CURS 3

SISTEMUL PSIHIC UMAN

(SPU)
Sistemul psihic uman (SPU)
 Sistemul este orice ansamblu de
elemente aflate într-o interacţiune
ordonată (nonîntâmplătoare)
 Noţiunile din sistem sunt elemente
mobile, modificabile
 Nu poziţia de sistem sau element este
importantă ci relaţia, interacţiunea şi
dependenţa reciprocă.
Vlăsceanu, Lazăr 1982
Sistemul constă în mulţimea de elemente
componente, în ansamblul relaţiilor dintre
aceste elemente structurate multinivelar şi
ierarhic şi în constituirea unei integralităţi
specifice, ireductibile la componentele sau
chiar la relaţiile individuale dintre ele.

Sistemul este ireductibil la componentele

sale în măsura în care se constituie ca o
totalitate de elemente interdependente.
Odobleja, Ştefan: Psihologia
consonantistă
 Consonanţa este o acţiune cu caracter
reglator între elementele componente
ale sistemului şi între sistem şi
sistemele exterioare lui.
 Sistemul trebuie să comunice cu
exteriorul, să realizeze schimburi
energetico-informaţionale.
 Sistemul are nevoie să-şi elaboreze un
model interior al mediului extern.
 Această interacţiune presupune
dependenţa sistemului de exterior.
S.P.U. (M. Golu, A. Dicu,
1972)
 Sistemul psihic reprezintă un ansamblu
autoreglabil de stări şi procese
structurate pe baza principiilor
semnalizării, reflectării şi simbolizării şi
coechilibrate prin intermediul unor
operatori specifici de comparare,
clasificare, opunere, seriere spaţio-
temporară, generalizare.
S.P.U. (P. Popescu-Neveanu, 1987)
 Sistemul psihic uman este un sistem
energetico-informaţional de o
complexitate supremă, prezentând cele
mai înalte şi perfecţionate mecanisme
de autoorganizare şi autoreglaj şi fiind
dotat cu dispoziţii selective
antiredundante şi cu modalităţi proprii
de determinare antialeatorii.
Caracteristici S.P.U.
 Caracterul informaţional-energizant apare
în natura informaţională a psihicului

 Omul trăieşte într-un univers informaţional unde

se confruntă cu multe informaţii

 Trebuie să reacţioneze la informații şi să-şi

elaboreze mecanisme informaţionale sau
cognitive
Caracterul operaţional
informaţional al S.P.U.
 Caracterul energizant reiese din faptul
că avem un sistem viu

 SPU prezintă stări şi procese cu diferite

grade de organizare şi structurare, ceea
ce generează diferenţele calitative
dintre ele.
 Aspectele de ordin axiologic ale
sistemului trec în prim plan

AXIOLOGIC – disciplină filozofică având

drept obiectiv studiul valorilor morale
Caracterul interactiv-
interacţionist
 Sistem dinamic, cu perioade de relativă
stabilitate
 Elementele sistemului nu pot exista
independent ci doar în ansamblul interacţiunii
cu celelalte elemente componente
 Acest caracter este demonstrat în procesul
organizării calitative – al evoluţiei sau
dezvoltării
 Caracterul acesta se evidenţiază şi în
condiţiile destructurării (accidente,
procese degenerative)
 Relaţiile compensatorii dintre diferitele
componente ale SPU evidenţiază mai
pregnant caracterul interactiv al sistemului
Caracterul ambilateral orientat
 Sistemul ca întreg stabileşte legături şi
face schimburi cu exteriorul
 Asimilează/ integrează informaţii atât fin
interior cât şi din exterior
 Se înregistrează o stare de echilibru
 Dacă informaţia este doar exterioară
sau din interior se creează un
dezechilibru
Caracterul evolutiv
 SPU permite trecerea de la o stare la
alta; de la insuficientă organizare spre
forme din ce în ce mai complexe şi
organizate.
 de ex. stadiile lui Piaget de la stadiul
senzorio-motor până la stadiul operaţiilor
formale
Caracterul diferenţiat,
specializat
 Conţinuturile sale au o ierarhizare
funcţională şi valorică
 Nivelurile sunt:
 Conştient – subconştient
 inconştient
SPU este antiredundant
 Sistemul se organizează treptat şi sunt
diminuate efectele perturbatoare
 Informaţiile de prisos sunt eliminate
 Informaţiile care îşi pierd utilitatea sau
dezorganizează sistemul sunt înlăturate
Caracterul adaptativ
funcţiile de reglare şi autoreglare
 Sistemul psihic uman are funcţia de
autoorganizare, adică de a-şi elabora noi
forme, noi modele sau funcţii interne
 Autoimpunerea, autorealizarea,
autoafirmarea, autodescoperirea,
autoeducaţia, autodepăşirea sunt
comportamente specifice prin care se exprimă
funcţia autoorganizatoare a psihicului
Sistem deschis
 Schimburile energetice şi informaţionale ale
omului cu mediul
 Evoluţia se face în baza unei cauzalităţi de tip
circular, adică de la cauză la efect şi de la
efect la cauză. Pe această bază se elaborează
constante cărora le datorăm programele
pentru receptarea, decodificarea, elaborarea
comportamentelor.
Sistem închis
 În ceea ce priveşte reglarea şi echilibrul
 Pe măsura constituirii sale are tendinţa de
închidere, dobândind mai multă libertate, mai
multă autonomie faţă de mediu datorită
posibilităţilor constructive şi transformatoare
exercitate faţă de influenţele externe (ex.
înţelegerea, creativitatea în gândire, etc.)
Structura SPU
 Adoptând o astfel de poziţie psihologia
tradiţională împarte fenomenele psihice,
ca elemente componente ale sistemului
psihic uman în:
 Procese

 Activităţi

 Însuşiri psihice.
Procesele psihice
 Procesele psihice sunt modalităţi ale
conduitei cu o desfăşurare discursivă,
plurifazică specializate sub raportul
conţinutului informaţional, al formei
ideal-subiective de realizare cât şi a
structurilor şi mecanismelor
operaţionale.
 Procese cognitive primare (senzoriale)
 Senzaţii
 Percepţii
 Reprezentări
 Procese cognitive secundare (logice)
 Gândire
 Memorie
 Imaginaţie
 Procese psihice afectiv-motivaţionale
 Emoţii, dispoziţii, sentimente, pasiuni,
afecte
 Interese, motive, idealul despre lume şi
viaţă
 Procese psihice volitive
 Voinţa
 Activităţile psihice reprezintă modalităţi
esenţiale prin intermediul cărora
individul uman se raportează la
realitatea înconjurătoare, fiind
constituite dintr-un şir de acţiuni,
operaţii, mişcări orientate în direcţia
realizării unui scop ca urmare a
susţinerii lor motivaţionale.
 Principalele activităţi psihice sunt:
 Limbajul
 Învăţarea
 Munca
 Creaţia
Însuşirile psihice
 Însuşirile psihice sunt sintetizări şi
generalizări ale diverselor particularităţi
dominante aparţinând proceselor sau
activităţilor psihice, formaţiuni psihice
calitativ noi care redau structurile
globale, stabile ale personalităţii; sunt
configuraţii psihice mult mai stabile
decât procesele psihice.
 Principalele însuşiri psihice sau trăsături
de personalitate sunt:
 Temperamentul
 Aptitudinile

 Caracterul
 Dat fiind faptul că o serie de fenomene
psihice nu satisfac atributele proceselor
activităţilor şi însuşirilor psihice, ele sunt
încadrate în categoria condiţiilor
facilitatoare sau perturbatoare ale
proceselor activităţilor şi însuşirilor
psihice. Acestea sunt: motivaţia,
deprinderile, atenţia.
 Între toate aceste fenomene psihice, fie că
sunt procese, activităţi, însuşiri psihice sau
condiţii există o strânsă interacţiune şi
interdependenţă.
 Astfel, procesele psihice apar ca elemente
componente în structura activităţii psihice şi
se regăsesc, transfigurate, în însuşirile
psihice.
 Activitatea psihică reprezintă cadrul şi sursa
apariţiei, formării şi dezvoltării atât a
proceselor, cât şi a însuşirilor psihice.
M. Zlate
 introduce conceptul de mecanism psihic
în locul celui de fenomen psihic
 Noţiunea de mecanism psihic sugerează
prezenţa unor structuri ca elemente
componente şi implică ideea de
mişcare, de dinamism, mecanismul fiind
considerat o forţă motrice.
 mecanisme informaţional-operaţionale
cu :
 mecanisme de recepţionare şi prelucrare
primară a informaţiilor: senzaţii, percepţii,
reprezentări;
 mecanisme de prelucrare secundară şi
de transformare a informaţiilor:
gândire, memorie, imaginaţie;
 mecanisme stimulator-energizante ale
activităţii: motivaţie, afectivitate;
 mecanisme de reglaj psihic: limbajul,
atenţia, voinţa;
 mecanisme integratoare a tuturor
celorlalte în structurile complexe ale
personalităţii: temperament, aptitudini,
caracter
Nivelurile activităţii psihice
 Nivelul conştient
 Nivelul subconştient
 Nivelul inconştient
Nivelul conştient
 Are ca suport fiziologic activitatea
scoarţei cerebrale, a neocortexului,
formaţiunea cea mai nouă şi fragilă a
sistemului nervos. Se realizează în
starea de veghe, activismul cerebral
având nevoie de o perioadă destul de
mare pentru a se reface energetic.
 Nivelul conştient reprezintă forma
supremă de organizare psihică prin care
se realizează integrarea subiectiv-activă
a tuturor fenomenelor psihice şi care
face posibilă raportarea continuă a
individului la mediu.
Nivelul conştient îndeplineşte funcţii finaliste şi
anticipativ-proiective prin stabilirea şi
îndeplinirea scopurilor.
De asemenea, caracterul planificat al activităţii
conştiente evidenţiază funcţia reglatoare iar
cel creator se exprimă în funcţia creativă,
urmărind modificarea, schimbarea realităţii
reflectate şi adaptarea la necesităţile proprii şi
sociale.
 Nu se poate pune semnul egal între sistemul
psihic uman şi conştiinţă, deşi la aceasta
participă toate funcţiile şi procesele psihice.
Ea este o sinteză creatoare, o integrare de
fenomene psihice, care prin ele însele nu sunt
conştiente şi unele nici nu devin fapte de
conştiinţă, dar toate formează un câmp în
cadrul căruia, prin corelări între fenomene şi
semnificaţie, apar efecte specifice
conştientizării.
Nivelul subconştient
 Se situează sub nivelul conştient; este
sediul acţiunilor automatizate şi al unor
stocuri de cunoştinţe acumulate dar
care au scăpat parţial controlului
conştient.
 La acest nivel participă: memoria
potenţială, ansamblul deprinderilor şi
operaţiilor de care dispune subiectul,
montajele perceptive sau intelectuale
stereotipizate, care cândva au fost
conştiente, dar care în prezent se
desfăşoară în afara controlului
conştient.
 El este o rezervă şi o bază pentru
activitatea conştientă. Subconştientul
are un anumit grad de transparență,
motiv pentru care poate fi considerat o
conştiinţă implicită.
 M. Zlate susţine că subconştientul nu este
doar un rezervor, un păstrător al faptelor de
conştiinţă, ci are propriile lui mecanisme cu
ajutorul cărora prelucrează, restructurează
amintirile, obişnuinţele, astfel încât acestea,
reactivate, să nu mai fie identice cu cele care
cândva au intrat în subconştient.
 Totodată, subconştientul este sediul
expresiilor emoţionale de tip neurovegetativ:
paloarea, înroşirea feţei, tremurul vocii.
Nivelul inconştient
 Se află la polul opus nivelului conştient, în
zonele de profunzime ale sistemul psihic
uman. În timp ce conştiinţa se orientează
predominant asupra realităţii obiective,
inconştientul se concentrează asupra propriei
fiinţe, pe care o exprimă direct în ceea ce are
ca porniri instinctuale, pulsiuni, trebuinţe,
stări afective, gânduri ascunse, fantasme
profunde, abisale sau refulate.
 Activitatea inconştientă se realizează
prin:
 -activităţi automatizate, algoritmice,
prezente la toţi indivizii umani;
 -activităţi haotice, impulsive care scapă
controlului.
Inconştientul îndeplineşte
următoarele roluri:
 rol de energizare şi dinamizare a întregii vieţi
psihice a individului;
 rol de facilitare a procesului creator, sprijinindu-l
prin procedeele de combinare şi recombinare de tip
spontan;
 rol de asigurare a unităţii Eu-lui, este principalul
depozitar al unor categorii de informaţii şi al
tensiunilor motivaţionale care, prin organizare
specifică participă la evoluţia constiinţei. Inconştientul
dă conștiinţei seva de viaţă de care are nevoie,
acordându-i momente de repaus şi reorganizare.