediara a analizatorului) c) Procesul de decodare (realizat la nivelul cortical) Raporturile dintre excitabilitate, sensibilitate si motricitate Excitabilitatea este o forma de reactie difuza nespecializata a intregukui organism care este in acelasi timp analizator si executor. Excitabilitatea este proprietatea biologica generala care permite fiintelor vii sa receptioneze influentele externe. Sensibilitatea este proprietatea organismului de a receptiona factori indiferenti, de a stabili un raport cu sens biologic intre ei

si cei neconditionati. Daca la nivelul excitabilitatii reactia era realizata cu intregul organism, la nivelul sensibilitatii ea este diferentiata, realizata prin organele de simt specializate. Intre sensibilitate si motricitate exista o puternica legatura functionala. In timp ce sensibilitatea se dezvolta in perspectiva si in legatura cu dimensiunile motorii, motricitatea devine un servomecanism al orientarii senzoriale. Neveanu arata ca relatia dintre sensibilitate si motricitate se situeaza la doua niveluri: Nivelul macrosistemului (vizeaza relatia dintre mediu si organism) Nivelul subsistemelor analizatorului

Relatia intre sensibilitate si motricitate arata ca sensibilitatea se incadreaza in activitate inca de la nivelul celor mai simple componente ale activitatii (ex: miscarea). Clasificarea si proprietatile senzatiilor a) Dupa tipul aparatului specializat pentru receptie ( senzatii auditive, gustative, olfactive, cutanate etc) b) Dupa natura continutului informational: - Senzatii despre obiectele, fenomenele lumii externe: vizuale, cutanate, olfactive, gustative si auditive. - Senzatii legate de pozitia si miscarea corpului: proprioceptive, kinestezice si de echilibru - Senzatii care dau informatii despre modificarile interne ale organismului - Senzatii despre trebuintele fiziologice primare- senzatiile organice ( de foame, sete, relaxare, durere) Proprietatile: a) Calitatea- are importanta in identificarea corecta a obiectelor persoanelor b) Intensitatea- este reglata nu numai de intensitatea stimulului ci si de amplitudinea influxului nervos c) Durata- se refera la intinderea in timp a senzatiilor. Persista atat timp cat actioneaza stimulul. d) Tonul afectiv- este proprietatea generala de a produce stari afective placute sau neplacute. Legile: a) Legea intensitatii: existenta unui stimul in mediul inconjurator si actiunea acestuia asupra organismului nu sunt suficiente pt producerea unei senzatii. Pentru ca senzatia sa apara, stimulul trebuie sa aiba o anumita intensitate. b) Legea adaptarii: cresterea sau scaderea sensibilitatii ca urmare a actiunii repetate a stimulilor sau a conditiilor de mediu, poarta denumirea de adaptare senzoriala. Adaptarea este un fenomen relational deoarece nu ia in considerare nivelul sensibilitatii. c) Legea sensibilizarii: presupune cresterea sensibilitatii datorita unor fenomene de interactiune. Acestea se produc la 3 niveluri (1. Cel al receptorului unui analizator 2. Cel

d)

e)

f) g) h)

al segmentelor unuia si aceluiasi analizator 3. Cel reprezentat de actiunea diferitilor analizatori) Legea depresiei: consta in scaderea sensibilitatii ca urmare a legaturilor functionale intraanalizatori si interanalizatori si functioneaza dupa acelasi mecanism ca si legea sensibilizarii Legea semnificatiei fortei de semnalizare a stimulului. Un stimul slab dar foarte semnificativ pt organism este mai bine receptionat decat un stimul puternic, dar nesemnificativ. Legea sintezei: se refera la transpunerea unei forme de sensibilitate intr-o alta modaliutate senzoriala Legea compensarii: compensarea este capacitatea organismului, a sistemului senzorial, de a se autoconstitui structural si functional. Legea conditionarii social-istorice: interventia factorilor socio-istorici si culturali este atat de mare incat modifica simtirea umana.

4) Perceptiile. Acceptiuni ale notiunii de perceptie. Determinantii perceptiei. Legile perceptiei. Perceptia este procesul psihic de prelucrare si interpretare a informatiilor senzoriale sub forma unei imagini cu sens pentru subiect. Perceptia este un proces superior senzatiei deoarece insusirile obiectelor in fenomenelor sunt asezate unitar si integral. Perceptia- proces primar care se desfasoara in prezenta obiectului in campul perceptiv, spre deosebire de prezentare. Produsul perceptiei este imaginea perceptiva indiferent de categoria de perceptie. Acceptiuni ale notiunii de perceptie: Perceptia este o forma superioara a cunoasterii senzoriale. Relatia directa dintre particularitatile stimulului si cele ale starii subiective influenteaza in mare masura perceptia. Caracteristici: a) Imaginea perceptive este o imagine primara actuala. Este bogata in continut deoarece contine atat insusirile esentiale ale obiectului, cat si cele de detalii, atat fondul cat si obiectul perceptiei b) Este o imagine integrata si unitara , sintetizeaza informatiile obtinute de la mai multe categorii senzoriale c) Reflecta insusiri complete, intuitive, semnificative si relevante ale obiectelor si fenomenelor. In formarea perceptiilor simple, individual realizeaza o procesare de tip ascendant. In formarea perceptiilor complexe, individual realizeaza o procesare de tip ascendent si descendent. Acest tip de procesare functioneaza pe baza principiilor verbalizarii si vizualizarii.

Acceptiunile perceptiei: perceptia ca activitate, perceptia ca deformare a obiectelor si perceptia ca expresie a personalitatii. Fazele procesului perceptiv: a) Orientarea- este expresia unei reactii innascute, starea de vigilenta este activata, iar subiectul se orienteaza asupra sursei de informatie. b) Explorarea- are loc in conditiile activarii starii de vigilenta si consta dintr-o suma de activitati motorii de parcurgere si de cautare activa in campul perceptiv. Prin explorare perceptiva individul detaseaza obiectul perceput de fondul perceptiei. c) Detectia- individul selecteaza informatia pe baza principiului informatiei relevante. Informatia relevanta tine de particularitatile proprii mediului sau specific profesiunii sau activ principale ale individului. d) Discriminarea- faza in care individul realizeaza o comparatie in atributele obiectului la un moment dat si atributele acestuia in momentele anterioare ( recunoasterea unei persoane dupa 10 ani) e) Identificarea obiectului presupune o comparatie intre obiectul perceput si schema mentala generala a acelui obiect. f) Interpretarea- ultima etapa a procesului perceptiv si este momentul in care informatia este raportata la cerintele activitatii si la necesitatile subiectilor. Iluziile perceptive sunt perceptii deformate care au fost supuse unor aspecte deformate (formei, marimii, lungimii sau greutatii). Perceptia ca persoanalitate- in formarea perceptiilor un rol important il au si factorii socio-culturali, in special in cazul perceptiilor in mediul cultural. Determinantii perceptiei. a) Factorii externi- sunt factori directivi, sunt determinati de caracterul stimulilor, dar si de particularitatile contextului in care obiectul este perceput (ex: durata de actiune a stimului, intensitatea stimulului, frecventa de aparitie a stimulilor) b) Factori interni- sunt factori subiectivi care tin de caracterul fiecarui individ, varsta influenteaza dinamica perceptiei ( femeile proceseaza mai repede informatia de tip verbal, iar barbatii de tip spatial; trebuintele sau nevoile biologice ale subiectilor; personalitatea individului, recompensa, pedeapsa) c) Factori socio-relationali: relatia dintre particularitatile stimulului si cele ale starii subiective Legile perceptiei: a) Legea integralitatii perceptive- sustine faptul ca obiectul este perceput ca un tot unitar in integralitatea insusirilor lui b) Legea structuralitatii perceptive- exprima dispunerea informatiilor relevante sau utile in anumite puncte de maxima concentrare informationala, aceste puncte sunt: marginile obiectelor, muchiile, colturile sau zonele de curbura. c) Legea selectivitatii perceptive- pune in evidenta raporturile dintre obiectul perceput si fondul, individul selecteaza informatii relevante despre acel obiect.

d) Legea constantei perceptive- consta in mentinerea invariatiei imaginii obiectului chiar si atunci cand exista variatii ale obiectului (ex: un cub vazut de sus) Exista doua constante: - Formei si marimii: are la baza mecanismele specifice analizatorului vizual. Capacitatea acestuia de a realiza acomodari sau reglari fixe in conditiile unei distante de maxim 25 de metri fata de un obiect. - Culorilor: explica disponibilitatea perceptiei de a recepta in mod adecvat culoarea obiectelor. Tulburarile vederii cromatice poarta denumirea de cecitate cromatica. Apare mai des la barbati (3-4%) si mai rar la femei (0,5%). Cea mai frecventa cecitate este daltonismul. e) Legea semnificatiei- se percep mai bine, mai rapid si mai corect obiectele care au o anumita valoare sau semnificatie pentru subiect decat cele indiferente. f) Legea proiectivitatii perceptive- exprima proprietatea specifica perceptiei de a elabora imaginea obiectului in plan mental si apoi de a o proiecta asupra acestuia. Formele complexe ale perceptiei sunt: a) Perceptia spatiului: presupune perceptia formei obiectelor, perceptia distantei fata de un punct de reper. In perceptia spatiului intervin 2 forme: perceptia spatiului bidimesional si perceptia spatiului tridimensional. b) Perceptia miscarii: are la baza mecanismele perceptiei directe si indirecte. In perceptia directa este perceput obiectul in miscare, se anticipa directia de deplare a obiectului si viteza. c) Perceptia timpului: o serie de repere temporare, cum ar fi succesiunea zi-noapte, anotimpurilor sau utilizarea unor mijloace de masurare a timpului.

5) Caracterizarea psihologica a reprezentarii. Proprietatile reprezentarilor. Clasificarea si rolul reprezentarilor in cunoastere. Caracterizarea psihologica a reprezentarii: Reprezentarea face parte din categoria proceselor cognitiv-senzoriale. RPR este un proces de elaborare a imaginii unui obiect in conditiile absentei acesteia din campul perceptiv, pe baza unei experiente perceptive anterioare. a) Continutul informational- reprezentarea este data de realitatea inconjuratoare b) Forma ideal-subiectiva c) Mecanisme- reprezentarile nu sunt copii ale perceptiilor din trecut, ci rezultatul si sintetizari ale insusirilor senzoriale. Hennri Wallon sustine ca la baza reprezentarilor se afla actiuni intuitive interiorizate ( RPR unei actiuni, a unei miscari). Reprezentarile motrice au un rol important in anticiparea miscarilor

Neveanu considera ca in structura RPR intervin 3 tipuri de strategii: a) Strategia reproductiv-mnezica b) Strategia constructiv-logica ( relatia dintre gandire si reprezentari) c) Strategia anticipativ- fantezista ( relatia dintre reprezentari si imaginatie) Proprietati ale RPR: a) Figurativitatea- rpr redau ceea ce este tipic pt un obiect. Ele se elibereaza de anumite elemente particulare obiectelor, devenind un portret rezumativ al acestora sau al intregii clase de obiecte. b) Operativitatea- aceasta proprietate este cel mai bine surprinsa de Piaget, care defineste reprezentarea ca pe o reconstructie operatorie. In realizarea ei sunt implicate mecanisme operatorii. c) Panoramizarea- arata ca RPR presupune imbinarea in imaginea mintala a unor dimensiuni ce nu pot fi percepute decat succesiv ( un cub indiferent din ce parte este privit poate fi perceput ca avand decat 3 fatete). Alte proprietati ale RPR: Caracterul intergrat Capacitatea de a reuni sensibilul cu ideea, perceputul cu conceptul Caracterul constructiv Caracterul autonom si creativ Caracterul social

Clasificarea si rolul lor in cunoastere: a) Dpdv al gradului de generalitate: - Reprezentari particulare, limitate doar la reproducerea obiectelor asa cum au fost percepute - RPR individualizate, redau obiectele, dar intr-o forma mai generala - RPR schematice, sunt forme intuitive pt multitudinea obiectelor de acelasi fel - RPR superior generalizate, imaginea care se apropie de notiuni abstracte b) Dupa continutul celor reflectate in imagini - RPR vizuale, sunt ancorate in activitati precum pictura etc - RPR auditive, vizeaza transpunerea pe plan mintal a diverselor sunete - RPR kinestezice - RPR ideomotorii ( actele motrice) - RPR olfactive - Alte RPR gustative c) Dupa tipul de activitate in care se integreaza - RPR literale - RPR istorice - RPR geografice d) Dupa procesul psihic

- RPR ale memoriei - RPR ale imaginatiei e) Dupa prezenta intuitiei si a efortului voluntar - RPR involuntare ( spontane, neintentionate) - RPR voluntare ( care stau la baza creatiei) RPR joaca un rol important in procesul de invatare si in procesele cunoasterii. Ele sunt punctele de plecare pt majoritatea mecanismelor, proceselor psihice. Astefel, imaginile mintale pot completa nevoile perceptiei si constituie materie prima pt gandire si pt operatiile gandirii. RPR pt om constituie cele mai importante surse de informare, eficienta invatarii in orice domeniu de cunoastere se bazeaza pe RPR. Un rol important in invatare, cunoastere si in actiunile practice o au asa numitele harti mintale, care contituie un tip caracteristic de cunoastere a mediului. RPR sunt instrumente de planificare si reglare a conduitei umane.

6) Definirea si specificul psihologic al gandirii. Componentele si structura gandirii. Activitatile gandirii. Modele teoretice explicative ale gandirii. Gandirea este un mecanism psihic intelectual de prelevare logica, rationala a informatiilor. Ea este un proces psihic omplex care opereaza cu date furnizate de senzatii, perceptii si reprezentari, dar nu se opreste la nivelul acestora, ci patrunde in adancul lucrurilor in esenta lor si permite dezvoltarea cauzalitatii. Gandirea este trasatura distinctiva cea maiimportanta a psihicului uman definitorie pt om ca subiect al cunoasterii logice, rationale. Desi rolul gandirii in procesul cunoasterii este extrem de mare, in definirea si caracterizarea ei ne lovim de o serie de dificultati. Chiar daca natura acestora este diversa (metodologica, epistemologica), ele au intarziat elaborarea unei viziuni unitare asupra psihologiei gandirii. Pentru facilitarea intelegerii specificului psihologic al gandirii, schitarea lor devine absolut necesara. Gandirea este un mecanism psihic extraordinar de complex comparativ cu altele. Specialitatea ei spihologica rezida dintr-un ansamblu se caracteristici. Componentele si structura gandirii. Componentele gandirii se impart in 2 laturi: a) Latura informationala. Este construita din ansamblul notiunilor si conceptelor ca forme generalizate de reflectare a insusirilor obiectelor si fenomenelor. Se manifesta printr-un sistem de notiuni. Notiunile stiintifice se formeaza in procesul dezvoltarii istorice a soscietatii umane si se insusesc de individ in cursul dezvoltarii sale autogenetice, gratie invatatrii si experientei. Notiunea este forma logica fundamentala care reflecta insusirile esentiale necesare si generale ale unei clase de obiecte si fenomene. Cu cat o notiune se afla mai spre varful piramidei, cu atat ea are un grad mai inalt de generalitate. Notiunile se clasifica astfel : Dupa gradul de subordonare:

- Individuale, reflecta obiecte concrete luate separat - Particulare, reflecta insusirile unui grup de obiecte - Generale, reflecta insusirile comune mai multor clase de obiecte Dupa caracterul insusirilor pe care le include: - Notiuni concrete - Notiuni abstracte Dupa gradul de esentialitate - Notiuni empirice, se insusesc spontan - Notiuni stiintifice, sunt specifice diferitelor stiinte. b) Latura operationala. Cuprinde ansamblul operatiilor si procedeelor mentale de transformare a informatiilor, de relationare si prelucrare in vederea obtinerii unor cunostinte sau a rezolvarii unor probleme. Gandirea foloseste 2 categorii de operatii, unele sunt fundamentale, altele sunt instrumentale, cele fundamentale sunt prezente in orice act de gandire, pe cand cele instrumentale sunt folosite numai in anumite acte de gandire, particularizandu-se in functie de domeniul de cunoastere in care este implicata gandirea. Cele doua laturi ale gandirii nu sunt independente una de alta, ci intr-o foarte stransa interactiune sin interdependenta. Ele se combina dand nastere la adevarate structuri pe care le denumim structuri cognitive ale gandirii. Activitatile gandirii: a) Conceptualizarea - A conceptualiza inseamna a ajunge la concept, a forma sau asimila conceptele - Este capacitatea de abstractizare a insusirilor unei clase de obiecte ce sunt apoi incorporate intr-o imagine sau intr-o idee-concept - In formarea conceptelor s-au confruntat orientarea empirista si cea rationalista - Elementul cel mai caracteristic al conduitei inteligente a omului este aptitudinea de a forma si integra conceptul b) Intelegerea - Este activitatea de sesizare si relevare a relatiilor esentiale sintre obiectele si fenomenele lumii reale - Presupune asocierea treptata si repetata a unor simboluri verbale cu diferite obiecte, incorporarea nevoilor, cunostintelor. - Gandirea nu poate fi conceputa inafara intelegerii, inafara sesizarii si corelarii atributelor esentiale ale obiectelor si fenomenelor - Celelalte activitati ale gandirii nu ar putea fi bine evaluate daca nu ar fi intelegerea - Este numita prin termenul englezesc insight - A fost redusa de gestaltisti la un act brusc, spontan c) Rezolvarea problemelor - Constituie una dintre activitatile esentiale ale gandirii, urmarindu-se faptul ca aceasta nu intra in actiune decat in situatii problematice care cer o rezolvare - Unii psihologi au tendinta de a reduce gandirea la rezolvarea problemelor. - Problema apare atunci cand subiectul se intalneste cu un fapt nou inca neclarificat, ceea ce duce la o relativa dezechilibrare a gruparilor.

d) Creativitatea - Reprezinta forma externa a rezolvarii problemelor, care duce la un nivel nou de sinteza superior celui propus de rezolvare a problemelor - Se caracterizeaza prin faptul ca nu se stie dinainte care propozitie anume din structura cognitiva sunt relevante si care nu - Genereaza un anumit tip de conduita, si anume conduita creativa. - Se bazeaza pe utilizarea unor relatii vag inrudite cu ideile din structura cognitiva, in vederea obtinerii unor produse noi. Modelele teoretice explicative ale gandirii. a) Modelul suprapunerii imaginilor: - Este unul dintre modele propuse in explicarea formarii notiunilor - Este extrem de simplist - A fost formulat de catre Francis Galton ca fiind o inspiratie asociationista - Imaginea sau simpla suprapunere si combinare de imagini nu duce la formarea notiunii. - In viziunea lui Galton, notiunea era un fel de fotografie colectiva b) Modelul mediationist: - Este orientat impotriva modelului asociationist si a aparut in concurenta cu el. - Procesul formarii notiunilor nu are caracter asociativ, ci productiv - Ceea ce conteaza in formarea notiunilor sunt conditiile functionale ale aparitiei notiunii, factorii fundamentali mediatori, care regleaza cursul asociatiilor si, deci, al elaborarii notiunilor c) Modelul actiunilor intelectuale - Este vorba, pe de o parte, de explicarea psihologica si nu logica sau filosofica, pe de alta parte, despre o explicare actionata axata pe sublinierea rolului actiunilor intelectuale in formarea notiunilor. - Gandirea este o forma de orientare la care facem apel atunci cand alte forme sunt insuficiente - Actiunile mintele, ideale, nu sunt altceva decat actiunile materiale transferate in plan psihic si modificate in permanenta - Continutul concret al activitatii se dezvaluie tocmai in actiune. d) Modelul atributelor definitorii - Porneste de la distinctia operata de logicieni intre sfera si continutul conceptului sau intre ceea ce psihologii numesc extensiunea si intensiunea conceptului - Sfera (extensiunea) se refera la setul de entitati care reprezinta memebrii conceptului, pe cand continutul ( intensiunea) conceptului vizeaza numarul atributelor care arata ce inseamna a fi membrul unui concep - Atributele sunt elementul de baza, atomii necesari construirii blocurilor de concepte - Fiecare atribut este necesar, si toate la un loc suficiente, pentru a deveni un concept - Toti membrii unui concept sunt egal reprezentativi e) Modelul compararii atributelor

f)

Un concept are doua categorii de atribute: definitorii si caracteristice Atributele definitorii constituie miezul definitiei unui concep, ele fiind detinute de toti membrii lui - Acest model dispune de o serie de limite - Nu se poate face o distinctie neta, clara, intr-o maniera obiectiva intre atributele definitorii si cele caracteristice Alte modele actuale - Modelul combinarii conceptelor- postuleaza importanta pe care o au in cunoastere conceptele combinate, un concept combinat continand un set de entitati ce reprezinta o conjuctie a membrilor, starilor a doua concepte constituente (ex: cursa de cai- provine din combinarea conceptului cursa si cal, neputand fi redus la nici unul dintre ele) - Modelul coerentei conceptuale- este mai putin precis, incearca sa raspunda la intrebarea ce anume tine conceptele legate intre ele?. Faptul ca membrii unei categorii sunt similari cu altii sau ca ei impartasesc atribute cu alti membri este important, dar nu suficient - Modelul instabilitatii conceptelor- inafara unui context independent exista si un context dependent care diferentiaza conceptele intre ele, facandu=le instabile. Uneori conceptele sunt create de oameni pt a-si atinge unele scopuri ( concepte ad-hoc)

7) Comunicarea si limbajul : caracterizare psihologica. Scopurile si rolurile comunicarii. Formele si functiile comunicarii si ale limbajului. Comunicarea si limbajul: caracterizare psiholgica Limbajul este un fenomen psihic dependent de ereditatea,mediul si educatia unui individ. Limbajul ( este studiat de psihologie): - Apartine unui singur individ - Este strans legat de intreaga existenta si de vointa unui individ - Evolueaza pe parcursul vietii individuale - Nu exista la nasterea individului ( decat ca premisa ereditara) - Se formeaza si se dezvolta in primii ani de viata - Este un instrument al gandirii individului Limba ( este studiata de lingvistica): Este un fenomen social care s-a format in conditii istorice Apartine unei populatii mai largi Este independenta de vointa si existenta unui individ anume Evolueaza de-a lungul istoriei societatii respective Este un cod de comunicare sociala

Comunicarea presupune transmiterea unor mesaje ( informatii, idei, emotii) de la un emotator la un receptor printr-un canal de comunicare. Mesajul este o semnificatie care este codificata de un emitator si recodificata de receptor.

Comunicarea verbala se realizeaza cu ajutorul limbajului oral si scris. Ca instrument si modalitate de realizare a comunicarii, limbajul verbal nu poseda un continut reflectoriu propriu, fiecare cuvant sau propozitie exprima continuturi senzorial-perceptive, emotionale, motorii. Limbajul nu este o manifestare in sine, independenta, ci numai una integrata manifestarii unui proces psihic specific. Scorpurile si rolurile comunicarii Comunicarea este o forma de comportament interuman, descrie esenta relatiilor dintre indivizi, este exprimata prin capacitatea de a descifra permanent sensul contactelor sociale, este realizata cu ajutorul simbolurilor si al semnificatiilor socio-generale, scopul ei este de a interactiona pentru modificarea comportamentului individual sau la nivel de grup. Comunicarea se imparte in: verbala, nonverbala, unilaterala si reciproca. Scopul comunicarii: Nevoia de a relationa si interactiona A transmite experienta A raspunde stimulilor de mediu Sa fim acceptati, intelesi, receptati Sa provocam o reactie

Formele si functiile comunicarii si ale limbajului. Principalele functii ale limbajului: Functia de comunicare: prin transferarea continutului informational de la o persoana la alta face posibila cooperarea Functia cognitiva: prin cuvinte se realizeaza intelegerea superioara a lumii externe si a propriei persoane Functia simbolic-reprezentativa Functia expresiva: manifestarea complexa a unor idei Functia persuasiva: puterea de convingere Functia de reglare: sau de determinare Functia ludica: implica un joc de cuvinte Functia de detensionare nervoasa: insemnari intr-un jurnal Functia dialectica: formularea si rezolvarea conflictelor si contradictiilor problematice

Functiile comunicarii: Functia referentiala( sau vorbirea in paralel) ofera multa informatii Finctia conativa: emitatorul incearca convingerea receptorului ( duplicitate, discursuri) Functia emotiva: consta in exprimarea trairilor sufletesti Functia poetica: se realizeaza prin procedeele artistice

Functia metalingvistica : se realizeaza prin gestica, mimica Functia fatica: functia de control a canalului de comunicare

Formele limbajului a) Limbajul pasiv- citirea este o varianta a limbajului pasiv; limbajul pasiv il precede pe cel activ si este mai bogat decat acesta b) Limbajul activ- se imparte in intern si extern; consta in pronuntarea cuvintelor si construirea de propozitii si fraze. Distingem aici: - Limbajul oral: este o forma fundamentala a limbajului, se prezinta sub forma de monolog, dialog, colocviu si silocolocviu. Este mai rapid si beneficiaza de mai multe mijloace de expresivitate lingvistica (intonatia, accentul) si extralingvistica (mimica, gestica) - Limbajul scris: este o forma culturala a limbajului, apare la 6-7 ani, necesita interventia unei persoane capabile sa dirijeze invatarea, este sever reglementat de norme gramaticale, lexicale si ortografice, presupune o doza mai mare de responsabilitate. - Limbajul intern: se produce in plan mintal, are o viteza mare de desfasurare care provine din faptul ca nu sunt implicate miscarile musculare necesare vorbirii si scrierii Formele comunicarii a) Verbala: este specific umana, are forma orala si/sau scrisa, utilizeaza canalul auditiv/vizual; este cea mai studiata forma a comunicarii umane; permite formularea, inmagazinarea si transmiterea unor continuturi extrem de complexe b) Nonverbala: gesturi, mimica, pozitia corpului, orientarea, contactul vizual/corporal, aspectul exterior

8) Definirea si specificul psihologic al memoriei. Procesele si formele memoriei. Optimizarea functionalitatii memoriei. Raporturile dintre memorie si uitare. Tendintele actuale in psihologia memoriei. Definirea si specificul psihologic al memoriei. Memoria este un proces psihic cognitiv, superior, care fixeaza, pastreaza sau reactualizeaza experienta (informatiile) sub forma de amintiri. O caracteristica a memoriei este posibilitatea de a retine, conserva, pastra si reactualiza propria sa experienta. Psihologia generala se ocupa de memoria umana care se bazeaza pe plasticitatea, pe inertia proceselor nervoase excitative si inhibitive, pe modul de organizare si functionare a structurilor neuropsihice, fiind in acelasi timp determinata de cerintele sociale fata de indivizi. Este o necesitate, o cerinta sociala de a retine, pastra, folosi si transmite experienta umana. La om, memoria este mijlocita deoarece presupune operarea cu anumite instrumente care joaca un rol de stimul.

Memoria omului presupune organizarea si structurarea materialului de memorat. Conduitele mnezice se asociaza cu actiuni cognitive, fapt care le sporeste productivitatea. Procesele si formele memoriei Procese: a) Memorarea informatiilor este primul proces al memoriei cunoscut si sub denumirea de intiparire. Presupune introducerea informatiilor in memorie. Dupa prezenta sau absenta atentiei efortului voluntar, poate fi automata (spontana) sau voluntara. b) Stocarea informatiilor este procesul de stocare in memorie a informatiilor pana cand vom avea nevoie din nou de ele si le vom reactualiza. Principalele probleme pe care le ridica stocarea sunt durata si forma ei. Nu numai durata retinerii unei informatii este importanta ci si transformarile la care ea este supusa, continutul memorat putand sa se diminueze. c) Reactualizarea informatiilor consta in scoaterea la iveala a informatiilor memorate si pastratate in vederea utilizarilor, reactualizarea se realizeaza prin recunoasteri si reproduceri. Diferenta dintre ele consta in faptul ca recunoasterea se realizeaza in prezenta obiectului, iar reproducerea in absenta lui.

Formele memoriei: a) Dupa prezenta sau absenta intentiei si a controlului voluntar - Memoria involuntara, este memoria neintentionata, este cea care in toate cele 3 faze (engramare, pastrare, reactualizare) se realizeaza fara existenta unui scop mnezic precis si fara controlul vointei constient focalizat. Se desfasoara permanent, nu numai pe fondul starii de veche, ci uneori si in somn. Ne dam seama ca in repertoriul experientei anterioare apar elemente pe care nu ne puseseram in gand sa le memoram sau sa le pastram. Acopera un vast teritoriu al existentei noastre cotidiene si ne inzestreaza zilnic fara sa depunem vreun efort. Pentru ca se desfasoara spontan nu poate fi studiata experimental, ci se cerceteaza in mod indirect, folosindu-se anumite sarcini. - Memoria voluntara este forma esentiala de organizare si manifestare a capacitatii mnezice a omului, ea fiind strans conectata si integrata motivelor si scopurilor activitatilor specifice, incepand cu activitatea de joc si terminand cu activitatea de creatie. Caracteristica ei principala consta in prezenta si formularea scrisa a sarcinii si scopului de fixare si pastrare in vederea uzului ulterior. Se centreaza cu precadere pe retinerea, pastrarea si reproducerea ideilor esentiale care pot fi exprimate prin cuvinte proprii. b) Delimitarea memoriei mecanice si a memoriei logice: - Memoria mecanica se caracterizeaza prin fixarea, pastrarea si reproducerea unui material fara vreo modificare semnificativa. Exprima intr-un fel memoria pura neracordata si neintegrata in structura operatorie a gandirii, unde beneficiaza de un suport natural propice. Ea se ofera subiectului ca o zestre de-a gata, fara a-l costa un effort prea mare. Ea poate deveni dominanta.

Memoria logica este mediata di instrumentata de operatii mentale speciale de analiza, comparare si relationare criterial semantica a elementelor materialului. Ea se structureaza in urma memoriei mecanice si eficienta sa depinde de dezvoltarea si maturizarea intelectuala a individului. Contributia cea mai mare in memoria logica o are procesul invatarii organizate, in scoala. Accentul principal se pune pe aspectele esentiale, pe informatii definitorii, nu pe detalii. c) Dupa aferenta dominanta: se evidentiaza memoria vizuala, auditiva, kinestezica si mixta, fiecare din aceste forme se poate impune ca dominanta in plan individual. Un subiect retine mai usor si pastreaza mai bine un material receptionat pe cale vizuala, pe cand altul memoreaza si pastreaza un material perceput pe cale auditiva. Aceste forme ale memoriei sunt conditionate dupa toate probabilitatile genetic si ele se impun ca atare in cadrul memoriei involuntare si a celei voluntare, in dinamica memoriei mecanice si acelei logice. d) Formele temporale ale memoriei: - Memoria imediata ( senzoriala) exprima mentinerea continuitatii fluxului informational in cadrul sistemelor senzoriale in timp suficient de lung pentru integrarea lui finala in imagine sau in modelul informational unitar. Ea este conditia principala a realizarii memoriei de scurta si lunga durata. Memoria de scurta durata are o structura complexa, cuprinde date despre evenimente si fenomene variate intr-o ordine determinata sau aleatorie. Ea nu este imaginea fidela a continutului memoriei immediate ci rezultatul prelucrarii si interpretarii acestuia. Memoria de lunga durata dureaza cel putin 8-10 minute, expresia de lunga durata are un sens relativ si exprima de fapt un continuu valoric.

Optimizarea functionala a memoriei In vederea sporirii gradului de eficienta a memoriei se apeleaza la o serie de modalitati si procese actionate dintre care cele mai frecvente sunt: O mare importanta o are intensificarea interactiunii dintre subiect si materialul de memorat, apelul la diverse mijloace de prelucrare a lui Stabilirea unor repere, a unor puncte de sprijin, a unor mediatori ridica potentele memoriei Fixarea constienta a scopului activitatii este extrem de importanta pt conduita mnezica a individului Sistematizarea cunostintelor si a informatiilor ce urmeaza a fi insusite Sistemul motivational atitudinal al individului afecteaza in masura capacitatile mnezice, de aceea activitatea lui este de o deosebita importanta Alaturi de alte actiuni mnezice, au loc si o serie de actiuni cognitive

Raporturile dintre memorie si uitare

Momentul in care experientele anterioare se diminueaza sau dispar din mintea noastra intervine fenomenul de uitare, un fenomen natural, normal si mai ales relativ necesar. Daca depozitul memoriei s-ar supraincarca nu ar mai da posibilitatea individului sa acumuleze noi informatii. Uitarea este ca o supapa ce lasa sa se scurga ceea ce nu mai corespunde nevoilor solicitarii. Uitarea este un fenomen negativ, dar in acelasi timp este si un fenomen pozitiv, deoarece se realizeaza treptat. Uitarea are 3 forme: a) Totala- stergerea, disparitia sau suprimarea integrala a datelor memorate si pastrate b) Recunoasterile si reproducerile partiale, mai putin adecvate sau chiar eronate c) Lapsusul- uitarea momentana exact pt acea perioada cand ar fi trebuit sa ne reamintim Ce uitam? Uitam informatii care isi pierd actualitaaatea, care se devalorizeaza, nu mai raspund unor necesitati, amanunte, detalii, dar si informatii care nu sunt necesare. De ca uitam? Cauzele sunt numeroase ( oboseala, surmenaj, anxietate, imbolnavirea creierului). Cea care primeaza este insuficienta sau proasta organizare a invatarii. Care este ritmul uitarii? Imediat dupa invatare, uitarea este destul de mare, apoi este din ce in mai lenta. Cel mai sigur mijloc de combatere al uitarii il reprezinta repetarea materialului memorat. Repetitia incarcata de sens este mai productiva decat cea mecanica ( repetand materialul in diferite forme si combinatii vom combate uitarea lui ). Tendinte actuale in psihologia memoriei: a) Metamemoria Cunostintele de care oamenii dispun cu privire la memoria lor Variabila decizie- constientizarea faptului ca in rezolvarea problemelor particulare sunt necesare strategii mnezice particulare Variabila subiect- constientizarea memoriei Variabila sarcina- cunoasterea referitoare la particularitatile materialelor care ar putea influenta performantele memoriei Variabila strategie- intelegerea unor strategii mnezice Americanii denumesc FOK ( feeling of knowing) care arata ca suntem capabili de a decide asupra faptului daca posedam sau nu o informatie ce nu poate fi amintita imediat. b) Studiul ecologic al memoriei Rolul memoriei in viata cotidiana este atat de mare incat in ultimul timp comportamentul mnezic al omului s-a studiat in conditii reale inafara laboratorului. Principalele directii pe care le evalueaza cercetarile de tip ecologic sunt: - Dezvoltarea unor teorii ale memoriei care sa tina seama de datele recoltate in mediul natural - Cercetarea memoriei dintr-o perspectiva darwiniana prin legarea componentelor memoriei de problemele mediului inconjurator

Producerea unor noi concepte specifice orientarii ecologice. Expunerea complexitatii lumii reale poate ajuta atat la dezvoltarea unor teorii cat si testarea teoriilor existente c) Memoria prospectiva: - Este una din formele de memorie care actioneaza cu precadere in viata cotidiana - Daca in laborator subiectul trebuie sa isi aminteasca continutul unui material, in viata reala trebuie sa isi aminteasca continutul informatiei - Memoria retrospectiva- reamintirea faptelor trecute anterioare - Are 2 categorii: obisnuite ( in care este vorba de reamintirea efectuarii unor acte indeplinite rutinier) si episodice ( implica activitati ce nu sunt efectuate prea frecvent) - In memoria prospectiva, o mare importanta o au mijloacele (interne si externe) ce sunt utilizate in vederea reamintirii, mai productive dovedindu-se a fi cele externe, care joaca un rol de indici de recuperare.

9) Specificul psihologic al atentiei. Metodele explicative ale atentiei. Diferente individuale ale atentiei. Atentia este fenomenul psihic reglator ce consta in orientarea selectiva si in concentrarea energiei psihonervoase in directia unui stimul, in vederea desfasurarii optime a unei activitati. Atentia are un rol determinant decisiv in buna desfasurare a celorlalte fenomene psihice. Prin intermediul atentiei se explica toata bogatia vietii sufletesti, toate celalalte fenomene psihice omitandu-se tocmai explicatiei ei. O data cu aparitia si dezvoltarea behaveorismului, soarta atentiei devine mult mai precara, ea fiind ignorata sau diminuata din psihologie. Prin atentie selectam stimulii, ideile, le reliefam si gradam, ne dirijam anticipativ activitatea. Psihologii au oscialat mult intre considerarea atentiei ca fiind un proces psihic, activitate psihica, stare psihica, conditie facilitatoare sau perturbatoare a celorlalte fenomene psihice. Indifirent ce este atentia ( proces, activitate, stare, conditie), ceea ce conteaza este specificul ei psihologic, care multa vreme a fost o enigma in legatura cu depistarea unui asemenea specific psihologic al atentiei s-au manifestat cel putin 2 trebuinte. Unii psihologi au redus atentia la alte fenomene psihice, in cele din urma confundand-o cu acestea. Psihologii au incercat sa depisteze elementele psihologice proprii specifice in stare de a individualiza atentia. Selectia informatiilor constitue procesul esential atunci cand vorbim despre atentie. Stimulul prosexigen declanseaza reactii de orientare, reactii de selectie a informatiilor. Orientarea si focalizarea pe stimuli ai psihicului in vederea selectarii informatiilor potrivite par a fi cele 3 note definitorii ale atentiei care o diferentiaza de alte fenomene psihice. Atentia prin caracteristicile ei specifice asigura cunoasterea mai buna a realitatii, sporirea eficientei activitatii. Modele explicative ale atentiei: a) Modele fiziologice ale atentiei: - Ele si-au pus accentul in explicarea atentiei prin mecanismele fiziologice si neurologice.

Pavlov a considerat mult timp ca atentia, mai ales cea involuntara, ar fi cel mai bine explicata prin intermediul reflexului de orientare. - Reflexul de orientare are urmatoarele componente: somatomotrice, vegetative, senzoriale si electroencefalografice. - Componentele somatomotrice nu sunt specifice deoarece au unele modificari exterioare ale atentiei si pot si reproduse de cele mai multe ori fara a avea loc o concentrare reala a atentiei. - Daca actiunea excitantului se prelungeste si persoana nu mai este atenta, atunci dispar si undele electrice specifice atentiei. - Rolul atentiei este dublu: primeste toate mesajele venite de la toti receptorii, inclusiv de la creier, dar si emite mesaje facilitatoare sau inhibatoare. - Sunt cunoscute teoriile: actionarii- impulsurile aferente in drumul catre cortexul cerebral indeplinesc doua functii (de informare si de activare) si filtrului- dupa care exista o selectie a informatiei senzoriale. b) Modelele psihologice ale atentiei: - Se inspira din psihologia cognitivista, se porneste de la ideea considerarii omului ca un sistem de tratare a informatiilor. - Atentia este una dintre functiile psihice ce intervine in tratarea informatiilor - Experiment: la o ureche se prezinta un mesaj, iar la cealalta un alt mesaj, iar subiectul trebuia sa fie atent decat la unul din cele doua mesaje. - Unul dintre cele mai relevante modele cognitive ale atentiei este regasit in teoria operatorilor cognitivi potrivit careia tratarea informatiilor se deruleaza secvential, in cadrul fiecarei secvente atentia are atat functii speciale cat si generale. c) Modelele psihofiziologice a atentiei: - Incearca sa furnizeze o explicatie cat mai complexa asupra atentiei, luand in considerare mecanismele fiziologice si psihologice. - Datorita filtrarii informatiilor, individul poate capata informatii despre noi stimuli care actioneaza asupra lui. - Atunci cand in cazul unei conversatii subiectul se concentreaza asupra mesajului A, in momente redundante isi deplaseaza atentia si asupra mesajului B pentru a trage monstre de informatie din el.

Diferente individuale in atentie Manifestarea caracteristicilor atentiei este una particulara, difera de la individ la individ. Fiind extrem de mult implicata in perceptie, atentia imprumuta de la aceasta unele caracteristici. Exista indivizi capabili sa isi mentina atentia asupra unui stimul determinant cu explorari succesive pana la nivelul de detaliu, dar exista si indivizi cu atentie fluctuanta si flotanta predispusi spre o perceptie globala si de scurta durata. Sunt diferente individuale in ceea ce priveste capacitatea de concentrare a atentiei dependent de particularitatile campului perceptiv. Un individ poate obtine rezultate diferite la doua teste. Formele atentiei:

a) Dupa plasarea obiectului in raport cu subiectul - Interna: cand suntem captivati de amintiri, cand ne facem planuri de viitor si ne imaginam, cand meditam - Externa: in observarea unui peisaj, in urmarirea unui traseu, conducand automobilul b) Dupa intentia si efortul solicitat, dupa complexitatea mecanismelor care se desfasoara: - Involuntara: nu trebuie confundata cu perceptia, avertizarea in circulatia rutiera, un stimul poate capta atentia 1-2 minute, apare spontan. - Voluntara: nu apare spontan, este superioara prin mecanisme de producere, un rol important il au mecanismele verbale, se mentine cu effort si este urmata de oboseala. - Postvoluntara: utilizarea repatata a atentiei voluntara, nu necesita incordare voluntara, obositoare, genereaza un grad de automatizare, este la fel de bine organizata ca atentia voluntara. 10) Specificul psihologic al imeginatiei. Relatia imaginatiei cu alte functii si procese psihice. Formele, functiile si procedeele imaginatiei. Specificul Cei mai multi autori considera ca imaginatia este capacitatea omului de a produce imagini. Imaginatia este procedul psihic de operare cu imagini mintale, de combinare sau constructie imagistica, tinzand spre producerea noului in forma unor reconstruiri imagistice. Uneori imaginatia este vazuta ca o copie a senzatiei, alteori ca o transpozitie a ei intr-o realitate care nu provine din simturi, dar conserva raporturile de situatii si de calitate. Valoarea unei imagini se masoara prin intinderea aureolei imaginare. Gratie imaginarului, imaginatia este deschisa, evaziva. Chiar imaginatia produce si depoziteaza imagini, dar ea este mai mult decat imaginile. Functia veritabila a imaginatiei se contureaza abia in momentul creatiei mintale sau practice, cand este vorba despre inventie, intelegere sau actiune. Imaginatia este procesul de combinare si recombinare a datelor din experienta anterioara in vederea dobandirii unor imagini noi fara un corespondent in realitate sau in experienta atenterioara. Imaginatia trebuie deosebita de imaginar, care se refera la produsul creat de imaginatie. Relatiile imaginatiei cu alte functii si procese psihice. Imaginatia este strans legata de toate celalte functii psihice. Desi legaturile imaginatiei cu alte fenomene psihice au fost suprinse de cercetatori, diferentierea ei de acestea a fost extrem de dificila, atitudinile exclusioniste predominand multa vreme. a) Perceptie, memorie si imaginatie Cel mai adesea, imaginatia a fost redusa la perceptie si memorie, sau chiar identificata cu ele. Imaginatia este capacitatea de a reproduce reprezentarile intr-o ordine modificata. Amintirile sunt retrospective, compozitiile imaginatiei sunt prospective si atemporale. In perceptie constiinta intalneste obiectul. Obiectul perceput are o infinitate de determinari si raporturi posibile, obiectul imaginat nu poseda determinarile pe care I le da constiinta. Constiinta imaginativa este reprezentativa in sensul ca isi cauta obiectul in termenul perceptiei, vizand elementele sensibile din care aceasta este constituita. Pe de alta parte, ea este spontana si creatoare.

b)

c)

d)

e)

Distinctiile dintre imaginatie si perceptie/memorie nu trebuie sa ne duca la disocierea lor. Imaginatia isi extrage materialul din experienta anterioasa furnizata de perceptie si stocata in memorie. Memoria reprezinta izvorul imaginatiei si totodata elementele, componentele imaginatiei au origine obiectiva Imaginatie si gandire. Imaginatia este considerata ca fiind o forma a inteligentei legata de intelegere. Imaginatia, prin dinamismul sau, este o forma de imbogatire a gandirii. Bernis defineste gandirea ca fiind o previziune imaginara. Dificultatea intelegerii raportului dintre gandire si imaginatie provine idn faptul ca pe de o parte cele doua procese constituie un continuum, granitele dintre ele neputand fi trasate cu precizie, iar pe de alta parte, din aparenta contradictie existenta intre cele doua procese, mai ales intre produsele lor. Desi rezultatul imaginatiei este imaginea plastica, ea se bazeaza pe scheletul logic furnizat de gandire. imaginatia se gaseste inlauntrul gandirii ca o latura absolut necesara a acestuia, iar gandirea se articuleaza intr-o zona centrala a campului imaginativ. Imaginatia si procesele afectiv emotionale Freud raporteaza imaginatia exclusiv la afectivitate, ea nefiind altceva decat proiectia libidoului. Freud concepe imaginatia ca o realizare in plan mintal a dorintelor refulate sau frustrate. Starile afective (emotii, sentimente, pasiuni) declanseaza, facilitateaza sau inhiba imaginatia. Uneori influenta tensiunilor emotive este atat de mare incat aceasta se supune unei alte logici decat cele rationale, si anume logicii afective. Procesele afective reprezinta o sursa energetica majorat pt imaginatie, in conditii de indiferenta sau de neutralitate afectiva nerealizandu-se produse imaginative de calitate. Imaginatia participa la aparitia starilor afective, la transformarea lor. Produsele imaginative elaborate sub influenta factorilor motivationali se convertesc apoi in noi reusrse energetice ale individului. Imaginatie si personalitate. Demersurile imaginative apartin si sunt intreprinse de cineva anume incat este firesc ca ele sa poarte amprenta personalitatii. Trasaturile caracteriale influenteaza atat evolutia cat si productivitatea imaginatiei. Teama blocheaza imaginatia si productia de idei creative ale omului. Imaginatia,prin intermediul produselor sale insasi, esenta creativa a personalitatii contribuie la formarea personalitatii deoarece stabileste modelele ideale ale interactiunii. Rolul imaginatiei in SPU Fara imaginatie actiunea, cognitia si valorile sunt paralizate, subiectul devenind steril, incapabil sa prospecteze si sa se autoprospecteze. Imaginatia voluntara beneficiaza de aporturile structurilor inconstientului care propun un grad mai mare de libertate si flexibilitate. Dupa starea de activism a subiectului exista forme pasive de imaginatie ( visul din timpul somnului) si forme active (imaginatia creatoare). Originalitatea combinatoriei imaginative se explica atat prin libertatea de organizare a desfasurarii procedeelor cat si prin surse afectiv motivationale ale imaginatiei.

Formele, functiile si procedeele imaginatiei Formele: A) Imaginatia involuntara a) Visul din timpul somnului:

Este o forma involuntara si pasiva aimaginatiei Este un fenomen natural, normal si necesar Repr o succesiune de imagini, reflectii, care apar in somnul paradoxal Freud considera ca visul permite exprimarea dorintelor pe care omul refuza sa le recunoasca b) Reveria: - Are loc atunci cand ne aflam intr-o stare de relaxare, dar totusi de veghe - Ne imaginam tot felul de situatii, in general pe linia dorintelor. - In reverie perceptia timpului este alterata B) Imaginatia voluntara a) Imaginatia reproductiva: - Consta in elaborarea mintala a imaginilor unor obiecte sau fenomene existente in trecut sau prezent, dar care nu au fost direct percepute de subiect - Imaginile rezulta din combinarea si transformarea informatiilor stocate in memorie b) Imaginatia creatoare - Este forma activa, voluntara si creativa a imaginatiei - Este cea mai complexa forma si valoroasa a imaginatiei c) Visul de perspectiva - Consta in proiectarea mentala a propriului curs al vietii in concretizarea prin imagini a idealului de viata pe care si-l propune o persoana Functiile imaginatiei: Transformativa ( creaza noul pe plan mintal) Proiectiva ( vizeaza viitorul) Compensatorie ( satisface in plan fantastic dorintele, aspiratiile nesatisfacute in plan real) Substituitiva ( scopurile si actiunile interzise sau indezirabile in plan real sunt substituite, deci inlocuite cu scopuri si actiuni posibile in plan imaginar) Autoreglaror (dirijeaza comportamentul uman, il adapteaza la solicitarile mediului)

Procedeele imaginatiei: Aglutinarea- monstrii mitologici, sirena, centaur Amplificarea si diminuarea- modificarea exagerata a dimensiunilor (uriasii, piticii, setila, tom degetel) Multiplicarea si/sau omisiunea- consta in modificarea in plan mental a numarului de elemente (balaurul cu 7 capete) Diviziunea- separarea mentala a unor functii umane si realizarea tehnica a uneia din ele Rearanjarea pastrarea unor elemente cunoscute, dar dispunand modificarea lor in spatiu Adaptarea- presupune transpunerea unui element intr-un context nou

Substitutia- inlocuirea unui obiect cu altul mai avantajos Tipizarea- identificarea aspectelor comune unor categorii de oameni si contopirea lor intr-un personaj ( hagi tudose- tipul zgarcitului) Analogia- descoperirea unor aspecte noi la nivelul unopr obiecte sau fenomene pornind de la asemanarea lor cu unele deja cunoscute mai bine Empatia- transpunerea imaginara a cuiva in pielea altei persoane (capacitate necesara actorilor si profesorilor)

11) Conceptul de motivatie. Teorii asupra motivatiei. Structura motivatiei. Raporturile dintre motivatie si performanta. Optimum motivational. Conceptul de motivatie In ceea ce priveste definirea motivatiei, stabilirea specificului ei si rolul in explicarea comportamentului este departe de a fi realizat. Motivatia reprezinta o notiune fundamentala a psihologiei, cheie intelegerii si explicarii comportamentului. Moptivatia a fost studiata dupa modelul darwinian al adaptarii, cand dupa cel al homeostazei, cand dupa modelul fizic al decarcarii de energie promulgat de Freud. Motivatia nu se reduce la o cantitate de energie, nici la impulsurile oarbe si incostiente. Gratie functionarii cognitive, motivatia devine o structura cognitiv dinamica care dirijeaza actiunea spre scopuri concrete. Motivatia este un model subiectiv al cauzalitatii obiective, cauzalitate reprodusa psihic acumulata in timp, transformata si transferata prin invatare si educatie in achizitia interna a persoanei. Motivatia este o parghie importanta in procesul autoreglarii individului, o forta unitara a intregii sala dezvoltari psihice si umane. Functiile motivatiei sunt: - Functia de activare interna, difuza si de semnalizare a unui dezechilibru fiziologic sau psihologic- starea de necesitate dainuie, dar nu declanseaza actiunea, aceasta functie este specifica trebuintelor - Functia de mobil sau de factor declansator al actiunilor efective- constituie motivul declansarii actiunii - Functia de autoreglare a conduitei- se imprima conduitei un caracter activ si selectiv Motivatia ca factor care declanseaza activitatea subiectului o orienteaza spre scop, permite prelungirea activitatii daca scopul nu a fost atins sau incetarea ei o data cu realizarea obiectului propus, are atat efecte cantitative cat si calitative. Teorii asupra motivatiei Ca si in alte probleme ale psihologiei, deosebirile intre aceste teorii sunt mai mari sau mai mici si ele sunt determinate de aspectele prioritare care sunt abordate si de importanta care li se confera in cadrul ansamblului. Desprinderea componentelor biologice innascute au dus la teoriile biologizante: hormista si instinctualista a) Teorii centrate pe raspunsuri sau componente specifice de satisfacere( ex: teoria operanta a lui Skinner)

b) Teorii focalizate asupra nevoilor fiziologice- impulsuri si instincte ( teoria psihologica a instinctului) c) Teorii centrate pe scopuri ( teoria invatarii a lui Tolman, teoria controlului de intarire a lui Bandura) d) Teorii centrate pe nevoi psihologice ( teoria lui Maslow- trebuintele, teoriile autorealizarii- Rogers) e) Teorii centrate pe influentarea comportamentului de catre factorii sociali ( Festinger si Milgram) In pofida numarului mare de teorii ale motivatiei, exista putine cercetari experimentale care sa le fundamenteze, majoritatea avand mai mult un caracter ipotetic si speculativ. A) Teoriile instrumentaliste- au avut o larga raspandire in psihologie, multe componente fiind explicate prin intermediul lor, aceste teorii presupun stabilirea unor inventare, a unor liste de trebuinte. Aceste modele au fost criticate de Maslow deoarece acesta considera ca motivele enumerate au o probabilitate egala de a se manifesta. B) Teoriile holist-umaniste- propuse de Maslow vizeaza structurarea, ierarhizarea si organizarea trebuintelor. Bazata pe etaje suprapuse de motive crescande ca importanta, piramida lui Maslow are 5 niveluri. Teoria lui Maslow ofera posibilitatea explicarii functionarii simultane a trebuintelor fenomenelor de compensare C) Teoria dinamico-evolutionista- ea se bazeaza pe evolutia sistemului motivational al indivizilor ca urmare a interactiunii dintre ei. Balanta motivationala este data de raportul dinamic existent intre modul ierarhic al motivelor proprii pe care partile aflate in interactiune si le satisfac.

Structura motivatiei Trebuintele sunt structuri motivationale, bazale si fundamentale ale personalitatii, fortele ei motrice cele mai puternice reflectand echilibrul biopsihosocial al omului in conditiile solicitarilor mediului extern. Trebuintele semnalizeaza cerintele de echilibrare in forma unor stari si imbolduri specifice. In fucntie de geneza si continutul lor, trebuintele se clasifica in: a) Trebuintele primare- innascute, care asigura integritatea fizica a organismului. Acestea cuprind la randul lor trebuintele biologice sau organice (foame, sete, sexuale) si fiziologice sau functionale (miscare, relaxare, decarcare). Acestea sunt comune pentru om si animal, doar ca la om sunt modelate si instrumentate sociocultural. b) Trebuinte secundare- formate in decursul vietii si cu rol de asigurare a integritarii psihice si sociale a individului, acestea cuprind trebuintele materiale (locuinta, confort), trebuinte spirituale (estetice, etice, de cunoastere) si trebuinte sociale (comunicare, cooperare)

Piramida lui Maslow 1) T. biologice

2) 3) 4) 5) 6) 7)

T. de securitate T. de afiliere ( omul are nevoie de ceilalti) T. de stima si statut (nevoia de a fi apreciat) T. cognitive (nevoia de cunoastere umana) T estetice ( nevoia de frumos) T. de autorealizare (nevoia de a face ceva profesional) Raporturile dintre motivatie si performanta

Formele motivatiei: a) b) c) d) Pozitiva (lauda, incurajarea, preferarea persoanelor) Negativa (amenintare, blamare, pedepsire) Intrinseca (cand cineva citeste o carte pt ca il intereseaza) Extrinseca (un tanar care opteaza pt o profesie doar pt anumite avantaje) Motivatia este un mecanism psihic care are ca substanta evidentierea ratiunilor comportamentului uman. Ea implica effort, perseverenta, scopuri si dorinta persoanei de a reusi. Punctul de plecare in procesul motivatiei il reprezinta o necesitate nesatisfacuta care determina tensiuni in universul individului si un comportament orientat spre satisfacerea acestei necesitati. Activitatea desfasurata in acest sens este subordonata realizarii unui obiectiv si numai atunci cand acesta este realizat el satisface necesitatea, iar procesul motivational castiga in intensitate. Motivatia este procesul in care oamenii aleg diferite forme de comportament pt atingerea scopurilor persoanale. Intre motivatie si performanta exista o relatie de conditionare reciproca.

Optimumul motivational Acesta depinde de dificultatea sarcinii si reprezinta acea intensitate a stimularii care sa permita obtinerea celor mai bune rezultate. O activitate prea complexa, prea dificila produce reactii emotive dezorganizatoare, performanta scazand. Daca dificultatea sarcinii este apreciata corect, optimumul va fi reprezentat de o anume corespondenta intre dificultate si nivelul stimularii. Cand ea nu este apreciata corect poate avea loc o submotivare sau o supramotivare. Nivelul de aspiratie se afla in raport cu posibilitatile persoanei. Pentru a avea efecte pozitive, nivelul de aspiratie trebuie sa se situeze putin peste posibilitatile actuale ale individulului, in felul acesta devine factor de progres.

12) Definirea si specificul proceselor afective. Proprietatile proceselor afective. Clasificare PA. rolul afectivitatii in viata psihica. Definirea si specificul PA Procesele afective sunt procese psihice reglatorii care reflecta relatiile dintre subiect si obiect sub forme de trairi atitudinale. Reflectarea relatiilor omului cu lumea are loc sub forma unor trairi subiective (interne) ce rezulta din nesatisfacerea trebuintelor. Ecoul afectiv pe care il au evenimentele lumii in fiecare dintre noi este diferit intrucat si trebuintele noastre in orice

moment pot fi diferite de ale celorlalti. Afectivitatea in raport cu intregul organism este o reactie organica. Raportul dintre starile afective si necesitatile noastre este fundamental. Afectivitatea este o componenta de baza a psihicului strans legata de motivatie. Prin afectivitate, omul se diferentiaza de roboti si calculatoare. Proprietatile PA a) Polaritatea- consta in tendinta de a se situa in jurul unui pol pozitiv, fie in jurul altuia negativ, in functie de satisfacerea sau contrazicerea trebuintelor noastre ( stari afective placute sau neplacute). Caracterul polar duce la cuplarea emotiilor in: bucurie-tristete, simpatie-antipatie, iubire-ura. Caracterul placut al unei trairi afective ( caracter stenic) mobilizeaza spre activitate in timp ce caracterul neplacut (astenic) demoralizeaza b) Intensitatea- repr forta, taria trairii afective. Intensitatea este in functie de raportul obiectelor cu trebuintele omului, dar si de sensibilitatea persoanei. Unii oameni sunt impresionati si de evenimentele care nu au prea mare importanta, in timp ce altii devin reci in fata unor evenimente dramatice. c) Durata- persistenta in timp a proceselor chiar daca obiectul lor nu mai este prezent ( sentimente, frica, dragoste) d) Mobilitatea- se manifesta transformari rapide in interiorul aceleiasi trairi sau prin trecerea de la o stare la alta. Aceste trairi se fac decat in conditii de necesitate, atunci cand situatia si solicitarile o cer ( se intalneste la copii si persoane imature) e) Expresivitatea- capacitatea starilor afective de a se exterioriza prin intermediul unor manifestari numite expresii emotionale Exemple de expresii emotionale: - Mimica (expresia ochilor, miscarea buzelor etc) - Pantomimica (reactiile corpului- tinuta, mers, gesturi) - Modificarea de natura vegetativa ( modificarea respiratiei) - Schimbarea vocii ( se schimba ritmul vorbirii, intonatia)

Clasificarea PA: a) Procese afective primare: - Au caracter spontan, sunt slab organizate - Se situeaza mai aproape de instinctiv si tind sa scape controlului consistent (mania) - Sunt insotite de o expresivitate bogata - Intalnim stari afective de provenienta organica, stari de neliniste, iritare, mohoreala, euforie b) Procese afective complexe: - Beneficiaza de un grad mai mare de cosmetizare si intelectualizare - Au o orientare bine determinata spre obiect sau persoana - Se desfasoara fie tumultos, fie calm - Aici intalnim emotii curente (forme afective de scurta durata active, intense), emotii superioare ( legate de o activitate pe care o desfasoara individul)

- Daca dispozitiile se repeta se pot transforma in trasaturi de caracter c) PA superioare: - Se caracterizeaza printr-o mare restructurare si raportare valorica situata nu la nivel de obiect ( ca la cele primare), de activitate ( ca la cele complexe) si la nivel de personalitate. - In aceasta categorie includem sentimentele si pasiunile Sentimentele sunt trairi afective intense, de lunga durata, relativ stabile, specific umane. Se pastreaza multa vreme, uneori toata viata. Alaturi de cunoscutele sentimente de dragoste, ura, invidie, gelozie etc, intalnim si sentimente intelectuale ( curiozitatea, mirarea), estetice ( admiratia, extazul), morale ( patriotismul, datoria). Pasiunile sunt sentimente cu o orientare, intensitate, grad de sensibilitate si generalitate foarte mare, antrenand intreaga personalitate. Pasiunile pot fi nobile (pictura, muzica) sau oarbe (fanatismul, gelozia morbida), negative, asa numite patimi sau vicii. Tulburarile aparute in afectivitate Fobia- teama nejustificata fata de o situatie sau un obiect (zoofobie-animale, ginofobie-femei, agorafobie-spatii deschise) Anxietate- ingrijorare, neliniste Euforie- veselie nemotivanta Frustrare- lipsa unui obiect, loc de munca

Rolul afectivitatii in viata psihica: Comunica in exterior trairea unei persoane: profesorul isi da seama daca elevii au inteles sau nu ceea ce le-a explicat Influenteaza conduita altora in vederea savarsirii unor fapte: copilul plange unori pt a obtine ce isi doreste Are rol de contagiune: trezeste reactii similare si la alte persoane Inlesneste adaptarea: la inmormantare plangem chiar daca nu avem chef Accentueaza sau diminueaza starea afectiva: plangand ne putem descarca

Unele expresii si conduite emotionale sunt intarite si valorificate, altele sunt inhibate si respinse, avand loc parca un fel de dresaj: in cultura euroatlantica plansul este rezervat femeilor si refuzat de barbati, pierderea unei persoane dragi este simbolizata de doliu (alb sau negru)

13) Specificul psihologic al vointei. Structura actului voluntar. Specificul psihologic al vointei este reprezentat de efortul voluntar. Fiatul este un antecedent mental care comanda vointa. Exista cazuri cand momentul fiat presupune un mare effort voluntar, neantrenand contractii musculare insignifiante, ca de exemplu atunci cand trebuie

sa iesi din pat dimineata si este rece. Situatiile de supramobilizare voluntara si cele de submobilizare sunt la fel de neeficiente. Cele de supramobilizare- desi activitatea se termina, are loc un consum energetic prea mare care duce la oboseala, surmenaj. Cele de submobilizare- activitatea nici macar nu se finalizeaza. Iata de ce este necesara realizarea unui optim volitional, nu doar motivational si afectiv. In legatura cu efortul voluntar, trebuie facute cateva precizari: - Ca urmare a confruntarii individului cu sarcini de acelasi fel, efortul voluntar se poate specializa - Capacitatea de a manifesta effort voluntar este prea mare, dar nu nelimitata; cand efortul voluntar este puternic si indelungat se ajunge la obosire sau surmenaj - In rezolvarea concreta a sarcinilor conteaza nu doar marimea efortului voluntar ci si usurinta cu care el poate fi disponibilizat - Disponibilizarea efortului voluntar, a sursei de energie necesara vointei este produsa conform legilor lui James si Lewin, de nevoia care a motivat la origine comportamentul dorit. Nevoia de a-si mentine sanatatea, de a capata aprobarea sociala poate determina un individ sa alerge intr-o cursa sportiva. Structura actului voluntar: a) b) c) d) Conceperea situatiei- stabilirea obisctivului ce urmeaza realizat Deliberarea- argumentelor pro si contra in functie de sistemul de valori Decizia- retinerea unei singure variante Executia- traducerea in fapt a actului respectiv si realizarea obiectivelor propuse

Aceasta schema a fost atat de populara si succesul ei atat de mare incat s-au facut urmatoarele comentarii: Nu toate fazele actului presupune prezenta vointei, efortului voluntar Nu toate fazele sunt acceptate in structura actului voluntar Fazele actului voluntar nu parcurg ordinea prescrisa de schema clasica

14) Laturile personalitatii. a) Temperamentul ca latura dinamica-energetica a personalitatii b) Aptitudinile ca latura instrumentala a personalitatii c) Inteligenta ca latura productiv-rezolutiva a personalitatii d) Creativitatea ca latura transformativ constructiva a personalitatii e) Caracterul ca latura relational-valorica si de autoreglaj a personalitatii Temperamentul Termperamentul este un ansamblu de elemente biologice care, impreuna cu factorii psihologici, constituie personalitatea; este latura energica si dinamica a personalitatii; este preponderent innascut.

Indicatorii psihocomportamentali ai temperamentului sunt: Impresionalitatea Impulsivitatea Ritmul reactiilor si trairilor psihice Tempoul modificarilor neuropsihice temperamentale Expresivitatea psihica

In sprijinul intelegerii se pot observa aspecte legate de infatisare, de expresiile fetei, apoi se observa gradul de activism, rapiditatea cu care actioneaza la stimularile externe, implicarea in sarcini care prezinta un effort sustinut, modul cum se reactioneaza fata de semenii sai. Temperamentul constituie latura dinamico-energetica a personalitatii. Latura dinamica deoarece ne furnizeaza informatii cu privire la cat de iute sau lenta, mobila sau rigida, accelerata sau domoala, uniforma sau neuniforma este conduita individului. Latura energetica deoarece ne arata care este cantitatea de energie de care dispune un individ si mai ales modul in care este consumata aceasta. Se stie din propria experienta ca unele persoane sunt impulsive si impresionabile fata de altele mai calculate. Unii oameni intra mai rapid in activitati, se apuca cu usurinta de munca, dar tot atat de rapid le si parasesc. Altii intra mai greu in activitate, dar pana nu termina nu o parasesc. Tipologii temperamentale Pornesc de la luarea in considerare a unor substante existente in corpul omenesc. Aceste substante, lichide sau solide, dupa natura lor. Hipocrate a pus la baza clasificarii temperamentelor diferite umori prezente in corpul omenesc (sange, limba, bila galbena si bila neagra). El credea ca amestecul potrivit, temperat (de unde si termenul de temperament) al acestor substante duce la o stare perfecta de sanatate, implicit la un temperament perfect, in timp ce excesul unei umori produce temperamente imperfecte. A) Tipologii psihologice 1) Tipologia lui Jung si Eysenck Jung a descoperit pe baza unei impresionante existente clinice, ca inafara unor diferente individuale, intre oameni exista si deosebiri tipice. Unii oameni sunt orientati predominant spre lumea externa si intra in categoria extravertitilor, in timp ce altii sunt orientati spre lumea interna si apartin categoriei introvertitilor. a) Extravertii- sunt firi deschise, sociabili, comunicativi, optimisti, senini, binevoitori, se inteleg sau se cearta cu cei din jur, dar raman in relatii cu ei. b) Introvertii- sunt firi inchise, greu de patrunzi, timizi, putin comunicativi, inclinati spre reverie si greu adaptabili. Intre aceste doua categorii este ambivertul, care imprumuta caracteristici de la ambele categorii. Eysenck adauga o noua dimensiune numita grad de nevrozism ( exprima stabilitatea sau instabilitatea emotionala a subiectului) 2) Tipologia scolii franco-olandeze -

Heymans si Wiersma propun o tipologie a temperamentelor mult mai nuantata care va fi reluata si precizata de psihologii francezi Rene le Senne si Gaston Berger. Ei pornesc de la 3 factori fundamentali: a) Emotivitatea exprima reactiile afective ale persoanelor in fata diferitelor evenimente b) Activitatea desemneaza pozitia spre actiune a unei persoane c) Rasunetul ecoul pe care il au asupra noastra diferite evenimente. Din combinarea acestor 3 factori rezulta 8 tipuri temperamentale: - Pasionatii(emotivi activi secundari) - Colericii (emotivi activi primari) - Sentimentalii ( emotivi nonactivi secundari) - Nervosii (emotivi nonactivi primari) - Flegmaticii ( nonemotivi activi secundari) - Sangvinicii ( nonemotivi activi primari) - Apaticii ( nonemotivi nonactivi secundari) - Amorfii (nonemotivi nonactivi primari) B) Tipologii psihofiziologice 1) Tipologia lui Pavlov Explicarea diferentelor comportamentale tine de caracteristicile SNC: a) Forta- capacitatea de lucru a SN si se exprima prin rezistenta mai mare sau mai mica la excitanti puternici, sau la eventualele situatii conflictuale b) Mobilitatea- usurinta cu care trece de la excitatie la inhibitie si invers in functie de solicitarile externe c) Echilibrul- SN se refera la repartitia fortei celor doua procese (excitatia si inhibitia). Daca au forte aproximativ egale, SN este echilibrat. Din combinarea lor rezulta urmatoarele tipuri de SN: - Tipul puternic- neechilibrat- excitabil (corelat cu temperamentul coleric) - Tipul puternic- echilibrat- mobil ( corelat cu temp sangvinic) - Tipul puternic-echilibrat-inert (corelat cu temp flegmatic) - Tipul slab (corelat cu temp melancolic) 2) Zapan a adaugat inca 3 dimensiuni temperamentale la cele deja stabilite de Pavlov: a) persistenta b) tonusul afectiv c) directia; in cadrul a 4 subsisteme: motor general, afectiv, perceptiv imaginativ si mental. C) Tipologii psihosociologice Au aparut ca urmare a raportarii omului la mediul sociocultural existential la sistemul valorilor. Allport si altii, pornind de la premisa ca valorile determina anumite tipuri umane deoarece omul are o atitudine fata de ele, au distins 6 tipuri umane diferentiate intre ele tocmai prin atitudinea dominanta fata de valori: 1) Estetic (manifesta interes pt viata sentimentala) 2) Economic ( dominat de dorinta de a obtine maxim de randament) 3) Teoretic (orientat spre cunoasterea obiectiva a realitatii) 4) Religios (aspira spre conducere)

5) Social ( se dedica binelui altuia) 6) Politic ( aspira spre conducere) Homey clasifica temperamentele in fucntie de relatiile interpersonale: a) Complezent- orientat spre oameni b) Agresiv- orientat impotriva oamenilor c) Detasat- se indeparteaza de oameni D) Tipologii psihopatologice -pornesc de la criterii psihopatologice,vizand destructurarile manifestarilor comportamentale Kohn descrie urmatoarele tipuri: nervosi , sensibili, obsesivi, explozivi, depresivi, instabili ,amorali, nestatornici, impulsivi,fanatici,bizari, etc. Tipologiile temperamentale prezentate ne permit urmatoarele concluzii: Cele pe baza unui singur criteriu sunt mai simple decat cele la care criteriile se dubleaza - Pe masura ridicarii de la biologic spre psihologic,apoi spre psihosocial,isi pierd din specificitatea temperamentala - Unele din ele dispun de o serie de limite E) Tipologii morfologice Hipocrate si Galenus au stabilit 4 tipuri de temperament pe baza celor 4 umori(sange,limfa,bila neagra si bila galbena) 1) Colericul-energic,nelinistit,uneori isi risipeste energia; are tendinta de dominare,se daruieste cu pasiune unei cauze. 2) Sangvinicul-vioi,vesel,optimist,se adapteaza cu usurinta la orice situatie,trece cu usurinta peste esecuri. 3) Flegmaticul-linistit,calm,dispune de o rabdare fara margini,fire inchisa si putin comunicativa 4) Melancolicul-rezistent la eforturi indelungate,debit verbal scazut,gesticulatie redusa,are dificultati in adaptarea sociala Probleme generale ale temperamentului: a) Care este natura psihica a temperamentului? - Natura acestuia este reactivo-afectiva - Nu exista nici o clasificare care sa il i-a drept criteriu fie emotivitatea,fie reactivitatea,fie pe amandoua - Temperamentul se refera la sensibilitatea fata de o stimulare emotionala, forta si viteza sa obisnuita de raspuns,calitatea predispozitiei sale predominante si toate particularitatile fluctuatiei si intensitatii dispozitiei. b) Ce exprima temperamentul din personalitate? - Forma ei si nu continutul vietii psihice -

Unul si acelasi continut psihic se exprima extrem de diferit; continuturi diferite/opuse se pot exprima identic c) Temperamentul este innascut sau dobandit? - Psihologii au considerat ca temperamentul este innascut,deoarece este una din laturile piramidale ale personalitatii,manifestandu-de extrem de timpuriu - Allport: temperamentul este materie prima in constructia personalitatii d) Ce relatie exista intre tipul de activitate nervoasa superioara si temperament? - Tipul de activitate nervoasa superioasa are o sfera mai larga( manifestata pe planul vietii psihice si fiziologice) dar nu au un continut mai restrans,in timp ce la temperament lucrurile lucrurile stau exact invers. - Tipul de activitate nervoasa superioara este o notiune fiziologica,se manifesta prin intermediul planului vietii psihice.

Aptitudinile 1) Definirea aptitudinilor a) Definirea aptitudinilor prin opozitie cu capacitati aptitudine este substratul congenital al unei capacitati,care va depinde de dezvoltarea naturala a aptitudinilor,de formatie educativa,eventual si de exercitiu;numai capacitatea poate fi obiectul unei aprecieri directe,aptitudinile fiind virtualitate b) Definirea aptitudinilor prin raportarea la finalitatea functionarii lor Finalitatea aptitudinilor o reprezinta obtinerea unui randament superior mediei,intr-un anume domeniu de activitate . Aptitudinea este orice insusire psihica sau fizica considerata saub unghiul randamentului. Notiunea de randament se refera atat la cantitatea cat si la calitatea activitatilor subiectului. c) Definirea aptitudinilor prin sesizarea continutului lor specific Aptitudinea este o insusire complexa de personalitate,produs complec al intregii personalitati,al intregii experiente, al vitalitatii fizice al echipamentului informational ori al deprinderii,al metodelor de munca,al integrarii sau al conflictului intereselor, al capacitatilor intelectuale. In structura aptitudinilor se introduc o serie de componente psihice,insa,apare un nou pericol,si anume, acela de a largi nepermis de mult sfera notiunii de aptitudine,fapt care conduce la confundarea aptitudinilor cu alte componente al vietii psihice. Aptitudinea constituie latura instrumental-operationala a personalitatii,ce permite obtinerea unor rezultate superioare in activitate. Aptitudinile presupun o zestre ereditara superior valorificata prin exercitiu,in conditii propice de mediu. Orcine isi poate forma deprinderile de a desena,de a vorbi o limba straina,dar numai unii oameni au aptitudini ,in sensul ca aduc un plus de eficienta in astfel de activitati.

Aptitudinile se situeaza numai la nivelul potentialitatii,fiind numai o premisa a dezvoltarii psihice ulterioare,in timp ce capacitatea este aptitudinea implinita,care s-a consolidat prin deprinderi,rezultate din exercitiu. Originea aptitudinii este explicata diferit: - Orientarea ce pune accentul pe ereditate,le considera insusiri innascute - In psihologia contemporana se sustine dubla determinare a aptitudinilor ,ereditara si din partea mediului si a educatiei. Criterii de evaluare a aptitudinilor Evaluarea prezentei sau absentei aptitudinilor la un individ se face dupa rezultatul obtinut ,eventual dupa o serie de caracteristici ale acestuia. Aprecierea prezentei sau absentei sptitudinilor la un subiect,trebuie facuta nu numai dupa produs,dupa caracteristicile lui ci si dupa latura procesuala ( viteza,durata,notarea procesului utilizat) Diferentele aptitudinale dintre doua sau mai multe persoane atunci cand procesele si produsele sunt asemanatoare le evaluam in functie de urmatoarele criterii: latura structural-functionala a aptitudinilor,dupa componentele ei si mai ales dupa modul de relationare a acestora. Fiecare dintre noi dispunem de capacitatea de a diferentia sunetele,culorile sau formele,dar nu fiecare dintre noi suntem muzicieni,pictori,matematicieni. Aptitudinile sunt adevarate sisteme operationale ce presupun interactiunea reciproca a componentelor lor,in urma carora apar fenomene ca cel al compensarii ce asigura functionalitatea si eficienta lor maxima. Clasificarea aptitudinilor: a) Aptitudini simple: insusiri psihice superior dezvoltatea care intervin in anumite momente limitate ale activitatii ; au la baza un singur tip de fenomen psihic sau un singur fel de operatii (vazul la distanta, fidelitatea memoriei, etc) b) Aptitudini complexe: sunt ererogene aparand din interactiunea mai multor aptitudini simple (aptitudinea sportiva) c) Aptitudini speciale : pemit obtinerea de performante(poezie) d) Aptitudini generale: utile in toate domeniile de activitate sau in majoritatea lor( inteligenta) O problema controversata a aptitudinii. Una dintre cele mai dezbatute probleme o constituie caracterul innascut sau dobandit. Ele au fost considerate ca fiind innascute sau chiar transmise ereditar,astfel au luat nastere teoriile biologizante. Unele dintre marile personalitati au avut dificultati chiar in domeniul in care s-au remarcat( Napoleon

a fost un elev mediocru in liceul militar, Verdi a fost respins de la conservator , Newton era ultimul din clasa, etc). Dat fiind ca idea aptitudinilor innascute nu s-a dovedit a fi productiva,cu timpul s-a trecut la considerarea lor ca fiind dobandite,formate in cursul vietii individului. La nastere exista o serie predispozitii,de potentialitati,specifice speciei. Aceste potentialitati caracteristice speciei pun in evidenta prezenta unor variatii duale proprii. Interventia influentelor modelatoare socio-culturale duce la imbogatirea structurilor functionale,le asigura plastic mobilitatea in executarea sarcinilor. Numeroase demonstratii concludente in legatura ca factorii ereditari joaca un rol important in aptitudini ne pot abate de la parerea ca factorii mediului inconjurator pot juca un rol crucial. Faptul ca factorii sociali si nu cei ereditari , innascuti au un rol important in formarea aptitudinii, este demonstrat de : a) Rezolvarea cercetarilor efectuate asupra copiiilor gemeni crescuti in medii socioculturale diferite ,arata ca evolutia copiilor este determinata de particularitatile conditiilor sociale in care au crescut b) Diferentierea apritudinilor in functie de necesitatile dotarii ereditare c) Modelarea sociala a predispozitiilor chiar de la nasterea individului In formarea aptitudinilor conteaza nu atat ereditatea sau calitatea mediului,o ereditate precara ,asociata cu conditiile sociale defavorabile nu va potea conduce la formarea aptitudinii.

Inteligenta Intelligere= a relationa , a organiza Pozitiile fata de inteligenta au oscilat de la acceptarea si sublinierea rolului ei in cunoastere,pana la diminuarea semnificatiei ei sau chiar pana la eliminarea ei din existenta umana. Pt Hogel inteligenta era un fel de gardian al intregii vieti psihice. Inteligenta este mijlocul de a achizitiona o stiinta perfecta privitoare la o infinitate de lucruri. In difinitia de mai sus gasim intuirea celor doua pozitii actuale ale notiunii de inteligenta : ca sistem complex de operatii si ca aptitudine generala. Cand vorbim despre inteligenta ca sistem complex de operatii care conditioneaza modul general de abordare si solutionare a celor mai diverse sarcini si situatii problematice,avem in vedere operatii si abilitati cum ar fi : adaptarea la situatii noi,generalizarea, deductia, etc. Caracteristici fundamentale ale inteligentei:

a) Capacitatea ei de a solutiona situatiile noi,cele vechi,familiare,fiind solutionate cu ajutorul deprinderilor b) Rapiditatea,supletea,mobilitatea , flexibilitatea c) Adaptabilitatea adecvata si eficienta la imprejurari Inteligenta apare ca o calitate a intregii activitati mintale,ca expresia organizarii superioare a tuturor proceselor psihice,inclusiv a celor afectiv-motivationale so volitionale. Inteligenta este capacitatea globala de cunoastere a lumii,gandire rationala,capacitatea de a invinge provocarile vietii. Aceasta definitie vede inteligenta ca pe capacitatea de a acumula cunostiinte,de a functiona rational si efectiv,si mai putin un simplu rezervor de cunostiinte. Inteligenta dispune de 3 componente: a) Abilitati de rezolvare a problemelor b) Abilitati verbale c) Competenta sociala Inteligenta multipla stabileste 7 tipuri de inteligenta: Lingvistica Logico-matematica Spatiala Muzicala Kinestezica Interpersonala Intrapersonala

Aceste forme nu variaza doar de la individ la individ, ci si de la cultura la cultura. Modelele explicativ-interpretative ale inteligentei: a) Modelul psihometric - Isi are originea in cercetarile lui Alfred Binet,facute asupra intelectului copiilor - Imagineaza o suitade probe care aproximeaza compozitia operatorie a intelectului,acestea sunt dispuse intr-un instrument de masura care poarta denumirea de scara metrica Binet-Simone - Mai tarziu a fost introdusa in America sub numele de Stanford Binet Scale - Arata ca varsta mentala este distanta parcursa intre varsta noului nascut si inteligenta adulta,iar IQ-ul este viteza,adica raportul dintre distanta parcursa si timpul necesar parcurgerii ei - Mai tarziu se aduc in utilizare 2 scale : WAIS (wechesler adult intelligence scale) si WISC ( children)

Inteligenta apare ca o colectie de abilitati,cercetatorii find mai interesati de construirea instrumentului de diagnoza,decat de definirea si conceptualizarea obiectului investigat - Coeficientul de inteligenta raportul dintre varsta mentala si varsta cronologica multiplicat cu 100 b) Modelul factorial - Reprezinta continuarea si adancirea modelului psihometric - Psihologii au inceput sa fie interesati de modul de prelucrare a rezultatelor obtinute in urma aplicarii testelor de inteligenta Tendinte semnificative ale lui Spearman: Tendinta unitara: activitatile intelectuale contin un factor comun Tendinta pluralista: recurge la multiplicare numarului de factori Tendinta ierarhica : preocupata de inmultirea factorilor dar si de inlantuirea si ierarhizarea lor Modelul genetic - Preocupat de problema genezei inteligentei - Inteligenta este o realatie adaptativa intre organism si lucruri - Cand asimilarea este superficiala acomodarea se produce apoi Modelul psihocognitivist - Este complementar modelului psihometric factorial - Isi pune problema mecanismelor prin care sunt solutionate problemele - Inteligenta are functii de culegere de informatii,de prelucrare si de decizie,de aceea ea poate fi tratata in termenii procesarii informatiilor Modelul neuropsihologic - Descrie inteligenta in termenii ariilor fizice ale creierului - Amalganul a doua stiluri diferite de perceptie,fiecare cu avantajele lor separate (reamintiri si gandire) Modelul ecologic - Presupune studiul inteligenteiin contextul ei ambilateral , firesc de operare - Utiluzeaza doua strategii de lucru : 1) observarea modului in care gandesc diferite categorii socio-profesionale in contextele firesti de viata; 2) studiul transcultural-pt a se determina in ce masura variaza comportamenul inteligent in functie de cultura. Modelul triarhic a) Reprezinta o incercare de unificare prin sinteza a modelelor anterioare b) Inteligenta cuprinde 3 subteorii: - Subteoria contextuala-examineaza relatiile inteligentei cu mediul exterior(trimite spre modelul ecologic) - Subteoria componentiala-detaliaza relatia dintre inteligenta si alte componente interne ale personalitatii (trimite spre modelul psihometric) - Subteoria celor doua fatete- centrata pe radiografierea relatiilor inteligentei atat cu contextul exterior cat si cu componentele ei interne -

c)

d)

e)

f)

g)

Relatia dintre inteligenta si personalitate: Desi inteligenta este o latura a personalitatii,ea nu intra in interactiune cu fiecare dintre celelalte parti,ci cu intregul,care este insasi personalitatea Alegerea intre bine si rau,specifica inteligentei,devine pe scara evolutiva din ce in ce mai perfectionata Prescriptiile sunt impuse din exterios,insa rezultatul vine din interior

Relatiile mai semnificative surprinse de Sorton: Precizia indeplinirii unei activitati depinde de inteligenta in timp ce calitatea rezultatului ,de personalitate: tendintele caracteriale sunt cele care il fac pe om sa prefere spontan fie securitatea verificarii,fie riscul progresului Rapiditatea depinde de inteligenta,efortul depinde de personalitate: inteligenta este cea care determina formularea corecta a unei sarcini Asocierea imaginilor sau ideilor depinde doar de inteligenta,sau rigurozitatea asocierilor depinde de personalitate Nivelul de dezvoltare a inteligentei trasatura intrinseca inteligentei, modul de utilizare al lui influentat de personalitate Dezechilibrarile dintre inteligenta si personalitate duc la regresiunea ambelor

CREATIVITATEA Conceptul de creativitate Creativitatea constituie una dintre problemele majore ale contemporaneitatii. Creativitatea a devenit una dintre cele mai fascinante probleme,depasind cu mult sfera psihologiei si patrunzand in cele mai diverse specialitati stiintifice. Pt Guilford creativitatea si rezolvarea de probleme nu se deosebesc prin nimic intre ele,in mod fundamental ele reprezinta unul si acelasi fenomen. Creativitatea constituie un fenomen general uman,forma cea mai inalta a activitatii omenesti. Creativitatea apare in 4 acte importante: a) Creativitatea ca produs Distinctia este semnificativa deoarece atrage atentia asupra existentei unor planuri diferite creativitatii: - Primar- care conduce la noi adevaruri - Secundar care duce la adevarurie deja existente in cadrul acestui univers Cei mai multi psihologi care au definit creativitatea s-au referit la caracteristicile produsului creator. Noul a fost impus la necesitatea evaluarii raspunsurilor la testele de creativitate,si anume nou in sens rar intalnit din pnct de vedere statistic. b) Creativitatea ca proces

Vizeaza caracterul fazic procesual al creativitatii,faptul ca ea nu se produce instantaneu,ci necesita parcurgerea unor etape distincte intre ele, se stabilesc 4 etape ale procesului creator:pregatirea,incubatia,iluminarea si verificarea. c) Creativitatea ca potentialitate general umana Aceasta acceptiune a notiunii de creativitate raspunde la una dintre cele mai controversate intrebari din psihologie: exista oameni noncreativi? Creativitatea a fost considerata ca un dar sau har divin rezervat unor privilegiati ai sortii. Unii autori o considera ca fiind o capacitate transmisa pe cale ereditara. Creativitatea se gaseste la fiecare individ. d) Creativitatea ca dimensiune complexa a personalitatii Creativitatea integreaza in sine intreaga personalitate si activitate psihica a individului,iar la randul ei, se subsumeaza si integreaza organic instructurile de personalitate,devenind astfel una dintre dimensiunile cele mai complexe ale personalitatii. Creativitatea este o dimensiune de sine statatoare a personalitatii integrata organic in ea. S-a descoperit ca oamenii creativi nu isi petrec de obicei copilaria intr-un climat de dragoste si caldura paterna,relatiile dintre ei si parintii sunt reci si distante,bazate pe incurajarea gandirii si actiunii independente. Factorii creativitatii Factorii extrem de diversi ca natura,structura si valoare actioneaza asupra individului pt a genera contextul propice functionarii ei. Factorii interiori-structurali: Sunt de natura psihologica Se subdivid in 3 categorii: intelectuali( se refera la inteligenta) , afectivmotivationali (sustin si orienteaza creativitatea) , de personalitate ( atitudinali,aptitudinali,temperamentali-cresc sau franeaza potentele creatoare ale individului)

Factorii exterior-conjuncturali sau socioculturali: Sunt legati de particularitatile istorice,sociale,clasa sociala,conditii materiale favorabile sau precare etc.

Factori psihosociali: Se refera la ambienta relationala,la climatul psiho-social in care trraieste individul

Factorii socio educationali:

-sunt legati de nivelul educational,de prezenta sau absenta influentelor educative ale familiei,etc. Analiza acestor factori ne duce la urmatoarele concluzii: Creativitatea nu poate fi redusa la factorii psihologici In interiorul factorilor psihologici nu pot fi facute reductii unilaterale la facrotii intelectuali Ceea ce conteaza in actul creator este configuratia factorilor Cele 4 categorii de factotri ar putea fi regrupate si dupa alte criterii( rolstimulativi si inhibitivi,dupa gradul de generalitate- generali si speciali)

Relatia dintre creativitate si inteligenta Prin compararea rezultatelor obtinute la testele de inteligenta si creativitate cu alte variabile s-a impus postularea lipsei de corelatie intre cele doua. Anastasi a comparat rezultatele la testele de inteligeta cu cele de creativitate si a gasit corelatii modeste,variand intre +10 si +30,dar dupa opinia mai multor psihologi,aceste rezultate nu sunt surprinzatoare. Controversa cu privire la raportul dintre inteligenta si creativitate a contribuit la dezvoltarea cercetarilor asupra creativitatii. In procesul creator nu conteaza inteligenta I un anumit nivel al ei. Pt a obtine performante creative este necesar un nivel minimal de inteligenta,care variaza de la un niverl la altul. Daca o inteligenta crescuta nu garanteaza actvitatea,o inteligenta scazuta lucreaza impotriva ei. Nivelul optimal de IQ pt creativitate este de 19 puncte deasupra mediei subiectilor dintr-un camp de investigatie. Cand persoanele dispun de nivelul optimal al inteligentei,performantele lor creative sau non-creative se datoreaza factorilor motivationali si de personalitate. Nivelurile inalte de creativitate pot compensa scorurile joase la inteligenta. Principala dificultate in stabilirea unei corelatii corecte intre cele doua dimensiuni provine extrapolarea nejustificata a corelatiilor rezultatelor testelor de inteligenta si creativitate asupra inteligentei si creativitatii,considerate ca forme de activitate umane.

CARACTERUL Acceptiuni al notiunii de caracte Caracterul a fost definit ca o amprenta ce se imprima in comportament,ca o structura psihica complexa,prin intermediul careia se filtreaza cerintele externe,si in functie de care se elaboreaza reactia de raspuns. Caracterul a fost numit si profil psiho-moral,evaluat dupa criterii de unitate ,consistenta si stabilitate.

Caracterul reprezinta configuratia sau structura psigica individuala relativ stabila si definitorie pt om,cu mare valoare adaptativa,deoarece pune in contact individul cu realitatea,facilitandu-I stabilirea relatiilor,orientarea in comportarea potrivit spscificului sau individual. Definitii ale caracterului: Maniera obisnuita si constana de relatie,proprie fiecarui individ (Wallon) Individualitatea psihologica (Dumas) Ansamblul,uneori sinteza,dispozitiilor stabile ale unui individ (Burland) Ansamblul tendintelor afective care dirijeaza reactiile unui individ la conditiile mediului in care traieste (Heyer)

Dificultatea definirii caracterului provine din natura lui complexa,si mai ales din multitudinea sensurilor sub care apare termenul respectiv in literatura de specialitate. In sens larg (exaustiv) caracterul poate fi definit ca schema de organizare a profilului psihomoral,general al persoanei,considerata prin pisma unor norme si criterii etice,valorice. In sens ingust (restrictiv) caracterul poate fi definit in termeni de atitudini si trasaturi,deci ca ansamblu inchegat de atitudini si trasaturi care determina o realitate relativ stabila,constanta,de orientare si de raportare a subiectului la cei din jur. Atitudini si trasaturi ca elemente structurale fundamentale Atitudinea este o constructie psihica sintetica ce reuneste elementele intelectuale,afective si volitive,ea este o modalitate interna de raportare la diferitele laturi al vietii sociale si de manifestare in comportament. Atitudinea este invariatul pe baza caruia individul se orienteaza selectiv,se autoregleaza preferential,se adapteaza evoluand. Atitudinea este: Un fel de dispozitie latenta a individului,de a raspunde sau a actiona intr-o maniera sau alta la o stimulare a mediului. Rezultatul interactiunii cu lumea

Atitudinile contin doua segmente esentiale: a) Incitativ orientativ,selectiv-evolutiv b) Efector,executor Cele mai frecvente interactiuni intreatitudini sunt cele de coordonare,cooperare sau cele de contradictie,incompatibilitate,chiar de excludere reciproca, Atitudinile nu trebuie interpretate in sine , ci in functie de valoarea lor morala. Trasaturile caracteriale pot fi definite ca seturi de acte comportamentaleconvariate sau ca particularitati psihice ce fac parte integrata din structura personalitatii.

Sunt trasaturi caracteriale numai cele care satisfac o serie de cerinte:: Functii : Relationala: pune in contact persoana cu realitatea,facilitand stabilirea relatiilor sociale Orientativ-adaptativa: permite orientarea si conducerea de sine a omului potrivit scopului sau De mediere si filtrare: ofera posibilitatea de a filtra prin propria gandire tot ce intreprinde Reglatoare: creaza conditii pt ca omul sa-si regleze propria sa condiuta Sunt esentiale,definitorii pt om Sunt stalibizate,durabile,determinand un mod constant de manifestare a individului,permitand anticiparea reactiilor Sunt coerente cu toate celelalte Sunt asociate cu o valoare morala Sunt specifice si unice deoarece trec prin istoria vietii individului

Modelele explicativ interpretative ale caracterului si relevanta lor teorectico-aplicativa Modelul balantei caracteriale Arata si explica mecanismul psihologic al formarii caracterului,forta motrice a dezvoltarii acestuia care consta in opozitia dintre contrarii,in ciocnirea si lupta lor. Sugereaza interpretarea caracterului nu doar ca rezultat automat si exclusiv al determinarilor,ci ca autoformandu-de sin interior cu participarea activitatii individului. Conduce spre stabilirea unei tipologii caracteriale. Cand pe unul din talerele balantei se aduna mai multe pozitive,putem vorbi de un om de caracter. Modelul cercurilor concentrice Trasaturile se clasifica in : a) Comune: care ii aseamana pe oameni b) Individuale: diferentiintu-I pe oameni unul de altul Dispozitiile sunt: Cardinale: sunt putine,dar cu rol esential in comportament Centrale: sunt mai numeroase,dar intervin in situatii obisnuite de viata Secundar: foarte numeroase,dar au o existenta latenta

Modelul permite intelegerea exacta a comportamentului concret al omului , datorat in esenta de coexistenta diferitelor trasaturi caracteriale. Ofera posibilitatea explicarii atat a dinamicii structurii generale a caracterului,cat si a fiecarei trasaturi caracteriale in parte,uneori caracterul parcurge

etape de pozitionare a trasaturilor sale. Modelul poate juca rol de instrument de valorizare a unor insusiri ,mai ales atunci cand cunoastem sau cand suntem siguri de semnificatia etinuta de acestea. Modelul piramidei caracteriale Acest model are la baza parerile acelor autori care considera ca esential pt caracter este nu este atat numarul atitudinilor si trasaturilor,ci modul lor de organizare,relationare si structurare. Eysenck era de parere ca relatis dintre atitudini si trasaturi sunt cu mult mai importante decat insasi trasaturile si atitudinile luate fiecare in parte. Atitudinea se leaga , se inlantuie si sunt conditionate unele de altele formand un adevarat sistem. Zlate considera ca aceasta ierarhizare i-a forma unei piramide care cuprinde in varf trasaturile estentiale cu cel mai mare grad de relevanta,pregnanta si generalitate,iar spre baza trasaturi din ce in ce mai particulare. In piramida caracteriala fiecare trasatura de caracter va constitui un nod aflat in relatie cu toate celelalte. In acest model avem in vedere: Legaturile dintre toate trasaturile caracteriale Toate tipurile de relatii dintre trasaturi Caracterul relatiilor Gradul lor de coerenta

Relevanta acestui model consta in: Ofera posibilitatea intelegerii caracterului ca un sistem organizat si bine structurat Conduce spre ideea diferentierii mijloacelor actiunii educative

Modelele propuse pretind interventia educationala de evocare si intarire cu perseverenta a acestor factori,conditii si motive care conduc la formarea unui caracter unitar,echilibrat,dezirabil social,si de a lua masuri impotriva factorilor,conditiilor si motivelor care ar putea inclina balanta spre polul negativ. 15) Abordarea psihodinamica a personalitatii a) Teoria lui Freud b) Teoria lui Jung c) Teoria lui Adler a) Teoria lui Freud - A propus intelegerea personalitatii - Este singurul care a schimbat masiv si a avut un impact puternic in psihologia personalitatii - Organismul nostru(libidoul) - Cunoasterea de sine,descoperirea fricilor ascunse - Sa exploreze inconstientul,considerat o realitate ascunsa din interiorul fiecarei personalitati - Accentueaza importanta copilariei in dezvoltarea personalitatii

Oamenii sunt motivati de forte puternice,innascute,pe care le numeste instincte

Instinct: pasiunea de a actiona pt atingerea unui scop,fara a constientiza Toate instinctele au 4 componente: a) b) c) d) Sursa: din care apare nevoia Scopul: de a reduce nevoia Forta: cantitatea de energie utilizata Obiectul: actiune care permite satisfacerea scopului

Principiul placerii: singurul obiectiv este obtinerea placerii Instincte de baza: Sexual( gratificanta fizic) Distructiva sau agresiva

Una dintre forte sustine viata (eros) , iar alta sustine moartea ( atanatos). Erosul are o semnificatie deosebita(instinctul sexual), sexualitate=orice produce placerea( in imaginea lui Freud) Toate fiintele au instinctul mortii. Comportamente de auto-conservare precum hranitul,sau bautul,implica acest instinct sexual pt ca gura este una sintre zonele erogene majore. Conflictul extern si intern-Freud a argumentat idea ca omul este in mod erediter necivilizat si ca instinctele sexuale si distructive include dorinta de incest si crima. Libido (si cathesis)- cantitatea de energie a organismului asociata cu erosul,care circula liber;modalitatea de a se atasa. In momentul in care investim o cantitate de libido aceasta cantitate nu mai este disponibila(cathesis). Determinismul intrapsihic-nimic nu se intampla la intamplare,totul este determinat de o cauza anterioara. Paraproxes ( act ratat)-act care reflecta o motivatie inconstienta. Structura personalitatii Constientul: Are informatii mai putin durabile (functional) A echivalat termenul de personalitate cu termenul de aparat psihic

Economic-energia psihica are un camp liber de manifestare In dinamica interna indeplineste mai multe functii ( cenzurare,reflectarereprimare,rezistenta.)

Preconstientul-statie de tranzitie intre constient si inconstient ,parte superficiala a constientului. Inconstientul-reprezinta tot ceea ce este refulat (omul respinge sau retin in inconstient ganduri,imagini,etc). 70 % din aparatul psihic este reprezentate de inconstient. Inconstientul: reprezentari ale pulsiunilor,spatiu foarte dinamic,forte independente,are caracter irational-se extrage oricare logici,se supune principiului placerii,este lipsit de imoralitate,este amoral. Modelul structural: Ego-ul: Se dezvolta in ID,in jurul varstei de 6-8 luni Atinge zona constienta,inconstienta si subconstienta Componenta relationala,amana descarcarea Desi este interesat de instinctul placerii,renunta in favoarea realitatii(singura instanta care face asta) Se amesteca,a vrut sa se extinda in sfera inconstientului,id-ul (inconstientul) (sinele) Natura biologica,fara forma,nu se modifica Contine rezervor de energie,include tot libidoul Nu intra in contact cu realitatea Constituie polul pulsionalal personalitatii Singura componenta cu care ne nastem Transforma trebuintele in tensiune,contine ganduri primitive

Superego-ul: Stadiul oral: Stadiul anal: 12-18 luni,zona libidoului se detaseaza de zona orala si se duce spre zona anala De la 0 la 12 luni,dorintele sexuale sunt centrate in jurul regiunii orale (gura,buze,limba) Suptul nu ofera numai hrana , ci si placere Se formeaza din ID si ego Dezvolta,mentine codul moral al individului Copiii nu au sentimentul de bine si rau,constiinta morala

Frustrarea si conflictul se centreaza in jurul educarii toaletei,un exercitiu dificil de autocontrol

Stadiul uretal: Copilul trebuie sa invete sa controleze eliminarea urinei si conflictul apare din problema udatul patului

Stadiul falic: 2-3 ani,baiatul invata sa-si produca senzarii de placere prin stimularea manuala a organului sau sexual Acum copilul devine iubitul mamei, simte atractie fata de mama sa si rivalitate fata de tata Aici intervine complexul lui Oedip

Perioada de latenta: Stadiul genital: Obiectul unei dezvoltari normale,reprezinta adevarata maturitate 5-6 ani,personalitatea este ferm formata,impulsurile erotice devin mai accentuate pana la adolescenta Aceasta perioada nu este un studiu psihosexual in sine

b) Teoria lui Jung - Se canalizeaza pe relatia dintre constient si inconstient - A studiat religiile orientale,alchimia,etc - amintiri vise reflectii - Cuprinde o sfera :in interiorul ei gasim inconstientul,in afara ei constiinta,si intre constiinta si inconstient avem inconstientul personal - Pe langa mostenirea psihologica avem o mostenire biologica - mintea nu poate fi un proces fara istorie - Include continuturi care nu tin de experienta personala Conceptul de arhetip: Imagini arhetipale: Au caracter universal Sunt structuri de inconstient colectiv Contine infrastructura psihicului

Exercita o atractie la care omul nu poate rezista Pot aparea in vise sub forma de simboluri,in reverii Pot fi integrate si la nivelul constiintei

Ego-ul imi soune cine sunt,singurul complex; centrul cnstiintei. Persona: Prin persona ma exprim Rolurile sociale pe care trebuie sa le indeplinim Arhetipul conformitatii Ar trebui sa reflecte ego-ul,dar il protejeaza de formele sociale

Ex:vedeta care considera ca ea este masina pe care o conduce,bijuteriile etc(extrema maxima) si extrema minima nu le pasa,nu se conformeaza deloc Umbra(alterego): Anima: Partea feminina din barbat Are 3 surse: istoria barbatilor cu femeile de-a lungul timpului,relatia cu mama,relatia cu femeile din viata sa Partea respinsa din identitatea noastra persoanala Partea din mine pe care nu o accept Tot ceea ce o persoana rejecteaza la pesoana sa se duce in umbra,si actioneaza din umbra( dupa Freud) Cu cat umbra este mai mare cu atat persoana este mai dezvoltata Umbra lui Jung seamana cu inconstientul lui Freud Este parte a personalitatii noastre,face parte din ID

Acelasi lucru este valabil si pentru femei( Animus-partea masculina dintr-o femeie). Daca nu integram animus si anima este ca si cum am taia parte din noi. Unui barbat ii este greu sa recunoasca anima. Sinele: Este arhetipul control,reglator Pt Jung preprezinta tot omul,personalitatea ca intreg Este simbolizat prin soare ca centru al sistemului Creatorul este simbolizat prin sine (D-zeu)

Inconstientul personal este ca si cel de la Freud. Conceptul de autoreglare a psihicului se supune la 3 legi:

*Avem o cantitate de energie numita libido,numai ca la Jung libido-ul reprezinta energia psihica,cu cat energia este mai mare cu atat exista libido *Libido-ul are dubla miscare: progresiva si regresiva *Se refera la regresie , ca la o etapa de effort cand apare un regres,effort de restaurare,odihna. Inflatia apare atunci cand Eul de identifica cu un arhetip Individuare/individuatie-tendinta de auto-dezvoltare,a deveni ceea ce este,procesul de a dezvolta intregul care suntem;inseamna unificarea constientului cu inconstientul; descoperirea persoanei. Jung: persona nu este nimic real,este un compromis intre om si societate -momentul in care omul realizeaza ca este mai mult decat umbra sa -infruntarea animului si a animei Tipologia psihologica Jung a mers pe acelasi principiu al contrariilor. Functiile irationale(senzorialitatea si intuitia)-ajuta omul sa perceapa realitatea;functii rationale(gandirea si afectivitatea) Senzorialitatea-ne dezvolta o anumita preferinta,iar cealalta ramane in inconstient Intuitia: persoana are informatii legate de simturi,percepe ceea ce se va intampla pe viitor,intuiesc. Marile realizari ale lui Jung: Descrierea acestor tipuri de introversie si extroversie Inconstientul colectiv l-a extins A intemeiat scoala de terapie A deschis calea dpre psihodiagnostic

c) Teoria lui Adler A fondat un sistem holistic pe care l-a numit psihologie individuala A numit-o psihologia individuala pt ca pune accent pe unicitatea fiecarei persoane

Principiile lui Adler : idea de holism,interesul social,scopurile Accentueaza ideea ca omul este o fiinta sociala,nu biologica,influentata de actiunea mediului Pune mai mult accent pe sexualitate decat Freud

Sexualitatea nu este atat de importanta pt el,mai importanta este viata sociala Observa ca cei cu boli severe au tendinta de a compensa boala lor prin antrenament Toti copiii traiesc sentimente de inadecvare,de slabiciune

Agresiunea si lupta pt superioritate: Scopurile vietii: Este insuficient pt a explica viata Sunt formate in copilarie Daca sentimentele sunt de inferiortate sunt puternice,scopurile sunt total nerealiste Scopul de superioritate prin dobandirea puterii Stilul de viata este modul unic in care fiecare individ isi urmareste scopurile vietii,daca vrem sa intelegem comportamentul persoanei trebuie sa urmarim scopul pt care sunt directionate toate energiile Pt Adler toata viata individului prezinta un simptom Agresiunea in conceptia lui Adler este un sentiment al initiativei pt depasirea obstacolului La nivel individual agresivitatea se manifesta ca vointa de putere Scopul acestei cautari poate fi pozitiv si/sau negativ Superioritatea este rezultatul unui sentiment puternic de inferioritate

Schema de aperceptie: Fiecare individ isi dezvolta o schema Aperceptia este interpretarea subiectiva a unui aspect,a unui lucru Aceasta schema determina comportamenul fobic Imaginea subiectiva a realitatii Aceasta schema se autointareste

Puterea creativa a individului: Omul raspunde creativ Dezvolta aceasta schema de aperceptie Esenta este creativitatea,de care Freud privase omul Noi ne construim stilul de viata,scopul,schema pe baza creativitatii Reda omului unicitatea de care Freud il privase Omul poate sa isi schimbe oricand schemele Acest complex de inferioritate ne urmareste toata viata Daca o persoana coopereaza nu va ajunge niciodata nevrotica

Aspecte de dinamica psihica

Cu cat capacitatea de comunicare este mai mare cu atat individul este mai sanatos Munca include activitati utile comunitatii Prietenia-exprims apartenents omului la specia umana Iunirea-uniunea corpului cu sufletul,cea mai apropiata forma de comunicare intre doua fiinte

Alintu-copiii supraalintati vor avea dificultati in dezvoltare interesului social. Neglijarea- este la fel de rea ca si alintul,copilul este neglijat,nu cunoaste cooperarea,ii va fi foarte dificil sa isi dezvolte aceste abilitati,vor deveni persoane reci si inchise.

16) Abordarea personalitatii din perspectiva trasaturilor a) Teoria lui Allport b) Teoria lui Cattel c) Teroia lui Eysenck a) Teoria lui Allport Conceptul de trasatura joaca un rol foarte important. Allport nu este de acord cu Freud in mai multe privinte: Considera ca inconstientul a fost mult exagerat Functionarea inconstientului este semnificativa,mai ales la nevrotici Nu considera ca trecutul este cel care stapaneste prezentul Oamenii nu sunt prizonierii conflictelor si experientelor din copilarie

Allport afirma ca personalitatea nu este o notiune cu caracter general sau universal,ci este particulara,specifica fiecarui individ Natura umana si motivatia: Omul cauta satisfacerea instinctelor innascut (foame,sete,sex,somn,nevoia de oxigen). Afultul trebuie sa isi depaseasca instinctul narcisic innascut

O teorie satisfacatoare asupra motivatiei trebuie sa indeplineasca urmatoarele criterii: Sa puna accentul pe starea prezenta a individului Sa cunoasca existenta unei multitudini de motive(pluralista) Sa fie implicate procesele cognitive Recunoasterea caracterului unic si concret al fortelor motivationale

Autonomia functionala a motvelor:

-motivele copiilor difera de cele ale adultilor prin natura lor otivele adultiilor variaza considerabil de la o persoana la alta Maoritatea comportamentelor umane nu sunt determinate din cauze anterioare,ci sunt ghidate de intentii Motivele adultilor devin independente 6 tipuri importante de valori: teoretice,economice,estetice,politice,sociale, religioase Autonomia functionala de tip perseverativ explica unele componente elementare (toxicomania) Autonomia functionala a eului (sau prpriumului) este direct legata de nucleul profund al personalitatii si se refera la interese,atitudini,valoare,intentii

Propriumu-l (eul) reprezinta esenta unificatoare a personalitatii si include 8 caracteristici personale care se dezvolta la diferite perioade din viata: Sentimentul nivelului corporal-se dezvolta din frustrari externe si senzatii organice,la nou-nascuti Sentimentul unei identitati continue-incepe din copilarie,avand si auzind numele propriu Stima de sine-incepe in jurul varstei de 2 ani,cand succesele si esecurile copilului ii afecteaza stima de sine Extensia de sine ( self-extension)-4-6 ani ,se extinde gradual catre obiectele exterioare importante (rude,parinti,jucarii) stabilind fundatia pt extensii mai importante(cariera religie) Imaginea de sine-capacitatea de auto-evaluare,4-6 ani Sinele ca actionar rational-uneori este utilizator al mecanismelor de aparare Nazuintele propriumului-cresterea sau mentinerea tensiunii si cautarea scopurilor care dau sens vietii,incepe sa se dezvolte adolescenta Sinele crescator-are o functie integratoare,autoreflexiva,propriumul isi observa celelalte 7 functii

Constiinta: Allport a fost de acor cu Freud ca sentimentul moral nu este innascut Constiinta adultului este diferita de cea a copilului prin natura sa

Structura personalitatii(caracteristici): Trasaturile de personalitate au o existenta reala,ele exista in interiorul fiecarui individ Reprezinta cauza comportamentului,ele dirijandu-i cursul Existenta lor poat fi demonstrata in mod empiric,prin observarea comportamentului subiectului Nu sunt separate in mod rigid intre ele

Habitudinile au o sfera mai restransa decat trasaturile sunt inflexibile si implica un raspuns specific la un anumit stimul Allport subliniaza ca uneori este dificil de realizat diferenta dintre atitudine si trasatura. Allport distinge trei categorii trasaturi: Cardinale-au caracter general si influenteaza toate aspectele vietii Centrale-descriu comportamentul unui individ Secundare-sunt mai putin evidente

Criterii ale maturitatii: Adultii maturi poseda o filosofie unificatoare Sa poata avea relatii empirice si de iubire Securitate emotionala si autoacceptare Orientare realista catre sine si ceilalti Sa faca fata supravietuirii economice fara a deveni defensiv Sa poata avea un insight asupra calitatiiloir proprii

Contributii teoretie ale lui Allport Constructul de trasatura Aspecte legate de cresterea tensiunii ,teleolocice si motive innascute sanatoase Studiul valorilor

b) Teoria lui Cattel - Defineste acea structura care face predictia R=f(PS) R=reactia ; S=situatia ; P=personalitatea Datele pe care si-a intemeiat Cattel teoria sunt luate din teste,chestionare etc

Structura personalitatii: a realizar o analiza in detaliu si o clasificare a trasaturilor de personalitate. Personalitatea unui individ poate fi privita ca un pattern de trasaturi. Cattel identifica o serie de trasaturi de personalitate: a) Trasaturi comune:le au toti intr-o anumita masura (ex: extroversie) b) Trasaturi unice: specifice doar anumitor indivizi O alta clasificare imparte trasaturile in:

a) Abilitati (ex: inteligenta) b) Trasaturi temperamentale (indrazneala,iritabilitate) c) Trasaturi dinamice (motivatia) Trasaturile sunt de suprafata (care coreleaza intre ele dar nu formeaza un factor ) si trasaturi sursa (constituie sursa unui comportament anume). Trasaturile sursa sunt constitutionale (nu sunt de natura ereditara,dar depind de fiziologia organismului) si generate de mediu (rezuktatul actiunii influentelor mediului fizic si social). Cattel a identificat in urma analizei factoriale 16 trasaturi sursa pe care le-a denumit factori ai personalitatii.( testul 16PF) Testul era util pt a prevedea unele comportamente: Creativitate Nevrotism Tendinta spre accidente sau afectiuni psihosomatice Performante scolare sau performantele in activitate

Organizarea dinamica a personalitatii Trasaturile dinamice sunt direct legate de aspectele motivationale ale personalitatii. Doua tipuri de trasaturi dinamice: ergii si sentimentele. Erg-ul reprezinta sursa energetica a oricarui comportament,este innascut si prin urmare are caracter constitutional. Sentimentul reprezinta un pattern de atitudini invatate si este directionat asupra unor obiecte de importanta majora in viata. Atitudinea reprezinta interesul unei persoane pt un obiect,domeniu sau persoana,interes ce se exprima sub forma unui comportament deschis. Ergii , sentimentele si atitudinile sunt legate de conceptul de subsumare,ceea ce inseamna ca unele elemente sunt subordonate altora in cadrul unui sistem. Anxietatea cronica este atat o stare a subiectului cat si o trasatura. Anxietatea=trasatura care se refera la subiectii care traiesc o anxietate cronica,in acest caz ea devenind factor de personalitate. Raportul dintre ereditate si mediu : 80 % din inteligenta este ereditara. Sintalitate = trasaturile relevante ale unui grup social. Individul este influentat de sintalitatea grupului. Dezvoltarea personalitatii 6 stadii de evolutie ale individului: a) Mica copilarie (1-6 ani) - Rol formativ major in dezvoltarea personalitatii individului - Este puternic influentat de familie ,dar si de experientele sale personale - Stabilirea ego-ului si superego-ului - Reprezinta un moment crucial in formarea personalitatii b) Copilaria propriu-zisa (6-14 ani) - In aceasta etapa apar putine probleme psihologice - Reprezinta o etapa de consolidare,dupa etapa micii copilarii - Apare tendinta de independenta c) Adolescenta (14-23 ani) - Cea mai stresanta si conflictuala etapa de dezvoltare

- Creste incidenta tulburarilor psihice,nevrozelor - Apar conflicte legate de nevoia de independenta,auto-afirmare d) Maturitatea (23-50 ani) - Se continua consolidarea carierei,se pun bazele familiei - Stabilitatea emotionala tinde sa creasca - Se produc putine modificari in ceea ce priveste structura de interese si aptitudini e) Maruritatea tarzie - Presupune adaptarea la modificarile fizice,sociale si psihilogice - Se produce o reexaminare a sistemului de valori - Are loc cautarea eu-lui propriu f) Batranetea (senescenta) - Adaptabilitatea la un numar mare de pierderi (decese,pensionare, statutul social) Cand un comportament se poate prevedea el poate fi controlabil. Cattel considera personalitatea umana predictibila.

Teoria lui Eysenck Structura personalitatii ( 4 nivele de interrelatie) 1) 2) 3) 4) La nivelul bazal sunt comportamentele sau actele mentale care apar singular Nivelul deprinderilor,sau actele mintale care apar singular Nivelul trasaturilor de personalitate,definite ca si corelatii intre comportamente habituale Nivelul cu cel mai inalt grad de generalitate este al tipului de personalitate.

Cele 4 modele corespund celor 4 tipuri de factori ce pot fi derivati: 1) 2) 3) 4) Tipul de personalitate corespunde unui factor general Trasatura corespunde unui factor de grup Deprinderile sau raspunsurile habituale corespund factorilor specifici Raspunsul specific al subiectului,corespunde unui factor de eroare

Trasaturile sunt conceptualizate ca si continuumuri bipolare,de-a lungul carora putem plasa subiectii investigati. Pentru personalitate influentele genetice sunt deosebit de puternice. Cei trei superfactori ai personalitatii: 1) Extraversia : se defineste in principal prin intercorelatiile dintre trasaturile de afirmare de sine,sociabilitate,energie de viata si dominanta. Introvertii (scoruri mici) sunt descrisi ca avand tendinte obsesionale,si de a dezvolta simptome de anxietate si depresie. Se percep pe sine ca avand sentimente usor de ranit,sufera de o labilitate a sistemului nervos automat ( vegetativ) ,au nivel inalt de aspiratii dublat de tendinta de a-si subestima propriile performante.

Extravertii (scoruri inalte) prezinta tendinta spre a dezvolta simptome de conversie isterica si o atitudine isterica fata de simptome. Prezinta o energie slaba,au tendinta de a deveni iophondrici,se percep ca fiind expusi la accidente,au dureri si neplaceri fizice,au nivel de aspiratie destul de scazut,tind sa-si supraevalueze performantele. 2) Nevrotismul : este definit ca interrelatia dintre trasaturile de anxietate,depresie,timiditate. Instabilul emotional (scoruri inalte) are reactii emotionale puternice care interfereaza cu adaptarea sa slaba,conducandu-l spre reactii irationale,uneori rigide. Stabilul emotional(scoruri scazute) are reactii emotonale lente si slabe,prezentand tendinta de a-si relua starea initiala foarte repede dupa activarea emotionala. 3) Psihotismul: este cea mai complexa dimentiune a personalitatii definita de interrelatiile dintre trasaturile de agresivitate,egocentrism,comportament antisocial si lipsa de empatie. Individul cu scor inalt-se caracterizeaza prin tendinta de a produce tulburari,de a arata cruzime,de a fi ostil fata de ceilalti. Persoana cu scor scazut este inalt socializata si are tendinta de a respecta si a tine cont de drepturile celorlalti. Factorii secundari: a) Anxietatea are la o extrema (nivel scazut) combinatia stabilitate-extroversie,iar la cealalta( nivel ridicat) combinatia nevrotic-introvert. Din perspectiva cognitiva s-a demonstrat ca exista unele diferente psihologice intre anxietatea manifestata comportamental si cea reprimata. b) Impulsivitate: are la un pol (nivel scazut) combinatia stabil-introvert,iar la celalalt pol combinatia nevrotic-extravert. Anxietatea apare ca fiind legata in plan fiziologic de un sistem de inhibitie comportamentala de sustinere,in timp ce inpulsivitatea pare sa fie legata de un sistem independent inca insuficient investigat.

Modelul BigFive Face parte din abordarile de tp lexical (adica se gasesc in limbajul de tip comun) Are la baza ipoteza ca acele diferente individuale care sunt cele mai semnificative pe plan social si comportamental Constituie obiectul a numeroase cercetari si a generat mai multe instrumente psihodiagnostice

Procedura de lucru in construirea unor instrumente de tip BigFive este aplicarea analizei factoriale asupra unor date

Goldberg si Hofstee identifica 5 factori: 1) 2) 3) 4) 5) Surgency (izbucnire)-extravert,vorbaret Agreabilitate-placut,cooperant Constiinciozitate-organizat sistematic Stabilitate emotionala-lipsit de invidie Intelect-creativ

Categorii de instrumente : Teste (inventare) de personalitate-autoevaluare Liste de adjective-destinate heteroevaluarii

Liste de adjective: IAS-R ( Interpersonal Adjective Scales-Revised) BARS (Bipolar Adjective Rating Scale)-5 scale/179 adjective

Chestionar de personalitate: NEO PIR / NEO FFI si PPQ

Modelul BigFive al lui Costa si McCrae Cei 5 superfactori apar ca dispozitii psihice fundamentale care sunt deservite de structurile sau bazele biologice Trasaturile pot fi cel mai bine intelese daca sunt privite ca explicatii pt o categorie intermediara de fapte psihice denumite adaptari caracteristice Trasaturile de personalitate constituie o subdiviziune majora a trebuintelor de baza,alaturi de abilitatile cognitive,sexuale si alte materiale primare ale psihismului.

Influentele externe include cadrul socio-cultural de formsre a persoanei,evenimentele de viata si intalnirile pozitive sau negative primite de individ de-a lungul vietii. Biografia obiectiva este constituita din cursul real al comportamentelor si trairilor care formeaza viata indivdului. Comportamentul observabileste o sectiune temporala a biografiei obiective si include ganduri,sentimente,actiuni,etc. punctul de focalizare intre cei doi autoti este nivelul adaptarilor caracteristice. Ele definesc identitatea contextualizata a persoanei si contin obiceiuri,deprinderi,rolui,valori,etc. ese un model de intelegere si de descriere a personalitatii. Genotipice-au in spate mostenirile.

17) Abordarea personalitatii din perspectiva invatarii sociale A) Teoria lui Skinner B) Teoria lui Bandura A) Teoria lui Skinner - Pleaca de la ideea ca psihologia nu va fi niicodata o stiinta atat timp cat se ocupa de fenomene interioare neobservabile - Skinner este un behaviorist radical - Elimina din studiu aspecte inobservabile - El propune analiza stiintifica a comportamentului, scopul acestei analize este observarea comportamentelor si a contingentelor lor ( contingenta= antecedent comportamental, raspunsurile si consecintele) - Foloseste termenul de fixiuni explorative (libertate, autonomie) pt a defini conceptele pe care oamenii le utilizeaza atunci cand nu inteleg un comportament - A fi autonom inseamna a avea un comportament fara cauza anterioara - Considera ca ceea ce se intampla se bazeaza pe comportamente contingente Concepte fundamentale: a) Conditionarea clasica (ex: experimentul lui Pavlov cu cainele) - A asociat lumina cu un stimul neconditionat (mancarea), care a determinat salivarea (raspuns neconditionat) - Dupa cateva repetari, lumina a devenit stimul conditionat care putea evoca salivarea singur (raspuns conditionat) - Skinner a fost de acord ca anumite comportamente pot fi invatate prin conditionarea clasica - Skinner considera ca cea mai mare parte a invatarii se datoreaza a ceea ce urmeaza dupa ce comportamentul apare: comportamentul este modelat si mentinut prin consecintele sale b) Conditionarea operanta - Comportamentul este intarit sau slabit de evenimentele care urmeaza raspunsului - Comportamentul conditionat este controlat de antecedentele sale, iar comportamentul operant de ceea ce urmeaza Intarirea este orice stimul care urmeaza unui raspuns comportamental si care mareste sau mentine probabilitatea acelui raspuns. Intarirea este pozitiva (mareste posibilitatea aparitiei comportamentului) si negativa (reduce/anuleaza comportamentul). Intarirea mai poate fi primara (aer, apa, mancare, adapost) si secundara (banii). Principiile conditionarii operante: Skinner box (cutia cu labirint)- prin acest aparat skinner a studiat contingentele intaririlor Modelarea (shaping)- apare atunci cand se intareste comportamentul, acea secventa comportamentala

Skinner a facut mai multe programe de intarire: Deprivarea- mareste probabilitatea aparitiei unui comportament Satietatea- depaseste probabilitatea (foamea, setea)

Skinner a realizat generalizarea stimulului si raspunsului- un comportament operant tinde sa se generalizeze la stimulii care seamana cu cel pe care l-a invatat, este foarte important pt invatare Discriminarea daca un organism poate percepe diferente dintre 2 stimuli, el va ajunge sa actioneze diferit fata de cei 2 stimuli, joaca un rol foarte important in realizarea invatarii. Extinctia- un comportament expus extinctiei are tendinta de a se extinde (accentua) Pt skinner emotiile repr predispozitia de a ne comporta intr-un anumit fel (emotia este reala, este interna). Decizia- apare cand forta unui rapsuns creste semnificativ pt a le depasi pe altele (alegere). Problema- cand un raspuns cu o probabilitate mare nu poate fi emis pt ca exista un impediment exterior care face ca intarirea sa fie imposibila. Rezolvarea de probleme- implica comportamente care schimba situatia externa a.i. raspunsul corect sa poata fi obtinut. Pedeapsa- procedura desemnata sa reduca probabilitatea unui comportament operant (este opusul intaririi). Constructele freudiene si teoria lui Skinner Toate experimentele lui Skinner sustin teoria lui Freud. Evenimentele copilariei influenteaza comportamentul adult Skinner a acceptat existenta actelor ratate, dar le-a atribuit cauzelor externe si nu celor inconstiente. Reprimarea apare pt ca este intaritor sa eviti un stimul aversiv Apar abuzuri atunci cand nu exista forte exterioare

Teoria trasaturilor si teoria lui Skinner A fost de acord cu trasaturile pt ca ofera o informatie utila despre persoana O analiza cauzala trebuie bazata pe contingentele intaririi

Intentii si teleologie: Oamenii nu au scopuri sau vointa Intentiile sunt doar raspunsuri la stimulii interni

Comportamentul este cauzat de contingentele relevante ale intaririi.

Psihopatologia: Considera nevroza un compotament avantajos sau periculos pt individul respectiv sau pt alti oameni Comportamentul poate rezulta in urma unor intariri ca urmare a unor pedepse Cu cat este mai frecventa pedeapsa cu atat este mai mare nr de comportamente

Aplicatiile teoriei lui Skinner - A avut cel mai mare impact in psihoterapia comportamentala, care incearca sa schimbe comportamentul clientului prin stabilirea unor contingente ale intaririi mai eficiente - Prin programele de instruire a avut un mare impact in educatie Critici si controverse: Pot aparea abuzuri atunci cand comportamentul este controlat S-a spus ca behaviorismul semana cu totalitarismul unui dictator Skinner a accentuat ideea ca cea mai eficienta forma de control a comportamentului este una benigna (intarirea pozitiva) Nu a fost preocupat sa clarifice de ce o intarire intareste Si-a bazat concluziile pe studii facute pe porumbei si sobolani, negand calitatile unice ale oamenilor.

B) Teoria lui Bandura Principii de baza: 1) Determinismul reciproc: - Bandura l-a criticat dur pe Skinner pt ca a pus accentul pe un mediu total controlat - Toate comportamentele influentata de mediu si factorii interni personali opereaza ca si reglatori care se blocheaza reciproc - Determinismul reciproc sugereaza o anumita libertate de actiune a oamenilor, dar numarul de optiuni este limitat de constrangerile externe. 2) Cauza cognitive: - Bandura a acceptat existenta cauzelor cognitive ca si Dollard si Miller - Oamenii pot deveni furiosi numai gandindu-se la insulte 3) Intarirea: - O schimbare ceea ce anticipam in mod constient - Omul trebuie sa fie constient de intarire pt a o face mai eficienta - Implica o schimbare in anticiparile noastre constiente - Notiunea de intarire este un fel de metafora - Chiar daca unele componente au fost intarite pozitiv si nu primim recompensa, nu tinem cont de intarirea pozitiva

4)

5)

6)

7)

8)

Intaritorii conditionati (banii)- in timp, prin asociatiile facute, oamenii asteapta sa se asocieze cu intaritorii primari. - Fricile irationale (frica de caini-fobie)- oamenii nu raspund doar la stimuli ci si le dau o semnificatie, le interpreteaza. Comportamentul auto-reglat si auto-intarit - Comportamentul este influentat si de criteriile invatate - Omul stabileste standarde mai inalte pt sine daca o activitate este importanta - Comportamentul autointarit tinde sa fie mentinut mai eficient daca ar fi intarit extern. Invatarea sociala (observationala)- modelarea: - Comportamentul nu are nevoie sa fie intarit pt ca invatarea sa apara (opusul lui Skinner) - Invatarea poate aparea prin observarea comportamentelor altor persoane si a consecintelor lor (modelarea) - Modelarea este raspunzatoare de majoritatea proceselor de invatare umana - Modelarea este vitala pt dezvoltare si supravietuire - In aparitia invatarii sociale, cognitiile joaca un rol vital - Distructivitatea umana se datoreaza invatarii sociale si nu instinctelor innascute - Invatarea apare si fara ca modelul sau observatorul sa fie intariti - Bandura a criticat sever impactul tv si al media asupra comportamentelor violente Psihopatologia - A atribuit-o invatarii defectuoase sau anticiparilor incorecte (fobia) - Ex: parintii acorda atentie copiilor numai cand acestia urla, tipa - A atribuit o importanta deosebita cauzelor cognitive Psihoterapia - Oamenii sufera pt ca nu se pot comporta astfel incat sa castige recompense sau sa evite pedepse. - Sentimentul neputintei determina depresii, paranoia, chiar suicid - Scopul principal al psihoterapiei este restabilirea auto-eficientei Evaluarea teoriei lui Bandura Critici: - A ignorat aspectele importante si complicate ale comportamentului uman - S-a indepartat excesiv de psihanaliza - A acceptat prea repede rezultatele studiilor despre mecanismele de aparare - A respins valoarea datelor clinice Contributii: S-a bazat pe studii empirice pe oameni A accentuat importanta invatarii sociale A acceptat importanta cauzelor interne (cognitiile)

Miller si Dollard:

Au considerat ca acest cadru clinic este foarte important pt personalitate teama este invatata Frica, culpabilitatea, depresia= comportamente invatate Anxietatea este cel mai important impuls invatat Invatarea apare atunci cand sunt intarite conexiunile dintre stimuli Omul invata sa-si satisfaca impulsurile raspunzand la acei stimuli care servesc drept semnale Orice actiune de a evita anxietatea constituie o intarire Daca un impuls nu este activat, atunci invatarea nu apare Dollard si Miller: oamenii care sunt satisfacuti invata prost Comportamentul uman implica si fenomene interne cum sunt lanturile de ganduri Psihopatologia se realizeaza datorita conflictelor constiente

18) Abordarea fundamentala a personalitatii: A) Teoria lui Rogers B) Teoria lui Maslow A) Teoria lui Rogers O teorie a personalitatii este in mod semnificativ influentata de viziunea asupra naturii umane: Extrem negativa (Freud) trebuie sa subliniem dorintele ilicite (incest, crima) in actiuni mai putin placute care sunt acceptate social Pozitii moderate ( Jung, Erikson si Murray) orice personalitate are o parte intunecata, dar poseda si impulsuri innascute, constructive (creativitate, identitate) Extrem pozitiva toate potentialele innascute sunt pozitive. Teoriile care focalizeaza pe modul in care ne percepem si devenim noi insine se numesc teorii ale sinelui 1) Natura umana si motivatia: - Omul este motivat de o singura forta pozitiva - Tendinta innascuta de a dezvolta capacitati constructive sanatoase - Comportamentul actual este determinat de nevoile actuale curente si de scopul actualizarii - Rogers a atribuit capacitatile umane distructive, agresive, fortelor externe Nevoia de consideratie pozitiva neconditionata: Nevoia de caldura, raspect, acceptare (parintii) Este innascuta si ramane activa in tot timpul vietii Devine partial independenta de contactele cu alti oameni, conducand la nevoia de positive self-regard. (ce gandest ceilalti despre noi, cum ne privesc) 2) Structura si dezvoltarea personalitatii -

Rogers nu a simtit nevoia de a specifica constructe structurale specifice, pt ca tendinta de actualizare implica intregul organism. a) Experienta: - Ca si Allport, a considerat personalitatea ca un proces care apare in interiorul fiecarui individ. - Experienta include tot ce este disponibil constiintei la un moment dat: ganduri, emotii, perceptii - Doar o mica parte a constiintei este experienta - Omul isi evalueaza propriile experiente formuland si testand ipoteze. b) Procesul valorizarii organismice - Nu este importand ca omul sa invete ce este si ce nu este actualizat - Numai omul insusi poate identifica valorile adevarate organismice si stie cum sa le actualizeze pozitiv - Ex: in momentul in care mama indoapa copilul desi acesta refuza, ii intareste procesul actualizarii, in timp va avea probleme alimentare (refuza sa manance). c) Actualizarea si auto-actualizarea Imaginea de sine si auto-actualizarea: - Ghidat de tendinta actualizata, copilul isi extinde plaja experientelor si invata sa se perceapa pe sine ca o entitate separata si distincta - Aceasta imagine de sine este total constienta - O parte din tendinta actualizata devine implicata in incercarea de a atinge scopuri reprezentate de self-concept - Self-concept= tendinta de a satisface imaginea de sine se numeste autoactualizare Felul in care se dezvolta conflictele intre tendinta actualizata si tendinta de autoactualizare: Pt a actualiza potentialele innascute, omul trebuie sa urmeze liniile interioare oferite de procesul valorizarii organismice In mod ideal, parintii nu ar face nimic care sa interfereze cu procesul valorizarii organismice a copilului Pt ca nevoia de consideratie pozitiva este atat de puternica, copilul renunta in final la emotiile sale adevarate. Copilul va incorpora standardele parintilor in imaginea de sine

Apararea: A considerat ca omul utilizeaza mecanisme de aparare pt a face fata conflictelor interioare. Ex: un student care se crede prost poate atribui o nota mare norocului sau erorii profesorului

Aspecte ale dezvoltarii personalitatii: Nu a specificat stadii de dezvoltare

In familiile autoritate parintii iau fiecare decizie, copii vor cauta strategii pt a castiga un pic de putere personala In familiile contrate pe persoana, sentimentele se impartasesc fara evaluari, judecati- copiii vor gasi strategii ingenioase de a mentine curatenia pt ca problema e definita clar ca fiind a mamei si nu a lor.

Criterii ale sanatatii mentale: Nu are conditionari ale valorilor persoanale Nu au nevoie de mecanisme de aparare E ghidata total dupa procesul valorizarii organismice Tendintele de actualizare si auto-actualizare raman congruente si lucreaza impreuna pt a indeplini potentialele innascute

Teoria lui Rogers este folosita in terapia centrata pe persoana, grupuri de intalnire (encounter groups) si in educatie. Evaluarea teoriei lui Rogers: Critici si controverse: Optimism exagerat si perspectiva simplificata asupra naturii umane Si-a schimbat foarte putin teoria in 20 d ani- ridica indoieli asupra validitatii conceptului de imagine de sine care era considerata total accesibil constiintei

Contributii: A fost un terapeut eficient si a atras atentia asupra unor aspecte importante are relatiei client-terapeut Conceptul de sine (self) s-a dovedit important si a fost studiat pe larg A fost printre primii care au dezvaluit misterele sedintele de terapie, studii empirice

B) Teoria lui Maslow - A criticat behaviorismul si analiza lui Freud - Ea arata ca psihologii au subestimat natura umana, neluand in considerare oamenii foarte creativi - Este o teorie a motivatiei umane - A studiat biografiile unor oameni importanti - Comportamentele sunt total individuale - Trebuintele sunt organizate ierarhic - oamenii nu sunt motivati de toate trebuintele in acelasi timp - Trebuintele fiziologice revin pe primul loc in momentul in care pierzi un anumit lucru

Trebuintele de pe treptele inferioare sunt mai puternice Cu cat o trebuinta este mai inalta cu atat ea este mai specific umana Satisfacerea trebuintelor superioare poate fi amanata Omul poseda un numar de trebuinte innascute care se activeaza si directioneaza comportamentul subiectului Trebuintele au caracter instinctiv O trebuinta de nivel superior nu este activata pana cand nusunt satisfacute trebuintele de nivel inferior Nevoia de autoactualizare nu este trebuinta de deficit Nevoile superioare contribuie la o dezvoltare personala, la o viata mai buna Cu cat o persoana este mai actualizata, este mai in acord cu sine, are o liniste interioara Nevoia de actualizare apare atunci cand trebuintele inferioare sunt satisfacute O trebuinta nu trebuie neaparat satisfacuta pt a incepe sa satisfaci o alta trebuinta

Caracteristici: Trebuintele apar mai tarziu in cursul evolutiei speciei Cu cat trebuintele sunt maisus in ierarhie cu atat sunt mai putin importante pt supravietuire, satisfacerea lor putand fi amanata - Nesatisfacerea unor trebuinte superioare nu produce o criza atat de puternica asa cum se intampla in cazul nesatisfacerii trebuintelor inferioare - Satisfacerea trebuintelor superioare este benefica atat pt aspect biologic cat si psihologic 1) Trebuinte fiziologice: - Hrana, apa, somn si sex - Sunt cele mai puternice trebuinte si capabile sa blocheze total manifestarea celorlalte - O trebuinta satisfacuta nu mai reprezinta o trebuinta si joaca un rol minimal in viata omului 2) Trebuinte de securitate: - Au o importanta deosebita pt copii si adulti nevrotici - Ele implica nevoia de siguranta, stabilitate, protectie, structurare, ordine si absenta fricii si a anxietatii - Lipsa structurarii mediului inconjurator duce la anxietate la copii - Adultul nevrotic are nevoie de structura si ordine in mediu pt ca la el nevoia de securitate este inca dominanta - Desi oamenii normali si-au satisfacut aceste trebuinte, ei mai au totusi nevoie de un anumit grad de securitate 3) Trebuinte de apartenenta si de dragoste - Pot fi satisfacute prin relatii afectuoase cu alti oameni in general, prin intermediul unei persoane (iubit, prieten) sau prin ocuparea unei anumite pozitii intr-un grup sau in societate -

Maslow nu confunda iubirea cu sexul, dar recunopaste ca activitatea sexuala poate fi un mod de exprimare a nevoii de dragoste 4) Trebuintele se stima - Implica nevoia de respect din partea propriei persoane (sentimente de valoare persoanala), cat si din partea celorlalti sub forma trebuintei de statut, recunoastere, faima etc. - Nevoia de autostima si stima si respect din partea celorlalti - Satisfacerea trebuintei de autostima il face pe individ sa se simta puternic, valoros si adecvat - Cand autostima lipseste, el se simte inferior 5) Trebuinta de autoactualizare Se refera la realizarea deplima a tuturor posibilitatilor si disponibilitatilor fiintei umane - Omul trebuie sa devina ceea ce poate deveni in plan potential - Persoana care nu este autoactualizata va fi nelinistita si nemultumita - Ex: o femeie care isi creste bine copiii si este multumita de acest lucru este autoactualizata. - Autoactualizarea presupune indeplinirea unor conditii: libertatea fata de restrictiile impuse de cultura si de sine insusi, faptul ca persoana nu poate fi distrasa de satisfacerea trebuintelor de nivel inferior Trebuintele de cunoastere si intelegere: o ierarhie secundara Un alt set de trebuinte pe care nu le plaseaza in cadrul piramidei sale Maslow considera ca nevoia de intelegere si curiozitate au la randul lor un caracter innascut.

Argumente in favoarea acestor trebuinte: Studiile de laborator au aratat ca animalul isi exploreaza mediul fara alt motiv decat curiozitatea Istoria a aratat ca unii oameni si-au riscat viata in interesul cunoasterii Studiile au aratat ca multi adulti sanatosi si maturi sunt puternic atrasi de nou si necunoscut

Interesele de cunoastere incep sa se manifeste spre sfarsitul varstei sugarului si la inceputul copilariri timpurii Metamotivatiile: Persoana autoactualizata nu se straduieste sa obtina ceva, ci evolueaza Persoanele la care fuctioneaza metamotivatiile nu lupta pt reducerea unor deficiente si nu cauta sa reduca niste tensiuni, scopul lor fiind sa-si imbogateasca existenta, sa creasca tensiunea psihica cautand noul Persoana actualizata este motivata in directia maximizarii propriului potential Metamotivatiile repr moduri de a fi

Caracteristicile persoanei autoactualizate: O percepere eficienta asupra realitatii Se accepta pe sine, pe ceilalti si natura in general Personalitatea autoactualizata se caracterizeaza prin spontaneitate, simplitate si naturalete Concentrarea pe probleme, mai curand, decat pe propria persoana Nevoia de intimitate si independenta Prospetimea permanenta a evaluarilor Trairea unor experiente de varf Interese Relatii interpersoanale mai intense Subiectii autactualizati sunt mai creativi decat restul populatiei, desi sunt totdeauna producatori de opere artistice si stiintifice Structura de caracter de tip democratic ii accepta pe ceilalti si nu dau dovada de prejudecati rasiale, religioase sau sociale Rezistenta la enculturatie (pot rezista presiunilor culturale)

Personalitatile autoactualizare au si ele imperfectiunile lor. Subiectii pot fi adesea reci, duri, ascunsi, pot avea momente de indoiala, teama, rusine sau culpabilitate, conflicte sau incordari. Daca trebuinta de autoactualizare este innascuta, se pune problema de ce nu devin toti oamenii autoactualizati. Un motiv ar fi ca cu cat o trebuinta se situeaza mai sus in ierarhia trebuintelor, cu atat ea este mai puternica. Trebuinta de autoactualizare nefiind puternica este usor inhibata de conditiile ostile de mediu. Un alt motiv pt care autoactualizarea poate fi blocata este ceea ce numeste Maslow complexul lui Iona. Acesta inseamna ca noi ne temem si ne indoim de propriile posibilitati si capacitati. Ne temem, dar in acelasi timp ne simtim provocati de propriile noastre capacitati. Rolul dragostei acordate copilului cat si satisfacerii nevoilor de baza in primii doi ani de viata este important pt a asigura premisele tendintei spre autoactualizare.